„Dacă micul fermier știe că are unde să taie porcul și vaca, sunt sigur că va începe iar să le crească în gospodărie.”

Criza sanitară ne-a făcut să descoperim micul procesator român, cel  care, în ultimii 30 de ani, aproape că a devenit „specie pe cale de dispariție”, din păcate nu și protejată de lege. Tocmai „legiuitorul” l-a aruncat în bazinul cu crocodili și i-a spus: descurcă-te! Vasile Semen de la Recaș este unul dintre supraviețuitori. Până în 2007, achiziționa porci din gospodăriile țărănești din județul Timiș pe care îi transforma în cârnați sau șonc pentru consumatorul din zonă. Noile reguli comunitare l-au determinat să-și schimbe strategia. A fost nevoit să închidă punctul de sacrificare și să achiziționeze carcasa de porc din import. Cu alte cuvinte, „s-a aliniat”, dar s-a încăpățânat să rămână pe piață. Acum speră că odată cu criza generată de COVID-19,  mai marii țării să-și întoarcă fața și spre ei, spre micii procesatori, și împreună să reconstruiască industria alimentară românească.

„Am gândit un magazin virtual încă înainte de începerea pandemiei. Pe online am înregistrat o creștere a vânzărilor cu 20%. În plus, omul plătind la livrarea comenzii, s-a scurtat timpul de recuperare a banilor și nouă ne-a asigurat lichidități, foarte important într-o perioadă de criză.”

Reporter: Într-o ecuație atât de complicată, cum vă descurcați, domnule Semen?

Vasile Semen: Cu sinceritate vă spun că nu am resimțit foarte tare criza. În lunile martie și aprilie, am înregistrat o scădere de 5% – 10% în ceea ce înseamnă volum de marfă vândută în piață. Din punctul meu de vedere, un procent mic față de ce s-a întâmplat în alte sectoare ale economiei. Mâna întinsă pe care am primit-o a fost din partea oamenilor de la sat, acolo unde avem mare parte din desfacere, însă, surprinzător, prin comenzi venite online. Am gândit un magazin virtual încă înainte de începerea pandemiei și, cu puțină promovare, am avut plăcuta surpriză să constat că funcționează foarte bine genul ăsta de comerț. Din fericire, am avut o rețea de distribuție formată deja, așa că din acest punct de vedere n-am fost nevoiți să facem eforturi deosebite. Nu a trebuit decât să onorăm comenzile pe aceste rute, pe care în mod normal livrăm mezeluri la magazinele sătești.

Reporter: Ați încercat la un moment dat să deschideți propria rețea de magazine, Se pare însă că varianta online este mai puțin costisitoare, pentru că vă scutește de niște costuri cu chiriile, cu mâna de lucru și oferă cumpărătorului oportunitatea de a scuti un timp petrecut la cumpărături în magazine…

Vasile Semen: Ba mai mult, știți că era foarte greu să găsești personalul care să deservească aceste puncte de vânzare. Faptul că ne-am dus noi acasă la oameni a contat extraordinar de mult, mai ales că nu am scumpit deloc produsele noastre, deși a fost un trend în direcția asta. După ce a comandat online, consumatorul a mers apoi spre magazinele rurale și a căutat produsul Reco (Reco Banat – fabrică de produse și preparate din carne), ceea ce pentru noi e foarte important. Una peste alta, pe online am înregistrat o creștere a vânzărilor cu 20 de procente. În plus, omul plătind la livrarea comenzii, s-a scurtat timpul de recuperare a banilor și nouă ne-a asigurat lichidități, foarte important într-o perioadă de criză.

„Prețul la carnea de porc a început să se prăbușească. Crescătorul din Spania are  subvenție între 75% și 80% din prețul cărnii de porc în viu.”

Abatorul de mici dimensiuni, o șansă pentru viitorul spațiului rural

Reporter: De voie, de nevoie, și dumneavoastră achiziționați carcasa de porc de acolo de unde o achiziționează toată lumea, adică de la depozit. Considerați că a venit momentul să vă reorientați?

Vasile Semen: Este mult de discutat și este o problemă în ceea ce înseamnă felul în care este stimulată creșterea porcului în România. De fapt, cum NU este stimulată creșterea porcului în România. Discutând cu unul dintre furnizorii de carne direct producător din Spania, vreau să vă spun că prețul la carnea de porc a început să se prăbușească. Revenind la crescător, în Spania acesta are  subvenție între 75% și 80% din prețul cărnii de porc în viu. Cred că sectorul „creștere” în România nu va fi în stare să producă în viitorul apropiat pentru o mică-mare industrie. Poate doar dacă se va reorienta spre zona de gospodărie țărănească, dacă diriguitorii noștri vor ști să încurajeze acest tip de gospodărie. Din punctul meu de vedere, gospodăria țărănească va renaște atunci când legislația, adaptată la realitatea noastră, va permite micului fermier să crească și 20 – 30 de porci, pe care să-i livreze ciclic, așa cum era înainte de 2007. Eu cumpăram la Recaș din aceste gospodării și făceam cârnați, că de fapt de acolo a pornit totul.

Reporter: Vorbeați de crescătorul spaniol, care folosește cereale din România, în timp ce România depinde în proporție de 70% de importuri, dacă vorbim despre carnea de porc.

Vasile Semen: Da, pentru că nu reușim să ne punem cu toții la aceeași masă, cei care producem porumb, cei care vrem să creștem porci și cei care putem transforma porcul în cârnați și să-l ducem în galantare. Atunci când vom înțelege că fiecare dintre noi, pe acest lanț, trebuie să câștige ceva, puțin, avem șansa ca mecanismul să funcționeze. La momentul acesta, sunt foarte tentat să fac ceea ce am vrut să fac demult, un punct de sacrificare sau un abator de capacitate mică la Recaș. Dacă micul fermier știe că are unde să taie porcul și vaca, sunt sigur că va începe iar să le crească în gospodărie, atâta timp cât încă sunt oameni care știu să facă asta.

Reporter: Încă avem, dar nu știu câte generații mai sunt dispuse să facă un astfel de sacrificiu, pentru că știm cu toții ce înseamnă să crești animale…

Vasile Semen: Aveți dreptate. Dar  în felul acesta își pot valorifica mai bine surplusul din gospodărie. Tocmai bătaia de joc care este prețul la produsul final, grâu, porumb, orz ar trebui să-l determine să crească porc în gospodărie. În Timiș aveam crescători cu tradiție și pricepere, la Darova, Vucova sau Otelec. În urmă cu 15 ani, când am intrat la ei în fermă, fără exagerare vă spun că am avut senzația de „farmacie”. Dar oamenii știau că au unde să vândă. Cresc 20 de porci și îi duc la Recaș sau Lugoj. Nu vreau să mă hazardez, dar am vorbit deja cu banca și una din proiecțiile de investiții în viitorul apropiat este un abator de capacitate mică la Recaș, autorizat pe schimburi intracomunitare. Altfel nu pot să procesez carnea în fabrică. În momentul ăsta fac socoteli. Deși am tot spus că îmi restrâng activitatea, repet, sunt foarte tentat să fac asta, un mic abator. Trăim pe pământul ăsta românesc și parcă îmi vine să-mi dau peste mână când sunt nevoit să cumpăr carnea de porc din Spania sau Polonia, în loc să o cumpăr de la fermierul român.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – iulie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Foto: Semen-Grup

Prețurile foarte mici pe care intermediarii le oferă pentru materia primă, lipsa forței de muncă necesară pentru activitățile zilnice și nivelul scăzut al subvențiilor reprezintă principalele probleme care îi determină pe micii fermieri din Bistrița-Năsăud să nu producă mai mult, se menționează într-o comunicare a unei companii de consultanță care implementează în România un proiect SALSA finanțat prin Programul de cercetare Orizont 2020.

Mai exact, chiar dacă subvențiile sunt bine-venite, spun cei din Măgura Ilvei, acestea asigură doar limita supraviețuirii micilor fermieri. În ciuda acestei realități, mulți dintre producătorii intervievați au precizat că fără subvenții nu ar mai fi capabili să crească nici măcar o vacă. În plus, producția de lapte în unele zone se limitează la consumul individual și mulți au renunțat să mai iasă pe piață.

O soluție la o parte din aceste probleme se poate găsi prin asociere, așa cum vor să demonstreze cei peste 200 de membri ai Cooperativei Agricole Țibleș-Someș-Meleș, recent înființată.

„Ne-am asociat pentru că așa sperăm să obținem prețuri mai bune pentru munca noastră și chiar să ajungem să colectăm și să procesăm noi produse din lapte și carne în viitorul apropiat”, a spus Florin Bruzo, președintele Cooperativei din Târlișua.

Date din teren

Potrivit responsabilului pentru România, Raluca Barbu, proiectul SALSA (Fermele mici, afacerile mici din domeniul hranei și securitate sustenabilă a hranei), implementat de Highclere Consulting SRL, este finanțat de Comisia Europeană (CE) prin Programul de cercetare Orizont 2020 și are o misiune foarte complexă, și anume aceea de a afla „cine ne hrănește”.

Aceste date, în forma lor corectă, realistă, vin de la cei ce sunt parte a întregului proces, de la plantarea seminței sau creșterea animalului, până la raftul magazinului, fermieri sau comercianți, și toți sunt considerați parteneri strategici ai acestui demers, se mai precizează în comunicarea primită din partea firmei de consultanță.

„Vrem să aflăm cine sunt acești oameni, ce fel de viață duc, ce produc și cum își organizează munca, cum și unde își vând produsele, ce probleme și nevoi au și, mai ales, ce așteaptă de la Comisia Europeană și de la statul român. Toate aceste informații vor face parte din recomandările pentru viitoarele legi și finanțări, care ne dorim să susțină agricultura mai integrat și mai aproape de producător”, a adăugat Barbu.

Concluziile prezentate au fost culese direct din teren, cu ocazia celei de-a două întâlniri organizate în Târlișua și Măgura Ilvei, la finele săptămânii 18-24 iunie 2018, la care au participat peste 40 de mici fermieri ce produc hrană în zonă, în special pe partea de legumicultură și produse din carne și lapte.

Evenimentul organizat în cadrul unui proiect european de cercetare finanțat prin Orizont 2020 - SALSA a avut drept scop aflarea mai multor informații despre situația actuală a producției de hrană din România, dar și despre cum anume românii pot fi siguri că vor avea și în viitor în farfurie produse sănătoase, care în același timp mențin și un mod specific de viață, vital pentru comunitățile rurale și pentru biodiversitate.

În primăvara acestui an, întâlniri similare au fost organizate în sudul țării, în județul Gurgiu și în București, și s-au concentrat pe producția de legume, producția de cereale și consumatori/autorități. Au participat, în total, aproximativ 100 de persoane, amintind aici mici fermieri și alți producători agricoli din Giurgiu, comercianți, distribuitori, reprezentanți ai hipermarketurilor, reprezentanți ai autorităților regionale și centrale și ai asociațiilor de consumatori.

Următoarea întâlnire de acest fel se va organiza la Cluj-Napoca, în iulie.