lovrin - REVISTA FERMIERULUI

Fungul Macrophomina phaseolina și-a făcut simțită prezența în acest an la floarea-soarelui cultivată în județul Timiș. Am primit la laborator plante de floarea-soarelui infectate. O solă întreagă a fost distrusă de patogen, plantele fiind compromise în totalitate (căzute la sol).

cotuna1

Tulpinile și rădăcinile de floarea-soarelui analizate erau pline de microscleroții ciupercii Macrophomina phaseolina. Am găsit și picnidii, deși ele se formează mai rar. Măduva lipsea în treimea inferioară a multor tulpini, iar în altele era plină de scleroți, comprimată, cu aspect de „farfurii etajate” în secțiune. Tulpinile prezentau o decolorare cenușie - argintie la bază, tipică ciupercii. Epiderma se desfăcea cu ușurință de pe tulpini. Pe suprafața epidermei și sub ea, numeroși scleroți erau formați. Rădăcinile erau pline de scleroți și foarte slab dezvoltate, aspect ce indică o înrădăcinare defectuoasă a plantelor. Numeroase pete de culoare rozacee erau prezente pe rădăcina principală, dar și pe cele secundare. Pe secțiunile de rădăcină puse pe mediul de cultură în incubator au crescut micelii de Fusarium sp., semn că rădăcinile au fost colonizate probabil înainte de realizarea infecției de către fungul M. phaseolina.

Iată cum, pe fondul modificărilor climatice la care asistăm neputincioși, al creșterii temperaturilor peste mediile multianuale, Macrophomina phaseolina și-ar putea face simțită prezența în culturile de floarea-soarelui din Banat în fiecare an. Asta nu ar fi bine deloc, deoarece patogenul este greu de ținut sub control.

La condițiile de climă putem adăuga condițiile de sol, înrădăcinarea defectuoasă a plantelor, carențele de bor, știut fiind că patogenul se instalează cu ușurință pe plantele afectate de fiziopatii. Este bine ca fermierii să fie atenți la planta premergătoare (să nu fie gazdă, deși este foarte greu, având în vedere numărul mare de gazde ale patogenului) și la semințele pe care le cumpără (să fie libere de microscleroți).

În cele ce urmează, câteva informații despre acest fung extrem de periculos al florii-soarelui.

Tulpină golită de măduvă în treimea inferioară. Se observă microscleroții numeroși pe pereții tulpinii

Tulpină golită de măduvă în treimea inferioară. Se observă microscleroții numeroși pe pereții tulpinii

Macrophomina phaseolina (Tassi) Goidanich cu forma microscleroțială Rhizoctonia bataticola (Taubenhaus) E. J. Butler

Macrophomina phaseolina este un fung polifag, putând infecta peste 500 de plante cultivate și sălbatice. Numărul mare de plante gazdă arată că este un patogen nespecific (Indera et al., 1986). La floarea-soarelui, M. phaseolina este un patogen foarte important, capabil să producă pagube mari în producție și chiar să compromită întreaga cultură uneori. Patogenul este deosebit de periculos în zonele aride ale lumii, unde produce pagube în mod constant (Hoes, 1985). Pierderile de producție datorate putrezirii cărbunoase pot ajunge la 60% (Steven et al., 1987). În anii cu condiții favorabile patogeniei s-au raportat pierderi totale ale culturilor de floarea-soarelui (Jimenes et al., 1983; Damtea et Ojiewo, 2016).

Recunoașterea bolii în câmp, simptome

La floarea-soarelui, fungul M. phaseolina infectează plantele în primele stadii de dezvoltare. Cu toate acestea, simptomele nu apar decât spre sfârșitul perioadei de înflorire (Meyer et al., 1974; Docea et Severin, 1990). Faptul că primele simptome apar la maturitatea plantelor indică o infecție latentă. De regulă, plantele care aparent prezintă o bună dezvoltare în primele stadii vor prezenta simptome severe la maturitate. Din cauza infecției, plantele se maturează timpuriu, vor avea calatidii mai mici, uneori deformate și un număr redus de achene. În zona centrală a calatidiului multe flori sunt avortate (EPPO, 2000).

Spre sfârșitul stadiului de înflorire al florii-soarelui, apar și primele simptome produse de patogen pe tulpini și rădăcini. De regulă, tulpinile sunt afectate în zona bazală sau în treimea inferioară (Docea et Severin, 1990; Popescu, 2005). La suprafața tulpinilor atacate apare o decolorare cenușie cu reflexe argintii uneori, tipică acestui agent patogen. În țesuturile atacate ciuperca va forma numeroși microscleroți de culoare neagră, ce dau aspect cenușiu - negricios, asemănat de unii autori cu o pulbere fină de cărbune. Măduva din zona inferioară a tulpinilor capătă aspect negricios din cauza microscleroților (Yang et Owen, 1982; Kolte, 1985; Khan, 2007). Uneori, în zona afectată tulpina este golită de măduvă, alteori măduva nu este distrusă în totalitate, dar este desfăcută în discuri cu aspect de „farfurii etajate” (Docea et Severin, 1990; Popescu, 2005). Epiderma bolnavă se desprinde cu ușurință de tulpină. La suprafața epidermei bolnave, dar și sub ea se formează microscleroți negri din abundență, ce conferă aspect negru-cenușiu, cărbunos (Sinclair, 1982; Kolte, 1985). După Csüllög et al. (2020), tulpinile atacate au aspect carbonizat, iar epiderma se desprinde. Pe lângă microscleroți, ciuperca poate forma picnidii pe tulpini, dar asta se întâmplă mai rar în condiții naturale. Aceeași autori arată că, în prima etapă a infecției, plantele de floarea-soarelui prezintă simptome de ofilire. Apare îngălbenirea și senescența frunzelor care rămân atașate de tulpini (Smith et Carvil, 1997).

Rădăcină bolnavă, putredă

Rădăcină bolnavă putredă

Sistem radicular distrus, slab dezvoltat

Sistem radicular distrus slab dezvoltat

În același mod sunt infectate și rădăcinile. Fungul pătrunde în rădăcinile secundare și terțiare după care ajunge în rădăcina primară. Infectând sistemul fibrovascular al rădăcinilor și internodurilor bazale, fungul blochează transportul nutrienților și al apei. Din cauza sistemului radicular distrus, plantele bolnave pot fi smulse cu ușurință din sol și pier în cele din urmă. Pe rădăcinile bolnave se formează microscleroți de culoare neagră (Ahmad et Burney, 1990; Docea et Severin, 1990). Ofilirea plantelor poate începe în stadiul de înflorire și continuă până la maturitatea plantelor. În astfel de situații pierderile de producție pot fi foarte mari (Prioletta et Bazzalo, 1998).

Patogenie și epidemiologie

Fungul poate rezista sub formă de microscleroți în sol, pe resturile vegetale, dar și în masa de semințe (EPPO, 2000; Csüllög et al., 2020; Popescu, 2005; Docea et Severin, 1990). Există studii care arată corelații pozitive între nivelul inoculului din masa de semințe și severitatea infecției (Ahmed et al., 1991; Khan, 2007). Microscleroții pot supraviețui în sol de la 10 până la 15 ani (Gupta et al., 2012; Csüllög et al., 2020).

Ciuperca atacă plantele mai ales în perioadele secetoase și cu temperaturi ridicate. Temperatura, umiditatea atmosferică și cea disponibilă sunt foarte importante în realizarea infecțiilor cu Macrophomina phaseolina. Microscleroții germinează la temperaturi cuprinse între 30 - 350C (Marquez et al., 2021). Atacul fungului este influențat în principal de temperatură, mai ales de temperaturile solului de peste 280C și de precipitații (EPPO, 2000).

În primele stadii de dezvoltare a plantelor, fungul are capacitatea de a ocupa gazda în 24 - 48 ore în condiții de temperatură scăzută și umiditate ridicată. De obicei, în această fenofază simptomele nu sunt vizibile, iar ciuperca evoluează lent în plantele atacate până la formarea achenelor. În perioada de formare a semințelor, când umiditatea este scăzută și temperatura ridicată, simptomele tipice bolii devin vizibile (Ahmed, 1996).

După Popescu (2005), fungul infectează în general plantele cu afecțiuni fiziopatice, la care creșterea rădăcinii principale este oprită, iar rădăcinile secundare încep să îmbătrânească. La astfel de plante, sistemul radicular va fi ocupat de Fusarium sp., dar și de alte ciuperci care pregătesc astfel țesuturile radiculare pentru infecția cu Macrophomina phaseolina. Leziunile mecanice, densitatea ridicată, atacul insectelor sunt factori care favorizează instalarea patogenului (Shiekh et Ghaffar, 1984; Ahmed et al., 1991).

Măduvă cu microscleroți

Măduvă cu microscleroți

Aspectul cenușiu - negricios dat de numeroșii scleroți din măduvă

Aspectul cenușiu negricios dat de numeroșii scleroți din măduvă

Putem combate acest patogen?

Patogenul este foarte greu de ținut sub control, în principal datorită capacității extraordinare de supraviețuire a microscleroților în sol. Din acest motiv, controlul chimic al bolii este extrem de dificil și neeconomic. Prin urmare, măsurile de prevenție constituie abordarea corectă pentru combaterea acestui agent patogen (Hafeez și Ahmad, 1997). Se recomandă: utilizarea hibrizilor rezistenți, irigarea culturilor în condiții de secetă și temperaturi ridicate, distrugerea resturilor vegetale infectate, înființarea culturilor în terenuri cu textură corespunzătoare, rotația culturilor. Despre rotația culturilor se poate spune că nu dă rezultatele dorite întotdeauna, din cauza polifagiei ciupercii (infectează peste 300 de plante cultivate și buruieni) - Francl et al., 1988; EPPO, 2000; Popescu, 2005. Docea et Severin (1990) recomandă utilizarea la semănat de sămânță liberă de microscleroți, lucrări ale solului de calitate superioară, igiena culturală, rotația culturilor.

Controlul chimic al fungului Macrophomina phaseolina este extrem de dificil, deoarece nu există fungicide care să controleze patogenul la nivelul rădăcinii. În prezent numeroase studii se fac pe această temă (Chamorro et al., 2015a; Lokesh et al., 2020; Marquez et al., 2021). Într-un studiu efectuat în laborator, Csüllög et Tarcali (2020) arată că nu există fungicide eficiente împotriva acestui fung. Ei au testat câteva fungicide: azoxystrobin, ciproconazol, procloraz și piraclostrobin. Dintre ele, doar proclorazul a oprit creșterea hifelor și a microscleroților. Concluzia studiului este că doar rezistența genetică ar putea da rezultate în combatere.

În solurile infectate se pot face fumigări cu substanțe aprobate. Această metodă este destul de costisitoare și poluantă, fiind utilizată pe scară redusă (Lokesh et al., 2020). O metodă non - poluantă ce poate fi utilizată este solarizarea terenului infectat. Greu de aplicat și această metodă pe suprafețe mari. Pe lângă asta, terenul nu poate fi cultivat pe perioada solarizării.

Interes există și în combaterea biologică prin utilizarea antagoniștilor (fungi și bacterii), dar și a micorizelor. În acest sens se fac multe testări în laborator cu privire la eficacitatea lor în combatere.

Epiderma de culoare cenușie - argintie în zona bazală plină de microscleroți

Epiderma de culoare cenușie argintie în zona bazală plină de microscleroți

Bibliografie

Ahmad I., Burney K., 1990 - Macrophomina phaseolina infection and charcoal rot development in sunflower and field conditions. 3rd International Conference Plant Protection in tropics. March 20 - 23, Grantings, Islands Paeau, Malaysia.
Ahmad I., Burney K., Asad S., 1991 - Current status of sunflower diseases in Pakistan. National Symposium on Status of Plant Pathology in Pakistan. December 3 - 5, 1991, Karachi, P. 53.
Ahmad Y., 1996 - Biology and control of corn stalk rot. Ph.D. Thesis, Department of Biological Science, Quaid-i-Azam University, Islamabad, Pakistan.
Chamorro, M., Domínguez, P., Medina, J. J., Miranda, L., Soria, C., Romero, F., et al., 2015a - Assessment of chemical and biosolarization treatments for the control of Macrophomina phaseolina in strawberries. Sci. Hortic. (Amsterdam) 192, 361 – 368. doi: 10.1016/j.scienta.2015.03.029
Csüllög K., Tarcali G., 2020 - Examination of different fungicides against Macrophomina phaseolina in laboratory conditions, Acta Agraria Debreceniensis 2020 - 2, 65 - 69, DOI: 10.34101/ACTAAGRAR/2/3768.
Csüllög K., Racz E. D., Tarcali G., 2020 - The Charcoal rot disease (Macrophomina phaseolina (Tassi) Goid.) in Hungary, Characterization of Macrophomina phaseolina fungus, National Seminar on Recent Advances in Fungal Diversity, Plant - Microbes Interaction and Disease Management At: Banaras Hindu University, Varanasi, India. https://www.researchgate.net/publication/340686511_The_Charcoal_rot_disease_Macrophomina_phaseolina_Tassi_Goid_in_Hungary_Characterization_of_Macrophomina_phaseolina_fungus?fbclid=IwAR1uq8IrubcE5fFJ1RHUnqP7gxSo1jrV9snIuk8o3ed33Mzf6PQDnfMnxzQ
Damtea T., Ojiewo C. O., 2016 - Current status of wilt/root rot diseases in major chickpea growing areas of Ethiopia. Archives of Phytopathology and Plant Protection, 49: 222 – 238.
Docea E., Severin V., 1990 - Ghie pentru recunoașterea și combaterea bolilor plantelor agricole, Editura Ceres, București, p. 137, 320 p.
Francl L. J., Wyllie T. D., and Rosenbrock S. M., 1988 - Influence of crop rotation on population density of Macrophomina phaseolina in soil infested with Heterodera glycines. Plant Dis. 72, 760 – 764.
Gupta G. K., Sharma S. K., and Ramteke R., 2012 - Biology, epidemiology and management of the pathogenic fungus Macrophomina phaseolina (Tassi) goid with special reference to charcoal rot of soybean (Glycine max (L.) Merrill). J. Phytopathol. 160, 167–180. doi: 10.1111/j.1439-0434.2012.01884.x
Hafeez A., Ahmad S., 1997 - Screening of sunflower germplasm for resistance to charcoal rot in Pakistan. Pak. J. of Phytopathology 9:74 - 76.
Hoes J. A., 1985 - Macrophomina phaseolina causal agent of charcoal rot of sunflower and other crops. Agriculture Research Station, Modren Manitoba, Canada.
Jimenez D. R. M., Blance L. M. A., Sackston W. E., 1983 - Incidence and distribution of charcoal rot of sunflower caused by Macrophomina phaseolina in Spain. Plant Disease 67: 1033 - 1036.
Indera K., Singh T., Machado C.C., Sinclair J.B., 1986 - Histopathology of soybean seed infection by Macrophomina phaseolina. Phytopathology 76: 532 - 535.
Khan S. N., 2007 - Macrophomina phaseolina as causal agent for charcoal rot of sunflower, Mycopath (2007) 5(2): 111 - 118.
Kolte, S. J., 1985 - Diseases of annual edible oilseed crops. Vol. II. Boca Raton, Florida: CRC Press, p. 33 – 44.
Lokesh R., Rakholiya K. B., and Thesiya M. R., 2020 - Evaluation of different fungicides against Macrophomina phaseolina (Tassi) goid. causing dry root rot of chickpea (Cicer arietinum L.) in vitro. Artic. Int. J. Curr. Microbiol. Appl. Sci. 9, 1 – 11. doi: 10.20546/ijcmas.2020.907
Marquez N., Giachero M. L., Declerck S. and Ducasse D. A., 2021 - Macrophomina phaseolina: General Characteristics of Pathogenicity and Methods of Control. Front. Plant Sci. 12:634397. doi: 10.3389/fpls.2021.634397.
Popescu G., 2005 - Tratat de patologia plantelor, vol II, Agricultură, Editura Eurobit, p. 143, 341 p.
Prioletta S., Bazallo M. E., 1998 - Sunflower basal stalk rot (Sclerotium bataticola): Its relationship with some yield component reduction. Hellia 21: 33 - 44.
Sinclair J. B., 1982 - Compendium of Soybean disease. 2nd Ed. by American Phytopathology Society, St. Paul, Minnesota, USA.
Shiekh A. H., Ghaffar A., 1984 - Reduction in variety of sclerotia of Macrophomina phaseolina with polyethylene mulching of soil. Soil Biology and Biochemistry 16: 77 - 79.
Smith G. S., and Carvil O. N., 1997 - Field screening of commercial and experimental soybean cultivars for their reaction to Macrophomina phaseolina. Plant Dis. 81, 363 – 368.
Steven M., Rana M. A., Mirza M. S., Khan M. A., 1987 - The survey of sunflower crop in Pakistan, oilseed programme, NARC, Islamabad.
Yang S. M., Owen D. F., 1982 - Symptomology and detection of Macrophomina phaseolina in sunflower plants parasitized by Cylendrocopturus adspersus larvae. Phytopathology 72: 819 - 821.
***EPPO Standard, European and Mediterranean Plant Protection Organization PP 2/21(1), 2000 - Guidelines on good plant protection practice - Sunflower, 9 p.
Fusarium crescut pe rădăcini bolnave
Fusarium crescut pe rădăcini bolnave

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Protecția plantelor

La capcanele cu feromoni și momeli alimentare se înregistrează zbor maxim al dăunătorului Helicoverpa armigera (omida fructificațiilor) - generația a III-a. Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă (SCDA) Lovrin, în parteneriat cu compania FMC Agro România, monitorizează zborul adulților de Helicoverpa armigera în mai multe zone din țară cu ajutorul aplicației ArcTM farm intelligence, pe care dumneavoastră o puteți descărca în mod gratuit. Scopul acestui program de prognoză și avertizare este de a stabili momentele optime de combatere a dăunătorului. Stabilirea momentelor optime de combatere este foarte importantă deoarece vă ajută să vă eficientizați tratamentele fitosanitare în culturile dumneavoastră. Astfel, cheltuielile cu pesticidele vor fi mai mici, iar mediul va fi protejat. Concentrarea pe aplicații precise va duce la reducerea numărului de tratamente.

Adulți de Helicoverpa armigera capturați la capcane

Adulți de Helicoverpa armigera capturați la capcane

Pragul maxim de alertă a fost depășit în Banat, Crișana, Oltenia. Numărul de fluturi capturați cu ajutorul capcanelor a ajuns în Crișana (la Oradea) la peste 500/capcană/citire, ceea ce înseamnă că ne confruntăm cu o populație numeroasă și la cea de-a treia generație de Helicoverpa armigera.

La Lovrin s-a înregistrat la capcane maximum de zbor în aceste zile, când numărul de capturi a trecut de 60/capcană/citire. Curbele maxime de zbor indică o activitate intensă a dăunătorului (împerechere, depunere ouă, eclozare larve).

La câteva zile de la maximul curbei de zbor se recomandă efectuarea controalelor fitosanitare în culturile preferate de dăunător (porumb, sorg, tomate, fasole, soia, lucernă, cânepă etc.) și efectuarea unui tratament, dacă este cazul.

Condițiile climatice ale acestei veri au favorizat apariția celei de-a III-a generații de Helicoverpa armigera. În România, acest lepidopter poate avea 2 - 3 generații/an. Este posibil ca, pe fondul modificărilor climatice (creșterea temperaturilor), să se dezvolte și a patra generație. Culturile predispuse la atac în această perioadă sunt: porumbul, soia, cânepa, tomatele.

Mucegai produs de Aspergillus flavus

Mucegai produs de Aspergillus flavus

Generația a III-a de Helicoverpa armigera poate produce daune considerabile la porumb și soia. În urma controlului fitosanitar efectuat la data de 24 august 2021 în culturi de porumb de pe teritoriul SCDA Lovrin, vă aduc la cunoștință că dăunătorul este prezent. Putem vedea în câmp acum, adulți, ouă, larve din generațiile 2 și 3 (generații suprapuse). Știuleții de porumb sunt atacați în procent foarte mare. La vârful știuleților, în zona mătăsii pot fi observate larve foarte tinere (vârsta I și a II-a), câte două, trei și chiar patru pe un știulete. Larvele din prima și a doua vârstă consumă mătasea. Larvele mai mature atacă știuleții în curs de dezvoltare, iar boabele sunt consumate [Hosseininejad et al., 2015]. În zonele atacate, pe rănile produse de larve în urma hrănirii s-au instalat deja fungii micotoxigeni din genul Fusarium (Fusarium verticillioides, F. graminearum) și Aspergillus (Aspergillus flavus, A. parasiticus). Pot fi observate și micelii de Penicillium sp., Alternaria sp., Cladosporium sp.

În urma precipitațiilor căzute, s-ar putea să asistăm la creșterea frecvenței știuleților infectați, precum și a intensității de atac. Creșterea intensității atacului ar putea duce la contaminarea cu micotoxine a cariopselor. Micotoxinele produse de fungii menționați mai sus sunt: deoxynivalenol (DON), zearalenon (ZON), toxina T2, aflatoxine, ochratoxine, fumonisine. Calitatea producției de porumb poate fi afectată grav de micotoxine, dacă acestea depășesc limitele maxime admise.

Larvă de Helicoverpa armigera

Larvă de Helicoverpa armigera

Recomandări de combatere

În perioada 26 - 31 august 2021 se impune efectuarea unui prim tratament împotriva dăunătorului Helicoverpa armigera, generația a III-a. De ce în această perioadă? Pentru că acum este maximul de eclozare a larvelor. Larvele tinere pot fi omorâte mult mai ușor comparativ cu cele mature, care sunt mai rezistente la insecticide.

Larvele de Helicoverpa armigera trec prin șase stadii de dezvoltare. Cele din stadiile I și II se hrănesc cu frunze fragede, iar pagubele nu sunt vizibile. Din stadiul al III-lea, larvele produc daune vizibile. Dimensiunea larvelor din stadiul al III-lea este cuprinsă între 8 și 13 mm. În acest stadiu, ele pot fi ucise cu ușurință. Stadiile cele mai dăunătoare sunt al V-lea și al VI-llea, când larvele sunt mari, agresive și rezistente la insecticide și bioinsecticide.

Înainte de efectuarea tratamentului, verificați culturile. Decizia de efectuare a tratamentelor trebuie luată în urma unui control fitosanitar. Dăunătorul poate fi combătut cu metode chimice, dar și biologice, în cazul culturilor ecologice.

Controlul chimic

Utilizarea insecticidelor în gestionarea acestui dăunător este extrem de dificilă din cauză că larvele sunt ascunse în organele atacate. Există studii care arată că, deși au fost aplicate insecticide în sistem intensiv (tratamente la intervale scurte de timp), larvele nu au putut fi suprimate [Reay-Jones și Reisig, 2014].

În general, Helicoverpa poate fi ucisă cu aproape toate insecticidele. Totuși, s-a constat o rezistență a Helicoverpei armigera la insecticidele din grupa piretroizilor. După Yang et al. (2013), H. armigera a dezvoltat în timp rezistență la insecticidele cu spectru larg, în special la cele din grupa piretroizilor. Clasele mai noi de insecticide (spinosinele, diamidele) au asigurat un bun control al H. armigera [Perini et al., 2016; Durigan et al., 2017; Durigan, 2018]. Se recomandă alternarea insecticidelor din grupe chimice diferite pentru a încetini dezvoltarea rezistenței [Ahmad et al., 2019].

La porumb, combaterea chimică se poate face cu insecticide pe bază de: indoxacarb (AVAUNT 150 EC), clorantraniliprol (CORAGEN 20 SC), clorantraniliprol + lambda - cihalotrin. Aceste produse sunt prietenoase cu entomofagii, au efect ovicid și larvicid foarte bun și pot fi aplicate și la temperaturi mai ridicate (chiar și la 34o C). Respectați dozele și momentele optime de aplicare.

Controlul biologic

În controlul biologic pot fi utilizate viespi parazite oofage din genul Trichogramma, dar și larve de Chrysopa carnea. Dintre entomopatogeni amintesc: virusul poliedrozei nucleare (NPV - nucleopoliedrovirus), fungii Beauveria bassiana, Metarhizium spp., Nomuraea spp., bacteria Bacillus thuringiensis (Bt). Studiile efectuate arată că fungul entomopatogen Nomuraea rileyi a dus la mortalitatea larvelor de Helicoverpa armigera în procente mari, cuprinse între 90% până la 100%. Beauveria bassiana a dus la reducerea cu 10% a daunelor. De asemenea, formulările de Bacillus thuringiensis (Bt) sunt utilizate cu succes în controlul Helicoverpei.

Tratamentele cu entomopatogeni și mai ales cele pe bază de Bacillus thuringiensis ar trebuie efectuate seara. Tratamentele efectuate seara s-au dovedit mai eficiente decât cele executate în alte momente din zi [Tang 2003, Nguyen et al., 2007; Luo et al., 2014].

În mod natural, larvele pot fi infectate de entomopatogenii amintiți. Infecțiile cu NPV apar adesea în câmp, uneori la sfârșitul lunii august fiind observate larve moarte pe mătase sau știuleți. Larvele atacate de NPV au aspect de flașerii (au culoare neagră și se lichefiază înainte de dezintegrare). O altă boală este produsă de un ascovirus și este răspândită de viespile parazite.

Disponibile pentru controlul larvelor de Helicoverpa armigera sunt preparate pe bază de NPV și Bacillus thuringiensis. Produsul comercial pe bază de NPV este selectiv, infectând doar larvele de Helicoverpa armigera și punctigera. Este inofensiv pentru oameni, animale sălbatice și insecte utile.

Păstaie de năut atacată de Helicoverpa armigera

Păstaie de năut atacată de Helicoverpa armigera

Efectuarea tratamentelor

Primul tratament se aplică la avertizare. Când avertizarea a fost lansată, este timpul să efectuați un control în culturi. Verificați într-un lan mai mult de 100 de plante. Larvele de Helicoverpa armigera pot fi văzute la vârful știuleților, pe mătase și sub pănuși.

Decizia de a utiliza insecticide sau bioinsecticide pentru combaterea acestui dăunător trebuie luată doar după un control fitosanitar serios al culturilor, dar nu trebuie să întârzie mai mult de 2 - 3 zile de la momentul primirii avertizării.

Repetarea tratamentului se recomandă după 7 - 8 zile acolo unde densitatea dăunătorului este mare.

Este bine ca tratamentele să fie efectuate atunci când larvele pot fi ucise cu ușurință.

Momente recomandate:

  • Când larvele sunt mici și foarte mici, între 1 - 7 mm (pot fi omorâte cu doze mici de insecticid).

  • Când se hrănesc la suprafața organelor sau în timpul deplasării (pot fi ucise mai ușor).

  • Înainte de a pătrunde în inflorescențe, știuleți, păstăi, capsule (sunt mai greu de omorât sau chiar imposibil).

Helicoverpa armigera la soia

Helicoverpa armigera la soia

Atenție la soia!

Larvele de Helicoverpa armigera pot produce pagube mari la soia, mai ales la soia cultivată în sistem eco sau bio. Cunosc situații în care soia a fost compromisă în proporție de 80% din cauza unui atac masiv la păstăi. Verificați culturile de soia. Efectuați sondaje prin scuturarea/măturarea plantelor pe o pânză pe care o puneți pe sol. Dacă în urma controalelor depistați mai mult de 4 larve/metru, treceți la efectuarea tratamentului. Dacă peste 50% din omizi sunt mai mici de 1,5 cm, puteți utiliza biopreparate. Dacă peste 50% din larve sunt mai mari sau egale cu 1,5 cm, este indicat să utilizați insecticide chimice [Pomeri et al., 2015].

Nu ezitați să ne contactați la SCDA Lovrin, dacă întâmpinați probleme deosebite în culturile dumneavoastră.

otilia cotuna

Bibliografie
Ahmad, M., B. Rasool, M. Ahmad, and D. A. Russell, 2019 - Resistance and synergism of novel insecticides in field populations of Cotton Bollworm Helicoverpa armigera (Lepidoptera: Noctuidae) in Pakistan J. Econ. Entomol. 112: 859 – 871.
Durigan, M. R. 2018 - Resistance to pyrethroid and oxadiazine insecticides in Helicoverpa armigera (Lepidoptera: Noctuidae) populations in Brazil. Ph.D. dissertation. University of Sao Paulo, ESALQ, Brazil.
Durigan, M. R., A. S. Corrêa, R. M. Pereira, N. A. Leite, D. Amado, D. R. de Sousa, and C. Omoto, 2017 - High frequency of CYP337B3 gene associated with control failures of Helicoverpa armigera with pyrethroid insecticides in Brazil. Pestic. Biochem. Physiol. 143: 73 – 80.
Hosseininejad A. S., B. Naseri, and J. Razmjou, 2015 - Comparative feeding performance and digestive physiology of Helicoverpa armigera (Lepidoptera: Noctuidae) larvae - feed 11 corn hybrids. Journal of Insect Science 15(12): 6 pp. DOI: 10.1093/jisesa/ieu179.
Luo, S., S. E. Naranjo, and K. Wua, 2014 - Biological control of cotton pests in China. Biol Control 68: 6–14
Nguyen, T. H. N., C. Borgemeister, H. Poehling, and G. Zimmermann, 2007 - Laboratory investigations on the potential of entomopathogenic fungi for biocontrol of Helicoverpa armigera (Lepidoptera: Noctuidae) larvae and pupae. Biochem. Sci. Technol. 17: 853–864.
Perini, C. R., J. A. Arnemann, A. A. Melo, M. P. Pes, I. Valmorbida, M. Beche, and J. V. C. Guedes, 2016 - How to control Helicoverpa armigera in soybean in Brazil? What we have learned since its detection. Afr. J. Agric. Res. 11: 1426 – 1432.
Pomari F. A., Bueno A. F., Gomez D. R. S., 2015 - Helicoverpa armigera: current status and future perspectives in Brazil, Current Agricultural Science and Technology, 21, 1 - 7.
Reay - Jones, F. P. F., and D. D. Reisig, 2014 - Impact of corn earworm on yield of transgenic corn producing Bt toxins. J. Econ. Entomol. 107: 1101–1109.
Tang, L., 2003 - Potential application of the entomopathogenic fungus, Nomuraea rileyi, for control of the corn earworm, Helicoverpa armigera. Entomologia Experimentalis et Applicata 88: 25 – 30.
Yang, Y., Y. Li, and Y. Wu, 2013 - Current status of insecticide resistance in Helicoverpa armigera after 15 years of Bt cotton planting in China. J. Econ. Entomol. 106: 375 – 381.

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Protecția plantelor

Unul dintre subiectele mult discutate în ultima perioadă și care merită să fie intens analizat se referă la înmagazinarea și conservarea apei în sol, dat fiind faptul că în ultimii ani ne confruntăm cu probleme serioase legate de secetă.

Pe lângă măsurile de combatere a efectelor schimbărilor climatice, care implică studii aprofundate pe termen lung și intervenții serioase în practica agricolă curentă, avem la îndemână o serie de măsuri agrotehnice care, aplicate corect, pot întârzia efectele secetei cu până la două-trei săptămâni.

Măsuri agrotehnice la îndemână

Cea mai mare parte a apei din sol se pierde prin evaporație directă și prin transpirația plantelor.

Pentru ca apa să fie păstrată în sol este necesar ca între concentrația vaporilor din rezerva acestuia și cantitatea de vapori din atmosferă să existe un echilibru. Aceasta se întâmplă în general în sezonul rece sau în perioadele ploioase, când fenomenul de evaporație este foarte redus. În sezonul cald, când temperatura este ridicată și aerul este uscat, pierderile de apă prin evaporație directă pot ajunge până la 50% din rezerva solului sau chiar mai mult, dacă nu se iau măsuri de prevenire a acestui fenomen.

Un alt factor care contribuie semnificativ la instalarea deficitului de umiditate în sol este viteza vântului. Studiile de specialitate indică pierderi de apă de zece ori mai mari decât cantitatea care se pierde atunci când atmosfera este calmă, în aceleași condiții de temperatură.

Dintre măsurile agrotehnice pe care le avem la îndemână, amintim:

1. Lucrările de prelucrare a solului care trebuie să asigure afânarea și permeabilitatea acestuia pentru apă. Din cantitatea totală de precipitații căzute, se înmagazinează și se rețin într-un sol bine lucrat circa 60%, în timp ce solurile nelucrate rețin mai puțin de 10%.

După efectuarea arăturilor, fie de vară, fie de toamnă, terenul se nivelează cu grapa stelată sau grapa cu colți, care lucrează în agregat cu plugul. O suprafață neuniformă evaporă în aceleași condiții cu 20-25% mai mult decât o suprafață plană. Primăvara, pentru pregătirea patului germinativ nu se utilizează sub nici o formă grapa cu discuri. Pierderile de apă în urma acestei lucrări pot ajunge până la 15%. Se utilizează combinatorul și numărul de treceri se reduce la minimum. Distrugerea crustei, astuparea crăpăturilor și combaterea buruienilor prin prașilă reduc, de asemenea, pierderile de apă din sol.

2. Fertilizarea culturilor. Administrarea îngrășămintelor chimice trebuie să țină cont de rezerva de apă a solului. Dozele mari, administrate în condiții de secetă, nu pot fi valorificate și se poate instala procesul de exosmoză. Îngrășămintele organice contribuie la structurarea solului și creșterea permeabilității pentru apă. Pe suprafețele fertilizate organic s-a constatat capacitatea de a înmagazina cu 20% mai multă apă decât pe suprafețele pe care fertilizarea s-a făcut preponderent chimic. De asemenea, humusul obținut în urma descompunerii îngrășămintelor organice are capacitatea de a înmagazina de șase ori mai multă apă și întârzie apariția fenomenului de secetă pedologică cu două-trei săptămâni (Popescu, 2016).

3. Asolamentul. Se vor avea în vedere asolamente lungi de 4-7 ani, în care să alterneze, controlat, plantele cu consum ridicat de apă cu cele cu consum specific redus și perioade de vegetație mai scurte.

4. Epoca și densitatea optimă de semănat. Semănatul în epocă optimă și cu densitate care să nu depășească 60.000 – 65.000 plante/ha au efecte directe asupra valorificării superioare a rezervelor de apă din sol. Arhitectura sistemului radicular influențează în mod deosebit alegerea densității de semănat (Hammer et al., 2009).

Ținând cont de aceste recomandări putem contribui parțial la acumularea și reținerea apei în sol, cu efect direct asupra creșterii, dezvoltării plantelor și obținerii unor producții mulțumitoare, care să ne aducă satisfacții atunci când încheiem un an agricol, indiferent cât de dificil ar fi acesta.

Articol scris de: DR. ING. ALINA AGAPIE, LABORATORUL DE BIOINGINERIE SCDA LOVRIN

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - mai 2021

Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Tehnica agricola

La data de 10 august 2021, la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă (SCDA) Lovrin s-a înregistrat zbor maxim al dăunătorului Ostrinia nubilalis (generația a II-a) la capcanele Csalomon Bisex.

2

SCDA Lovrin monitorizează acest dăunător în parteneriat cu compania FMC Agro Operational România. La cele trei capcane pentru O. nubilalis au fost capturați marți, 10 august 2021, 188 de fluturi. Considerăm că în această săptămână insecta va atinge maximul de zbor în mai multe zone din țară.

Controlul fitosanitar efectuat în culturi de porumb de pe teritoriul SCDA Lovrin arată prezența pupelor, adulților, pontelor și a primelor larve din generația a doua de Ostrinia.

3

În următoarele zile recomand fermierilor să treacă la verificarea culturilor. A doua generație de O. nubilalis este mult mai greu de gestionat. Cercetările din domeniu arată că pentru generația a doua de Ostrinia momentul optim de combatere este foarte greu de stabilit.

Metoda cea mai bună este controlul culturilor de porumb pentru stabilirea numărului de ponte prezente pe plante. Această verificare trebuie să înceapă în momentul în care fluturașii de Ostrinia sunt captați cu ajutorul capcanelor feromonale. Hibrizii de porumb tardivi sunt predispuși la atac. Acele culturi care la sfârșitul lunii iulie - începutul lunii august sunt verzi, unde polenizarea este în toi sau unde mătasea este încă verde sunt preferate de dăunător pentru depunerea pontelor.

4

În consecință, este momentul să începeți controalele în vederea găsirii pontelor și stabilirii momentului de aplicare a tratamentului (dacă este cazul). Pontele trebuie căutate în zona frunzelor de deasupra știuletelui și dedesubt. Eu le-am găsit, în general, pe frunzele de deasupra știuletelui. Trebuie să știți că depunerea pontelor de către femelele generației a doua poate dura 3 - 4 săptămâni. Este dificil de controlat această insectă din cauza mobilității și eșalonării stadiilor.

Momentul optim de combatere trebuie stabilit cu mare grijă, în urma verificării pontelor. Dacă se impune un tratament, el ar trebui efectuat atunci când marea majoritate a pontelor ar fi în pragul eclozării sau în stadiul de „cap negru”.

5

Accesați aplicația ArcTM farm intelligence gratuit. În următoarele zile va fi emisă avertizarea cu privire la efectuarea tratamentelor fitosanitare.

Fotografiile care însoțesc acest material sunt realizate de: Klaudia Kincel și Florina Iovanov

Publicat în Protecția plantelor

Pentru că în ultimii ani au început să crească ușor suprafețele cultivate cu cânepă în România, dorim să venim în ajutorul fermierilor cu informații despre dăunătorii și patogenii acestei plante minunate.

199572310 1926155187543790 2381067804261973458 n

Un dăunător deosebit de periculos al cânepei este Grapholita delineana sau „molia cânepei”, cum i se mai spune. În acest sens, la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă (SCDA) Lovrin am început testarea unor feromoni și atractanți alimentari creați la Institutul de Cercetări în Chimie „Raluca Ripan” de la Cluj-Napoca. Momeala alimentară conține extract din plantă de cânepă. Capcanele au fost amplasate în câmpul de ameliorare al cânepei de la SCDA Lovrin. Sperăm să avem succes în acest an și să reușim să stabilim momentul optim de combatere pentru generațiile a II-a și a III-a care pot produce pagube importante producției de semințe.

Capcană Delta cu feromon și atractant alimentar pentru Grapholita delineana, molia cânepei

Capcană delta cu feromon și atractant alimentar pentru Grapholita delineana molia cânepei

Grapholita delineana este considerat un dăunător periculos al cânepei ce poate deprecia fibrele și semințele. Larvele de Grapholita delineana, prin modul lor de hrănire, produc deformări fusiforme la lăstarii atacați asemănătoare unor gale [Manolache et al., 1966; Miller, 1982]. Ele atacă foliolele, pețiolii, tulpinile și ramurile, inflorescențele și semințele. Frunzele atacate se usucă. Atacul la tulpini duce la deprecierea fibrelor, iar pagubele pot ajunge uneori chiar la 100% [Manolache et al., 1966]. Pe de altă parte, este serios periclitată absorbția nutrienților, fiind afectate vasele conducătoare.

Deformări produse de larve la lăstarii de cânepă Deformări produse de larve la lăstarii de cânepă

Cel mai periculos este atacul la inflorescențe și semințe, pierderile putând ajunge la 41% [Bes, 1978]. Atacul la inflorescențe și semințe este produs de larvele generației a II-a și a III-a. O larvă poate consuma mai multe semințe (4 - 11). După Ion D. Șandru (1974), viteza de consumare a unei semințe de către o larvă este de aproximativ 11 ore. Când sunt atacate axele secundare ale inflorescenței, există riscul ca semințele să nu se mai dezvolte normal [Șandru, 1974]. În țara noastră, Manolache et al. (1966) au raportat pierderi cuprinse între 17 - 30%. Barloch et al. (1974) arată că 10 larve/plantă pot afecta dezvoltarea plantei și producția de semințe.

Larvă tânără de Grapholita delineana

 Larvă tânără de Grapholita delineana

Larvă matură de Grapholita delineana în inflorescență 
Larvă matură de Grapholita delineana în inflorescență
Adult de Grapholita delineana capturat la capcana Delta cu adeziv și feromon sexual

 Adult de Grapholita delineana capturat la capcana delta cu adeziv și feromon sexual

Avertizarea tratamentelor se face ținând cont de biologia și ecologia insectei [Săvescu și Rafailă, 1978]. Cu ajutorul capcanelor feromonale, poate fi stabilită curba de zbor. Se recomandă efectuarea tratamentelor la 5 - 6 zile de la maximul curbei de zbor. Criteriul ecologic poate fi și el utilizat în avertizare. Se cunoaște că pragul biologic al insectei este de 9 grade Celsius. La suma de temperatură efectivă de 250 de grade Celsius poate fi efectuat un prim tratament pentru combaterea moliei cânepei la cânepa pentru fuior și la 400 de grade Celsius la cânepa pentru sămânță.

Vă vom ține la curent cu evoluția capturilor de la capcane, dar și cu observațiile din câmp cu privire la atac.

Bibliografie
Baloch G. M., M. Mushtaque and M. A. Ghani, 1974 - Natural Enemies of Papaver spp. and Cannabis sativa. Annual report, Commonwealth Institute of Biological Control, Pakistan Station, pp. 56 - 57.
Bes A., 1978 - Prilog poznavanju izgledga ostecenja i stetnosti konopljinog savijaca– Grapholitha delineana Walk. Radovi Poljoprivrednog Fakulteta Univerzita u Sarajevu 26(29):169 - 189.
Șandru I. D., 1974 - Un nou dăunător al cânepii - molia cânepii, Editura Ceres, București, 125 p.
Manolache C., I. Șandru and E. Romascu, 1966 - Un nou dăunător al culturilor de cânepă – molia cânepii (Grapholitha delineana Walk. – Lepidoptera – Tortricidae). Probleme Agricole, 1966 (6):68 - 72.
Miller, W. E., 1982 - Grapholita delineana (Walker), a Eurasian hemp moth, discovered in North America. Annals Entomological Society America 75(2):184 - 186.
Săvescu A., Rafailă C., 1978 - Prognoza în protecția plantelor, Editura Ceres, București, 352 p.
 
Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Protecția plantelor

Culturile de porumb și floarea-soarelui sunt în curs de răsărire. Cele care au fost semănate mai devreme au răsărit deja, iar cele semănate acum, urmează să răsară. Verificați cu atenție culturile înainte de răsărire și în timpul răsăritului. Dacă constatați că aveți atac și densitate numerică mare este bine să faceți un tratament. Tratamentele de după răsărit și chiar în timpul răsăritului și-au dovedit eficacitatea de-a lungul timpului atunci când insecta a fost depistată la timp.

porumb

La SCDA Lovrin a început monitorizarea dăunătorilor Tanymecus dilaticollis și Opatrum sabulosum. Sondarea culturilor de porumb și floarea-soarelui se face în fenofazele de 1 - 3 frunze (BBCH 9 - 11, răsărire) și 3 - 5 frunze (BBCH 12 - 15). Determinările noastre vor fi trimise către Institutul de Protecția Plantelor (ICDPP București) unde vor fi utilizate pentru obținerea unor eventuale derogări pentru utilizarea anumitor insecticide pentru tratarea semințelor în special. Pe lângă punctul de monitorizare de la Lovrin, în județul Timiș mai sunt patru puncte situate pe teritoriul unei asociații agricole.

Plante de floarea soarelui retezate de Opatrum sabulosum. Cultura va fi întoarsă.Plante de floarea soarelui retezate de Opatrum sabulosum. Cultura va fi întoarsă

Pe teritoriul SCDA Lovrin nu sunt probleme cu dăunătorii menționați mai sus, adică nu avem depășiri ale pragului economic și nici ale pragului de la care ar trebui să ne îngrijorăm. La porumb nu sunt probleme deloc. La floarea-soarelui am găsit foarte puține plante retezate de dăunători. În schimb, se vede că au trecut pe acolo pentru că avem plante unde frunzele sunt puțin roase pe margini. Acum floarea-soarelui la noi este în patru frunze, iar Opatrum și Tanymecus nu mai pot face nimic. În cultura de floarea-soarelui am găsit exemplare de Opatrum sabulosum (gândacul pământiu al florii-soarelui), Tanymecus dilaticollis (un singur exemplar la o sondare) și Bothynoderes punctiventris (gărgărița sfeclei - trei exemplare la o sondare). Facem sondări pe câte 10 metri liniari, dar și sondări constând în analizarea a câte 10 plante (10 plante/sondaj). Bineînțeles că, funcție de suprafața solei, facem mai multe sondaje după care calculăm frecvența, intensitatea, gradul de atac și densitatea dăunătorilor raportată la suprafața analizată.

Sămânță de floarea-soarelui distrusă de Agriotes sp.Sămânță de floarea soarelui distrusă de Agriotes spjpg

Personal am verificat câteva culturi de porumb și floarea-soarelui de pe teritoriul județului Timiș. În general nu sunt probleme nici la porumb și nici la floarea-soarelui deoarece fermierii au tratat sămânța. Acolo unde au fost efectuate tratamente nu sunt probleme deloc, mai ales la porumb. În schimb, avem o situație la floarea-soarelui care nu a fost tratată cu insecticid. În această solă frecvența plantelor retezate în timpul răsăritului este foarte mare, iar fermierul va întoarce cultura. Același fermier are o solă de floarea-soarelui distrusă în totalitate de viermii sârmă (Agriotes sp.) pe care o va întoarce. Bineînțeles și în acest caz sămânța nu a fost tratată.

Despre Tanymecus dilaticollis Gyll - rățișoara porumbului

ratisoara

În continuare, câteva informații despre Tanymecus dilaticollis care ne creează atâtea probleme. Să vedem cum putem lupta cu el, mai ales în condițiile în care, trendul la nivel mondial este de renunțare la 50% din pesticidele existente acum pe piață.

Tanymecus dilaticollis este un dăunător periculos al porumbului. Are o singură generație pe an și iernează în stadiul de adult, în sol, la adâncimi de 40 - 60 cm. Pe măsură ce temperatura din sol crește (de la 4 grade C), în luna februarie, adulții încep să urce către suprafața solului. La sfârșitul lunii martie și chiar mai devreme uneori, adulții pot fi văzuți la suprafața solului dacă temperatura aerului este de 9 grade C. Până la răsărirea porumbului, adulții se hrănesc cu plante spontane, cereale. Au o preferință deosebită pentru pălămidă, de exemplu. Când culturile de porumb răsar, rățișoara migrează în acestea, unde începe să se hrănească. De altfel, întreg ciclul de viață al insectei are loc în cultura de porumb (hrănire, împerechere, pontă, iernare) - Roșca et al., 2011.

Când este periculos atacul acestei insecte

Cel mai periculos este atacul din timpul răsăritului când plantele pot fi retezate. Aceste plante sunt pierdute, iar dacă frecvența plantelor retezate este mare, culturile sunt întoarse de multe ori. Uneori insectele rod frunzele în faza de cornet. La deschiderea frunzelor se vor observa perforații circulare cu dispunere transversală (Roșca et al., 2011). De la 4 - 5 frunze, plantele de porumb nu mai sunt în pericol. În această fenofază, Tanymecus dilaticollis va ataca frunzele pe margini. Atacul se manifestă sub formă de trepte. Astfel de plante vor avea creșteri încetinite care se pot traduce prin pierderi în producție uneori. Dăunătorul atacă în perioadele călduroase, însorite și cu temperaturi medii diurne ce trec de 20 grade C. Sub această temperatură și în prezența precipitațiilor sau timp noros, insecta își încetinește activitatea.

Pragul economic de dăunare calculat este de 5 adulți/m2. Alte praguri sau intervale critice de care trebuie să ținem seama sunt legate de densitatea dăunătorului. Pragul minim este sub 0,5 gărgărițe/m2, pragul mediu de 1 gărgăriță/m2 iar pragul de la care trebuie să ne îngrijorăm este de peste 1 gărgăriță/m2 (Baicu, 1978; Hatman et al., 1986).

Cum combatem acest dăunător

Monitorizarea dăunătorului este foarte importantă. Ea poate fi realizată prin efectuarea sondajelor la sol primăvara, la jumătatea lunii martie, în fostele culturi de porumb, mai ales în solele unde au fost densități mari. Prin aceste sondaje se poate estima viitoarea populație a dăunătorului. Din păcate, în prezent nu are cine să execute aceste sondaje deoarece în țara noastră aproape că nu mai există un serviciu de protecția plantelor care să ajute cu adevărat fermierii prin emiterea avertizărilor la timp pentru combaterea unei insecte sau a unui patogen. Modul haotic în care se fac unele lucrări de protecția plantelor ne-au adus în situația de a nu mai putea controla cu adevărat dăunătorii periculoși.

Respectarea rotației este foarte importantă și ne-ar putea feri de Tanymecus dilaticollis. Din păcate, noile tehnologii susțin așa numitele „rotații scurte”, care pe termen lung sunt un dezastru.

Lucrările de întreținere și tratarea seminței cu insecticide, de asemenea, țin departe dăunătorul. Planta premergătoare este și ea importantă. Dacă este una preferată de dăunător, va lăsa în urmă o rezervă importantă. Nu cultivați porumb după porumb, după sorg, după sfeclă de zahăr sau floarea-soarelui. Cultivați porumb după grâu, după mazăre, după orz, după in.

Trebuie să fiți atenți nu doar la planta premergătoare, ci și la plantele cultivate în vecinătate. Un aspect foarte important. Din păcate, aceste reguli simple nu sunt respectate acum. În viitor este posibil să asistăm la schimbări în acest sens pentru a putea lupta cu acest dăunător.

Distrugerea buruienilor gazdă este o lucrare importantă care va diminua populațiile dăunătorului.

Pălămidă roasă de Tanymecus dilaticollis.Pălămidă roasă de Tanymecus dilaticollis

Rețineți! Dăunătorul preferă pălămida dintre buruieni. Personal am văzut o solă de porumb unde erau vetre de pălămidă. Am găsit și exemplare de Tanymecus dilaticollis. Puține, că era rece afară. Nici o plantă de porumb nu era atacată, în schimb pălămida era roasă.

Tratamentul la sămânță vă protejează plantele. Dacă s-au scos neonicotinoidele, puteți recurge la insecticidele ce controlează viermii sârmă: teflutrin și cipermetrin. Decât nimic este bine și așa. Dacă nu se face tratamentul seminței, atunci se poate face un tratament în perioada de răsărire. Sunt foarte eficiente. Insecticidele avizate pentru acest tratament sunt: acetamipridul, deltametrinul, fosmetul, lambda - cihalotrinul, cipermetrin.

Pe solele care sunt puternic infestate se poate face un tratament înainte de semănat (înainte de discuirea ce precede semănatul) - Rădulescu et al., 1967.

În agricultura ecologică pot fi utilizate biopreparate pe bază de ulei de neem, spinosad și Bacillus thuringiensis. Într-un studiu, Toader et al. (2020) scot în evidență eficacitatea bună a acestor substanțe. Se arată în studiu că, rezultatele cele mai bune s-au obținut când semințele au fost tratate cu ulei de neem, iar în vegetație s-a realizat un tratament cu spinosad.

Într-un alt studiu efectuat în Bulgaria au fost testate două bioinsecticide: unul pe bază de fung Beauveria bassiana, iar celălalt pe bază de azadirachtin Neem Azal T/S. Rezultatele experimentului arată că mortalitatea medie a adulților de T. dilaticollis a fost mai ridicată în cazul micoinsecticidului (pe bază de Beauveria bassiana) comparativ cu azadirachtina unde mortalitatea în decurs de 16 zile a fost mai scăzută. Concluzia studiului este că adulții sunt mai sensibili la B. bassiana decât la azadirachtin (Toshova et al., 2021).

Așadar, alternative sunt.

183816046 1895495063943136 5680757991996588669 n

Bibliografie
Baicu T., 1978 - Tratamente cu volulredus (VR) și volum ultraredus (VUR) în protecția plantelor, Biblioteca agricolă, București.
Hatman M., Bobeș I., Lazăr A., Perju T., Săpunaru T., 1986 - Protecția plantelor cultivate, Editura Ceres, București, 294 p.
Henegar Monica et al., 2019 - Codexul produselor de protecția plantelor omologate pentru utilizare în România, Editura Agroprint, 619 p.
Rădulescu E., Săvescu A., Alexandri Al., Balaj D., Beratlief C., Bobeș I., Bunea I., Cătuneanu I., Costache N., Docea E., Hamar E., Hulea A., Jacob N., Ionescu M., Manolache F., Olangiu M., Paulian F., Petrescu N., Pop I., Rafailă C., Severin V., Snagoveanu C., 1967 - Îndrumător de protecția plantelor, Editura Agro - Silvică, București, 686 p.
Roșca I. et al., 2011 - Tratat de Entomologie generală și specială, Editura Alpha MDN Buzău, p. 656.
Toader M., Georgescu E., Ionescu A. M., Șonea C., 2020 - Test of some insecticides for Tanymecus dilaticollis Gyll. Control, in organic agriculture conditions. Rom Biotechnol Lett., 25 (6), 2070 - 2078.
Toshova T., Velchev D., Pilarska D., Todorov I., Draganova S., Holusa J., Takov D., 2021 - Effect of bioinsecticides on the grey maize weevil Tanymecus dilaticollis, Plant Protection Science, accesibil pe https://www.agriculturejournals.cz/web/pps.htm...

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Protecția plantelor

„Ghid practic de protecția plantelor pentru fermieri” este o carte care n-ar trebui să lipsească din biblioteca agricultorilor, ghidul conținând informații despre patogenii și dăunătorii din culturile de cereale. Circa 200 de exemplare vor vedea lumina tiparului în câteva zile, cartea putând fi comandată de la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Lovrin, locul în care-și desfășoară activitatea de cercetare autoarea – dr. ing. Otilia Cotuna, din poziția de șef Laborator Protecția Plantelor SCDA Lovrin - CS III, care este și cadru didactic, șef lucrări la Facultatea de Agricultură din cadrul USAMVB Timișoara.

„În această primă ediție veți găsi informații despre patogenii și dăunătorii din culturile de cereale. Informațiile științifice sunt însoțite de fotografii sugestive făcute în culturile de pe teritoriul SCDA Lovrin și nu numai. Aceste fotografii vă pot ajuta în identificarea patogenilor și dăunătorilor din culturile de cereale. Ghidul nu este complet, pentru că se bazează strict pe munca mea din cercetare. Pentru un plus de originalitate, am ales să utilizez doar fotografiile mele”, precizează dr. ing. Otilia Cotuna, care punctează că, la finele fiecărui an, ghidul va fi revizuit și adăugit. Noi patogeni și dăunători vor fi adăugați, atât din culturile de cereale, cât și din alte culturi, rapiță, soia, floarea-soarelui. „Așadar, acest prim ghid a dat startul pentru o serie de ghiduri ce pot face din fiecare fermier un mic cercetător în cadrul fermei pe care o gestionează”, arată autoarea.

Otilia Cotuna a ținut să le mulțumească tuturor celor care i-au fost alături în această realizare. „Această lucrare a fost posibilă cu sprijnul SCDA Lovrin. Îi mulțumesc directorului stațiunii, conf. dr. Marinel Horablaga, care mi-a acordat toată încrederea, susținându-mă în toate activitățile specifice protecției plantelor. Alături de mine, pe parcursul redactării acestei cărți a fost dr. Mirela Paraschivu, șef de lucrări, prietenă și colaboratoare de nădejde, căreia îi mulțumesc. De asemenea, le mulțumesc tuturor referenților pentru susținere.”

Foto: dr. ing. Otilia Cotuna

Publicat în Eveniment

Ameliorările făcute la soiurile de cânepă  de către cercetătorii de la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă de la Lovrin au atras atenția marilor producători la nivel mondial. De altfel, cel mai important laborator de cercetare în domeniul cânepii, la nivel național, este cel din județul Timiș, de la Lovrin, acolo unde se află și cea mai importantă rezervă genetică din țară.

„Pentru americani este rentabil să ia doar produsul finit de la noi. Sunt dispuși să constituie împreună cu fermierii români o asociație a cultivatorilor de cânepă, care urmează să producă plantele și mai apoi să găsească o locație în care să facă și o mică unitate de procesare.”

Universitatea statului american Oregon este interesată de o colaborare cu Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă din județul Timiș pentru dezvoltarea și ameliorarea de soiuri de cânepă cu un conținut ridicat de CBD, utilizat în scopuri medicinale. „Din discuțiile pe care le-am avut cu reprezentanții statului Oregon, am înțeles că cifra de afaceri pe cânepă medicinală este de zece miliarde de dolari pe an, doar în statul Oregon, ceea ce este o sumă importantă, cred eu, care garantează, dacă vreți, seriozitatea americanilor în colaborarea cu noi. Cererea și suprafața cultivată cu cânepă medicinală este într-o continuă creștere în statul Oregon. Ei s-au îndreptat către noi deoarece zona noastră e una foarte bună pentru a cultiva cânepa. Americanii sunt interesați și de material genetic, dar și de produsul finit. Pentru ei nu este rentabil să producă la noi cânepa și să o transporte pentru procesare în altă parte, așa că își doresc să ia doar produsul finit. În acest sens, sunt dispuși să constituie împreună cu fermierii români o asociație a cultivatorilor de cânepă, care urmează să producă plantele și mai apoi să găsească o locație în care să facă și o mică unitate de procesare, în care să extragă conținutul de CBD și să-l trimită în zona de farmacie”, precizează conf. univ. dr. ing. Marinel Horablaga, directorul SCDA Lovrin.

CBD este abrevierea folosită în lumea medicală pentru canabidiol. Acesta are multiple aplicații curative pentru diverse afecțiuni și este considerat de mulți cercetători ca fiind canabidiolul cel mai important descoperit vreodată.

„Chinezii sunt interesați ca, în final, fermierii români să producă cânepă, iar ei să o prelucreze.”

Cerere în continuă creștere

La fel de interesante sunt și soiurile pentru fibră omologate la Lovrin, pe care le caută investitori din China. „Am omologat un nou soi de cânepă, «Teodora», care are o calitate a fibrei mai bună decât ceea ce a existat până acum. Este un soi pe care sperăm să-l dezvoltăm în continuare. Deja suntem în discuții cu potențiali investitori-cumpărători de sămânță din China care sunt interesați de soiurile noastre de cânepă. Chinezii sunt interesați ca, în final, fermierii români să producă cânepă, iar ei să o prelucreze, ceea ce pentru noi, ca stațiune de cercetare, înseamnă că avem unde să vindem sămânță”, a arătat Marinel Horablaga.

În ultimii ani, cererea pentru sămânța de cânepă a fost în continuă creștere, chiar peste posibilitățile SCDA Lovrin, asta din cauza faptului că mai ales cânepa pentru fibră are o talie foarte mare, între 4 metri și 6 metri înălțime, ceea ce este însă o problemă: nu există un utilaj adecvat pentru recoltat. Problema s-ar putea rezolva anul acesta, prin adaptarea unei combine de recoltat astfel încât să se poată produce sămânță în cantități îndestulătoare.

În momentul de față, piața românească a cânepii, deși încă firavă, cere mai multă sămânță de cânepă decât fibră. Trei sunt direcțiile de cercetare în domeniul cânepii pe care cercetătorii de la Lovrin doresc să le dezvolte: creșterea conținutului de fibră și calitatea acesteia, scăderea taliei și creșterea productivității de sămânță și creșterea conținutului de CBD.

Investiția în aparatură de ultimă generație destinată cercetării agricole la Lovrin s-a ridicat numai în ultimul an la peste 1.100.000 de euro. Obiectivul conducerii SCDA Lovrin este ca în acest an să se finalizeze modernizarea tuturor laboratoarelor și să se acrediteze, astfel încât, în cel mai scurt timp să se treacă de la statutul de stațiune la cel de institut.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - februarie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Cultura mare

Așa cum v-am obișnuit deja, partenerii noștri de la Surse și Resurse (http://sursesiresurse.weebly.com) continuă să ne ofere informații de primă mână, de această dată în posesia noastră intrând, în exclusivitate, un raport al celor de la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Bioresurse Alimentare – IBA din București cu privire la calitatea grâului din recolta 2017.

Conform documentului, per total, „calitatea probelor analizate este bună și foarte bună”, cantitatea și calitatea proteinelor din grâul recoltat în acest an (indicatori proteine substanță uscată, test Zeleny în cm cubi) fiind și ele catalogate drept „foarte bune”.

Potrivit specialiștilor IBA, dintre cele mai performante soiuri de grâu se distinge „Litera” și, în ordine descrescătoare, „Glosa”, „Renan” și „Izvor”. Totodată, se remarcă probele din județele Arad, Călărași, Galați, Gorj, Hunedoara, Maramureș, Mehedinți, Neamț, Prahova, Sălaj, Timiș și Vrancea. În plus, toate probele de Lovrin primite de la Timișoara au o calitate excepțională.

Pe de altă parte, raportul spune, cităm: „Dintre soiurile care au avut calitate mai slabă în anumite județe menționăm soiul Glosa. În ceea ce privește conținutul de gluten, se va face o corecție, în minus, de 3-4 procente, din cauza etalonării aparatului pe probe cu gluten mare”.

În județul Arad, marea majoritate a probelor au fost foarte bune (13 la număr), locul I fiind ocupat de soiul Simanida. În localitatea Siclău, acest soi semitimpuriu a obținut un procent de proteină (substanță uscată) de 14,2 la sută, o umiditate de 11,1 procente, amidon (substanță uscată) 69,9%, gluten 35,3 la sută, respectiv un coeficient Zeleny (centimetri cubi) de 56,8 procente.

Glosa, Renan și Izvor au înregistrat calități bune și foarte bune în județul Argeș, cu un nivel ridicat al proteinei, respectiv gluten mult, de peste 22 la sută. Și calitatea glutenului este foarte bună, potrivit raportului Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Bioresurse Alimentare – IBA București, care a analizat șase probe din acest județ.

Pe de altă parte, tot în Argeș, soiurile Otilia și Miranda au prezentat un conținut de proteine și, implicit, de gluten umed mai mic, sub 11 și, respectiv, 22 la sută, dar se încadrează totuși în calitate satisfăcătoare.

În județul Argeș, în satul Ionești din comuna Buzoiești, locul I în topul soiurilor a fost ocupat de Izvor, unul precoce, cu o rezistență bună la cădere. Acesta a obținut un procent de proteină (substanță uscată) de 14,4 la sută, o umiditate de 11,9 procente, amidon (substanță uscată) 67,8%, gluten 36,8 la sută, respectiv un coeficient Zeleny (centimetri cubi) de 50 de procente.

Bacăul se poate „lăuda” cu toate probele analizate (cinci la număr) ca fiind de nivel satisfăcător. Concret, conținutul de proteine este mic, sub 11 la sută, dar conținutul în gluten umed depășește un nivel de 22 de procente, excepție făcând soiul Izvor, cultivat în comuna Berești-Bistrița, unde și conținutul de proteine și cel de gluten sunt mai mici decât limita minimum admisă. „Iese din tipar soiul Apache, cultivat în localitatea Sascut, acesta prezentând un conținut de proteine de peste 11 la sută și conținut de gluten umed peste 31%. În acest județ, pe locul I s-a clasat soiul Apache (nearistat, timpuriu) care a obținut un procent de proteină (substanță uscată) de 11,6 la sută, o umiditate de 12,5 procente, amidon (substanță uscată) 70,7%, gluten 26,4 la sută, respectiv un coeficient Zeleny (centimetri cubi) de 31,6 procente.

Bistrița-Năsăud a transmis către IBA doar probe „bune și foarte bune” (trei la număr). Aici, pe locul I se situează soiul Renan. În localitatea Lechința, acesta a obținut un procent de proteină (substanță uscată) de 12,6 la sută, o umiditate de 13,3 procente, amidon (substanță uscată) 69,2%, gluten 29,9 la sută, respectiv un coeficient Zeleny (centimetri cubi) de 36,8 procente.

Cu privire la situația din județul Botoșani, acolo, cu excepția soiurilor Apache și Arieșan, celelalte patru probe analizate au un conținut mare de proteină și, implicit, conținut de gluten. „Și calitatea nativă a glutenului este bună”, se mai precizează în raport. Topul soiurilor testate de IBA în acest județ este condus de soiul Glosa (precoce la înspicare). În localitatea Corni, testele au evidențiat următorii parametri: un procent de proteină (substanță uscată) de 14 la sută, o umiditate de 13,3 procente, amidon (substanță uscată) 68,1%, gluten 35,8 la sută, respectiv un coeficient Zeleny (centimetri cubi) de 50,2 procente.

Pentru Caraș-Severin, IBA raportează că cele trei probe analizate sunt foarte bune și satisfăcătoare. „Se remarcă soiul Ingenio, cu valori foarte bune ale nivelului de proteine, gluten și test Zeleny”, conform documentului intrat în exclusivitate în posesia colegilor noștri de la Surse și Resurse. În localitatea Măureni, acest soi aristat a relevat următorii parametri: un procent de proteină (substanță uscată) de 13,2 la sută, o umiditate de 10,5 procente, amidon (substanță uscată) 69,4%, gluten 31,9 la sută, respectiv un coeficient Zeleny (centimetri cubi) de 42,2 procente.

În județul Călărași (locul II la calitate, dar nici măcar loc V în 2017 la cantitatea obținută), cu o suprafață totală însămânțată cu grâu în toamna lui 2016 de 111.128 ha și tot 111.128 ha recoltate, o productivitate medie de 5.350 kilograme/ha și o producție totală de 594.208 tone de materie-primă obținute în acest an, cu foarte puține excepții (soiul Miranda), cele 13 probe trimise IBA pentru analiză sunt foarte bune. În Călărași, locul I a fost ocupat de soiul Litera (pentru producția din localitatea Grădiștea), un soi comun de toamnă cu un nivel bun de rezistență la încolțirea în spic. În urma analizelor, mostrele au relevat următorii parametri: un procent de proteină (substanță uscată) de 15,2 la sută, o umiditate de 12,3 procente, amidon (substanță uscată) 66,2%, gluten 37 la sută, respectiv un coeficient Zeleny (centimetri cubi) de 53,4 procente.

IBA a raportat pentru județul Constanța că toate cele 18 probe se încadrează atât în nivelurile foarte bune și bune, dar și în cel satisfăcător. În ceea ce privește topul soiurilor în urma testărilor calitative efectuate de institut, Glosa s-a evidențiat prin următorii parametri: un procent de proteină (substanță uscată) de 14 la sută, o umiditate de 11,3 procente, amidon (substanță uscată) 67,8%, gluten 33,9 la sută, respectiv un coeficient Zeleny (centimetri cubi) de 45,5 procente.

Doljul are majoritatea probelor analizate calificate drept „bune” (patru la număr), cu excepția soiurilor Arezo și Rubisco. Doljenii din Plenița au făcut treabă bună cu soiul Dropia în acest an, acesta evidențiindu-se prin următorii parametri: un procent de proteină (substanță uscată) de 13,1 la sută, o umiditate de 11,1 procente, amidon (substanță uscată) 68,2%, gluten 30,4 la sută, respectiv un coeficient Zeleny (centimetri cubi) de 38,2 procente.

„Foarte bune” au fost catalogate cele 20 de probe primite din din Galați, și de această dată existând trei excepții, și anume soiurile Boema (două probe), respectiv Ionesco (o probă). Localitatea cu același nume cu județul – Galați – prin fermierii săi a obținut cu ajutorul soiului Izvor un procent de proteină (substanță uscată) de 14,4 la sută, o umiditate de 11,7 procente, amidon (substanță uscată) 66,5%, gluten 32,3 la sută, respectiv un coeficient Zeleny (centimetri cubi) de 49,8 procente.

Gorjul are toate cele trei probe analizate catalogate drept „bune”, producătorii agricoli din județ obținând cu ajutorul soiului Odisej un procent de proteină (substanță uscată) de 13,2 la sută, o umiditate de 11,1 procente, amidon (substanță uscată) 66,3%, gluten 32,6 la sută, respectiv un coeficient Zeleny (centimetri cubi) de 36,3 procente.

În ceea ce privește județul Hunedoara, cu o singură excepție (soiul Solveg), restul probelor (patru la număr) sunt de bună calitate. Concret, cu ajutorul soiului Renan, hunedorenii au obținut un procent de proteină (substanță uscată) de 14,3 la sută, o umiditate de 12 procente, amidon (substanță uscată) 66%, gluten 35,9 la sută, respectiv un coeficient Zeleny (centimetri cubi) de 49 procente.

În cazul județului Iași, IBA a catalogat toate probele ca fiind „foarte bune”, chiar dacă acestea au fost doar două la număr. Soiul de grâu Miranda pare să fi făcut minuni în localitatea Țigănași, astfel că acolo s-au obținut un procent de proteină (substanță uscată) de 13,3 la sută, o umiditate de 12,6 procente, amidon (substanță uscată) 69,6%, gluten 32,5 la sută, respectiv un coeficient Zeleny (centimetri cubi) de 42,7 procente.

Din cele trei probe transmise de județul Maramureș către cei de la IBA, toate catalogate de institut drept „foarte bune”, doar soiul Adesso a înregistrat în localitatea Miresu Mare un procent de proteină (substanță uscată) de 12,6 la sută, o umiditate de 13,6 procente, amidon (substanță uscată) 70,1%, gluten 31,2 la sută, respectiv un coeficient Zeleny (centimetri cubi) de 43,1 procente.

Și Mehedințiul a transmis către IBA tot trei probe, toate trei analizate și catalogate drept „foarte bune”. În localitatea Gârla Mare, fermierii au obținut cu ajutorul soiului Panonicus un procent de proteină (substanță uscată) de 16,1 la sută, o umiditate de 11,2 procente, amidon (substanță uscată) 64%, gluten 44,7 la sută, respectiv un coeficient Zeleny (centimetri cubi) de 64,9 procente.

Tot către IBA a transmis și Mureșul două probe pentru testare, acestea fiind catalogate drept „bune” de către specialiștii institutului. Fermierii din localitatea Bogota, cu ajutorul soiului de grâu Arieșan, au reușit să obțină un procent de proteină (substanță uscată) de 12,3 la sută, o umiditate de 12,2 procente, amidon (substanță uscată) 69,6%, gluten 27,9 la sută, respectiv un coeficient Zeleny (centimetri cubi) de 34,1 procente.

Cele trei probe transmise de Neamț sunt și ele catalogate de IBA drept „bune”, fermierii din Piatra-Neamț înregistrând cu ajutorul soiului Estivus un procent de proteină (substanță uscată) de 14 la sută, o umiditate de 12 procente, amidon (substanță uscată) 71,2%, gluten 35,5 la sută, respectiv un coeficient Zeleny (centimetri cubi) de 50,2 procente.

Șase probe au fost expediate de către olteni, cu două excepții – Attraction și Norin – probele analizate fiind catalogate de IBA drept „bune” și „foarte bune”. Concret, cu ajutorul soiului Boema, fermierii din județul Olt au obținut un procent de proteină (substanță uscată) de 13,6 la sută, o umiditate de 10,9 procente, amidon (substanță uscată) 69,6%, gluten 34,3 la sută, respectiv un coeficient Zeleny (centimetri cubi) de 43,3 procente.

În cazul județului Prahova, toate cele cinci probe analizate au fost catalogate de cercetătorii IBA drept „bune” și „foarte bune”. În localitatea Balta Doamnei, cu ajutorul soiului Boema, producătorii agricoli au obținut un procent de proteină (substanță uscată) de 13,6 la sută, o umiditate de 15 procente, amidon (substanță uscată) 68,8%, gluten 32,9 la sută, respectiv un coeficient Zeleny (centimetri cubi) de 43,5 procente.

Sălajul a transmis în acest an șase probe spre evaluare, toate acestea fiind catalogate de IBA drept „bune” și „foarte bune”. Fermierii din localitatea Camar au obținut cu ajutorul soiului de grâu MV Kolo în acest an locul I în top și următorii parametri de calitate: un procent de proteină (substanță uscată) de 12,9 la sută, o umiditate de 12,4 procente, amidon (substanță uscată) 71,5%, gluten 31,8 la sută, respectiv un coeficient Zeleny (centimetri cubi) de 43,5 procente.

În cazul județului Timiș, potrivit normativelor de studiu al calității după care SCDA Lovrin de această dată a testat 21 de soiuri de grâu anul acesta, nivelul de proteină trebuia să se situeze peste 12 procente, iar cel de gluten umed să fie mai mare de 22 la sută. Toate aceste soiuri (dintre care 19 românești) au trecut testele.

De asemenea, cei de la Lovrin au luat în calcul un nivel al indicelui Zeleny (ml) mai mic de 20 ml ca fiind nesatisfăcător, WS care variază între 20-34 ml calitate satisfăcătoare, WS 35-50 calitate bună, respectiv WS peste 50 ml calitate foarte bună, Ciprian (N120/K40), Ciprian (N0/P0), Faur, Lovrin 6107 și Lovrin 6110 situându-se peste nivelul de calitate foarte bună.

Campionul „Litera”, testat de specialiștii de la Lovrin (care l-au plasat pe locul VIII la capitolul proteină), a prezentat următorii parametri de calitate: un procent de proteină (substanță uscată) de 13,5 la sută, o umiditate de 11,8 procente, amidon (substanță uscată) 69,9%, gluten 33,4 la sută, respectiv un coeficient Zeleny (centimetri cubi) de 45,1 procente.

Județul Tulcea a avut spre testare șase probe de grâu din recolta acestui an. Potrivit datelor IBA, 50 la sută din acest total (adică trei probe) sunt catalogate drept „bune”. Fermierii din Agighiol au obținut cu ajutorul soiului Litera un procent de proteină (substanță uscată) de 12,5 la sută, o umiditate de 13,3 procente, amidon (substanță uscată) 70,4%, gluten 29,4 la sută, respectiv un coeficient Zeleny (centimetri cubi) de 36,8 procente.

Din cele 10 probe analizate și provenite din județul Vaslui, două probe de grâu au indicatorii mai slabi, respectiv conținutul în proteine, gluten și testul Zeleny. „Restul probelor sunt foarte bune”, se specifică în raport. Fermierii vasluieni din tarlaua Cumpărătura, comuna Oltenești, au mizat pe soiul de grâu Glosa (locul I în top) și au obținut următorii parametri de calitate: un procent de proteină (substanță uscată) de 13 la sută, o umiditate de 12,3 procente, amidon (substanță uscată) 67,6%, gluten 29,6 la sută, respectiv un coeficient Zeleny (centimetri cubi) de 39,5 procente.

Nu în ultimul rând, cele 11 probe analizate de IBA și transmise de județul Vrancea sunt „bune” și „foarte bune” din punctul de vedere ai parametrilor de calitate. În acest caz, în top, locul I este ocupat de soiul de grâu Litera. Acesta a obținut următorii parametri de calitate: un procent de proteină (substanță uscată) de 15,7 la sută, o umiditate de 12,3 procente, amidon (substanță uscată) 65%, gluten 38,5 la sută, respectiv un coeficient Zeleny (centimetri cubi) de 59,6 procente.

Producția de grâu a sezonului 2016-2017, record istoric

Datele oficiale ale Ministerului Agriculturii, prezentate presei de către Petre Daea și Liviu Dragnea la finele lunii august 2017, relevă că de pe suprafața totală recoltată, de 2.101.552 ha, s-au obținut 10.163.887 tone de grâu, secară și triticale, adică o medie de 4.836 kilograme la hectar. Potrivit statisticienilor MADR, în acest caz vorbim de un record istoric al României, mai exact, de cea mai mare producție totală, respectiv de cea mai mare productivitate medie la hectar.

Datele ministerului român al agriculturii dau Constanța ca fiind pe primul loc la producția de grâu, secară și triticale, cu o cantitate totală obținută de 878.248 de tone, urmat fiind de Teleorman, cu 775.722 de tone, Dolj, cu 773.347 de tone, Timiș, cu 684.900 de tone, respectiv Olt, cu 683.854 de tone.

Top-randamente la grâu secară și triticale s-au înregistrat în acest an în localitatea Cujmir, județul Mehedinți, acolo unde de pe 4,75 ha s-au obținut 10,2 tone de boabe.

La nivelul zilei de 7 septembrie 2017, prețul CPT al grâului de panificație (port Constanța) este în creștere la CerealeColectDistribution - 685,18 lei, în timp ce oferta de cumpărare din fermă a Landmar Moldova FCA este la fel, în creștere, și se situa la nivelul a 630 lei tona metrică în data de 5 septembrie a.c.

Nu în ultimul rând, tot atunci, prețul CPT Constanța al grâului pentru panificație al celor de la United Grain este și el în creștere și atinge nivelul de 680,58 lei tona metrică.

Grâul ucrainean pentru panificație (la Marea Neagră) are un preț de 680,16 lei tona metrică și este și el în creștere.

Miercuri, 6 septembrie 2017, prețul grâului pe bursa din Paris era în scădere (704,72 lei tona metrică), în timp ce bursa de la Chicago afișa un preț de 597,18 lei tona metrică.

Publicat în Cultura mare

Publicitate

21C0027COMINB CaseIH Puma 185 240 StageV AD A4 FIN ro web 300x200

TPV RF 300x250 2

produsenaturalfermieri

Banner Corteva 2020

GAL Danubius Ialomita Braila

GAL Napris

Revista