Cu îndrăzneala specifică tinereții, frații Țone au ales să întreprindă și să producă în vremuri dificile de nevoi și de consum. Au început cu magazine alimentare și au ajuns astăzi să exploateze câteva mii de hectare lângă București, administrând cu succes una dintre cele mai dinamice ferme din zonă. Deși anii au trecut, fermitatea cu care abordează lucrurile s-a întărit, iar maturitatea administrării afacerii le-a creat o imagine-etalon în rândul fermierilor. Recent, am vizitat ferma fraților Adrian și Dorel Țone, Bangkok 84 Impex SRL, unde am fost primiți de Adrian, care și-a făcut timp să stea la povești cu noi, pentru a-l cunoaște și dumneavoastră. Și, cine știe, poate vă inspiră în propriile afaceri.

Adrian Țone: „În 2008, am hotărât că agricultura este afacerea care ne va deschide mai multe oportunități și ne va crea mai multă valoare adăugată. A fost momentul în care am investit în utilaje performante. De atunci, am început să stau zi de zi pe câmp.”

Reporter: De unde vine numele societății, Bangkok 84 Impex, are vreo legătură cu Thailanda?

Adrian Țone: Sunt asociat împreună cu fratele meu – Dorel Țone – la această firmă din 1994, de când am început să facem afaceri. Fratele meu a fost fotbalist de performanță, iar în anul 1984 a avut cea mai mare realizare. A fost cu naționala de tineret a României în capitala Thailandei la un turneu de pregătire, unde a ajuns până în finală. Aceasta a rămas cea mai frumoasă amintire ca sportiv și de aceea se numește Bangkok 84. Totul a început cu deschiderea unei rețele de patru magazine alimentare în București, unde am avut în jur de 70 - 80 de angajați. În anul 2001, ni s-a oferit o oportunitate de a lucra un teren agricol. Astăzi eu am 50 de ani, fratele meu are 56 și lucrăm terenuri în județele Ilfov și Giurgiu, la sfârșitul anului 2019, având aproximativ 3.000 de hectare.

Reporter: Care este structura culturilor?

Adrian Țone: Nu sunt foarte multe schimbări de la an la an, noi suntem producători. Lucrăm cu sămânță autohtonă, cum ar fi sămânță de grâu, porumb și floarea-soarelui. Cultivăm grâu pe circa 1.000 ha, rapiță pe aproximativ 1.000 ha, floarea-soarelui pe 500 ha și porumb pe 500 ha. Sunt ani în care mai cultivăm mazăre sau soia, dar cam acestea sunt principalele culturi. Avem și utilaje pentru loturi semincere, mașini de castrat, instalații de irigat, avem un pivot care ne deservește 1.500 ha și un tambur pe care îl folosim mai rar, din cauza lipsei de personal.

Reporter: Cum ați ajuns de la magazine alimentare la agricultură?

Adrian Țone: Aș numi-o conjunctură. Am cunoscut pe cineva care avea sămânță de floarea-soarelui de vânzare și nu avea putere s-o distribuie. Sămânța avea un preț foarte bun la acea vreme. Deja știam că marile lanțuri de magazine de retail (n.r., hipermarketuri) vor veni în România și micile magazine vor rezista mai greu și am început să ne orientăm spre distribuție de sămânță de floarea-soarelui în paralel cu magazinele alimentare. În România nu veniseră încă marii producători de sămânță. Apoi, într-un timp foarte scurt am reușit s-o livrăm, iar în toamna aceluiași an, când ne-am dus să ne încasăm, banii am constatat că oamenii nu prea au bani lichizi și nu au ce face cu marfa. În momentul acela, ne-am gândit ca în loc să ne luăm banii de la fermierii respectivi, să vindem marfa. Pe atunci, floarea-soarelui nu se dădea la export, nu erau acești mari traderi de acum și ne-am hotărât să ducem floarea-soarelui la fabrica de ulei. Acolo am fost bine primiți, dar ne-au spus că nu putem fi plătiți cu bani, ci în ulei. Ne-am mulțumit să luăm uleiul să-l vindem la distribuitori și s-a creat un lanț. De la sămânța de floarea-soarelui am ajuns să vindem uleiul către angrosiști. Acest proces s-a derulat timp de doi-trei ani, până în anul 2001.

Observând că afacerea merge, am vândut și șrot de floarea-soarelui, chiar și la export. Am văzut că se creează un mediu de afaceri mai mare, am luat în arendă la început 600 de hectare în comuna Vidra, satul Sintești. După care, am continuat și cu magazinele, și cu agricultura, dar trebuie să recunosc că nu am avut rezultate deosebite pentru că rețeaua de magazine ne ocupa foarte mult timp. În 2008, am hotărât că agricultura este afacerea care ne va deschide mai multe oportunități și ne va crea mai multă valoare adăugată. Atunci, eu am renunțat să mai conduc magazinele, am angajat pe altcineva acolo și am ales agricultura. A fost momentul în care am investit în utilaje performante, aveam deja două combine Case IH cumpărate la mâna a doua. De atunci, am început să stau zi de zi pe câmp.

Reporter: Cum vă descurcați cu forța de muncă?

Adrian Țone: Ne descurcăm foarte greu, dar nu cu disperare, cum se întâmplă în alte părți, pentru că obișnuim să ne fidelizăm angajații. În fermă, încă din anul 2001 lucrează în continuare cam 70% din totalul angajaților. Nu e ușor, dar deja s-a format o echipă, o familie. Pentru a motiva oamenii, mai ales pe cei care vin de la 80 km de București, am pus la dispoziție două mașini de transport persoane. Bineînțeles că pe lângă acest beneficiu am acordat un salariu adecvat și o implicare administrativă totală.

Adrian Țone: „Dorim să ne dezvoltăm mai mult pe verticală și mai puțin pe orizontală, unde deja avem o suprafață mare. Vrem să creștem producția pe suprafață, să construim instalații de irigat, silozuri de stocat produse etc.”

Tractorul pe șenile Quadtrac 500, vis îndeplinit

Reporter: Cu ce utilaje ați început să exploatați suprafața agricolă?

Adrian Țone: La început, am folosit tractoarele românești U650. Apoi, am cumpărat în 2001 un tractor ZTS și o combină Case International 1680, care la momentul respectiv avea zece ani vechime. În 2008, când am crescut de la 600 la 1.200 ha, am luat alte terenuri care nu erau lucrate, erau pârloage, ne-am făcut noi cunoștințe și alte contracte de arendă. Tot în 2008, am ajuns în Belgia și am cumpărat un tractor Case IH 7250, pe care îl am și acum. La vremea respectivă, avea 4.900 de ore de funcționare, iar acum are 18.000 și merge foarte, foarte bine. Pot să spun că este tractorul care ne-a crescut, care ne-a dezvoltat.

Reporter: Tractorul Case IH l-ați luat în anul 2008, înainte ca Titan Machinery să intre pe piața din România.

Adrian Țone: Da, exact. Efectuam mentenanța și achiziționam piese de la Slobozia, piesele veneau foarte greu. Erau momente când pentru utilaje, fiind foarte vechi, mă duceam și de două ori pe zi la Slobozia după piese, cel puțin pentru combinele vechi. Așteptam foarte mult să vină piesele, deoarece afacerea cu utilaje agricole nu era dezvoltată ca acum. Apoi a apărut pe piața noastră de utilaje Titan Machinery România. Datorită primei colaborări a Titan Machinery cu Agricover, o firmă căreia o să-i mulțumim toată viața, a început parteneriatul cu utilaje noi între firma noastră și Titan Machinery și a fost momentul în care ni s-au deschis alte oportunități. După ce am luat o combină în 2011, imediat am mai luat un tractor de 140 CP și două tractorașe mici de 95 CP și 105 CP pentru lucrări ușoare. În 2012, am început să luăm tractoarele pe care atunci le consideram mari. Astăzi avem patru combine mari și două combine vechi Case International pe care nu le-am vândut și nici nu intenționăm, pentru că sunt un izvor nesecat de piese de schimb. De asemenea, avem zece tractoare Case IH, dintre care două sunt luate la mâna a doua în primii ani (2008-2009), este vorba de Case IH 7250 PRO, căruia pot să-i spun Regele, pentru că așa a rămas pentru totdeauna, și MX285, care și-a făcut și el treaba.

Reporter: De ce „Regele”?

Adrian Țone: Îi spun Regele pentru că este tractorul care m-a propulsat. Este tractorul pe care l-am exploatat zi și noapte, fie în campania de semănat, fie în campania de pregătit terenul. A fost tractorul care a tras, nu s-a stricat. Dovada e că l-am cumpărat acum doisprezece ani și încă funcționează impecabil. Are o vechime totală de douăzeci și unu de ani. Mențiunea este că i-am schimbat o singură dată motorul, pe care l-am comandat de la Titan Machinery România și pe care mi l-au livrat în 36 de ore. A fost vorba de un motor reman (n.r., remanufacturat în uzinele CNH). Marți, la ora patru după-amiaza, i-am sunat că mi s-a stricat motorul la tractor. Atunci l-au încărcat de la fabrică și joi dimineața la ora opt l-am găsit pe șofer în curte, mă aștepta cu motorul sigilat, iar la prânz tractorul cu motorul nou era deja pe câmp.

Reporter: Sunteți unul dintre primii clienți mari ai companiei Titan Machinery.

Adrian Țone: Colaborarea cu Titan Machinery România a început în anul 2011, făcând cunoștință la Târgul RomAgroTec de la Șindrilița. În 2012, am fost la sediul companiei pentru a comanda piese la combină. La acea dată, aveam niște cărți vechi ale combinelor și pentru a face necesarul de piese pentru combine îmi lua vreo 48 de ore, timp în care stăteam cu băieții și ne chinuiam. La început, am privit cu scepticism distribuția pieselor de schimb. După zece zile de la plasarea comenzii, am confirmat că mi-au venit toate piesele. Am început cu piese de schimb și am continuat cu utilaje, servicii de mentenanță și servicii pentru agricultura de precizie. Pot să spun că m-am dezvoltat odată cu Titan Machinery România. Astăzi am ajuns să am în curte 17 utilaje Case IH și utilaje tractate achiziționate de la Titan Machinery.

Reporter: Cum a reușit această tehnică să vă atragă atenția și să deveniți un fan?

Adrian Țone: La început, când am venit la sediul Titan Machinery să comandăm piese, am văzut un tractor foarte mare, cu șenile, cu drapelul SUA vopsit pe el (Quadtrac). Am rămas șocat și am făcut o poză cu el, pentru că așa ceva nu văzusem nici în filme. Atunci am făcut o postare pe facebook care se găsește și acum în care am scris că acesta este visul meu. După cinci ani, visul a devenit realitate, beneficiind de tractorul Case IH Quadtrac 500 (n.r., achiziție în anul 2017). Am început să achiziționez tractoare Case IH, interesându-mă și convingându-mă că acestea sunt făcute pentru terenurile grele, foarte bogate în nutrienți. Terenurile noastre sunt exact cum sunt terenurile din marea parte a SUA, a Rusiei, a Ucrainei, din Argentina și Brazilia, unde numai tractoarele mari și grele pot lucra optimizat. Tractoarele americane, față de tractoarele europene, au marele avantaj că sunt grele, au șasiul mare, se mulează bine pe sol și noi avem nevoie de mare putere. Nu poți compara un teren din Ialomița, de exemplu, cu un teren din Germania, unde ai nevoie de un tractor mai puțin puternic. 

Reporter: De ce ați ales combinele Axial-Flow?

Adrian Țone: În 2001, când a trebuit să recoltăm floarea-soarelui de pe cele 600 ha și discutând cu profesioniștii din acea perioadă, am tras concluzia că trebuie să luăm o combină care nu sparge boabele, pentru că dacă luam o combină românească cu căișori, prin batere boabele se puteau sparge sau fisura. Singura combină cu flux axial la vremea respectivă era Case IH. Am plătit 30.000 de dolari pe acea combină la mâna a doua. Când am început să lucrăm cu ea, am adus și alte combine să ne ajute la recoltare, având posibilitatea să le comparăm, rezultatele fiind net favorabile rotorului cu flux axial. 

Reporter: Din punctul de vedere al service-ului, cum este colaborarea?

Adrian Țone: Am avut o relație foarte bună, pentru că eram puțini clienți Titan Machinery, la început. În definitiv, am fost mulțumiți și suntem în continuare. Evident că este loc și de mai bine, dar fiabilitatea utilajelor Case IH, pentru cei care știu să le folosească, este enormă. Eu nu am avut nevoie foarte mult de atelierul de reparații, pentru că nu am avut probleme cu utilajele. Am stat și am studiat, am discutat cu specialiștii în tehnologia Case IH și am înțeles cum stau lucrurile adoptând inclusiv sistemul de lucru din Statele Unite și sistemul No - Tillage. Astfel, înțelegând sistemele agriculturii de precizie integrate pe tractoare, am redus foarte mult defecțiunile. Însă, în momentul când au apărut defecțiuni, am apelat la specialiștii service-ului, aceștia răspunzând cu promptitudine.

Reporter: Cum descrieți relația pe care o aveți cu reprezentanții Titan Machinery locali?

Adrian Țone: Pentru fiecare am o poveste. Dacă vorbim de Adrian (n.r., Adrian Dinu – manager de zonă Titan Machinery), a lucrat cu brandul Case IH înainte să vină Titan Machinery în România. E un băiat muncitor, este foarte implicat în ceea ce face, iar de-a lungul celor 14 ani de când lucrează în comerțul cu utilaje s-a remarcat în piață prin profesionalism și corectitudine. Apoi, Octavian (n.r., Octavian Matei – manager GPS Titan Machinery) pentru mine este doctorul în materie de automatizare, de gardă în permanență. Îmi răspunde la orice oră și remediem problemele apărute, de multe ori fără ca el sa fie în tractor, pe câmp.

Adrian Țone: „Ne dorim să mai achiziționăm un tractor șenilat, pentru că acesta este viitorul. Dacă aș putea să-mi pun șenile și la mașina mea, ar fi senzațional!”

Orice trecere în plus pe teren duce la compactarea solului și micșorarea producției

Reporter: Ce planuri de viitor aveți?

Adrian Țone: În perspectivă, dorim să ne dezvoltăm mai mult pe verticală și mai puțin pe orizontală, unde deja avem o suprafață mare. Altfel spus, urmărim să creștem producția pe suprafață, să construim instalații de irigat, silozuri de stocat produse etc. Ne dorim să mai achiziționăm un tractor șenilat, pentru că acesta este viitorul. Îmi pare rău că nu toate combinele și tractoarele sunt pe șenile. Dacă aș putea să-mi pun șenile și la mașina mea, ar fi senzațional!

Reporter: Ce recomandări aveți pentru colegii dumneavoastră care doresc să-și dezvolte ferma și producțiile?

Adrian Țone: În opinia mea, ar trebui să aibă grijă cu ce utilaje lucrează, să nu mai lucreze agresiv pământul, să încerce să lucreze numai și numai pe verticală, să încerce pe cât posibil să renunțe la plug, să folosească tractoare cu putere mare, chiar dacă costul de achiziționare și de întreținere este mai mare, dar din mare poți să faci mic, nu și invers. Apoi, să încerce să facă cât mai puține treceri pe suprafața de teren, să discute cu vânzătorul de utilaje, cu inginerii agronomi, pentru că orice trecere în plus pe teren contribuie la compactarea solului și, în definitiv, la micșorarea producției pe acele zone.

Articol scris de BOGDAN CONSTANTIN, SPECIALIST PR & COMUNICARE TITAN MACHINERY ROMÂNIA

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – iunie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Seceta de anul acesta a scos în evidență faptul că suprafața irigabilă în prezent în țara noastră este foarte mică. Recent, ministrul Agriculturii, Adrian Oros a afirmat că doar 10% din suprafața arabilă este irigabilă la ora actuală, aspect care generează incertitudini serioase pentru securitatea alimentară a României și care afectează grav competitivitatea agriculturii noastre.

Clubul Fermierilor Români a înaintat autorităților propunerea de lansare în regim de urgență a unei noi scheme de ajutor de stat pentru extinderea și dezvoltarea irigațiilor. „Echipa de specialiști ai Clubului a elaborat și pus la dispoziția MADR documente suport pentru analiza și decizia rapidă în favoarea lansării unui program dedicat exclusiv irigațiilor, bazat pe o schemă de ajutor de stat. Clubul Fermierilor Români urmărește să sprijine prin propunerile înaintate către Guvern și Parlament asigurarea continuității și stabilității afacerilor fermierilor, continuarea programelor de investiții în modernizarea agriculturii, indiferent de riscurile generate de actuala criză globală de natură medicală, de schimbările climatice sau de instabilitatea piețelor. Fermierii pe care-i reprezentăm conștientizează și ei pe deplin importanța acestui subiect și nevoia de efort investițional pentru dezvoltarea de sisteme locale de irigații pe o suprafață cât mai largă, sistemul național fiind relevant pentru o mică parte a terenurilor afectate și prezentând mai puțină flexibilitate, traseul fiind deja configurat. Inițiativa asociației noastre vine în întâmpinarea și sprijinul eforturilor autorităților române pentru un plan de măsuri imediate, eficiente, cu impact pe termen lung privind asigurarea funcționării și extinderea sistemului de irigații în țara noastră, pentru reducerea riscurilor economice, cele privind siguranța alimentară și competitivitatea fermierilor români în situații de secetă”, a precizat Florian Ciolacu, director executiv Clubul Fermierilor Români.   

Prin urmare, fermierii propun o nouă schemă de ajutor de stat care să cuprindă trei forme de sprijin, precum și flexibilitate la începutul perioadei de finanțare. Anume, garanția statului pentru împrumuturi bancare cu destinația respectivă (contracte de împrumut pe 72 luni); subvenționarea dobânzii în limita a 100.000 euro pe beneficiar (conform prevederilor cadrului temporar); confirmarea aplicării regimului de taxare pentru motorină și în ceea ce privește combustibilul necesar pompelor pentru sistemele de irigație locale. „Flexibilitatea ar consta într-o perioadă de grație la rambursare de șase luni cu privire la creditele de mai sus. Formele de sprijin propuse sunt permise de Cadrul European Temporar în materia ajutoarelor de stat și nu vor ridica dificultăți de aprobare la nivelul Comisiei Europene (procedura de aprobare în cazuri destul de similare fiind rapidă). Considerăm că puține programe de investiții ar putea avea un impact mai bun proporțional și durabil decât unul de tipul celui prezentat și sperăm într-o promovare cu maximă celeritate din partea autorităților române, de natură a contribui efectiv chiar de anul acesta atât la agricultura românească, cât și la revigorarea economică mai largă”, a punctat Florian Ciolacu.

Agricultura din România se bucură și astăzi la fel cum se bucura și ieri de tinerii săi dezvoltatori. Tineri care, pe lângă puterea de muncă și spiritul întreprinzător și inovator al acestei generații, au întreprins și pasiunea de a face această industrie să fie productivă. Acesta este și cazul lui Valentin Plătică, un tânăr fermier din comuna Glodeanu Sărat, sat Pitulicea, din județul Buzău, care la vârsta de 35 de ani administrează cu succes ferma preluată de la bunicul său. Am ajuns de curând în ferma Glia Prest Simion SRL, unde am discutat cu tânărul fermier despre povestea acestei exploatații agricole de circa 700 de hectare. Absolvent al Facultății de Management în Agricultură din cadrul USAMV București, Valentin Plătică a decis să se întoarcă acasă lângă bunicul său pentru a nu lăsa ferma de familie să se stingă.

Valentin Plătică: „Astăzi e greu să te apuci de agricultură de la zero.”

Reporter: Sunteți un fermier tânăr, reprezentați noua generație de agricultori ai României. Ce vă atrage în acest domeniu?

Valentin Plătică: Pasiunea s-a născut în familie. Începuturile acestei ferme sunt legate de bunicul meu. Tataia a fost mereu un întreprinzător, chiar și înainte de Revoluție avea sere cu flori și solarii cu roșii, fiind primele astfel de sisteme din comună. După 1990 a avut curajul nebunesc să facă un împrumut la bancă pentru a înființa o moară care să producă făină și mălai. La fel ca serele din perioada comunistă, și această moară era unică în zona noastră. Totodată, a făcut o brutărie și s-a dedicat și culturii mari, făcând prestări servicii prin sat cu tractorul românesc pe care îl avea. Fiind priceput, a avut succes și a mai achiziționat două tractoare U 650 și o combină cu care a continuat să lucreze terenurile tuturor celor din zonă.

Reporter: În ce perioadă a făcut aceste achiziții?

Valentin Plătică: Aceste lucruri se întâmplau prin anii 1992-1993. În acea vreme cei mai mulți începeau, rând pe rând, să lase pământurile pârloagă. Astfel, i-au cerut bunicului meu să le preia pământul în arendă. Bunicul meu a fost sceptic la început, nedorind „să se lege la cap”. A continuat cu prestarea de servicii până în 1994, înființând o firmă de prestări servicii. A mai achiziționat câteva tractoare, ajungând la un număr de patru tractoare românești U 650, angajase și doi operatori și a continuat să lucreze pământul celor care încă mai făceau ceva. Inevitabil, a început să ia și pământ în arendă, iar prin 1997 a mai cumpărat o combină SEMA. A continuat în așa fel încât până în 2000 a ajuns să aibă zece tractoare românești U650, cu care lucra aproximativ 600 ha.

Au venit câțiva ani dificili, 2001-2002, cu secetă mare, lucru care a dăunat destul de mult fermei, pentru că am acumulat datorii mari. Apoi am tras așa cum s-a putut de această afacere până în 2005-2006. În acest timp, am început să mă implic și eu, ca tânăr student. În 2007, împreună cu bunicul, am achiziționat două tractoare și un plug în leasing și ne-am propus să mai cumpărăm utilaje cu ajutorul fondurilor europene.

Anul trecut, unul bun

Reporter: Dincolo de provocarea de a vă implica în afacerea de familie, ce anume v-a făcut să lăsați Bucureștiul, un oraș mare și foarte dinamic, mai ales că sunteți tânăr?

Valentin Plătică: Îmi doream foarte mult să pot să-l ajut pe bunicul meu, mai ales că situația ajunsese să-l depășească. Din această dorință am ales acest domeniu de studiu (n.r., studii agronomice), pe care l-am parcurs timp de șapte ani. În această perioadă, veneam și-l ajutam pe tataia la lucrările pe care le avea. Cu toate acestea, nu-mi plăcea deloc situația, tractoarele fiind vechi, activitatea deosebit de îngreunată. În 2007, după ce am terminat facultatea, am făcut un proiect european pentru câteva utilaje pe FEADR: o combină cu hedere, un disc de patru metri, o semănătoare de prășitoare și una de păioase. Din această cauză tataia a fost nevoit să treacă ferma pe numele meu și s-a lăsat destul de greu convins, pentru că eram lipsit de experiență, fiind foarte tânăr. Prima dată mi-a trecut 50%, iar după ce am fost să depun actele, mi-au spus că este nevoie să am 100%, apoi, mai mult de nevoie decât de voie, mi-a trecut ferma pe numele meu integral.

Reporter: A riscat cu această decizie?

Valentin Plătică: A riscat mult. E adevărat că eram un tânăr absolvent care prelua o întreagă activitate. La început am făcut proiectul și, spre surprinderea noastră, s-a aprobat. Am început foarte greu cu finanțarea, pentru că atunci firma era într-o situație grea, cu datorii. Băncile m-au refuzat din prima, mi-au spus să vin peste un an, în funcție de cum evoluează firma. Am fost la vreo trei bănci în acea perioadă. Am vorbit cu contabila, am văzut ce e de făcut, iar într-un final am reușit să o scoatem pe profit în anul următor. M-am întors la bancă și am obținut un împrumut în euro, dar cu dobândă mai mare, respectiv 9%. Am început să plătim utilajele luate în leasing și să dezvoltăm activitatea.

Reporter: Ce mărime avea în acel moment ferma și ce tip de cultură aveați?

Valentin Plătică: Vorbim de aproximativ 700 ha și cultivam grâu, porumb și floarea-soarelui. Cu utilajele noi achiziționate până în 2010, s-au văzut imediat rezultatele în productivitatea de lucru și mai ales la recoltă. Acela a fost momentul când am devenit din ce în ce mai determinat să dezvolt această fermă, să pun și mai mult suflet.

Reporter: Și lucrurile nu s-au oprit aici. Din contra, au avut o traiectorie ascendentă de atunci și până în prezent.

Valentin Plătică: Da, deși suprafața agricolă a rămas aceeași, am continuat să ne dezvoltăm constant pe verticală, să exploatăm la maximum toate instrumentele de lucru. Am cumpărat în continuare utilaje și am încercat să modernizez ferma cât de mult am putut. Pe atunci aveam în jur de zece angajați, iar acum am ajuns la cinci angajați care reușesc să facă totul în fermă, fără probleme. Am reușit să fidelizez angajații, am reușit să cultiv în ei această pasiune – agricultura, pregătindu-i să folosească la potențial maxim toate instrumentele de lucru din fermă.

Reporter: Care este structura culturilor în ferma dumneavoastră și cum a fost anul agricol trecut?

Valentin Plătică: Anul trecut am avut grâu pe 130 ha. Deși a fost secetă, a avut o ieșire spectaculoasă în primăvară. Am avut o producție de vreo șase tone la hectar. Am fost mulțumit, raportat la seceta din toamnă și la problemele legate de înfrățirea insuficientă. Pe de altă parte, am însămânțat cu floarea-soarelui 170 de hectare și am obținut trei tone și ceva la hectar. Am avut ploi în primăvară și frig, apoi vara a fost uscată. Am semănat porumb pe 400 de hectare și am obținut o producție de vreo opt tone. Ne-am plătit datoriile și am avut, una peste alta, un an bun.

Raportul preț/calitate, factorul determinant în alegerea mărcii Case IH

Reporter: Când a început colaborarea dumneavoastră cu Titan Machinery România? Cu ce utilaje a început acest parteneriat și câte aveți în momentul de față?

Valentin Plătică: Aveam nevoie de niște roți înguste pentru unul dintre tractoarele pe care le aveam în fermă și l-am contactat pe Vali (n.r., Valentin Albu – manager de vânzări regional), cerându-i o ofertă. Acesta a fost practic începutul colaborării noastre. Un an mai târziu, am început discuțiile pentru achiziționarea unui tractor Case IH Magnum 340, model pe care l-am luat în 2018. Tot atunci, am discutat și de o combină Case IH Axial-Flow 6140 cu un heder de opt rânduri pentru prășitoare – Olimac Drago GT și unul pentru păioase Case IH de 7,6 metri. Am mai cumpărat și un plug cu 8 trupițe lamelar Gregoire Besson, un cultivator Väderstad Top Down de trei metri și un scarificator de la Gaspardo de trei metri cu șapte ancore. În primăvara anului trecut (n.r., 2019), m-am decis să cumpăr și un tractor mai mic, de 115 CP – Case IH Farmall 115 C.

Reporter: De ce Case IH și nu alți producători?

Valentin Plătică: Am fost și m-am interesat peste tot, dar raportul calitate-preț a fost factorul determinant pentru care am ales să cumpăr Case IH. M-am gândit că, decât să plătesc câteva zeci de mii de euro în plus pentru un tractor de altă marcă, mai bine cumpăr și un agregat pe care să-l folosesc la tractorul Case IH ales. Bineînțeles, a contat și faptul că aveți un vânzător bun pe zonă, Vali, care m-a ajutat foarte mult (n.r., Valentin Albu – manager de vânzări regional).

Înainte să cumpăr combinatorul Top Down, intram de două ori cu discul și apoi semănam, acum intru o singură dată cu Top Down și-mi pregătesc terenul pentru semănat. Consumul este, de asemenea, redus. În ceea ce privește tractorul Case IH Magnum 340, timpul de lucru la semănat a devenit foarte scurt, acest tractor este suficient pentru cele două semănători de precizie pentru plante prășitoare.

Tractorul l-am luat „hight specs” (n.r., dotat cu toate opțiunile disponibile), pentru a nu întâmpina vreo nevoie apărută pe parcurs. Prin comparație cu alte tractoare de aceeași putere, am constatat un consum mai redus la Magnum. La lucrările de cultivat din primăvară, la care am folosit Väderstad Top Down, am avut un consum de 17 l/ha, iar la arat: 20-22 l/ha.

Reporter: Cum descrieți combina de recoltat pe care o aveți?

Valentin Plătică: La combină mă impresionează și azi sistemul de rotor cu flux axial, deși la început am fost reticent. Valentin Albu, managerul regional de vânzări, a avut răbdare cu mine pentru a mă convinge. Pot să spun că am riscat puțin, dar imediat cum am intrat cu ea în lucru, recolta a fost impecabilă, fără boabe sparte/fisurate, fără pierderi, totul, foarte curat. Bineînțeles că sunt importante și reglajele pe care le faci.

Reporter: Cum descrieți colaborarea cu departamentele de service și piese de schimb din cadrul Titan Machinery România?

Valentin Plătică: În principiu am o relație bună cu echipa de service de la Brăila. M-au ajutat de fiecare dată când am avut nevoie, iar această relație bună m-a încurajat să mai cumpăr atât piese, cât și utilaje. Iar relația cu Valentin Albu este una de prietenie, chiar dacă sunt afaceri la mijloc, s-a legat o relație destul de strânsă și ne ajutam reciproc cum putem.

Reporter: Ce planuri de viitor aveți?

Valentin Plătică: Intenționez să mai achiziționez câteva utilaje, dacă vremea va fi bună, o semănătoare de păioase și una de prășitoare de la Väderstad, care să fie echipate cu toate sistemele de ultimă generație. Este posibil să diminuez lucrările în câmp și să maximizez profitul, pentru că acum vedem că apa din sol e foarte prețioasă și cel puțin în vară nu mai vreau să intru cu plugul, iar în toamnă doar ar sau scarific. Cât pot, o să încerc să reduc lucrările de pregătire.

Reporter: Încurajați și alți tineri să îmbrățișeze această meserie?

Valentin Plătică: Agricultura este o meserie frumoasă astăzi, mai ales atunci când ai toate instrumentele necesare s-o faci productivă. Nu știu dacă pot să-i încurajez. În ziua de azi este greu să te apuci de agricultură de la zero, să devii fermier, pentru că sunt investiții mari. În schimb, îi încurajez pe toți tinerii care au oportunitatea de a prelua agricultura de la părinți sau bunici să ducă mai departe ceea ce au făcut dumnealor.

BOGDAN CONSTANTIN, SPECIALIST PR & COMUNICARE TITAN MACHINERY ROMÂNIA

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – mai 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Noul coronavirus reprezintă o provocare globală care ne-a schimbat total viaţa. Atacul asupra sănătăţii, incertitudinile privind disponibilitatea alimentelor, provocările la nivel social şi economic, toate fac parte acum din noua noastră realitate.

„Lucrez în agribusiness. Afacerea noastră se confruntă acum cu o stare de urgenţă. În această paradigmă, problemele cu care ne confruntăm sunt similare, indiferent de geografie, tipul de industrie sau de companie. Suntem expuşi la noi necesităţi, la intensificarea problemelor legate de angajaţi şi resurse financiare, la perturbarea lanţurilor de distribuţie, anxietăţi şi panică. Sunt schimbări structurale care prevalează asupra bunului simţ. Cum ar trebui să gestioneze această tensiune un om de afaceri? Stăm şi aşteptăm să vină sfârşitul lumii sau ne aruncăm în luptă? Cum reuşim să apărăm sănătatea şi job-urile angajaţilor noştri, dar, în acelaşi timp, să protejăm şi investiţiile acţionarilor?”, întreabă directorul general al ADAMA Agricultural Solutions, Dimitrios Drisis, care ne propune lecturarea unei cărți despre criza financiară, „De data asta e altfel”, scrisă de Reinhart & Rogoff. „Teza lor este că vremea trece, economiile evoluează, industria şi societatea se schimbă, dar criza economică rămâne un fir roşu, cu un model similar de dezvoltare”, arată Dimitrios Drisis, care a adăugat că viața este acum „altfel” deoarece, dincolo de contextul economic, trebuie să gestionăm şi problema sănătăţii şi siguranţei oamenilor. De data asta, decidenţii din clasa politică la nivel global au o răspundere mult mai mare.

În opinia directorului general ADAMA, prima prioritate a unei companii este sănătatea şi siguranţa angajaţilor şi partenerilor de afaceri, ceea ce nu are nicio legătură cu profitul companiei sau cu indicatorii de performanţă, ci cu integritatea şi valorile ei. Dimitrios Drisis a exemplificat cu patru măsuri care dovedesc că îţi pasă de oamenii tăi, respectiv: „Ia toate măsurile astfel încât echipa ta să nu se îmbolnăvească; Ajută-i să stea conectaţi virtual; În timpul stării de izolare pune-le la dispoziţie training-uri şi grupuri de lucru educaţionale, îi va ajuta să rămână conectaţi cu compania şi obiectivele ei; Pune-le la dispoziţie o persoană din partea companiei care să le poată oferi lor şi familiilor lor sprijin administrativ, sfaturi şi susţinere psihologică”.

De asemenea, în aceste timpuri complicate, este vital pentru existenţa pe termen lung a companiei să menţii active relaţiile comerciale importante. Trei atitudini de succes în menţinerea relaţiilor comerciale, văzute de Dimitrios Drisis: „Stai aproape de partenerii tăi prin mijloace online; Demonstrează determinare şi suport; Arată flexibilitate financiară şi propune soluţii de compromis. Ca şi în relaţiile dintre doi soţi, concesiile pe termen scurt pot aduce beneficii pe termen lung”.

„Adevăraţii câştigători sunt cei care reuşesc în vremuri grele, nu cei care gestionează vremuri confortabile”

Dimitrios Drisis, în articolul „La război ca la război: decalogul liderului”, pe care l-a semnat în cotidianul Adevărul, punctează rolul liderului în vremuri de criză, crescând rezilienţa companiei, controlând şi reducând vulnerabilităţile.

Recomandările directorului general ADAMA pentru lider, în zece puncte: 

• Eu aş începe prin a constitui un comandament de criză format din echipe descentralizate care să poată naviga cu agilitate prin incertitudini şi crize. „Camera de război” ar trebui să aibă un set restrâns, precis şi eficient de obiective pentru a creşte implicarea managementului.

• Recomand numirea unui manager de criză, a cărui menire este aceea de a preveni sincopele şi a stinge incendiile, deoarece managementul firmei trebuie să se concentreze pe operaţiunile curente de business.  

• Testele de rezistenţă la stres ale companiilor, bazate pe diverse scenarii financiare, pe scenarii de mobilitate locală şi internaţională şi perturbări ale lanţurilor de valoare, toate  ajută echipa de management să ajungă la o soluţie coerentă. În acest context, un lider trebuie să analizeze şi să comunice foarte clar direcţiile şi acţiunile pentru care optează, etapizate pe termen scurt, mediu şi lung, cu accent pe rezolvarea problemelor care asigură supravieţuirea pe termen scurt, înainte de a se concentra pe „viziuni” asupra viitorului.

• Un lider trebuie să asigure stabilitatea operaţională a firmei, dar şi motivarea şi implicarea angajaţilor. Dacă aceste comandamente de criză funcţionează, nu avem nevoie de politici restrictive. 

• Trebuie să asiguri resurse financiare pentru a susţine verigile critice din lanţul de valori, legate de furnizori, angajaţi şi clienţi, în contextul în care vânzările ar putea fi mai scăzute, încasările la fel, iar stocurile ar putea fi mai mari, pentru că cererea scade. Toate eforturile de business trebuie să ducă în aceeaşi direcţie: construcţia de marje de lichidităţi financiare.

• Atâta vreme cât problemele de lichiditate pe termen scurt sunt rezolvate, compania trebuie să se concentreze pe dezvoltarea de planuri comerciale pe termen lung, prin care să îşi sporească gradul de competitivitate. Cum? Printr-o analiză SWOT onestă şi transparentă, pe baza căreia să se releve avantajele pe care le are faţă de principalii competitori. Privită în felul acesta, o criză este şi o mare oportunitate de a-ţi mări cota de piaţă. Pentru mine acest citat din Dalai Lama este foarte important: „Acolo unde există o provocare, există şi o oportunitate, care te stimulează să-ţi demonstrezi şi dezvolţi voinţa şi determinarea”.

• Ar trebui companiile să investească în criză? Bineînţeles! Îndrăznesc să afirm că mai mult chiar decât în vremuri normale, pentru că oportunităţile sunt enorme. A investi este fundamental pentru dezvoltarea şi competitivitatea pe termen lung a unei organizaţii. Cheltuielile pentru investiţii pot fi extinse, acordând atenţie activelor fixe, iar bugetele aferente costurilor de funcţionare pot fi redimensionate, fără a afecta competitivitatea. Investiţiile nu trebuie să se oprească niciodată! Doar mesajul care se referă la creşterea investiţiilor poate creşte moralul oamenilor, imaginea companiei şi performanţa pe viitor a organizaţiei.

• Momentul pe care îl traversăm este perfect pentru a începe să scanezi peisajul competitiv pentru a identifica oportunităţile care să te ajute să dezvolţi noi canale de distribuţie, să-ţi consolidezi poziţia în piaţă, să-ţi optimizezi lanţul de valori, să explorezi noi modele operaţionale, să atragi noi clienţi. Achiziţiile vor deveni mai atractive, pe măsură ce companiile vor căuta să-şi descopere relevanţa strategică.

• Există multe citate inspiraţionale care descriu oportunităţile care derivă dintr-o criză. În chineză există acelaşi cuvânt care defineşte atât criza, cât şi oportunitatea. Heraclit a spus „nu coborâm de două ori în apele aceluiaşi râu, pentru că nici apele nu mai sunt aceleaşi şi nici omul”. Economia evoluează, societatea şi ştiinţa la fel, cât despre noi, în fiecare zi suntem altfel.

• Ca oameni de afaceri suntem obligaţi să navigăm printr-o mare de ambiguităţi şi să propunem echipelor noastre să ne urmeze. Ne vor urma dacă reuşim să prevedem impredictibilul şi să desenăm o strategie solidă pentru această situaţie. Ca şi în viaţă, doar furtunile puternice creează marinari destoinici. Adevăraţii câştigători sunt cei care reuşesc în vremuri grele, nu cei care gestionează vremuri confortabile.

Greu ne mai imaginăm agricultura prezentului fără un anumit nivel de digitalizare. Avem aplicații pentru prognoza meteo, facem cunoscute locuri de muncă vacante prin WhatsApp și verificăm online prețul grâului. Deși aplicațiile fac posibil ca munca în câmp, întocmirea de rapoarte și lucrările de service să fie mult mai ușoare, nu toate tractoarele, mașinile agricole ori alte echipamente sunt complet digitalizate. Totodată, încă mulți fermieri consideră sistemele existente mult prea complicate pentru a le utiliza.

La una dintre întâlnirile producătorului Fendt cu dealeri de prin toate colțurile lumii, aceștia au fost chestionați cu privire la digitalizare, iar 71% dintre ei (149 de subiecți) au afirmat că clienții lor sunt sceptici în legătură cu aceasta, 56% considerând că sistemele sunt prea complicate în utilizare.

Astfel, având în minte utilizatorul final, specialiștii de la Fendt au creat un produs digital nou, o soluție simplă și practică pentru fermieri: FendtONE. „Un lucru de care am ținut cont este simplitatea în utilizare a lui FendtONE. Acesta are aceeași grafică atât pe dispozitivele digitale din tractor, cât și pe cele din birourile fermei. Orice sarcină de efectuat se reduce la câteva clicuri, la fel ca pe un telefon sau o tabletă”, arată Florian Langenbuch, specialist Fendt Digital Products.

Ce este FendtONE?

FendtONE este sistemul care unește universul din interiorul cabinei cu lumea exterioară. Pentru prima dată, mediul onboard (digital) este conectat cu cel offboard (non-digital).

Interfața cu utilizatorul este simplu de înțeles și are aceeași grafică atât pe dispozitivele digitale din tractor, cât și pe cele din birourile fermei. În plus, navigarea este deosebit de facilă. Prin transferul de date wireless și sincronizare, datele incomplete sau duplicate vor fi de acum de domeniul trecutului.

Orice client Fendt poate utiliza interfața FendtONE, iar noilor clienți le este foarte ușor să facă alegerea. Cu doar câteva clicuri, se pot programa lucrările de efectuat și se pot aduce la zi datele de referință, având toate funcțiile foarte clar definite. Se pot gestiona traseele sau se pot crea noi comenzi, indiferent de locul în care vă aflați.

Toate acestea fac din FendtONE soluția cea mai simplă de pe piață, chiar și pentru începători, pentru că FendtONE poate lucra, de asemenea, și pe tractoare mai vechi.

Cu FendtONE, utilizatorii își pot planifica comenzile și datele din câmp pe un computer sau pe orice dispozitiv smart (telefon, tabletă), iar apoi le pot transfera tractorului prin rețeaua de telefonie mobilă. 

Se pot utiliza aplicații specifice agriculturii inteligente, precum Fendt Guide Sync (sincronizarea automată a datelor câmpului) și Fendt Task Manager pentru managementul eficient al sarcinilor. Pe platforma FendtONE, fiecare client își poate găsi aplicațiile specifice și apoi gradual să-i lărgească funcționalitățile. Aceasta face posibilă optimizarea proceselor de lucru, obținerea celor mai bune randamente ale echipamentelor agricole și, totodată, respectarea legislației privind regimul documentelor. Adică este complet pregătit pentru viitor.

Lucrări profesioniste cu interfețe deschise

FendtONE cuprinde platforma de schimb de date Agrirouter™. Prin intermediul acesteia, utilizatorii pot alege sistemul de operare și echipamentul agricol, cu interfețe deschise pe care are loc schimb de date între sisteme diferite. Fermierii pot trimite datele despre parcelă proprietarilor, de la orice tractor. Agrirouter™ nu stochează date, fermierii fiind cei care decid ce date vor partaja cu alte sisteme, însemnând că fermele dețin întregul control asupra propriilor date. Întregul proces respectă reglementările stricte ale UE privind protecția datelor (GDPR).

Avantajele practice ale FendtONE, pe scurt:

• Operare intuitivă și uniformă (aceleași butoane în același loc, cu aceleași pictograme);

• Păstrare centralizată a datelor de referință (date despre parcele, echipamente agricole etc.);
  

• Transmitere simplă a datelor la terminalul tractorului și viceversa – oriunde, oricând;
  

• Sistem deschis și independent de producător, cu opțiunea de gestionare a flotelor mixte;
  

• Clienții au dreptul de proprietate asupra datelor.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - mai 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html 

O producție-record la porumbul P0937 a fost înregistrată în anul 2017 (18.030 kilograme boabe la hectar) în ferma lui Dan PRICEPUTU din localitatea Viziru, județul Brăila, practic cea mai înaltă de acest gen de când agricultorul în cauză activează în domeniu, anunță compania PIONEER printr-un document transmis presei de specialitate zilele acestea.

Conform testimonialului, fermierul brăilean lucrează circa 1.400 ha, iar pasiunea pentru agricultură a moștenit-o de la tatăl său, care de altfel a pus bazele fermei.

„A studiat și a devenit inginer agronom, iar în urma rezultatelor obținute, putem spune că este cu adevărat PRICEPUT în ale agriculturii”, au ținut să precizeze producătorii de sămânță de porumb.

Aceiași furnizori au transmis presei că PRICEPUTU a semănat porumb pe 530 ha, dintre care 240 cu hibridul P0937, ale cărui performanțe au confirmat așteptările la proba cântarului.

„Poate vă întrebați care a fost «secretul» unei asemenea producții”, se întreabă reprezentanții companiei, tot ei răspunzând că acesta a constat în alegerea hibridului, în ciuda unei tehnologii „nu foarte complexă, ci una chiar modestă”.

„Hibridul a fost cu mult peste așteptările mele, cultura s-a dezvoltat excepțional, este adevărat că într-un an agricol bun, dar nu trebuie să uităm de vijeliile care au pus probleme chiar și culturilor de porumb și în multe sole plantele au fost afectate, lucru care nu s-a întâmplat și cu P0937. Ca tehnologie de cultură nu am aplicat cine știe ce. Am arat în toamnă, pregătirea patului germinativ a avut loc în primăvară și a însemnat o singură trecere cu combinatorul. Semănatul l-am început din data de 15 aprilie și a durat aproximativ o lună. Am semănat 84.000 de boabe/ha și am aplicat 200 kg/ha complexe 20.20.0. Apoi, postemergent, am erbicidat, iar la prășit, atunci când plantele aveau 6-8 frunze, am mai aplicat 200 kg/ha azot substanță brută. Apoi, la stadiul de 10-12 frunze, cultura a mai beneficiat de 200 kg/ha substanță brută. În zonă am avut o medie a precipitațiilor destul de bună, însă eu am și irigat în 3 tranșe. Nu am făcut niciun tratament, hibridul a fost foarte viguros, rezistent la căderi, chiar nu am avut probleme cu el”, a declarat fermierul campion.

Hibridul potrivit și spații de depozitare

Fermierul încă nu a terminat recoltatul, mai are încă 70 ha de cules, chiar dacă în fermă a început campania în data de 20 septembrie, iar la P0937 a început în data de 15 octombrie.

„Umiditatea la recoltare a fost de 16,7 %, iar producția record într-o solă a fost de 18.030 kg/ha. Până în prezent, media pe fermă este de 16.000 kg/ha; cred că la finalul recoltatului va depăși această valoare. Am fost mai mult decât mulțumit de alegerea acestui hibrid, chiar dacă are FAO un pic mai mare, pentru mine a fost hibridul potrivit pentru că am și irigații și uscător de cereale”, a adăugat Dan Priceputu.

Mai mult, producătorul agricol are întreaga producție depozitată, pentru că beneficiază de spații de depozitare ce pot adăposti 7.000 tone - 4.000 tone în silozuri cilindrice și 3.000 tone în magazii.

„Depozitez, nu vând la aceste prețuri, care nu justifică munca. Dacă noi am știut să alegem un hibrid bun și am făcut producție bună, nu înseamnă că prețul ar trebuie să fie atât de mic. În cei 18 ani de când sunt în producție, nu am avut asemenea rezultate. Într-adevăr, a fost un an bun, am avut ploi, dar hibridul a fost cheia, iar noi am reușit să-l valorificăm aproape de potențialul maxim”, a conchis agricultorul brăilean.

P0937- FAO 550 este un hibrid tardiv, cu un potențial de producție excelent. Acesta beneficiază de o greutate hectolitrică a boabelor excelentă, precum și de o toleranță foarte bună la Helmitosporioza și tăciunele zburător. Totodată, P0937 tolerează bine temperaturile ridicate din perioada de umplere a boabelor.

„Fiind vorba de un hibrid intensiv, recomandat pentru tehnologii ridicate, se recomandă a se cultiva numai în sistem de irigare!”, menționează specialiștii în încheierea materialului de presă.

KWS Semințe dezvoltă conceptul lansat anul trecut în domeniul seminariilor din agribusiness printr-un nou eveniment, transmite compania printr-un comunicat de presă.

De această dată, KWS aduce în prim-plan necesitatea fermierilor de a avea acces facil la informație și metode de gestionare a riscurilor pentru o activitate eficientizată în fermă. Astfel, KWS Semințe, care anul acesta împlinește 15 ani de prezență activă în România, vine cu o nouă propunere de abordare a parteneriatului cu fermierii, prin prisma oportunității de a crea împreună cu aceștia instrumente utile în activitatea de zi cu zi.

„Performanța unei companii se datorează capacității de a asculta și de a răspunde cerințelor partenerilor. Anul acesta, KWS Semințe împlinește 15 ani de creștere matură, sănătoasă și constantă, care se datorează, în principal, fermierilor români. Sunt 15 ani în care compania a urcat în topul primilor trei producători de semințe din România. Este momentul să trecem la un alt nivel, sub egida «Câte ferme, atâtea soluții», pentru că am atins maturitatea la care putem veni către partenerii noștri fermieri nu doar cu produse și servicii performante, ci și cu instrumentele prin care îi susținem în eficientizarea activității lor zilnice. Pentru că, până la urmă, obiectivul tuturor este profitabilitatea”, a declarat doamna Doriana Nițu, Director General KWS Semințe.

Auditoriul s-a bucurat de prezența distinsă și remarcabilă a aceluiași amfitrion, prof. univ. dr. Gheorghe Valentin Roman - inginer agronom, doctor în agronomie, Doctor Honoris Causa, Profesor Universitar emerit la Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti, Disciplina Fitotehnie, membru corespondent al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, vicepreşedinte al secţiei „Cultura plantelor de câmp”.

În cadrul evenimentului au fost susținute teme de interes actual pentru fermieri, firul prezentărilor urmând parcursul logic de la managementul riscurilor în ferma agricolă până la inovații actuale în domeniu, abordând prin studii de caz și exemple concrete tendința globală de digitalizare a agriculturii, pentru eficientizarea costurilor și profitabilitatea muncii agricole.

„Prezența personalităților cu experiență vastă în mediul academic și de business oferă în mod clar un plus de cunoaștere documentată. Scopul acestui transfer de experiență este crearea unei comunități care să aibă acces permanent la informația vitală desfășurării unei activități profitabile. Așa avem ocazia să descoperim instrumente utile pentru bunul mers al fermelor noastre și, drept urmare, pentru dezvoltarea agriculturii românești în ansamblul ei. Aceasta este baza evoluției următoare”, a mai precizat Doriana Nițu.

Temele abordate în cadrul seminarului au fost susținute de invitații speciali astfel: Managementul riscurilor în ferma agricolă - Prof. Univ. Dr. Dr. H. C. Gheorghe Valentin Roman; Inovația în dezvoltarea rurală – Conf. Univ. Dr. Magdalena Turek Rahoveanu; Managementul fermei – Prof. Univ. Dr. Valentina Constanța Tudor; Eficientizarea costurilor în fermă. Digitalizarea în agricultură – Economist Ervin Miklos, respectiv De la Agronomie la Agroeconomie – Jurnalist Gabriel Razi.

În urma acestui eveniment, va fi publicat al doilea volum din colecția științifică „Agriteca”, dedicată diseminării de noutăți către o audiență formată din fermieri și specialiști în domeniul agronomic. Astfel, ne asigurăm că partenerii noștri primesc și în acest an informație de interes, din surse de cea mai bună calitate, pe care să o valorifice în activitatea de zi cu zi.

Cu tematica „Managementul integrat al fermei”, a doua ediție a seminarului științific „Prioritate pentru Performanță” a fost organizat de KWS Semințe în 16 martie la Hotel InterContinental, creând astfel o tradiție privind locația, dar și gazda evenimentului.

KWS Semințe, subsidiară a Grupului german KWS, se află în topul primelor trei companii multinaționale din domeniul semințelor din agricultură şi deţine în România întregul lanţ de business cu seminţe, de la cercetare - ameliorare hibrizi de porumb şi fluxul de uscare – condiţionare – procesare cu echipamente de ultimă generaţie până la un sistem de vânzare personalizat, cu specialişti valoroşi şi logistică integrată.

Compania este activă pe piața din România din anul 2002, bucurându-se în prezent de o echipă motivată și profesionistă, care a crescut în 15 ani la peste 120 de angajați.

Cu o prezență remarcabilă în peste 70 de țări, KWS pune accentul pe cercetare, evoluție și performanță, utilizând vasta experiență în domeniul ameliorării. Astfel, KWS s-a dovedit întotdeauna un partener apropiat și de încredere al fermierului de pretutindeni.

De peste 150 de ani, compania KWS își aduce permanenta contribuție la susținerea fiecărui fermier cu soluții inovative și personalizate pentru recolte performante, profitabile, independență și prosperitate pe termen lung.