Clubul Fermierilor Români s-a întrunit pe 20 noiembrie 2023 și a constituit Consiliul Național de Coordonare, format din membrii Consiliului Director al Clubului și fermieri performanți din toate regiunile țării. Noua structură are ca scop sprijinirea conducerii operaționale a Clubului în activitățile sale la nivel regional, precum și stabilirea priorităților și a direcțiilor strategice la nivel naţional. În cadrul întâlnirii au participat 33 de fermieri care și-au asumat deja roluri în comunitățile lor.

Demersul de a înființa Consiliul Național de Coordonare al Clubului Fermierilor Români vine în urma unei ample analize desfășurate în rândul fermierilor cu privire la problemele specifice cu care se confruntă diferitele regiuni ale țării noastre. Nevoile agriculturii nu pot fi satisfăcute doar prin politici agricole generale, rezultate exclusiv prin aplicarea politicilor europene în domeniul agriculturii și mediului. Este necesară punerea în valoare a elementelor specifice agriculturii românești, în contextul finanțărilor europene și din bugetul național, prin preluarea expertizei locale și regionale în dezvoltarea de politici și proiecte specifice unor domenii de specialitate, respectiv a unor zone și sectoare agricole din România. Noul organism este chemat să contribuie la identificarea unor astfel de abordări specifice, rezultate din expertiza acumulată la nivel regional, dar și pentru susținerea unor abordări integratoare economice – sociale – mediu pentru programele de dezvoltare ale agriculturii.

Deși Clubul este deja reprezentat prin peste 1.200 de ferme din toate județele țării, multiplicarea acțiunilor sale în teritoriu a făcut necesară stabilirea unei forme suplimentare de cooperare între fermierii membri ai Clubului, Unitatea Executivă, Consiliul Director, pe de o parte, și structurile de lucru la nivel regional și local, pe de altă parte.

Pe baza evaluării nevoilor reale ale fermierilor și a confirmării acestora de către Consiliul Național de Coordonare, Clubul Fermierilor Români oferă soluții concrete, care să contribuie la creșterea eficienței și randamentului activității în fermele din România și să promoveze modele de afaceri românești, în conformitate cu politicile Uniunii Europene.

„Găsesc această inițiativă foarte utilă, mai ales în contextul actual în care trebuie să colaborăm mai mult ca niciodată și îmi asum, ca membru fondator al acestei organizații, să mă implic direct, alături de ceilalți fermieri prezenți la această întâlnire, în reprezentarea sectorului agricol prin identificarea temelor prioritare și stabilirea unor acțiuni concrete atât la nivel național, cât și la nivel regional în zona mea, Moldova Sud”, a specificat Pavel Vlad, președintele Clubului Fermierilor Români.

Membrii noului Consiliu Național de Coordonare au analizat situația agriculturii românești din perspectivă economică, a dinamicii cadrului politic de reglementare pentru agricultură și mediu la nivel european, precum și din perspectiva impactului schimbărilor climatice asupra agriculturii. Au fost dezbătute și agreate propuneri concrete privind prioritățile de acțiune ale Clubului Fermierilor în 2024, pentru a răspunde provocărilor sistemice și la nivel de fermă, fiind agreate acțiuni care să susțină adoptarea unui cadru predictibil de dezvoltare al agriculturii românești, transpartinic și pe termen lung, precum și poziționarea agriculturii ca sector strategic în dezvoltarea României.

„Atât problemele agriculturii românești, cât și modernizarea sa, nu pot fi rezolvate doar printr-un model unic, ci prin stimularea și planificarea unor abordări regionale, zonale și chiar locale. Pentru rezultate cuantificabile este nevoie de o viziune integrată care să asigure coerența și eficiența pe termen mediu și lung. Din acest motiv, s-a născut inițiativa de a extinde structura de coordonare a Clubului, prin proiecte și resurse generate la nivel teritorial, în echilibru cu legislația și măsurile adoptate la nivel național. Ne dorim să identificăm teme specifice din diferite regiuni ale României și, alături de fermierii din acea zonă, să putem crește puterea de reprezentare și să găsim soluții pentru aceste provocări în vederea creșterii competitivității membrilor noștri”, a declarat Florian Ciolacu, director executiv Clubul Fermierilor Români.

Printre principalele responsabilități ale Consiliului Național de Coordonare se numără:

• Contribuirea la diversificarea și întărirea dialogului și a capacității de negociere cu autoritățile decidente din România și de la Bruxelles;

• Asigurarea, prin capacitatea și implicarea personală a membrilor, funcției de reprezentare la nivel național și regional a intereselor prioritare ale fermierilor;

• Participarea la punerea în practică a programelor și proiectelor Clubului la nivel național și regional, prin asumarea voluntară de către membri a unor responsabilități de coordonare în programe specifice;

• Contribuirea la coordonarea tuturor activităților Clubului în vederea asigurării coerenței în raport cu legislația românească și directivele europene;

• Identificarea noilor teme de interes pentru viitorul agriculturii la nivelul regiunilor;

• Participarea la elaborarea luărilor de poziție ale Clubului în raporturile cu autoritățile române și europene.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Conferința Națională „Tineri Lideri pentru Agricultură” are loc pe 7 iunie 2023, în București, la Face Convention Center. Evenimentul ajuns la cea de-a treia ediție este organizat de Clubul Fermierilor Români.

Agricultura reprezintă una dintre cele mai importante activități economice ale României și ale Europei, asigurând necesarul de hrană sigură, calitativă și accesibilă. În același timp, sectorul agricol este afectat de o serie de probleme, precum: îmbătrânirea populației fermierilor, scăderea veniturilor, schimbările climatice, accesul limitat la tehnologii avansate etc. Aceste probleme impun necesitatea abordării unei strategii integrate, care să sprijine dezvoltarea.

Conferința Națională „Tineri Lideri pentru Agricultură” este un eveniment organizat de Clubul Fermierilor Români, care își propune să adune tinerii fermieri, experți în agricultură și factori de decizie din România și Europa, pentru a discuta despre problemele și oportunitățile sectorului agricol.

„Conferința Națională Tineri Lideri pentru Agricultură este forumul anual unde prezentăm și punem în valoare inițiative, recomandări și posibile modele vizând dezvoltarea sistemică și integrată a sectorului agricol din România. Conferința asigură platforma de interacțiune și noi parteneriate între tineri fermieri și factori de decizie, generând acțiuni de aprofundare a unor teme strategice pentru România și la nivel european, pentru elaborarea unor scenarii și strategii pentru o evoluție favorabilă a sectorului agricol. Conferința este parte dintr-un proces prin care ne dorim să susținem tinerii fermieri în formarea lor și să le oferim sprijinul necesar pentru a deveni lideri de succes în agricultură. Încurajăm fermierii, tineri sau seniori, instituțiile și alți actori relevanți să se înscrie pentru participarea la această conferință și să se alăture eforturilor noastre de a face agricultura o activitate durabilă, eficientă și performantă”, a declarat Florian Ciolacu, director executiv Clubul Fermierilor Români.

Sesiunea de început a conferinței va fi dedicată problemelor și oportunităților pentru tinerii fermieri din România și Europa. Se vor prezenta și analiza politicile publice românești și europene, precum și contextul social-politic și economic în care funcționează sectorul agricol.

Primul panel va aborda problemele de natură economică ale sectorului agricol, cu accent pe dezvoltarea durabilă și sprijinirea tinerilor fermieri. Se va discuta despre mecanismele de sprijinire a tinerilor fermieri, cum ar fi finanțarea prin fonduri europene, accesul la credite și la piețe, dezvoltarea și promovarea de noi modele economice pentru creșterea valorii adăugate.

Al doilea panel se va concentra pe soluțiile digitale pentru dezvoltarea sectorului agricol. Experții invitați vor prezenta exemple concrete de aplicare a soluțiilor digitale în agricultură, precum și modalitățile de formare și educare a tinerilor fermieri pentru utilizarea acestora.

La finalul conferinței, se va discuta propunerea pentru crearea unui Centru European de Excelență pentru Formarea și Promovarea Tinerilor Lideri în Agricultură. Acest centru de excelență va avea ca scop formarea și susținerea tinerilor lideri din agricultură, prin programe de formare, programe de mentorat, think-thank-uri, maratoane de business etc.

Pentru înscriere la conferință, puteți accesa site-ul Clubului Fermierilor Români la adresa https://cfro.ro/conferinta-tineri-lideri-7-iunie-2023, unde veți găsi și o agendă actualizată a evenimentului.

Evenimentul celebrează programul de formare „Tineri Lideri pentru Agricultură”, derulat de Clubul Fermierilor Români încă din 2019. Programul pregătește tinerii fermieri să preia afacerile de familie în agricultură și să devină lideri în propriile afaceri și în comunitate. Până în prezent, peste 200 de tineri au absolvit programul, iar obiectivul Clubului este de a pregăti 1.000 de tineri în următorii ani, antreprenori care vor duce agricultura românească la următorul nivel.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Noua Politică Agricolă Comună pare că dă bătăi de cap producătorilor agricoli români, așa cum se întâmplă, în fapt, de fiecare dată când Europa vine cu noi reguli și măsuri. Ideile din Planul Național Strategic (PNS) 2023-2027, spun fermierii, sunt bune, dar nu sunt aplicabile azi pentru ce avem noi în economie şi în agricultura românească.

Se vede că niciodată România nu e pregătită pentru noile politici europene, cu toate că înainte ca legislația să intre în vigoare este prezentată, dezbătută, este făcută cunoscută celor cărora li se adresează. Și totuși, românii sunt nepregătiți, de fiecare dată. Undeva este o ruptură, un scurtcircuit.

Să fie comunicarea autorităților cu producătorii deficitară? Posibil, dacă ne uităm la „Caravana Cunoașterii”, cu care ministrul Petre Daea se plimbă prin toată țara ca să explice PNS-ul și care pare a fi doar un exercițiu de imagine pentru cel care are în mâini frâiele Ministerului Agriculturii, având în vedere că participanții pleacă de la aceste întâlniri la fel de nelămuriți cum au venit. Pe de altă parte, e treaba unui ministru să le descâlcească producătorilor regulamentele europene, ministerele având destui specialiști care, tehnic, știu mai bine cu ce și cum se mănâncă lucrurile astea?

Există dialog între autorități și organizațiile profesionale. Adevărat. Dar dialogul chiar e real ori tot un exercițiu de imagine? Să ne reamintim negocierile pentru PNS, fermierii cunoșteau o variantă trimisă la Bruxelles, iar când Planul a fost aprobat, au văzut o cu totul altă variantă. Și nu e un exemplu unic.

Organizațiile profesionale transmit mai departe membrilor informații, informări, le arată și le explică ce se discută și ce se negociază la București și la Bruxelles. Aici intervine cea mai mare problemă a agriculturii românești. Avem multe asociații, federații, ligi de producători agricoli, cooperative și prea puțini membri în aceste organizații. Presupun că majoritatea celor care se ocupă cu agricultura nu face parte din vreo asociere, din păcate. Și, tot din păcate, majoritatea nu citește, nu ascultă radio și nu se uită la tv. Nu poți să spui că nu ești pregătit când ai avut la dispoziție o mulțime de surse de informare. Cred că toată mass-media, presa agricolă în special, a transmis informații despre ce se întâmplă la Bruxelles, despre noile măsuri ale PAC, le-a explicat împreună cu specialiștii și fermierii. Însă fractura există și nu facem nimic pentru a o corecta. De ce? Pentru că, la români, „merge și așa”.  

A început campania de primăvară și s-ar putea „să nu mai meargă și așa”. Mă refer la eco-schema „Practici benefice pentru mediu aplicabile în teren arabil”, care, dacă sunt îndeplinite anumite condiții, prevede niște subvenții pentru fermieri. Însă ei, fermierii, spun că sunt nepregătiți pentru măsurile din această eco-schemă. Trebuie să cultive pe o pondere minimă din totalul terenului arabil declarat culturi leguminoase bogate în proteină vegetală, fixatoare de azot, care se pot recolta, precum: soia, mazăre de consum/furajeră, măzăriche, sparcetă, trifoi, facelia, fasole, fasoliță, ghizdei, năut, lupin, linte, bob, lucernă, arahide, amestecuri de leguminoase și graminee perene. Ponderea minimă este de 10% în anul 2023 și de 5% începând cu 2024.

Am vorbit cu agricultori care au înfiinţat în toamnă 95% din culturi, au pus grâul, orzul, rapiţa şi au cam terminat 95% din suprafeţe, unii dintre ei. Acum, în primăvară, de unde să mai scoată 10% pentru leguminoase?

O altă problemă e sămânța. Există pe piață atâta sămânță de leguminoase? Să zicem că este sămânță, că este teren suficient, ce face fermierul cu recolta? Unde o vinde? Că la noi nu e desfacere pentru astfel de culturi.

Soluțiile. Nu prea sunt. Mi-au zis unii fermieri că probabil vor renunța la acea subvenție și vor continua anul acesta cu structura pe care și-au stabilit-o la începutul anului agricol 2022-2023. Alții așteaptă derogări. Și uite cum, din derogare în derogare, „merge și așa”, nepregătiți.

Câți vor rezista, oare? Deja, lupta pentru supravieţuire a fermierilor români este destul de dificilă. Seceta, prețurile tot mai mari la input-uri și tot mai mici la producția agricolă, „tranzitul” cerealelor din Ucraina pun sub semnul întrebării afacerile agricole. Vor urma câțiva ani în care fermierii nu-şi vor pune problema de profit, ci mai degrabă de a trece anul şi a o lua de la capăt.

Editorial de: MIHAELA PREVENDA, redactor-șef

În perioada octombrie – noiembrie 2022, Clubul Fermierilor Români organizează în parteneriat cu Agricover Holding o serie de zece reuniuni zonale adresate fermierilor.

Evenimentele sunt programate să aibă loc după următorul calendar: Botoșani – 27 octombrie, Vaslui – 28 octombrie, Constanța – 1 noiembrie, Dolj – 4 noiembrie, Bihor – 10 noiembrie, Timiș – 11 noiembrie. O primă serie de reuniuni a avut loc deja în luna octombrie, iar reprezentanții Clubului Fermierilor Români s-au întâlnit cu fermierii din: Buzău, Teleorman, Covasna și Brăila.

Clubul Fermierilor Români își propune să aducă în atenția fermierilor noutăți cu privire la principalele programe și măsuri dedicate fermierilor, precum și informații relevante care să-i ajute în luarea celor mai bune decizii în contextul actual al pieței de agribusiness aflat într-o continuă schimbare.

Reprezentanții Clubului diseminează informații relevante pentru sectorul agroalimentar privind o serie de subiecte de interes precum:

• Importanța acordată sectorului agricol și industriei alimentare de către Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene – înțelegerea nevoii și oferirea de linii de finanțare dedicate, fermieri interesați de diversificarea activității economice.

• O mai bună structurare a abordării manageriale pentru perioada 2023-2027 din punctul de vedere al obținerii de subvenții agricole.

• Acordarea unei atenții mai aprofundate asupra tranziției către sectorul de procesare, în contextul aderării la Uniunea Europeană a Republicii Moldova și Ucrainei.

• Oportunitatea lansării unui număr semnificativ de apeluri de finanțare din partea mai multor ministere.

Florian Ciolacu, director executiv al Clubului Fermierilor Români, și Bogdan Chiripuci, manager politici și programe pentru agricultură, prezintă o analiză de impact pentru performanța fermierilor din România, care vizează criza economică, războiul din Ucraina, Pactul Ecologic European și strategiile subsecvente. Totodată, aduc în atenția fermierilor cele mai recente informații privind Planul Național Strategic 2023-2027, precum și măsuri de sprijin pentru fermieri acordate prin intermediul PNDR, PNRR, programe operaționale, diferite tipuri de granturi, precum și instrumente avantajoase de creditare acordate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR).

Cezar Gheorghe, consultant Club și expert comerț cu cereale, vorbește despre evoluția prețurilor la grâu, porumb și rapiță de la declanșarea războiului în Ucraina, precum și informații de interes pentru fermieri privind volatilitatea, riscul, factorii de stres, schimbare și rezistență în piața de cereale. Proiectul Concorde oferă fermierilor soluții la problemele curente cu care se confruntă fermierii în demersurile de valorificare a producției agricole.

Riscurile asigurate la culturile agricole și importanța  asigurărilor agricole sunt teme abordate de reprezentanții Clubului Fermierilor Români Broker de Asigurare într-un demers de informare a fermierilor despre opțiunile pe care le au și care sunt principalele aspecte de care trebuie să țină cont la încheierea asigurărilor agricole.

Foto: Clubul Fermierilor Români (https://cfro.ro/)

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Încet, încet, ne apropiem de sfârșitul anului agricol 2021-2022, un an sub spectrul unei secete larg răspândite prin mai toate regiunile țării (lucru recunoscut și de ministrul Agriculturii). În premieră, seceta a reușit să pună pe butuci sistemele de irigații, alea câte funcționează, prin nivelul scăzut al Dunării, care de zeci de ani nu s-a mai consemnat.

Ministrul Agriculturii nu are la acest moment nicio soluție practică de a îndulci amarul situației de criză la fermierii greu încercați și care se află în zonele neirigate ale țării, ori din cauză că situația nu prezintă interes la nivel de guvern, ori că nici domniei sale (incluzând și partidul) nu îi pasă în mod real de a face ceva efectiv în această situație și totul se rezumă la ,,jocul de gleznă” al imaginii, care mai impresionează doar vechii activiști social-democrați din generația iliesciană sau a celei care a crescut la umbra și ,,țâța” acesteia (a se citi beneficiile). Din păcate, încă sunt numeroși.

Nu ar fi de mirare ca PNL să blocheze orice soluție practică de ajutor al fermierilor afectați de secetă, având în vedere că vorbim de un electorat preponderent social-democrat, și deci nu există interes de a-l mulțumi în perspectiva viitoarelor alegeri care se apropie.

Sincer, nu îmi propun a face analiza in extenso a agendei ministrului Daea, fiindcă ar fi doar o pierdere de timp, asta în condițiile în care domnia sa nu a fost capabil de-a lungul prea multelor mandate avute să reușească creionarea unei agende strategice pentru agricultura românească, existând doar o singură excepție, importantă, ce-i drept, și care se referă la promovarea programului de reabilitare a sistemului de irigații, dar și aici fără a încerca updatarea acestuia la noi soluții și concepte care să ducă la creșterea performanței energetice în primul rând, dar nu numai.

Scopul articolului prezent este doar de a trage un semnal de alarmă la nivelul fermierilor, care deja sunt puși în fața faptului de a gândi primele decizii privitoare la noul an agricol 2022-2023 și care nu sunt ușoare de luat, asta, în condițiile în care rezerva de apă este inexistentă în majoritatea regiunilor țării, iar costurile inputurilor au crescut foarte mult, plus că în unele regiuni, cum este o parte importantă din Moldova și nu numai, fermierii vin după trei ani secetoși, care i-a adus într-o postură absolut imposibilă.

Nu îmi permit să dau colegilor fermieri sfaturi legate de deciziile tehnice pe care le vor lua, dar îmi permit să spun că lozincile patriotarde care au mai fost și vor mai fi spuse în curând în special de autorități, dar nu numai, legate de așa-zisa obligație a fermierilor de a ,,cultiva pământul și a asigura securitatea alimentară”, sunt doar niște prostii și nu au legătură cu realitatea. Asta o spun în condițiile în care trebuie să înțelegem că și afacerile din agricultură sunt la fel ca oricare altele, asta, mai ales în condițiile în care se manifestă din ce în ce mai mult o agresivitate prost înțeleasă a unei părți a societății românești, legată de importanța acestei activități și a breslei care o practică.

Anul acesta poate mai mult ca oricând, a venit momentul în care s-ar putea ca decizia semănatului să nu se mai poată lua doar cu speranța că va ploua odată și odată, asta, în condițiile în care mă hazardez să spun că și dacă va ploua normal în toamnă, culturile înființate vor fi în pericol în lunile martie-aprilie de anul viitor (2023), când consumul specific va crește foarte mult, iar rezervă de apă este foarte probabil să nu fie.

Pericolul mare rezidă și din faptul că înființarea culturilor va avea un cost mai mult decât dublu față de anii anteriori, ceea ce duce la un alt nivel de expunere al acestor investiții.

Trebuie avut în vedere că avem nevoie de o toamnă și o iarnă excedentar de ploioase, adică Dumnezeu va trebui să uite deschis pentru mult timp robinetul ploilor, pentru a putea discuta de o refacere a rezervelor de apă, dar oare se va întâmpla acest lucru? Și cine ne poate spune înainte dacă așa va fi?

Mă gândesc cu groază la colegi, care nu vor fi puțini și care vor trebui să semene cereale păioase de toamnă după cultura de floarea-soarelui, care a secătuit efectiv solul de apă și elemente nutritive și care a creat perspective extrem de proaste culturilor care vor urma, asta, ca să nu spunem condiții imposibile.

La fel se va pune întrebarea cum vom putea înființa cultura de rapiță în condițiile unui sol foarte greu de lucrat? Oare cine își va putea asuma riscul de a cultiva doar culturi de primăvară, mai ales dacă are ferma la neirigat? Dacă nu vor fi ploi până în primăvara anului viitor, ce se va întâmpla?

În toate cazurile, fermierii afectați de secetă vor acumula datorii, dar care din păcate sunt purtătoare de dobândă foarte apropiate de nivelul de 2 cifre, având în vedere situația globală și manifestarea agresivă a unei inflații create cu bună știință în perioada de pandemie de foarte multe guverne, prin tipărirea de monedă, și accentuată de războiul de la granițele noastre care a pus pe jar piața energetică și a materiilor prime, iar acum efectele le simțim cu toții, și nu la modul cel mai plăcut.

Personal, cred că fermierii în acest an nu vor fi susținuți de autorități, iar toate măsurile promovate vor fi luate pe calapodul programului „de 3 ori subvenția” sau în traducere liberă ,,împușcați-vă singuri”. Mai mult, așa cum s-a și întâmplat deja, la orice problemă grea și delicată, politicienii răspund prin crearea unei comisii sau comitet. La cea de acum, în calitatea de coordonator, ministrul Daea a prezentat o însăilare de măsuri pompieristice, multe copiate din propunerea de PNS înaintată de fostul ministru Chesnoiu și care nu au nicio realitate cu prezentul, adică cu fermierii îngenuncheați de secetă, și, ce este mai rău, nu vor avea legătură nici cu viitorul.

Cum poți să vii să prezinți acum ca fiind urgente și miraculoase măsuri care poate vor fi implementate în următorul deceniu (sub spectrul unui foarte mare „poate”), și tu să le discuți ca fiind soluții la situația prezentă?

Să vii să discuți de remedierea irigațiilor, dar să nu realizezi că principala problemă nu mai este doar prezența apei pe canalele principale, ci și accesarea ei de către fermieri, iar dificultatea mare este legată de modul de folosință a infrastructurii secundare de irigat, unde legislația este confuză și măsurile – inexistente. Oare chiar să fim blestemați să avem doar miniștri care nu înțeleg că mai mult de 30% din infrastructura de irigații secundară este deținută de OUAI-uri care mai există doar pe hârtie și nu avem soluții rapide de rezolvare a acestor probleme, și de eliminare a acestor blocaje, chiar dacă avem fermieri care ar dori să se implice? Cifrele sunt din situații MADR.

Soluții au tot fost înaintate de către fermieri, dar la schimbarea fiecărui ministru o luăm de la început, ca și cum toate materialele dispar din MADR și așa se cer altele, se fac alte discuții, cu toate că nu se schimbă decât ministrul, restul funcționarilor rămân, dar degeaba.

Avem și numeroși foști demnitari, care mai de care mai isteț și mai pregătit acum, de când stau pe tușă și ne amenință că dacă vor mai fi numiți încă o dată vom vedea și soluțiile miraculoase, dar care le-au lipsit cu desăvârșire atunci când au fost pe fotoliul de demnitate publică.

Plus că mai avem o problemă, în sensul că majoritatea demnitarilor care sunt numiți prin ,,firman de la Înalta Poartă” se consideră peste noapte atât de deștepți și de bine pregătiți, încât nu mai ascultă de nimeni, cu excepția ,,odraslelor de partid” trimise pentru a fi numite pe diferite posturi, asta, cu toate că ei în viața reală sunt doar niște bieți atârnători ai unor afaceri moștenite sau, alții, sunt doar atârnători de funcții publice.

Dar întorcându-ne la soluțiile promovate de noul ministru al agriculturii, stau și mă întreb cum să vii cu un program de finanțare care are la bază o filozofie care nici măcar cămătarii nu au îndrăznit să o promoveze, adică îl îndemni pe amărâtul de fermier să cheltuie acum în avans subvenția pe următorii 3 ani la o dobândă ROBOR + 2%, adică astăzi înseamnă circa 9,5% pe an, asta în condițiile în care încă nu s-a bătut în cuie nivelul subvenției începând cu 2023, condițiile fiind încă în dezbatere.

Legat de programul de finanțare de ,,3 ori subvenția” aș avea și o întrebare legată de faptul că s-a decis ca programul de garantare să se deruleze prin FGCR, fond deținut de trei bănci comerciale private, altele decât CEC, care asigură finanțarea programului. Aici se impune o mică nuanță pentru cei care nu sunt familiarizați, în sensul că există două fonduri de garantare, FNGCIMM deținut de stat și care a fost implicat în principal în derularea programului IMM INVEST cu toate subcomponentele sale, și FGCR, care a primit printre altele în exclusivitate subcomponenta Rural Invest și, în plus, acest program de acum, promovat de ministrul Daea.

Care este dilema? Simplu, comisioanele creditelor acordate sunt suportate de stat și în aceste cazuri din urmă sunt încasate de FGCR și, indirect, de către băncile care îl dețin, dar fără să fie foarte clar de ce s-a alocat așa și nu s-a alocat către fondul FNGCIMM deținut de stat, ceea ce ar fi însemnat o economie, și nu mică?

Revenind, în final mesajul articolului este simplu și pe care foarte mulți fermieri îl cunosc, adică deciziile pe care le veți lua vi le veți asuma singuri, iar dacă va ieși rău sunteți singurii care veți plăti, fiindcă nimeni nu vă va ajuta. Poate a venit timpul ca fiecare să se gândească și la el cu familia lui, în principal, înainte de a lua decizia de a ,,îngropa grămezi de bani în pământ”, fără să fie prea multe argumente că vor fi și recuperați.

În rest, numai de bine.

Articol scris de: DR. ING. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ, fermier (jud. Brăila) și membru LAPAR

A venit primăvara și încet, încet noi, fermierii, turăm motoarele pentru desfășurarea unui nou an agricol. Dar, din păcate, acesta își are debutul într-o constelație a dezastrelor, începând cu urmările economice ale unei pandemii sanitare prea lungi și dure, urmată de spectrul unui război în derulare lângă granițele noastre, iar agricultura mai are și ,,furtuni specifice”, cum ar fi cele două strategii atât de mult hulite, adică Green Deal și Farm to Fork, asta pe lângă alte probleme cronice sau cronicizate ale ultimilor 30 de ani de incompetență politică locală (dar pentru ultimii zece ani dublată și de incompetență politică europeană).

Titlul articolului este inspirat de un film SF, dar percepția acestuia în cazul meu pornește de la realitățile imaginilor groaznice ale unei nații ucrainene distrusă de război și care se gândește la trecutul unei vieți simple și normale, apoi gândul îmi sare la turbulențele majore de pe bursele agricole date de volatilitatea evenimentelor trăite, dar aceste percepții mi se corelează apoi instantaneu cu ecoul afirmației ministrului Chesnoiu care spunea că în România 30% din suprafață produce 70% din producția agricolă și nu în ultimul rând mă gândesc la perseverența meschină a unei clase de gulere albe bruxelleze cu ,,reflexe verzui” care își văd doar interesele de grup, acestea fiind construite în final pe suferința umană a unora care nu prea contează, adică fermierii și prăpădiții aceia care sunt prea săraci pentru a se bucura de ,,opulența” agricolă europeană (prea repede îi uităm pe amărâții comunitari).

Pentru cei care văd doar luxul european, poate ar merita să știe că rata sărăciei medii în UE este de peste 16%, iar în țări precum România, Lituania, Letonia, Estonia, Bulgaria, Spania sau Italia procentele sunt de peste 20%, adică unul din cinci cetățeni este sărac, iar asta era în 2018, nu acum, când lucrurile s-au agravat, iar procentele au crescut cu mult.

Dar care ar fi legătura între toate aceste imagini? În primul rând, este vorba de percepția realităților agricole, care este una din principalele cerințe de înțelegere corectă a fenomenelor economice, dar, din păcate, există și un revers negativ reprezentat de iluzia unei percepții.

Percepția este influențată de etalonul folosit într-o comparație, adică dacă comparăm de exemplu rezultatele economice din România cu cele din Burkina Faso, este clar că avem o economie care ,,duduie”, cum afirma un clasic în viață, dar dacă ne comparăm cu Germania, suntem o biată ,,leșinătură” în drum spre neantul uitării. Ambele sunt percepții, dar luate separat sunt doar niște iluzii, fiindcă raportarea nu este corectă în imaginea globală.

Dacă vom compara agricultura europeană (totalitatea UE) în ansamblul ei cu cea din SUA sau America de Sud, lucrurile nu mai stau la fel de roz sau chiar capătă nuanțe de gri, dar dacă ne comparăm cu Nigeria și Laos, clar suntem ,,stăpânii inelelor”, deci este vorba de cum formulăm afirmația care va sta la baza percepției individului.

Pornind de la aceste exemple, trebuie să înțelegem că percepția pe care o avem despre un lucru sau altul depinde de ce ni se prezintă și de capacitatea noastră de a avea acces la informații, care să ne permită comparații corecte pornind de la ipoteze verificabile, ceea ce din păcate se întâmplă din ce în ce mai greu în lumea noastră de acum.

Dar hai să lăsăm conceptul teoretic și mai bine să luăm niște exemple concrete despre modul cum se formulează percepțiile în rândul societății.

Agricultura ecologică și ușurința implementării acestor tehnologii în practica curentă – văd în multe formule de popularizare despre efectele benefice ale ecologismului în agricultură (lucru pe care nu îl contest) și ușurința implementării acestor tehnologii (aici este o altă discuție).

În cadrul societății percepția benefică a agriculturii ecologice este în creștere, iar în unele cazuri ajunge chiar la radicalism, dar pe de altă parte percepția fermierilor nu rezonează cu această afirmație, iar în acest caz mă întreb de ce?

De exemplu, în Franța, din cele circa cinci milioane de hectare de grâu semănate, doar circa 150.000 de hectare sunt ecologice, apoi avem Germania, unde la circa 2,5 milioane ha grâu cultivat avem doar 130.000 ha grâu ecologic, sau România, unde la circa 2 milioane ha grâu doar circa 75.000 ha este ecologic.

Atunci, mă întreb, oare, fermierii din aceste țări nu văd avantajele acestor noi direcții de dezvoltare, asta, în condițiile în care practica comercială arată că orice nouă tehnologie, varietate, echipament care nu convinge și nu se dezvoltă în primii maximum patru ani de la lansare înseamnă că ,,nu a avut noroc în viață”, iar sfârșitul acesteia/acestuia este aproape.

Totuși, noi la nivel comunitar insistăm să pompăm bani, din ce în ce mai mulți, cu diferite tipuri de subvenții mai vizibile sau nu, plus programe foarte costisitoare de inducere a unor percepții prin promovare media, dar cine le va pune în practică?

Costul produselor ecologice între mit și realitate – de-a lungul ultimilor ani, produsele ecologice (iar eu mă refer doar la cultura mare) au avut fel de fel de subvenții care să compenseze productivitatea mai scăzută față de produsele convenționale, aspect dublat și de ,,educarea maselor” de a accepta prețuri mai mari, deoarece s-a bătut monedă pe faptul că sunt produse mai ,,sănătoase” decât cele convenționale, dar care se obțin cu sacrificii economice mai mari. Zis și făcut. Acum vine întrebarea.

De ce acum produsele ecologice nu costă mai puțin decât cele convenționale, în condițiile în care nu sunt afectate de costul creșterii inputurilor gen îngrășăminte chimice și produse fitosanitare care nu se aplică, fiind interzise? Era o minunată oportunitate comercială de a câștiga loc pe raft și în mintea consumatorilor, dar… Sau oare practicile recent semnalate de presă cu fructe de avocado din supermarket care conțineau reziduuri de insecticid organofosforic (provenit din Columbia, este drept) influențează costul produselor ecologice la fel de mult ca al celor convenționale?

Mai mult, este interesant faptul că inducerea acestei percepții în rândul populației nu a dus la o întrebare de reacție legată de ce rol și credibilitate mai au autoritățile de reglementare pentru protecția consumatorului, dacă tu induci ideea că produsele convenționale sunt ,,mai puțin sănătoase”?

Soia modificată genetic sau cum convingem fermierii că nu este adevărat ceea ce știu – aici amintesc despre o percepție a unui nonsens cunoscut de mai toți fermierii, dar care nu este priceput de europarlamentari, adică mâncăm carne de pasăre sau de porc produsă cu șrot din soia modificată genetic importată din America de Sud, dar nu vrem să îl producă fermierii europeni. Cine și ce poate înțelege? Că europarlamentarii înainte de a fi propuși de partide dau un test de prostie, care este eliminatoriu? Ca argument suplimentar la această afirmație, vine și percepția de mai jos.

Reducerea pesticidelor și îngrășămintelor va asigura un viitor mai bun și sigur – cu tot respectul pentru toți demnitarii, niciun ministru al agriculturii nu s-a împotrivit în mod real la adoptarea de către Parlamentul UE la propunerea Comisiei a celor două strategii, Green Deal și Farm to Fork, cu toate că era cunoscut faptul că prevederile conținute vor duce la scăderea randamentelor. Ceea ce este halucinant este că nimănui la nivel de Comisie sau guverne naționale (de europarlamentari am zis mai sus) nu i-a trecut prin cap ce vom face în caz de criză (asta fiind la finalul unei crize sanitare)?

Fraților politicieni, noi, ăștia de pe stradă, ne permitem să nu ne gândim la astfel de probleme fiindcă v-am pus acolo unde sunteți, prin alegeri, pe voi, dar cei care vă faceți demnitari mai puneți mâna pe o carte (mai groasă decât broșurile publicitare) și mai mergeți și la școală, însă la timpul ei, nu la pensie, și faceți ce trebuie făcut în astfel de posturi.

Legat de ai noștri ca brazii (demnitari), nu pricep ce era așa de greu să înțeleagă că între agriculturile care folosesc pesticide peste 2 kg sa/ha și a noastră, cu 600 gr sa/ha este o mare diferență și reducerea nu se poate aplica identic? Vă dați seama ce pricepuți de oameni în ale agriculturii am avut de-a lungul timpului la nivel de demnitari, care mai de care mai specialist după ce este uns ca fiind os ,,ministerial”, iar agricultura se zbate în neputință?

Cât de incompetent să fii încât să nu pricepi că dacă bagi o mână în zăpadă și una o pui pe plita sobei nu înseamnă că, în medie, este bine.

Mă uit jenat cum la nivel de demnitari ni se acreditează ideea că ,,nea” Frank Timmermans ar fi un zeu al Europei, în condițiile în care acesta este doar un funcționar european mai răsărit și care știe foarte bine de unde bate vântul, adică de la țările mari contribuabile. Chiar credem că această Comisie, incluzându-l și pe amărâtul acesta, face ce crede și guvernele marilor puteri se uită ca ,,proasta în târg”, așteptând undă verde la orice, așa cum așteptăm noi, ăștia mai de la coada clasamentului? Oare uităm așa de repede că și acești comisari trec prin furcile caudine ale numirii de către țările de baștină?

Cât de puternic să fie Timmermans sau cât de proști să fim noi, să credem că a putut să convingă 70% dintre europarlamentarii europeni să voteze astfel de aberații, care acum creează probleme de imagine în rândul multor țări?

Întorcându-ne pe plaiurile mioritice, vedem cum s-a acreditat din perioada ministrului Oros, și este perpetuat și acum sub conducerea ministrului Chesnoiu, afirmația de acum celebră în care se spune ,,că deciziile se iau împreună cu asociațiile mediului asociativ ale fermierilor”, adică tot binele care s-a revărsat și continuă să inunde agricultura românească este și cu contribuția acestora.

Eu, personal, mi-aș dori ca orice demnitar să ia deciziile bune pentru agricultura românească, bazate pe principii economice și nu sociale, chiar dacă o decizie bună poate nu va fi în consens cu asociațiile fermierilor. Nu consensul este necesar, sunt necesare deciziile bune și corecte.

Rog cititorii să mă ierte că sunt atât de cinic în afirmație, dar după 30 de ani de atâtea ,,realizări” mai dăm și pe alături.

Este de-a dreptul păcat că aceste asociații ale fermierilor în marea majoritate nu au înțeles că nu sunt decât un obiect de decor în luarea deciziilor și reușita activității lor depinde doar de bunăvoința autorităților, iar dacă se face o radiografie minimală, reușitele sunt doar de conjunctură sau imagine, nicidecum de profunzime sau strategice.

Asta și din cauză că acest mod de a pune problema de către demnitari politici a dus la decredibilizarea acestor asociații și la acreditarea percepției că toate deciziile sunt luate de comun acord și nu sunt motive de nemulțumire dacă munca a fost colectivă, iar alunecarea broaștei s-a stimulat și prin cooptarea de-a lungul timpului a unor lideri pe funcții de demnitari, mărginașe de altfel și fără importanță decizională, dar care au acreditat percepția în rândul breslei de vânzare a intereselor legitime în favoarea unor interese neclare de grup restrâns, asta, ca să fiu diplomat.

 Pentru cei care vor exemple privind decizii strategice care ar fi putut fi luate de-a lungul vremurilor, mă gândesc la nevoia unui cod rural care să conțină, printre altele, de la prevederile privind arendarea, cadastrarea, comasarea, vânzarea terenurilor, regulile de amplasare și autorizare a fermelor, până la modul de organizare și gestionare a spațiului rural, apoi poate trebuia gândită o strategie a irigațiilor (nu doar un program de reparații) și desecărilor, o strategie de dezvoltare a procesării de fermă sau a procesării industriale prin cooperative și multe altele, dar nu s-a putut.

Mă uit cum domnul Chesnoiu cheamă toată suflarea în elaborarea unui decalog de obiective legislative pentru perioada următoare, iar asociațiile se chinuie să îl realizeze, ceea ce principial nu este rău, ca intenție.

Dar stau și eu și mă întreb, de ce domnul ministru nu se apleacă întâi asupra angajamentelor pe care și le-a asumat prin depunerea PNS-ului și să rezolve problemele care sunt în acesta din punct de vedere legislativ, astfel încât acest document să îndeplinească dezideratele domniei sale, adică predictibilitate și stabilitate?

Aici aș avea în vedere doar cu titlu de exemplu, fără a avea pretenția că sunt singurele sau cele mai bune, dar sigur sunt asumate de domnul ministru, respectiv organizarea managementului riscului în agricultură (unde eu am mari curiozități nesatisfăcute încă) sau poate o lege a arendei care să dea stabilitate (modificare care, după opinia mea, a fost reîngropată la comisia din Camera Deputaților), sau poate despre cum facem să dezvoltăm suprafața irigată fără creșterile din pix ale ANIF, despre securitatea energetică a fermelor și mai putem discuta și despre altele.

Poate ne aducem aminte și de prevederile programului de guvernare care nu ar trebui neglijat și unde am o sensibilitate pentru punctul care se referă la reorganizarea Casei de Comerț Unirea și care, de peste un an, toacă banii și nu a reușit să facă o strategie sau să finalizeze o selectare de membri în CA.

Dacă mă gândesc la Alianța pentru Cooperare și Agricultură, mă întreb de ce se chinuie să facă un decalog de probleme, în condițiile în care anul trecut au anunțat public un program de 12 puncte din care nu s-a realizat niciunul. Nu era mai simplu să elimine două puncte și să îl transmită? Sau dacă s-a schimbat ministrul, se schimbă și problemele?

Dar despre percepții se mai pot spune multe, problema este că poate acum vom înțelege că lipsa acestor decizii poate duce la efecte catastrofale, iar premisele teoretice oricând pot deveni realitate.

Gândiți-vă la următorul scenariu teoretic azi, dar poate probabil mâine, dacă Ucraina nu cultivă 10 milioane de hectare, dacă Rusia va rămâne sub embargo și nu va putea vinde nimic, dacă în SUA seceta continuă și dacă în România vom avea o secetă care ne va face să privim cu nostalgie anul 2020? Sa nu fie posibil așa ceva?

Este drept, nu toți vom fi selectați în jocurile foamei, ci doar unii mai puțini norocoși, iar aceștia sunt cei vulnerabili, adică bătrânii care trăiesc cu 11 lei rația în spitale și au pensii de mizerie dijmuite de inflația galopantă (avem două cifre la inflație), de cei care nu au serviciu sau au venituri mici și tot așa.

Nu uitați, una din 4 persoane care trăiesc în această țară este sub limita sărăciei și s-ar putea să fie și mai multe, din cauza situației din ultima perioadă, dar aici nu sunt incluși ,,jmecherii”, inclusiv cei politici.

Lipsa tuturor acestor decizii care nu s-au luat, și nu sunt prea încrezător că se vor lua în viitorul apropiat (mă refer la minimum 5 ani), va face ca afirmația domnului Chesnoiu că ,,30% din suprafață produce 70% din producția agricolă” să rămână valabilă pentru încă foarte mult timp.

Deci nu ne rămâne decât să ne rugăm că nu vom avea parte de ,,jocurile foamei”, dar să nu uităm că poate sunt momente când rugile nu ne sunt ascultate, iar atunci…? În rest, numai de bine.

Articol scris de: DR. ING. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ, fermier (jud. Brăila) și membru LAPAR

Adrian Chesnoiu, ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, anunță constituirea unui Comitet consultativ cu reprezentanții tuturor sectoarelor din agricultură și industrie alimentară pentru elaborarea de politici publice pe baza dialogului.

Prin intermediul Comitetului Consultativ pentru Politici Agroalimentare, organizațiile reprezentative din agricultură vor avea o relație directă cu șeful MADR, în vederea asigurării predictibilității noilor politici sectoriale în domeniile reglementate.

„În calitate de ministru al Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, îmi doresc instituirea unui mecanism de dialog constructiv cu reprezentanții mediului asociativ din principalele sectoare ale agriculturii, industriei alimentare şi dezvoltării rurale. Principalul scop al acestui mecanism este reprezentat de dorinţa mea de a elabora politici publice coerente în sectorul agroalimentar la care să contribuie activ, pe baza expertizei lor, reprezentanții beneficiarilor acestora, anterior adoptării lor”, a declarat ministrul Adrian Chesnoiu.

Foto: MADR

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Neonicotinoidele sunt pe buzele tuturor de vreo lună, de când Ministerul Agriculturii a dat derogare pentru utilizarea lor, în acest an, la tratarea semințelor de floarea-soarelui, porumb și sfeclă. Prin urmare, s-au activat toate vocile, pro și contra, pricepuți și nepricepuți își dau cu părerea. Marea problemă pe care o văd eu e că adevărații specialiști nu ies în spațiul public cu explicații, iar cei care o fac totuși folosesc cunoscutul limbaj de lemn neînțeles nici de Măria Sa consumatorul și nici de fermier, indiferent de sectorul în care acesta din urmă activează.

La ora actuală, cele mai disputate teme din agricultura europeană sunt neonicotinoidele, organismele modificate genetic, glifosatul, reducerea folosirii produselor de protecția plantelor. Referitor la pesticide, trebuie accentuat că România folosește 700-800 grame de substanță activă la hectar, în timp ce Germania ori Franța folosește spre 3 kg/ha. V-ați întrebat vreodată de ce pe drumurile din Germania, de pildă, parbrizul mașinii rămâne curat și nu ca la noi, plin de insecte moarte? România e aproape bio, părerea mea.

Dacă oamenii de știință le-ar fi zis „biotehnologii” organismelor modificate genetic, ar mai fi existat atâtea discuții și reținere în utilizarea lor? Nu cred, pentru că în fața unui public neinformat, urechist, cuvântul bio dă bine. Oare știm cu adevărat ce înseamnă bio, cum arată bio? În opinia mea, doar sună bine și se profită mult de „bio”, la fel de „eco”.

Revenind la derogarea dată la neonicotinoide, a fost solicitarea fermierilor, iar ministrul Adrian Chesnoiu nu a luat decizia după ureche și doar pentru că i-au cerut agricultorii. Nu, șeful MADR s-a informat, a aplecat urechea la știință, și nu de acum, ci de ani buni. „Comisia Europeană a decis interzicerea utilizării uzuale a neonicotinoidelor, dar permite folosirea controlată a acestora, prin decizia statelor membre, în caz de atac al dăunătorilor. România este binecuvântată cu un sol fertil, dar, în același timp, bogat în dăunători. Doi fac ravagii în culturile de porumb și floarea-soarelui, Tanymecus dilaticollis (Rățișoara porumbului) și Agriotes spp. (Viermele sârmă). Sunt dăunători pentru a căror combatere eficientă nu există altă substanță decât insecticidul din grupa neonicotinoidelor, care se folosește pentru tratarea semințelor, tocmai pentru o limitare cât mai bună a efectelor acestor pesticide pentru mediu. Celelalte state din UE care nu folosesc neonicotinoide nu o fac pentru că e interzisă folosirea uzuală, ci pentru că nu mai au urgența cerută de Regulament, nu se mai confruntă cu acești dăunători, care pot compromite până la 30% din producție. Statele respective au eliminat acești dăunători prin instituirea în trecut a obligației de însămânțare doar cu semințe tratate cu neonicotinoide. După ce au îndepărtat această problemă, au susținut interzicerea folosirii acestui tip de pesticid. La EFSA nu există niciun studiu științific care să facă legătura directă dintre neonicotinoide și moartea albinelor. A fost prezentată o cercetare care menționează expunerea la neonicotinoide drept un posibil factor pentru decesul albinelor. Există însă două cercetări științifice aprofundate realizate de Academia de Științe Agricole și Silvice care au demonstrat că dacă tratamentul cu neonicotinoide se face sub strictă supraveghere și în dozele recomandate, nu există remanențe ale substanțelor în plantă, de natură să pună în pericol viața albinelor”, a explicat Adrian Chesnoiu.

În cazul în care nu se acorda această derogare, confruntat cu o pierdere mare de producție, fermierul ar fi fost tentat să aplice foarte multe tratamente în vegetație, ceea ce însemna un risc mult mai mare atât pentru mediu, cât și pentru albine.

Albinele au nevoie de floarea-soarelui, cum și floarea-soarelui are nevoie de albine. Apicultorii profesioniști spun că mierea de floarea-soarelui reprezintă până la 70% din producția de miere dintr-un an și fără floarea-soarelui cantitatea de miere, în cel mai fericit caz, se înjumătățește.

De ce mor albinele? Mai ales că anul trecut, spre exemplu, la floarea-soarelui nu s-au folosit neonicotinoide, pentru că nu s-a dat derogare. Am vorbit și cu apicultori, dintre cei pentru care creșterea albinelor este o afacere. Aceștia nu pe neonicotinoide aruncă vina, având în vedere că în toate rapoartele EFSA se arată că în cazul experiențelor de câmp rezultatele nu confirmă riscul asupra albinelor în urma tratamentelor semințelor. Și la albine e ca la pomi, legume sau animale, vin cu boli, nu se aclimatizează ori nu sunt îngrijite corespunzător, li se dau tot felul de produse, medicamente, fără control și fără a respecta prospectul. Așa mor albinele, de cele mai multe ori.

Țările care folosesc neonicotinoide la acest moment sunt în jur de o sută. Și nu au probleme cu reducerea numărului de albine.

Neonicotinoidele sunt medicamente pentru plante cum sunt antibioticele pentru om. Ca atare, trebuie utilizate conform prospectelor și nu de oricine. Dacă regulile se respectă, n-ar trebui să fie probleme. Nu o zic eu, ci specialiștii, pe care ar trebui să-i ascultăm până scăpăm de dăunători și până avem ce să punem în loc, ca să nu murim de foame.

Să interzicem, dar s-o facem cu cap și, atunci când avem cu ce, să înlocuim ceea ce nu dă bine în gura unui consumator urechist.

Editorial scris de: MIHAELA PREVENDA, redactor-șef

În ultimii ani, sectorul agricol românesc a fost și continuă să fie sub un real asediu. Alinierea la noile condiții ale Politicii Agricole Comune și strategiile europene de implementare a Green Deal-ului au pus o presiune enormă pe fermierul român, dar și pe cel european. În calitate de reprezentant al României la Copa – Cogeca, Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC) este în permanent contact cu realitățile agriculturii europene, dar și cu impactul pe care îl au pachetele legislative emise de Comisia Europeană din dorința de a trece la o agricultură verde până în 2030.

„Lupta pe care o ducem cu organismele europene continuă, mai ales când în joc este siguranța alimentară europeană și națională. Criza provocată de COVID-19 ne-a pus în situația de a ne reorganiza și de a găsi soluții pentru a adapta practicile agricole. O nouă criză se întrevede prin prisma conflictului ruso-ucrainean. Invazia Ucrainei riscă să perturbe piețele globale pentru produsele agricole și mărfurile necesare producției agricole, cum ar fi energia, îngrășămintele și cerealele-oleaginoasele. Rusia este cel mai mare furnizor de combustibil al UE (18% din importurile UE provin din Rusia); exporturile rusești de îngrășăminte către UE reprezintă 3 miliarde euro sau aproximativ 30% din importurile de îngrășăminte la nivelul Uniunii, iar în cazul României ajung și până la 40%. Aceste lucruri nu pot rămâne fără ecou la nivelul agricultorului român”, transmite AAC.

În fața acestor noi provocări Alianța pentru Agricultură și Cooperare nu poate rămane fără o reacție fermă. Cele patru organizații profesionale din agricultură, industrie alimentară și servicii conexe, având în vedere contextul actual dificil, solicită o serie de acțiuni și măsuri pentru evitarea colapsului sectorului agroalimentar autohton. Prin urmare, AAC cere derogare de la prevederile Strategiei Farm to Fork cu privire la suprafețele necultivate pentru conservarea biodiversității, acum fiind esențială orice suprafață agricolă. Totodată, Alianța solicită derogare de la limitările privind reducerea la 50% a fertilizanților și pesticidelor.

„Alianța pentru Agricultură și Cooperare recunoaște în continuare nevoia de o dezvoltare durabilă, adaptarea politicii agricole pentru prezent și viitor. PAC nu include însă numai protecția mediului și a climei, ci în primul rând un sector agricol eficient din punct de vedere economic și al securității agroalimentare. Obiectivele PAC sunt foarte importante pentru fermierii și cooperativele agricole din România și se vor aproba doar prin implicarea directă și concertată a Copa-Cogeca și a autorităților din statele membre. Acum este nevoie de unitate și reprezentarea activă a sectorului agroalimentar românesc în toate forumurile existente la nivel european, de către toate organizațiile fondate și conduse de producători agroalimentari. În actualul context de criză este mult mai importantă construcția, unitatea, prezența activă la nivelul tuturor forurilor, decât acțiuni divergente care tind să dezbine și să afecteze profund interesele fermierilor și cooperativelor. Reprezentativitatea AAC este o certitudine și nu poate fi contestată. Aceasta se poate dovedi oricând cu actele constitutive, membrii fondatori, participarea acestora în organele de conducere și luarea deciziilor, aspecte validate de instanță și considerăm normal, ca orice entitate/persoană, înainte să conteste să se asigure că din actele constitutive ale așa-ziselor „organizații de fermieri” pe care le reprezintă reiese că sunt formate din producători, că aceștia au drept de decizie și se reprezintă într-un mod transparent prin organele de conducere. Alianța pentru Agricultură și Cooperare își manifestă în continuare deschiderea pentru colaborare în cadrul grupurilor de dialog civil naționale cu toate organizațiile producătorilor, pentru o prezență proactivă a sectorului agroalimentar la nivelul autorităților naționale și europene”, precizează AAC într-un comunicat de presă transmis redacției.

Cele patru organizații profesionale din agricultură, industrie alimentară și servicii conexe, reunite informal în Alianța pentru Agricultură și Cooperare (APPR, Federația PRO AGRO, LAPAR și UNCSV), însumează aproximativ 3.500 de fermieri care lucrează o suprafață totală de 2,5 milioane ha, la care se adaugă 1,5 milioane ha echivalentul UVM aferent zootehniei, pe întreg teritoriul României. Alianța cuprinde totodată și membri care activează în industria alimentară și cumulează o cifră de afaceri de 24,2%, respectiv un număr de angajați de 15,95% din totalul sectorului agroalimentar românesc.

Abonamente Revista Fermierului, ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Clubul Fermierilor Români, ca parte activă a subgrupurilor de lucru aferente discuțiilor privind elaborarea Planului Național Strategic (PNS), a transmis autorităților competente și membrilor subgrupurilor de lucru implicate o serie de sugestii de îmbunătățire a măsurilor vizate prin PNS, inclusiv sugestii de modificare a intervenției propuse pentru SGL 2.1 – „Eco-scheme finanțate din Pilonul I și intervenții de mediu și climă”.

În cadrul eco-schemei „Practici benefice pentru mediu aplicabile în teren arabil”, Clubul Fermierilor Români propune includerea unei Subdiviziuni aplicabile pentru zonele cu alte constrângeri, precum secetă și arșiță, în zonele cu potențial scăzut și mediu pentru practica agricolă (conform Studiului ICPA privind potențialul agricol) din Dobrogea (județele Tulcea și Constanța), Centrul și Sudul Moldovei (județele Galați, Bacău, Iași și Vaslui) și Oltenia (județele Dolj și Olt), în contextul în care nu există posibilitatea utilizării unor sisteme de irigații. Propunerea Clubului este ca valoarea Subdiviziunii Eco-schemei să fie de 30 euro/hectar (cumulată la eco-schema „Practici benefice pentru mediu aplicabile în teren arabil”).

„Faptul că fermierii din aceste zone realizează afaceri agricole la limita profitabilității și nu pot avea acces la alte intervenții, precum Sprijinul Cuplat Vegetal, din cauza efectului multi-anual al secetei și arșiței, concomitent cu o diminuare a subvenției, va conduce în timp la falimentul acestor activități economice și, prin urmare, la lipsa realizării unui echilibru socio-economic la nivel național (depopularea zonelor; renunțarea la activitățile agricole; instalarea unor efecte de mediu agresive, nefavorabile agriculturii, precum accentuarea procesului de deșertificare). Această intervenție, prin Subdiviziunea de Eco-schemă propusă, este în acord cu recomandările Comisiei Europene prin reforma PAC, conform căreia acțiunea acesteia trebuie să aibă o dimensiune regională și specifică, care să susțină pierderile financiare aferente aplicării eco-schemei, și va determina adaptarea tehnologiilor agricole în zonele respective prin economisirea apei, protejarea calității solului și a biodiversității, utilizarea de culturi tolerante și rezistente la secetă și protecția mediului”, precizează Florian Ciolacu, director executiv Clubul Fermierilor Români.

Textul integral al adresei transmise de Clubul Fermierilor Români către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și descrierea tehnică a Subdiviziunii propuse sunt disponibile la următorul link: https://cfro.ro/articol/cfro-modificare-interventie-eco-scheme.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html