În ultimii ani, schimbările climatice și-au lăsat o amprentă vizibilă asupra viticulturii europene, inclusiv în România, unde tiparele meteorologice în schimbare cresc presiunea asupra viticultorilor. Perioadele mai lungi de căldură și umiditatea mai ridicată sporesc riscurile de producție și creează o presiune mai frecventă a bolilor în timpul sezonului de vegetație. În acest context, productivitatea depinde de recolte constante, de calitatea strugurilor și de capacitatea de a proteja valoarea muncii depuse pe parcursul fiecărui sezon, ceea ce face ca sănătatea viței-de-vie să fie un factor esențial pentru producția sustenabilă de vin într-un climat din ce în ce mai instabil.

În ciuda provocărilor întâmpinate în 2024 din cauza condițiilor meteo extreme, România a demonstrat o competitivitate puternică în sectorul vitivinicol european în 2025, depășind media UE în ceea ce privește nivelurile de producție și stabilitatea. Potrivit datelor Eurostat¹, producția a ajuns anul trecut la 4,1 milioane de hectolitri, reprezentând o creștere de 29% față de 2024, susținută de condiții meteorologice îmbunătățite și de precipitațiile din finalul sezonului, care au contribuit la stabilizarea randamentelor și la îmbunătățirea calității strugurilor. Această revenire se evidențiază la nivel european, unde producția de vin a crescut cu doar 2% în 2025, subliniind caracterul distinct al redresării României. Îmbunătățirile înregistrate în 2025 au marcat un punct de cotitură pentru sector, oferind o bază solidă pentru o productivitate mai mare și pentru o încredere reînnoită a viticultorilor în perspectiva ciclului de producție 2026.

Pe măsură ce sectorul valorifică câștigurile de productivitate și încrederea generate de performanța îmbunătățită din 2025, controlul eficient al bolilor devine esențial pentru ca viticultorii să își mențină rezultatele în anul curent. Condițiile meteorologice și schimbările de temperatură au intensificat riscul bolilor fungice, în special făinarea, una dintre cele mai persistente amenințări pentru sănătatea viței-de-vie. Netratată, această boală poate afecta grav fiziologia plantei, calitatea strugurilor și, în final, productivitatea generală, mai ales în sezoanele caracterizate de umiditate fluctuantă. Pentru a răspunde eficient, viticultorii se orientează tot mai mult către soluții de protecție a culturilor bazate pe cercetare științifică avansată, cum este proquinazidul. Dezvoltat de compania de știință și tehnologie agricolă Corteva Agriscience, acest compus reprezintă o abordare preventivă și perturbă dezvoltarea timpurie a fungilor, oferind un control țintit și de lungă durată al făinării.

Proquinazidul este formulat în Talendo^®, un fungicid utilizat pe scară largă în programele de management al bolilor la vița-de-vie. Modul său de acțiune este completat de un efect unic de redistribuire în fază de vapori, extinzând protecția dincolo de suprafețele tratate direct, un avantaj important în plantațiile cu coronament dens și cu creștere rapidă. În plus, Talendo^® oferă o rezistență excelentă la spălare și o aderență ridicată, menținând eficacitatea chiar și în condiții meteorologice instabile.

Situată în regiunea Murfatlar, crama Domeniile Mitroi administrează 167 de hectare de vie, cu planuri de extindere la 210 hectare, cultivând un mix de soiuri autohtone și internaționale precum Fetească Regală, Muscat Ottonel, Riesling, Chardonnay, Pinot Gris și Shiraz. „Talendo^® a fost o componentă esențială a programului nostru de protecție a viței-de-vie de mulți ani. Îl aplicăm înainte de înflorire și în perioada de creștere a strugurilor, mai ales la soiurile sensibile în fazele timpurii. Chiar și în sezoanele mai umede, oferă un control stabil, ceea ce este esențial pentru o productivitate constantă și o calitate ridicată a strugurilor”, arată ing. Dumitru Banea, director tehnic la Domeniile Mitroi.

Pe măsură ce viticultura românească se construiește pe baza redresării din 2025 și privește spre viitor, productivitatea va depinde tot mai mult de anticipare, nu de reacție. Soluțiile bazate pe știință, precum proquinazidul, îi ajută pe fermieri să își protejeze viile, să stabilizeze producțiile și să mențină calitatea, asigurând că progresele recente se transformă în performanță și reziliență pe termen lung.

¹ https://agriculture.ec.europa.eu/farming/crop-productions-and-plant-based-products/wine_en

Autor: MARIA CÎRJĂ, Marketing Manager Corteva Agriscience România și Republica Moldova

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Fermierii se confruntă cu un mediu complex, volatil și cu o presiune tot mai mare de a se adapta unor noi practici, asigurând în continuare producția alimentară. Un număr important de factori pot reduce marjele de profit ale fermierilor și adeseori, îi forțează către adoptarea unor tehnologii mai complexe și costisitoare, inclusiv introducerea de noi produse. „Schimbările climatice și stresul de mediu” sunt enumerate ca fiind cele mai relevante și cu cel mai mare impact negativ.

Schimbările climatice determină un stres sever asupra principalelor culturi, prin secetă, arșiță, inundații și valuri prelungite de căldură, reducând producția și disponibilitatea apei. Este dovedit deja că, episoadele de secetă severă, au crescut cu 10% între 2011 și 2020. În plus, temperaturile mai ridicate permit dăunătorilor și agenților patogeni să se răspândească către regiuni noi, reducând productivitatea culturilor și crescând nevoia de a aplica produse de protecție a plantelor.

Pentru fermieri, o modalitate pentru a face față acestor provocări asociate schimbărilor climatice este utilizarea produselor de protecție a plantelor cu valoare adăugată. Prin valoare adăugată înțelegem valoarea suplimentară oferită prin produs. De exemplu, pentru un fungicid, scopul primar este de a preveni, controla sau eradica o boală. Prin valoare adăugată ne uităm la ce poate face un fungicid în plus. Ce valoare suplimentară poate oferi fermierilor.

Dar, ce înseamnă cu adevărat sănătatea plantelor și cum se traduce aceasta într-un profit net mai bun? Fără îndoială, protecția împotriva bolilor este pe primul loc atunci când se alege fungicidul potrivit pentru a proteja o cultură; primele aspecte luate în considerare ar trebui să fie boala țintă, presiunea bolii și condițiile de dezvoltare a culturii.

Nu există nicio îndoială că obiectivul principal al fermierului este productivitatea ridicată. De aceea, este nevoie de plante de cultură sănătoase. Beneficiile plantelor sănătoase se traduc printr-o dezvoltare viguroasă a culturii, randamente mai mari și o calitate mai bună la recoltare. Deci, nu este vorba doar de volumul recoltei, ci și de calitate, iar dacă începem să analizăm sănătatea unei culturi, vom constata faptul că, plantele mai verzi sunt mai sănătoase și oferă un randament mai mare și o calitate superioară.

Datorită cercetărilor ample realizate de către echipele de cercetare-dezvoltare Syngenta din întreaga lume, avem răspunsuri fundamentate pe date științifice pentru a explica de ce plantele tratate cu SOLATENOL^® (Elatus™ Era) sunt mai verzi, mai sănătoase și oferă un randament mai mare. De aceea, afirmăm adesea că nu toate fungicidele sunt create la fel, fungicidele Syngenta bazate pe brandul Elatus™ s-au dovedit a oferi nu doar un control excelent al bolilor, ci și beneficii suplimentare pentru sănătatea plantelor, cum ar fi creșterea captării energiei luminoase, îmbunătățirea conservării apei și stimularea randamentului și a calității culturii.

SOLATENOL^® (Elatus™ Era) determină o captare sporită a energiei luminoase datorită asigurării unei cantități mai mari de clorofilă în plantele de cultură. Efectul de înverzire de la SOLATENOL^® este legat de creșterea clorofilei și a captării luminii, permițând plantei să funcționeze și să se dezvolte optim, nu doar să arate mai verde și mai sănătoasă. Prin reducerea senescenței premature, plantele pot continua să utilizeze energia soarelui, ceea ce duce în cele din urmă la beneficii de randament și calitate. Datorită ingredientului activ SOLATENOL^® din Elatus™ Era, fungicidul oferă nu doar protecție de lungă durată împotriva bolilor cheie, ci și efecte asupra sănătății plantelor care reprezintă o valoare adăugată.

Efectele SOLATENOL^® asupra sănătății plantelor se împart în trei categorii:

1. Conservarea îmbunătățită a apei pentru culturi mai eficiente și mai productive. Capacitatea unei plante de a menține umiditatea este direct legată de potențialul de producție, deoarece fără o conservare eficientă a apei, plantele se vor opri din creștere și vor reduce fotosinteza sau vor restricționa creșterea. Conservarea îmbunătățită a apei este extrem de importantă deoarece crește, de asemenea, eficiența utilizării nutrienților. În studiile științifice realizate de Syngenta, cercetătorii au descoperit că SOLATENOL^® ajută la reducerea ratei de transpirație a plantelor (pierderea apei din plantă), menținând în același timp o fotosinteză stabilă. Acest lucru permite plantelor să conserve apa și să continue să se dezvolte, chiar și în condiții de secetă sau stres hidric.

De asemenea, în condiții fără agenți patogeni, tratamentul cu SOLATENOL^® (Elatus™ Era) reduce pierderea de apă a plantei prin transpirație, fără niciun efect negativ secundar asupra creșterii. Prin aceasta, SOLATENOL^® ajută planta să economisească apa din sol, care poate fi utilizată ulterior pentru o mai bună formare și umplere a boabelor.

2. Calitate sporită a recoltei, care se traduce în calitatea boabelor.

O productivitate mai mare înseamnă un profit mai mare, dar și o recoltă de calitate superioară. Acest lucru este dovedit deja în studii de cercetare (Sursa: Fabrice BLANC, 2017). În comparație cu produsele concurente, Elatus™ Era asigură randamente de top, un conținut stabil de proteine, mai multe proteine produse pe hectar și o absorbție mai mare a azotului în bob, în special în situații de rugină brună.

3. Verdele de la SOLATENOL^® aduce profit.

Știința și datele din spatele efectelor oferite de SOLATENOL^® confirmă că, acesta nu oferă doar o protecție puternică împotriva bolilor, ci îmbunătățește sănătatea plantelor, într-un mod care se traduce printr-o rentabilitate crescutăa investiției, chiar și atunci când presiunea bolii nu apare. O publicație în Pest Management Science afirmă că „aplicarea foliară a SOLATENOL^® prezintă efecte non-fungicide în plantele de grâu” care sunt benefice. Acest lucru a fost dovedit și printr-o cercetare condusă de Dmitry Kuznetsov  (ASM Product Biology, Basel, 2017) în Argentina, Egipt, India, SUA și Europa. Aceasta arată că în testele de câmp deschis, fără simptome vizuale de boală în părțile aeriene ale plantelor, și desfășurate în toate condițiile de stres cauzat de SECETĂ, SOLATENOL^® oferă un randament mai mare decât media, în 73% din măsurători.

Toate aceste rezultate obținute  dovedesc că, alegerea produsului Elatus™ Era reprezintă primul pas către asigurarea celui mai înalt nivel de protecție împotriva unora dintre cele mai dificile și distructive boli ale cerealelor din Europa, dar și către obținerea unei valori adăugate, care se traduce într-un profit mai mare prin susținerea sănătății plantelor în orice condiții adverse de boală și secetă.

Material realizat de: ADRIAN GEANĂ, manager marketing protecția plantelor cultura mare Syngenta  România și Rep. Moldova

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Încă din luna aprilie, gândacul bălos al ovăzului este prezent în culturi. Prin unele zone au început să apară și primele larve. Deocamdată, dăunătorul nu reprezintă un pericol pentru culturile de ovăz, grâu și orz dar trebuie monitorizat. La depășirea pragului economic de dăunare, tratamentele se impun.

Pentru a putea combate eficient acest dăunător important al cerealelor, venim în sprijinul fermierilor cu date despre biologia, daunele produse și managementul integrat.

Importanța economică

În anii favorabili dezvoltării, dăunătorul poate produce pagube importante atât la orz, cât și la grâu. La grâul de toamnă și primăvară sunt menționate daune cuprinse între 23% până la 55%, pe când la orz pot ajunge chiar la 75% în solele unde entomofagii lipsesc (Webster et al., 1979). În general, pagubele pot începe de la 3% (Ulrich et al., 2004) și pot ajunge în situațiile grave chiar la 95% (Daamen & Stol, 1993).

Hrănirea larvelor reduce suprafața de fotosinteză. Acest mod de hrănire duce la pagube cantitative și calitative ale producției de cereale (Haynes & Gage, 1981; Kostov, 2001). Atacă culturile de orz, grâu uneori chiar și porumbul. Preferință deosebită are însă pentru ovăz. Există studii care arată că adulții pot fi vectori pentru virusurile care atacă cerealele, cum ar fi Barley yellow dwarf virus (piticirea și îngălbenirea cerealelor) și Maize chlorotic mottle virus (Nault et al., 1978; Papp, 1992).

Recunoașterea daunelor

Gândacul bălos preferă ovăzul pe lângă alte graminee cultivate și spontane pe care le poate ataca. Adulții consumă cele două epiderme și parenchimul sub forma unor dungi longitudinale. Larvele preferă epiderma superioară și parenchimul, epiderma inferioară rămânând intactă (seamănă cu o pieliță albă).

Hrănirea are loc între nervuri și începe de obicei de la vârful frunzelor spre bază. Atacul larvelor are loc în vetre. Vetrele pot fi văzute cu ușurință în lan de la distanță din cauza aspectului albicios (frunzele sunt albite de la vârf către bază). Când larvele atacă în fenofaza de frunză steag pot apărea daune în producție (Wilson et al., 1969). Anii secetoși favorizează dezvoltarea insectei [după Roșca et al., 2011].

Ciclul de viață

Dăunătorul are o singură generație pe an. Iernează în stadiul de adult, fie sub frunze în pădure, fie sub resturile de plante rămase la sol. Primăvara, când temperaturile trec de 9 - 10⁰C, adulții încep să își facă apariția în culturile de cereale păioase (toamnă și primăvară) - Roșca et al., 2011. O perioadă scurtă se hrănesc, după care începe procesul de copulare (împerechere). Depunerea pontei începe la sfârșitul lunii aprilie - începutul lunii mai și se poate întinde uneori chiar până în luna iulie, în funcție de zone. De obicei, ouăle sunt depuse pe partea superioară a frunzelor, au culoare galbenă - portocalie, sunt alungite și rotunjite terminal. Fiecare femelă poate depune între 50 și 275 ouă [Schmitt, 1988; Stilmant, 1995].

Larvele (viermi băloși) au culoare albă - gălbuie - portocalie și poartă în spate sacul de excremente (sacul stercoral), ceea ce le conferă un aspect bombat. Larva parcurge patru vârste, care se succed pe parcursul a 12 - 21 zile, în funcție de condițiile climatice ale anului. Ajunsă la maturitate, larva își înlătură sacul de excremente și se retrage în sol unde se împupează (la 4 - 5 cm adâncime).

Noii adulți vor apărea la sfârșitul lunii iunie și se vor hrăni pe graminee în general (porumb) până la sfârșitul lunii august când vor migra pentru hibernare către păduri, uneori fânețe, sub resturi de plante etc [Grant et Patrick, 1993].

Managementul integrat

În gestionarea acestui dăunător, rezistența soiurilor este foarte importantă și trebuie luată în considerare. La soiurile rezistente, pubescența frunzelor ține departe dăunătorul, afectând ovipoziția, eclozarea, hrănirea (perișorii conțin silice) și în final supraviețuirea larvelor (Gallun et al., 1966; Papp et al., 1992). Cercetările arată că, în comparație cu orzul și ovăzul, grâul prezintă rezistență mai ridicată (Hahn, 1968).

Măsuri chimice

Măsurile chimice sunt cele mai utilizate în combaterea acestui dăunător. Culturile trebuie atent monitorizate cu privire la apariția adulților hibernanți. Se recomandă ca la un PED (prag economic de dăunare) de 10 adulți/m² să se facă tratamentul împotriva adulților. De obicei, acest tratament coincide cu cel împotriva adulților hibernanți de ploșnița cerealelor (Eurygaster spp. și Aelia spp.).

Monitorizarea culturilor trebuie să continue pentru a fi observate pontele și eclozarea acestora. Tratamentele se aplică când eclozarea ouălor s-a realizat în procent de 75 - 80%. În acest moment, cele mai multe larve au vârsta I și II și nu s-au format vetrele de atac. PED-ul pentru larve este de 250 larve/m² (densitate în vetre). Se recomandă respectarea momentului optim de tratament, evoluția atacului larvelor fiind extrem de rapidă. De regulă, tratamentele se efectuează la avertizare cu produse omologate [Roșca et al., 2011] .

În România sunt omologate următoarele insecticide: Deltametrin + flupiradifuron; Deltametrin; Cipermetrin; Acetamiprid; Lambda – cihalotrin; Esfenvalerat [Aplicația PESTICIDE 2.25.12.5]. Se recomandă respectarea dozelor de pe etichete.

Măsuri biologice

În combaterea biologică pot fi utilizate produse pe bază de Bacillus thuringiensis, dar și entomofagii Crysopa carnea, Coccinella septempunctata, Trissolchus sp., Trichogramma sp. [Popov et al., 2005].

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

CITEȘTE ȘI: Ploșnițele cerealelor au ajuns în culturile de grâu

În culturile de cereale apare făinarea

O boală nelipsită din culturile de orz, pătarea reticulară

Ploșnițele cerealelor au migrat de la locurile de iernare (păduri de stejar în general) în lanurile de grâu. Primii adulți au fost observați la data de 25 aprilie 2026 în culturi de grâu din județele Olt, Teleorman, Timiș, Alba etc.

În această perioadă putem vedea în culturile de grâu daunele produse de adulții hibernanți la frunze (nesemnificative). În culturile verificate am găsit și primele ponte de ploșniță, ceea ce înseamnă că primii indivizi au fost prezenți în culturi cu aproximativ 20 de zile în urmă (5 aprilie 2026). Această perioadă este necesară pentru hrănirea adulților hibernanți, împerecherea și depunerea pontelor.

Ploșnițe din genul Aelia. Orbeasca - Teleorman 25.04.2026

Pentru a putea combate eficient acest dăunător important al cerealelor, vă punem la dispoziție date despre biologia, daunele produse și managementul integrat.

Importanța economică

Ploșnițele cerealelor (Eurygaster integriceps, Eurygaster maura, Eurygaster austriaca, Aelia acuminata, Aelia rostrata) sunt nelipsite din culturile de cereale păioase din România, unde apar an de an cu densități diferite, în funcție de condițiile climatice.

Ploșnițele sunt recunoscute ca dăunători importanți ai culturilor de cereale, deoarece prin modul de hrănire produc daune severe care duc la reducerea producțiilor, cât și a calității acestora (degradează glutenul). În situația în care, procentul de boabe de grâu atacate de ploșnite este cuprins între 2 - 3%, făina rezultată va avea calitatea mai scăzută. Cu cât procentul crește, cu atât făina nu va putea fi utilizată în panificație. În consecință, pierderile pot fi foarte mari (50 - 90% la grâu) dacă ploșnițele nu sunt combătute la momentul optim [Simsek, 1998]. Critchley (1998) arată că, de regulă, populații masive se înregistrează la 5 - 8 ani de zile.

Ploșniță din genul Eurygaster

Biologia dăunătorului

Ploșnițele iernează în stadiul de adult în pădurile de foioase (sub frunziș) și sunt univoltine (au o singură generație pe an). Ele sunt active în timpul primăverii și începutul verii. De la locul de migrare ajung în câmpurile de cereale cu ajutorul vântului, putând parcurge aproximativ 10 - 20 km și chiar mai mult [Critchley, 1998; Roșca et al., 2011].

Populațiile dăunătorului pot fi urmărite destul de ușor, mai ales dacă se execută sondaje toamna în pădurile de foioase, rezerva biologică a dăunătorului putând fi astfel cunoscută la locul de iernare. Primăvara, sondajele se reiau pentru a calcula mortalitatea peste anotimpul de iarnă. Pragul biologic al ploșnițelor este de 12⁰C [Săvescu & Rafailă, 1978]. Când temperatura medie a aerului este de 12⁰C, adulții migrează în culturile de cereale. La modul general, funcție de zonă și condiții climatice, adulții părăsesc locurile de iernat când temperaturile sunt cuprinse între 10 – 14⁰C, ajung în culturile de grâu unde încep să se hrănească și să se împerecheze [Davari & Parker 2018].

Migrarea masivă are loc când temperaturile medii zilnice sunt de 12°C, iar temperaturile maxime sunt cuprinse între 18 - 20⁰C [Gözüaçik et al., 2016; Roșca et al., 2011]. În funcție de condițiile climatice, perioada de migrare către culturi poate fi mai lungă sau mai scurtă.

Pontă - Orbeasca, Teleorman 25.04.2026

Ploșnițele încep să depună ponta după aproximativ 20 de zile de la începutul migrării, însă maximul de depunere se înregistrează la sfârșitul lunii mai [Roșca et al., 2011]. Cercetările realizate în anul 1973 de către Ionescu & Mustățea arată că, primele ouă au fost depuse la 25 de zile după migrare (începutul lunii mai la acea vreme). Culoarea ouălor este verde deschis la început, iar mai târziu, când se apropie momentul eclozării, în partea superioară apare un inel roșcat. Ouăle sunt așezate în șiruri paralele pe frunze. Durata incubației se poate întinde pe o perioadă de 7 - 25 de zile, funcție de condițiile climatice. Larvele eclozate trec în mod obligatoriu prin cinci vârste (cinci stadii nimfale) până ajung la maturitate, perioadă ce poate dura între 36 și 49 de zile [Roșca et al., 2011; Davari & Parker, 2018]. După Critchley (1998), perioada de la ou la adult poate dura minim 35 - 37 de zile și maxim 50 - 60 zile (funcție de condițiile zonei). Adulții noi se vor retrage către locurile de iernare (păduri în general) începând cu luna august când intră în diapauza estivală până în luna octombrie. Din octombrie până în luna mai intră în perioada de hibernare [Roșca et al., 2011; Paulian & Popov, 1980].

Precipitațiile abundente, vremea umedă și răcoroasă, vânturile puternice stânjenesc activitatea ploșnițelor [Critchley, 1998].

Recunoașterea daunelor

Ploșnițele încep să se hrănească de la sfârșitul lunii aprilie și până la recoltare. În zonele mai calde, adulții hibernanți pot fi observați în culturile de grâu la începutul lunii aprilie, iar primele ponte pot fi înregistrate la mijlocul lunii aprilie. Organele atacate sunt: tulpina, frunzele, spicul și cariopsele.

Atac la frunze, 25.04.2026

Adulții hibernanți se hrănesc pe organele vegetative. La locul înțepăturii, apare o mică umflătură (con salivar) înconjurată de o zonă decolorată, gălbuie. Frunzele atacate, se îngălbenesc, se răsucesc și se usucă de la locul unde ploșnița a înțepat, atârnând ca un fir de ață mai gros. Din cauza atacului, uneori spicele rămân în burduf. Dacă ies din burduf, pot avea aristele ondulate (la soiurile aristate) sau poate apărea fenomen de sterilitate parțială sau totală și chiar albirea vârfului în situațiile grave. Atacul produs de adulții hibernanți produce de regulă pierderi cantitative, nesemnificative. Periculos este atacul larvelor la spic care duce la pierderi calitative foarte periculoase, cum ar fi degradarea glutenului sub acțiunea enzimelor secretate de ploșnițe [Rajabi, 2000]. Pierderea elasticității glutenului duce la deprecierea calităților de panificație. Cariopsele atacate se recunosc ușor datorită înțepăturilor cu aspect de punct negricios înconjurat de o zonă de decolorare. Uneori punctul negricios nu este evident. Alteori, cariopsele atacate sunt zbârcite. Este bine ca procentul de boabe înțepate să nu treacă de 2%. Dacă trece de acest procent, calitatea pentru panificație a grâului începe să scadă [Rajabi, 2000]. După Roșca et al. (2011), la 15 - 20% boabe atacate, grâul nu mai poate merge către panificație.

Atac la spic (foto din anii trecuți)

Managementul integrat al ploșnițelor cerealelor

Combaterea se face pe baza biologiei dăunătorului și a condițiilor climatice. În acest sens, ploșnițele trebuie monitorizate la locurile de iernat (păduri de stejar) prin efectuarea sondajelor pentru stabilirea rezervei biologice la intrarea în iarnă, cât și la ieșire. În cazul acestui dăunător, nu pot fi utilizate metode de prevenire, ci doar modele de predicție și monitorizare. În timpul recoltatului, o parte din noii adulți pot fi omorâți.

Metode chimice

În cazul ploșnițelor, criteriile importante în stabilirea momentului optim sunt cele biologice și ecologice [Herms, 2004]. Acestea pot fi diferite de la o zonă la alta.

Tratamentele împotriva generației hibernante dar și pentru noua generație trebuie să se facă doar în urma controlului fitosanitar în culturi. Rolul controlului fitosanitar este de a stabili cât mai corect densitatea dăunătorului. Este bine ca tratamentele să se facă la avertizare și doar în culturile unde s-a depășit pragul economic de dăunare (PED).

Pragurile economice sunt stabilite, se cunosc și sunt diferite, în funcție de densitatea culturii și mai ales destinația producției. PED-ul pentru adulții hibernanți este de 7 adulți/m² în culturile cu densitate optimă, fertilizate corect. Pentru culturile cu densități necorespunzătoare și nefertilizate, PED-ul este de 5 adulți/m². În cazul larvelor noii generații, contează densitatea larvelor de vârsta I și II. PED-ul la culturile destinate consumului este de 5 larve/m² și 3 adulți/m². Pentru loturile seminciere, PED-ul nu trebuie să depășească 1 larvă/m² [Roșca et al., 2011].

În România sunt omologate pentru combaterea ploșnițelor următoarele substanțe: Deltametrin; Deltametrin + flupiradifuron; Lambda – cihalotrin; Tau – fluvalinat; Acetamiprid - se aplică la apariția dăunătorilor și nu se aplică în timpul înfloritului; Esfenvalerat.

Pentru o bună eficiență în combatere, tratamentele trebuie aplicate la momentul optim. Cele mai sensibile la tratamente sunt stadiile de ou și primele vârste larvare (nimfe) - Gozuacik et al., 2016. Adulții sunt mai rezistenți la unele insecticide (acetamiprid de exemplu) - Kocak și Babaroglu, 2006. După aceeași autori, lambda - cihalotrinul s-a dovedit foarte bun în combaterea adulților hibernanți, mai ales atunci când tratamentul s-a efectuat primăvara devreme.

Aplicarea excesivă a insecticidelor ucide paraziții naturali ai ploșnițelor (ex. Trissolcus grandis). După Saber et al. (2005), deltametrinul scade rata de apariție a parazitismului natural cu 18 până la 34%. Se crede că, populațiile de ploșnițe au crescut din cauza tratamentelor excesive care au omorât entomofauna utilă.

Metode biologice

Viespile din genul Trissolcus (paraziți de ouă) pot fi utilizate în controlul biologic al ploșnițelor – Kutuk et al., 2010. Biopreparatele pe bază de fungi entomopatogeni pot înlocui tratamentele chimice dacă sunt aplicate la momentul optim. Fungii entomopatogeni utilizați în prezent sunt Beauveria bassiana și Metarhizium anisopliae [Trissi et al., 2012; Kouvelis et al., 2008]. 

Combaterea biologică nu este utilizată pe scară largă. Adesea, eficacitatea tratamentelor „bio” este oscilantă, necesitând cunoștințe deosebite din partea celui care folosește agenții biologici pentru ca rezultatele să fie cele scontate.

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

CITEȘTE ȘI: În culturile de cereale apare făinarea

O boală nelipsită din culturile de orz, pătarea reticulară

Septorioza frunzelor, o boală care poate reduce producția de grâu

Creditul-furnizor reprezintă un mecanism esențial de finanțare a fermierilor, însă practicile bazate pe facturarea la preț de listă și acordarea unor discounturi „off-invoice” condiționate trebuie reglementate pentru a preveni supraîndatorarea artificială și potentialele abuzuri asupra fermierilor.

Clubul Fermierilor Români a participat luni, 27 aprilie 2026, la ședința de lucru organizată în cadrul Comisiei pentru Agricultură, Industrie Alimentară și Dezvoltare Rurală din Senatul României, dedicată analizării mecanismului de finanțare credit-furnizor și identificării unor soluții alternative pentru optimizarea activității agricole.

Clubul Fermierilor Români subliniază că nu mecanismul de credit-furnizor în sine reprezintă problema, ci dimpotrivă, acordarea de termene de plată până la recoltă de către furnizorii de inputuri agricole constituie una dintre cele mai importante forme de finanțare operațională pentru fermieri. Acest mecanism este cu atât mai relevant în condițiile în care sectorul bancar rămâne prudent în raport cu riscurile și volatilitatea specifice agriculturii.

În același timp, Clubul atrage atenția că anumite practici comerciale asociate creditului-furnizor pot produce efecte profund dezechilibrate în relația dintre distribuitori și fermieri. În special practica facturării la „preț de listă”, urmată de acordarea unui discount „off invoice” doar dacă fermierul achită integral și la termen, poate crea premisele unor abuzuri severe.

În piață au fost semnalate situații în care discounturile „off invoice” ajung până la 40% din prețul de listă. Aceste discounturi pot fi anulate integral de distribuitor chiar și în cazul unor întârzieri minore la plată, de câteva zile, deși fermierul a negociat comercial achiziția având în vedere prețul net rezultat după aplicarea discountului.

Această practică poate conduce la o creștere artificială a gradului de îndatorare a fermierilor, la presiuni suplimentare de lichiditate și la dezechilibre majore. În anumite cazuri, anularea discountului poate genera pentru distribuitor un câștig mai mare decât marja comercială normală obținută în condiții de piață. De asemenea, există semnale din piață că unii operatori au transformat utilizarea acestor mecanisme într-un model de business bazat pe valorificarea clauzelor de penalizare și pe proceduri de recuperare forțată a creanțelor împotriva fermierilor.

„Creditul-furnizor trebuie păstrat ca instrument de finanțare a agriculturii, dar trebuie corectate mecanismele care pot transforma o facilitate comercială într-o povară disproporționată pentru fermieri. Fermierul trebuie să știe de la început care este prețul real pe care îl datorează și care sunt consecințele rezonabile ale unei eventuale întârzieri graduale la plată”, a punctat Florian Ciolacu, director executiv al Clubului Fermierilor Români.

Discounturile ar trebui acordate la facturare, direct pe factură

Clubul Fermierilor Români susține reglementarea clară a acestor practici comerciale, prin eliminarea discounturilor „off invoice”. Discounturile comerciale ar trebui acordate direct pe factură, la momentul facturării („on invoice”), astfel încât fermierul să fie facturat la prețul net real. Eventualele întârzieri la plată ar urma să fie tratate separat, prin mecanisme comerciale rezonabile, cum ar fi penalități de întârziere proporționale și transparente.

Prin aceste propuneri, Clubul Fermierilor Români urmărește protejarea funcției economice corecte a creditului-furnizor: aceea de a asigura fermierilor acces la inputuri agricole în timp util, în corelare cu ciclul de producție și cu momentul încasării veniturilor după recoltă.

Clubul solicită un cadru de reglementare care să asigure:

• Transparență în stabilirea prețului real al inputurilor agricole;

• Predictibilitate contractuală pentru fermieri;

• Eliminarea sancțiunilor disproporționate mascate sub forma anulării discounturilor;

• Tratament echilibrat al întârzierilor la plată;

• Menținerea creditului-furnizor ca instrument viabil de finanțare a agriculturii;

• Prevenirea supraîndatorării artificiale a fermierilor.

„Agricultura românească traversează o perioadă dificilă, marcată de presiuni climatice, financiare și economice semnificative. În acest context, accesul fermierilor la finanțare trebuie consolidat, nu blocat. Soluția nu este eliminarea creditului-furnizor, ci reglementarea corectă a practicilor care pot deturna acest mecanism de la scopul său economic legitim. Clubul Fermierilor Români își reafirmă disponibilitatea de a contribui la dialogul instituțional cu Parlamentul, Guvernul, autoritățile de reglementare, sectorul bancar, furnizorii și distribuitorii de inputuri agricole, pentru definirea unor reguli comerciale echilibrate, transparente și adaptate specificului agriculturii”, precizează Florian Ciolacu.

Creditul-furnizor trebuie să rămână un sprijin pentru fermieri, nu un instrument prin care aceștia pot fi împinși în supraîndatorare sau executare silită disproporționată.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, AICI!

În cadrul unei întâlniri în Senat la Comisia pentru Agricultură, Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC) a semnalat o problemă din piața inputurilor agricole care afectează grav fermierii români. Este vorba de mecanismul discountului condiționat la produsele de protecție a plantelor, care funcționează fără nicio reglementare clară, generând dezechilibre majore și riscuri financiare severe.

Mecanismul, larg răspândit în distribuție, presupune facturarea la prețul de listă, urmată de acordarea unui discount substanțial (30-50%) doar dacă plata se face la termenul exact. Orice întârziere, chiar și minoră, duce la pierderea integrală a discountului, aplicarea de penalități contractuale și multiplicarea datoriei, uneori de două-trei ori față de valoarea inițial considerată de fermier. Au fost semnalate cazuri concrete în care fermieri au achitat sume confirmate de furnizor, doar pentru a primi ulterior somații de executare silită din cauza anulării retroactive a discountului.

La audierea din Senat, Matei Titianu, președintele LAPAR, a subliniat vulnerabilitatea fermierului în lanțul agricol. „Fermierul este veriga cea mai slabă, cu lichiditate sezonieră limitată, putere de negociere redusă și fără instrumente juridice eficiente. Avem nevoie de reguli clare care să facă mecanismul previzibil pentru toate părțile, fără a bloca un instrument comercial legitim. Orice intervenție trebuie calibrată atent, mai ales că distribuitorii au fost deja afectați de OUG 4/2025”, a arătat Matei Titianu.

De asemenea, Vlad Macovei, președintele AFF și membru în conducerea AAC, a fost însoțit de un fermier afectat, care a descris public experiența sa: odată intrat în întârziere, fermierul se blochează într-o spirală din care este extrem de dificil să iasă. Penalitățile cresc, discountul dispare, datoria se amplifică, iar accesul la inputuri pentru sezonul următor devine condiționat de achitarea unei datorii insuportabile și de noi comenzi. Fermierii semnează contracte de adeziune, cu putere minimă de negociere, devenind vulnerabili în fața poziției dominante a distribuitorilor. „Atât timp cât există distribuitori care impun condiții comerciale inechitabile de pe o poziție de forță, avem o problemă structurală care nu se rezolvă de la sine. Cadrul legal trebuie să reflecte această realitate”, a declarat Vlad Macovei.

Liliana Piron, director executiv LAPAR, susține că problema nu este conjuncturală. „Fermierii din țara noastră traversează o criză de finanțare structurală, acumulată pe parcursul a șase ani în care autoritățile au gestionat fiecare șoc în parte fără să abordeze cauzele de fond. Seceta, pandemia, războiul din Ucraina, efectele culoarului solidarității și concurența neloială generată de lipsa clauzelor în oglindă în acordurile comerciale externe au erodat, rând pe rând, capacitatea financiară a fermelor. Între crize nu a existat nicio perioadă de refacere, pentru că nu a existat nicio politică de refacere. Această indiferență instituțională are și un simbol: un fost prim-ministru al României a declarat public că este mai ieftin să importăm mâncare decât să o producem. Această afirmație nu a rămas fără consecințe. Ea reflectă o viziune care a permis declinul competitivității agriculturii românești să continue nesancționat. În acest context, băncile și-au retras apetitul pentru finanțarea sectorului agricol, iar întârzierile cronice în plata subvențiilor APIA, inclusiv a BISS, au agravat situația: fermierii cu restanțe la plată acumulează istoric negativ de credit și devin neeligibili tocmai când au cel mai mult nevoie de finanțare. Rezultatul este că mulți au ajuns să se împrumute prin IFN-uri sau să depindă de creditul furnizor, nu pentru că au ales acest lucru, ci pentru că nu au mai avut altă opțiune”, a punctat Liliana Piron.

Claudiu Soare, director adjunct executiv UNCSV, a subliniat că îmbunătățirea accesului fermierilor la finanțare depinde de operaționalizarea rapidă a mecanismului de gestionare a riscurilor, bazat pe reținerea a 3% din plățile directe APIA pentru constituirea unui fond de despăgubire în caz de calamități. „Acest instrument este discutat de mult timp, fiind necesară susținerea lui și trecerea la implementare. Mecanismul ar trebui să aibă un caracter obligatoriu, similar poliței PAID pentru locuințe, ceea ce ar crește predictibilitatea și ar îmbunătăți bancabilitatea fermierilor, facilitând accesul la creditare”, a precizat Claudiu Soare.

Alianța pentru Agricultură și Cooperare propune:

• Obligația ca prețul net convenit să fie explicit în contracte și documente;

• Plafonarea penalităților de întârziere proporțional cu prejudiciul real;

• Recunoașterea juridică a confirmărilor de sold emise de furnizor;

• Introducerea unui termen de grație minim înainte de executare silită;

• Extinderea cadrului privind practicile comerciale neloiale, în linia Directivei UE 2019/633, pentru a acoperi explicit relația distribuitor-fermier.

Executarea silită asupra unui fermier nu înseamnă doar pierdere financiară, ci înseamnă utilaje poprite, conturi blocate și imposibilitatea de a continua activitatea în sezonul următor. „Fără un cadru legal echilibrat, aceste situații se vor multiplica”, este de părere Matei Titianu.

Având în vedere caracterul urgent al situației și impactul direct asupra continuității activității fermierilor, AAC consideră necesară analizarea posibilității adoptării unor măsuri prin ordonanță de urgență, pentru corectarea rapidă a principalelor dezechilibre, urmând ca acestea să fie ulterior consolidate printr-un cadru legislativ dezbătut în Parlament.

În acest sens, Alianța pentru Agricultură și Cooperare solicită Comisiei pentru Agricultură a Senatului să inițieze de urgență dezbaterile legislative pe această temă și se pune la dispoziție cu expertiză tehnică pentru elaborarea unui act normativ echilibrat, care să protejeze fermierii fără a fragiliza rețeaua de distribuție de care depinde întreg sectorul.

Totodată, AAC, împreună cu organizațiile de fermieri prezente la întâlnire, vor transmite într-un termen scurt un set de propuneri concrete de modificări legislative, fundamentate pe spețe reale, în vederea construirii unei poziții comune și coerente la nivelul sectorului.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, AICI!

Luni, 27 aprilie 2026, s-a desfășurat Consiliul AgriFish, la Luxemburg. Înainte de ședința Consiliului pentru Agricultură și Pescuit, o delegație a Copa – Cogeca, din care au făcut parte Nikolaus Berlakovich de la COPA, Florentin Bercu - vicepreședinte COGECA și Patrick Pagani - secretar general adjunct, a avut întâlniri cu Maria Panayiotou - ministrul Agriculturii, Dezvoltării Rurale și Mediului din Republica Cipru și echipa sa, care dețin Președinția Consiliului Europei, Elisabeth Werner - director general, Pierre Bascou - director general adjunct DG AGRI, Emil Dumitru - secretar de stat MADR, Daniela Rebega - director general AM-PNDR, Emilia Mohan și Ionuț Petrescu - Secția de Agricultură Reprezentanța Permanentă și echipa României.

Discuțiile au vizat problemele presante cu care se confruntă sectorul agricol în aceste vremuri tulburi, precum: prețurile ridicate la carburanți și fertilizanți; mecanismul de ajustare a carbonului la frontieră – CBAM; Politica Agricolă Comună după 2027; situația pieței, agravată de conflictul din Orientul Mijlociu.

Florentin Bercu a evidențiat importanța cooperării între fermieri, subliniind rolul său esențial în gestionarea, combaterea și prevenirea crizelor din lanțul alimentar prin intervenția rapidă a Comisiei pentru suspendarea aplicării CBAM. „Circa 20-25% dintre fermierii din România și UE au incertitudini în privința continuării activității, urmând ca în maximum un an să își înceteze activitatea dacă nu se vor luă măsuri pentru rentabilizarea afacerilor din sectorul agroalimentar”, a arătat Florentin Bercu, vicepreședinte COGECA și director executiv UNCSV, organizație care face parte din Alianța pentru Agricultură și Cooperare.

Copa - Cogeca solicită implementarea unor soluții urgente pentru situația din Orientul Mijlociu care exercită o nouă presiune semnificativă asupra fermierilor europeni. „Aceste șocuri externe perturbă producția, cresc costurile și amenință și mai mult marjele de profit deja fragile ale fermierilor. La toate acestea se adaugă prețurile ridicate ale îngrășămintelor, menținute la un nivel ridicat de la invazia Rusiei în Ucraina, precum și o recesiune prelungită pe piețele culturilor arabile din UE. Fermierii se confruntă acum cu o situație imposibilă. În întreaga Europă, costurile de producție pentru combustibil, îngrășăminte, ambalaje, furaje și logistică continuă să crească brusc”, explică Florentin Bercu.

Reprezentanții Copa – Cogeca susțin că mulți fermieri reduc suprafața cultivată, schimbă culturile sau chiar renunță la însămânțare, deoarece producția pur și simplu nu mai este viabilă din punct de vedere economic, considerând că autoritățile de la Bruxelles reacționează prea lent. „Această situație afectează acum toate sectoarele și va avea consecințe pe termen lung asupra producției alimentare și asupra consumatorilor europeni dacă nu se iau măsuri rapide. Având în vedere cele două conflicte majore care afectează vecinătatea Europei, UE are nevoie de un răspuns coordonat la scara măsurilor luate în contextul COVID-19 și a răspunsului la invazia Rusiei în Ucraina. Avem nevoie de măsuri urgente pentru a proteja producția alimentară, a asigura securitatea energetică și a menține integritatea pieței unice. În acest sens, Cadrul energetic temporar de criză și planul Accelerate EU trebuie transformate acum în sprijin concret pentru sectoarele aflate în cele mai mari dificultăți, inclusiv agricultura”, au subliniat reprezentanții Copa – Cogeca.

Îngrășămintele, costuri ce nu pot fi absobite de agricultorii UE

Taxa CBAM va crește progresiv până în 2034, costul direct al acesteia fiind estimat la 820 de milioane de euro în 2026, urmând să crească la 3,4 miliarde de euro în 2034. „În următorii șapte ani, aceasta reprezintă aproximativ 12 miliarde de euro, adică peste 3% din bugetul actual al PAC. Dacă îngrășămintele produse în UE își vor continua alinierea prețurilor la cele ale importurilor, costul total ar putea ajunge la 39 de miliarde de euro, aproape 10% din bugetul actual al PAC. Acestea sunt costuri pe care agricultorii din UE pur și simplu nu le pot absorbi”, a atras atenția Copa – Cogeca.

Organizația europeană a fermierilor și cooperativelor agricole a propus un plan de acțiune cu măsuri imediate, pe termen mediu și lung, inclusiv: suspendarea CBAM pentru îngrășăminte și, pe termen lung, o soluție structurală pentru a compensa aceste costuri pentru fermieri; eliminarea temporară a tarifelor MFN și a taxelor antidumping pentru importurile de îngrășăminte din afara Rusiei; creșterea flexibilității în cadrul Directivei privind nitrații; precum și înlesnirea utilizării pe scară mai largă a gunoiului de grajd și a digestatului.

Politica Agricolă Comună după 2027

Referitor la PAC post-2027, membrii Copa și Cogeca au adoptat trei documente de poziție esențiale privind viitorul buget al UE și PAC. Reprezentanții organizației europene susțin că PAC trebuie să rămână o politică cu adevărat comună, cu un buget dedicat, rezervat și protejat, care trebuie menținut cel puțin la nivelurile actuale și indexat în funcție de inflație pe perioada 2021 - 2027. „În ceea ce privește sprijinul pentru venituri, poziția noastră este la fel de clară. Consolidarea competitivității necesită abordarea veniturilor fermierilor, care continuă să rămână în urma altor sectoare ale economiei. Acest lucru face ca sprijinul pentru venituri pe bază de suprafață să fie esențial, indiferent de vârsta, dimensiunea, forma juridică sau tipul de producție al fermierilor.”

Copa – Cogeca solicită un sprijin specific pentru lichidități, deoarece fermele și cooperativele agricole au nevoie de acces rapid la toate instrumentele UE disponibile pentru a absorbi creșterile excepționale ale costurilor și a menține producția.

Totodată, se solicită simplificarea continuă și accelerată. „Propunerea Omnibus este binevenită, dar trebuie să mergem mai departe. Prea multă legislație a UE descurajează încă inovarea, întârzie investițiile, încetinește eliberarea autorizațiilor și împiedică soluțiile circulare esențiale pentru reziliență.”

De asemenea, Copa – Cogeca vrea ca sectorul agricol european să aibă certitudinea accesului la energie. „Agricultura nu poate funcționa fără energie sigură și accesibilă. Gazul și electricitatea trebuie să rămână disponibile la prețuri rezonabile, iar în orice scenariu de raționalizare, întregul lanț agroalimentar trebuie tratat ca fiind strategic și prioritizat. În același timp, trebuie să accelerăm diversificarea prin bioenergie, biocombustibili pe bază de culturi, biometan, biogaz și energie regenerabilă descentralizată la nivelul fermelor.”

În ceea ce privește proiectul de cadru temporar pentru criza energetică propus recent trebuie consolidat prin:

• Creșterea plafoanelor de ajutor pentru producția agricolă primară și pescuit;

• Prelungirea cadrului cel puțin până în iunie 2027;

• Extinderea sprijinului eligibil dincolo de îngrășăminte și motorină pentru a include energia și alte costuri excepționale;

• Asigurarea faptului că schemele naționale de sprijin nu se iau în considerare în raport cu limitele de minimis existente.

Referitor la produsele fitosanitare, Copa - Cogeca a subliniat faptul că fermierii susțin principiul înregistrării și trasabilității, însă noile obligații introduse de la 1 ianuarie 2026 - coduri de aprobare, coduri EPPO (Organizația Europeană și Mediteraneană pentru Protecția Plantelor) - reprezintă o sarcină administrativă suplimentară fără valoare adăugată clară pentru controale, solicitând în acest fel, o abordare mai proporțională și mai practică.

În cadrul Consiliului AgriFish, la care a participat secretarul de stat din MADR Emil Dumitru, s-au dezbătut propunerile privind Politica Agricolă Comună post-2027, cu accent pe principalele opțiuni pentru conceperea sprijinului pentru venit. Reprezentantul României a declarat că este foarte important ca sprijinul pe venit să se bazeze pe reguli comune aplicabile tuturor statelor membre, să asigure condiții echitabile de concurență în Uniunea Europeană și să elimine disparitățile. „România a susținut constant reducerea decalajelor privind sprijinul pe hectar și menține poziția fermă pentru continuarea convergenței externe. Totodată trebuie să dispunem de flexibilitate în stabilirea politicilor de finanțare, în funcție de specificul național, structura agriculturii, condițiile economice și riscurile cu care se confruntă fermierii. Flexibilitatea trebuie să permită direcționarea sprijinului către tipuri de ferme relevante, cum ar fi fermele integrate vegetal - zootehnic, sprijinirea reînnoirii generațiilor și prioritizarea anumitor sectoare, în funcție de nevoile identificate”, a afirmat Emil Dumitru.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, AICI!

Asociația Industriei de Protecția Plantelor din România (AIPROM) transmite poziția membrilor săi cu privire la amendamentele propuse la Proiectul de Lege pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2012 pentru stabilirea cadrului instituțional de acțiune în scopul utilizării durabile a pesticidelor pe teritoriul României (PLx. 508/2025), subliniind necesitatea găsirii unui echilibru între inovația tehnologică și utilizarea în siguranță a noilor tehnologii agricole.

Industria de protecția plantelor susține inovația în agricultură și inițiativele de reglementare legislativă. Astfel, AIPROM consideră oportună inițiativa legislativă a Parlamentului României de a reglementa utilizarea dronelor (UAS) pentru aplicarea tratamentelor cu produse fitosanitare. „În contextul actual, în care nu există o legislație europeană în acest sens, nu există norme de implementare și nu au fost emise ghiduri de procedură pentru autorizarea produselor de protecție a plantelor aplicate cu ajutorul dronelor, efortul de a crea un cadru juridic la nivel național este un pas curajos și necesar pentru a oferi claritate operatorilor de drone, fermierilor, autorităților fitosanitare și companiilor active în domeniul industriei de protecție a plantelor”, arată AIPROM.

Dronele sunt o realitate a prezentului și fac parte din viitorul agriculturii de precizie. Tehnologia UAS nu reprezintă doar un instrument modern, ci face parte dintr-un viitor sustenabil: de la monitorizarea ultra-precisă a agenților de dăunare până la aplicarea localizată a tratamentelor fitosanitare. „Suntem conștienți că această tehnologie de mare precizie permite optimizarea resurselor, fiind un pilon important al digitalizării sectorului agricol”, precizează AIPROM.

Fundamentarea științifică și etichetarea obligatorie garantează siguranța pentru mediu și oameni. Pentru a garanta siguranța și eficacitatea tratamentelor, AIPROM consideră că aplicarea oricărui produs fitosanitar cu ajutorul dronelor trebuie să se facă exclusiv pe baza unor studii științifice aprofundate, conform criteriilor existente în legislația de autorizare a produselor de protecție a plantelor și de etichetare, cât și a unor criterii suplimentare care vor trebui stabilite de autoritățile române în faza de promovare a legislației naționale.

În ceea ce privește informațiile și instrucțiunile referitoare la aplicarea tratamentelor fitosanitare cu ajutorul dronelor, acestea trebuie să fie obligatoriu menţionate pe eticheta fiecărui produs destinat aplicării cu drona, în baza studiilor specifice. „Doar astfel utilizatorul final va avea garanția că aplicarea produsului este conformă și sigură pentru mediu și eficace împotriva organismelor de dăunare.”

Distincția clară între aplicarea terestră și cea cu ajutorul dronei este necesară. AIPROM nu susține ideea conform căreia aplicarea tratamentelor fitosanitare cu ajutorul dronei poate fi asimilată aplicării terestre clasice. „Din cauza parametrilor tehnici diferiți (volum de apă, derivă, înălțimea de survol, modul de acțiune al produsului fitosanitar, tipul de produs) legislația adoptată trebuie să reglementeze obligativitatea ca fiecare fermier să se conformeze indicațiilor de pe etichetă formulate ca rezultat ale testelor specifice efectuate pentru această metodă de aplicare. Apreciem reducerea birocrației în identificarea unor soluții inovative pentru o agricultură profitabilă și sustenabilă, dar o abordare fără asigurările bazate pe date tehnice și pe știință ar fi riscantă”, subliniază AIPROM.

Garanția siguranței și a eficacității tratamentului cu drona. „Efectuarea testelor specifice pentru tehnologia UAS este singura cale de a garanta siguranța deplină pentru mediu și pentru utilizatori. Mai mult, aceste teste vor confirma eficacitatea tratamentelor, asigurându-se că fermierii obțin rezultatul scontat în controlul agenților de dăunare, fără a risca apariția rezistenței sau pierderea investiției prin aplicări neconforme”, punctează AIPROM.

În concluzie, AIPROM nu se plasează împotriva progresului tehnologic. „Știm că viitorul în agricultură înseamnă inovație și precizie și suntem parte integrantă a acestui proces. Apreciem avantajele economice ale aplicării tratamentelor fitosanitare într-o manieră țintită, dar corectă și bazată pe știință, care să includă teste de eficacitate și de gestionare a riscului pentru a preveni contaminarea culturilor non-țintă, precum și afectarea sănătății oamenilor și mediului. Susținem adoptarea legislației naționale pentru aplicarea tratamentelor fitosanitare cu ajutorul dronelor, cu condiția menționării pe eticheta produselor a cerințelor Regulamentului (CE) nr. 1272/2008 (CLP) și Regulamentului (UE) nr. 547/2011 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 în ceea ce privește cerințele de etichetare pentru produsele de protecție a plantelor și credem cu convingere că inovația trebuie să meargă mână în mână cu responsabilitatea față de om și natură.”

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, AICI!

Asigurarea accesului la alimente nutritive și de înaltă calitate începe cu mult înainte de recoltare. Începe în câmp, acolo unde fermierii se confruntă cu o presiune tot mai mare, din cauza variabilității climatice, a atacurilor de dăunători și a bolilor culturilor, factori care pot compromite atât producția, cât și calitatea acesteia.

În România, seceta prelungită și temperaturile extreme din timpul verii au accelerat răspândirea virusurilor plantelor, reprezentând o provocare tot mai mare pentru producția horticolă. Printre cele mai semnificative amenințări se numără afidele, insecte mici, dar extrem de distructive, care acționează ca vectori în transmiterea virusurilor. În culturi precum castraveții și cartofii, virusuri precum virusul mozaicului castravetelui, virusul Y sau virusul răsucirii frunzelor se pot răspândi rapid, adesea pornind de la doar câteva plante infectate. Odată instalate, infecțiile se pot extinde rapid în interiorul culturilor și către solele învecinate, afectând direct atât productivitatea, cât și calitatea nutrițională a recoltelor. Prin urmare, intervenția timpurie și eficientă este esențială pentru fermieri.

Gestionarea populațiilor de afide nu ține doar de prevenirea pagubelor directe provocate de hrănire, ci, mai ales, de limitarea răspândirii virusurilor care compromit sănătatea culturilor. În acest context, soluțiile pentru protecția plantelor joacă un rol-cheie în sprijinirea fermierilor pentru menținerea atât a randamentului, cât și a calității alimentelor.

O astfel de soluție este insecticidul Closer™, parte a portofoliului companiei internaționale de știință și tehnologie agricolă Corteva Agriscience, conceput special pentru culturile horticole cultivate în sere și solarii. Eficiența sa este susținută de molecula Isoclast™ sau sulfoxaflor, care oferă un mod de acțiune unic împotriva dăunătorilor.

Sulfoxaflor se remarcă drept o inovație importantă în managementul dăunătorilor, în special în contextul dezvoltării rezistenței, fiind foarte eficient chiar și în situațiile în care alte soluții și-au pierdut eficacitatea de-a lungul timpului. Mai mult decât controlul imediat, sulfoxaflor susține strategii de gestionare a rezistenței pe termen lung. Atunci când este integrat în programe de protecție a culturilor bine planificate, acesta îi ajută pe fermieri nu doar să controleze infestările curente, ci și să prevină apariția unora viitoare, contribuind la o producție stabilă și durabilă. Compatibilitatea sa cu strategiile de rotație și de combinare îi consolidează rolul de instrument de încredere în agricultura modernă.

Din punct de vedere practic, insecticidul Closer™ oferă un control rapid și eficient al afidelor, acționând în decurs de 2–3 zile de la aplicare. Proprietățile sale sistemice și translaminare asigură o acoperire completă, inclusiv sub frunze și în interiorul maselor dense de vegetație. În același timp, degradarea sa rapidă în sol susține sustenabilitatea mediului, aliniindu-se nevoii tot mai mari de practici agricole responsabile. Pentru fermierii români, aceste caracteristici se traduc în culturi mai sănătoase, producții îmbunătățite și, în cele din urmă, produse de calitate superioară ajunse pe mesele consumatorilor.

„Am o fermă de legume, dar și plantații de pomi fructiferi și livezi. Deși nu cunoșteam acest produs înainte, după ce am utilizat insecticidul Closer™ la ardei, tomate, castraveți, legume rădăcinoase, fasole verde, pomi fructiferi și pepeni verzi, am observat rezultate impresionante în producție. De exemplu, în solar aveam probleme cu musculița albă și afidele, iar după aplicarea Closer™ am scăpat de ele foarte ușor și rapid. Din acel moment, acest produs a devenit unul de bază în portofoliul fermei mele”, a arătat fermierul Doru Enciu din satul Ciupercenii Vechi, Calafat - județul Dolj.

Autor: MARIA CÎRJĂ, Marketing Manager Corteva Agriscience România și Republica Moldova

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, AICI!

Ce înseamnă că un produs de protecție a plantelor este autorizat în România? Potrivit Autorității Naționale Fitosanitare (ANF), autorizarea înseamnă că produsul a fost evaluat și autorizat oficial pentru utilizare în România. Nu este suficient ca un produs să fie eficient. El trebuie analizat și din punctul de vedere al siguranței pentru oameni, pentru mediu, pentru culturi și al modului în care poate fi folosit: la ce culturi, împotriva căror boli, dăunători sau buruieni, în ce doză, de câte ori, în ce perioadă și în ce condiții.

„De aceea, un produs pentru protecția plantelor autorizat, de exemplu, în Italia nu poate fi folosit automat și în România. Chiar dacă este autorizat într-un alt stat membru al Uniunii Europene, folosirea lui la noi este legală doar dacă produsul are și autorizație valabilă în România sau dacă trece printr-o procedură legală de recunoaștere ori autorizare aplicabilă și pentru țara noastră. Regulamentul european spune clar că un produs de protecție a plantelor poate fi pus pe piață și utilizat doar dacă este autorizat în statul respectiv”, arată ANF.

Autorizarea produselor de protecție a plantelor este necesară deoarece de la o țară la alta pot exista diferențe legate de climă, culturi, presiunea dăunătorilor, condițiile agricole și măsurile de protecție a mediului. Din acest motiv, autorizația nu se transferă automat dintr-un stat în altul.

„Cu alte cuvinte, faptul că un produs este autorizat în Italia nu înseamnă automat că este legal și potrivit pentru utilizare în România. Pentru a putea fi folosit aici, el trebuie să fie aprobat și pentru condițiile din România, conform legii”, conchide ANF.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, AICI!