perdele forestiere - REVISTA FERMIERULUI

Agenția de Plăți şi Intervenție pentru Agricultură (APIA) informează potențialii beneficiari că, în perioada 3 august – 11 decembrie 2020, se depun cererile de sprijin pentru accesarea schemei de ajutor de stat „Sprijin pentru prima împădurire şi crearea de suprafeţe împădurite”, aferentă Măsurii 8 „Investiţii în dezvoltarea zonelor împădurite şi îmbunătăţirea viabilităţii pădurilor”, SubMăsura 8.1 „Împăduriri şi crearea de suprafeţe împădurite” din cadrul PNDR 2014 – 2020, sesiunea 5/2020.

Schema de ajutor de stat contribuie la domeniul de intervenție 5E – Promovarea conservării și a sechestrării carbonului în agricultură și silvicultură.

Alocarea financiară pentru sesiunea 05/2020 este de 10.000.000 euro.

Valoarea maximă a sprijinului public pentru un proiect acordat în baza schemei de ajutor de stat, care înglobează toate costurile standard aferente Primei 1, respectiv Primei 1 și Primei 2, după caz, plătite pe durata de aplicare a angajamentului, este de 7.000.000 euro.

Înainte de depunerea cererii de sprijin, solicitantul trebuie să parcurgă etapele de identificare a suprafețelor care urmează a fi împădurite în IPA Online, elaborarea proiectului tehnic de împădurire și obținerea avizului pentru proiectul tehnic de împădurire de la Garda Forestieră. După avizarea proiectului tehnic de împădurire de către Garda Forestieră, solicitanții pot depune, la Centrele Județene APIA, cererile de sprijin însoțite de documentele specificate în Ghidul solicitantului, despre care am scris și găsiți detalii aici: https://revistafermierului.ro/din-revista/stiri/item/4599-s-a-aprobat-ghidul-solicitantului-pentru-schema-de-ajutor-de-stat-care-vizeaza-si-infiintarea-de-perdele-forestiere.html.

Selecția Cererilor de sprijin în cadrul sesiunii se efectuează conform prevederilor Regulamentului de organizare și funcționare al procesului de selecție și al procesului de verificare a contestațiilor aprobat prin Ordinul Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 362/2016, modificat și completat prin Ordinul Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 840/2018 şi prin Ordinul Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 68/2020 și este publicat pe site-ul APIA.

Anunțarea rezultatelor selecției se va face prin notificarea beneficiarilor de către Centrele Județene APIA ca urmare a publicării pe site–ul APIA a Raportului de selecție parțial/final aprobat de către directorul general al DGDR – AM PNDR.

Publicat în Știri

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) informează că s-a publicat Ghidul solicitantului pentru accesarea schemei de ajutor de stat „Sprijin pentru prima împădurire şi crearea de suprafeţe împădurite”, aferentă Măsurii 8 „Investiţii în dezvoltarea zonelor împădurite şi îmbunătăţirea viabilităţii pădurilor”, submăsura 8.1 „Împăduriri şi crearea de suprafeţe împădurite”, din cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2014-2020, sesiunea 5/2020, ediția I, cod DPD sv-SFEADRv/M8, aprobat prin Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 208/24 iulie 2020.

Alocarea financiară pentru sesiunea 5/2020 a schemei de ajutor de stat „Sprijin pentru prima împădurire şi crearea de suprafeţe împădurite”, aferentă Măsurii 8 „Investiţii în dezvoltarea zonelor împădurite şi îmbunătăţirea viabilităţii pădurilor” este de 10.000.000 euro.

Ghidul Solicitantului este un material de informare tehnică a potenţialilor beneficiari ai Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) şi constituie un suport informativ complex pentru pregătirea, întocmirea şi depunerea Cererii de Sprijin, precum şi modalitatea de selecţie, aprobare şi implementare a angajamentului. De asemenea, conţine lista documentelor, avizelor şi acordurilor, modelul Cererii de sprijin, al angajamentului, precum şi alte informaţii utile implementării schemei de ajutor de stat.

Scopul ajutorului îl reprezintă acordarea unui sprijin financiar deţinătorilor publici şi privaţi de terenuri agricole și neagricole şi formelor asociative ale acestora pentru împădurirea şi crearea de suprafeţe împădurite.

Schema vizează înființarea de plantaţii forestiere, respectiv realizarea de: trupuri de pădure pe terenurile agricole și neagricole; perdele forestiere de protecție pe terenurile agricole și neagricole.

Beneficiarii schemei sunt deţinătorii publici şi privaţi de teren agricol şi neagricol şi formele asociative ale acestora.

Sprijinul financiar se acordă ca valoare fixă, reprezentată de costuri standard pe hectar pentru împădurire și compensarea pierderilor de venit agricol, după cum urmează:

  • Prima de înființare a plantațiilor forestiere, care acoperă și costurile cu elaborarea proiectului tehnic de împădurire și de împrejmuire a plantației, denumită Prima 1;
  • Prima anuală acordată pe unitatea de suprafață, pentru acoperirea costurilor de întreținere (maximum 6 ani) și îngrijire a plantației forestiere (maximum 2 ani), precum și pentru compensarea pierderilor de venit agricol ca urmare a împăduririi, pentru o perioada de 12 ani, denumită Prima 2.

Documentele aprobate pot fi consultate pe site-ul APIA la adresa: http://www.apia.org.ro/ro/directia-masuri-de-sprijin-i-iasc/masuri-delegate-din-pndr/prima-impadurire-sesiunea-5.

Publicat în Știri

Vara lui 2020 s-a anunțat a fi una dificilă pentru agricultori, începând încă din toamna lui 2019, urmată de o primăvară uscată. Adrian Oros, ministrul Agriculturii, a declarat la finele lunii mai că România are calamitate de secetă peste un milion de hectare de culturi agricole. Cel mai afectat județ este Constanța, cu 416.000 ha calamitate și irigate doar 13.000 ha. Agricultorii au nevoie de susținere, irigații și planuri concrete pentru a face față schimbărilor climatice și altor amenințări.

Pandemia împreună cu seceta i-au adus pe agricultorii români într-o situație extrem de sensibilă. De la inginerii constănțeni Dumitru Manole și Valentin Petre am aflat ce fac în noua realitate, dacă vom mai avea sau nu cereale în acest an, lipsit de precipitații până spre luna iunie și fără posibilitatea de a iriga în majoritatea zonelor agricole ale țării.

Dumitru Manole studiază de zeci de ani acest fenomen, seceta, și implicit influența perdelelor forestiere asupra culturilor agricole, chiar și într-un an ca acesta. Spune că nici acum 74 de ani nu a trecut România printr-o astfel de perioadă. „Istoria spune că la 1660, pe timpul lui Ștefăniță Vodă, din cauza secetei, oamenii mâncau trestie, papură și de aia i-a rămas numele de Papură Vodă. Observ că cele 484.000 de hectare de teren arabil ale județului Constanța, dintre care 194.000 de hectare sunt cultivate cu grâu și 60.000 de hectare cu orz și orzoaică, nu prea interesează pe nimeni. Ori această resursă extraordinară este dinamică în contribuția la PIB care era o țintă, de 6,5%, acum 8%. Dar, după cum se poate observa, majoritatea suprafețelor este calamitată, după cum se vede în arealul perdelelor forestiere pe care le-am hulit”, ne-a zis Dumitru Manole, pe când vizitam la Amzacea o solă de 120 de hectare cultivată cu grâu, a exploatației agricole a inginerului constănțean. El ne-a povestit cum, pe la 1921, prin Decret regal al regelui Ferdinand, nu s-au mai plantat perdele forestiere, dar că începând din 2007 s-a ocupat de acest aspect și a ținut simpozioane pe tema „Dobrogea în contextul deșertificării”. „Am plantat 14 hectare de perdele forestiere și nici până acum, în SAPS, plata unică pe suprafață, nu primesc subvenție pentru ele!”, exclamă Dumitru Manole.

E nevoie de perdele forestiere!

Problema este că din suprafața cultivată, 90% a fost declarată calamitată. Întrebarea sa este unde sunt cele zece hectare necalamitate. „Din suta de hectare mi-au lăsat zece hectare, iar restul de 90 de hectare sunt calamitate! Eu întreb: unde sunt cele 10 hectare necalamitate din 100 ha? Or, să fim serioși, pentru că spunea Albert Einstein «cea mai mare criză e criza de incompetență!». De ce? Pentru că eu trebuie să aplic procentul de 90% la toată suprafața, dar se referă la producția care urmează a fi realizată. Să înțeleagă toată lumea!”, exclamă Dumitru Manole, care ne-a arătat o solă pe care se vede lipsa perdelelor forestiere. Timp de 30 de ani nu s-a plantat nimic și asta îi afectează acum pe toți agricultorii. „Perdelele forestiere care erau în județul Constanța până în 1962, când a început programul de desțelenire și redarea către circuitul agricol a celor 4.084 de hectare, erau scuturi împotriva deșertificării și a secetei pe care anul 2020 o înscrie nemaipomenit. În toamna lui 2019, care și el a fost un an secetos, am adunat din octombrie până în decembrie 81 mm de apă, iar de la 1 ianuarie până la 9 iunie n-am avut decât 120 mm. De ce am făcut referire la 2019? Noi am trăit ani de zile pe baza a ceea ce se acumula în lunile de toamnă. Or, fiind secetoase, nu am mai avut rezervă de apă în sol”, arată fermierul, care adaugă că această cantitate de 200 mm de precipitații și cu temperaturile de 32° C ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru toată lumea. Lipsa apei se traduce în migrație mai târziu și atenția trebuie sporită pentru a securiza generațiile viitoare.

Calamități de până la 100% și în arealul Costinești

Valentin Petre spune că și în arealul Costinești unde își desfășoară activitatea se confruntă cu aceeași situație și că influența mării, despre care se spune că mai aduce câte o ploicică, este doar un mit. „În condiții normale, poate mai aveam niște beneficii, dar în condițiile acestui an sunt declarate calamitate culturile între 90% și 100%, ca și la domnul Manole. Sper, dacă tot ajungem la calamități, să se stabilească odată despăgubirile și să ajungă banii cât mai repede la fermieri, pentru că anul acesta avem mare nevoie”, ne-a spus fermierul.

Valentin Petre a înființat circa 700 de hectare cu grâu și circa 200 de hectare cu orz și orzoaică, cu un procent de calamitate între 90% și 100%. Astfel, și el are estimat că de pe zece hectare va obține o medie de producție de cinci tone.

Se vehiculează despăgubiri ce nu reflectă realitatea

Fermierilor care au suferit pierderi din cauza secetei li s-a promis că vor primi o sumă forfetară, iar schema de despăgubire va fi notificată la Comisia Europeană.

„Ministerul a făcut Ordinul 97 în 2020, cu toate că trebuia făcut din 2017. Constatăm pagubele. Ca să putem să despăgubim, trebuie să avem o centralizare a suprafețelor afectate de calamități și după aceea cu siguranță vom notifica schema aceasta de despăgubire la Comisia Europeană și vom acorda, pentru a nu intra sub mecanismul acesta de pierderi-venituri în care să verificăm contabilitatea fiecărui fermier, o să acordăm o sumă forfetară fiecărui fermier care a suferit pierderi generate de secetă”, a afirmat secretarul de stat din MADR Emil Dumitru.

În prezent, avem Legea antisecetă aprobată în Parlamentul României prin care se stabilesc procentele de despăgubire din valoarea investiției făcute de fermier într-o cultură, plus o extindere până la 18 luni a împrumuturilor sau a datoriilor pe care le au fermierii către bănci. S-au vehiculat mai multe ipoteze din partea Ministerului Agriculturii. Una este calcularea investiției la nivel de țară, cu cifre de la 150 de euro până la 170 euro/ha de cultură înființată și calamitată, fără a se avea în vedere procentul de calamitate și investițiile făcute de fermieri. „În momentul în care am depus acele înștiințări, au venit comisiile formate din reprezentantul Direcției Agricole și cel al APIA, împreună cu Primăriile de pe raza unde avem terenurile agricole; dânșii au venit cu niște sume, 2.400 și ceva de lei la grâu, 2.300 și ceva de lei la orz, din care s-au stabilit acele procente de despăgubire. Sperăm ca măcar aceste sume să ne fie rambursate sau măcar să se ia în calcul, să știm că avem ceva de primit”, a specificat Valentin Petre, care subliniază că dincolo de pierderea culturilor, au de plătit furnizorii de inputuri și să achiziționeze sămânță pentru a reînsămânța, plus creditele sau leasingurile existente.

Despăgubiri conforme cu producția, nu cu suprafața

Dumitru Manole ne spune că nu este simplu să faci aceste calculații. Un motiv îl reprezintă faptul că fenomenul de secetă pedologică extremă nu a fost, în toate arealele geografice ale României, de o asemenea agresivitate ca în județul Constanța. Dar chiar și doar la nivelul unui județ, diferențele sunt mari între areale, în Constanța existând zone unde se produc undeva la două tone de grâu pe hectar.

Apoi, sunt diferențe mari între sumele cheltuite de fiecare fermier în parte pentru un hectar. „În condițiile exploatației noastre, cheltuielile din toamnă, mă refer la producția neterminată, au fost 2.011 lei pe hectar, care au inclus: lucrările de pregătire, sămânță, semănat, aplicare pesticide, tratament sămânță. Am ajuns până la data de 1 aprilie – dincolo de care n-am mai aplicat tehnologie pentru că nu mai aveam de ce –, când aceste cheltuieli au ajuns undeva la 2.800 de lei. La care trebuie să adăugăm arenda, al cărei contract are caracter executoriu. Eu am spus să aplicăm o arendă liniară, 800 de lei – cu toate că sunt foarte multe situații cu 1.000 de lei, cu 1.200 lei, de la caz la caz – și în felul ăsta la cei 2.800 se adaugă 800, fac 3.600 lei, care înmulțit cu 70% ce prevede legea, ne dă o sumă”, arată specialistul, care a propus o altă schemă de calcul. „Dar am o altă propunere, care e mult mai ușor de realizat: luăm producția medie realizată în ultimii trei ani la nivelul fiecărui județ, o înmulțim cu prețul mediu de vânzare. Și, ca să fiu mai la subiect, bunăoară în Constanța producția medie pe ultimii trei ani a fost de 5.011 kg/ha la grâu, înmulțită cu prețul stabilit de specialiști, dar zicem acum un preț de 680 de lei, că așa s-a vândut – și atunci ne dă undeva o cifră de 3.411 lei. Înmulțit cu 70% vezi cât rămâne”, a continuat Dumitru Manole, subliniind că toate sumele vehiculate până acum de autorități sunt departe de a fi un sprijin real pentru fermieri. Trebuie păstrată stabilitatea exploatațiilor agricole din România, iar sumele trebuie să țină cont de realitățile din teren.

Irigațiile au devenit obligatorii

În acest moment, după datele Direcției Agricole Județene, în Constanța sunt aproximativ 480.000 de hectare, din care s-au înființat în toamnă 194.000 de hectare cu grâu și 60.000 de hectare cu orz și orzoaică. Adică 254.000 de hectare de cereale păioase de toamnă.

Oficial, sunt declarate calamitate circa 1.300.000 de hectare la nivel național, din 2.800.000 de hectare. Soluția? Irigațiile! „Dar în Constanța, din 194.000 de hectare cu grâu, eu spun că 170.000 de hectare sunt calamitate în diverse procente. Am organizat două asociații de udători acum doi, a apărut ordinul de ministru și nici până acum nu a ieșit preluarea patrimoniului de la ANIF – care, scuzați-mă, nici nu mai există! Dar hai să trecem la fapte mai repede, nu la vorbe, birocrație, pentru că uite ce e în 2020!”, ne-a spus Dumitru Manole supărat că acum 30 de ani, pe când la Amzacea existau echipamente de irigații de ultimă tehnologie, lipsea apa, pentru că „cineva a spus atunci la Stația Basarab Pădure că mai bine importăm grâu decât să plătesc energie electrică”.

Schimbările climatice progresează, iar agricultura nu se poate limita la apa venită din ploaie. „Ultimul an în care s-a irigat în zona noastră a fost 2003. Dar de atunci, a fost distrus progresiv tot sistemul de irigații, nu mai există”, a spus și Valentin Petre, care a avut recent o întâlnire cu cei de la ANIF Constanța, pentru a demara înființarea unei Organizații a Utilizatorilor de Apă pentru Irigații. „Sunt de acord că trebuie să înceapă de jos (programul pentru irigații, n.r.), și de la noi de la fermieri, să începem să facem peste tot aceste asociații de udători. Dar mai departe urmează și partea guvernanților, în care ar trebui să se investească în canalele principale, să le impermeabilizăm, să investească în stațiile de pompare. Apoi și noi, cu ajutorul banilor europeni, putem să refacem instalațiile secundare, să le luăm de la zero, pentru că nu mai există absolut deloc. Tot ce a fost – antene, vane, hidranți – a fost smuls din pământ, dar nu de către noi, de fermieri, care am încercat fără succes să le păzim, să le protejăm”, a completat Valentin Petre.

Tristețea agricultorilor este cu atât mai mare cu cât în vecinătate se află canalul Dunăre–Marea Neagră.

La nivelul întregii țări se irigă în prezent, potrivit ministrului Adrian Oros, 222.121 de hectare.

Județele cu cele mai mari suprafețe calamitate:

-         Constanța: 416.000 ha

-         Tulcea: 129.000 ha

-         Ialomița: 123.000 ha

-         Brăila: 97.000 ha

-         Buzău: 75.000 ha

-         Galați: 61.000 ha

Suprafețe irigate în cele mai calamitate județe:

-         Constanța: 13.000 ha

-         Tulcea: 13.000 ha

-         Ialomița 25.000 ha

-         Brăila 100.000 ha

-         Buzău 7.000 ha

-         Galați 27.000 ha

Proiectul de Ordonanţă de urgenţă pentru instituirea unei scheme de ajutor de stat acordat producătorilor agricoli care au înfiinţat culturi în toamna anului 2019, afectate de seceta pedologică poate fi consultat aici:  detalii proiect (pdf)

Despre cuantumul despăgubirilor pentru fiecare cultură am scris aici: https://revistafermierului.ro/din-revista/stiri/item/4564-despagubirile-pentru-seceta-in-septembrie-intre-772-lei-ha-si-1-002-lei-ha.html

 Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – iulie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Cultura mare

Lecția dură oferită de secetă anul acesta i-a făcut pe fermierii din vestul țării să se gândească la soluții individuale pentru sisteme de irigații. Conform informațiilor oferite de ministrul Agriculturii, Adrian Oros, din cele aproximativ trei milioane de hectare care erau irigate în România înainte de 1989, în momentul de față ar mai putea beneficia de apă doar vreo 600.000 de hectare, dar în mod real se irigă ceva mai mult de 130.000 de hectare. Restul, până la opt milioane de hectare cât are arabilul României, așteaptă mila naturii pentru a avea apă.

Deși zona de vest a țării se bucură de o mare tradiție în ceea ce privește lucrările de îmbunătățiri funciare, seceta și-a spus din plin cuvântul. Mare parte a amenajărilor hidrografice din Câmpia de Vest vizează sisteme de îndiguire și canale de desecare. Suprafața potențial irigabilă la începutul anilor `90 era de 34.114 hectare, cu mult sub necesarul de apă al zonei. Pe măsură ce „timpul democrației” s-a scurs, această capacitate minusculă de irigare a devenit nefuncțională. Pompele energofage au fost mâncate de rugină, iar canalele năpădite de bălării.

În aceste condiții, sunt tot mai mulți fermierii care consideră că ajutorul cel mai consistent pe care l-ar putea primi din partea statului ar fi apa pentru irigații.

Ioan Ciceo, fermier Grabaț – Timiș: „Canalele există. Trebuie curățate și cu niște pompe moderne se pot umple cu apă sau chiar se pot gândi lacuri mari pe lângă Bega sau Mureș, unde se pot pompa cantități mari de apă, de care să putem beneficia în anii secetoși.”

Apa se poate stoca

Ioan Ciceo de la Grabaț (Timiș) are o fermă de peste o mie de hectare și se află la aproximativ 25 km de râurile Bega și Mureș. „Dacă aș avea sursa de apă, mi-aș face singur investițiile. Ar fi bine dacă și Mureșul, și Bega ar trece pe la capătul parcelei, atunci ne-am ajuta singuri, n-am mai avea nevoie de mila statului. Trebuie gândite strategii pe termen lung și niște investiții pe care Ministerul Agriculturii ar trebui să le facă pentru a aduce apa. Apa se poate stoca. La ora actuală, există tehnologie să duci apa până în vârful muntelui, darămite pe câmp. Se poate aduce pe canale sau, mai modern, prin conducte de capacitate mare. Canalele există. Ele trebuie curățate și se pot înfolia cu membrane de cauciuc, să nu se piardă apa. Cu niște pompe moderne, se pot umple cu apă sau chiar se pot gândi lacuri mari pe lângă Bega sau Mureș, unde se pot pompa cantități mari de apă, de care să putem beneficia în anii secetoși. Noi nu producem numai pentru noi, producem pentru economia țării. Dacă am avea apă, am putea obține producții mai mari. Încă de la semănat, am putea merge pe densități mai mari și, chiar dacă nu plouă, apăsăm pe buton și dăm drumul la apă”, arată fermierul timișean.

Marinel Horablaga, director SCDA Lovrin: „Ne gândim la un sistem de colectare a apei și la un sistem de irigații propriu. Ca să aduci apă de la Mureș pe canalele noastre este imposibil. Singura soluție viabilă pe care o avem este aceea de a decolmata bălțile pe care le avem pe teritoriul nostru.”

SCDA Lovrin, sistem de irigații propriu și perdele forestiere

La Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă de la Lovrin, un sistem propriu de irigare ar putea prinde contur chiar de anul acesta, măcar pe hârtie. „La Lovrin, dacă nu vom face irigații, vom avea probleme. Ne gândim la un sistem de colectare a apei și la un sistem de irigații propriu. Stațiunea nu a fost gândită cu un sistem de irigații, iar ca să aduci apă de la Mureș pe canalele noastre este practic imposibil. Singura soluție viabilă pe care o avem este aceea de a decolmata bălțile pe care le avem pe teritoriul nostru. Să sperăm că decolmatându-le vom ajunge la pânza de apă freatică și vom reuși să acumulăm cantități suficiente de apă, deși pânza freatică a scăzut foarte mult în ultimul timp. Anul acesta, vom scrie un proiect pe fonduri europene prin care să irigăm măcar parcelele de teren de la Gotlob. Acolo, avem aproximativ 400 de hectare grupate, afectate cam pe patru hectare de sărătură, pe care în anii ploioși băltește. Ne gândim ca prin proiect să excavăm acea zonă, până vom ajunge la apă, și, în paralel, să creăm un sistem de perdele forestiere. Vom pompa apa prin tuburi subterane până la marginile parcelelor, de unde să putem iriga. Sper ca până în luna octombrie să depunem proiectul și de la anul să ne apucăm de treabă”, a precizat directorul SCDA Lovrin, Marinel Horablaga.

Cosmin Micu, fermier Mănăștur – Arad: „S-ar putea gândi, așa cum am făcut și eu, niște sisteme de irigare cu lacuri de acumulare. Din păcate, nu există o măsură pe actualul PNDR care să ne sprijine să ne putem face propriile sisteme de irigații.”

Culturi salvate de lacuri de acumulare

La Mănăștur, în județul Arad, tânărul fermier Cosmin Micu nu a mai așteptat  bunăvoința statului și a transformat deja un ogaș care traversa ferma de peste o mie de hectare într-o acumulare hidrografică importantă, care la această oră este în măsură să asigure cantitatea de apă necesară măcar în parte culturilor. „Mă gândesc la o soluție pentru irigat încă din 2017. Am început să decolmatez în zonele joase pentru a acumula apa necesară. Am reușit să acumulez undeva în jur de 20.000 – 30.000 de metri cubi de apă, dar mă gândesc să acumulez până la 500.000 de metri cubi pentru a fi asigurat în situații de secetă. Anul acesta, pe repede-nainte am irigat 50 ha de grâu. Am reușit să aplic cam 30 l/mp și grâul arată foarte bine. Unde nu am reușit să aduc apă, grâul s-a uscat în proporție de 20%”, ne-a spus fermierul arădean.

Programul de irigații gândit de fostul ministru al Agriculturii, Petre Daea, se bazează pe reabilitarea fostului sistem național de irigații, care nu cuprinde însă și zona de vest a țării. În aceste condiții, Cosmin Micu consideră salvatoare sistemele individuale de irigat, adaptate la nevoile fiecărei ferme: „N-o să poți să irigi toată România cu apă din Dunăre sau cu apă din Prut, pentru că nu te afli în zona respectivă. Atunci s-ar putea gândi, așa cum am făcut și eu, niște sisteme de irigare cu lacuri de acumulare. Foarte multe bălți din Banat s-au astupat, s-au colmatat și au crescut buruienile pe ele. Cred că dacă ar fi decolmatate, ar avea un aport important în ceea ce privește irigațiile. S-ar putea planta pomi în jurul bălților și s-ar crea un microclimat în zonele respective. Am observat că acolo unde am săpat, au apărut egrete, dar se poate practica pe viitor și pescuitul. Din păcate, nu există o măsură pe actualul PNDR care să ne sprijine să ne putem face propriile sisteme de irigații. Noi nu suntem în OUAI-uri, pentru că nu ne aflăm pe o zonă în care au fost sisteme de irigat, așa că am rămas pe dinafară. E păcat să avem atâtea cursuri de apă și noi să ne plângem că suferim de secetă. Nu este normal. În Arad avem Mureșul, avem Crișul, avem numeroase pârâuri care se revarsă aproape an de an când plouă mai mult. Nu putem să ne facem că nu observăm asta. Noi suferim de lipsa apei, în timp ce cursurile noastre de apă fie se deversează aiurea, fie irigă terenuri prin alte țări”.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – iulie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Eveniment

Fostul secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, fermierul Gheorghe Albu, a tras un semnal de alarmă cu privire la nevoia de apă în zona Dobrogei și a precizat că seceta este într-atât de mare, încât riscurile de a compromite culturile de cereale sunt majore.

„Dobrogea, astăzi, este împărțită într-o zonă de secetă care pornește din centrul său și se duce până spre Negru Vodă, precum și o zonă în care, cât de cât, sunt precipitații moderate, și anume în partea de nord. Nici acolo însă îndeajuns, pentru că precipitațiile pe timp de vară sunt (...) neuniforme – plouă până la marginea drumului, plouă mai mult în altă parte și, la ora actuală, se vede lipsa de apă.

Riscăm să compromitem suprafețele de cereale, de grâu și de orz. Acum este nevoie de foarte multă apă. Pe noi ne-au ocolit precipitațiile, încât dacă scap cheile de la mașină, acolo, la parcelă, în craterele care s-au format din cauza secetei, se duc și nici cu cazmaua nu le mai poți recupera”, a menționat Albu în cadrul unei conferințe dedicate schimbărilor climatice – o provocare pentru spațiul agricol dobrogean, eveniment care a avut loc, în perioada 25-27 mai 2017, la Eforie Nord.

Conform propriilor afirmații, în cadrul exploatației sale, președintele Asociației Producătorilor Agricoli Privați de Cereale și Plante Oleaginoase din Constanța, același Gheorghe Albu, a plantat circa 1,2 milioane de salcâmi, adică aproape 200 ha împădurite, totul pentru a dezvolta un sistem de perdele forestiere, necesare revigorării arealului pedoclimatic local, puternic afectat de seceta din ultimii ani.

El s-a plâns însă că statul vede salcâmul ca specie invazivă și, astfel, nu poate încasa plățile europene pe Zona de Interes Ecologic și nici pe suprafață. Asta nu l-a oprit însă din demersurile sale de reîmpădurire.

„Avem Legea 289 a perdelelor forestiere, avem Legea 46 a Codului Silvic. Toate acestea ne dau cadrul legal prin care noi putem înființa perdele forestiere. Problema este că România nu are încă cadastrul general și orice acțiune de genul acesta presupune schimbarea destinației terenului respectiv, trecut de la arabil la teren împădurit; neavând cadastru, este foarte greu. Noi am riscat la Viișoara și am ales o procedură mai simplă, în sensul că, prin act notarial, am luat acordul proprietarilor de teren de a ne lăsa să înființăm aceste perdele forestiere și nu le-am aruncat din avion, nu le-am aruncat așa, fără o gândire logică. (...) Aceste perdele forestiere sunt amplasate după niște calcule științifice și, totodată, după cum ne-a permis organizarea teritoriului, că nu vedeam cu perdelele pe jumătatea parcelei, ele trebuiau să fie la delimitarea de drumuri.

La Viișoara avem plantați circa 1,2 milioane de arbori, care înseamnă aproape 200 ha împădurite. Și, pentru că noi zicem că am făcut o treabă bună, totuși ne-au sancționat, în sensul că ne-au tăiat subvențiile, iar suprafețele acoperite cu perdele forestiere din salcâm nu primesc nici plata pe suprafață, nici plata pe Zona de Interes Ecologic (ZIE). Am înțeles că rămâne la latitudinea statului român să ia această decizie pentru că, la acea perioadă, când a fost aprobat un regulament european, când s-a cerut punctul de vedere al României, funcționarii publici de atunci au transmis Comisiei Europene ca salcâmul să fie scos de la plata subvenției din două motive: că este invaziv și că nu este indigen. Că ar fi invaziv, noi am demonstrat la Viișoara că niciun salcâm nu «a trecut» drumul. Că nu este indigen, sunt alte specii care sunt eligibile la plată – Paulownia, plopul alb, salcia, iar eu cred că mai indigen este salcâmul decât Paulownia sau celelalte specii forestiere”, a adăugat Albu.

Conform aprecierilor exprimate de șefa ANM, Elena Mateescu, în cadrul aceleiași conferințe, Dobrogea rămâne regiunea agricolă cu un caracter al precipitațiilor puternic deficitar.

„Iată, la nivelul perioadei actuale climatice de referință, doar 412 litri pe metrul pătrat pe an reprezintă un regim pluviometric puternic deficitar, ceea ce este total insuficient pentru asigurarea cerințelor optime la nivelul culturilor agricole, dar mai ales atunci când nu sunt distribuite uniform, conform cerințelor în vegetație”, a declarat Mateescu.

Domnia sa a mai explicat că proiecțiile climatice viitoare indică veri mai calde, mai secetoase, dar și perioade cu precipitații abundente pe secvențe scurte, care pot genera la nivel local inundații rapide, generate de ploi cu cantități de 20 de litri pe metrul pătrat în mai puțin de 24 de ore.

„Chiar și în lunile de vară putem avea, în condițiile în care se estimează cantități de 40-60 de litri pe metrul pătrat, este posibil ca această cantitate să se înregistreze într-o singură ploaie. Luna să fie considerată climatologic vorbind o lună bună sau chiar excedentară, depinde de zona în care ne aflăm, dar în restul perioadei să nu avem precipitații și, de fapt, pentru agricultură, această perioadă să fie considerată excesiv de secetoasă”, a mai punctat directorul ANM.

Datele agregate de către specialiștii agrometeo din cadrul ANM relevă că vara lui 2017 indică temperaturi medii apropiate de normele climatologice în general în luna iunie, dar se observă pentru lunile iulie și august valori mai ridicate, în special pentru partea de sud-est și cea  de sud, și chiar de vest a României, acolo unde și deficitul de precipitații înregistrează valori ridicate.

„Pentru lunile iulie și august vorbim de cantități, în general, sub 20 sau 40 de litri pe metrul pătrat și chiar pentru luna iunie, considerată cea mai ploioasă lună a anului, sub 60 de litri pe metrul pătrat, ceea ce, în condițiile în care, culturile prășitoare înregistrează un consum mare de apă, undeva între 80-120 de litri pe metrul pătrat, în această perioadă, depinzând, sigur, de soi și gradul de rezistență a acestora la temperaturile ridicate și la deficitul de apă. De asemenea, înseamnă cantități reduse, care pe fondul deja al unui deficit acumulat anterior, poate să însemne, la sfârșitul lunii iunie-iulie-august, în profilul de sol 0-100 cm, accentuarea fenomenului de secetă în bună parte din țară, dar mai ales în partea de sud, sud-est și est a României”, a concluzionat Mateescu.

Marea majoritate a celor care activează în agricultură își doresc ca perdelele forestiere să devină un master-plan al agriculturii românești. În acest sens, sunt semne că ministrul de resort, Petre Daea, și-a propus ca aceste perdele forestiere să fie înființate în România cel puțin în zonele aride ale țării.

În perioada 25-27 mai 2017, la Hotel Europa din Eforie Nord, Antena Satelor și First Grain SRL, alături de partenerii săi, au organizat prima ediție a conferinței dedicate schimbărilor climatice – o provocare pentru spațiul agricol dobrogean.

Publicat în România Agricolă

Fostul secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Gheorghe Albu, este supărat că pierde undeva la 50.000 de euro pe fermă, într-un an agricol, din cauză că nu au fost introduse la plata pe suprafață și la plata pe zona de interes ecologic (ZIE) perdelele forestiere de salcâm și îl acuză totodată de dezinteres chiar pe ministrul Agriculturii în exercițiu, Achim Irimescu, care prin Ordinul 619/2015 modificat ar „rade” aceste perdele de protecție mai rău decât a făcut-o regimul comunist condus de Nicolae Ceaușescu.

Fermierul se plânge că înseși autoritățile au susținut de-a lungul timpului înființarea perdelelor forestiere în zona Dobrogei (Ordinul ministrului 636/2002) pentru ca, în prezent, cei care au întemeiat astfel de culturi arboricole să nu poată beneficia de subvenții pe suprafețele indisponibilizate.

În contextul legislativ actual, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) are bani pentru plăți directe doar în cazul anumitor specii arboricole, în speță pentru Paulownia, tip de cultură care continuă să promită venituri uriașe din valorificarea lemnului, aspru combătută însă de cercetători de renume, cum este și cazul lui Cătălin Simota. Realitatea spune însă că nu există la noi în țară nicio plantație de pe care să se fi recoltat și valorificat masă lemnoasă provenită din cultura de Paulownia. Cu toate acestea, APIA plătește pentru aceasta sume cumulate ce ajung să depășească chiar și 200 de euro la hectar.

Pentru situația neplăcută în care s-a ajuns, Albu dă vina și pe Achim Irimescu, actualul șef MADR, care chiar l-a încurajat în vizitele sale efectuate la ferma constanțeanului, alături de fostul deținător al portofoliului Agricultură, Daniel Constantin, să planteze cât mai mulți arbori.

Odată ajuns la șefia Ministerului Agriculturii, Irimescu a fost atenționat de fostul său coleg, Gheorghe Albu, că absența de la plata pe suprafață și de la plata pe zona de interes ecologic (ZIE) a perdelelor forestiere de salcâm este nedreaptă, în condițiile în care alți arbori sunt acceptați (Paulownia, salcia, plopul alb și negru etc.), dar care nu au aceleași beneficii economice (putere calorică, rol melifer ș.a.m.d.).

Albu îl acuză pe Irimescu că nici măcar nu a citit documentația pusă la punct de Romsilva în vederea susținerii la plată a salcâmului.

„Îmi aduc aminte când am văzut că s-a făcut această prostie, de îndată am și reacționat. L-am sunat pe ministru, ne-a sunat și el înapoi și a spus să ni se dea de la Romsilva o documentație din care să reiasă că salcâmul este altceva decât am zis noi. Au venit cei de la Romsilva - le mulțumesc celor de la Constanța - mi-au dat materiale scrise pe care i le-am trimis ministrului. Eu cred că nu le-a citit. Păcat. În ziua de astăzi totul este scump, inclusiv acel maldăr de hârtii pe care i le-am trimis domnului Irimescu să vadă ce înseamnă salcâmul față de Paulownia, față de salcie, față de plop, care sunt menținute la plata pe suprafață”, a declarat Gheorghe Albu.

Mai mult, el spune că actualul ministru de resort s-a comportat oarecum similar cu Nicolae Ceaușescu, fost șef de stat care ar fi ordonat defrișarea perdelelor forestiere, în condițiile introducerii irigațiilor pe mari suprafețe.

„Prostia asta a făcut-o și regimul Nicolae Ceaușescu. În epoca de agricultură socialistă, din dorința de a mări suprafața agricolă, acesta a defrișat perdelele forestiere. (...) Eu, în copilăria mea, știam cum arătau acele perdele forestiere. Cei care nu le-au apucat și sunt mai tineri, le pot vedea la bulgari. Eu nu văd ce rău poate face perdeaua forestieră din salcâm, să fii atât de dur, încât să nu dai, să nu plătești ceva (...). Ca atare, nu mă voi lăsa. Îl rog și pe premierul României, (n.r. - Dacian Julien Cioloș) - și dânsul a văzut aceste perdele forestiere, să ia atitudine și să remedieze această greșeală. (...) A venit Achim Irimescu și prin Ordinul 619/2015 cred că le rade mai rău decât le-a ras Ceaușescu”, a adăugat fostul secretar de stat MADR.

Achim Irimescu precizează la rândul său că subvenționarea salcâmilor ar fi trebuit să fie apanajul guvernelor anterioare și dă vina pe „vechea moștenire” pentru absența de la plată a acestui tip de arbore pe Pilonul I - plăți directe și măsuri de piață, chiar dacă pe dezvoltare rurală, salcâmul are prevăzută susținere financiară.

Șeful MADR consideră totodată, de altfel ca și în cazul fermierilor, că salcâmul nu este o specie invazivă, așa cum se specifică în regulamentele europene.

„În contextul în care această specie este de niște sute de ani pe aici, n-o mai putem considera ca și invazivă. Pe de altă parte, avantajele pe care le prezintă acest copac, sigur că le menționăm (...) în argumentarea solicitării noastre și Comisia Europeană (CE) nu are în principiu o problemă cu asta. Reproșul CE a fost că ar fi trebuit să avem în vedere cu mult timp în urmă acest lucru și să fie prins la vremea respectivă în legislația europeană. Vorbim de ani de zile în urmă, dar în contextul în care ministerul (n.r. - Ministerul Agriculturii) știa că pe dezvoltare rurală e permisă specia salcâm, sigur că nu a făcut demersurile necesare și pentru partea de plăți directe”, a precizat Achim Irimescu.

Mai bine de un deceniu de experiență

„De acum 10-12 ani am început să plantăm specia salcâm pentru înființarea perdelelor forestiere. La Viișoara, comuna Cobadin, se găsește cel mai mare câmp de perdele forestiere – circa 1,2 milioane de puieți de salcâm plantați, care adăpostesc un areal de aproape 7.000 de hectare teren agricol”, declară cu amărăciune în glas Gheorghe Albu.

El spune că la momentul la care demersul de plantare a acestor perdele de protecție a demarat, prin ferma sa s-au perindat aproximativ 100 de senatori din Parlamentul României, sute de producători agricoli, primari, dar și alți responsabili din administrația publică care l-au felicitat pentru acțiune.

„A fost prezent și fostul ministru al Agriculturii, Daniel Constantin, însoțit de actualul ministru al Agriculturii, Achim Irimescu care, la fel, alături de sute de producători agricoli (o organizare la acel moment fără reproș, a trebuit să închiriem și un elicopter să poată fi survolat câmpul de perdele forestiere) ne îndemnau să plantăm perdele forestiere”, recunoaște Albu.

Producătorilor agricoli din zonă care se încumetau s-o apuce pe drumul perdelelor forestiere li se promitea că, începând cu 2014, aceste culturi urmau să fi introduse la plata pe suprafață și la plata pe zonă de interes ecologic (ZIE), mai spune fermierul. Așteptările aveau să le fie spulberate.

„În loc să găsim însă în Ordinul 234/2016 (n.r. - privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 619/2015 pentru aprobarea criteriilor de eligibilitate, condiţiilor specifice şi a modului de implementare a schemelor de plăţi [...]) specificat acest lucru, act normativ semnat de altfel de ministrul Achim Irimescu care ne-a vizitat ca secretar de stat la acea vreme, (...) el scoate perdelele forestiere din acest ordin pentru un motiv cu care eu nu pot să mă împac - salcâmul nu este recunoscut la plata pe suprafață și nici la plată ZIE pentru că nu este indigen”, acuză fostul secretar de stat.

Albu se teme că aceste perdele forestiere înființate riscă să fie defrișate pentru că ele nu sunt plantate numai pe terenul propriu (n.r. - 230 ha), ci și pe cele ale altor asociații și ale altor proprietari. „O altă situație de nedorit, dar care deja se întâmplă”, spune el, precizând totodată că, în toamna lui 2016 era în plan plantarea a aproape un milion de puieți de salcâm, lucru care nu se va mai întâmpla.

„Toți producătorii agricoli care aveau în plan și intenția de a cultiva perdele forestiere, au sistat acest lucru. Pot spune că este o crimă pentru România, iar pe cei care au luat această atitudine îi pot numi criminali. Dacă nu se va remedia situația, vom ajunge să defrișăm acele perdele forestiere și să nu mai plantăm în continuare”, a afirmat fermierul constănțean.

El explică că problema este, în fapt, Anexa numărul 7 din Ordinul 619/2015 în care se specifică faptul că speciile forestiere elibigile la plată pe Zonă de Interes Ecologic (ZIE) sunt salcia, plopul alb/negru dar că lipsește cu desăvârșire salcâmul. „De ce asta?”, se întreabă mai departe fermierul, întrebare la care tot el răspunde, bazându-se pe afirmațiile birocraților de la București: „Am primit repede un răspuns în care mi s-a explicat tehnic că există Regulamentul 1307/2013 în care România nu recomandă CE și această specie pentru că nu este indigenă și este invazivă.

Conform definiției, speciile invazive sunt acelea care, prin introducere sau înmulțire, pot reprezenta o amenințare la adresa diversității biologice sau pot fi cauza unor consecințe neprevăzute, motiv pentru care nu văd cum salcâmul ar fi invaziv și nu ar fi indigen. Deci crearea perdelelor forestiere de salcâm pe terenurile agricole nu reprezintă niciun fel de amenințare asupra diversității biologice din pentru că acesta nu se înmulțește prin sămânță, capacitatea sporită de regenerare pe cale vegetativă din lăstari și drajoni, nu este cu putință pentru că terenurile din jurul acestor perdele forestiere se lucrează iar terenurile agricole pe care se înființează aceste perdele forestiere nu reprezintă o diversitate biologică ce ar putea fi amenințată”.

„Eu cred că trebuie să ne vină mintea la cap. Altfel, intrăm în altă zonă, să ne certăm cu apicultorii!”, Manole Dumitru

Iată și îndemnul administratorului First Grain din Amzacea, Manole Dumitru, intervievat și el cu privire la acest subiect. El recunoaște că acest proiect a fost demarat și cu aportul său începând cu anul 2007, cu sprijinul Consiliului Județean, că a adus semințele de salcâm tocmai din Bihor, iar pentru încăpățânarea sa de a pune bazele unei pepiniere la Plopeni a fost dat chiar și în judecată.

„Atunci, în 18 august 2007, (...) am susținut simpozionul «Dobrogea în contextul deșertificării». În închiderea evenimentului am spus: «Dobrogea, irigații pe 190.000 ha din cele 419.000 ha inventariate la irigat în 1989; perdele forestiere pe suprafața de 5.500 ha din cele 4.500 ha câte au existat până în 1963». Am spus asta în condițiile în care eu am participat la scoaterea perdelelor forestiere în 1963, pentru că a fost o idee de a reda terenul agriculturii când s-a aplicat programul de irigații.

Ca urmare, am constituit trei pepiniere: una la Plopeni, alta la Medgidia și una la Nazarcea. Am adus sămânță de salcâm (...). Știm. Trebuia să împănăm salcâmul «Cămila Deșertului» cu «Stejarul Brumăriu», cu «Stejarul Pufos», cu «Plopul», cu «Sălcioara», dar noi am găsit doar aceste semințe pe care le-am adus tocmai de la Oradea, ca să facem aceste pepiniere. Acum nu sunt recunoscute din cauză că salcâmul nu ar fi indigen. Poate s-o gândi careva că acest salcâm există istoric în România, de sute de ani. Au fost și contestații că am făcut pepinieră la Plopeni, pe un teren nefolosit, am fost chiar și dați în judecată în contencios administrativ, că s-a supărat prefectul de la acea vreme; era de altă culoare politică. S-au creat însă în jur de 900-1.000 ha de perdele forestiere la Viișoara, la Amzacea, s-au realizat și împăduriri ale terenurilor degradate și Limnița, Ostrov, mai multe zone ale județului Constanța”, a declarat producătorul agricol.

Ministrul Agriculturii susține plata subvenției la salcâm, însă crede că cererea făcută comisarului Hogan în acest sens nu va avea finalitate în 2016

Pentru că pe zona de finanțare prin fondurile FEADR, cultura salcâmului este susținută, nu însă și pe zona de subvenții FEGA, ministrul Agriculturii în exercițiu a făcut o solicitare în sensul de a se schimba această situație, demers soldat deocadată eșecului. Unul cel puțin temporar dacă ar fi să ne luăm după spusele tehnocratului.

Chiar dacă el spune că a susținut salcâmul ca fiind specie locală în cadrul Consiliului de Miniștri din 18 iulie 2016, i s-a replicat faptul că legislația europeană specifică în mod clar faptul că acest specie de arbore este invazivă.

„Trebuie făcută o distincție foarte interesantă: salcâmul este permis la plantare (...) în programul de dezvoltare rurală, dar nu este permis (...) pe partea de înverzire. În acest context, (...) am transmis o primă scrisoare comisarului european pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, Phil Hogan, în care am solicitat să se modifice legislația, pentru că avem o discrepanță între cele două componente. Să nu uităm că PAC are doi piloni: plăți directe și măsuri de piață, respectiv dezvoltare rurală. Dacă în Pilonul II de dezvoltare rurală este permis salcâmul, în Pilonul I nu este. Atunci, luându-o pe logica necesară, am solicitat comisarului Hogan să modifice legislația. Răspunsul deocamdată a fost negativ pentru că este un regulament de bază care se modifică împreună cu Consiliul și Parlamentul European și, în acest sens, sigur că răspunsul nu a mulțumit partea română și am revenit cu solicitarea la CE.

Chiar în ședința Consiliului din 18 iulie 2016, de la Bruxelles, în contextul în care s-a discutat despre simplificarea Politicii Agricole Comune (PAC) și, mai ales pe partea de înverzire, când am luat cuvântul, am solicitat expres și acest punct (...). Sigur, conform definiției europene, salcâmul este specie invazivă; eu am spus că nu, este specie locală. În acest sens, legislația europeană este însă clară”, a declarat Achim Irimescu.

El chiar susține cauza acestei specii de arbore și spune că toate perdelele de protecție care s-au înființat cu salcâmi dau un rezultat extraordinar de favorabil, aceștia fiind mult mai avantajoși economic decât, spre exemplu, plopul. Irimescu a adus în discuție și faptul că salcâmul este aproape indispensabil apicultorilor, prin aportul de polen de calitate superioară. Tehnocratul speră ca prin aceste argument să-l câștige de partea sa pe comisarul Hogan.

„Pe lângă faptul că se pretează foarte bine la zonele deșertificabile, mai prezintă un mare avantaj pentru apicultură. În acest sens, revin cu o solicitare la comisarul Phil Hogan, în speranța că, în sfârșit, la modificarea care se va face, pe legislație, să se adapteze și acest punct, dar este clar că pentru acest an nu putem aștepta o astfel de modificare”, a mărturisit ministrul tehnocrat. „În contextul în care este prevăzută posibilitatea stabilirii de perdele de protecție, pe de-o parte, iar pe de altă parte componenta de înverzire a PAC obligă fermierii cu peste 15 ha să nu cultive deocamdată cinci la sută, dar din 2017 vor fi 7% din terenul pe care îl au, producătorii agricoli sunt practic încurajați să stabilească perdele de protecție pentru că au beneficii multiple în acest context. De aceea, sper eu ca fermierii noștri să profite de acest element important, iar noi ca administrație să reușim să obținem drepturi de plată pentru perdelele de protecție forestieră”.

100.000 de puieți pe zi!

Producătorul agricol constănțean, Gheorghe Albu, este cunoscut pentru campaniile sale ample de plantare de perdele forestiere. Cu ajutorul beneficiilor generate de acestea, fostul secretar de stat a ajuns să-și majoreze vizibil eficiența exploatației sale de la Viișoara, comuna Cobadin. Prin mobilizarea activă a sute de localnici, Albu a reușit să planteze 1.2 milioane de salcâmi, care adăpostesc aproape 7.000 ha cultivate.

În plină campanie, fermierul ajungea la performanța a 100.000 de puieți plantați zilnic, utilizând metode inovative, laolaltă cu mecanizatorii săi. Demersul a fost urmat de lucrările de întreținere: stropiri succesive cu cisterna, curățirea de buruieni, astfel încât puieții să nu fie sugrumați, cepuirea și mușuroirea (tulpinile vor crește solitare, nu sub formă de tufe)

O mare parte din aceste perdele se află (încă) pe suprafețele de teren ale consătenilor care au semnat cu Albu contracte de arendă. În plus, fostul secretar de stat a parafat înțelegeri notariale prin care arendatorii erau recunoscuți ca unici beneficiari ai masei lemnoase exploatate din perdelele forestiere, atunci când salcâmii ajungeau la maturitatea de tăiere. Potrivit spuselor sale, în paralel, producătorul agricol se angaja să le ofere drept compensație în contul acestor suprafețe indisponibilizate circa 1.1 tone de grâula hectar.

Publicat în România Agricolă

Publicitate

banner web nuseed

banner anunt 300x250

TPV RF 300x250 2

DLG ET 2021 rum 336x280px

produsenaturalfermieri

Banner Corteva 2020

Revista