legea vanzarii terenurilor - REVISTA FERMIERULUI

România este dată exemplu negativ în Europa ca fiind țara cea mai afectată din UE de fenomenul de acaparare a terenurilor. Comisia Europeană a evidențiat în studiul ,,Amploarea fenomenului de acaparare a terenurilor agricole în UE”, realizat de Direcția Generală de Politici Interne, că statele membre pot lua măsuri de reducere a amplorii fenomenului de acaparare a terenurilor prin legislație specifică. Am insistat foarte mult în ultimii ani prin adrese scrise către toate partidele, autoritățile din România, în funcție de atribuțiile pe care le au, inclusiv către Președintele României, să dispună măsurile legale care se impun pentru modificarea, completarea, aprobarea și promulgarea legislației privind înstrăinarea terenurilor.

Criza generată de COVID-19 a evidențiat necesitatea ca statele să își asigure rezervele și producția strategică pentru asigurarea hranei și nevoilor de bază ale societății, pentru a nu ajunge în situații similare sectorului medical din România, unde s-au înregistrat grave blocaje la începutul crizei din cauza lipsei de capacitate de producție autohtonă a materialelor și echipamentelor vitale, punând în pericol existența noastră ca nație.

Reprezentanții statului român au obligația să asigure condiții de reciprocitate pentru cetățenii de naționalitate română comparativ cu orice cetățean din alt stat. Această prevedere din tratatul UE a fost până acum neglijată, vulnerabilizând capacitatea economică a fermierilor români și implicit periclitând pe termen lung securitatea și siguranța alimentară a țării. Nu au fost făcute acorduri de reciprocitate cu state ai căror cetățeni cumpără neîngrădiți terenuri agricole valoroase în detrimentul cetățenilor români. Considerăm că este de datoria partidelor politice responsabile să remedieze această gravă și periculoasă inechitate.

Aproape toate statele din Uniunea Europeană au avut maturitatea, capacitatea și curajul să-și asume proiecte legislative, acte și proceduri subsecvente care să le protejeze înstrăinarea terenurilor către străini și să încadreze terenul la bun de patrimoniu național.

Acum mai mult ca niciodată este nevoie de soluții care să servească interesul național. Politicienii români sunt aleși să reprezinte interesele românilor, nu ale cetățenilor din alte state.

Fermierii români sunt profund nemulțumiți și dezamăgiți de instituțiile statului (Parlament, Guvern, Președinție) care nu întreprind nimic concret pentru a stopa discriminarea creată în momentul de față din lipsa unor reguli clare și a unei strategii legislative coerente/ancorată în realitate care să cuprindă o piață funciară echilibrată și care să asigure elemente juridice de protecție a patrimoniului funciar național.

Este foarte grav că din 2014 până în prezent nu s-au găsit soluții concrete. După doi ani de dezbateri avem în sfârșit un proiect legislativ care reglementează piața funciară din România.

Ne manifestăm dezamăgirea și dezaprobarea față de inițiativa PNL și USR de contestare la Curtea Constituțională a proiectului legislativ pentru vânzarea terenurilor.

Așa cum arată toate studiile de piață, prețul terenului agricol nu a scăzut deloc în ultimii 15 ani și nici nu va scădea, decât în caz de catastrofe naturale semnificative care să modifice fertilitatea solului. Mai mult, schimbările climatice preconizate vor transforma zone întinse din Asia și Africa în deșert și presiunea pentru controlul și proprietatea resurselor alimentare va crește exponențial în următorii ani, deci și prețul terenurilor agricole.

Este responsabilitatea noastră față de viitorul României să ne asigurăm că transmitem generațiilor viitoare un patrimoniu agricol valoros câștigat cu truda și sângele generațiilor trecute.

Impozitul prevăzut este o măsură de prevenție a speculei prin care se aplică recomandarea comisiei de garantare a faptului că terenurile sunt în bună măsură exploatate de către proprietarii.

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, instituția de resort pe acest subiect a fost implicată direct pe parcursul acestui proiect, a venit cu propuneri de amendamente dintre care majoritatea au fost preluate, inclusiv un punct de vedere favorabil cu mici amendamente.

Considerăm că este total iresponsabil și inacceptabil ca acele partide care au avizat favorabil proiectul în Comisia juridică (compusă din notari, avocați, juriști) și Comisia de agricultură să conteste același proiect la Curtea Constituțională. Și mai grav, contestă amendamente bine argumentate juridic pe care le-au propus și votat chiar specialiștii lor în comisia de specialitate. Este o dovadă de politicianism, diletantism și lipsă de respect față de fermierii români.

Prin acest proiect legislativ pentru prima dată se creează un sistem transparent de informare a potențialilor preemtori care încurajează necesara comasare a terenurilor din România. Prin legea 17 din 2014, în vigoare, practic află că se vinde un teren mai ales secretarii/primarii și arendașii. Prin acest proiect legislativ contestat s-a lărgit aria de acoperire a potențialilor preemtori. Această transparentizare va asigura în timp echilibru în mediul rural, efecte pozitive și durabile pentru fermierii mici și mijlocii.

Politicianismul, superficialitatea, lipsa de profesionalism și interesele meschine de moment periclitează suveranitatea și siguranța alimentară a generațiilor viitoare.

Partidele politice nu trebuie să se joace cu legi de o asemenea importanță. Ne-am bucura să vedem că partidele din România care se grăbesc să conteste acest proiect legislativ să fi venit cu soluții concrete în acest sens, să fi tratat cu prioritate și să fi alocat importanța necesară pentru ca azi România să nu fie țara cu cele mai multe suprafețe înstrăinate din UE. Deși aceste partide au avut, în trecut, în campania electorală priorități precum ,,Recunoașterea europeană a terenurilor agricole ca parte a patrimoniului social și natural local” și ,,introducerea dreptului de reglementare națională a tranzacțiilor cu terenuri agricole.”, nu au venit cu soluții profesioniste asumate public pentru punerea în practică a acestor priorități.

Nu dorim să intrăm într-un joc politic și să fim prinși la mijloc între partidele care s-au poziționat pro și contra acestui proiect legislativ.

Chiar dacă această lege va fi promulgată, este perfectibilă și dacă partidele din România vor cu adevărat să lucreze pentru binele țării, le solicităm să nu blocheze promulgarea și intrarea în vigoare din august 2020. După alegeri se pot organiza grupuri de lucru la care să participe reprezentanți ai Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ai organizațiilor profesionale de profil, care să amelioreze acolo unde mai este cazul legea deja în vigoare, printr-un proiect legislativ nou, în iarnă.

Facem un apel la responsabilitate către toate partidele politice și factorii decidenți pentru a debloca intrarea în vigoare cu celeritate a acestui proiect legislativ necesar și benefic sectorului agroalimentar și siguranței alimentare a României.

În numele Alianței pentru Agricultură și Cooperare,

PRO AGRO – Ionel Arion

UNCSV – Mircea Băluță

APPR – Nicolae Sitaru

Publicat în Comunicate

Chiar dacă Legea 321/2009 (cunoscută sub numele de Legea Supermarketurilor) a fost modificată prin Legea 150/2016 și a intrat în vigoare din 18 iulie 2016, ea nu va produce niciun efect semnificativ până nu se va cădea de acord asupra normelor de aplicare, aprobate prin Hotărâre de Guvern (în afară poate de specificația că prețul pe care retailerul îl are la raft trebuie să fie format din cel de achiziție, adaosul comercial plus TVA), recunoaște secretarul de stat în cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), Daniel Botănoiu, într-un interviu acordat publicației Revista Fermierului.

Oficialul guvernamental a spus că ministerul pe care îl reprezintă va face tot posibilul să emită cât mai rapid o HG, astfel încât reglementarea privind cele 51 la sută prezență a produselor de pe lanțul scurt pe rafturile supermarketurilor, cât și cea a etichetării să fie funcționale și pe deplin implementabile,însă chiar și așa, vorbim totuși de luni de zile până la transformarea în realitate a acestui deziderat.

Este dificil însă, spune secretarul de stat, în condițiile în care toți actorii din piață trebuie consultați, aceștia să-și dea acordul privind aceste norme, iar Comisia Europeană (CE) să fie de acord cu modificările legislative. El îi aseamănă pe fiecare cu un lacăt pentru care trebuie să ai cheia potrivită.

Oricum, spune el, se vor întreprinde toate eforturile, astfel încât inclusiv recomandările Comisiei să fie integrate în noua HG cât mai repede cu putință.

„Sunt (...) niște chestiuni pe care CE vrea să le vadă la final, când legea este aprobată, nu când ești încă în discuție cu ea. În forma sa actuală, pe etichetare, Comisia trebuie să-și dea acordul sau, iar în cadrul normelor să prevedem recomandările lor, că sunt bune, că sunt rele, adaptate la condițiile noastre locale, iar partea de lanț scurt, la fel, CE își va da OK-ul sau nu, cu modificările respective. Ca să nu așteptăm șase luni de zile, dăm normele”, a spus Botănoiu, nespecificând însă un calendar exact.

În opinia sa, Legea Supermarketurilor ar putea să producă efecte, cel mai devreme în două luni.

În ceea ce privește volatilitatea prețurilor produselor agroalimentare, Botănoiu îndeamnă la prudențialitate, asfel încât producătorii să nu cadă în capcana vânzărilor pe fugă, în condițiile unei piețe regionale pe care sunt prezenți jucători mari, de genul Rusiei, Ucrainei, Turciei, state care nu au interdicțiile pe care țările europene le au la inputuri, subvenții etc. El spune că investițiile neacoperite pentru majorarea producției pot plasa România în situația Noii Zeelande sau a Australiei, țări care au ajuns să vândă exploatații chinezilor, la pachet, cu tot cu animale, la prețul de 1.110 dolari hectarul.

Ca previziune de scurtă durată, Botănoiu spune că presiunea asupra grâului autohton va fi mare, în condițiile unor producții „interesante” ale Rusiei și SUA, dar și ale influenței negative pe care orzul îl are asupra grâului furajer și a porumbului.

„În varianta asta în care există producție interesantă în SUA și una similară în Rusia, sigur, apare o presiune asupra prețurilor, dată și de producțiile de orz care influențează negativ prețul grâului furajer. Influențează pe de-o parte grâul - cantități mari de grâu furajer existent la nivel internațional, dar și prețul porumbului”, a spus Daniel Botănoiu.

Nu în ultimul rând, secretarul de stat MADR a vorbit despre modificările aduse Legii 17/2014, cea mai importantă în opinia sa fiind cea legată de obligativitatea obținerii avizului tehnic din partea unei comisii de specialitate, de această dată formată la nivel județean.

„Din punctul meu de vedere, numărul unu ar fi să reușim să ducem avizul tehnic al comisiei de specialitate la nivelul județului. Acest aviz tehnic permite ca terenul să fie folosit, să fie protejat, să fie în permanență amendat, lucrat cu tehnologie de ultimă oră. Propunerea noastră a fost să existe acest comitet tehnic la nivelul județului, format din asociațiile reprezentative ale producătorilor (jumătate plus unu), pentru că ei sunt cei care folosesc, care dețin terenurile”, a adăugat oficialul guvernamental.

Revista Fermierului: Când vom avea 51 la sută produse românești pe rafturile retailerilor?

Daniel Botănoiu: În forma sa actuală, Legea 150/2016 pentru modificarea și completarea Legii 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare nu specifică exact ca 51% produse românești prezente la raft, ci spune 51 la sută produse de pe lanțul scurt (n.r. - Comerciantul persoană juridică autorizată să desfășoare activități de comercializare pentru produse alimentare are obligația ca, pentru categoriile carne, ouă, legume, fructe, miere de albine, produsele lactate și de panificație să achiziționeze aceste produse în proporție de cel putin 51% din volumul de marfă pe raft, corespunzator fiecărei categorii de produse alimentare, provenite din lanțul alimentar scurt, așa cum este definit în conformitate cu legislația în vigoare). (...)

R.F.: Ne vorbiți „politically correct”, însă până la urmă consumatorul asta a cerut: produse românești la raft. Cât vom mai aștepta până vom vedea cele 51% produse de pe lanțul scurt în rețelele de retail? E nevoie de o altă lege? Funcționează ceva din Legea Supermarketurilor?

D.B.: Sunt șase luni de la intrarea în vigoare a actului normativ, jumătate de an în care trebuie definit (...) un draft de (...) Hotărâre de Guvern. De aceea, îi invit pe toți actorii din piață, de la producător și până la consumatorul final (el este cel care plătește), la discuții. (n.r. - Art. II - Prevederile art. 10.3 din Legea nr. 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum aceasta a fost modificată și completată prin prezenta lege, intră în vigoare la 6 luni de la data publicarii în Monitorul Oficial al României, Partea I – adică în 15 iulie 2016). Trebuie începută negocierea de maniera următoare: fiecărui actor în parte trebuie să îi fie prezentată situația în mod clar și complet, discutate toate aspectele cu acesta în mod individual, pentru că dacă vom face adunare generală, nu va ieși bine. (...) Noi trebuie să-i punem la masă pe toți, pentru că legea este importantă, este promulgată (...). Trebuie să fim cu toții atenți la norme.

Art. 16 din Legea 150/2016, care modifică Legea 321/2009, spune foarte clar că prevederile Art. 10.2 (etichetare) vor intra în vigoare la 90 de zile de la comunicarea deciziei Comisiei Europene (CE). Avem așadar la dispoziție trei luni de zile. Nu vom ajunge până acolo. Ne vom duce în dezbatere cu ele cât mai repede, astfel încât să putem promova HG mai rapid. Numai că, vreau să explicăm foarte bine ce înseamnă produsul românesc, ce înseamnă lanțul scurt, ce înseamnă adaosul comercial, ce înseamnă prețul de achiziție. În lege sunt trecute, numai că vreau să întrăm să le aprofundăm mai bine, astfel încât omul să se priceapă.

R.F.: Gurile rele spun că avem cel puțin o breșă în Legea 150/2016 de modificare a Legii 321/2009. Ca exemplu au dat zona Giurgiu, unde marfa de pe lanțul scurt poate însemna și de proveniență Bulgaria. Cum comentați?

D.B.: Nu poți face o delimitare pe o piață comună. Dacă eu discut de lanț scurt, spun produsul meu să ajungă rapid de la producător la consumator. Acum, sigur, eu caut să-mi creez avantajele pe care mi le cere de fiecare dată consumatorul, adică prospețime, preț rezonabil, poluare cât mai puțină (...). Dacă acesta decide să mănânce brânză adusă de acolo, eu n-am ce să-i spun. Numai că, acest drept de a utiliza definiția de produs românesc este un drept, nu o obligație. Asta vreau s-o precizăm mai clar în norme. Pentru că dacă eu am decis să pun produs românesc pe etichetă, sunt convins că laptele acela provine dintr-o fermă din România, este procesat într-o unitate din România și este procesat pe piața din România. Cu cât lanțul acesta este mai scurt de la producător la consumator, cu atât e mai bine.

R.F.: Legea 150/2016 a fost promulgată. Și totuși, când va fi ea funcțională? Cu riscul redundanței, când vom putea pune în aplicare normele despre care ne-ați vorbit, bineînțeles după sosirea răspunsului atât de așteptat de la Bruxelles?

D.B.: Această lege, proiectul, a fost deja transmis către CE; intențiile noastre. Până să fie promulgat actul normativ, noi l-am comunicat Comisiei. Le-am spus ce intenționăm să facem, astfel încât să nu creăm disfuncționalități în relația cu mediul concurențial etc. Însuși Consiliul Concurenței ne-a recomandat că este mai bine decât să folosim sintagma de „produs românesc”, adică marfă românească, mai bine cea de „produs provenit din lanțul scurt de producție”.

Sunt, de asemenea, niște chestiuni pe care CE vrea să le vadă la final, când legea este aprobată, nu când ești încă în discuție cu ea. În forma sa actuală, pe etichetare, Comisia trebuie să-și dea acordul sau, iar în cadrul normelor să prevedem recomandările lor, că sunt bune, că sunt rele, adaptat la condițiile noastre locale, iar partea de lanț scurt, la fel, CE își va da OK-ul sau nu, cu modificările respective. Ca să nu așteptăm șase luni de zile dăm normele.

R.F.: Cel mai devreme, când preconizați că vor apărea normele acestea?

D.B.: Dacă ar depinde numai de noi, am fi capabili să le punem la punct rapid. Problema este că sunt și celelalte ministere implicate, organizațiile producătorilor, organizațiile comercianților, cele ale consumatorilor. Nu vreau să „ardem” niște etape, după care să ne trezim cu nemulțumiți că n-au fost chemați la consultări. Chiar domnul Sorin Minea (n.r. - șeful Romalimenta) spunea că nu a fost invitat la discuții decât o dată. Nu vreau să facem greșeli. Normele sunt extrem de importante. Într-o exemplificare mai plastică, aici avem 13 lacăte. Fiecare lacăt reprezintă panificația, sectorul cărnii, legume-fructe, oleaginoase, cereale, lapte etc. Dacă tu nu găsești cheia potrivită în lacătul acela, nu se deschide. Lucrurile trebuie foarte bine așezate, foarte bine explicate, pe fiecare segment în parte. Unele sunt problemele legate de plățile la legume-fructe, alta e situația în cazul conservelor, vinurilor când acestea se pot duce la 30 de zile fără probleme. De asta n-aș putea da un termen în privința normelor.

R.F.: Nu este un calendar al adoptării acestor norme prin HG?

D.B.: Sigur. Calendarul întâlnirilor există. Ce ne facem însă când situația este de unu la unu? O organizație spune ceva, iar cealaltă altceva? Ministerul Economiei poate spune că într-un anumit loc ar putea fi unele lucruri forțate. Noi, de la MADR am putea contraargumenta și spune că dacă tot introducem subvenții în piață, am vrea să regăsim pe piață anumite produse. Așa ne cere cel care plătește subvențiile. El cere să găsească prospețime, suficientă marfă. Este oarecum falsă ideea asta că nu sunt în stare românii să producă suficientă marfă. Ei sunt în stare, numai că trebuie să aibă o predictibilitate.

Dacă i se spune unui producător de cartofi că un comerciant este dispus să-i achiziționeze toată materia-primă obținută la un preț care, cel puțin, să acopere costurile de producție și să se obțină și un minim profit, un leu spre exemplu, acest leu pe kilogramul de cartofi, că-i mult, că-i puțin, fermierul știe că vine la comerciant cu o cantitate care urmează să fie plătită. Astfel, producătorul se poate dezvolta și el, să facă o investiție, să-și păstreze locurile de muncă, activitatea. În prezent, un fermier produce tomate, dar nu i le cumpără nimeni. La anul mai produce? Nu. Și se spune apoi că românul nu produce... Incorect.

R.F.: Actul normativ va fi aprobat în mai devreme de un an de zile?

D.B.: Cu aplicabilitatea Legii Supermarketurilor prin norme? Da. Teoretic se poate rezolva și mai devreme. Depinde. CE ar putea spune că mai are nevoie de nu știu mai ce informație, clarificări. Luna august oricum este una închisă la Bruxelles și nu oferă nimeni răspunsuri.

Eu am interes la nivelul Ministerului Agriculturii să văd că producătorul își recuperează costurile de producție și că are un profit să poată continua activitatea. Să luăm un alt exemplu: dacă piața vinde consumatorului legume cu doi lei kilogramul, iar producătorul recuperează din piață doar un leu, diferența de la un leu la doi lei eu, ca stat, dacă vreau să-l mai mențin pe acel producător în mediul rural, dacă vreau locurile de muncă, dacă vreau să producă în continuare, trebuie să-i găsesc subvenție. De unde să fac eu rost de atâția bani? Doar guguștiucii nu-i subvenționăm, restul totul are subsidie. De unde să faci rost de bani să acoperi aceste disfuncționalități ale pieței? Din acest motiv căutăm piesele puzzle-ului pentru a le aranja în ordine.

R.F.: S-o luăm altfel: e funcțională în vreun fel legea 321?

D.B.: Fundamental, ea este o lege care schimbă un pic relațiile, pozițiile. Este o lege care depășește ca intensitate multe ale legi. Și asta pentru că, pe de-o parte ai producătorii și pe de alta ai comercianții; două forțe. Bine, unii mai fragmentați că asta este agricultura României și unii extrem de puternici pentru ei controlează piața.

R.F.: E ceva din această lege care produce efecte, acum?

D.B.: În Legea 150/2016 s-a spus clar: prețul la raft este format este prețul de achiziție, plus adaosul comercial și TVA. În acest adaos comercial, sigur că este discuția directă pe care o are producătorul/furnizorul cu retailerul. Acesta din urmă poate explica acea componență a adaosului: 10% s-ar putea duce către operațiunile normale cu furnizorul, iar din restul să se dezvolte. Într-adevăr, a existat discuția, ni s-a spus din partea retailerilor că nu se mai pot dezvolta pentru că, până la apariția legii, această dezvoltare apărea din acele adaosuri. E complicat să-i ceri unui producător sau consumatorilor din România să le ceri bani, tu, retailer, pentru a construi alte obiective. Te duci frumos la bancă, te împrumuți, e treaba ta. Sunt și lanțuri de magazine românești care asta fac: - se duc la bancă, se împrumută, îi plătesc omului marfa imediat; a venit cu zece lădițe, a plătit zece lădițe.

R.F.: Așadar, să înțelegem că e funcțională prevederea cu adaosul comercial?

D.B.: Până nu apar normele, nu; în două luni există posibilitatea. Trebuie făcută translația de la ce a fost până acum. Legea este foarte clară. Este funcțională. Acum lucrează. Produce efecte. Însă, prin Hotărârea de Guvern vor fi aduse definiții suplimentare, adică venim cu explicații suplimentare. Sigur, mâine, pe prețul pe care retailerul îl are la raft trebuie să fie format din prețul de achiziție, plus adaos, plus TVA, atât.

commodities dashboardPentru a discuta de un preț al cerealelor la nivel național, trebuie să te uiți la ceea ce se întâmplă în regiune

Revista Fermierului: Ce le recomandați producătorilor din sectorul agroalimentar românesc? Să fie prudenți sau să arunce tot ce au pe piață, sperând la profituri rapide?

Daniel Botănoiu: Vă răspund prin a vă da un exemplu de prudențialitate: Noua Zeelandă și Australia erau numărul unu în ceea ce însemna laptele de bovină, procesare, produse derivate etc. Noua Zeelandă avea orientate circa 30 de procente din PIB, numai către acest sector. În 2013 a venit China și a spus că are nevoie de 700.000 de tone de lapte praf pentru copii. Neozeelandezii au spus că vor produce cantitatea comandată. Aceștia au demarat investiții în sector, astfel încât să onoreze această cerere. Cutia de lapte praf pentru copii obținută și vândută chinezilor ulterior a fost însă cu 50 de dolari mai scumpă decât aceeași cutie care exista în magazinele din toată zona Oceaniei. Chinezul nu a zis nimic, le-a luat, le-a depozitat, nu le-a introdus în consum pentru că ar fi fost nevoiți să comande și anul următor, să se aprovizioneze.

În anii următori, 2014, 2015, China nu a mai făcut comandă către Noua Zeelandă, către Australia, pentru cantitățile astea de lapte praf. Au rămas oamenii cu 26 de miliarde bani împrumutați de la bănci, au rămas cu investiții, cu producții mari și fără piață. A venit chinezul către băncile care au dat bani cu împrumut și a întrebat dacă în Noua Zeelandă sau Australia există fermieri și companii procesatoare cu dificultăți. Ei s-au arătat interesați tocmai către aceste business-uri. Băncile și-au frecat mâinile și au spus da, luptându-se cu provizioane însemnate. Reprezentanții băncilor i-au chemat pe fermierii și producătorii cu datorii și i-au îndemnat să vândă rapid. Hectarul cu vaca pe el s-a cumpărat atunci cu 1.110 dolari. S-au cumpărat din 2015 și până acum 250 de mari ferme în Australia și Noua Zeelandă. Tocmai aceste greșeli nu trebuie să le repetăm noi.

R.F.: Care este evoluția prețurilor bunurilor de proveniență agricolă produse în România?

D.B.: Ca să poți să discuți de un preț la nivel național, trebuie să te uiți ce se întâmplă în regiune. Te-ai uitat în regiune, te uiți ce se întâmplă în zonă. Te-ai uitat în zonă, te uiți la nivel internațional. Și pentru a lega puțin de întrebarea dumneavoastră anterioară, să știți, China nu scoate niciodată pe piață stocul de porumb de 101 milioane tone. (...)

În bazinul Mării Negre, România și Bulgaria au aceleași restricții cu privire la producție, au aceleași restricții cu privire la utilizarea pesticidelor, aceleași restricții cu privire la ajutoarele de stat. Celelalte state, Ucraina, Rusia, Kazahstanul, Turcia nu au asemenea bariere. Prin ajutoare de stat, aceste țări susțin achiziția de inputuri fără niciun fel de problemă. De aceea, dacă ne uităm la nivelul producțiilor, Rusia și Ucraina au niște estimări interesante pe producțiile de grâu. SUA la fel. (...) Unde se văd scăderi, (...) în zona vest-europeană – Franța, Germania (...), nu atât din punct de vedere cantitativ, ci calitativ. Atunci, sigur, pe varianta asta, marele cumpărător, Egiptul, se va orienta către Bazinul Mării Negre, cu achiziții fie din Rusia, fie din România. Rusia are acea parte de amestec de grâu de primăvară din Kazahstan cu grâul lor, comun. Aici trebuie să ai niște indicatori importanți. Trebuie să ai gluten, deformare, indice de cădere. Dacă le ai pe astea, automat este un grâu de panificație care corespunde cerințelor.

În varianta asta în care există producție interesantă în SUA și una similară în Rusia, sigur, apare o presiune asupra prețurilor, dată și de producțiile de orz care influențează negativ prețul grâului furajer. Influențează pe de-o parte grâul - cantități mari de grâu furajer existent la nivel internațional, dar și prețul porumbului.

Important este ce se întâmplă și cu prețul petrolului care, la rândul lui, influențează piața oleaginoaselor și, în special, a soiei, a rapiței. Interesant a fost că producțiile scăzute de rapiță la nivel european a dus la menținerea prețului la un nivel constant.

R.F.: Cum arată producția de grâu din România, cantitativ și calitativ, de la an la an?

D.B.: Să nu ne facem griji. Din punct de vedere al necesarului de piață internă nu sunt probleme. N-aș putea să spun că este un grâu prost; el este în limite. Sunt zone din țară unde situația este similară cu cea a anului agricol trecut, chiar un pic mai bună, în alte zone însă, într-adevăr, a scăzut sub aceasta. Și aici nu mă refer la corpurile străine, umiditate, masa hectolitrică, ci mă gândesc la conținutul de proteină, la deformare etc. Sigur, poți avea o imagine asupra calității la 45 de zile de la recoltat.

R.F.: Ce noutăți mai aveți în privința modificării Legii 17/2014?

D.B.: Din punctul meu de vedere, numărul unu ar fi să reușim să ducem avizul tehnic al comisiei de specialitate la nivelul județului. Acest aviz tehnic permite ca terenul să fie folosit, să fie protejat, să fie în permanență amendat, lucrat cu tehnologie de ultimă oră. Propunerea noastră a fost să existe acest comitet tehnic la nivelul județului, format din asociațiile reprezentative ale producătorilor (jumătate plus unu), pentru că ei sunt cei care folosesc, care dețin terenurile. Pe lângă acesta, comitetul va mai conține un reprezentant de la Consiliul Local, unul de la Prefectură, unul de la Ministerul de Finanțe, altul de la Direcția Agricolă Județeană, astfel încât să asigure partea de logistică, înainte de vânzare.

În momentul în care există intenție de vânzare, ea se comunică acestui comitet care ia în dezbatere solicitarea respectivă și spune da sau nu, decizie bazată pe anumite criterii. Spre exemplu, asemenea criterii ar putea fi: la nivelul județului, cel care cumpără, jumătate plus unu din activitatea sa să fie în domeniul agricol, nu ca în cazul celor care fac comerț cu lemn și după aceea cumpără terenuri și le țin nelucrate. De asemenea, să aibă cunoștințe tehnice. Cumpărătorului nu-i va spune nimeni să facă o facultate de specialitate, dar el trebuie să aibă cunoștințe temeinice despre cum să folosească spre exemplu pesticidele. Nu vrem să ne trezim că acel cumpărător, neavizat, folosește un pesticid și omoară lumea sau poluează pânza de apă freatică. Va exista un acord cadru pentru emiterea avizului, semnat de niște miniștri: Interne, Cultură etc. Ceea ce am avut în drepturile de preemțiune trebuie protejat.

Publicat în Interviu

Publicitate

Adama iulie 2020 300x250

produsenaturalfermieri

Banner Corteva 2020

Revista