porc - REVISTA FERMIERULUI

Ascultăm știința sau vocea străzii? Despre provocările agriculturii în contextul noii Politici Agricole Comune și al strategiilor Bruxelles-ului, am vorbit cu Achim Irimescu, ministru plenipotențiar în cadrul Reprezentanței Permanente a României la Uniunea Europeană.

Reporter: Cum arată azi agricultura în Uniunea Europeană?

Achim Irimescu: Problema cea mai presantă este calitatea managementului. Importanţa gestiunii corespunzătoare a fermelor este esenţială în reuşita afacerii. Dacă ne uităm la provocările de astăzi în faţa fermierilor europeni, este clar că numai managerii, deci cei care au capacitatea de a face faţă cerinţelor, vor reuşi în afaceri. Să privim o statistică foarte simplă, în 2003 erau 14 milioane de ferme în UE, iar în 2023 avem nouă milioane, tocmai datorită faptului că sunt tot mai mari cerinţele şi mulţi fermieri nu reuşesc să facă faţă. În general, fermele care nu au specialitate, care nu au consultanţă nu reuşesc, pentru că nu fac faţă cerinţelor foarte înalte pe piaţa europeană.

„Noi cerem la Bruxelles să se ofere finanţare corectă pentru toate statele membre din bugetul european şi nu din ajutor de stat, care discriminează foarte mult fermierii noştri.”

Green Deal şi cele două strategii, „Farm to Fork” și „Biodiversitate” vin cu cerinţe extrem de înalte pentru agricultorii noştri. Chiar dacă nu cred că vor fi atinse aceste ţine în 2030, este clar că eforturi se vor face şi deja se fac, pentru că în Politica Agricolă Comună deja avem 25% din plăţile directe îndreptate către ecoscheme, pe lângă faptul că aveam deja ecocondiţionalitatea introdusă în PAC. La fel avem pe pilonul doi alte 35% cereri pentru mediu, deci deja e un efort foarte mare al agricultorilor noştri. Pe deasupra au venit şi noile cerinţe care, repet, sunt cerinţe de reducere a pesticidelor, reducerea îngrăşămintelor, reducerea antibioticelor şi chiar lăsarea a 10% din teren neprelucrat pentru biodiversitate, şi să nu uităm că deja avem GAEC 8 în PAC, care spune că trebuie să lăsăm 4% din teren nelucrat în fiecare an. Deci, sunt eforturi extrem de mari ale fermierilor noştri, europeni în general, dar sigur fermierii români au o provocare în plus pentru că, din păcate, România n-a reuşit să stabilească un sistem de consultanţă naţională de înaltă calitate, pentru că vă reamintesc un lucru esenţial, în noul Regulament privind reducerea utilizării pesticidelor se prevede foarte clar ca fiecare stat membru să deţină consultanţă specifică pentru reducerea pesticidelor. Ori, noi nu avem nici consultanţă generală, cu atât mai puţin pe cea specifică pentru pesticide. Şi atunci fermierii noştri se vor confrunta într-adevăr cu provocări enorme în plus faţă de alţi fermieri. Să nu uităm şi un alt aspect extrem de important, acela al finanţării, în contextul în care de la o vreme Comisia Europeană îndrumă mult statele membre să folosească fondurile naţionale, deci ajutoare de stat din bugetul naţional, în loc să se dea bani europeni. Noi am cerut sistematic la Bruxelles să nu se mai facă aşa ceva pentru că se produce discriminare. Vă dau un exemplu foarte simplu: în momentul în care preţurile la îngrăşăminte practic au explodat, România nu a avut buget ca să compenseze fermierii, dar Polonia a dat aproape un miliard de euro compensaţii pentru creşterea preţurilor la îngrăşăminte. Recent, Polonia a reintrodus o schemă de ajutor de stat pentru susţinerea fermierilor, de alt miliard de euro. În contextul în care România şi alte state membre nu au acest buget masiv pentru susţinerea fermierilor şi fiind pe o piaţă comună, este clar că fermierii care nu beneficiază de aceste ajutoare sunt discriminaţi. Tocmai de aceea, sistematic noi cerem la Bruxelles să se ofere finanţare corectă pentru toate statele membre din bugetul european şi nu din ajutor de stat, care discriminează foarte mult fermierii noştri. Un fermier care primeşte o sumă importantă faţă de un fermier din alt stat membru e clar că este mai competitiv şi nu ne mirăm că o serie de produse poloneze le găsim în galantarele noastre, deşi vin de la distanţă, iar producătorii români sunt discriminaţi.

„UE îşi permite să înfometeze zeci de milioane de cetăţeni? Eu cred că nu. Tocmai de aceea cred că trebuie să primeze raţiunea.”

Reporter: Apropo de discriminare, referitor la produsele de protecția plantelor, România le folosește în cantități mult mai mici, comparativ cu celelalte state UE. Prin urmare, ce să mai reducem, în condiţiile în care există un mare decalaj între media europeană şi media din ţara noastră?

Achim Irimescu: În Consiliul de miniştri privind regulamentul pentru reducerea pesticidelor a fost o coaliţie de 16 state membre, din care face parte şi România, care a cerut să se facă o analiză socio-economică. Comisia pune nişte ţinte foarte ridicate, 50% reducerea pesticidelor până în 2050, şi o uşoară diferenţiere între statele membre care nu reflectă realitatea, privind reducerea efectivă. Pentru România, reducerea efectivă ar fi de 35%, dar dacă ne uităm la state membre care au undeva cam de zece ori mai multe pesticide substanţă activă pe hectar decât România, chiar dacă reduc cu 65%, ele oricum vor continua să producă, dar fermierul român, care de la 0,7 kg/ha, ar trebui să reducă cu 35%, practic, ar reduce foarte mult producţia. Este un nonsens să continui să produci în nişte zone unde deja terenul e poluat, şi în România, unde terenul este mult mai sănătos, să nu mai poţi produce sau să reduci foarte mult producţia. De aceea, repet, România şi mai multe state membre au cerut imperios să se ţină cont de impactul socio-economic. Comisia trebuie să vină cu o evaluare de impact socio-economic, asta presupune să ţii cont efectiv de ce se întâmplă din punct de vedere social şi economic, pentru că fermele îşi vor pierde clar competitivitatea şi atunci mulţi fermieri ar urma să dea faliment. Practic, rezultatul e că nu mai producem în UE, unde avem cele mai înalte standarde, vom aduce din ţări terţe care pot să producă fără niciun fel de restricţie, deci vom aduce produse care sunt mult sub standardele europene, practic putem să spunem că efectiv putem otrăvi populaţia europeană, omorând producţia europeană de înaltă calitate. Sperăm să nu se ajungă acolo şi vom vedea cum se va tranşa această chestiune extrem de importantă, pentru că este o chestiune absolut relativă să stabileşti din birou nişte ţinte de reducere fără să ţii cont de realitatea existentă în fiecare stat membru, şi noi asta am cerut sistematic. Sigur, trebuie să facem eforturi, dar nu stabilind ţinte fără nicio bază ştiinţifică sau reală.

Să ne uităm chiar pe datele Comisiei Europene, la nitrați, de pildă. O să vedeţi că România este verde, iar Germania, Olanda, Belgia sunt roşii, ceea ce arată că au practicat o agricultură extrem de intensivă de-a lungul deceniilor şi sigur că acum o reducere la ei nu e atât de catastrofală cât ar fi într-o ţară care utilizează mult mai puţine îngrăşăminte chimice de sinteză. Pentru că trebuie menţionat un lucru foarte important: propunerea strategiei Biodiversitate este reducerea cu 20% a îngrăşămintelor de sinteză până în 2030. Or, la fel, aici este o mare discuţie. Discuţiile pe care le-am avut la Bruxelles au vizat inclusiv faptul că există o limitare şi practic nu se mai poate înlocui îngrăşământul chimic de sinteză cu îngrăşământul natural de la animale, şi în acest context rămâne întrebarea: reducem îngrăşămintele – reducem producţia, reducem medicamentele plantelor, pesticidele? Numai reducerea pesticidelor este o estimare care va duce la reducerea producţiei cu 40%, şi atunci fermierul care astăzi este la limită ce va face mâine, când va înregistra o reducere a producţiei cu cel puţin 40%? Sigur, piaţa dictează, preţurile vor urca, dar întrebarea este: UE îşi permite să înfometeze zeci de milioane de cetăţeni? Eu cred că nu. Tocmai de aceea cred că trebuie să primeze raţiunea.

Mai trebuie menţionat un lucru foarte important: poluarea mondială a UE reprezintă 8%, şi chiar dacă vom face zero, tot rămâne 92% pe restul mapamondului. Cred că foarte important ar fi să luăm decizii care, sigur, să asigure tranziţia aşa-spusă verde către o agricultură modernă cu emisii reduse, dar cu o finanţare corespunzătoare, cu alternative pentru fermieri. Pentru că fermierii vor face, dacă li se pune la dispoziţie o finanţare corespunzătoare şi, în plus, soluţii, cercetare, inovare. Există soluţii. Am văzut în Belgia un utilaj care costă aproape un milion de euro şi care poate reduce cu aproape 90% pesticidele. Dar câţi fermieri din Belgia își permit un astfel de utilaj? La fel şi în România, pentru că investiţia de un milion nu se poate face uşor, în condiţiile actuale. Deci nu discutăm de România, repet, ci de Belgia, unde creditele sunt la câteva procente. Şi atunci ne punem întrebarea: încotro, agricultura europeană? De aceea sunt dispute foarte aprige. Și mai trebuie precizat un lucru: este foarte important cât de bine intenţionat eşti atunci când vrei să introduci eforturi suplimentare. Şi vă dau un exemplu extrem de relevant: Comisia Europeană a întreprins un sondaj public privind bunăstarea animală. Şi a întrebat cetăţenii europeni dacă sunt de acord cu creşterea bunăstării la animale. Aceasta înseamnă investiţii foarte serioase în plus, de exemplu la găini ouătoare înseamnă să renunţi total la cuşti, să faci doar la sol. În contextul ăsta, cetăţeanul a spus: da, suntem de acord! Dar niciodată Comisia nu a pus a doua întrebare consumatorului: sunteţi de acord să plătiţi 20, 30, 40% în plus pentru această bunăstare? Deoarece, cu certitudine, consumatorul nu ar accepta. Pentru că odată cu inflaţia care e recunoscută la nivel european, a depăşit 12% de mult, sigur, sunt categorii de cetăţeni foarte afectaţi, în ţările din Vest – nu discutăm de România – şi vor avea dificultăţi, au deja dificultăţi în a-şi procura hrana de toate zilele. De aceea trebuie mult echilibru şi multă analiză atunci când se iau decizii de genul acesta.

„CE a întrebat cetăţenii europeni dacă sunt de acord cu creşterea bunăstării la animale. Cetățenii au spus: da, suntem de acord! Niciodată Comisia nu a pus a doua întrebare consumatorului: sunteţi de acord să plătiţi 20, 30, 40% în plus pentru această bunăstare? Cu certitudine, consumatorul nu ar accepta.”

Reporter: Fermierii români, crescătorii de bovine și de porci, continuă să aibă probleme. Am ajuns să importăm peste 80% din necesarul de consum al populaţiei, importăm sau mai bine zis procesatorii importă lapte, în timp ce fermierii români, crescători de vaci pentru lapte, şi aşa puţini, câţi au mai rămas, se străduiesc să rezolve această problemă, având în vedere preţul extrem de scăzut la care s-a ajuns în ultimele luni. Mai mult decât atât, au rămas şi fără contracte din partea procesatorilor. Cum vedeţi rezolvarea acestor probleme? Şi care ar putea să fie intervenţia pe care s-o cerem la Bruxelles?

Achim Irimescu: Referitor la preţul laptelui. Ne amintim că au fost într-adevăr preţuri destul de remuneratorii după ce au explodat preţurile la inputuri şi Comisia Europeană explică reducerea preţurilor, care nu e doar în România, din ianuarie până în prezent în fiecare Consiliu de miniştri. Țările baltice au ridicat problema preţului, care a ajuns derizoriu în statele respective, de fiecare dată România a susţinut nevoia intervenţiei Comisiei în acest sens. Comisia Europeană poate să despăgubească din rezerva de criză, una dintre soluţiile din care s-au şi dat banii în cazul fermierilor afectaţi de importurile din Ucraina, sau din banii de piaţă, sau cu ajutoare de stat. În acest context, până acum Comisia nu a reacţionat în niciun fel, a spus că monitorizează piaţa, că preţurile sunt cât de cât remuneratorii şi că situaţia nu este atât de gravă pe cât se menţionează. Şi mai ştim ceva, sigur că ştim doar câteva state, îi este mai greu Comisiei să decidă pentru câteva state. Dacă ar fi fost un număr de state mult mai mare, cu certitudine Comisia ar fi văzut cu totul altfel lucrurile.

Referitor la carnea de porc, acolo avem o veste foarte bună, s-a adoptat „Legea porcului” şi, sperăm, cu ajutorul acestei legi odată pusă în funcţiune, să reuşim să controlăm pesta porcină africană, pentru că acolo este problema cea mare. Eu am spus întotdeauna că nu este nevoie să numărăm porcii din gospodărie, pentru că nu avem de ce, există un Regulament european, 853/2004, care spune că orice producător care produce pentru consum propriu e treaba lui, dar în momentul în care produce pentru piaţă trebuie să aibă produse sănătoase. Asta presupune ca veterinarul să-şi pună ştampila că acest produs este bun. El poate să aibă doar doi porci. Ştiţi că s-a pus la un moment dat problema de cinci porci: poate să aibă doi porci, unul îl pune pe piaţă şi pe unul îl consumă el. Porcul acela trebuie să fie sănătos. Deci noi nu trebuie să interzicem ca producătorul să pună pe piaţă, ci trebuie să ne asigurăm că acel porc este sănătos. Şi aşa s-a făcut legea, şi e foarte bună. Să nu uităm un lucru esenţial, faptul că există pesta porcină necontrolată în România a dus la mari critici, la reducerea sumelor pe care Comisia le acordă României pentru despăgubire în acest sens, şi în al doilea rând, UE a pierdut pieţe, piaţa din China, țară care nu respectă regionalizarea, adică dacă în Germania, mare exportator pe piaţa chineză, nu am pestă porcină africană, practic ea ar putea să exporte, dar pentru că am în România, China a blocat exporturile din UE. Deci impactul este foarte mare, iar România a fost criticată pentru faptul că n-a reuşit să controleze pesta porcină africană, pentru că are impact şi asupra altor state membre.

„Cu restricţiile pe care le introducem agricultorilor europeni nu facem altceva decât să mutăm producţia în alte zone de pe glob.”

Reporter: În ceea ce privește ovinele și interzicerea exportului de animale vii către ţările arabe, la nivel de Comisie Europeană a rămas în discuţie partea de bunăstare a animalelor pe timpul transportului. Unde s-a ajuns?

Achim Irimescu: În septembrie o să avem un nou proiect de Regulament privind bunăstarea animalelor, pentru toate speciile. Sunt temeri mari pentru că, să nu uităm, a venit, de exemplu, Cehia, care a propus să se încheie utilizarea cuştilor pentru găinile ouătoare, or, fermierii au investit sume mari în modernizarea cuştilor şi acum ei nici măcar nu şi-au recuperat investiţia, deci e o problemă. Revenind la subiect, trebuie amintit că în Parlamentul European a fost o comisie care a discutat pe îndelete această propunere privind interzicerea exportului de animale vii, recomandarea a fost transmisă CE, iar Comisia a spus că nu putem interzice exportul de animale vii, pentru că n-avem nicio bază legală în acest sens, dar cu certitudine se vor înăspri regulile.

În Consiliul de miniştri au venit câteva state nordice, la care s-au adăugat Olanda şi Germania, care au cerut interzicerea exportului de animale vii, pentru că ei nu au exporturi şi ei exportă material seminal şi n-au interes în acest domeniu. Ce nu s-a înţeles la nivel european este că statele în care România trimite – şi nu doar România, cel mai mare exportator e Spania – sunt ţările arabe şi nordul Africii, în principiu. Problema este că în momentul în care a fost un zvon că s-ar putea să se interzică, deja Arabia Saudită a făcut contract de 1,5 milioane de ovine în Africa. Prin urmare, nu facem decât, ca şi cu restricţiile pe care le introducem agricultorilor noştri, să mutăm producţia în alte zone de pe glob. Să nu uităm că în momentul în care a explodat consumul de avocado în UE s-au tăiat pădurile în Africa pentru a cultiva avocado, deci exportăm practic poluarea în alte părţi, ceea ce nu face bine omenirii. Natura şi pământul se refac, nu-i problemă, omenirea dispare…

„Să sperăm că producătorii noştri vor face eforturi în a se adapta inteligent la noile cerinţe. Fermierii care sunt bine informaţi şi care ştiu ce-i aşteaptă, cu certitudine, vor lua cele mai bune decizii şi vor reuşi astfel să rămână pe piaţă.”

Revenind la bunăstarea animală, este cert că se va restrânge la opt ore transportul pe zi la animale vii, ceea ce e o problemă în România, pentru că de la Maramureş până la Marea Neagră cu certitudine nu poţi să transporţi cu camionul, şi dacă ar fi autostrăzi, în opt ore, şi atunci înseamnă cheltuieli suplimentare importante. Pe vase, propunerea Comisiei practic vizează ca pe vapor să ai, dacă se poate, aer condiţionat, în orice caz să nu transporţi decât când temperatura nu trece niciodată peste 30°C. Să ai un veterinar care să monitorizeze starea de sănătate a animalelor, să ai hrană şi apă suficientă, deci sunt condiţii bine intenţionate în principiu, dar vor creşte costurile masiv şi atunci există riscul ca importatorii să aducă din altă parte. Există, sigur, chiar în România o persoană – nu-i spun numele – care militează pentru interzicerea exporturilor şi care practic nu face decât să favorizeze Australia, care are subvenţie la exportul de carcase de ovine şi care e mare producător de ovine şi abia aşteaptă să preia pieţele arabe în detrimentul producătorilor europeni. Ştim că este unul dintre puţinele sectoare cu schimb comercial favorabil României, sectorul creşterii ovinelor, şi cred că este de mare relevanţă să facem tot ce e posibil ca să păstrăm această activitate. Să nu uităm că avem 4,5 milioane de hectare de păşune şi este de fapt hrană bio carnea de la oile noastre. Trebuie să facem eforturi să mergem şi pe piaţa europeană, pentru că vă dau un exemplu: până la Brexit, UE acorda în urma negocierilor 260.000 de tone pentru carnea de miel din Noua Zeelandă, nu discut de impactul de mediu, şi în momentul în care a ieşit Marea Britanie din UE practic a rămas un gol. Noi ar trebui să completăm acest gol, să ducem carnea şi la Bruxelles, şi în celelalte state din vest, şi, sigur, carcasă, pentru că trebuie să diversificăm, e adevărat, modul de comercializare. Aici cred că soluția cea mai bună este ca producătorii să-şi facă cooperative şi să aibă propriile abatoare, pentru că după tot ce am văzut în presă, preţul cu care abatoarele cumpără este mult prea scăzut faţă de preţul oferit de cei care exportă din România ovinele. Şi atunci producătorul, crescătorul de ovine, se orientează, cum e normal, el e om de afaceri, trebuie să supravieţuiască, nu poţi să ceri producătorului la infinit să facă eforturi, pentru că el dă faliment, îşi închide producţia şi la un moment dat devenim net importatori la orice produs. Rămâne de văzut cum se va adopta acest regulament, cu certitudine vă pot spune că la Bruxelles noi am reuşit să blocăm statele care au propus interzicerea, dar normele cu siguranţă vor creşte.

Să sperăm că producătorii noştri vor face eforturi în a se adapta inteligent la noile cerinţe, pentru că, în opinia mea, fermierii care sunt bine informaţi şi care ştiu ce-i aşteaptă, cu certitudine, vor lua cele mai bune decizii şi vor reuşi astfel să rămână pe piaţă. Pentru că un lucru este clar, UE nu poate să rămână tributară importurilor. Sigur, nu putem fi producători de mango sau kiwi, dar, cu certitudine, nu putem să renunţăm la producţia de carne de vită, nu putem să renunţăm la producţia de carne de porc, de pasăre şi aşa mai departe, pentru că este proteina care e hrana de bază a populaţiei europene.

 

Articol de: MIHAELA PREVENDA & ȘTEFAN RANCU

 

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – iunie 2023
Abonamente, AICI!
Publicat în Interviu

Ca urmare a faptului că oferta de slănină de porc este limitată la nivel european, iar prețul acestui produs necesar procesării cărnii s-a majorat exponențial, se prefigurează și aici o criză, în plus față de cea a cărnii, a recunoscut Dana Tănase, directorul executiv al Asociaţiei Române a Cărnii, vineri, 29 noiembrie 2019.

„Noi, procesatorii, ne confruntăm cu această criză a cărnii de porc, fiind vorba despre o tendință la nivel european. Acest fapt vine ca urmare a faptului că pesta porcină africană a devastat și Asia, în special China, unde exporturile europene s-au concetrat foarte mult asupra acestei destinații. Pentru a avea un tir de carne sau două trebuie să faci comandă cu două luni de zile înainte. Totodată, s-a configurat și o aprovizionare dificilă cu slănină, care este atât de necesară procesării produselor din carne. Se aleargă foarte mult după 20 de tone de slănină prin Europa și, din cauza faptului că oferta este limitată, prețurile la nivel european au explodat. În România, s-a observat o majorare a prețurilor în acest sens, dar încercăm să le menținem și să ne descurcăm și cu piața internă”, a menționat Tănase.

Tot în ceea ce privește prețurile, la carne de această dată, Dana Tănase preconizează că, anul acesta, de sărbători, se va resimți o scumpire de 15-20% pe piață pentru carnea de porc, deprecierea monedei naționale fiind unul dintre motivele majorării prețurilor.

„În clipa în are aducem carne de porc din Uniunea Europeană, dintr-odată prețul este mai mare. Mai intervine și devalorizarea monedei naționale și faptul că UE face un export masiv de carne de porc în Asia, în special în China. Acesta este factorul care a contribuit ca, la nivel european, de la începutul anului, prețul cărnii de porc să crească cu 30%. Pe lângă creșterea acestui preț mai intervine și prețul porcului ca atare. În special purceii grași au ajuns cam la 50 de euro. Deci s-a majorat și prețul la nivelul fermelor”, a explicat Dana Tănase.

Nu în ultimul rând, aceasta a dat asigurări că va exista carne de porc în perioada imediat următoare, iar consumatorii trebuie să verifice etichetele de pe produsele cumpărate.

„Asigur toți consumatorii că va exista carne de porc în perioada imediat următoare. Fie că vorbim de carnea din România, fie de cea adusă din statele membre, în funcție și de restricțiile față de această maladie care a devastat industria cărnii de porc din țara noastră în ultimii doi ani. Consumatorului îi revine sarcina de a citi eticheta, există un regulament european care obligă trecerea originii cărnii de porc, de pasăre sau de ovine și bovine pe etichetă”, a conchis oficialul ARC.

În primele opt luni ale anului în curs, importurile de carne de porc au crescut atât din punct de vedere cantitativ, cât şi valoric, faţă de aceeaşi perioadă din 2018, ocupând în continuare primul loc în topul produselor importate.

Conform datelor Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), în perioada 1 ianuarie - 31 august 2019 au fost importate 179.079 de tone de carne de porc, pentru care s-au cheltuit 362,39 milioane de euro, în timp ce, anul trecut, s-au adus de pe piaţa comunitară şi din ţări terţe 169.795 de tone, în valoare de 312,46 de milioane de euro.

Publicat în Zootehnie

În viziunea ARC, plasarea în dezbatere publică de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) a unui proiect de ordin privind stabilirea dimensionării tipurilor de exploataţii de suine pe teritoriul României ar putea avea ca efect stoparea pentru moment a unei potenţiale decizii a Uniunii Europene de a include teritoriul țării în zonele considerate cu risc maxim în ceea ce priveşte virusul pestei porcine.

În opinia reprezentanților ARC, Partea a-III-a a Deciziei (UE) 2014/709 ar duce la efecte dezastruoase asupra industriei de procesare a cărnii şi nu numai.

„Asociaţia Română a Cărnii îşi exprimă satisfacţia cu privire la măsurile concrete iniţiate de MADR privind adoptarea unui proiect de ordin referitor la stabilirea dimensionării tipurilor de exploataţii de suine pe teritoriul României, ordin ce se află postat pe site-ul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Transparenţă decizională - pentru dezbatere publică, ca prim pas în elaborarea, alături de celelalte autorităţi, a unui plan de măsuri conform cerinţelor Comisiei Europene”, se menționează într-un comunicat de presă.

ARC consideră că intervenţia promptă a ministrului Petre Daea, în urma solicitărilor procesatorilor de carne, a făcut posibilă stoparea, pentru moment, a deciziei de a include în totalitate teritoriului României în Partea a-III-a a Deciziei (UE) 2014/709, ceea ce ar contribui la efecte dezastruoase asupra industriei de procesare a cărnii şi nu numai.

Asociaţia Română a Cărnii îşi exprimă convingerea că vor urma şi alte măsuri menite să contribuie la limitarea şi, ulterior, stoparea circulaţiei virusului pestei porcine africane, astfel încât procesatorii de carne să îşi poată continua activitatea în condiţii de normalitate, potrivit comunicatului.

MADR a publicat, luni, pe site, un proiect de ordin de ministru, sub semnătura actualului ministru, Petre Daea, care defineşte exploataţia pentru creşterea suinelor de subzistenţă ca fiind acea exploataţie agricolă cu un efectiv de maximum 5 capete porcine, cu greutatea de minimum 30 kilograme, iar exploataţia mică de creştere a suinelor acea exploataţie agricolă cu un efectiv cuprins între 6 şi 65 capete porcine.

Publicat în Zootehnie

Conform anunțului făcut de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA), joi, 1 noiembrie 2018, pesta porcină africană (PPA) se extinde pe teritoriul României, la ora actuală evoluând în 276 de localităţi din 17 judeţe, unde sunt active 1.062 de focare, dintre care 15 în exploataţii comerciale.

Totodată, au fost înregistrate 142 de cazuri de PPA la mistreţi. În total, au fost eliminaţi 356.144 de porci afectaţi de boală.

Conform surse citate, cele mai multe focare sunt în continuare în judeţele Tulcea - 566, dintre care 5 focare la exploataţii comerciale şi un focar la o exploataţie de tip A, şi 67 de cazuri la mistreţi, în Ialomiţa - 125 de focare în gospodăriile populaţiei şi 33 de cazuri la mistreţi, în Brăila - 106 focare (dintre care, 9 focare la exploataţii comerciale) şi în Constanţa - 84 de focare în gospodăriile populaţiei şi trei cazuri la mistreţi.

Până la 1 noiembrie, au fost despăgubiţi 7.785 de proprietari, valoarea totală a plăţilor fiind de 189,18 milioane de lei.

Prezenţa virusului PPA în ţara noastră a fost semnalată pentru prima oară la 31 iulie 2017, în judeţul Satu Mare.

Publicat în Zootehnie

În zilele de 9 și 10 decembrie 2017, porcul crescut românește a fost în centrul atenției la Râmnicu Sărat. Asociaţia Fermierilor cu Investiţii în Sectorul Suin (AFISS) a organizat, în parteneriat cu Primăria, prima ediție a Festivalului „Pomana Porcului”. Evenimentul a animat micuțul oraș din județul Buzău, platoul de lângă primărie fiind luat cu asalt de râmnicenii veniți, cu mic, cu mare, să-i vadă pe artiștii care au asigurat distracția și voia bună: Aurel Moldoveanu, Mădălina Manolache, Mioara Velicu şi Irina Loghin. Având în vedere apropierea sărbătorilor de iarnă, colindele au acompaniat bunătățile tradiționale expuse spre degustare și vânzare de producători locali. Carnea de porc sau, mai bine zis, pomana porcului făcută la ceaun şi sarmalele în foi de varză au fost la mare căutare, însă nici preparatele din carne, din lapte, ouăle și mierea n-au dus lipsă de clienți.

Festivalul Pomana Porcului, de la Râmnicu Sărat, a dat ocazia producătorilor agricoli locali să se promoveze. Iar județul Buzău se poate lăuda cu mulți asemenea producători, și mici, și mari, iar câțiva au răspuns prezent Asociației Fermierilor cu Investiții în Sectorul Suin. „Fiecare zonă ar trebui să-și promoveze producătorii locali, indiferent de mărimea fermei, a afacerii. Consumatorul trebuie să ne cunoască și să cumpere produse românești”, este de părere Ion Iaru, un mic întreprinzător din Râmnicu Sărat. El a venit la evenimentul din centrul orașului cu produse din lapte și cu ouă de găină. Ion Iaru crește vaci, oi, porci, rațe, pui de carne și găini ouătoare. L-am întrebat cum îi merge, cum a fost anul acesta. A răspuns, simplu, „bine”. Da, îi merge bine pentru că, așa cum ne-a spus, de patru ani nu mai are credite la bănci, și-a pus pe picioare afacerea agricolă fără fonduri europene, iar acum își vede de fermă, procesează diverse produse care, din fericire, sunt căutate pe piața locală, ceea ce am remarcat și noi, văzând la standul producătorului cererea mare de caș, urdă și ouă. Acestea din urmă aveau și un preț atrăgător, 0,75 lei/ou.

La căsuța cu miere am găsit o familie de apicultori, dar nu dintre cei cu normă întreagă, pentru că, deocamdată, mierea nu aduce suficienți bani astfel încât oamenii să-și lase serviciile actuale. Ea, profesoară, el, medic, familia Gavrilă-Florescu și-a făcut cunoscute produsele obținute de la albine cu ajutorul târgurilor și expozițiilor. Festivalul organizat de AFISS a fost o surpriză plăcută pentru familia de apicultori, care și-ar dori să fie mai dese astfel de evenimente locale.

Și pentru că aceia care au dat strigarea pentru întâlnirea consumatorului final cu producătorul, pe platoul din fața Primăriei Râmnicu Sărat, sunt crescătorii de porci, normal că nu puteau lipsi tocmai ei. Miron Dascălu a adus „Bunătăți de la conac”, produse tradiționale din carne, naturale, neinjectate, cum îi place să zică, respectiv produse crud-uscate, produse ușor fierte și afumate. „Manifestarea aceasta, căreia i-am dat numele de „Festivalul Pomana Porcului”, este o oportunitate atât pentru noi, producătorii, cât și pentru consumatori, care au prilejul să afle despre produsele noastre și despre carnea de porc românească”, a punctat Miron Dascălu. El deține un grup de firme care controlează întregul flux, „de la furcă la furculiță” sau „de la sămânță până la om, pe masă”, dacă ar fi să-l citez pe omul de afaceri din Râmnicu Sărat, care a investit sume considerabile în zootehnie, terenul lucrat (aproximativ 300 ha) fiind puțin în comparație cu nevoile animalelor. În cadrul grupului există reproducție, o fermă cu 2.000 de scroafe și un circuit închis, precum și o fermă cu circa 60.000 de porci pe an. „Avem propriul abator (pentru porc și vită) și fabrică de procesare, iar de curând ne-am deschis la București un magazin, coop.ro, în care, pe lângă produsele noastre, vindem și preparate cum ar fi brânzeturi, de la alți producători din județul Buzău. Totodată, produsele noastre ajung în câteva magazine din Buzău alături de ale altor producători locali. Ne luptăm, prin asociațiile profesionale, să ajungem în galantar, să ne cunoască consumatorul. Există carne românească și ea trebuie să fie prezentă pe rafturile marilor lanțuri de magazine”, a precizat Miron Dascălu. Întreprinzătorul a profitat de suprafața de vreo 2 ha de viță-de-vie moștenită de la părinți în localitatea Podgoria (lângă Râmnicu Sărat), ca să producă și vin – Domeniul Dascălu, pe care îl valorifică atât în magazinul propriu, cât și prin intermediul unei alte afaceri – agroturism. Pe Valea Doftanei, la pensiunea Conacul Dascălu se găsesc toate produsele grupului buzoian.

Sufletul Festivalului „Pomana Porcului” a fost o femeie, cea care ține frâiele AFISS, dar și pe ale propriei ferme de îngrășare porci. Larisa Ene, președintele AFISS, a ținut să spună tuturor, în deschiderea evenimentului, că a dorit să aducă în atenția consumatorului fermierul mic și mijlociu, mai ales că asociația se adresează celor cu ferme de circa 10.000 de porci crescuți pe an. „Prin organizarea acestei prime ediții a Festivalului Pomana Porcului, ne-am apropiat de consumatorul final, i-am prezentat acestuia fermieri, oameni care fac produse tradiționale românești din materia primă crescută în România. Astfel, am venit în sprijinul fermierului, consideră Larisa Ene. Este importantă interacțiunea cu consumatorul final. Fermierul se face cunoscut, consumatorul îi cunoaște, încet, încet, produsele și mai apoi le poate identifica inclusiv în magazine. Este nevoie să înțelegem că trebuie să consumăm produse românești, realizate aici, în țară. Este spre binele tuturor, și al consumatorului, și al fermierului. Nu putem supraviețui unii fără alții. Supraviețuiește fermierul, cumpărătorul consumă un produs de calitate și așa aducem un plus tuturor.”

La prima ediție a Festivalului „Pomana Porcului”, am remarcat sloganul AFISS: „Porc crescut cu suflet de fermieri români, pentru români”. Evenimentul de la Râmnicu Sărat face parte dintr-o campanie de sprijinire a fermierilor mici și mijlocii, demarată de AFISS. „Este al doilea eveniment pe care-l organizăm în acest an. Primul a fost un turneu cu presa în câteva ferme membre ale asociației”, a specificat Larisa Ene.

 

Micul fermier continuă să sufere

De doi ani, crescătorii mici și mijlocii de porci trec printr-o perioadă dificilă. Prețul porcului nu acoperă costurile de producție. Chiar și în această perioadă, când, teoretic, se consumă foarte multă carne de porc, la poarta fermei prețul pe kilogramul de porc în viu este undeva la 5,2 lei, în timp ce costurile depășesc 6 lei/kg, în special în fermele cu investiții noi. Cu toată voia bună și bucatele alese de la Festivalul „Pomana Porcului”, nu puteam trece peste problemele din creșterea porcilor. „În ultimii doi ani, spune Larisa Ene, media nu a depășit 5 lei/kg viu. Am avut și prețuri de 3,5 lei/kg viu la poarta fermei. Acum, sunt probleme și din cauză că Pachetul 1 din măsurile de bunăstare a fost redus cu 25%. Banii din acest pachet ar trebui dați cât mai repede și, de asemenea, ar trebui să știm ce se întâmplă cu tăierile astea, ca să știm exact dacă mai avem ceva de recuperat sau nu din sumele respective. APIA a început deja să ceară crescătorilor refacerea cererilor inițiale pe bunăstare aferente anului 2017, ceea ce nu este normal, având în vedere că nu avem un răspuns definitiv de la Bruxelles asupra acestor tăieri. Fermierii își fac planuri de afaceri, au datorii de plătit și este firesc să știe dacă mai au ceva de recuperat sau nu.” Ce-i de făcut? Președintele AFISS susține că există soluții, dar ele sunt în mare parte în mâna autorităților. „Ar trebui să se accelereze Măsura 14. Sperăm să intre în vigoare de anul viitor. Fiecare porc ieșit din fermă de la începutul anului și care a beneficiat inclusiv în anul 2015 de măsuri de bunăstare, pentru care fermierii au cheltuit bani, trebuie să fie inclus în această măsură”, afirmă Larisa Ene. Ea a adăugat că fermierii au nevoie de măsuri economice adaptate nevoilor, în funcție de mărimea fermei. Cei mici și medii au necesități diferite de finanțare, comparativ cu marii fermieri. „Băncile ar trebui să finanțeze proiecte, planuri de afaceri și nu să ceară garanții locuințe și alte asemenea bunuri, pe care cei mai mulți dintre tinerii care vor să investească în zootehnie nu le au. Apoi, dobânzile sunt mari. Băncile ne înglodează cu dobânzi foarte mari și nu reușim să ducem mai departe investiția”, punctează președintele AFISS.

Necazul micului fermier e că nu are putere de negociere, nici în fața băncilor și nici în fața furnizorilor de input-uri. O soluție ar fi asocierea. Însă, ca să se asocieze, vrea să vadă beneficiile, să aibă măsuri legislative care să-l diferențieze de unul din afara unei forme de asociere. „Legea Cooperativelor nu poate fi pusă încă în practică din punct de vedere fiscal, cu toate că s-a publicat în Monitorul Oficial anul trecut, în iulie 2016”, arată Larisa Ene.

Încă o lege care ar fi putut fi benefică fermierului român, cea așa-zisă a supermarketurilor, nu funcționează. Nici despre cele 51% produse românești pe rafturile marilor rețele de magazine nu mai sunt vești.

Ce le rămâne producătorilor agricoli autohtoni? Poate că ar fi timpul să se unească și să ajungă direct la consumator, prin intermediul propriilor magazine, prin organizarea de târguri săptămânale sau de evenimente cum a fost și acesta de la Râmnicu Sărat, Festivalul „Pomana Porcului”.

Publicat în Eveniment

Din cauza diminuării prețului cărnii porcului în viu la poarta fermei și a menținerii aceluiași nivel al costului de producție, AFISS afirmă prin vocile sale autorizate că în perioada următoare am putea asista la un număr mare de falimente în rândul fermierilor mici și mijlocii.

În plus, incertitudinea privind momentul în care va demara Măsura 1.4 și amânarea plăților pe Măsura 215, sume aferente anului trecut, bani care ar fi trebuit să fie în conturile fermierilor până în luna noiembrie a.c., ar putea contribui și ele la distrugerea unei zone importante a sectorului suin din România.

„În urma evoluției prețurilor din ultima perioadă la porcul viu, AFISS atrage atenția autorităților și opiniei publice că, în timp ce prețul kilogramului de carcasă porc la raft a depășit 10 lei, la poarta fermei prețul porcului în viu a scăzut continuu începând cu luna septembrie, ajungând la sfârșitul lunii noiembrie sub 5 lei/kg porc viu. Astfel, fermierii mici și mijlocii înregistrează pierderi uriașe întrucât costul de producție este între 5,9 si 6,2 lei/kg, respectiv o pierdere de 20 la sută”, spun cei de la AFISS într-un comunicat de presă. „Această situație este agravată de incertitudinea privind termenul de începere a implementării Măsurii 1.4 privind compensarea cheltuielilor fermierilor datorate îmbunătățirii condițiilor de bunăstare a animalelor și amânării până la o dată neprecizată a reținerii de 25% din plățile pachetului 1 din Măsura 215 aferente anului 2016, plăți care ar fi trebuit achitate până în luna noiembrie 2017. În aceste condiții, facem un apel la autoritățile implicate să acționeze cât mai urgent pentru rezolvarea problemelor legate de Măsurile 215 și 1.4 și pentru verificarea anomaliilor apărute pe piața cărnii de porc, în vederea identificării eventualelor situații de concurență neloiala sau înțelegeri anticoncurențiale, întrucât în lipsa rezolvării acestor probleme există riscul ca în lunile următoare să asistăm la un număr mare de falimente în rândul fermierilor mici și mijlocii”.

„Într-adevăr, piața cărnii de porc și cea a laptelui au fost printre cele mai afectate de evoluțiile la nivelul UE”, Sorin Ignat, BT

Într-un interviu acordat publicației noastre în 2016, Sorin Ignat, director agribusiness BT, preciza că piața cărnii de porc și cea a laptelui au fost printre cele mai afectate de evoluțiile la nivelul UE, în ultimii ani.

Finanțistul a avut o imagine pozitivă asupra agriculturii românești și a menționat că, deși cu probleme în sector, în condițiile unei bune gestionări a resurselor, problemele pot fi rezolvate, astfel încât să nu se ajungă la falimente.

„Într-adevăr, piața cărnii de porc și cea a laptelui au fost printre cele mai afectate de evoluțiile la nivelul UE, creșterea producțiilor și eliminarea cotelor, dar și din cauza contextului mondial, scăderea cererii mai ales în urma embargoului impus Rusiei. În ultima vreme se observă însă o așezare a pieței, chiar o ușoară revenire, susținută și de politicile UE de sprijin a acestor sectoare, cum ar fi ultimul comunicat privind acordarea de compensații pentru reducerea cantității de lapte livrat. Observăm în acest domeniu o mai bună colaborare între jucătorii din piață, dar și o dezvoltare a gradului de integrare, fie prin creșterea capacității de producție proprie de furaje, pentru reducerea costurilor, fie prin găsirea de soluții de prelucrare a producției, inclusiv în forme asociative, cooperative. Deși cu probleme în sector, în condițiile unei bune gestionări a resurselor, problemele pot fi rezolvate, astfel încât să nu se ajungă la falimente. Fermierii mici au cel mai mult de suferit din cauza accesului mai greu la piața de desfacere. Pe lângă măsurile legislative, cum e Legea 321, trebuie până la urmă ca fiecare dintre noi să contribuie la dezvoltarea agriculturii românești, consumând cu prioritate produsele provenite din fermele noastre”, afirma Ignat în 2016.

Că realitatea este puțin alta o arată cifrele. Concret, potrivit datelor obținute de Revista Fermierului în 2017, luna mai, fermele specializate pe creșterea porcinelor (Cod CAEN 146) care au solicitat intrarea în faliment au fost 98 la număr în perioada mai sus amintită. Din acest total, trei SRL-uri au solicitat deja falimentul în 2017.

Potrivit datelor agregate de cooperativa agricolă „Țara Mea” la finele acestui an, România producea în anul 1989 circa 15 milioane de porci. De atunci, producția internă a scăzut semnificativ, ajungând în anul 2000 la numai 800.000 de porci pe an, iar în prezent, la 4.460.000 de porci.

Pentru a acoperi cererea de consum de pe piața locală, România trebuie cel puțin să dubleze producția internă de carne de porc.

Datele INS arată că în anul 2016 producția totală de carne de porc a crescut cu doar 4,6%.

Aproximativ 60% din carnea de porc din comerţul modern şi tradiţional provine din import.

Conform datelor Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, România importă anual cca 230.000 de tone carne de porc (aproximativ 30.000 de tone porci vii și 200.000 de tone carne de porc), cheltuind astfel circa 350 de milioane de euro pe carnea importată. În același timp, România exportă de aproape 60 de ori mai puțin – adică, circa 4.000 de tone de carne și produse din carne de porc.

Potrivit MADR, în prezent, produsul carne de porc necesită sprijin financiar pentru a asigura necesarul de consum din producția internă.

INS arată că cel mai consumat tip de carne din România este cea de porc, acoperind aproape jumătate din consumul total de carne, fiind urmată de cea de pasăre, cu un consum de 15-20 kg anual, şi de vită, categorie care reprezintă doar 10% din total.

Per total, consumul de carne în România este mai mic faţă de cel din ţările mai dezvoltate: fiecare român mănâncă în jur de 60 de kilograme de carne/an, faţă de media europeană de 70-75 de kilograme pe an.

Publicat în Zootehnie

Porcii ”guiță mai departe” în ferma celor trei administratori ai fermei vrâncene Pig Elita, chiar și în condițiile a 10 euro în minus/UVM din plățile în favoarea bunăstării la suine, Subpachetul 1, (în cazul celor din Gologanu un rest de plată de circa 31,5 euro pe UVM, adică pe 0,3 porci grași), dovadă fiind chiar investițiile efectuate de aceștia în 2017 – tractor de capacitate mare, vidanjă, reboxare, transportor de hrană automat, pavele ș.a.

La prima vedere pare un paradox, însă explicațiile oferite atât de oamenii de afaceri, cât și de reprezentații AFISS și ai veterinarilor vin să susțină o stare de fapt, și anume aceea că și un euro lipsă din plățile compensatorii destabilizează cash-flow-ul unei îngrășătorii de porci.

În ciuda volatilității prețurilor cărnii de porc (n.r. - în martie 2017, prețul pe kilogramul de porc în viu era de 3,5 lei, față de 6,8 RON/kg la nivelul lunii septembrie a.c., respectiv 6 lei pe kilogram în prezent, adică fix sistemul de „dinți de fierăstrău” al marjelor din cărțile de economie, cu suișuri și coborâșuri constante, în funcție de sezon), precum și a pierderii unei sume de aproape 10 euro din Subpachetul 1 - „Creșterea cu cel puțin 10 la sută a spațiului alocat disponibil fiecărui animal” al Măsurii 215 - „Plăți în favoarea bunăstării animalelor Pachet – a) – porcine”, aferentă coeficientului de 0,3 porci grași/UVM (coeficient de conversie UVM, conform anexei V din Regulamentul (CE) nr. 1974/2006), cei trei acționari ai Pig-Elita – prima fermă vizitată de jurnaliștii agrarieni invitați de șefa AFISS, Larisa Ene, într-un infotrip de trei zile în regiunea Moldovei – duc mai departe cu mândrie munca de crescător de suine.

Cu mândrie, dar și cu tenacitate de vreme ce, din 2011, cifra de afaceri a fermei nu a variat foarte mult: 2011 – 1.961.942 lei, 2012 – 3.358.686 lei, 2013 – 2.194.148 lei, 2014 – 2.316.966 lei, 2015 – 2.098.837 lei, respectiv 2016 – 2.263.242 lei, șefii Pig Elita pornind din blocstart în 2003, dar a pierdut din plățile pe bunăstare.

ferma porciCă, în AFISS, cei de la Pig-Elita au găsit un sprijin în vederea susținerii acestui business care scade ca profitabilitate atunci când nu intră în cont toată plata compensatorie reiese inclusiv din intervențiile ferme ale Larisei Ene la declarațiile unuia dintre acționari, Maricel Lazăr, atunci când acesta încerca să răspundă unei întrebări cu privire la situația financiară a exploatației din Gologanu: „Ați avut pierderi pentru că din Subpachetul 1 vi s-au tăiat cei 10 euro - de la 41,4 euro sunt 31,5 euro - adică aproape 10 euro. Acolo au fost pierderile, pentru că fiecare om își bugetează plățile compensatorii. Sunt niște sume pe care te bazezi și, în mod normal, ți le bugetezi. Dumnealor sunt un caz aparte – au început în 2003. Gândiți-vă la fermierii care au început după 2007, după 2010, fermele tip Muntenia, cu credite pe investiții mari, pentru că sunt în euro, iar acum situația este că ROBOR a crescut foarte mult și sunt alte costuri”.

Pe de altă parte, cu privire la situația financiară a exploatației sale, într-un ton mai moderat, Lazăr a mărturisit că anul trecut a fost totuși unul „mediu” ca nivel de business, în condițiile în care de când crește porci, nu prea a avut „un an bun”.

„Eu spun mediu pentru că noi am făcut cererea inițial la APIA pentru două cicluri (n.r. - de îngrășare a porcilor). Nu am mers cu a cea de-a treia serie care se scoate în ianuarie-februarie pentru bunăstare”, a precizat fermierul. „Noi pierderi nu am avut pentru că am fost înregistrați la APIA cu două cicluri. Am ieșit cu ciclurile undeva în iunie și în septembrie-octombrie. Pierderile masive au fost la colegii noștri care au scos în ianuarie-februarie”, precizând totuși că „banii pe bunăstare nu sunt așa de siguri” și că, pe 2016, nu i s-a „dat” toată subvenția.

Inteligența cu care fermierii din Gologanu de Vrancea evită perioadele de pierderi este dovedită și de declarațiile celuilalt acționar al Pig Elita, Neluțu Ștefan, prezent și el la discuțiile cu jurnaliștii. În contul său, Neluțu a vorbit de omiterea perioadei celui de-al treilea ciclu de îngrășare a suinelor pentru care nu s-a mai solicitat sprijin pe bunăstare, și anume cel cu valorificare în lunile ianuarie-februarie, ca urmare a prețurilor mici la kilogramul de carne de porc în viu. Mai mult, omiterea celui de-al treilea ciclu susține și evitarea pierderilor pe zona plăților pe biosecuritate, aspect cuprins în aceeași Măsură 215 de plăți în favoarea bunăstării animalelor.

Trebuie menționat în acest context și că în cadrul Pig Elita, un ciclu de îngrășare este de 1.500 de capete, optimizat fix pentru transportul lotului de porcine în două camioane specializate, fiecare cu o capacitate de 750 de capete.

„Făcând două tranșe, ocolim perioada când prețurile sunt jos (n.r. - vânzarea porcinelor în perioada ianuarie-februarie). Populăm undeva în februarie-martie și după aceea în iulie-august. Când se va regla piața din România, vom merge și noi pe trei tranșe. După părerea mea, două cicluri și jumătate se fac lejer. Grajdurile ne-ar permite să mergem până la 1.800 de capete. Este vorba însă de subvenția aceasta pe biosecuritate care se referă și la spațiul pe care trebuie să-l ocupe un purcel. Când este mic i se alocă un spațiu, iar când crește, un alt spațiu”, a precizat oficialul Pig Elita. „Noi am ocolit și perioada de comercializare din perioada sărbătorilor de iarnă, că și atunci nu este un preț deosebit”.

Tot Neluțu Ștefan a recunoscut jurnaliștilor și că, în prezent, Pig Elita este „pe plus” și a explicat și condițiile în care ferma își acoperă investițiile în producție.

„Putem zâmbi și noi puțin. N-avem împrumuturi, trăim pe ceea ce produce societatea”, a afirmat discret crescătorul de porci. „În condițiile în care un euro nu depășește suma de 4,5 lei, furajul nu se duce peste 1,6 lei kilogramul (n.r. - la o conversie de 2,5 kg furaj/un kg porc în viu), purcelul pentru îngrășat nu sare de 80-82 de euro pe cap de animal și dacă am avea un preț de 5,6-5,7 lei kilogramul de carne în viu, ne acoperim cumva costurile. Însă, de obicei, prețurile sunt de 5,2-5,5 lei kilogramul de porc în viu și, atunci, mare parte din banii din subvenția pe biosecuritate se duce în costuri, nu în biosecuritate. Principalul cost este cu purcelul. La 82 de euro pe cap, la 23,5 de kilograme bucata, zic eu este exagerat. Au fost perioade când îl luam și cu 45 de euro purcelul. Acum s-a dublat”.

Investițiile... „de speriat” din Pig-Elita, în realitate normale în viziunea AFISS

Și acestea nu sunt cuvinte prea mari, ci fix ale unuia dintre administratorii firmei, mai exact ale aceluiași Neluțu Ștefan. Iată cum, în ciuda tăierilor din plățile pe bunăstare, 2017 a fost unul bogat în investiții, conform spuselor acționarului amintit mai sus: „Dacă ar fi să evaluăm investițiile de anul acesta, cred că m-aș speria. Am luat un tractor de capacitate mare, vidanjă legată de tractor, reboxare, transportor de hrană automat, pavele (grătarele de sub purcei)”, a spus Neluțu Ștefan, afirmații întărite inclusiv de cele ale lui Lazăr Maricel: „Anul trecut au fost niște investiții masive, începând cu grătarele care costă 18 euro metrul pătrat, hrănitori, boxări, un total de aproximativ trei miliarde de lei vechi. Investițiile acestea sunt formate atât din credite, cât și din venituri proprii”.

La prima vedere, ar părea un paradox să investești atât de mult, dar să spui că ai pierderi în business ca urmare a diminuării nivelului plăților pe bunăstare. Însă cei din sector nu sunt de aceeași părere. Și aceștia chiar explică.

Potrivit declarației de principii a AFISS, exprimată chiar de șefa asociației, intenția conducerii acesteia este de a-i susține pe fermierii mici, cei care nu dețin capabilități de reproducție, astfel încât aceștia să se dezvolte, să investească, să-și majoreze capacitatea de producție, adică implicit profitabilitatea și capacitatea de a se menține pe piață, în lupta cu marile concerne (unul dintre acestea foarte aproape de Gologanu).

„Nu neapărat că vrem să ne poziționăm ca asociație. Vrem doar să fim ascultați și necesitățile acestor fermieri să ajungă în atenția autorităților, să se facă ceva, să poată rezista pe piață. Asta a fost ideea revenirii pe piață a AFISS”, a afirmat Larisa Ene în cadrul întâlnirii cu jurnaliștii în crescătoria din Gologanu. „O fermă de 1.500-2.000 de capete pe serie este o fermă mică. Este una care îi permite unei familii să trăiască. Acești fermieri trebuie să supraviețuiască, trebuie să-și mărească capacitatea, pentru că aduc un plus inclusiv în zonele unde sunt exploatațiile acestea. Ele consumă furaj, iar cei care produc pe vegetal, vând către aceste ferme care își produc furajul în fermă. Aduc un plus de venit tuturor”.

Mihai NeaguÎn susținerea celor afirmate de Larisa Ene a venit și medicul veterinar dr. Mihai Neagu, care a explicat de ce continuarea acestor plăți compensatorii pe bunăstare și aportul acestora în cash-flow-ul unei ferme precum Pig Elita fac ca aceasta să nu plutească în derivă pe marea agitată a pieței volatile din sectorul porcului.

„S-a terminat măsura 215 și urmează să se implementeze Măsura 14T despre care, din câte înțeleg, s-a decis asupra ei și va merge până în 2020. Este măsură bună în sensul în care oferă anumite avantaje la cash-flow, o siguranță la încasări. Ea nu este o subvenție directă, ci o plată compensatorie. Atunci, ai niște costuri suplimentare ca să îndeplinești condițiile lor, dar te ajută la cash-flow. Ai o sursă sigură, în condițiile în care piața este foarte volatilă. Adică, porci ca aceștia, anul trecut, în martie, erau 3,5 lei kilogramul în viu. Anul acesta, s-a ajuns la 6,8 pe kilogramul în viu. În decurs de un an, este o diferență foarte mare. Când stai într-o piață atât de volatilă, faptul că încasezi niște bani dintr-o alocare sigură ajută. În plus, în aceste condiții, și băncile scontează biletele și, atunci, ai un buffer financiar. Altfel, dacă s-ar sta numai în producție, banca nu ar fi niciodată dispusă să-și asume riscul de refinanțare. (...) Banii aceștia sunt foarte importanți pentru fermierii mici, pentru că au fost aproape doi ani cu prețuri între 3,5 și 4 lei pe kilogram viu. Porcul mic este adevărat că a costat mai puțin, dar nu atât de mult încât să permită să se iasă pe zero. Fermierii mici au pierdut bani (cei care nu au fost integrați). Este foarte important să se știe lucrul acesta, pentru că nu pot să-și mărească capacitatea, nu pot să investească, nu pot face nimic”, a conchis veterinarul.

Cu un număr mediu de trei angajați în 2016, Pig Elita a avut în 2016 un profit net de 289.618 lei, datorii de 326.073 lei, active imobilizate de 236.059 lei, active circulante de 434.748 lei, respectiv capitaluri proprii de 411.615 lei.

Plăţile în favoarea bunăstării animalelor – pachet a) – porcine au ca obiectiv general îmbunătăţirea mediului şi a spaţiului rural prin susţinerea unor standarde superioare de bunăstare a animalelor. Ca obiectiv specific, aceste plăţi au ca scop atât asigurarea unor standarde superioare de bunăstare a animalelor în cadrul fermelor zootehnice prin acoperirea costurilor suplimentare şi a pierderilor de venituri, cât și îmbunătăţirea condiţiilor de mediu şi a bunăstării animalelor datorate angajamentelor asumate pe baze voluntare pentru bunăstare prin aplicarea unor măsuri, altele decât măsurile tehnologice obligatorii pentru depăşirea standardelor minime obligatorii.

Pentru porcii graşi şi scrofiţe, prima compensatorie se acordă pentru maximum 2,3 cicluri/an, avându-se în vedere operaţiunile de transport aferente populării sau depopulării pentru fiecare ciclu. Pentru categoria scroafe, prima compensatorie se acordă avându-se în vedere numai operaţiunile de transport aferente efectivului înlocuit şi transportat în proporție de maximum 30% din capacitatea maximă a fermei.

Link-uri utile:

http://www.apia.org.ro/ro/directia-metodologie-monitorizare-raportare-si-relatii-institutionale/conventii-masurii-14t-fosta-masura-215-plati-privind-bunastarea-animalelor-campania-2017

https://lege5.ro/Gratuit/ge2tinzqgezq/ordinul-nr-77-2017-privind-aprobarea-sistemelor-de-sanctiuni-pentru-cererile-de-plata-depuse-incepand-cu-anul-2016-de-beneficiarii-masurii-215-plati-privind-bunastarea-animalelor-pachetul-a-porcine-si

Publicat în Zootehnie

În primul său interviu oficial după reinstalarea în funcția de secretar de stat al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), de data aceasta ca parte a echipei pesedistului Daea Petre, Daniel Botănoiu a vorbit pe larg de resorturile care au stat în spatele schemei de minimis destinată producătorilor agricoli în vederea cultivării tomatelor în spații protejate, demers considerat ca fiind unul pozitiv de legumicultori și legiferat recent prin Hotărâre de Guvern.

În condițiile goanei după informație, fenomen generat de lipsa de trasparență a ministrului de resort, l-am chestionat îndelung pe secretarul de stat Botănoiu, atât în ceea ce privește susținerea sectorului cărnii de porc, dar și celui de prelucrare a lânii și a pieilor, respectiv al irigațiilor.

Despre fiecare, pe scurt, dar concis, am aflat informații atât despre sursele de finanțare, cât și despre avantajele implementării lor și despre regulile „jocului”, astfel încât, cel puțin în cazul schemei pentru porc, să nu existe modalități de fraudare.

Mai mult, am discutat cu Daniel Botănoiu despre propunerile LAPAR și Pro Agro de modificare sau de inițiere a unor acte normative menite să genereze o creștere per total a sectorului agroalimentar românesc. (derogare neonicotinoide, certificate de depozit, semințe de consum, controale APIA etc.).

Nici problemele cu sprijinul acordat fermierilor în condițiile unui an 2015 deosebit de greu nu au fost omise.

Cât despre tomate, în loc de preambul, producătorii agricoli din România vor fi susținuți printr-un program guvernamental să cultive tomate în spații protejate (sere, solarii), astfel încât să asigure necesarul de consum intern din producția autohtonă.

Deja, Guvernul a aprobat, printr-o hotărâre, o schemă de ajutor de minimis destinată producătorilor agricoli persoane fizice care dețin atestat de producător, producătorilor agricoli persoane fizice autorizate, întreprinderilor individuale și familiale, precum și producătorilor agricoli persoane juridice.

Valoarea sprijinului financiar care se acordă beneficiarilor este de 13.481,4 lei/beneficiar/an care reprezintă contravaloarea în lei a 3.000 euro/beneficiar/an, însă valoarea totală a ajutoarelor de minimis care se acordă unei întreprinderi/întreprinderi unice nu poate depăși echivalentul în lei a sumei de 15.000 euro pe durata a trei exerciții financiare, în cursul exercițiului financiar actual și în cele două exerciții financiare precedente.

Revista Fermierului: Domnule secretar de stat, care sunt avantajele schemei de minimis destinată producătorilor agricoli persoane fizice în vederea cultivării tomatelor în spații protejate?

Daniel Botănoiu: În primul rând, avantajele sunt pentru consumator. Vrem să-i oferim acestuia un produs de calitate și proaspăt, rapid, din fermă. Nu ne mai dorim să importăm 50.000 de tone de tomate, în valoare de circa 33 de milioane de euro anual. Ca atare, vrem ca echivalentul acestei sume plătite pe importuri să se transforme în avantaj pentru producătorul agricol autohton. Să lăsăm banii românilor, să ajutăm fermele din România, să nu mai migreze populația de aici și să se ducă nu știu unde.

Vrem să dezvoltăm locuri de muncă în mediul rural, să evităm migrația (...). Dacă dezvoltăm activitate în mediul rural, cel care produce acolo are cu ce să se îmbrace, are cu ce să-și hrănească copiii, să le ofere educație și să nu stea numai în baza ajutoarelor sociale.

Că tot m-ați întrebat de avantaje, în momentul în care acest demers se va transpune în realitate și va deveni funcțional, sigur, va avea activitate și fabrica de mase plastice (folie), și cea pentru elemente destinate solariilor: încălzire, irigații etc.

R.F.: Care sunt resursele financiare, necesare aplicării acestei scheme de ajutor de minimis?

D.B.: Vorbim de un program multianual pe care îl bugetăm în așa fel încât să putem acoperi nu numai estimările noastre, ci chiar și mai mult. De exemplu, în prima fază facem operaționale 1.330 ha, după care trebuie să ajungem la 4.000 ha. Ca să ajungem acolo, aceasă sumă trebuie bugetată. Este un program anual de 120 milioane euro, pe cel puțin patru ani. Noi mergem de acum până în 2020 și vizăm 40.000 de solicitanți anual, astfel încât să acoperim deficitul.

R.F.: În cazul tomatelor există și sprijinul cuplat, cu bani europeni. Riscăm o suprafinanțare a sectorului?

D.B.: Nu. Acel sprijin este pentru roșiile pentru industrializare. Acești bani, din programul pentru tomate, vizează producția de roșii pentru comercializare către consumator. Aceasta pleacă fie către piața liberă, fie spre HoReCa, fie către retail. Noi vrem să ajungem cât mai repede cu produsul proaspăt în farfuria românului. Având această concurență, sigur prețul este mai mic.

R.F.: Putem vorbi de sprijinirea stocării la tomate în cadrul programului PSD pentru agricultură?

D.B.: Da. Vorbim însă de o a doua etapă! Avem în vedere însă o primă etapă, astfel încât să putem da drumul la capacitățile de producție. A doua etapă este reprezentată de cele 10 centre, despre care ați citit în programul de guvernare, centre de procesare legume-fructe și depozite frigorifice. Când tomatele pentru comercializare vor fi produse suficient de mult, automat ele vor fi duse în astfel de spații de depozitare. Investiția, conform programului PSD pentru agricultură, ar urma să fie de 100 de milioane de euro, iar cantitatea procesată ar putea atinge 500.000 de tone de legume-fructe. În primă instanță vom vedea cine produce, câți producători sunt, cum anume produc ei, după care se vine cu un astfel de centru. Nu mă apuc să duc un centru te miri pe unde, dacă acolo nu există apetitul pentru producția de tomate.

Toată zona de centre intră la bugetare din vară, o dată cu Fondul Suveran de Dezvoltare și Investiții (FSDI), inclusiv cele pentru colectare și procesare lână și piei de ovine și caprine (investiție de 200 de milioane de euro, 36.000 de tone de lână procesare și opt milioane de piei ovine și caprine).

R.F.: Până la urmă, de ce au fost alese tomatele pentru a fi sprijinite prin această schemă de minimis?

D.B.: Din balanța comercială s-au extras datele relevante și s-a observat care sunt zonele cu cele mai mari importuri, produsele deficitare. Evident că statisticile au relevat că vorbim de tomate și de carnea de porc. În cazul cărnii de porc vorbim de importuri de 230.000 tone, și nu mereu de cea mai bună calitate, iar tomatele erau următoarele în această listă. Bineînțeles, nu ne vom opri doar la acestea două. Vrem să ajungem la maximum 10 produse cele mai deficitare.

Noi am judecat așa: decât să facem export de subvenții, de materii-prime, export de mână de lucru, mai bine să creăm aceste centre, aceste poluri de afaceri, să le punem la punct în mediul rural, să ținem tinerii acolo, să le dăm posibilitatea să facă o afacere și să ne continuăm și noi activitatea, să nu stăm pe importuri toată ziua, pe conservare sau pe tomate cerate care rezistă o lună de zile.

R.F.: Ați primit feedback din teritoriu cu privire la programul guvernamental tip schemă de minimis pentru tomate?

D.B.: Săptămâna anterioară, sâmbătă-duminică (n.r. - 28 și 29 ianuarie 2017), am avut întâlniri în Prahova, în Galați, în Olt, în Dâmbovița, în Botoșani, în Alba, în Giurgiu, în bazinele legumicole ale țării, cu grupuri de oameni variind între 100 și 400 de producători de tomate și/sau legumicultori, în general, care au venit și au spus că apreciază demersul nostru. Le-am explicat că aceia dintre ei care se înscriu în program, au de produs 2.000 de kilograme de tomate anual, chiar și în etape.

Mai exact, producătorii pot obține 100 de kilograme de tomate până în luna mai și, astfel, au posibilitatea să mai realizeze 1.900 de kilograme în toamnă. Nu i-am obligat pe producători să obțină întreaga cantitate într-un singur ciclu. Nici n-am pus opt tone pe 1.000 de metri pătrați – producția este cea pe care o știm – pentru că am căutat să nu-i dezangajăm pe producători de la început. Am vrut să-i ajutăm să înceapă o astfel de activitate. De aceea, am decis să punem 2.000 de kilograme pe 1.000 de metri pătrați. Asta este ceea ce ei trebuie să ducă în piață cu carnetul de comercializare, cu factură fiscală etc.

R.F.: Programul pentru susținerea produselor deficitare cuprinde și sprijinirea producției de carne de porc din ferme românești. Despre ce este vorba mai exact?

D.B.: Despre carnea de porc abatorizată, mai exact despre porcul dus la abator, „cu cuțitul la gât”. Sigur, trebuie să avem în vedere popularea fermelor. În momentul în care se duce inspectorul, el trebuie să constate că s-au cumpărat purcei de 25-30 kg, că aceștia au fost introduși în crescătorie, și că s-au evitat speculațiile de genul achiziționare de porci de 80 de kilograme din Ungaria, spre exemplu, intrați cu ei în program; nu merge așa.

Ca procedură, avem factură de la achiziția purcelului, mergem mai departe cu raportul de inspecție de la clasificarea carcasei și, abia atunci, ajutorul va fi încasat. Însă, sprijinul este împărțit în două: semestrul I, respectiv semestrul II. Tot ce se încadrează pe pachete de 200 de porci a 10.000 de euro, banii se primesc pe pachet; dacă s-a îndeplinit această condiție, s-au primit banii. Dacă însă cumva este vorba de fracții, spre exemplu 3.175 capete, acea fracție de 175 nu este pierdută. Ea se raportează în semestrul II. Dacă nici atunci nu sunt îndeplinite condițiile, atunci fracția se reportează pentru anul următor, astfel încât producătorul să nu se dezangajeze în activitatea lui.

R.F.: Dacă la tomate cunoaștem suma, în cazul porcului de cât vorbim?

D.B.: Suma este de 50 de euro, în afara plății pe bunăstare. Acesta este un ajutor direct pe pierdere pe care primește producătorul.

R.F.: Când apare actul normativ pentru susținerea sectorului cărnii de porc?

D.B.: Săptămâna aceasta (n.r. 30 ianuarie – 3 februarie 2017) finalizăm ambele actele normative, tomate și porc, și finalizăm și bugetul. Odată ce partea legislativă este publicată în Monitorul Oficial, urmează implementarea.

R.F.: Cum veți susține dezvoltarea celor două tipuri de infrastructură de irigații (principală și secundară) din România? Aveți în pregătire acte normative?

D.B.: Urmează proiectul de act normativ cu privire la gratuitatea apei plus achizițiile publice - modificarea Ordonanței 98 - astfel încât să putem pune la punct Programul Național de Investiții (PNI), să-l terminăm mai repede, nu să așteptăm de la Proiectul Tehnic și Execuția (PTE) cele 210 zile. Am făcut propunerea de modificare în legislație. Ea se găsește la Comisia de Agricultură. Săptămâna aceasta o vor introduce în discuție, astfel încât s-o putem vota rapid.

R.F.: De Strategia Investițiilor în Sectorul Irigațiilor a Ministerului Agriculturii ce mai știți? Merge mai departe?

D.B.: Avem deja patru amenajări care sunt la ora actuală în stare avansată. Până se va băga prima  sapă, primul motor, prima pompă, înseamnă să fie 15 august a.c. Vorbim de proceduri – SEAP, licitațiile și toată povestea aceastea.

R.F.: Guvernul Cioloș a redistribuit la mijlocul lunii august 2016 sumele alocației Strategiei de Irigații cu ocazia unei rectificări bugetare. De unde veți avea bani? Din FSDI?

D.B.: Deja, sumele necesare le avem prinse în buget. Ulterior, vom veni cu infrastructura principală, alături de organizațiile care și-au modernizat infrastructura pe Măsura 125. Venim apoi cu infrastructura principală pentru Măsura 4.3. Apropo de această măsură, noi vrem să operăm o modificare în PNDR 2014-2020, astfel încât să intre la plată suprafețe mai mari. Am mers înainte în baza unui studiu efectuat de Banca Mondială, dar care era valabil acum 10 ani. După aceea, urmează etapele II și III: lacurile interioare, pânzele de apă freatică (acelea care pot fi disponibile), de ce nu apa marină, unitățile de menținere a apei etc.

Revenind la prezent, sunt patru amenajări vizate. Ele sunt pe SEAP. Vom face modificare pe ele, iar la 15 august 2017 intră prima sapă, cel mai târziu.

R.F.: Ordinul 619/2015. Mulți fermieri cer în continuare modificarea sa.

D.B.: Se modifică. (...) Noi trebuie să vedem exact care sunt acele proceduri greoaie și să eliminăm din ele, astfel încât fermierii să-și primească banii. Este important ca acele controale să nu mai fie efectuate la același fermier, an de an, dacă el doi-trei ani la rând nu a avut probleme. Astăzi, (n.r. - luni, 30 ianuarie 2017), vom discuta pe Ordinul 619; după-amiază este comitet de lucru.

Totodată, se cere ca acea cerere de plată să trebuiască să fie depusă mai devreme. Se solicită, de asemenea, să se echilibreze un pic personalul în agențiile teritoriale, pentru că sunt unele unități care au de făcut 16.000 – 20.000 de controale și au 16 inspectori, iar alții care au de realizat 5.000 de controale, au 20 de inspectori.

Acum, pentru patru județe, noi stăm cu banii în cont și nu putem plăti!

Directorii DAJ au un target de atins

Revista Fermierului: În subordinea dumneavoastră se află și Direcțiile Agricole Județene. Care mai este situația în țară?

FB IMG 1485782542353Daniel Botănoiu: Astăzi (n.r. - 30 ianuarie 2017) vin de la o videoconferință cu directorii direcțiilor agricole din țară, cu care am discutat ca săptămânal să-mi raporteze ceea ce au înregistrat ca cereri, nu că s-au întâlnit cu fermierii.

Acești directori au un target care trebuie atins. Dacă acesta nu este îndeplinit, ei nu își încasează banii.

R.F.: S-a impus un sistem de măsurare a performanței la nivelul DAJ-urilor?

D.B.: Obligatoriu! Cu schemă, cu plată, cu inspectori, cu șefi de responsabili de filă. La nivelul unui județ este directorul DAJ. Acesta lucrează cu niște inspectori care trebuie să se ducă în teritoriu și să verifice pe proceduri, pe termene foarte precise. Nu le-au făcut, nu-și iau banii. Nu-și iau banii, pleacă acasă.

R.F.: Care au fost problemele prezentate de directorii de DAJ la teleconferință?

D.B.: Eu sunt un tip practic. Le-am comunicat că-mi doresc să fiu la curent cu primele cele mai importante trei probleme din unități. Astfel, am aflat că sunt probleme cu salariile, cu modul de transfer a oamenilor de la consultanță, cum se integrează ei. Al doilea aspect – ștampilele plus procesele verbale - trebuie modificate antetele. Numărul III – proceduri foarte clare, cu responsabilități pe fiecare dosar în parte. Dacă lăsăm la modul general, iar un om răspunde de mai multe lucruri, nu facem absolut nimic.

Câtă vreme voi răspunde de Direcțiile Agricole, nu voi permite niciunui angajat să comenteze după ce a fost aprobat un act normativ. El are dreptul să spună ceea ce gândește, atâta timp cât un astfel de document este în consultare publică. Consider că am făcut o chestie bună – directorul DAJ ia cunoștință de actul normativ și îl discută cu angajații. Stabilesc apoi anumite priorități, ce ar mai trebui să conțină actul, îl comunică, nu-l lasă să ajungă la maturitate. Dacă avem întrunită majoritatea o respectăm și mergem cu aceste mențiuni. Nu mai spunem apoi că nu ne-a convenit, dar am făcut. Nu. Sunt unanim acceptate? Mergem cu ele înainte.

R.F.: La prima întâlnire a LAPAR cu noua echipă a MADR, reprezentanții Ligii au venit cu 14 puncte la discuții. V-ați apucat să lucrați la ele?

D.B.: Pe unul dintre ele îl rezolvăm, și anume pe cel cu tratamentele la semințe. Trebuie să găsim o formulă logică de susținere și a apicultorilor și trebuie să ne continuăm activitatea și în vegetal. Sigur, și apicultorii trebuie ajutați că vin după un an extrem de greu. Există varianta unei soluții complementare, legată de Programul Național Apicol (PNA), apoi cea a unei susțineri pentru fermierii din vegetal, astfel încât să poată însămânța și culturi melifere.

Apoi, putem vorbi de un program preventiv. În momentul în care a intrat sămânța tratată în unitatea respectivă, fermierul trebuie să-i anunțe pe apicultori (noi punem pe site informația, transmitem toate datele), să afișeze corespunzător, iar dacă a ridicat semănătoarea și au rămas boabe să le colecteze.

R.F.: Tot în ceea ce privește tratamentul la sămânță. Ce tipuri de neonicotinoide aveți în plan pentru derogare?

D.B.: Sunt cele care răspund, pe de-o parte, nevoilor agriculturii mici, dar și celei mari. Agricultura mică are nevoie de produse bune, care s-o satisfacă, la fel cum și agricultura mare are nevoie. Depinde însă. Sunt produse mai scumpe, pentru că au și niște plusuri. Din acest motiv, dăm agricultorilor posibilitatea să-și aleagă. Nu lăsăm numai un produs.

R.F.: An de an discutăm de derogări la neonicotionoide. Dar despre inițiativa de abrogare a Regulamentului 485 putem vorbi?

D.B.: Am luat în calcul să facem propuneri. După cum știți însă, un Regulament nu poate fi anulat de un stat. Sigur, insistăm pe chestia aceasta, că trebuie făcută la nivel de lobby. Facem lobby pe lângă celelalte state, astfel încât să avem susținere.

R.F.: Pro Agro a solicitat prelungirea termenului cu 45 de zile pentru finalizarea controlului referitor la despăgubirile acordate pentru seceta din 2015, pentru a avea suficient timp să fie corectată/completată procedura. Numai în Argeș, circa 60% din bani vor fi solicitați înapoi. Ce răspuns ați avut pentru ei?

D.B.: Aici, domnul ministru a spus foarte clar: 2015 nu revine pe procedură. Cei care s-au încadrat în procedură, își primesc banii. (...) Cine nu a respectat procedura, sigur că, la fel ca și în cazul celorlalte ajutoare... Domnul ministru a dat mesajul la întâlnirea cu toți producătorii: „Nu revin asupra procedurii! Cei care au respectat-o își primesc banii și nu sunt pasibili să-i returneze, în timp ce ceilalți urmează procedura legală”.

R.F.: Tot LAPAR a solicitat identificarea problemelor specifice sectorului de depozitare a semințelor de consum. Astfel, ei au solicitat îmbunătățirea câtorva articole din OUG 12/2006. Cum răspundeți solicitării?

D.B.: Lucrăm la ea. Este o cerință a depozitarilor, a morarilor, a brutarilor. Pe mine mă deranjează că de foarte mult timp nu s-a ajuns la o concluzie. Poate, ea ar fi trebuit să fie abrogată sau rediscutată. Suntem în plină discuție. După ce terminăm cu programele urgente și cu bugetul, le atacăm.

R.F.: De asemenea, LAPAR are în vedere și Legea 101/2014.

D.B.: Aceasta trebuie ajustată numai. În cazul Legii certificatelor de depozit, băncile sunt mai interesate să meargă pe credit pe stoc. Și, atunci, tot băncile sunt cele care finanțează astfel de instrumente. Ne-am gândit să mergem pe varianta certificatelor cu scontare etc. Acum, se pare, avem o înțelegere. Trebuie să discutăm și cu comisia care este întrunită pe Legea 101/2014, astfel încât să vedem care este soluția cea mai bună.

R.F.: Fostul ministru al Agriculturii, Achim Irimescu, recunoștea că Legea supermarketurilor nu este una tocmai în regulă. Ce priorități aveți pentru modificarea sa?

D.B.: Hotărârea de Guvern este deja făcută. Din ce am constatat noi, venind aici, această HG nu-i mulțumește nici pe producătorii români, nici pe retaileri. Acum, sigur, a apărut o propunere de modificare a sa, de urgență, astfel încât să răspundă la acele semne de întrebare pe care le aveau și cei de la Comisia Europeană.

De asemenea, exista o chestiune legată de cei 51 la sută, și anume să se spună clar din ce anume: valoare, facturare, sume. Erau necesare unele clarificări.

R.F.: Ce mesaj transmitem agricultorilor? Comisia Europeană este cu ochii pe noi...

FB IMG 1485782528518D.B.: Ceea ce îmi doresc eu este ca orice plecare la Bruxelles să se facă cu aparatul tehnic în spate. Mai exact, dacă este o problemă legată de zootehnie, spre exemplu, trebuie să meargă acolo un reprezentant ANARZ și unul de la partea tehnică din MADR. Până acum se duceau doar partea de afaceri europene cu secretarul de stat. Eu nu spun că aceștia nu știu, dar nu au intrat în laboratoarele tehnice. (...) Trebuie un mesaj foarte clar și aplecat pe problemă. Să nu uităm nici de organizațiile profesionale! Eu îmi doresc să plec cu reprezentantul organizațiilor profesionale la Bruxelles. Îmi doresc ca partea tehnică să-mi stea în spate. Eu discut cu omologii, cu secretarii de stat, cu viceminiștrii, dar în spatele meu să am sprijinul tehnic.

Publicat în Interviu

Producătorii de carne de porc vor beneficia de un ajutor de adaptare excepțional în valoare de aproximativ 11 milioane de euro, bugetat din fonduri naționale și europene, potrivit unei Hotărâri adoptate marți de Guvern.

Sprijinul are scopul să compenseze pierderile înregistrate de producătorii de carne de porc din cauza contextului global nefavorabil, cauzat de dezechilibrul raportului dintre cerere și ofertă.

Jumătate din suma alocată finanțării acestui sprijin, respectiv 5,448 milioane de euro provin din fonduri europene - Fondul European de Garantare Agricolă - FEGA, prin bugetul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pe anul 2016 - (în baza Regulamentului delegat (UE) 2016/1.613 al Comisiei din 8 septembrie 2016), iar jumătate din fonduri naționale.

Ajutorul de adaptare excepțional se acordă pentru agricultura la scară mică și aplicarea unor metode de producție care nu dăunează mediului și climei. Perioada pentru care se acordă este 1 septembrie 2015-31 mai 2016, deoarece din analiza bazei de date privind clasificarea carcaselor a rezultat că în această perioadă exploatațiile autorizate de către ANSVSA și înregistrate în Registrul national al exploatațiilor (RNE) au livrat pentru abatorizare porci cu prețuri foarte scăzute, producătorii înregistrând pierderi de venit.

Suma cuvenită fiecărui producător agricol se calculează de către A.P.I.A. prin împărțirea sumei totale la efectivul de porci livraţi şi clasificaţi în abatoare autorizate, în perioada 1 septembrie 2015-31 mai 2016, dar nu la mai mult de 9.000 de capete, inclusiv, pe beneficiar. Producătorii care au livrat în perioada 1 septembrie 2015-31 mai 2016 maximum 9.000 capete porcine, se încadrează la activitatea agricultură la scară mică, potrivit prevederilor art.1 alin.(1) lit.b) din Regulamentul (UE) nr.1613/2016; Producătorii care au livrat în perioada 1 septembrie 2015-31 mai 2016 peste 9.000 capete porcine, se încadrează la activitatea aplicarea unor metode de producţie care nu dăunează mediului şi climei, potrivit prevederilor art.1 alin.(1) lit.d) din Regulamentul (UE) nr.1613/2016;
Pentru obţinerea ajutoarelor financiare, producătorii agricoli depun cererea la centrul judeţean al A.P.I.A., respectiv al municipiului Bucureşti, însoţită de documente specifice, până la data de 8 decembrie 2016.

„Documentele specifice care însoţesc cererea pentru acordarea ajutorului financiar sunt următoarele: a) copii de pe facturile şi rapoartele de clasificare, care să ateste livrarea directă sau prin terţi şi clasificarea porcilor în abatoare autorizate, în perioada 1 septembrie 2015 – 31 mai 2016, pentru activitatea agricultură la scară mică; b) copii de pe avizele de însoţire şi rapoartele de clasificare care să ateste sacrificarea în abatoare autorizate proprii/copii de pe facturile şi rapoartele de clasificare care să ateste livrarea directă sau prin terţi şi clasificarea porcilor în abatoare autorizate, în perioada 1 septembrie 2015 - 31 mai 2016, precum și copia autorizației integrate de mediu, pentru activitatea aplicarea unor metode de producţie care nu dăunează mediului şi climei”, se precizează în comunicat.

Plăţile se efectuează până la data de 31 decembrie 2016.

Publicat în Comunicate

newsletter rf

Publicitate

21C0027COMINB CaseIH Puma 185 240 StageV AD A4 FIN ro web 300x200

BKT BANNER APRILIE

T7 S 300x250 PX

Banner Agroimpact Viballa 300x250 px

GAL Danubius Ialomita Braila

GAL Napris

Revista