Începând de marți – 2 decembrie și până pe 16 decembrie 2024, inclusiv, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) primește cererile iniţiale anuale de solicitare a ajutorului de stat în sectorul creşterii animalelor pentru anul 2025. Cererile trebuie avizate de către Agenția Națională de Zootehnie (ANZ).
Valorile maxime ale ajutorului de stat:
a) 60 lei/cap pentru rasele de animale din speciile taurine, bubaline şi ecvine;
b) 35 lei/cap pentru rasele de animale din speciile ovine, caprine;
c) 100 lei/cap pentru rasele de animale din speciile porcine.
a) 140 lei/cap în cazul testării performanţelor producţiei de lapte şi 60 lei/cap în cazul controlului producţiei de carne pentru rasele de animale din speciile taurine şi bubaline;
b) 35 lei/cap în cazul testării performanţelor producţiei de lapte, 35 lei/cap în cazul producţiei de carne, 30 lei/cap în cazul producţiilor de lână pentru rasele cu lână fină şi 36 lei/cap în cazul producţiei de pielicele pentru rasele de animale din speciile ovine şi caprine.
Cererea iniţială anuală pentru efectuarea serviciilor de întocmire şi menţinere a registrului genealogic al rasei, completată de către solicitanţii prestatori ai serviciilor, va fi însoţită de următoarele documente:
a) dovada că solicitantul este persoană juridică (copie CUI/CIF);
b) acreditarea solicitantului pentru efectuarea serviciului de întocmire şi menţinere a registrului genealogic al rasei/recunoașterea ca societatea de ameliorare a solicitantului în scopul desfășurării unui program de ameliorare cu animale de reproducție de rasă pură înscrise în registrul genealogic condus sau înființat de aceasta și decizia de aprobare a programului/programelor de ameliorare derulate la rasa/rasele pentru care solicită ajutorul de stat, eliberată de ANZ;
c) lista microîntreprinderilor şi întreprinderilor mici şi mijlocii beneficiare ale serviciului de întocmire și menținerea registrelor genealogice, avizată de ANZ, care va cuprinde: denumirea întreprinderii, adresa, CUI/CIF/CNP, după caz, codul CAEN, numărul unic de identificare a întreprinderii la APIA, numărul contractului de prestări servicii încheiat între prestator şi beneficiar, rasa şi numărul de animale care fac obiectul serviciilor, numărul de angajaţi şi cifra de afaceri, iar în cazul întreprinderilor noi, se va menţiona „întreprindere nou-înfiinţată”;
d) copia contractului între deţinătorul registrului genealogic şi prestatorul serviciului de determinare a calităţii genetice a raselor de animale, respectiv partea terță desemnată în programul de ameliorare aprobat, în cazul în care acesta este altul decât deţinătorul registrului genealogic, din care să rezulte contribuţia părţilor la realizarea obiectivelor programului de ameliorare;
e) lista activităţilor, inclusiv lucrările şi tarifele acestora, pentru anul de aplicare, avizată de ANZ;
f) copia atestatului de producător, în cazul beneficiarilor persoane fizice;
g) declarația pe propria răspundere din care să rezulte dacă beneficiează sau nu de dreptul de deducere a TVA.
Cererea iniţială anuală de solicitare a ajutorului de stat pentru efectuarea serviciilor de determinare a calităţii genetice a raselor de animale, completată de către solicitanţii prestatori ai serviciilor de determinare a calităţii genetice a raselor de animale, va fi însoţită de următoarele documente:
a) dovada că solicitantul este persoană juridică (copie CUI/CIF);
b) acreditarea solicitantului pentru prestarea serviciilor de determinare a calităţii genetice a raselor de animale sau autorizarea ca parte terță pentru efectuarea testării performanțelor, eliberată de ANZ;
c) lista microîntreprinderilor şi întreprinderilor mici şi mijlocii beneficiare ale serviciului de determinarea calității genetice sau a randamentului genetic al șeptelului, avizată de ANZ, care va cuprinde: denumirea întreprinderii, adresa, CUI/CIF/CNP, după caz, codul CAEN, numărul unic de identificare a întreprinderii la APIA, numărul contractului de prestări servicii încheiat între prestator şi beneficiar, rasa şi numărul de animale care fac obiectul serviciilor, numărul de angajaţi şi cifra de afaceri, iar în cazul întreprinderilor noi, se va menţiona „întreprindere nou-înfiinţată”;
d) copia contractului între deţinătorul registrului genealogic şi prestatorul serviciului de determinare a calităţii genetice a raselor de animale, respectiv partea terță desemnată în programul de ameliorare aprobat sau adeverinţă eliberată de ANZ, în cazul în care acesta este altul decât deţinătorul registrului genealogic, din care să rezulte contribuţia părţilor la realizarea obiectivelor programului de ameliorare;
e) lista activităţilor, inclusiv lucrările şi tarifele acestora, pentru anul de aplicare, avizată de ANZ;
f) copia atestatului de producător, în cazul beneficiarilor persoane fizice;
g) declarația pe propria răspundere din care să rezulte dacă beneficiează sau nu de dreptul de deducere a TVA.
Documentele privind cele două cereri vor purta sintagma „conform cu originalul”, însușite prin semnătura solicitantului și vor sta la baza operării/verificării datelor în aplicațiile electronice de gestionare a ajutorului de stat și la efectuarea verificărilor administrative ulterioare.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Integrarea producției continuă să fie un subiect important, procesarea aducând plusvaloare producătorilor agricoli și contribuind la creșterea nivelului de trai. Am vizitat ferma de animale a familiei Bârsan, din localitatea Câlnic a județului Alba, oameni harnici care au făcut deja pași în direcția menționată. În ferma familială din Alba se lucrează terenul agricol, se cresc oi, vaci, mulsul este făcut automat, se pasteurizează, se depozitează, se ambalează şi se comercializează produse româneşti, fiind astfel o fermă ce poate deveni un model la nivel de țară.
De mai bine de 32 de ani, viața familiei Bârsan este strâns legată de ferma de care se îngrijesc toți membrii familiei. Primele animale din fermă au fost vaci de lapte, iar intenția soților Bârsan, Dana și Traian, a fost chiar de la început să își mărească efectivul, dar și să realizeze integrarea producției. Pentru a-și dezvolta afacerea, în 2007 au derulat un proiect prin SAPARD. „Am accesat după aia fonduri pentru utilaje, ca să producem hrană la animale şi, ulterior, ne-am gândit să mai facem pentru copii încă o fermă, de oi de lapte. Gândul nostru a fost de la început să facem procesare, ca să avem un circuit închis: să producem marfa, să creştem animale, să mulgem şi să prelucrăm laptele, şi, mai departe, să-l putem vinde. Noi ştim să producem, e şi un câştig mai bunişor dacă şi prelucrăm. Laptele materie primă e slab plătit, pentru că aşa e preţul pieţei. Dar cu procesare să ştiţi că e mai bine. Noi facem nişte produse naturale 100%, deja am intrat pe pieţele din Bucureşti, Cluj, lumea deja cunoaște ferma Bârsan”, ne-a zis Dana Bârsan.
Familia Bârsan a lucrat pentru ca ferma lor să fie profitabilă, iar atunci când cunoștințele lor nu au mai fost de ajuns, Dana și Traian s-au îndreptat către specialiști ai Facultății de Medicină Veterinară din cadrul USAMV Cluj-Napoca, așa cum sunt Bogdan Liviu Marian, titularul disciplinei Reproducţie, Obstetrică şi Ginecologie Veterinară şi titularul disciplinei Clinică rumegătoare, și Daniel Berean, şef lucrări la disciplina Reproducţie, Obstetrică şi Ginecologie Veterinară.
Lapte tot anul, de la oi
Unii fermieri cred că este mai bine să te ocupi doar de creșterea animalelor, alții că e indicat să faci și procesare şi să nu stai pentru a-ți primi banii la mâna procesatorului sau a multinaţionalelor unde se livrează laptele.
În ferma familiei Bârsan, integrarea este „bine integrată”, primul pas făcut fiind alegerea unei rase de oi de lapte ce se pretează la montă mai tot anul, ceea ce a dus la realizarea unei procesări constante. Pe de o parte, clientul este fidelizat, pe de altă parte, se asigură o sursă de venit constantă şi afacerea poate fi dusă mai departe. Dar dincolo de afacere, creșterea animalelor este o pasiune. „Dacă n-avem dragoste de animale, nu facem nimic. Dar, atenţie: este muncă zi de zi, 30 din 30, 365 din 365. Mi-aduc aminte că un fermier în Ungaria avea tot aşa, o rasă de lapte, şi spunea că, în 15 ani, nici la nuntă la fiica lui n-a putut să stea de dimineaţa până seara târziu, că a trebuit să meargă la muls seara. Deci nu e totuna să ai producţie jumătate de an sau să îndeplineşti condiţia pieţei, să ai un an întreg”, a punctat Nicolae Cioranu, preşedintele Federației Naționale a Crescătorilor de Ovine și Caprine ROMOVIS şi preşedinte al Asociației Crescătorilor de Ovine „Păstorul Crișana” Arad, care ne-a însoțit în vizita noastră din ferma familiei Bârsan.
Să ai producție tot anul rămâne însă un proces dificil. „Ne aflăm într-un punct pe la jumătate unde vrem să ajungem. E foarte greu şi am apelat la ajutoare, la colaborări cu USAMV Cluj-Napoca, deoarece e greu să faci reproducţie, să ai permanent fătări, ca să ai lapte constant să procesezi, ca să te adresezi clientului pe tot timpul anului, nu sezonier”, arată Traian Bârsan.
Atragerea și fidelizarea clienților prin gust și calitate
Creșterea oilor de lapte s-a datorat faptului că și-au dorit să ofere o paletă mai largă de produse proaspete, dar și pentru că în extrasezon sunt mai greu de găsit cele din lapte de oaie.
Necesitatea i-a determinat să deruleze un proiect cu finanţare din fonduri europene. „Pentru utilaje. Am fost nevoiţi pentru a crea la produs o valabilitate mai mare, adică a trece spre pasteurizare, spre o garanţie mai lungă, și e nevoie de utilaje. Nu poţi fără pasteurizare sau utilaje, pentru a realiza produsul nostru cel mai de preţ, iaurtul de oaie, care are nevoie de un anumit tratament, iar în producţie să fie respectaţi toţi parametrii”, a explicat fermierul, care și-a implicat și familia în afacere. Soția se ocupă de partea de procesare, iar copiii și familiile lor, de cea de creștere a animalelor, de hrănire și reproducție.
Astfel, nu doar tradiția este continuată, ci și se asigură urmașilor un trai decent în propria țară. „Sectorul ovin cred că este pe primul loc şi în România, ca animale şi producţie, şi ca schimb de generaţii, din punctul de vedere al numărului tinerilor care continuă să se ocupe de această meserie. De asta tot insistăm pe politicile din oierit, la Ministerul Agriculturii, pentru că avem urmaşi şi nu ne este totuna ce le lăsăm în spate, ca să le fie mai uşor. Copiii mei n-au fost cu băţul după oi niciodată, când au fost mici. Dar au trăit acolo, au văzut cum stau lucrurile, se mulţumesc poate cu mai puţin, dar să ştie că-i lucrul lor. Și mi-aduc aminte când le spunea bunicul lor, exact cum mi-a spus mie: măi copii, decât să fiți nişte slugi mari, mai bine să fiţi nişte stăpâni mici. Şi copiii spun asta şi acum. Nu ştiu câtă lume înţelege vorba asta”, a adăugat Nicolae Cioranu.
„Noi vrem să continue copiii, că altfel ce se alege? Noi ne-am zbătut, ne-am consumat timp pe care nu-l mai recuperezi, câteodată nervi, sănătate, şi să vezi apoi că se alege praful. Noi de aia ne zbatem şi acest concept nou, cum vrem noi să realizăm, nu e înțeles de toată lumea. Vrem noi să obţinem permanent, aceeaşi cantitate de lapte ca să te poţi angaja, deoarece mai nou se practică livrarea tot anul și, dacă e posibil, la aceeași calitate”, a completat Traian Bârsan, care își dorește atragerea și fidelizarea clienților prin gust și calitate.
Marile magazine sunt pentru marii producători
Deocamdată, scopul nu este reprezentat de magazinele mari, mai ales că de multe ori politicile implementate nu avantajează producătorul. „S-a făcut în așa fel încât să ne ia pe noi, micii producători, în anumite magazine. Şi să vedeţi ce politică şmecheră au! La o anumită distanţă de casa noastră, de firma noastră, mi se cer 4 kg de brânză. Mergem cu brânza acolo, că ginerele se ocupă de distribuţie, și nici n-ajunge pe raft, o iau angajatele. Și când întreabă de ce nu comandaţi mai mult, că noi vă aducem, ele zic: „Ăsta e ordinul”. Deci ne cer o cantitate mai mică să nu renteze: omul, consumul maşinii, acum se cere tichet de temperatură. Noi ne încadrăm, dar cantitatea comandată e atât de mică de renunţ singur”, explică Traian Bârsan.
Specialiștii USAMV Cluj-Napoca au venit în ajutorul fermei Bârsan
În ferma familiei Bârsan, cea mai grea parte este reprezentată de reproducție, motiv pentru care au pus bazele unei colaborări în acest sens cu Facultatea de Medicină Veterinară din cadrul USAMV Cluj-Napoca. „Pentru noi, familia Bârsan a fost un început. În urmă cu un an și jumătate, am fost într-o primă vizită în ferma de la Câlnic, unde am rămas surprins plăcut de ce am găsit. Cert este că fermierul îşi dorea foarte multe, iar eu, la vârsta pe care o am, am acumulări şi vreau să le las lumii să beneficieze. Și atunci am zis să ne apucăm de treabă. Astăzi suntem într-un stadiu avansat față de cel de acum un an și jumătate. Dar, pentru a ajunge la un target de performanţă, ne trebuie tehnologie, care nu înseamnă doar adăpost, ci și furajare, lotizare, sală de muls, oameni implicaţi, adică oameni specializaţi. Eu, ca medic veterinar, am venit şi am spus: noi facem însămânţări, dar mieii ăştia au o problemă, trebuie trataţi. Oile alea au altă problemă. Deci am încercat să-mi expun viziunea şi experienţa, astfel încât să reparăm toate aceste defecte. Pe urmă au zis: nu pot să-mi vând produsele. Păi hai să vedem, să mergem, să discutăm. Adică, pentru mine e foarte uşor să promovez producătorul şi nu comerciantul. Astăzi în România sunt vânzători de brânză de oaie care n-au o oaie acasă”, povestește Bogdan Liviu Marian, titularul disciplinei Reproducţie, Obstetrică şi Ginecologie Veterinară şi titularul disciplinei Clinică rumegătoare.
Principala provocare în Ferma Bârsan de la Câlnic a reprezentat-o producţia de lapte în mod constant. „Sigur că nu este o provocare uşoară, datorită caracteristicilor reproductive pe care le au rumegătoarele mici, şi anume ele se montează în mod natural doar într-o anumită perioadă a anului. Motiv pentru care noi venim aici şi facem o sumedenie de sincronizări şi inducere a căldurilor, astfel încât dezideratul principal să fie o producţie uniformă de lapte”, a detaliat Daniel Berean, şef lucrări la disciplina Reproducţie, Obstetrică şi Ginecologie Veterinară din cadrul Facultăţii de Medicină Veterinară a USAMV Cluj-Napoca.
Pentru intensificarea producţiei, scopul era realizarea a trei fătări în doi ani şi, implicit, o producţie de lapte corespunzătoare sau mult mai ridicată. Controlul ciclului la oile de lapte a făcut, după un an și jumătate, ca 75% dintre fătări să fie gemelare. „Un procent de 10-15% sunt trigemelare şi restul cu un singur produs. Vreau să vă spun că-mi amintesc de anii când am fost student, la disciplina de reproducţie am simţit că domeniul ăsta e un pic nepregătit. Şi, în 2004, un coleg de-al nostru absolvent de Cluj, din Grecia, din zona Nafplio, sudul Greciei, avea o concurenţă pe sincronizare şi însămânţare. Nu ştia să facă și a apelat la disciplina de reproducţie şi am ajuns cumva acolo, şi atunci am simţit că de fapt nu suntem pregătiţi. Din 2004, lucrurile în disciplină s-au stabilit, colegul Daniel Berean şi-a făcut studiile doctorale pe această temă, România-Grecia. Astăzi, în România, noi lucrăm undeva, sezon-extrasezon, la peste 80% gestaţii din sincronizări şi însămânţare artificială”, a precizat Bogdan Liviu Marian.
Progres genetic
Pentru a-și atinge obiectivul, se lucrează pe loturi de aproximativ 100 de animale, prin însămânţare artificială, cu material seminal proaspăt recoltat. „În ziua în care toate animalele din lotul respectiv sunt în călduri, venim în fermă, recoltăm unul sau doi berbeci, în funcţie de numărul de femele pe care le avem de însămânţat, diluăm materialul seminal şi facem însămânţarea artificială propriu-zisă pentru femele. Sigur, ca rată, de la un berbec, facem undeva la 40 de oi, motiv pentru care asigurăm familiei Bârsan şi un progres genetic destul de semnificativ, el având posibilitatea să-şi aleagă masculul care-i place cel mai mult, cu conformaţie, cu caracteristicile cele mai plăcute”, a explicat Daniel Berean.
Datorită acestei colaborări, a crescut numărul de oi mulse zilnic, ceea ce a adus un progres în ferma familiei Bârsan, care avea în urmă cu un an și jumătate un număr mic de oi la mulgere. „La noi, problema mare a fost că n-au fătat oile. Că cineva m-a sfătuit să mergem normal, cum merg oile tradiţionale ale noastre. Şi am făcut aşa şi nu mi-au fătat oile. Şi aici a fost problema. Noi am vrut cu domnul profesor să facem să fete cât mai multe, şi pe urmă, după ce ajungem cu toate oile, să ne apucăm de selecţie”, a specificat Traian Bârsan. Spre 500 de oi se mulg în fiecare zi. „Lucrurile sunt confirmate, se vede clar că s-a lucrat. A lucrat şi familia, am lucrat şi noi, doar ca să ne facem datoria. Noi vrem să ştie lumea ca, atunci când există probleme, să ne caute”, spune Bogdan Liviu Marian.
Iaurtul din lapte de oaie, apreciat de tot mai mulți
În ferma familială din județul Alba, procesarea este segmentul de care are grijă Dana Bârsan, conform zicalei „brânza bună se face de băciţă”. Dar integrarea producției nu poate fi realizată doar cu lapte și muncă, astfel că băcița a avut grijă să acceseze fondurile necesare cumpărării utilajelor. „Am accesat nişte fonduri nerambursabile prin AFIR pentru utilaje de prelucrare a laptelui, ca să facem telemea tip Feta. Noi nu mai lucrăm manual, lucrăm în forme laptele. Acolo e un pasteurizator, de acolo se pleacă în vanele de închegare, după care se extrage zerul şi se toarnă în forme brânza. Având o cantitate mai mare de lapte, e imposibil să mai lucrăm manual”, a arătat Dana Bârsan.
Într-o zi se procesează laptele de vacă, iar în cealaltă, cel de oaie, din care se fac telemea de oaie, caş de oaie şi iaurt. „Facem un iaurt de oaie cu utilaje semiautomate, achiziţionate tot cu bani europeni. Pasteurizăm laptele, avem îmbutelierea semiautomată, după care le băgăm în nişte dulapuri de maturare, la borcan de diferite mărimi, cum se cere pe piaţă. Intenţionăm şi vrem să ieşim cât mai mult pe piaţă cu iaurtul – 100% natural, din lapte pasteurizat şi culturi –, într-un lanţ de magazine, că până acum am vândut la pieţe, târguri organizate de Ministerul Agriculturii, pieţe volante, iar oamenii toţi întreabă unde pot găsi iaurtul acesta, că-i foarte bun, fiind şi natural. E căutat în special pentru copii şi pentru bătrâni”, a adăugat Dana Bârsan.
Şi pentru ca oamenii să fie și mai siguri de produs, se urmărește și realizarea documentației pentru ca iaurtul de Câlnic să fie înregistrat la nivel european Indicaţie Geografică Protejată. „Avem certificat de reţetă consacrată pentru telemea de oaie şi telemea de oaie maturată, pe care am reuşit s-o facem mergând la târguri, cunoscând oameni, ajutându-ne și dându-ne informaţii şi tot ce avem nevoie”, ne-a spus Andreea, fiica fermierilor Dana și Traian Bârsan.
Accent pe viitor în ferma de familie
Activitatea în fermă a fost împărțită între toți membrii, fiecare fiind acum specializat cumva într-un domeniu. Investiţiile în ferma Bârsan nu au fost făcute fără perspectivă, ele fiind astfel continuate și nu doar pentru că aduc un venit, ci și pentru că există pasiune și implicare din partea urmașilor. „Pe părinţi îi cunosc de când lucram într-o companie multinaţională şi aş vrea să fac un paralelism între ce înseamnă multinaţională cu capacităţi de procesare de sute de mii de tone şi o unitate mică, cu produse extrem de bune şi naturale, înconjuraţi de o echipă care, toată, face parte din familia Bârsan, oameni foarte dedicaţi. Fiecare, cu rubrica lui: unii pe agricultură, unii pe creşterea oilor, unii pe creşterea vacilor şi, bineînţeles, doamna şi domnişoara sunt în procesare, marketing, vânzare, încasare. Este un exemplu pozitiv, ceea ce înseamnă că şi în România se poate”, ne-a spus și medicul veterinar Ioan Dîrzu, unul dintre cei care au contribuit la înființarea și dezvoltarea acestei ferme. Astfel de proiecte, crede dumnealui, pot aduce plusvaloare, pot stimula creşterea animalelor, procesarea laptelui şi vânzarea unui produs natural pentru un consumator mai larg. „Exemplul ăsta ar trebui să fie urmat în toate judeţele ţării, măcar câte zece în fiecare judeţ. Şi atunci putem spune că menirea noastră, a specialiştilor, și menirea lor, a fermierilor, a întreprinzătorilor, va fi încununată de succes. Nu în ultimul rând, consumatorii se pot bucura de un produs bun, natural şi sănătos, deoarece mai este un fenomen care se întâmplă destul de des, și anume că nu seamănă produsul de săptămâna aceasta cu produsul de săptămâna trecută sau viitoare. Pe când aici, prin tehnologia pe care dânşii o aplică, va rezulta un produs perfect salubru, de o calitate foarte bună şi constant. Cheia succesului are două obiective, până la urmă. Unu: familia dedicată, prin reprezentanţii ei, dar şi tehnologia aplicată”, a conchis Ioan Dîrzu.
Și pentru că dezvoltarea pare a fi cuvântul-cheie în această fermă de familie, pasul următor îl reprezintă procesarea integrală a laptelui de vacă și de oaie. „Am dori, dacă se poate, să deschidem şi magazinele proprii, nu doar să ducem la băcănii şi în pieţe. Dacă Dumnezeu îl ţine sănătos pe tatăl meu să dezvoltăm afacerea şi să facem fabrică, s-o facem şi mai mare, să putem procesa mai mult. Obiectivul nostru este să menţinem calitatea. Nu schimbăm reţeta, nu umblăm la lapte în sensul să tragem smântâna din lapte sau grăsimea, facem produse bune, naturale sută la sută”, ne-a zis în încheiere Andreea Bârsan, subliniind că au nevoie de promovare ca să poată vinde produsele și să crească efectivul de animale.
Articol de: DELIA CIOBANU & ȘTEFAN RANCU
Publicat în Revista Fermierului, ediția print – octombrie 2024Abonamente, AICI!
CITEȘTE ȘI: Fermă de familie, centrată pe zootehnie
Administrarea vitaminei C la animale
În 24 iulie 2024, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) a început să elibereze adeverințe pentru beneficiarii intervențiilor în sectorul zootehnic. Adeverințele sunt eliberate în baza convențiilor încheiate de APIA cu instituții bancare și nebancare și cu fondurile de garantare din domeniul agricol. Aceste convenții se adresează fermierilor care intenționează să acceseze credite în vederea finanțării activităților curente, de la instituțiile bancare și nebancare care au încheiat convenții cu APIA.
Astfel, APIA eliberează adeverințe pentru:
PD-21 Sprijin cuplat pentru venit – vaci de lapte;
PD-22 Sprijin cuplat pentru venit – carne vită;
PD-23 Sprijin cuplat pentru venit –bivolițe de lapte;
PD-24 Sprijin cuplat pentru venit – ovine/caprine.
La solicitarea scrisă a fermierului, APIA eliberează o adeverință care atestă depunerea de către beneficiar, în Campania 2024, a Cererii de plată pentru intervențiile în sectorul zootehnic indicate mai sus. Valoarea finanțării ajunge până la 90% din valoarea calculată prin înmulțirea cuantumului unitar minim planificat conform Planului Național Strategic PS 2023-2027, pentru anul de cerere 2024, cu numărul de animale confirmate prin adeverință pentru fiecare intervenție în sectorul zootehnic, gestionat de APIA și menționate în convenție.
Spre exemplu, crescătorul de vaci cu lapte ia adeverința de la APIA și merge cu ea la instituția bancară care are convenție încheiată cu Agenția de Plăți, pentru a se împrumuta de bani, pe care să-i folosească la activitățile curente. Bun, până aici e simplu. Lucrurile se complică în momentul în care fermierul ajunge la bancă.
Ilie Chifan, crescător de bovine din județul Arad, ne-a informat că sunt fermieri cărora BRD, instituție care a semnat protocol/convenție cu APIA, le-a refuzat acordarea de credite pe baza adeverințelor deoarece banca ar avea convenție cu APIA, la zootehnie, doar pentru pasăre și porc, nicidecum pentru bovine. „Și anul trecut a fost aceeași poveste cu BRD”, a precizat Ilie Chifan.
Însă, dacă accesați link-ul de mai jos, de pe site-ul APIA, din secțiunea „Convenții/Acorduri/Protocoale”, veți vedea că BRD și alte instituții bancare și nebancare au încheiat convenții tocmai pentru acordarea de credite crescătorilor de bovine, bubaline, ovine și caprine, iar în materialul din link-ul respectiv nu se pomenește nimic de păsări și porci.
Unde e ajutorul statului? Autoritățile doar se laudă că sprijină fermierii, după cum se vede treaba.
La ce folosește adeverința APIA, dacă băncile nu respectă protocoalele semnate cu instituțiile statului? Nu există sancțiuni pentru o asemenea bătaie de joc la adresa fermierului? Adică, banca semnează o convenție cu APIA pentru niște intervenții clare gestionate de agenția statului, dar credite acordă după bunul său plac?
Răspunde cineva, măcar din partea autorităților? Fermierii așteaptă lămuriri și, dacă se poate, cât mai repede, pentru că animalele lor au nevoie de îngrijire acum!
Iată și câteva capturi de pe site-ul APIA, în cazul în care dispare link-ul de mai sus, ori se modifică informațiile.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Vitamina C sau acidul ascorbic este o vitamină hidrosolubilă, cu acțiune remarcabilă asupra sănătății animalelor și a omului. Compania Romvac produce Vitamina C 99% pulbere hidrosolubilă și soluție injectabilă 10%, produse care pot fi utilizate, simultan, cu antibiotice și/sau alte polivitamine (Complex Polivitaminic Buvabil, Nutri Vita-Min-Amino, Vitamina B1+B6, Vitamina AD3E).
Majoritatea speciilor de animale și plante își sintetizează singure vitamina C cu ajutorul unor enzime care convertesc glucoza în acid ascorbic, în rinichi (la păsări) sau în ficat (la mamifere). Oamenii, majoritatea primatelor, cobaii și unii lilieci nu au ultima enzimă (L – gluconolacton oxidaza) din acest proces și nu pot sintetiza vitamina C, o vitamină esențială a cărei lipsă produce scorbutul – avitaminoza mortală.
Beneficiile vitaminei C
Vitamina C este stimulent al organismului în producerea colagenului în cantități ridicate, o proteină esențială pentru regenerarea pielii, întreținerea articulațiilor, tendoanelor, cartilajelor și a vaselor capilare.
Vitamina C este un antioxidant puternic ce neutralizează radicalii liberi din organism. Acumularea masivă în timp a acestora conduce la apariția unor boli cardiovasculare, artrite, îmbătrânire precoce și chiar cancer.
Vitamina C participă la sinteza celor mai importanți neurohormoni, precum adrenalina, noradrenalina și dopamina, produși la nivelul sistemului nervos sau în glandele suprarenale (hormonii corticosteroizi), unele dezechilibre hormonale putând indica o deficiență de vitamina C.
Tot vitamina C accelerează cicatrizarea rănilor, proces care consumă o mare cantitate de vitamina C la animale și la om. O capră adultă produce mai mult de 13.000 mg de vitamina C într-o zi normală și până la 100.000 mg/zi dacă se află într-o stare de stres, traumă sau boală.
În plus, vitamina C participă la sinteza carnitinei, aminoacid implicat în transferul energiei la mitocondriile celulelor. De asemenea, reduce nivelul de stres, previne apariția astmului, diabetului și a hipertensiunii arteriale.
Activează protrombina (accelerează coagularea sângelui), stimulează hematopoieza, absorbția fierului din intestin, maturarea eritrocitelor, leucocitopoieza și trombocitopoieza.
Este implicată în formarea oaselor și a cojii ouălor.
Starea de hipervitaminoză apare extrem de rar deoarece excesul de vitamina C se elimină prin urină și fecale.
Indicații și utilizare terapeutică
Vitamina C este prescrisă pe cale orală (în apă sau furaj, timp de 3-5 zile), în cazul carențelor, al stărilor de oboseală, al unor tulburări capilare și venoase (stări hemoragice, fragilitate capilară) și ca supliment în stări cu necesar crescut în vitamina C (gestație, lactație, stări febrile, boli infecțioase, stres termic, boli alergice, hepatopatii, cetonemia vacilor, boli ale oaselor, pielii, cordului).
De asemenea, vitamina C se prescrie pentru puii cu afecțiuni osoase și la păsări cu tulburări de ouat (defecte ale cojii oului).
Doze recomandate pentru administrarea vitaminei C pulbere
La cai și vaci, se administrează 0,5 - 3 g de vitamina C/zi. Pentru oi, capre, porci, câini și pisici, doza recomandată este de 0,1 - 0,5 g/zi, iar la păsări se administrează 0,1 - 0,2 g de vitamina C/litru de apă sau la un kg de furaj.
Administrarea vitaminei C injectabile
Pe cale injectabilă (intravenos, subcutanat, intramuscular), vitamina C se recomandă în stări hemoragice, toxice, plăgi și leziuni traumatice/postoperatorii și ca tratament de completare în majoritatea bolilor infecțioase și/sau metabolice, methemoglobinemie.
La cai și vaci, se injectează intravenos 20, 100 sau 200 ml, în funcție de talia fiecărui animal.
În cazul oilor, caprelor și vițeilor se recomandă inocularea (pe cale intravenoasă) cu 2 - 10 ml.
Porcii se injectează cu același dozaj, dar pe cale intramusculară.
La câini și pisici, se administrează intravenos și subcutanat 0,5 - 10 ml de vitamina C.
La păsări dozajul prescris este de 0,1 - 0,5 ml, administrat pe cale intramusculară (de preferință, diluat cu ser fiziologic), zilnic, timp de 1 - 4 zile.
Articol de: dr. CĂTĂLIN TUDORAN, Romvac Company S.A.
Publicat în Revista Fermierului, ediția print – octombrie 2024Abonamente, AICI!CITEȘTE ȘI: Viorica Chiurciu, între vocație și pasiune
Pentru rumegătoare și porci - LEVAMISOL, un antihelmintic și imunomodulator
PRM, o amenințare reală pentru efectivele de ovine și caprine
Pe 16 octombrie 2024, în prima zi de debut a Campaniei de plăți în avans aferentă anului de cerere 2024, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) a autorizat la plată suma de 35.530.415,19 euro, reprezentând avans pentru un număr de 50.137 fermieri.
Campania de plăți în avans se derulează în perioada 16 octombrie – 30 noiembrie 2024, perioadă în care APIA va face plăți în valoare de 1,2 miliarde euro pentru un număr de peste 700.000 de fermieri eligibili.
Reamintim că, statele membre pot acorda plăți în avans pentru intervențiile din Planul strategic PAC 2023-2027 la nivelul procentelor de 70% în ceea ce priveşte cuantumul intervențiilor din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA) și de 85% din cuantumul intervențiilor din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR).
Plăţile pentru intervențiile finanțate din FEGA se fac în lei, la cursul de schimb valutar de 4,9753 lei/euro, stabilit de Banca Centrală Europeană în data de 30 septembrie 2024. Plăţile pentru măsurile finanțate din FEADR se fac în lei, la cursul de schimb valutar de 4,9756 lei/euro, stabilit de Banca Centrală Europeană în data de 29 decembrie 2023.
Cuantumurile stabilite pentru anul de cerere 2024
CITEȘTE ȘI: Avansul pentru plățile directe, din 16 octombrie. S-au stabilit cuantumurile pe hectar și pe animal
Despăgubirile pentru culturile afectate de secetă, aprobate
Problemele crescătorilor de vaci cu lapte
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) anunță că plata avansului pentru plățile directe va începe din 16 octombrie 2024. În acest sens, MADR a publicat în transparență decizională pe site-ul instituției proiectul de Ordin pentru aprobarea în anul 2024 a realocării sumelor și stabilirea condițiilor de acordare a avansului pentru plățile directe finanțate din FEGA, din cadrul Planului strategic PAC 2023-2027.
„Prin demararea plăților de către Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) la data stabilită, MADR își propune să asigure astfel capitalul financiar necesar pentru a permite beneficiarilor să-și elaboreze propriul plan de afaceri și program de dezvoltare pe termen scurt, în condiții de predictibilitate a nivelului sumelor pe care urmează să le primească”, transmite MADR.
Nivelul avansului este prevăzut la 70% din cuantumul plății, urmând a fi acordat pentru următoarele intervenții aferente plăților directe din Planul strategic PAC 2023 – 2027:
PD-01 Sprijin de bază pentru venit în scopul sustenabilității (BISS);
PD-02 Sprijin redistributiv complementar pentru venit în scopul sustenabilității (CRISS);
PD-03 Sprijin complementar pentru venit pentru tinerii fermieri;
PD-04 Practici benefice pentru mediu aplicabile în teren arabil;
PD-05 Practicarea unei agriculturi prietenoase cu mediul în fermele mici (gospodăriile tradiționale);
PD-06 Înierbarea intervalului dintre rânduri în plantațiile pomicole, viticole, pepiniere și hameiști;
PD-21 Sprijin cuplat pentru venit - vaci de lapte;
PD-22 Sprijin cuplat pentru venit - carne de vită;
PD-23 Sprijin cuplat pentru venit - bivolițe de lapte;
PD-24 Sprijin cuplat pentru venit - ovine-caprine.
Cuantumul maxim planificat per hectar în cazul PD-05 Practicarea unei agriculturi prietenoase cu mediul în fermele mici (gospodăriile tradiționale) este de 98,80 euro/ha, pentru PD-06 Înierbarea intervalului dintre rânduri în plantațiile pomicole, viticole, pepiniere și hameiști, subvenția e de 102,60 euro/ha, iar în cazul PD-04 Practici benefice pentru mediu aplicabile în teren arabil nivelul este stabilit la 69,76 euro/ha, prin redistribuirea fondurilor rămase disponibile în cadrul PD-05 și PD-06.
În cazul intervențiilor PD-01, PD-02 și PD-03, valoarea cuantumului per hectar la care se raportează nivelul avansului ia în calcul raportarea alocării financiare disponibile la suprafețele solicitate pentru plată în anul 2024, rezultând un cuantum maxim de 96,39 euro/ha pentru PD-01, 52,34 euro/ha pentru PD-02 și 42,47 euro/ha pentru PD-03.
Totodată, proiectul de ordin vizează aprobarea procentului maxim al avansului și cuantumul per cap animal la care se raportează acesta, pentru sprijinul cuplat din sectorul zootehnic. Astfel, cuantumurile maxime propuse sunt de 296,12 euro/cap în cazul PD-21, 190,82 euro/cap pentru PD-22, 160 euro/cap pentru PD-23, respectiv 12,54 euro/cap în cazul PD-24.
Proiectul poate fi consultat aici: https://www.madr.ro/proiecte-de-acte-normative/9282-proiect-ordin-cuantum-avansuri.html.
CITEȘTE ȘI: „Creditul fermierului”, pentru plata restanțelor la furnizorii de inputuri, bănci și IFN-uri
Despăgubirile pentru culturile afectate de secetă, aprobate
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Pesta rumegătoarelor mici (PRM) este o boală infectocontagioasă a oilor și caprelor, cu caracter endemico-epidemic, cu evoluție supraacută și acută, caracterizată clinic prin febră, tulburări digestive și respiratorii, iar morfopatologic, prin necroze, eroziuni și ulcere la nivelul mucoasei digestive și al căilor respiratorii. Boala este produsă de un virus din familia Paramyxovi ridae, genul Morbilivirus, înrudit cu virusul pestei bovine.
Din cauza pagubelor economice însemnate pe care le produce, Pesta rumegătoarelor mici este o amenințare la adresa sănătății globale, prin apariția unor focare de infecție în diferite stări ale bolii. PRM este o boală infecțioasă contagioasă care afectează caprinele și ovinele, caracterizându-se prin: febră, eroziuni ale mucoasei bucale, jetaj, tuse, diaree profundă, iar lezional, prin stomatită ulcerativă și necrotică, dar și prin pneumonie și enterită.
Originea bolii
Pentru prima dată, această boală a fost descrisă în Africa – Coasta de Fildeș, mai exact, fiind considerată inițial ca o entitate morbidă, diferită de infecția virusului pestei bovine.
În ultimele decenii, boala s-a răspândit în mai multe țări din Africa și Asia, precum și în unele țări din Europa – Grecia și Turcia –, iar, recent, în unele ferme de la granițele României.
Acest lucru demonstrează că, astăzi, când vorbim despre boli infecțioase cu potențial epidemic, trebuie să o facem și din perspectiva globală a lucrurilor, deoarece distanțele și granițele politice sunt obstacole relative în calea răspândirii acestor agenți patogeni.
Cauze și patologie
Sursele principale de infecție sunt reprezentate de animalele aflate în stare de incubație sau cele care sunt deja bolnave și elimină cantități mari de virus prin secrețiile cojunctivale, nazo-faringiene și salivă, dar și prin aerosolii formați prin tuse sau strănut.
Boala se transmite prin contact direct cu animalele bolnave, iar virusul se răspândește rapid în organism prin căile respiratorii, localizându-se în amigdale, în limfonodurile mandibulare și faringiene, iar după replicare se concentrează în măduva osoasă, splină și mucoasa căilor respiratorii și digestive.
Boala nu este transmisibilă la om, fiind un lucru îmbucurător, însă poate produce pagube majore pentru fermieri, deoarece mortalitatea la oi și capre poate depăși 70%.
Din punct de vedere clinic, boala se caracterizează printr-o evoluție de la forma supraacută la cea subacută cu manifestări de febră de peste 40 de grade Celsius și tulburări generale, digestive și respiratorii, apărând forme de dispnee și tuse. Morfopatologic, apar hemoragii, leziuni ulcerative, eroziuni sau necroze pe mucoasele digestive și respiratorii.
Diagnostic, profilaxie și combatere
Diagnosticul se bazează pe date epidemiologice, clinice și anatomopatologice și se confirmă doar prin examen de laborator.
Profilaxia sau prevenirea bolii constă în măsuri generale vizând îmbunătățirea condițiilor de întreținere și alimentație, dezinsecția periodică a adăposturilor și acțiuni de dezinfecție și deparazitare.
Pentru dezinsecție se recomandă soluția concentrată insecticidă Romparasect, iar pentru dezinfecție, Pursept tablete, un produs foarte eficient pe bază de dicloroizocianurat de sodiu. În plus, deparazitările la oi și capre se pot face cu Rombendazol 2,5%, suspensie cu un spectru foarte larg, deoarece combate atât nematodele, cât și trematodele și cestodele.
În ceea ce privește combaterea bolii, nu există un tratament specific pentru această infecție. Pentru limitarea răspândirii bolii și pentru păstrarea integrității teritoriului în cazul apariției acesteia, se aplică măsura radicală de sacrificare a tuturor animalelor.
Pesta rumegătoarelor mici este notificabilă și supusă măsurilor de carantină cu respectarea măsurilor de biosecuritate dispuse de autorități.
Articol de: Dr. VIORICA CHIURCIU, DVM, PhD, director general & președinte CA Romvac Company SA
Publicat în Revista Fermierului, ediția print – septembrie 2024Abonamente, AICI!
O scrisoare deschisă, transmisă primului ministru Marcel Ciolacu de către Federația Națională PRO AGRO, atrage atenția asupra situației grave în care se află crescătorii de ovine și caprine din cauza pestei micilor rumegătoare. PRO AGRO solicită un control mai ferm asupra Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA), precum și consultări urgente la nivel de Guvern cu organizațiile reprezentative din sector.
La data de 19 august 2024, la nivelul țării noastre, ANSVSA anunța un număr total de 232.927 rumegătoare afectate de pestă. În acest context, Federația PRO AGRO consideră situația foarte gravă și arată cu degetul spre ANSVSA care nu a venit nici până acum cu acțiuni concrete de prevenire a răspândirii pestei micilor rumegătoare.
„Nu putem să nu observăm că ANSVSA s-a transformat într-un simplu contabil care anunță periodic numere tot mai mari de efective de rumegătoare afectate, dar fără să reușească să limiteze întinderea acestei molimi. Ca efect al letargiei ANSVSA, foarte multe afaceri de familie sunt afectate fără să știm care este capacitatea de refacere a acestor afaceri legitime care asigură în mod constant intrarea de lichidități în România prin exportul pe care îl realizează în întreaga lume. Sectorul ovin și caprin pun în valoare și milioanele de hectare de pășuni pe care țara noastră le are, iar declinul sectorului va face ca banii europeni pentru aceste suprafețe să se piarda. Prin indecizia și lipsa de reacție a ANSVSA, această molimă va face ca sectorul ovin/caprin din România să aiba soarta celui de creștere a porcilor, caz în care efectivele de animale au ajuns la mai puțin de jumătate din efectivul avut la declanșarea pestei porcine africane. ANSVSA fiind în subordinea secretariatul general al Guvernului, dorim să atragem atenția prim-ministrului că neluarea măsurilor care se impun într-o astfel de situație, din cauza ANSVSA va continua să se agraveze situația fermelor noastre crescătoare de animale și se va agrava și mai mult starea economică a multor comunități care se bazează pe creșterea animalelor. Sectorul este în declin și din cauze precum blocarea tranzitului atât de animale vii, cât și de carcase de ovine cu Turcia. În acest sens solicităm diplomației românești să accelereze discuțiile pentru deschiderea acestor rute, dar și deblocarea piețelor care au fost blocate în trecut. Ne asumăm că lipsa mediului asociativ din rândul crescătorilor de ovine/caprine a dus la implementarea unor decizii pompieristice, în același timp, folosindu-se de această breșă, discuțiile au fost purtate cu actori diferiți (așa-zis reprezentanți ai crescătorilor), deciziile neavând consistență sau predictibilitate pentru sectorul ovin/caprin, care nu a beneficiat de investiții majore în ferme prin finanțări europene, vezi lipsa unei fabrici de prelucrare a lânii, azi România având un potențial major pe acest segment. Lipsa acestor investiții majore în ferme a dus la polarizarea desfacerii printr-un număr limitat de exportatori, rezultând situația de supraviețuire în subzistență a fermei”, se arată în scrisoarea deschisă a Federației Naționale PRO AGRO, semnată de președintele organizației, Ionel Arion.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Începând din 24 iulie 2024, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură eliberează adeverințe pentru beneficiarii intervențiilor în sectorul zootehnic, gestionate de APIA.
Astfel, APIA eliberează adeverințe pentru:
PD-21 Sprijin cuplat pentru venit – vaci de lapte;
PD-22 Sprijin cuplat pentru venit – carne vită;
PD-23 Sprijin cuplat pentru venit –bivolițe de lapte;
PD-24 Sprijin cuplat pentru venit – ovine/caprine.
Adeverințele sunt eliberate în baza convențiilor încheiate de APIA cu instituții bancare și nebancare și cu fondurile de garantare din domeniul agricol. Aceste convenții se adresează fermierilor care intenționează să acceseze credite în vederea finanțării activităților curente, de la instituțiile bancare și nebancare care au încheiat convenții cu APIA.
La solicitarea scrisă a fermierului, APIA eliberează o adeverință care atestă depunerea de către beneficiar, în Campania 2024, a Cererii de plată pentru intervențiile în sectorul zootehnic indicate mai sus, conform procedurilor aprobate și transmise spre aplicare Centrelor Județene ale APIA.
Valoarea finanțării va fi de până la 90% din valoarea calculată prin înmulțirea cuantumului unitar minim planificat conform Planului Național Strategic PS 2023-2027, pentru anul de cerere 2024, cu numărul de animale confirmate prin adeverință pentru fiecare intervenție în sectorul zootehnic, gestionat de APIA și menționate în convenție.
Fondul de Garantare a Creditului Rural IFN - SA (FGCR) şi Fondul Naţional de Garantare a Creditului pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii IFN - SA (FNGCIMM) garantează creditele acordate de bănci fermierilor. Reamintim că, dobânda aferentă acordării creditelor va fi de RON-ROBOR 6M + maximum 2%. În ceea ce privește comisioanele practicate de instituțiile finanțatoare, APIA atrage atenția fermierilor care doresc să acceseze credite pentru finanțarea capitalului de lucru în vederea desfășurării activităților curente, să analizeze cu atenție sporită soluțiile de finanțare propuse de instituțiile financiar-bancare și nebancare în ceea ce privește costul acestora, astfel încât să aleagă modalitățile de finanțare care răspund cel mai bine necesităților proprii. Toate convențiile încheiate între APIA, instituțiile bancare și nebancare și FGCR/ FNGCIMM se găsesc pe site-ul instituției, la adresa: www.apia.org.ro, în secțiunea Convenții, Acorduri, Protocoale.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Familia Pârvu de la Sârbova, din județul Timiș, este dedicată trup și suflet creșterii animalelor. Dacian Pârvu este medic veterinar și a renunțat la munca din Ferma Didactică a Universității de Științe ale Vieții din Timișoara pentru a pune pe picioare propria fermă în care lucrează împreună cu soția, Luminița Pârvu, iar când timpul le permite, părinților li se alătură cele două fiice.
În ferma familiei Pârvu sunt crescute 350 de ovine, 37 de vaci de lapte și doi cai din rasa Ardenez. Dacian Pârvu împarte munca la fermă cu soția, Luminița, care se ocupă de vacile de lapte pe care le hrănește și le mulge zilnic. Când au vreme, încalță cizmele de cauciuc și cele două fete ale familiei, pentru că mâna de lucru din agricultură este scumpă și rară. Cam așa arată imaginea succintă a unei afaceri de familie, centrată pe zootehnie, ramura cea mai solicitantă a agriculturii.
Prin procesare, laptele ar valora mai mult
Când am ajuns în ferma de la Sârbova (Timiș), am remarcat niște baloți de lucernă, ceea ce m-a dus cu gândul că au fost probleme cu stocul de furaje. „Am fost nevoit să mai cumpăr ceva lucernă, pentru că anul trecut am avut probleme din cauza ploilor în exces. Prima coasă n-am reușit s-o tai la timp, a plouat, apoi a îmbătrânit și nu am avut calitate, iar la vaca de lapte dacă nu ai calitate la fân, n-ai nici producție. Eu nu le dau siloz, nici nu produc în cantități mari și poate de aceea nu-mi iese perfect, așa că le furajez doar cu fân, lucernă și cereale. E important să producem un lapte de calitate, pentru că îl dăm la cineva care face cașcaval din el și de la siloz a avut ceva probleme cu aciditatea, așa că m-a rugat, dacă se poate, să hrănim vacile doar cu fân. Singura problemă este că furajarea cu fân crește costul de producție al laptelui. Cum n-am avut destul, am fost nevoit să mai cumpăr, așa că la vară, vreo două luni o să muncesc să-l achit. Asta e…”, spune Dacian Pârvu.
Nu-l las însă pe fermier să intre în prea multe detalii care țin de ferma de vaci cu lapte, de care se ocupă soția sa, Luminița Pârvu, și o întreb pe aceasta cum se descurcă cu animalele. „Avem 37 de capete bovine din rasa Bălțată românească. Eu mă ocup de muls, soțul mă ajută la curățat. Lucrăm doar noi doi la ele. Din fericire, soțul este medic veterinar și chiar n-am avut probleme în ceea ce privește sănătatea animalelor. Cred că de doi ani n-am avut nici măcar hipocalcemii sau, dacă au fost, au fost foarte ușoare. Acum a fătat o vacă. Le lăsăm să fete singure și până acum n-am avut probleme. Mulgem între 20 și 25 de litri pe zi, în funcție de mâncare, de vacă, de ciclul de lactație. Avem vacă de la care mulgem și 30 de litri pe zi. Pe medie, mergem undeva cu 15 -16 litri pe zi, pe toată perioada de lactație, de 200 și ceva de zile pe an. Calitatea laptelui este în schimb foarte bună, cu o proteină excelentă și grăsime de 3,8 – 4%”, arată Luminița Pârvu.
Din ferma familială de la Sârbova, laptele pleacă în localitate la un mic producător de cașcaval, iar o altă parte ajunge la piață prin intermediul unui alt localnic. „Noi nu avem timp să mergem la piață. Dacă am putea și să procesăm, și să vindem noi direct în piață, ne-ar fi mult mai bine. Ne-am gândit să depunem un proiect pentru procesare, dar am renunțat, pentru că e foarte greu. În doi, să și mulgi, să te și ocupi de animale, să și procesezi și să mergi și la piață e, practic, imposibil. Mi-ar fi plăcut foarte mult să putem procesa laptele. Sunt sigură că, prin procesare, valoarea litrului de lapte s-ar dubla. La comandă, mai facem o brânză dulce sau o smântână, dar în general vindem laptele crud. Vindem direct și în sat și sunt zile în care nu facem față. Mai este un crescător de vaci în sat cu un efectiv mai mare și nici el nu face față”, a precizat Luminița Pârvu.
Cooperativa, posibilă rezolvare a problemelor
Din păcate, adaugă Dacian Pârvu, au scăzut efectivele de animale. „Oamenii s-au dus la lucru la oraș, au vândut pământurile, și-au aranjat frumos casele și-au pus flori în fața caselor… La majoritatea arată mai bine decât la noi, pentru că nu avem vreme. Ați văzut, au fost demonstrațiile agricultorilor. Cu cine să ieși la proteste? Aici mai suntem vreo doi-trei crescători. Ieșim noi să luăm atitudine? N-am putut să mă duc la proteste… S-o las pe nevastă-mea singură, cu toate pe cap? Apoi, crescătorii de animale nu prea s-au regăsit în protestele astea, pentru că în primul rând nu au timp și în al doilea rând pentru că suntem foarte împrăștiați pe sectoare, fiecare cu problemele lui. Am mai vorbit cu colegi din branșă, nu reușim să ne organizăm cum trebuie. Mulți spun că o formă de organizare ar fi cooperativa agricolă. Bun, dar ea te reprezintă când vinzi. După mine, ar fi fost bun un sindicat al fermierilor din toate domeniile agriculturii, care să aibă reprezentanți la toate nivelurile și de la cel cu 20 de vaci, și de la cel cu 200, să ne apere drepturile. La negocieri au fost oameni pe care protestatarii nu i-au recunoscut drept lideri. Au fost la discuții, s-au înțeles, au ieșit cu ministrul de braț, s-au și pupat, dar ei nu au fost la proteste, adică unii au protestat și alții au negociat. După primele proteste, au obținut un ajutor pentru grâul rămas în depozit. Toată lumea s-a bucurat, numai că atunci când s-au dat banii, aceștia au ajuns aproape toți la fermierii mari, pentru că depozitare nu înseamnă podul casei. Depozitare înseamnă un spațiu autorizat, înseamnă cantități înregistrate, cu acte de intrare-ieșire. Suta de euro s-a dat doar pentru vegetal și vaca de carne, eu am de lapte, așa că n-am primit nimic. Până la urmă, cine a câștigat dintre cei mici? Foarte puțini, procentual în raport cu cei mari. Dacă eram mai bine reprezentați, probabil că ar fi fost ajutate toate categoriile de fermieri. De fapt, noi, ăștia mici, nu cred că suntem reprezentați în vreun fel. Sindicatul fermierilor ar trebui să aibă reprezentativitate inclusiv la nivelul Ministerului Agriculturii, în așa fel încât să nu apară legi tâmpite, pe care mai apoi să nu știi cum să le îndrepți.”
Poate că e vremea ca fermierii de la noi din țară să învețe și ei lecția unității. E momentul, poate, să depășească neîncrederea și suspiciunea dintre ei și să găsească oamenii potriviți, care să le reprezinte corect interesele. „De acord, zice Dacian Pârvu. Inclusiv la nivel de cooperativă. Din ce am văzut la cooperativele care funcționează, cel care se ocupă de cooperativă nu este producător. Pe omul ăla îl plătești, are vreme să alerge, îl chemi la ședințe când e cazul, că dacă pui unul dintre membrii cooperativei, ăsta va trage spuza pe turta lui, cum se spune. Și dacă nu o face, tot va exista suspiciunea. Apoi este problema timpului pe care nu-l ai. Eu ar trebui să vând tot acasă ca să mă pot ocupa de funcționarea unei cooperative. Când m-am băgat, trebuie să fiu acolo. Eu nu pot să le spun că nu ne vedem la ședință pentru că-mi fată o vacă…”
Ițele încâlcite ale subvențiilor
Am continuat discuția cu Dacian Pârvu despre creșterea oilor, acestea fiind mai numeroase în ferma de la Sârbova. „În România, mielu-l vinzi de Paște și porcul la Crăciun. Restul sunt povești… Cererea pieței pe carnea de ovină este fluctuantă. Nu avem siguranța că vom primi un preț bun și toamna. Între timp, mielul suge, nu mulgi nu faci brânză, nu vinzi lapte, plus că ai alte cheltuieli cu mieii pe care vrei să-i finisezi până în toamnă. Ai cheltuieli și nu ai garanția că prețul va fi unul corect. Așa că noi, ăștia mici, ne descurcăm cum putem. N-așteptăm nici mila statului. Dacă vine subvenția e bine-venită, dar vindem atunci când primim preț, or, de regulă, prețul se plătește la Paște.”
L-am întrebat pe fermier cât de importantă este pentru el subvenția și dacă i se pare complicat să o obțină. Iată și răspunsul: „Fermierul ar trebui să le știe pe toate. Ar trebui să fie abonat inclusiv la Monitorul Oficial, să știe și legislație, și contabilitate. Normal ar fi să ne ajute cei de la APIA. De ani de zile mă încadrez la același tip de subvenție la oaie, la vacă, la pășuni și la furaje. De ce trebuie să fac dosar în fiecare an? Ar trebui să nici nu mai merg la APIA, decât dacă apar modificări. Dosarul ar trebui să se depună de la sine, mai ales că au acces la baza de date a DSV-ului, la baza de date a celor de la asociațiile de profil. De-acolo ar trebui să-și ia toate datele. Numai că și lor le vin tot felul de ordine și contra-ordine peste noapte și le este frică să mai ia decizii. Acum, cu subvenția la oaie, eu, unul, nu mai înțeleg nimic. L-am auzit pe ministru vorbind despre oaie și nu am înțeles nimic. Na, poate sunt eu mai slab pregătit. Acum banii se împart la toată lumea de-a valma. Ar trebui totuși ca subvenția asta să se dea, o dată pe cap de animal, cum a fost dintotdeauna, dar și pentru calitate, pentru că ai intrat în COP. La mulți le este frică și nu intră. Le-am spus și colegilor mei, atât timp cât se dau niște subvenții, încercați să le luați pe toate. Banii ăia îi luați tot pentru animale și să vă dezvoltați tot voi. Dacă sunt disponibili, luptați-vă să-i luați. COP-ul înseamnă niște bani în plus, dar îi primești ca să te motiveze să faci calitate. Ei se tem de controale. Da, domnule, veniți și bonitați mieluțele la prima fătare, bonitați junincile la prima fătare. Nu vine nimeni să-ți facă o bonitare. Și scoateți prostiile cu anul de referință. Cum adică an de referință? Păi eu am avut vaci în 2017 și tu-mi dai subvenție încă zece ani după. Sunteți nebuni? Poate le-am vândut, nu că am făcut vreo afacere, deși unii, probabil, au făcut o afacere din asta, dar eu le-am vândut că am avut o problemă și nu le-am mai putut ține. Acum, că mai ia subvenție, nu mai este el de vină, dacă regula îi permite. Dă-mi subvenție pe litrul de lapte vândut la procesator! Procesatorul poate să-mi dea un leu patruzeci de bani, că atâta poate el. Dă-mi tu, stat, diferența, să trăiesc și eu. Se presupune că ai oameni bine pregătiți în minister care știu să facă un calcul corect la litrul de lapte. Dacă prețul este de trei lei pe litru, îi mai pun un leu cincizeci, dar banii să-mi intre la finalul lunii, când intră și cei de la procesator. Dă-mi subvenție pe kilogramul de carne de miel vândut sau la cea de vită și-atunci nu trebuie să-i omorâți pe intermediari, că o să dispară singuri. N-avem porc? Ne plângem că importăm peste 80% din carnea de porc? Deschideți abatoarele și lăsați oamenii să crească porci!”.
Laptele de oaie din ferma familiei Pârvu ajunge la o fabrică din zonă. „Am mai primit oferte și din altă parte, ne zice crescătorul, dar am preferat să mergem în continuare cu procesatorul de la Izvin, mai ales că banii cu care am cumpărat fânul i-am primit în avans de la fabrică. Una peste alta, anul trecut am primit un preț bun pentru laptele de oaie, șase lei pe litru.”
Schimbarea rasei și reducerea efectivului
Dacian Pârvu intenționează să schimbe o parte din efectivul de oi și să aducă în fermă rasa Lacaune, specializată pe lapte, deoarece acesta are un preț bun, la ora actuală.
Totodată, crescătorul de la Sârbova ar mai reduce numărul de animale din fermă, deoarece pășunea îl limitează. „N-aș mai ține un efectiv așa mare, pentru că nici pășune nu este destulă. În total am 30 de hectare de pășune, dar nu este toată grupată, am 12 ha într-un loc, 10 ha în altă parte și tot așa, la un efectiv total de 350 de oi și 37 de vaci. Sârbova nu prea are pășune. Am prieteni la Buziaș care au 70 ha de pășune într-un singur lot. Eu dacă mă duc cu oile pe două hectare, se duc o dată și se întorc, după care se uită la mine, că nu mai au ce mânca, deci, pentru mine pășunea este un factor limitativ. Noi nu facem o exploatare intensivă, pentru că ne dorim o altă calitate, și la carne, și la lapte, și atunci mergem pe varianta extensivă, în care pășunea are un rol foarte important.”
Prin schimbarea rasei, Dacian Pârvu vrea să crească producția de lapte în ferma de ovine. „Oile Lacaune, spun specialiștii, au un potențial maxim de producție de 5 litri de lapte pe zi și o medie de 3 litri. Eu m-aș mulțumi și cu o producție de 2 litri zilnic, având în vedere că de la Țurcană nu mulg nici măcar un litru.”
Oile familiei Pârvu sunt mulse de cei doi proprietari. „N-am fost vreun mulgător înainte, însă nevoia te învață. Acum pot să spun că sunt. Mai avem pe cineva care ne dă oile în strungă și ne mai ajută fetele când sunt acasă. Ar fi o chestie faină cu mulsul mecanic, că atunci aș mulge singur. Cu un efectiv de o sută de capete m-aș descurca fără probleme. Rămâne ca o provocare de viitor”, spune Dacian Pârvu.
Am remarcat pasiunea crescătorului, dragul lui pentru animale. De asemenea, nu puteam trece cu vederea doi cai frumoși, Ardenezi, și am vrut să aflu povestea lor. „Am cumpărat o mânză cu 400 de euro. Sunt cai foarte frumoși, cu coada și coama galbenă, chiar deosebiți. Ne-am pus întrebarea, bun, da’ ce facem cu calul? Așa că, după doi ani, am vândut iapa cu 1.500 de euro. Am vândut-o la Câmpulung Moldovenesc. Acolo oamenii folosesc caii la pădure să tragă lemne cu ei. Omul la care am vândut calul l-a pus la ham. Mi-a zis că așa cal cuminte n-a avut niciodată. L-a pus și pe Facebook, cu poză. Acuma, normal că noi l-am văzut. După ce l-am vândut, am devenit dușmanul numărul unu din familie. M-a certat soția toată săptămâna, că de ce l-am vândut... Mi-a tot arătat poze cu cai de vânzare. Până la urmă, l-am sunat pe cel la care am vândut iapa și l-am întrebat cât îmi cere pe ea, să mi-o aducă înapoi acasă. Omu’ a zis bine și mi-a vândut-o după o săptămână cu 3.700 de euro. Asta da afacere!”
În încheiere, Dacian Pârvu a ținut să spună că: „Deși stăm la sat, cu foarte puțină lume mai poți să stai de vorbă despre animale. Înainte, toată lumea avea animale, toată lumea avea ce să povestească despre ele. Acuma sunt tot mai puțini. Dacă mai mergi pe undeva și începi să povestești despre animale, ești privit ca un ciudat. Noi nu vrem să impresionăm pe nimeni cu nimic, pur și simplu ne plac”.
Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – iunie 2024Abonamente, AICI!