Recolta de porumb boabe din 2016, una care a totalizat 8,47 de milioane de tone potrivit datelor operative ale MADR, s-a contractat faţă de cea cu 2015 cu doar 5,6 procente, în condițiile unei producții totale 8,98 milioane de tone înregistrată anul trecut, iar cea la rapiță a crescut până la un total de 1,267 milioane tone, cea mai mare din ultimul deceniu.

Media la hectar obţinută în acest an la porumb boabe de pe 2,17 milioane de hectare recoltate până la 15 noiembrie a.c. se ridică la 3,9 tone, în creştere faţă de randamentul de 3,4 tone realizat anul trecut de pe 2,6 milioane hectare.

În altă ordine de idei, nevoia de consum intern a României la capitolul porumb boabe se ridică la 4,5 milioane de tone, fapt care generează posibilităţi semnificative de export. Numai în primele 7 luni din acest an a fost exportată în ţările intra şi extracomunitare o cantitate de 1,363 milioane de tone de porumb.

La rapiţa pentru ulei s-a obţinut o recoltă de 1,267 milioane de tone, faţă de numai 919.473 tone anul trecut, însă de pe o suprafaţă cu aproape 90.000 de hectare mai mare decât în 2015, respectiv 455.494 hectare.

Și producţia obţinută la rapiţă în 2016 este de departe cea mai bună din ultimii 10 ani, cu o medie de aproape 2,8 tone/ha. În 2015, s-au recoltat 367.885 hectare cu rapiţă, cu un randament de aproape 2,5 tone/ha.

Cu privire la recolta de seminţe de floarea-soarelui, datele operative ale Ministerului Agriculturii (MADR), citate de Agerpres, indică o producţie de 1,88 milioane tone pentru 2016 cu o medie de aproape 1,9 tone, în creştere faţă de anul trecut când producţia a fost de 1,78 milioane de tone. Suprafaţa recoltată a crescut uşor de un milion de hectare în acest an. Anul trecut, producţia medie a fost 1,76 tone la hectar, iar suprafaţa recoltată s-a ridicat tot la un milion de hectare.

Și la capitolul floarea-soarelui, România va avea un disponibil la export în condiţiile în care necesarul de consum totalizează doar 750.000 de tone.

Pe de altă parte, producţia de grâu şi secară a României s-a majorat în acest an cu șase procente faţă de anul trecut, până la 8,484 milioane de tone, înregistrându-se o medie de peste 4 tone la hectar de pe 2,077 milioane hectare. În 2015, în țara noastră s-au obținut 7,98 milioane de tone de grâu, cu un randament de 3,77 tone la hectar, de pe o suprafaţă totală de 2,11 milioane hectare.

Depăşirea barierei de patru tone de grâu la hectar a fost o premieră pentru România ultimului deceniu, în condiţiile în care cele mai mari producţii medii au fost obţinute în 2015 - 3,84 tone la hectar, în 2011 - 3,68 tone la hectar, în 2014 - 3,58 tone la hectar şi în 2008 - 3,40 tone la hectar.

Potrivit datelor MADR, producţia de orzoaică de toamnă şi de primăvară totalizează 621.085 tone în 2016, faţă de 551.203 tone anul trecut, iar cea de ovăz 337.965 tone, în scădere uşoară faţă de 344.223 tone anul trecut.

Potrivit spuselor directorului de marketing pe România și Republica Moldova al Pioneer, Maria Cîrja, pentru a avea o productivitate sporită la floarea-soarelui, fermele de la noi din țară care cultivă între 0 și 10 ha ar trebui să dispară, suprafețele rezultate să fie comasate, iar exploatații cu peste 1.000 ha, cu tehnologie avansată, să le ia locul.

În cadrul unei întâlniri pe care conglomeratul DuPont Pioneer a avut-o cu presa de specialitate, Cîrja a precizat că produsele inovatoare ale companiei pe care o reprezintă ajung și la fermele mici, însă materia-primă rezultată nu reprezintă lozul câștigător pentru procesatori.

„Ne dorim ca numărul 25 (n.r. - numărul de ferme care au peste 1.000 ha cultivate cu floarea-soarelui) să crească. Ne dorim ferme mari, cu tehnologie avansată, iar aceste 22.470 exploatații care cultivă între 0-10 ha cu floarea-soarelui ar trebui să dispară. Cultura de floarea-soarelui este o cultură tehnică. Nu putem face producții pe suprafețe de 10 ha. Dacă porumbul îl cultivăm pe lângă gospodării și hrănim porcii sau îl dăm la găini, floarea-soarelui trebuie vândută pentru ulei. Nu are altă utilizare. Și, atunci, nu avem de ce să cultivăm floarea-soarelui pe suprafețe foarte mici”, a precizat Maria Cîrja în cadrul Media Club DuPont Pioneer. „Noi nu ne adresăm numai celor 25 de ferme. Datorită echipei pregătite și numeroase și a produselor pe care le vindem, ele ajung inclusiv inclusiv la fermele mici. Că ne dorim noi să dispară aceste ferme mici, este important. Dar nu putem să-i lăsăm și atunci să aibă și ei acces la inovație și la produsele noi”.

Conform datelor prezentate de oficialul companiei, țara noastră are o productivitate la hectar care depășește cu puțin două tone de semințe de floarea-soarelui, în condițiile unei suprafețe totale aproximative de un milion de hectare însămânțate anual.

„Vă putem confirma că producția medie de floarea-soarelui, cea pe care noi o știm în acest moment, este de 2,1 tone la hectar. Se estima că fermierii români ar putea obține un surplus de 19,2 la sută pe fiecare hectar cultivat, în timp ce nivelul UE este de 10,1%”, a adăugat Maria Cîrja. „Noi, prin volumul de sămânță pe care îl vindem, ocupăm în acest moment 445.000 ha din total suprafață cultivată cu floarea-soarelui în România. Cea mai importantă zonă pentru cultura florii-soarelui este sud-estul României, dar și aici există o fluctuație a suprafeței. Ușoare creșteri se constată în Moldova. În Transilvania nu putem vorbi de floarea-soarelui; 16.000 ha nu reprezintă o suprafață. Constanță vedem în vestul țării și, bineînțeles, în partea de sud-vest – Oltenia. Centrul țării reprezintă, din nou, o zonă importantă, cu 168.000 ha cultivate anul trecut cu floarea-soarelui, în special în județele Giurgiu, Teleorman”.

Nu în ultimul rând, directorul de marketing al Pioneer a spus că prețul kilogramului de sămânță de floarea-soarelui a fost comercializat în 2016 la prețuri care au variat între 1,4 și 1,5 lei kilogramul, în creștere față de nivelurile înregistrate în 2010.

„Evoluția prețului la poarta fermei, la recoltare, în ultimii șase ani, începând din iulie 2010, putem vedea că aveam pe atunci cam 1,2 lei pe kilogramul de floarea-soarelui. Apoi, 2012 a fost anul în care floarea-soarelui a fost vândută cel mai bine, cel mai scump – 1,8 lei pe kilogram. În acest moment, avem în jur de 1,4 – 1,5 lei pe kilogram preț”, a conchis Cîrja.

Datele DuPont Pioneer relevă că, din punct de vedere valoric, piața oleaginoaslor din România se situează undeva la 1,5 miliarde de dolari anual, înțelegând aici cele trei culturi principale cunoscute: floarea-soarelui, rapiță și soia.

„Practic, este partea de venituri cea mai importantă a fermierilor din sudul României”, a afirmat Jean Ionescu, commercial unit manager RO&MD DuPont Pioneer.

Ucraina și Rusia sunt cele mai importante piețe mondiale pentru oleaginoase, dar strict în cazul Uniunii Europene (UE), țara noastră este jucătorul cel mai important.

Anual, hectarele alocate de România culturilor de oleaginoase sunt undeva între 1,8 și 1,9 milioane, mai precis cam un milion de hectare de floarea-soarelui. În prezent, cei de la Pioneer estimează că în România sunt semănate circa 750.000 de hectare de rapiță. La capitolul soia, deocamdată nu depășim 150.000 ha din cauză că nu avem un sistem de irigații care poate ajuta creșterea productivității la această cultură.

Din punct de vedere al afacerilor agricole din România, oleaginoasele au cea mai importantă parte a exportului, mai spun cei de la DuPont Pioneer.

Trei fermieri cu experiență (doi „învățăcei” și „mentorul”) au vorbit cu presa de specialitate despre nevoile tinerilor care vor să continue tradiția părinților în producția agrozootehnică, despre problemele cu care aceștia se confruntă atunci când vor să acceseze fonduri FEADR, dar și despre ceea ce înseamnă impactul deciziilor ministerului de resort și al instituțiilor subordonate atunci când vine vorba de acordarea la timp a subvențiilor sau investițiilor în sectorul de irigații.

Ziua – sâmbătă, 10 septembrie 2016. Ora – prânzului. Locația – centrul satului Vîlcelele, județul Călărași. Ocazia – „Ziua Fermierului Călărășean” și „Ziua Comunei Vîlcelele”. Veselie, voie bună, bucate alese, aglomerație. Cu greu am reușit să smulgem din mulțime o echipă de trei producători agricoli. Spunem echipă, pentru că așa cum s-au autointitulat „învățăceii” și „mentorul”, cei trei, Petre Moraru și Nicolae Tănase, respectiv Constantin „Mentorul” Moldoveanu aveau să-și dovedească cu brio trecutul profesional în agricultură.

Toți trei au copii, toți trei au avut norocul ca aceștia să preia frâiele exploatațiilor și mai toți au întâmpinat aceleași probleme atunci când moștenitorii au încercat să acceseze fonduri FEADR. S-ar putea spune „tipic românesc”, dacă această sintagmă de care nu mai scăpăm odată n-ar fi enervantă la culme.

Primul care a vorbit despre beneficiile accesării fondurilor pentru dezvoltare rurală a fost Petre Moraru, deținător a 150 ha teren și a unei microferme de vaci cu 32 capete (23 vaci cu lapte, iar restul tineret). Zootehnistul a spus că a fost mulțumit de cum s-a derulat programarea anterioară a PNDR (2007-2013), nu și de actuala perioadă 2014-2020.

„Nu putem primi cele 90 de procente pentru că firma are mai mult de cinci ani vechime. Băiatul are 28 de ani. Nu puteam face proiect în anul înființării pentru că se cerea istoric. Acum spun că vom merge pe 70 la sută finanțare nerambursabilă FEADR din cauză că firma are cinci ani și patru luni”, se plânge fermierul vâlcelean.

Producătorul agricol a mai spus că pe lângă situația apărută la accesarea banilor europeni destinați investițiilor în dezvoltare rurală, nici cu plățile directe nu s-a descurat mai bine. Subvenția pe teren n-a încasat-o în totalitate, iar plata pe animale nu o va primi deloc.

„Ne este drag de animale, dar cum să le mai țin? Litrul de lapte este cumpărat cu 0,70 lei, subvenția n-o primim, grâul 0,55 bani. Seceta ne-a afectat. Ne așteptam să fie în primăvară o producție mai mare, dar seceta din ultimele două luni ne-a afectat rău tare”, a mărturisit cu amărăciune în glas vâlceleanul. „N-am primit subvenția în totalitate, nici la ora actuală. La vaci, am câteva zile de când am fost anunțat că nu primesc subvenție absolut deloc, motivația fiind că am înființat exploatația după 2013. Mi s-a primit toată documentația și așteptam un răspuns pozitiv încă din primăvară. Până la urmă n-am primit subvenția în integralitatea ei nici acum. La fiecare patru ani, când se schimbă legislatura și legislația internă, noi, fermierii, suntem primii care avem de suferit”.

„Mentorul” Moldoveanu duce dorul programului „Fermierul”

SAPARD-ul românesc, vestitul program „Fermierul”, a adus numai beneficii vâlcelenilor, a spus Constantin Moldoveanu cu nostalgie-n glas. Nostalgie pentru că actuala perioadă de programare este una a birocrației, mai spune fermierul pensionar, una care nu acordă nicio șansă tânărului producător agricol. Mai mult, el nu crede în mult trâmbițata simplificare a procedurilor, anunțată de șeful MADR, Achim Irimescu.

„Problema este că nu s-a scăpat la accesarea fondurilor europene de documentația stufoasă; prea multe hârtii. Eu, ca persoană, în 2006, am accesat un fond care se numea atunci „Fermierul”. A fost o lansare pentru noi. În comuna Vîlcelele, dacă nu greșesc, au fost vreo 11 proiecte. Pentru noi a fost o gură de aer puternică. Apoi, a birocrația s-a instaurat pe la agenția de plăți. (...) Nu cred că la noi în țară se va ajunge vreodată la simplificare pentru că toți caută să aducă ceva care să îngreuneze procesul de accesare a fondurilor europene”, a precizat Constantin „Mentorul” Moldoveanu. „Băiatul meu a preluat frâiele exploatației din mâinile mele. El se ocupă mai departe de agricultură. Cum să i se dea un impuls tânărului care vine de 20 de ori la Direcția Agricolă Județeană, să i se spună că-i mai trebuie o virgulă pe proiect. Amândoi copiii mei lucrează în agricultură (băiat și fată), au societăți, au făcut programe, să vedem acum ce chichițe le vor mai găsi. Ce a depins de ei, au făcut”.

Buba doritorului de fonduri FEADR: „eligibil, dar nefinanțabil”

Celălalt „învățăcel” al echipei, Nicolae Tănase, fermier care lucrează 220 ha, s-a plâns și el de experiența neplăcută a interacțiunii cu birocrația accesării fondurilor pentru dezvoltare rurală din actuala perioadă de programare și deplânge ușurința cu care obținea finanțare în perioada SAPARD.

Chiar dacă pentru Tănase agricultura este o loterie, nu se dă bătut. Băiatul său va mai încerca o dată cu un proiect depus la AFIR, în condițiile în care de trei ori a fost catalogat „eligibil, dar nefinanțabil”.

„Eu am doi copii. Fata a terminat acum doi ani facultatea, iar băiatul a definitivat studiile superioare în acest an (el muncește de la 13 ani pe tractor). Am încercat să discut cu el și să preia afacerea. Acum un an i-am predat ștafeta. Eu stau pe lângă el și îl ajut. Am accesat Programul SAPARD în 2006, accesibil și binevenit pentru noi în perioada respectivă, o adevărată gură de aer. De atunci, am încercat să depun trei proiecte. Toate eligibile, dar nefinanțabile. Din această cauză am fost nevoit să apelez la bănci, să pot lua împrumuturi. Am apelat la credite de peste 400.000 de euro până în prezent. Dacă acești bani pe care i-am investit în utilaje până acum, i-aș fi accesat ca fonduri europene de dezvoltare rurală, altfel stătea treaba. Fondurile FEADR sunt foarte greu de accesat. Băiatul încearcă acum cu un proiect, a ajuns până la 58 de puncte. Sper ca anul acesta să reușesc să fac un alt proiect. Agricultura este o loterie. Dacă statul nu va încerca să ajute agricultura, nu știu cât va rezista. În agricultură sunt foarte multe lucruri la care nu ne așteptăm; semănăm, dar nu știm ce iese”, a afirmat fermierul

Pentru că are încredere că tinerii reprezintă viitorul agriculturii, el îl roagă pe ministrul de resort, Achim Irimescu, să găsească pentru ei o soluție de creare a fermelor mici, de 100 ha, o soluție dedicată celor care vor să muncească în agricultura din România.

„Deocamdată sunt tineri care vor să muncească, dar n-au loc în acest sistem. Dacă noi nu-i protejăm pe tineri și ministerul Agriculturii nu vine cu un un program dedicat pentru ei, atunci aceștia vor fi nevoiți să plece. Ai mei își doreau să plece în străinătate. Le-am spus că ar fi bine să găsim o soluție, să trăim aici, să muncim și să cheltuim bani împreună, să rămânem aici, iar în străinătate să mergem în vizită. Copiii mei au înțeles, vor să muncească, dar după cum văd eu situația, e grea. Noi trecem, copiii vin, dar dacă nu găsesc soluții să trăiască mai bine, ei vor pleca”, a mai spus Nicolae Tănase.

Nu în ultimul rând, el îl mai roagă pe Irimescu să susțină finanțarea sistemelor de irigații. Referindu-se la volumele mari de apă dulce din Dunăre care se varsă în Marea Neagră, producătorul agricol vede asta ca pe o pierdere. Similar cu campania de subscripție publică „Dați un leu pentru Ateneu”, Tănase consideră că sistemul de irigații ar fi refăcut dacă populația s-a implica într-un soi de parteneriat public-privat.

„Sperăm să găsească o soluție pentru sistemul de irigații. Apă avem suficientă. Dunărea este atât de mare, se varsă în Marea Neagră și se pierde o așa mare cantitate de apă dulce. Eu zic că dacă s-ar strânge câte-un leu de la fiecare cetățean al României, s-ar putea face ceva pentru irigații. Cred, după mintea mea, că nu se vrea să se facă irigații. Noi, anul acesta, dacă aveam sistem de irigații pe comuna Vîlcelele, aveam producții de până la 12 tone la porumb. Cum n-am avut sistem de irigații, s-a dus la 5 tone la hectar. Să investești circa 2.500 de lei la hectar și să scoți doar cinci tone de porumb boabe la hectar, să-l comercializezi cu 0,55 lei kilogramul și să plătești și arenda, întrebarea este către ministrul Agriculturii – ce ne mai rămâne și nouă, măcar să dăm copiilor? Dânsul să găsească o soluție pentru cei care vor să facă agricultură în România”, a conchis el.

Vasile Iliuță, CJ Călărași: „Este nevoie de un proiect pe care România să-l preia”

Inițiatorul proiectului „Zilele Fermierului Călărășean” și „Zilei Comunei Vîlcelele” pe vremea când era primar, fermier și el, dar și actual președinte al Consiliului Județean Călărași, Vasile Iliuță, a tras un semnal de alarmă și a spus că dispar micile ferme create prin Programul SAPARD, din cauza lipsei competitivității. Soluția șefului CJ Călărași  - un proiect de țară.

„Avem un alt nivel de accesare a fondurilor europene și o altă prioritate pe care județul Călărași o are. Această prioritate este că am accesat programul SAPARD, am construit fermele mici, de 10-50 vaci. A venit apoi PNDR 2007-2013, am luat fonduri de două milioane, am făcut ferme de 1.000 de vaci. Acum avem o problemă: exploatațiile mici sunt deființate pentru că nu mai pot să rămână într-o competiție în care prețul produselor dispărând cota de lapte și nemaiavând siguranța prețurilor, ele dispar. De aceea, este nevoie de un alt proiect, unul pe care România trebuie să-l preia”, a afirmat fostul edil al comunei Vîlcelele.

Iliuță crede că acest proiect de țară s-ar putea concretiza printr-o lege de susținere a reîntineririi satelor prin susținerea eficientă și concretă a cooperației.

„Astăzi e nevoie să întărim satul românesc pentru că nu vom avea valoare adăugată acolo, iar tinerii nu vor mai rămânea acolo. Problema pe care o ridic – viitorul satului românesc – este, dacă aș face o predicție, în 10 de ani de zile, ori dispar bătrânii și nu vom mai avea cu ce să-i înlocuim, ori dispare satul românesc. Dacă nu venim cu o lege care să încurajeze revenirea tinerilor care au plecat din satul românesc pentru a le da niște legi prin care să-și asigure existența cu demnitate și cu un câștig predictibil, nu avem nicio șansă să reușim în viitor. Cred că soluția este ca pe lângă susținerea europeană a integrării tinerilor fermieri, să venim cu marfa cooperativelor agricole la raft prin susținerea fiscală și un sprijin mai mare către cei care vor să facă ferme noi”, este de părere fermierul.

Ionel Tatu, primar Vîlcelele: „Avem maximum 20 de oameni pe lista de ajutor social”

Bucuros că a reușit să ducă mai departe moștenirea lăsată de Iliuță, după cinci ani de pauză de la ediția a IX-a a „Zilei Fermierului Călărășean”, actualul edil a declarat că se mândrește cu o rată a șomajului de doar unu la sută, că a reușit să asfalteze în timp șoseaua principală înaintea evenimentului, banii utilizați provenind chiar din fonduri FEADR. Mai mult, el spune că susține tinerii prin oferirea de consultanță specializată pentru proiecte depuse pe fonduri europene. Secretul – un specialist din cadrul Primăriei.

El acuză AFIR că este căpușată de firme de consultanță „de casă” care știu doar să încaseze comisioane.

„Localitatea Vîlcele este compusă în proporție de 90% din fermieri. Avem și producători agricoli tineri, care au accesat fonduri europene. Mă bucur, i-am sprijinit, îi ajutăm în continuare. Avem și fermieri mai mari. Aici pot da exemplul chiar pe domnul președinte al CJ, Vasile Iliuță, care este unul dintre cei mai mari fermieri ai comunei, care ne asigură poate 80% din bugetul comunei, firmele domnului președinte”.

„Este o bucurie pentru mine să văd că fermierii au creat, au locuri de muncă. Marea majoritate a cetățenilor din comună lucrează la aceste ferme agricole. Exploatațiile se întind pe o suprafață de 4.500 ha, cât deține comuna Vîlcele în proprietate. Vorbim de ferme mai mici, ferme mai mari, dar una peste alta, cetățenii din comună au unde să muncească. Își câștigă existența prin salarii decente. În cazul localității Vîlcelele, nu ne-am confruntat cu o cerere mare de locuri de muncă. Avem maximum 20 de oameni pe lista de ajutor social, ceea ce pentru mine înseamnă puțin la o populație de 2.000 de locuitori, adică aproximativ unu la sută.

„Eu, în general, am încercat să-i chem pe tineri la Primărie, să le asigur consultanță. Am încadrul Primăriei un specialist care se ocupă de proiecte europene, de accesare. Încerc să-i ajut, să-i sprijin, chiar să merg cu ei până acolo unde este finalul, să merg până la AFIR, până la Ministerul Fondurilor Europene, Direcțiile Agricole, numai să pot să-i ajut, astfel încât tinerii să se dezvolte în această comună.

„La acest moment, comuna Vîlcelele avem proiecte începute, avem proiecte de asfaltare pe PNDR. Chiar săptămâna aceasta, cu ajutorul constructorului am terminat asfaltarea celor 4,5 kilometri de drum comunal. Chiar eu am accesat un proiect PNDR în martie 2016, la AFIR, pentru 8,5 kilometri de drum comunal, asfaltare. În cazul meu, cu 59 de puncte am fost eligibil, dar fără finanțare; la 60 de minute au dispărut fondurile. Chiar doream să întreb ce voi face mai departe cu acest proiect. La AFIR apare o situație în care dispar fondurile foarte repede. Mi se pare că acolo, cine lucrează cu firmele de consultanță „de casă” ale AFIR, aceia accesează fondurile. Chiar dacă plătim alte firme de consultanță, ne trezim că rămânem cu banii dați proiectantului, consultantului, dar noi rămânem fără finanțare europeană”, a conchis el.

Comuna Vîlcelele este compusă din satele Vîlcelele și Floroaica. Situată în partea de nord-est a județului Călărași, la o distanță de 29 km nord-vest de municipiul Călărași, la 35 km față de fluviul Dunărea și la 90 km față de București, comuna este străbătută de șoseaua județeană de la nord-vest spre sud, care traverseaza ambele sate, se îndreaptă spre comuna Cuza-Voda și face legătura cu șoseaua națională București-Constanța. Localitatea ocupă o suprafață de 1.627 kilometri pătrați - vatra satului și 4.560 ha teren arabil. Are o populație de 2.081 locuitori, de naționalitate română, din care 1.384 în satul Vîlcelele și 697 in satul Floroaica.

Economia, ca a tuturor satelor din Bărăgan, este dominată de sectorul agricol, inițiativa privată fiind cea care a reușit să reechilibreze declinul înregistrat după Revoluția din 1989, când atât sectorul de stat, reprezentat de IAS Floroaica, cât și sectorul cooperatist, reprezentat de CAP Vîlcelele, au intrat într-un proces de dezorganizare. Astfel, în prezent, peste 400 persoane lucrează ca salariați în sectorul agricol privat, iar un număr de peste 150 au propriile lor exploatații  agricole familiale.

Producţiile de floarea-soarelui și de porumb sunt mai scăzute faţă de cele obţinute anul trecut în județul Olt, în condițiile în care seceta a afectat în proporţie de peste 60% cele două culturi, a precizat pentru Agerpres, şefului Direcţiei Agricole Judeţene (DAJ) Olt, Emil Marinescu.

Oficialul DAJ a precizat că se apropie de final recoltarea, iar producţia medie este de 1.093 kilograme la hectar la floarea-soarelui şi de 1.800 kilograme la hectar la porumb.

În 2016 a fost cultivată cu porumb o suprafaţă de 124.000 hectare, iar cu floarea-soarelui o suprafaţă de 54.000 de hectare. Producătorii agricoli mai au de recoltat porumbul de pe o suprafaţă de 23.000 de hectare şi floarea-soarelui de pe o suprafaţă de 3.100 de hectare.

Emil Marinescu a subliniat că, din cauza secetei, este dificilă pregătirea terenurilor şi a patului germinativ pentru culturile de toamnă, respectiv rapiţă şi grâu.

„Rapiţa trebuia deja semănată până la această dată, dar terenul s-a pregătit foarte greu, s-a intrat de mai multe ori pe terenuri cu utilajele, cu costuri mai mari. Până acum, din cauza secetei, din suprafaţa de 23.000 de hectare pe care fermierii vor să cultive rapiţă a fost însămânţată numai o suprafaţă de 2.914 hectare. Şi la grâu situaţia este similară, se pregăteşte terenul foarte greu, costurile sunt mai mari. E o mare problemă pregătirea patului germinativ din cauza secetei prelungite”, a afirmat Marinescu.

Anul trecut, în Olt, producţia medie de porumb la hectar a fost de aproximativ 3.000 de kilograme iar cea de floarea soarelui de circa 1.400 kilograme la hectar.

Vicepreședintele LAPAR, Gheorghe Lămureanu, are cu ce se lăuda în vara aceasta, în condițiile în care de pe două treimi din suprafața de circa 600 de hectare însămânțate cu grâu (soiul utilizat fiind cel franțuzesc - Apache), acesta a reușit să obțină o productivitate de peste șapte tone la hectar, aproape identică cu media preconizată a fi atinsă de fermierii din Hexagon anul acesta, și anume circa 7.09 tone la hectar.

O parte din recolta obținută (cea cu indici de panificație de peste 12,5) a fost deja comercializată către traderul Ameropa cu 139 de euro tona metrică însă, chiar și așa, vicepreședintele LAPAR se plânge că abia a reușit să fie pe break-even la capitolul investiții-câștiguri, veniturile obținute fiind, conform statisticilor proprii, cu 30 de puncte procentuale mai mici decât cele practicate în 2015.

„Astăzi (n.r. - 11 iulie 2016) vindem cu 139 EUR/TM de grâu la Ameropa. Orzul l-am comercializat deja cu 131 euro tona metrică, iar rapița am dat-o cu 343 euro/TM. Prețurile la grâu sunt însă problema, fiind cu 30 de procente mai mici decât cele din 2015; abia reușim să ne scoatem cheltuielile cu șase tone la hectar producție medie. E criminal. Asta este”, ne-a mărturisit oficialul LAPAR.

Banii pe care Lămurereanu i-a obținut de la traderi nu variază însă prea mult față de prețurile practicate zilele acestea în Portul Constanța. Potrivit spuselor analistului Bogdan Iliescu, în prezent, grâul se tranzacționează cu prețuri variind între 140 și 142 euro tona metrică, 142-144 euro/TM de porumb, rapița la 335 euro tona metrică, floarea soarelui la 360 dolari americani (monedă impusă de tranzacțiile din Ucraina), iar orzul la 130 euro tona metrică, prețuri FCA Port Constanța (marfa adusă în port).

„Toți comercianții tac zilele acestea. Prețurile continuă să se ducă în jos. Mai toți au pierdut”, a declarat pentru Revista Fermierului, Bogdan Iliescu, analist specializat pe comerțul cu cereale, făcând referire la volatilitatea prețurilor. „Comcereal a avut cel mai mult de pierdut, în condițiile în care a cumpărat rapița linoleică cu 340-345 euro tona metrică și a vândut-o cu 320-325 EUR/TM. Prețul a scăzut imediat după finalizarea recoltatului (n.r. - în urmă cu circa o săptămână); s-a dus în jos cu aproximativ 20 de procente. De pierdut au avut și traderii locali, în timp ce comercianții multinațională s-au pus la adăpost prin hedging. În prezent, estimarea recoltei de rapiță este de 1,350 milioane tone”.

La grâu, producătorul constănțean a folosit pe cele 400 ha soiul Apache de la Limagrain. Acest soi i-a oferit, spune el, o producție de peste șapte tone la hectar, în timp ce soiurile Miranda, Musik și celelalte (inclusiv cele de la dr. Mihai Berca) au oferit puțin peste cinci tone ca randamente.

Pariul lui Lămureanu în anul agricol 2015-2016 a fost grâul pentru panificație, chiar dacă materialul semincer achiziționat a fost mai scump.

„Diferența de preț a fost mică între grâul de panificație și cel cu parametri pentru furajare, așa încât am mizat pentru grâul premium”, a precizat Lămureanu.

Chiar dacă nu toată cantitatea de grâu obținută de fermier atinge parametrii impuși de achizitorii de materie primă de proveniență agricolă (în ultimii doi ani, traderii cer un indice de panificație cu 2,5 puncte peste cel din Franța, conform informațiilor venite din piață), productivitatea medie este totuși de circa șase tone la hectar.

„Cu indicii de calitate la grâu nu stăm (...) grozav; suntem în limitele minimum acceptate de cumpărători. Avem două categorii de materie-primă la finele acestui an agricol: una din grupa premium, de făină, și una din grupa de grâu destinat zootehniei (n.r. - așa-zis furajer). Ca o paralelă, când francezii au 10 indice de proteină, sunt boieri. În cazul nostru, cumpărătorii ne cer minimum 12,5; de vreo doi-trei ani sunt probleme de acest gen la noi. Ei vin, ne vând soiurile lor, și după aceea spun că nu au proteină”, a declarat Gheorghe Lămureanu. „Când ai totuși șase tone de grâu producție medie la hectar, recoltă obținută de pe cele 600 ha însămânțate, înseamnă că ai aplicat tehnologia corespunzătoare zonei”.

Fermierul ne-a mai spus că în afara celor 600 ha însămânțate cu grâu, în anul agricol 2015-2016 acesta a mai optat pentru orz (200 ha), rapiță (200 ha), mazăre (75 ha), porumb (120 ha), soia (100 ha) și floarea soarelui linoleică (120 ha). Ca randamente, la orz, recolta „a sărit” de șase tone la hectar, iar la soiul de mazăre „erectă cu cârcei” s-a apropiat de patru tone la hectar.

Scăderea TVA la inputurile folosite în agricultură, de la 1 august 2016, binevenită. Lămureanu nu mai investește în teren, ci în extinderea instalațiilor de irigații

Întrebat fiind cum comentează știrea potrivit căreia Guvernul propune o serie de facilități fiscale cu privire la reducerea TVA de la 20% la 9 procente pentru lucrări agricole și livrarea unor inputuri necesare sectorului agricol, printre care se numără și produsele de protecția plantelor, atât de necesare unei agriculturi moderne și competitive, Lămureanu a spus că „e ceva”, în condițiile în care recuperarea TVA era greoaie.

„Dacă se va transpune în realitate propunerea premierului de diminuare la nouă la sută TVA la inputuri, tot e ceva. Întotdeauna erau probleme le recuperarea TVA; dura cinci-șase luni cel puțin. Nu am avut niciodată probleme în recuperarea banilor de la stat, însă îi primeam după un an de zile. Faci cerere, durează cam două luni până se vine în control, după aceea cel puțin două luni până primești banii; un an și jumătate finanțezi statul”, a precizat Gheorghe Lămureanu.

În plus, dacă fermierul constănțean nu se mai gândește să se mai extindă cu ferma, el vrea să mărească numărul de hectare amenajate pentru irigații, pe lângă cele peste 400 ha pe care le udă în acest moment, investiție care se cifrează până acum la peste un milion de euro. Apă are la discreție din Canalul Dunăre-Marea Neagră.

„Suprafața este oarecum comasată la mine în fermă. Nu mă gândesc însă să mai iau niciun metru pătrat în plus în arendă sau să cumpăr. Îmi ajunge (...). Mă gândesc să măresc însă suprafața amenajată pentru irigații în toamnă. În prezent, în proprietate am circa 300 ha din 1.400 ha lucrate în prezent”, a mai punctat producătorul agricol. „Mai nou, pe 409 hectare din suprafața pe care o lucrez am un sistem de irigații cu tambur, investiție care a costat 1.240.000 euro, bani europeni în cuantum de un milion de euro, restul fiind fonduri proprii. Ca sursă de pompare am Canalul Dunăre-Marea Neagră, treapta unu de pompare. Ferma mea este situată la intrarea în Agigea, lângă podul vechi”.

Ca investiții efectuate în 2016 la capitolul utilaje, Lămureanu a explicat că a achiziționat două combine performante pe care a dat peste 400.000 de euro, luate în leasing, cu dobândă mică, negociată.

„Ca investiții pe zona de utilaje, am achiziționat două combine noi anul acesta de la Fendt, cu heder de șase metri lățime, plus un plug și un disc. Combinele le-am achiziționat la un preț de 420.000 euro în leasing, cu avans 130.000 de euro. Achiziția de utilaje direct prin leasing este mai puțin stresantă decât cea prin fonduri FEADR. Să nu mai vorbim de dobândă, în condițiile în care cea pe care am negociat-o fiind minimă de pe piață”, a conchis el.

Agroterra SRL, firma lui Gheoghe Lămureanu, avea în 2015 un număr de 34 de angajați (în mare parte cu o vechime în firmă de 15-20 de ani) și păstrează constantă suprafața lucrată - 1.400 ha. Din acest total, majoritatea suprafețelor aflate în proprietate au fost achiziționate în ultimii 3-4 ani, când prețurile erau în creștere, la un preț de circa 3.000-4.000 euro hectarul. Restul suprafețelor este luat în arendă, pe un termen de până la 15 ani, iar arenda negociată cu proprietarii este de 900 kg de grâu la hectar (la nivelul anului trecut).

Vicepreședintele LAPAR a intrat în afaceri în 1991, laolaltă cu aproximativ 20 colegi de muncă, prieteni și apropiați. Suprafața de la care a plecat a fost de aproape 150 de hectare. Surpriza plăcută, spune el, este cea făcută de urmași și de ginere, care s-au implicat în afacere și îl ajuta în fermă cu tot ceea ce este nevoie.

Chiar daca are o avere demnă de invidiat, estimată de piață la circa 10 milioane de euro, Gheorghe Lămureanu nu și-a dorit să plece de lângă exploatația sa și a vrut să fie aproape de locurile în care și-a petrecut copilăria.

Șeful SCDA Caracal, cercetătorul Eugen Petrescu, și el mic agricultor (deținător a patru hectare pe care până nu demult le lucra după orele de program), se încăpățânează să nu cedeze în fața afluxurilor de importuri de material semincer străin și pe cele 2.462 de hectare arabile pe care stațiunea le mai deține, face atât activitate de cercetare-dezvoltare cu finanțare din partea firmelor străine, dar și activitate economică de multiplicare de material semincer la cereale.

Pe lângă cele aproximativ 70 de contracte de cercetare și extensie pe care SCDA Caracal le-a încheiat cu firmele străine care aduc tehnologii agricole din afară, Eugen Petrescu reușește să obțină doar cu 60 de oameni (din care majoritatea mecanizatori) circa 4.000 de tone se sămânță certificată anual, material semincer pe care încearcă (fără marketingul multinaționalelor) să-l comercializeze fermierilor de pe un areal – atenție – de circa 500.000 ha de jur împrejurul locației.

Specialiștii de la SCDA Caracal au mers până acolo încât reușiseră la un moment dat să dezvolte un soi de mazăre performant – Caracal 39, proiect însă abandonat din cauza lipsei banilor.

Mai nou, SCDA Caracal a dezvoltat inclusiv o linie de grâu pe care urma s-o ducă la ISTIS pentru omologare (ea există deja de patru-cinci ani și răspunde foarte bine zonelor), lipsa banilor fiind același impediment în multiplicarea sa pentru comercializare. Cercetătorii nu se lasă însă bătuți: „Vom încerca să ducem cercetările mai departe, să vedem dacă putem s-o omologăm. Ca productivitate, cu această linie nouă am reușit să obținem circa 5.000 de kilograme de grâu la hectar, în condițiile în care la nivel de țară avem o medie de circa 3,7-3,8 tone/ha”.

Discuția cu Eugen Petrescu a avut loc cu ocazia evenimentului în câmp „Universul Syngenta”, organizat de compania elvețiană în data de 2 iunie 2015 în locația SCDA Caracal. La acest eveniment au fost prezentate loturile demonstrative cu hibrizi de floarea-soarelui, porumb, grâu şi rapiţă împreună cu tehnologiile avansate de protecţie a culturilor.

Revista Fermierului: Care este suprafața pe care SCDA Caracal face cercetare-dezvoltare și producție de material semincer pentru fermieri?

Eugen Petrescu: Pe vremuri, Stațiunea de Cercetări Agricole Caracal deținea 905,8 hectare în perimetrul localității Studina, județul Olt. Instituția s-a mutat după anii '60 în această locație (n.r. - Șoseaua Caracal-Alexandria), a preluat fostul IAS Caracal și, acum, în prezent, deține o suprafață agricolă de 2.597 ha, din care suprafață arabilă 2.462 ha.

În prezent, activitatea stațiunii este structurată în două, și anume activitatea de cercetare și activitatea de dezvoltare. Activitatea de cercetare se desfășoară pe o suprafață de 220 ha, iar pe diferența până la 2.462 ha activitatea de dezvoltare.

R.F.: Care este preponderența activităților SCDA Caracal? Cea de cercetare-dezvoltare sau cea economică?

E.P.: În prezent, obiectul nostru de activitate principal îl constituie producția de sămânță pentru fermierii din zona noastră de influență. Vorbim de aproximativ 500.000 ha suprafață de interes economic pentru SCDA Caracal, atât în ceea ce privește producția de sămânță, dar și de aplicabilitatea tehnologiilor agricole atât dezvoltate intern, dar în special cele importate.

Ca un scurtă paranteză, până la finele anului 2004, unitatea pe care eu o conduc a aparținut Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu Sisești”, sub tutela Institutului de la Fundulea, și eram angrenați în planurile naționale de cercetare și dezvoltare: proiectele Relansin, Agral, Orizont, CX-urile mai târziu. Din nefericire, nu mai există aproape deloc finanțare pentru cercetare. Parte dintr-un sector de o importanță vitală pentru agricultură, am depus de-a lungul timpului diferite proiecte în competițiile care sunt lansate, de altfel, foarte rar pe problemle de cercetare. Nu de puține ori am câștigat concursuri de proiecte, dar pentru nu a mai existat finanțare (smiliar cu situațiile din PNDR – eligibili, dar nefinanțabili); am rămas în lista de rezervă. Am depus și anul trecut un proiect pe dezvoltarea infrastructurii de cercetare. De asemenea, am câștigat din 111 proiecte depuse, am ajuns pe locul 36; după al nouălea proiect s-a tras linie. Ca închidere, pot să vă spun fără să greșesc că finanțarea în domeniul cercetării agricole este în prezent la nivel zero.

Revenind, ca urmare a acestei situații nedorite de neimplicare a guvernanților în rezolvarea problemelor cercetării agricole românești, noi am fost nevoiți să ne axăm, să ne menținem obiectul de activitate și lucrăm foarte mult, dar din nefericire pentru companiile străine. Astfel, SCDA Caracal a semnat contracte de cercetare și de extensie cu mai toate companiile multinaționale care lucrează în domeniul agricol în România; avem peste 70 de contracte anual. A devenit o tradiție ca în fiecare an, la SCDA Caracal să fie organizate diferite manifestări științifice sau de promovare, toate cu acesta cu scopul principal de a aduce informație tehnologică fermierilor din zonă, astfel încât rezultatele muncii lor să fie profitabile. Nu mai este un secret pentru nimeni că în sectorul de cercetare-dezvoltare a agriculturii, anual, în România sunt amplasate peste 20.000 de loturi experimentale, în care sunt testate atât tehnologii, cât și produse care vor fi utilizate de fermierii români în următorii ani.

În ceea ce privește însă SCDA Caracal, noi suntem axați ca activitate de bază a stațiunii pe producerea de material semincer. În trecut, produceam sămânță la cerealele păioase, precum și la prășitoare, la porumb, la floarea-soarelui, soia, dar din nefericire, din anul 2005, nu mai putem iriga aceste terenuri.

R.F.: Cum adică nu mai puteți iriga? Sunteți foarte aproape de râul Olt...

E.P.: Toată suprafața arabilă a stațiunii - 2.462 ha, este amenajată pentru irigarea prin aspersiune, având conducte îngropate. Până în 2004, noi eram alimentați cu apa din râul Olt, prin stația SPP 14+15 de pompare care a aparținut ANIF; prima treaptă. Din păcate, Ministerul Agriculturii a transferat această activitate de la ANIF, pe umerii OUAI-urilor. Acestea din urmă, tot din lipsa finanțării și uneori din cauza altor interese, în funcție de cine conducea organizația, practic infrastructura s-a deteriorat, s-a furat tot ce s-a putut fura. În această situație, de 11 ani de zile, noi nu mai putem iriga. Neavând asigurat acest factor de tehnologie – apa – riscul de a produce sămânță în sectorul de dezvoltare la culturile prășitoare, porumb și floarea-soarelui, este foarte mare, fapt pentru care am renunțat. În schimb, producem pentru fermieri soiurile de genetică românească la cereale, patente aparținând Institutului de la Fundulea, pe care le multiplicăm și le distribuim fermierilor din zonă.

R.F.: Reușiți să vă descurcați cu activitatea de producție de material semincer? Un grâu dezvoltat aici este ușor adaptabil fermelor din zonă. Chiar dacă vorbim de 500.000 ha, discutăm de o zonare a soiurilor și hibrizilor...

E.P.: Reușim. Este o activitate profitabilă. Aici nu este însă numai treaba de comerț. Noi fiind o unitate științifică, scopul nostru principal este de a promova și de a transfera tehnologii și cunoștințe către fermierii români.

„Infuzia” de tineret, secretul succesului în cercetare

Revista Fermierului: Oamenii de aici își încasează salariile? Câți oameni aveți în subordine? Și cât se mai câștigă în acest domeniu?

Eugen Petrescu: În prezent, colectivul nostru este format din 60 de persoane, din care o treime paznici, iar restul personal lucrativ. Din aceștia, avem mecanizatori, trei ingineri la producție și trei la cercetare. Volumul de muncă prestat în agricultură este mare, programul este zi-lumină și nu contează că este sărbătoare sau nu. Cum echipa de cercetare este descompletată, în sensul că o parte din colegii noștri au plecat la companii străine sau s-au pensionat, noi, cercetătorii cu vechime (n.r. - el și Eustachiu Constantinescu) am decis ca anul trecut să angajăm un tânăr absolvent al facultății de Agronomie. Pot să vă spun că acesta încasează lunar un salariu net de 1.100 - 1.200 lei.

R.F.: Reușiți să-l țineți aproape? Nu este tentat să plece?

E.P.: Până în prezent am reușit să-l ținem. Intenționăm anul acesta să reîntregim din nou echipa de cercetare, să facem un nucleu tânăr, format din patru specialiști pe care în intervalul de timp pe care îl mai avem la dispoziție până la pensionare să-i formăm, fiindcă formarea în activitatea de cercetare nu este așa simplă cum ar fi în producție. Aici este nevoie de multă răbdare, migală, informare, documentare; e puțin diferit de activitatea desfășurată în fermele mari de producție.

R.F.: Care sunt produsele renumite ale stațunii dumneavoastră de cercetare?

E.P.: Mă voi referi la cereale, fiindcă, din păcate, la plantele tehnice, cu regret am constatat că acea cotă de piață a Institutului de la Fundulea a scăzut foarte mult. Concurența firmelor multinaționale este foarte mare, chiar acerbă, iar Institulul a pierdut, cota de piață fiind în prezent undeva la 15% din ceea ce se vinde în România. La culturile de primăvară, porumb, floarea-soarelui, firmele străine fac jocurile în România. Noi ne ocupăm cu cerealele. Genetica noastră, românească este de foarte bună calitate; aici avem o cotă de piață ridicată. Dacă însă nu se investește și aici în cercetare, nu va mai dura mult și vom pierde și aici teren. Firmele străine deja încep să vină și cu cereale, pe lângă porumb, rapiță și floarea-soarelui. De doi ani, pe lângă soiuri, multinaționalele aduc inclusiv hibrizi.

Dacă Guvernul nostru, Ministerul Agriculturii, nu se va implica în reconstrucția cercetării agricole, în susținerea Institutului de la Fundulea pentru a dezvolta și promova genetica proprie, una adaptată condițiilor pedo-climatice din țara noastră, vom avea de pierdut. Noi am avut experiență cu firmele străine când au venit cu genetică din afară, neadaptată condițiilor locale. Ca exemplu, în anii 2003, 2007, ani secetoși, soiurile străine nici nu au înspicat pe loturile noastre, pe când soiurile românești, adaptate condițiilor locale, nu și-au exprimat potențialul maxim, dar totuși am avut ce băga în hambar.

R.F.: Ce soiuri de cereale multiplicați aici în prezent?

E.P.: În momentul de față am redus suprafața destinată multiplicării. De regulă, noi multiplicam pe mai bine de 1.000 ha, dar neavând un departament specializat de marketing, precum cele deținute de firmele străine, plus personalul și logistica, am rămas după sistemul vechi. Practic, așteptăm fermierii să vină la noi la poartă. Chiar și așa, la momentul de față, avem genetica pe cereale mai bună decât a lor. Concurența este acerbă însă, iar cine investește, se zbate mai mult, câștigă.

Pentru a răspunde însă concret la întrebare, în prezent multiplicăm pe circa 600 ha sămânță certificată din soiurile Glossa, Izvor, Boema, Alex, Miranda (un soi nou), vreo cinci-șase în total. La acestea deținem însă mai multe categorii biologice pe care le multiplicăm, le ținem pentru semănatul nostru, pentru anul următor. De regulă, comercializăm bază și C1 către fermieri.

R.F.: Aveți vreun soi de cereale sau de plante tehnice tipic zonei, dezvoltat de SCDA Caracal?

E.P.: Vechea noastră echipă dezvoltase un soi de mazăre performant – Caracal 39, aveam și o linie de grâu pe care urma s-o ducem la ISTIS pentru omologare; ea există deja de patru-cinci ani și răspunde foarte bine zonelor. Vom încerca să ducem cercetările mai departe, să vedem dacă putem s-o omologăm. Ca productivitate, cu această linie nouă am reușit să obținem circa 5.000 de kilograme de grâu la hectar, în condițiile în care la nivel de țară avem o medie de circa 3,7-3,8 tone/ha.

R.F.: Cam cât ar dura și ar costa să fie luată de la zero o linie nouă de cereale autohtonă și apoi acreditată?

E.P.: Cam șapte-opt ani ca durată. Ca preț, este greu de evaluat. Spun asta pentru că totul pornește de la echipa de cercetători. Noi tot vrem să angajăm personal, iar membri noi în echipă nu putem aduce dacă aceștia nu sunt stimulați financiar. Tinerii preferă să se ducă la o companie privată unde primesc telefon, autovehicul, salariu, pe când în cercetare, condițiile sunt altele: cu mâna în pământ, pe frig, în ploaie. Trebuie investit. Companiile străine investesc în cercetare circa 15 procente din cifra de afaceri; asta înseamnă milioane de euro la nivel de companie. Concurența este foarte mare. Dacă nu investești, pierzi poziția. Nu poți sta pe loc, trebuie să creezi, să vii cu ceva nou, să prezinți altceva.

Colaborarea cu distribuitorii de inputuri, una dintre șansele de supraviețuire a SCDA Caracal

Revista Fermierului: Unde procesați și stocați materialul semincer obținut? Aveți depozit?

Eugen Petrescu: În județ avem două zone pe care le lucrăm: 1.922 ha arabile pe Caracal și 540 ha la vreo 10 km lângă râul Olt. Unde are loc acest interviu este chiar în mijlocul câmpului sectorului de cercetare. Sediul nostru este însă la circa 2 km de aici, unde este și stația de condiționat sămânță. Acolo avem și celule cu capacitate de depozitare suplimentare de 2.000 de tone de sămânță.

R.F.: Cam ce cantitate de material semincer obțineți pe sezon?

E.P.: Rulăm anual cam 3.000 – 4.000 de tone. Avem în proiect promovarea produselor noastre prin mari distribuitori de inputuri din țară. Avem tratative cu Alcedo, cu care lucrăm de mulți ani. Au logistica necesară, au echipe de profesioniști și sperăm ca prin ei să mărim cantitățile pe care le vom livra fermierilor.

R.F.: Am înțeles că sunteți foarte apropiați de fermieri. Știm că vi se plâng uneori de prețurile mici pe care le obțin la grâu...

E.P.: Așa este. Uneori mă mai și cert cu traderii de cereale: «Cum 50 de bani pe kilogramul de grâu? Cât trebuie să fac eu la hectar să scot măcar cheltuielile de producție?». Cheltuielile de producție pe hectar oscilează între 2.500 – 3.000 lei la hectar în zona noastră. Dacă eu dau producția de grâu cu 0,50 lei kilogramul, am nevoie de 5.000 – 6.000 kg numai ca să acopăr cheltuielile. Eu, ca fermier, din ce să mai trăiesc? Nu mai bine stau la televizor și îi las pe alții să facă agricultură? E bătaie de joc.

R.F.: Care sunt recomandările dumneavoastră pentru perioada de secetă preconizată pentru următorii ani la cultura cerealelor?

E.P.: Noi și la cereale, și la prășitoare promovăm soiurile și hibrizii semitardivi; la porumb promovăm grupa FAO 340, 380, pe aici pe undeva. Dacă am avea din nou irigații, ce bine ar fi... Am obținut în anul agricol 2008-2009, de altfel o vară ploioasă, pe baza unui hibrid de la Caussade din FAO 510 vreo 17 tone de boabe la hectar, în condițiile în care într-un an mijlociu, obținem cam 7.000 – 8.000 kilograme de boabe la hectar.

Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca, alături de organizatorul Agriplanta-Romagrotec și Asociația Producătorilor de Porumb din România, au oferit informații despre cultura plantelor, în special despre cultura porumbului, despre proprietățile solului reprezentate printr-un profil de sol și despre utilizarea corectă a presiunii în pneuri, se precizează într-un comunicat de presă primit la redacție.

„Informațiile despre proprietățile solului reprezentate printr-un profil de sol, oferite de Conf. Dr. Laura Paulette, Catedra de Pedologie, USAMV Cluj-Napoca, precum și cele referitoare la cultura porumbului, oferite de dna. Alina Crețu – Asociația Producătorilor de Porumb din România au fost extrem de apreciate de fermierii prezenți în zona demo”, se arată în documentul de presă.

Zonele demo, atracția târgului

În cadrul zonei demo „Tractor și Tractorist” au fost prezenți nu mai puțin de 500 de fermieri. Ei au avut posibilitatea să aleagă și să testeze unul dintre cele șase tractoare puse la dispoziția lor de KUBOTA prin AgriAlianța, DEUTZ-FAHR prin NHR Agropartners, MASSEY FERGUSON prin General Leasing, NEW HOLLAND prin AgroConcept, CASE prin Titan Machinery și HATTAT prin Mavi.

Zona demo „Tehnici Moderne pentru Protecția Plantelor” pe de altă parte s-a bucurat și în acest an de secțiunea „Mașini de erbicidat în acțiune”. În plus, în zona „Tehnici moderne pentru protecţia plantelor” au fost prezentate trei maşini tractate şi cinci mașini autopropulsate pentru tratamente fitosanitare. Maşinile s-au deplasat pe un traseu compus care a inclus: deplasarea pe un teren denivelat, putându-se vedea modul în care se păstrează stabilitatea rampelor, o zonă de întoarcere la 180 de grade şi o deplasare în regim de lucru cu suprapunerea peste traseul inițial pentru a se vedea închiderea tronsoanelor de rampă cu ajutorul computerului de proces si corelarea cu sistemul de conducere prin GPS.

Firmele care au prezentat Mașini de Erbicidat în acţiune au fost: Agri-Alianța, Agrifac, Lemken, Ipso Agricultură,  Mewi, NHR Agropartners și Tehnofavorit.

Tractoare conduse prin satelit, premieră 2016

În segmentul „Tractoare inteligente” (premieră în cadrul ediției 2016), au fost prezentate tractoare echipate cu sisteme de conducere prin satelit, pentru deplasare paralelă cu un traseu anterior sau copierea unui traseu impus, fără a fi necesară intervenţia operatorului.

„Echipamentele de conducere prin satelit sunt deosebit de utile pentru lucrări de tratamente fitosanitare, fertlizat şi întreţinerea culturilor. Fiecare tractor este echipat cu această tehnică deșteaptă. Se pot conduce și ziua și noaptea pentru că sunt coordonate prin satelit”, explică Dr.Ing. Ovidiu Ranta USAMV Cluj-Napoca, Catedra de Mecanizare.

Cele cinci tractoare inteligente prezente în demonstrații au fost: Massey Ferguson prin General Leasing, Fendt prin Mewi, Deutz Fahr prin NHR Agropartners, John Deere prin IPSO Agricultură și Case IH prin Titan Machinery.

Zona demo „Lucrările Solului Şi Semănat”

În cadrul acesteia, în segmentul „conservarea apei în sol” au fost prezente maşini care prelucrează patul germinativ fără răsturnarea brazdei, cu organe de lucru de tip daltă sau gheară, fapt ce ajută foarte mult la conservarea apei în sol. De asemenea, au fost prezentate maşini care la o singură trecere pregătesc patul germinativ şi execută şi semănatul reducând foarte mult traficul pe sol şi compactarea acestuia, reducând cantitatea de energie necesară pentru prelucrare şi preţul de cost.

Firmele care au intrat cu echipamente în demonstrațiile pentru lucrările solului și semănat au fost: Agri-Alianța, Amazone, Agromec Ștefănești, Landtechnik, Lemken, Maschio Gaspardo, NHR Agropartners, Mewi și Titan Machinery.

Sub egida „Din pasiune pentru agricultură”, Agriplanta-Romagrotec și-a închis porțile duminică, 22 mai 2016. Cea mai mare expoziție agricolă în câmp din România și-a propus și a reușit să fie și în acest an cea mai importantă platformă de comunicare dintre fermieri și furnizori de input-uri pentru agricultură.

Ediția de anul acesta a Agriplanta s-a bucurat de prezența a nu mai puțin de 14.300 de vizitatori, cât și de 210 firme participante din 17 țări: România, Ungaria, Austria, Germania, Finlanda, Italia, Bulgaria, Spania, Belgia, Danemarca, Polonia, Portugalia, Cehia, Olanda, Slovacia și Serbia. De asemenea, evenimentul expozițional s-a întâins pe 36 hectare spațiu, din care 18 hectare spațiu pentru demonstrații, peste 500 de fermieri având oportunitatea să conducă un tractor în zona Demo „Tractor și Tractorist”, iar peste 1.000 de copii au participat la programul Agrikids.

Francezii de la Strategie Grains au revizuit în creștere previziunile privind producția de grâu a Uniunii Europene, consultanții ridicând ștacheta cu 1,9 milioane tone, până la un total obținut la final de sezon de 146,7 milioane tone, în creștere față de cifra vehiculată anterior de 144,8 milioane tone.

Estimările privind producția în creștere au fost susținute în mare măsură și de condițiile agrometeo favorabile, afirmația conform căreia „cerealele de toamnă prezintă un potențial excelent” viind valabilă pentru multe din statele Uniunii Europene cu suprafețe întinse de cultură.

În mod particular, creșterea este pusă pe seama unor țări-cheie în ceea ce privește producția de grâu, și anume Germania, România și Spania.

În aceste state UE, potrivit datelor Strategie Grains, culturile de toamnă au beneficiat în mare parte de vreme bună, fapt care a susținut din plin dezvoltarea plantelor.

Stocuri UE în scădere

Aceeași firmă de consultanță, spun de această dată cei de la Agrimoney.com, au mai adăugat că actualul program de export de grâu al UE, mult mai solid decât așteptările, și care ar urma să totalizeze circa 30,4 milioane tone, va duce la diminuarea disponibilului din silozuri pentru sezonul 2015-2016. Strategie Grains preconizează că după finalizarea sezonului agricol, stocurile de grâu ar urma să atingă un total de 14,7 milioane tone, în scădere cu 0,9 milioane față de estimările de luna trecută.

Reprezentanții companiei au mai adăugat că prețurile mici au reprezentat la rândul lor un stimul pentru cererea de consum din sectorul zootehnic, fapt care a dus la diminuarea cu și mai mult a disponibilului din silozuri.

Estimări pozitive și pentru culturile de primăvară

Mergând și mai departe, specialiștii Strategie Grains afirmă că aproape toate suprafețele care fuseseră alocate pentru orzul de primăvară și pentru porumb au fost deja însămânțate.

Consultanții SG prevăd totodată o producție totală de porumb pentru UE de 62,7 milioane tone. Dacă estimările se vor transpune în realitate, totalul obținut în acest sezon de producție ar fi mai mare cu nouă procente decât cel obținut la finele anului 2015.

Păstrând registrul, producția de orz este estimată a fi mai mare decât ceea ce s-a obținut anul trecut, previziunile actuale orbitând în jurul cifrei de 62,5 milioane tone, cu unu la sută mai mult decât recolta din 2015.

Și USDA anunța în aprilie condiții bune la producția mondială de grâu

La mijlocul lunii aprilie a.c., raportul USDA releva că stocurile mondiale de grâu ar putea ajunge în sezonul 2015-2016 la 239,26 milioane tone, depășind cea mai ridicată estimare a analiștilor intervievați de Bloomberg și cu 0,7% mai mult decât preconiza USDA luna trecută.

Cantitatea de grâu care urmează să fie utilizată de China, cel mai mare consumator mondial de grâu, va scădea însă la 112 milioane tone, cel mai mic nivel de după 2011, în timp ce producția de grâu a Uniunii Europene a fost estimată la 160 milioane tone, cu un procent mai mare decât prognozele din luna martie 2016.

În plus, USDA își îmbunătățea estimările referitoare la stocurile finale de porumb și soia până la 208,91 milioane tone respectiv 79,02 milioane tone, peste estimările analiștilor.

„Nu vom vedea prea curând o inflație mare datorată prețurilor la alimente”, aprecia Dale Durchholz, analist la AgriVisor LLC, citat de Agerpres.

În pofida raportului USDA, la Bursa de la Chicago cotațiile futures la grâu cu livrare în luna aceasta creșteau în aprilie cu 1,17% până la 4,525 dolari per bushel în timp ce cotațiile la porumb au crescut cu 1,68 dolari până la 3,6275 dolari per bushel.

România a obținut mai mult grâu în 2015 decât în 2014

La cultura grâului, producția medie la hectar a fost de 3,68 tone în 2015, față de 3,64 tone cât se înregistra cu un an în urmă, iar cantitatea totală recoltată a depășit 7,5 milioane de tone, comparativ cu 7,4 milioane de tone în anul 2014.

Producția medie la hectar obținută la orz a depășit și ea 4,03 tone, în timp ce în 2014 a fost de numai 3,8 tone, iar cantitatea totală recoltată a ajuns la 1,051 milioane de tone.

Conform FAO, Egiptul, unul dintre principalii clienți de export ai României, va importa în anul fiscal 2015-2016 aproximativ 11 milioane de tone de grâu, în linie cu nivelul mediu al importurilor din ultimii cinci ani.

Prețul grâului s-ar putea echilibra într-un an, a declarat Paolo Barbieri, regional director Europe, DuPont Pioneer, însă fermierul român va pierde anul acesta atunci când vine vorba de păioase, în condițiile în care prețul tonei de materie primă la Marea Neagră ar putea ajunge chiar și la 120 de euro, a adăugat Jean Ionescu, operations manager RO-MD al DuPont Pioneer cu ocaiza primului Media Club organizat vineri, 11 martie 2016, la sediul stației de procesare sămânță din Afumați.

„Din păcate, anul acesta, fermierul român va pierde la păioase. Estimarea în bazinul Mării Negre la tona de grâu ar putea ajunge chiar și la 120-125 euro”, a mărturisit Jean Ionescu.

La rândul său, șeful DuPont Pioneer pentru Europa, Paolo Barbieri, a precizat că nu se poate hazarda cu privire la o prognoză clară privind prețurile la grâu pe termen scurt și mediu, însă pe termen lung, „sunt șanse mari de creștere”, informație susținută de altfel inclusiv de analiștii Comsiei Europene.

În plus, în condițiile în care producătorii agricoli din România obțin grâul la costuri mici și îl vând ca atare, în viziunea oficialilor Pioneer, fermierii noștri sunt competitivi.

„Fermierii români sunt într-o situație fericită. Sunt competitivi și au prețuri mai bune. Nu au fost fluctuații mari de preț, iar trendul este de creștere. (...) Intr-un an, prețul se va echilibra”, a precizat Paolo Barbieri.

Pe de altă parte, nici la capitolul porumb nu stăm bine. Dacă prețul grâului va fi de 120 - 125 de euro la bazinul Mării Negre, productivitatea la porumb încă lasă de dorit la noi. Ocupăm, din păcate, ultimul loc la capitolul sămânță certificată utilizată în țările UE și în 2015 nu am trecut de 3,5 tone boabe porumb la hectar ca medie pe țară.

„Ținta de 7-8 tone de porumb la hectar este realizabilă în România în 7 din 10 ani. Aceasta este cantitatea pentru a echilibra balanța investiții-profitabilitate. (...) În 2015 însă, media producției la porumb a fost de 3,5-3,6 tone la hectar în România, în condițiile unei suprafețe cultivate cu sămânță necertificată de maximum un milion de hectare. (...) Dacă investești 3.000 de lei la hectar în cultura de porumb și nu obții minimum 6,5 tone la hectar, ieși din piață. (...) În România sunt încă 1,8 milioane de cultivatori de porumb, însă doar 13.000 - 14.000 de fermieri sunt de interes pentru producția destinată pieței”, a declarat Ionescu.

În altă ordine de idei, Paolo Barbieri a vorbit de noua tendință de revizuire a legislației europene în ceea ce privește drepturile de proprietate intelectuală asupra varietăților de cereale și plante tehnice dezvoltate de companii. În prezent, asociația de profil la nivel european apără aceste drepturi, existând un consens în acest sens la nivelul companiilor membre, consens care are drept țintă negocierile cu autoritățile europene.

În ceea ce privește noutățile pe zona organismelor modificate genetic, Pioneer dezvoltă noua tehnologie CRISPUR-Cas, în opinia oficialilor companiei o abordare care ar putea fi mai ușor acceptată de autoritățile europene de profil.

„Comisia Europeană are în vedere o reinterpretare a legislației privind drepturile de proprietate intelectuală a produselor noi (varietăți de porumb etc.). Pe de altă parte Asociația Europeană a Semințelor din care și eu fac parte la nivel de management consideră că drepturile de proprietate intelectuală trebuie apărate. Este un consens. (...) În ceea ce privește plantele transgenice, noua tehnologie CRISPR-Cas, în care ‪#‎pioneer‬ este în situație de lider, are șanse mari să fie mai ușor acceptată de autoritățile europene!”, a spus Barbieri.

În ultimii 10 ani, populația lumii a crescut cu 13%, veniturile cu 30 de procente, consumul de petrol cu 15 procente, cel de carne cu 20 la sută, cu 29 la sută s-a majorat consumul de cereale, soia și bumbac, iar suprafețele recoltate doar cu 10%, spun datele agregate de Pioneer.

Anul acesta, compania sărbătorește 90 de ani de la înființare. În 1926, Henry Agard Wallace a fondat împreună cu un mic grup de investitori locali din statul Iowa o afacere în domeniul agricol.

Primii hibrizi de porumb Pioneer au pătruns în România încă din anii '70. Prima reprezentanță comercială a fost deschisă la București în 1992. În 2002 a fost inaugurată stația de procesare, condiționare sămânță de la Afumați, investiție care a depășit 60 milioane de dolari SUA.

Mai multe detalii despre Pioneer Media Club, în zilele următoare.

Cel de-al doilea grup de producători pentru cereale și oleaginoase la nivelul județui Ilfov, recunoscut de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) – Cerif Oil SRL, a reușit să comercializeze producția de cereale obținută în 2015 de pe cele 3.000 ha lucrate în comun la prețuri mult mai bine decât cele existente pe piață la momentul tranzacției, a declarat pentru Revista Fermierului Ilie Dan, președintele Asociației Producătorilor Agricoli (APA) Ilfov, afiliată LAPAR.

Într-un interviu acordat recent publicației noastre, președintele APA Ilfov și al Cerif Oil SRL a precizat că asocierea a cinci producători agricoli într-un grup a dus la majorarea încasărilor la tona de grâu chiar și cu 90 de lei, în condițiile în care materia-primă se comercializa la acel moment cu 650 lei tona metrică (conform statisticilor MADR, luna septembrie 2015).

Grupul de producători prezidat de șeful APA Ilfov plătește impozit pe profit, fapt care convine membrilor săi de minune. Din unu la sută cotizație pe încasări de la membrii Ceri Oil, conducerea a reușit să-și achite cheltuielile interne și să declare și profit de pe care a plătit impozit; o singură dată. Problema, mărturisește Ilie Dan, este la grupul de producători de nivel mai mic și care este impozitat pe venit (plătesc o dată membrii grupului și a doua oară la nivel de grup).

Prodserv Conil SRL, ferma familiei Ilie, lucrează 270 ha în interiorul Cerif Oil, șeful APA și al grupului de producători ilfovean menționând în cadrul aceluiași interviu că în ciuda unui an 2015 călduros, producțiile au fost mulțumitoare la nivelul exploatației sale (5,5 tone de grâu la hectar, 6,6 tone porumb boabe STAS/ha și 3,3 tone la hectar rapiță linoleică).

Ilie Dan se plânge de faptul că nu are încă acele capabilități de stocare necesare negocierii unui preț și mai bun, respectiv de mixare a grâului de calitate superioară cu cel de nivel mediu, astfel încât toți membrii să aibă parte de profit. Din păcate, spune el, o parte din producători nu au avut calitate superioară și au fost nevoiți să vândă „pe lângă”, fapt care nu face bine nici statului (care nu încasează taxe) și nici membrilor care vând fără cei 10 la sută dați înapoi de stat pentru comercializarea în comun.

Revista Fermierului: Prodserv Conil SRL, firma familiei Ilie, face parte din APA, dar este și membră a grupului de producători Cerif Oil SRL. Acest tip de formă asociativă este atât pe placul actualului premier tehnocrat, Dacian Cioloș, cât și a ministrului Agriculturii, Achim Irimescu. Ne puteți spune mai multe despre formarea și activitatea acestui grup?

Ilie Dan: Așa este. Am pus bazele unui grup de producători pe sectorul vegetal – Cerif Oil SRL – al cărui președinte sunt eu. Membre sunt cinci societăți de pe zona Ilfov, printre care și Prodserv Conil SRL, firma familiei mele. Suntem al doilea grup de producători pentru cereale și oleaginoase recunoscut de Ministerul Agriculturii la nivelul județului Ilfov (n.r. - locul 41 pe țară conform site-ului MADR). (...) Formarea acestui grup a avut ca motivație faptul că, până la un milion de euro cifră de afaceri, înainte se dădea cinci, acum se spune că se va da 10% la ceea ce se comercializează împreună. De aceea, i-am determinat și pe ceilalți fermieri să se asocieze în acest grup. Vânzând împreună, am reușit să obținem un preț mai bun. Am avut noroc și de un grâu de calitate. Asta nu s-a întâmplat însă în cazul tuturor și, din acest motiv, o parte din colegi au fost nevoiți să comercializeze materia-primă separat, pentru că nu au avut calitatea respectivă și n-au putut să vândă la același preț. Noi (n.r. - grupul de producători) am închis totuși un pic pe plus.

Motivația asta a făcut ca noi să vindem toată producția, iar celorlalți le-am dovedit că și dacă ar mai comercializa ceva pe afară, fără să înregistreze această marfă, pe de-o parte că ar comite abuzuri și s-ar alege cu pierderi, pe de altă parte câștigând 10 la sută, oricum ar fi mai mult bine decât dacă ar vinde în afara grupului, singuri sau fără acte legale. Mai mult, statul câștigă și el prin faptul că încasează taxe pentru toată producția. Noi comercializăm întreaga cantitate de cereale pe care o producem prin membrii grupului. În prezent suntem în plin proces de modificare a actelor normative; au apărut până acum doar pentru legume și fructe. Se pare cele dedicate nouă vor apărea pe la sfârștiul lunii mai; ar trebui să primim niște bani din urmă.

Am discutat totodată și cu alți colegi care au văzut cu ochi buni crearea de noi grupuri de producători. Asta vrea și Ministerul, dar „se grăbesc încet”. Legea a apărut în iulie 2015, însă normele n-au apărut nici după 7-8 luni.

R.F.: Ați vorbit de calitatea grâului. Soluții de depozitare nu dețineți? Știm că există modalități moderne de mixare a grâului, astfel încât produsul obținut să continue să fie conform.

I.D.: Nu. Cu depozitarea avem o problemă. Așa cum am menționat anterior, eu am vândut un grâu foarte bun. Dacă puteam să-l stochez și să-l mixez, comercializam întreaga cantitate la același preț. (...) Un depozit de 2.000 – 3.000 de tone ar fi fost suficient.

R.F.: Care este structura de cultură a Prodserv Conil SRL?

I.D.: Prin această firmă lucrez 270 ha de teren arabil, iar structura de cultură este următoarea: 112 ha cu grâu, 50 ha cu rapiță, 20 ha floarea-soarelui, iar restul cu porumb.

R.F.: Ce suprafață lucrează în total membrii grupului Cerif Oil?

I.D.: Asociația noastră, Cerif Oil Srl, lucrează 3.000 ha; nu este una prea mare. Era o discuție la un moment dat de o asociație mare. A încercat s-o facă Ioana Caragea, cooperativa Agri Sud, care nu a funcționat din păcate pentru că am fost foarte mulți dintr-o dată, nu ne-am înțeles, nu a funcționat. Trebuie început de jos, cu puțin, cu cei cu care te înțelegi și, pe urmă, o ridici, o faci mai mare.

R.F.: Ce producție medie a avut Prodserv Conil avut în anul agricol 2014-2015?

I.D.: Anul trecut, pe fondul unor temperaturi mari, producțiile au fost relativ mici. Chiar și așa, la grâu am obținut 5.100 kg, la porumb am avut 6.600 kilograme boabe STAS la hectar, 3.300 kilograme la rapiță linoleică, iar la floarea-soarelui 2.800 kilograme semințe la hectar. Singura cultură pe înverzire a fost cea de mazăre (14 hectare) care, din păcate, a rămas de o palmă înălțime și pe care nici n-am putut s-o mai recoltez. Am băgat-o în pământ, am făcut cheltuială cu ea, iar în toamnă a trebuit să refac 12 ha din total. Cheltuiala pe care am avut-o cu mazărea și cu înființarea rapiței m-a dus mai mult decât cei 55 de euro la hectar pe care îi primesc pe întreaga suprafață. Ca atare, în Ilfov sunt mulți fermieri care nu au optat pentru înverzire; vor pierde cei 55 de euro la hectar în condițiile acestea.

R.F.: Cât ați obținut ca prețuri, pe asociație, față de cât ați fi încasat ca și fermier obișnuit? Cu cât ați vândut grâul?

I.D.: Incredibil, d-ar l-am vândut bine, adică cu 740 lei tona. Alții au vândut marfa și sub 0,65 lei kilogramul. Mai mult, am încasat 618 lei pe tona de porumb boabe, în condițiile în care alții au comercializat materia-primă sub 0,55 lei kilogramul. Rapița am vândut-o spre 1.500 lei tona, iar floarea-soarelui circa 1.400 lei tona, în condițiile în care, anul trecut, marfa de de acest tip se comercializa cu 1.100 lei. Am fost mulțumit.

R.F.: Întâmpinați probleme cu dubla impunere în cazul grupului dumneavoastră de producători? Știm că multă lume evită asocierea din cauza impozitului dublu, atât pe membru, cât și pe asociație.

I.D.: Noi, pe tot ceea ce am încasat, am emis facturi fiscale și am plătit mai departe sumele cuvenite membrilor grupului de producători, iar aceștia au achitat la rândul lor o cotizație către Cerif Oil de unu la sută din total. Acest unu la sută a constituit venit la care am aplicat cheltuielile cu contabilitatea, președintele și ce mai avem ca administrare. După aceste acțiuni ne-a rămas și un mic profit. Având un venit mare ca grup, Cerif Oil a trecut la impozitarea pe profit; de aceea noi nu ne-am confruntat cu problema dublei impozitări.

Ce se întâmplă în cazul unor grupuri de producători mai mici – ei plătesc impozit pe venit. Grupul respectiv are un impozit pe venit, nu pe profit, și pe urmă plătesc și ceilalți impozit pe profit; de aici dubla impozitare. Însă, s-a discutat ca și aceia care s-au transformat, chiar și la un plafon mai mic, să fie trecuți ca plătitori pe profit. Chiar scrie în Hotărâre că acele cooperative care vor fi transformate în grupuri de producători, li se va acorda o reducere pe impozit de 20%, se va transforma în impozit pe profit și nu vor mai plăti impozit pe venit, că acolo era dublura.

R.F.: Grupul de producători Cerif Oil se gndește să-și diversifice activitatea? Vreți procesare? Zootehnie?

I.D.: Vrem să transpunem în realitate un proiect propriu în valoare de două milioane de euro pentru care cotizăm de trei ani. Proiectul este unul integrat și a fost pus la punct împreună cu Grupul Român pentru Investiții și Consultanță (RGIC). Vrem o moară, o fabrică de pâine pentru zonă, cu tărâțele rămase să creștem vaci cu lapte, iar laptele să-l valorificăm prin automate. Din banii aceștia luați în plus vrem să investim, pe lângă faptul că luăm între 70-90% fonduri nerambursabile. Oamenii nu prea au încredere însă. (...) Am rămas cu proiectul în stand-by.

LAPAR s-a luptat pentru schimbarea modului de echivalare a suprafețelor

R.F.: Și APA, din care faceți parte, dar în special LAPAR s-a luptat să modifice acte normative care pe ici, pe colo, generau sincope majore în bunul mers al agriculturii. Care au fost principalele nemulțumiri ale fermierilor vizavi de actele normative care îi impactau direct?

I.D.: În primă instanță, LAPAR s-a luptat să schimbe modul de echivalare a suprafețelor. Adică dacă aveam cinci procente din suprafața arabilă alocate pentru înverzire, să nu-mi revină obligativitatea înființării a trei la sută la culturile de toamnă, ci doar 0,7-1 ha, iar ceea ce am înființat, acel hectar sau 0,7 ha, să fie considerat 1,5 ha, astfel încât să scadă numărul de hectare pe care să le înființăm.

Pe urmă, nu suntem de acord cum am primit banii pe motorină. Am încasat trimestrul I și II cumulat, tot datorită dumnealor, că s-au pus pe treabă prea târziu. I-am primit după 11 luni, iar acum, pe trimestrul III când ai ajuns să vii să mi-i dai, spui: „Stai că ți-i dau, dar nu îi am pe toți și îți mai dau nu știu când”. Nu suntem de acord cu treaba asta. Eu am dat banul atunci și mie îmi trebuie acum să iau altă motorină, mai ales că nu mai am. Foarte mulți colegi nu și-au plătit inputurile către societățile de la care le-au luat. Pe lângă faptul că acestea pot oricând să introducă la plată instrumentele, furnizorii nu vor mai vinde inputuri pe datorie pentru noua campanie pentru că îi consideră pe producătorii agricoli rău-platnici. Nici de la bancă nu mai poți lua bani, pentru că nu mai ai bonitatea necesară că nu ai restituit creditul. Ai intrat, de asemenea, să plătești o dobândă penalizatoare. Ca atare, noi, la ora aceasta, ne găsim decapitalizați și nu ne putem continua activitatea. Eu nu cred că vina este în totalitate a Ministerului Agriculturii și a celor cu softul, ci a APIA; ai stat liniștit până acum și nu te-ai interesat că trebuie să faci plățile.

R.F.: Am aflat nu demult că și familia dumneavoastră a avut probleme cu Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură...

I.D.: Am înființat un lot de mazăre pentru înverzire, lângă el un drum de doi metri, iar fiul meu, vizavi, a avut și el tot mazăre. El a recoltat, a obținut 1.500 de kilograme la hectar. Eu am însămânțat suprafața două zile mai târziu și n-am mai prins ploaia de care a avut el noroc, drept pentru care nu am obținut nimic. Problema apare însă acum. Chiar dacă băiatul meu a obținut 1,5 tone producție, la teledetecție a ieșit că la mine a fost mazărea, nu la el! A fost și a discutat la APIA problema respectivă. L-au chemat apoi la Agenție... „că nu este în ordine treaba”. El i-a invitat atunci pe angajații APIA să vină și să vadă cu ochii lor, dar nu după șapte luni, ci atunci când era cultura pe teren. Cum putea să-mi mai plătească APIA banii, când ei nu sunt pregătiți. Și atunci noi vorbim de soft?

R.F.: Ce a însemnat anul agricol 2014-2015 pentru fermierul Ilie Dan și pentru colegii săi din APA Ilfov?

Ilie Dan: Eu și fermierii ilfoveni din Asociația Producătorilor Agricoli (APA) am avut un an nu putem să zicem bun, dar nici atât de greu cum a fost în Moldova, cum a fost prin Mehedinți, Olt și prin alte zone. Vara, în câmp, temperaturile s-au menținut la o intensitate mare, între 33-40 de grade Celsius la umbră (am avut la plante chiar și 45-50 de grade), temperaturi care au afectat producțiile pe care așteptam să le obținem și pentru care am făcut investiții în vederea obținerii unor cantități importante de materie-primă. Putem spune fără să greșim că ploile care au mai căzut pe aici, au făcut-o în așa fel încât să obținem o producție care să ne acopere costurile pe care le aveam.

R.F.: Ce perspectivă aveți pentru anul agricol 2015-2016? Va fi unul bun sau dimpotrivă?

I.D.: E bine pornit anul agricol. Iarna a fost destul de blândă. La ora aceasta ar fi trebuit să începem să fertilizăm, însă mulți dintre noi nu avem banii necesari și, sigur, că se va repercuta într-o formă sau alta treaba respectivă asupra anului agricol menționat.