Versiunea consultativă a Ghidului solicitantului pentru Schema de ajutor privind sprijinirea investițiilor în noi capacități de producere a energiei electrice produsă din surse regenerabile pentru autoconsumul întreprinderilor din cadrul sectorului agricol și industriei alimentare este publicată pe pagina de internet a Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR).

Beneficiarii eligibili prin Schema de Energie pot fi întreprinderile din sectorul agricol, întreprinderile din sectorul industriei alimentare, legal constituite și înregistrate la Oficiul Național al Registrului Comerțului (ONRC), precum și organizații/federații de organizații din domeniul îmbunătățirilor funciare (OUAI/ FOUAI), constituite conform legii.

Prin intermediul acestei scheme de sprijin vor primi finanțare proiectele care au ca obiectiv realizarea capacităților noi de producere a energiei electrice cu sau fără stocare, din surse solare (sub 1 MW inclusiv și peste 1 MW), precum și realizarea capacităților noi de producere de energie electrică, cu sau fără stocare, din surse eoliene (sub 1 MW inclusiv și peste 1 MW).

Finanțarea pentru Schema de energie este asigurată din Fondul pentru modernizare, gestionat de Ministerul Energiei, administratorul schemei de ajutor de stat fiind Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), prin AFIR.

Perioada de consultare publică este de 15 zile calendaristice de la data publicării pe site. Astfel, până la data de 29 noiembrie 2024, toți cei interesați pot transmite pe adresele de e-mail Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. și Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. propuneri sau observații privind Ghidul solicitantului supus dezbaterii publice.

CITEȘTE ȘI: Ghidul pentru submăsura 4.1 - componenta irigații, în consultare publică

O încercare de radiografiere a crizei din sectorul vegetal

Legume cultivate în spații protejate: 18 noiembrie, termenul limită pentru solicitarea ajutorului de minimis

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În perioada 16 octombrie – 1 noiembrie 2024, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) a autorizat la plată în cadrul Campaniei de plăți în avans, aferentă anului de cerere 2024, un număr de 571.110 fermieri, cu o sumă totală de 601.274.241,70 euro (2.991.537.895,42 lei).

Situația persoanelor fizice și juridice autorizate la plata avansului, în tabelul de mai jos.

În conformitate cu atribuțiile ce îi revin, APIA a plătit din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA) suma totală de 425.828.968,86 euro (2.118.626.868,77 lei) pentru un număr de 551.655 beneficiari.

În Campania 2024, plățile din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) și cofinanțare de la Bugetul Național (BN1) se face de către Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR).

Plăţile pentru intervențiile finanțate din FEGA se fac în lei, la cursul de schimb valutar de 4,9753 lei/euro, iar plăţile pentru măsuri finanțate din FEADR la cursul de schimb valutar de 4,9756 lei/euro.

CITEȘTE ȘI: Multe ecuații și mulți algoritmi, în agricultura de azi

O încercare de radiografiere a crizei din sectorul vegetal

Fenomenul trezirii la viață a seminței în procesul de germinație

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

De mult am avut în intenție să abordez cauzele care au dus sectorul vegetal în criza de astăzi, mai ales că văd de multe ori fel de fel de acuzații la adresa fermierilor, că ar cere multe ajutoare de la stat și despăgubiri, că nu se mai satură de câte subvenții primesc, că nu dezvoltă irigațiile și multe altele. 

Este important de menționat că agricultura este în criză peste tot în Europa, doar că la noi a fost accentuată de anii secetoși 2020-2024, care au agravat situația la un nivel dramatic.

Este drept că multe dintre percepțiile societății referitoare la fermieri sunt determinate și de anumite realități care nu pot fi negate, provocate și promovate de multe ori de lipsa de pregătire profesională, economică, de diplomație și bună-cuviință a unora dintre noi, fermierii, și din păcate nu puțini, care doresc să se întindă mai mult decât le ajunge plapuma, sau alții care epatează în mod prostesc cu stilul lor de viață, iar apoi vrând-nevrând această situație se generalizează la întreaga breaslă.

În această perioadă se dezbat măsurile de ajutorare a agriculturii propuse de către autorități, în frunte cu MADR, iar cea mai dezbătută este OUG-ul privind amânarea plății ratelor la bănci și la furnizorii de inputuri, unde, spre surpriza mea, cei mai vocali în adoptarea acestor acte normative nu sunt neapărat fermieri mici și mijlocii, ci mai mult unii dintre fermierii mari și foarte mari, care au fost și ei afectați, fără discuție, dar au luat și decizii manageriale mai puțin inspirate în ultimii ani.

Spun asta în condițiile în care se clamează peste tot că marile afaceri sunt mai stabile în fața turbulențelor economice și/sau climatice, făcându-se economii de scală, că se pot aplica tehnologii mai moderne și poate crește productivitatea, ceea ce este corect până la un punct, dar atâta vreme cât investițiile pe care le faci sunt justificate economic și tehnic și sunt de altă natură decât ale unui ,,bombardier” care își cumpără o mașină de lux, dar nu are bani de combustibil și stă cu părinții.

Nevoia de sprijin pentru sectorul agricol este de netăgăduit, dar avem și multe situații în destule ferme în care prostia deciziilor trecute a ajuns la scadență și, din păcate, suntem în situația în care este greu să facem diferența între cei ,,bătuți de natură” și cei ,,bătuți de prostie și apoi de natură”. Astfel, autoritățile vor fi în situația în care nu vor putea alege grâul de neghină.

O primă cauză pentru rezistența scăzută a sectorului vegetal în fața problemelor actuale o reprezintă lipsa deciziilor strategice de consolidare a fermelor și a lanțului agroalimentar, care ar fi trebuit adoptate și implementate de clasa politică cu foarte mult timp în urmă. Aici vorbim deja de ,,plictisitoarele” legi care nu au fost adoptate sau, unele, nici măcar redactate, cum ar fi arenda și durata sa, stimularea comasării terenurilor, certificarea și autorizarea funcționării exploatațiilor agricole, instrumentele de management al riscurilor climatice, codul rural, o lege a îmbunătățirilor funciare adaptată la realitățile actuale, legea zootehniei, legea pășunilor și islazurilor care să fie pe criterii de performanță și nu clientelare, apoi legea creditului funciar, legea cotizației voluntar obligatorie pentru organizațiile profesionale și multe altele. Nu s-a dorit aici să facem o ierarhie neapărat, ci este o simplă înșiruire.

Aș mai menționa că este imperios a se revedea definiția cazului de forță majoră și a cazurilor fortuite, care seamănă, dar nu sunt același lucru, iar cu această ocazie să definim în mod clar unde vor fi introduse evenimentele climatice catastrofale în cadrul acestor definiții și care sunt drepturile care decurg din astfel de situații. Mai mult, ar trebui prevăzut prin Codul Civil că înțelegerile dintre părți nu pot elimina sau suspenda aplicarea prevederilor legale.

Nu este prima oară când se abordează aceste subiecte și trebuie să înțelegem că multe dintre fermele actuale, indiferent de dimensiunea lor, au, de exemplu, probleme cu bonitatea bancară și din cauza lipsei de reglementări legale privind durata de arendare a terenurilor, asta fiindcă instituțiile de credit au nevoie să vadă perspectiva veniturilor din care urmează să rambursezi creditele pe care le soliciți.

Apoi, investițiile pentru tehnologizare, dar și securizarea producției, cum ar fi irigațiile, necesită durate lungi de amortizare (recuperarea investiției), or, dacă tu nu ai stabilitatea arendei terenului, nu te poți angaja să le realizezi.

Dar în completarea prevederilor legale legate de durata arendei ar fi trebuit să fie și instrumentul de management al riscului sau, mai popular spus, asigurările agricole de secetă și care atât băncilor, dar și altor parteneri ai fermierilor, cum sunt și distribuitorii de inputuri, le-ar fi conferit o siguranță mai mare că în caz de secetă își pot recupera creditele acordate. Dacă acest instrument ar fi existat la data de astăzi, disputele între fermieri, distribuitorii de inputuri și autorități nu ar mai fi existat. În plus, opinia publică (sau o parte din aceasta) nu ar mai fi avut motive să își exprime nemulțumirea legată de sumele acordate drept despăgubiri către fermieri.

O altă situație întâlnită, care duce astăzi la situația financiară proastă a multor ferme, o constituie lipsa creditului funciar cu durata de peste 20-25 de ani. În lipsa acestui instrument, mulți fermieri au luat credite pe termen scurt și pe termen mediu pentru achiziția de teren în perioada dobânzilor mici (până în pandemie), când o dobândă de 5% pe an era mai pe la toate băncile. Mai mult, în acea perioadă rentabilitatea activităților agricole era mult mai mare, datorită costurilor mici la inputuri, în special la îngrășăminte, ceea ce a creat iluzia sustenabilității acestor investiții.

Doar că a început războiul la granița noastră, apoi piața mondială a cerealelor, după o creștere abruptă, a scăzut cu aceeași intensitate, dobânzile bancare, din cauza inflației, au crescut cu peste 100%, ajungând la 11-12% pe an. În aceste condiții, investițiile în achizițiile de terenuri au devenit, dintr-o afacere aparent bună, un bolovan atârnat de gâtul multor fermieri. Iar acest bolovan s-a îngreunat apoi și din cauza anilor de secetă cumplită în multe regiuni ale țării, fapt care a dus implicit la lipsa lichidităților pentru plata ratelor și dobânzilor, astfel încât acum asistăm la un efect invers, în care mulți fermieri vând din terenul achiziționat fiindcă nu fac față rambursărilor de credite și dobânzilor aferente.

Am dat doar câteva exemple care arată cum lipsa unor reglementări legislative, cum ar fi durata arendei, asigurările de secetă și lipsa creditului funciar, pune presiune foarte mare pe ferme vegetale în această perioadă. Or, dacă aceste prevederi erau adoptate, implementate și erau făcute și bine ar fi fost de mare ajutor pentru fermieri în această perioadă. Și celelalte prevederi lipsă contribuie la drama de astăzi a agriculturii românești, iar aceasta se va adânci, dacă nu se trece la adoptarea de urgență a acestor reglementări.

A doua cauză care a contribuit la apariția acestei crize în agricultură este legată tot de lipsa unor reglementări legislative, dar nu de natura problemelor strategice așa cum le-am prezentat mai devreme, ci legate de modul de funcționare a filierei sectorului vegetal în raport cu furnizorii de inputuri și utilități, dar și cu cumpărătorii de produse agricole, adică traderi și procesatori.

O mică exemplificare a problemei cred că va fi de folos în structurarea acesteia în ,,conștiința” mediul fermierilor, fiindcă problemele sunt cunoscute, dar nu sunt structurate ca grad de impact pentru sectorul agricol și, implicit, pentru fermele aferente.

Mai întâi, să ne oprim asupra producătorilor de semințe certificate, unde, de exemplu, în perioada anilor 2011-2013, un sac de porumb sămânță certificată avea preț de listă undeva la 100-125 euro/sac de 80.000 de boabe, iar acum prețul de listă este între 200-230 euro/sac de 80.000 de boabe. Asta, în timp ce fermierii obțin pentru porumbul comercial produs prețuri care și atunci, și acum se situează la nivel de 700-900 lei/to, în funcție de regiune, cantitate, perioada de livrare, acest palier reprezentând un nivel de referință în ultimii 20 de ani.

Mai mult, în perioada anilor 2011-2013, prețul de producție pentru semințele certificate la producătorii români era de 1.000-1.300 euro/to sămânță certificată (prețuri la contractele de multiplicare semințe), iar acum este în jurul a 1.300-1.500 euro/to sămânță certificată, deci prețul semințelor certificate vândute către fermieri se dublează, dar prețul pentru sămânța certificată produsă de fermieri a crescut cu doar 10-15%.

Nu contestă nimeni că mai sunt și ani (foarte puțini, ce-i drept) în care prețul cerealelor crește peste nivelul de referință al unei perioade mai îndelungate, dar în aceste momente de vârf și inputurile cresc la fel sau mai mult, dar apoi când prețurile cerealelor scad, lucrurile nu mai sunt similare și la inputuri.

Eu nu spun că firmele producătoare ar avea practici ,,dubioase”, fiindcă nu sunt mandatat să le verific activitatea, dar sunt ferm convins că globalizarea și, odată cu asta, înghițirea multor firme de semințe și apariția unor ,,mamuți” ai piețelor nu este neapărat un lucru benefic pentru concurență.

Un cercetător american pe nume Philip Howard, de la Michigan University, arăta într-o lucrare publicată în 2009 că, prin anii `90, primele cinci firme mondiale producătoare de semințe reprezentau undeva la maximum 20% din piața mondială, iar astăzi acestea dețin peste 70% din piață, ceea ce se traduce printr-o concentrare de piață extrem de agresivă, iar în plus la acest moment, foarte multe culturi conțin tehnologii patentate de cele mai mari companii, care limitează dramatic accesul micilor companii la acestea, din cauza costurilor ridicate de licențiere.

De altfel, în 2008 a existat o luare de poziție a peste 400 de cercetători din lumea întreagă care au atenționat asupra efectelor negative ale acestor concentrări necontrolate pe piața semințelor, iar efectele au început să se vadă din ce în ce mai pregnant.

Un alt exemplu care arată nevoia de reglementare o constituie piața mașinilor agricole, dar incluzând aici și serviciile de garanție și postgaranție, adică activitățile de service, mai popular spus.

În România, toți marii producători mondiali de utilaje nu vând direct produsele lor, ci sunt reprezentați pe piața românească de diverși distribuitori, care ori sunt exclusivi la nivel de țară, ori sunt exclusivi la nivel de regiune. Este drept că acolo unde sunt la nivel de regiune nu se afirmă asta public, dar orice fermier care va cere servicii din altă regiune ori nu va primi răspuns, ori va primi condiții de preț înfiorătoare, care îl vor face să renunțe.

Sigur că vor fi și voci care vor întreba ce este rău în asta, fiindcă este economie de piață. Este corect, și la noi este o piață liberă, dar trebuie să fie și concurențială, fiindcă și asta este o condiție a unei piețe libere și, mai mult, consumatorul final trebuie să fie apărat, acolo unde nu se poate apăra singur.

Pentru apărarea consumatorului există și un organism numit Consiliul Concurenței, care are sarcina de a supraveghea piața în fața unor abuzuri, doar că și cei de acolo pot avea limitele lor și câteodată trebuie să li se explice anumite lucruri specifice, care poate le scapă la nivel de înțelegere.

Astfel, un producător care într-o piață nu vinde direct produsele sale trebuie să formeze o rețea de distribuție din mai mulți distribuitori care să se concureze efectiv în piață prin preț și calitatea serviciilor, iar aceste aspecte nu sunt invenția mea, ci sunt prevederile normelor europene.

Așa cum arată dna avocat Andreea Marinescu într-un material apărut în 2014, ,,în primul rând, înțelegerile anticoncurențiale, cum ar fi fixarea prețurilor sau împărțirea piețelor, pot descuraja competiția și inovația. Atunci când companiile colaborează pentru a controla piața, există mai puțină presiune pentru a inova și a oferi produse sau servicii mai bune. Consumatorii sunt privați de beneficiile concurenței, cum ar fi inovația continuă, calitatea crescută și prețurile mai competitive.”

În acest caz, se pune întrebarea: dacă un fermier își cumpără un utilaj autopropulsat ca tractor sau combină, de la o firmă care reprezintă la nivel exclusiv producătorul respectivului utilaj, atât pe partea de comercializare, dar mai ales pe partea de service, nu cumva devine un client captiv?

Spun asta fiindcă la majoritatea mărcilor de utilaje nu există multe soluții (a se înțelege alte firme) de service nici în perioada de garanție, dar nici în postgaranție, ci doar la service-ul firmei distribuitoare. În această situație, după achiziția respectivului bun, dacă la un moment dat prețurile la manoperă sau deplasarea echipelor de service cresc aberant, tu, ca fermier, nu ai ce face, fiindcă nu există alte firme care să poată efectua reparația, deci nu există concurență, iar dacă te duci eventual la un service neautorizat, pierzi garanția produsului. Acest lucru este posibil și fiindcă astăzi aceste utilaje au diagnosticare computerizată, iar o unitate service fără programul de diagnosticare nici nu se apropie de utilaj, astfel că tu ajungi să depinzi exclusiv de un prestator de servicii și care în foarte multe situații este singurul la nivel de țară.

Să nu uităm că vorbim de utilaje scumpe, pe care nu poți azi să le cumperi și mâine să le vinzi, dar, din păcate, nici nu primești la achiziționarea utilajului un contract de service (contract primești, clauze de protecție nu conțin) care să îți ofere și ție anumite pârghii de protecție, în sensul că pot și ar trebui să existe formule prin care se stabilesc procente de creștere a serviciilor în funcție de anumite condiții, timpi de aprovizionare, tipurile de produse consumabile care ar trebui să existe permanent în depozitele de piese și multe altele.

Or, dacă ar fi existat o normă legală de reglementare în acest sens, care ar fi obligat astfel de firme să ofere pârghii de protecție și fermierilor, atunci aceștia din urmă ar fi putut fi și ei protejați și nu am fi ajuns în situația în care dacă acum cinci ani raportul costului unei reparații între piese și manoperă era de 50/50%, astăzi poate ajunge la 20/80%.

Sau poate ar fi putut exista o normă legală în care un producător să aibă mai mulți distribuitori pe piață, dar fără a le stabili regiunile în mod artificial, fiindcă tot o exclusivitate este și, la fel, împiedică exercitarea unei concurențe reale.

Ca o mică concluzie a celor două exemple de mai sus, poate ar trebui să înțelegem de ce o țară ca Franța construiește tot felul de bariere pentru a-și proteja firmele de semințe de a fi cumpărate de rivalii din piață, stimulând preluarea acestora de fel de fel de cooperative franceze sau formarea de companii noi prin fuziune între două sau mai multe firme franceze, iar acest lucru este dat de faptul că au înțeles importanța strategică a acestei industrii.

Apoi, și în cazul utilajelor poate ar trebui să ne inspirăm de la alții care și-au creat fel de fel de cooperative de mecanizare (se numesc CUMA în Franța) pentru lucrările cu utilaje scumpe, dar au organizat și service-ul aferent agreat de companiile producătoare, ceea ce pentru fermierii mici și mijlocii înseamnă prețuri mai mici, ei fiind membri ai respectivelor cooperative.

Mai există și exemplul fermierilor americani care au câștigat dreptul în instanță pentru a putea să își repare și singuri utilajele, iar firmele producătoare au fost obligate să le furnizeze informațiile necesare.

A treia cauză care a contribuit, în opinia mea, la criza actuală a sectorului vegetal este legată de lipsa sau nivelul scăzut de expertiză economică și managerială a multor fermieri.

Astfel, apar o serie de probleme cum ar fi:

A. Slaba evidență a cheltuielilor efectuate de fermă și lipsa urmăririi indicatorilor financiari, care nu permit băncilor o evaluare corectă a indicatorilor.

Foarte multe dintre fermele noastre, mai ales cele mici, nu țin contabilitate sau țin forme simplificate care nu le permit nicio analiză serioasă și pertinentă asupra rezultatelor economice, iar la multe ferme medii și mari, cei care conduc nu au nici noțiuni, dar nici nu vor să asculte de cei care se pricep și, de multe ori, se trezesc în situații-limită când foarte multe nu mai sunt de făcut.

Dar, pentru a fi înțeles mai exact ce vreau să spun, o să povestesc o situație pe care am avut-o la ferma mea. Acum câțiva ani, am avut o cultură de mazăre lot semincer afectată de secetă, iar producția a fost extrem de modestă, fapt ce a dus la înregistrarea unei pierderi foarte mari cu acea cultură. La sfârșitul anului respectiv, când se lucra la întocmirea bilanțului, am trimis draftul de bilanț să fie văzut și de analistul băncii cu care lucrez și acesta mi-a cerut să îi explic despre pierderea respectivă și dacă am documente care atestă respectiva problemă climatică. După ce am prezentat documentele doveditoare, ne-a explicat că respectiva cheltuială la cultura de mazăre lot semincer poate fi înregistrată într-un cont separat din bilanț prevăzut pentru astfel de evenimente și astfel banca înțelege că respectiva pierdere nu a fost înregistrată că tu ai fost un slab manager, ci este datorată unor cauze obiective, care nu au ținut de decizia ta managerială. Acest tip de înregistrare nu modifică rezultatul contabil și fiscal al societății, ci doar prezintă în mod corect detalii despre activitatea fermei și ajută banca să înțeleagă ce ai făcut tu, ca manager.

Trebuie să înțelegem că foarte mulți fermieri nici nu știu concret ce face contabilitatea, iar despre analiza financiară, sunt și foarte mulți fermieri medii, mari și foarte mari care nu au auzit și nici nu știu cu ce se ocupă, și, astfel, ajung să își conducă firmele în colaps, atunci când norocul și tupeul care i-a adus la acel nivel nu îi mai ajută.

B. Decizii de achiziții utilaje și/sau terenuri agricole fără legătură cu nevoia tehnică și posibilitatea economică.

De multe ori, decizia de achiziție în cazul a destui fermieri de toate mărimile este dată doar de orgoliu și grandomanie, decizie care afectează prin lipsa de lichiditate a fermelor și care, implicit, duce la pierderea discounturilor și, apoi, la plata unor dobânzi împovărătoare la achiziția inputurilor, precum motorină sau îngrășăminte, ajungând astfel să plătească dobânzi de peste 18-24% la credit furnizor, iar  la instituții financiare nebancare dobânzile depășesc și aceste plafoane în foarte multe cazuri, în condițiile în care dobânda băncilor este la 8-10%, în funcție de firmă, mărimea acesteia și bonitatea bancară.

Mă uit la foarte mulți fermieri care au investit în achiziția de teren fără să facă o corelare între cât au de plată și cât pot plăti. Asta, în condițiile în care, de exemplu, un teren cumpărat cu 8.000 euro/ha și credit bancar pe 15 ani, să spunem, la condițiile actuale de plată, ajunge ca la final să coste aproape dublu, adică 16.000 euro/ha, adică ai un cost anual de circa 1.100 euro. Or, ca tu să poți plăti acest hectar cumpărat, ai nevoie de 4-5 ha și ani buni ca producție să poți achita, fără să ai și alte investiții. Deci o fermă de 100 ha poate achiziționa maximum vreo 10-15 ha și se poate angaja la alte achiziții pe măsură ce le achită pe primele, asta, ca să poată rezista și când sunt ani slabi din punctul de vedere al producției.

Schimbând speța, avem numeroase situații când fermierii cumpără utilaje fără a fi corelate cu suprafața pe care o lucrează, pe motiv că ori sunt bani europeni și nu contează, ori fiindcă nu au cunoștințele economice de a face calcule de rentabilitate. Așa ajung să cumpere o combină nouă încântați de firme cu fel de fel de ,,cadouri otrăvite”, dar ei lucrează suprafețe mai mici de 200 ha și nu pot suporta financiar astfel de achiziții, sau fel de fel de autopropulsate, dar ei au suprafețe de teren fărâmițate și astfel fermierul pierde mai mult timp cu întinderea și strângerea lăncilor decât cu lucratul efectiv.

Ar fi multe de spus și aici, dar subiectul va mai fi abordat în mod sigur, având în vedere situația actuală, inclusiv cu propunerea de OUG privind amânarea ratelor la furnizori și bănci (astăzi, când scriu acest material, mai sunt discuții). 

C. O pregătire tehnică slabă, care nu le permite fermierilor să reziste în fața marketingului agresiv al multor firme cu produse îndoielnice în ceea ce privește calitatea sau efectul benefic asupra producției. Astfel, mulți fermieri ajung să-și umfle cheltuielile pe hectar cu fel de fel de elixire miraculoase doar pe hârtie, dar cu rezultate modeste sau deloc în practică.

Este important de spus că am început să avem segmente de produse care pot fi puse în comercializare, dar fără a le fi certificate performanțele de către organisme abilitate în acest sens, ceea ce permite existența multor, hai să spunem, păcăleli.

Ca o mică concluzie la materialul prezent, observăm că în toate cele trei grupe de cauze, lipsa reglementărilor legale este principala problemă, urmată de lipsa cunoștințelor specifice (manageriale) a jucătorilor din piață. Din păcate, chiar dacă frecvent invocăm alte țări în diferite probleme abordate, nu vrem să înțelegem că Franța este lider european în domeniu tocmai printr-o reglementare foarte detaliată, minuțioasă și riguroasă a tuturor activităților, astfel încât jucătorii au un spațiu de manevră foarte limitat din punct de vedere social, profesional sau economic.

Ne place sau nu, pe lângă reglementările legale mai sus menționate care sunt imperioase, trebuie să introducem forme de școlarizare ,,obligatorie” a fermierilor care nu au pregătire specifică în domeniu, ar trebui să reglementăm activitatea consultanților, dar pe specialități, fiindcă și aici am ajuns să avem unii pricepuți la toate și în realitate la nimic.

Nu spun că sistemul francez ar fi perfect, dar fără discuție este cel mai avansat la acest moment în Europa, lucru demonstrat și de faptul că urmăritorii, ca Belgia, Germania, Olanda, Spania sau Italia, au trecut la reforme legislative profunde care tocmai să permită maximum de rezultate ca și în modelul urmărit, respectiv Franța. În plus, încercând să și inoveze în anumite privințe, cum este Spania în domeniul asigurărilor agricole și eficiența apei de irigat, Germania în diversificarea activităților în ferme cu activități nonagricole, investiții în agrochimie și procesarea produselor agroalimentare, Italia în domeniul produselor alimentare ecologice, producția de legume și mai pot fi foarte multe exemple.

Și la noi au apărut pe ici, pe colo mici idei, rezultatele fiind încă așteptate, doar că personal nu cred într-un bum al dezvoltării, cât timp nu construim fundația, adică reglementările legale, fiindcă altfel la prima turbulență în piață, cum sunt acești ani consecutivi de secetă, ne trezim că se prăbușește tot edificiul.

Tot ceea ce noi, fermierii, suportăm acum în agricultură este consecința faptului că, în ultimii 30 de ani, am avut doar visători în ale ,,construcțiilor strategice”, dar niciodată nu am avut un specialist în ,,rezistența economică” și acum culegem rezultatele. La care se adaugă lipsurile fiecăruia dintre noi, ca fermieri.

În rest, numai de bine.

Articol de: dr. ing. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ, fermier (jud. Brăila) și membru LAPAR, publicat în Revista Fermierului, ediția print – noiembrie 2024

CITEȘTE ȘI: Criza datoriilor din agricultură. Realități, dorințe și soluții

Criza agriculturii și ,,reforma lui Barbu”

Agricultura românească și alegerile. Sau ,,pentru cine și ce votez?”

Abonamente Revista Fermierului ediția print, AICI!

Helmintosporioza lenticulară a grâului este o boală periculoasă care apare în culturile de grâu în anii când condițiile climatice sunt propice infecțiilor. În rândurile de mai jos sunt informații despre simptomatologia, biologia și strategia de combatere a acestei boli care poate produce pagube importante în producția de grâu.

Fungul Drechslera tritici – repentis a apărut în culturile de grâu din vestul României de prin anul 2002, dar din cauza tabloului simptomatic asemănător cu cel al fungului Septoria nodorum, a trecut neobservat (din cauza confuziei era raportat ca fiind Septoria nodorum). Identificarea corectă și prima raportare cu privire la acest patogen în Câmpia Banatului a fost făcută de către Cotuna & Popescu în anul 2007. În celelalte zone din țară patogenul era deja raportat.

Importanța economică și supraviețuirea patogenului

Helmintosporioza lenticulară este o boală gravă a grâului, capabilă să producă pagube cuprinse între 3% și 40% și chiar mai mult în anii extrem de favorabili. Infecțiile din timpul înfloritului sunt periculoase deoarece patogenul trece în sămânță. Cele mai mari pagube în producție se înregistrează atunci când infecțiile au loc în fazele de burduf și de înflorit [Shabeer & Bockus, 1988].

O sursă de inocul importantă este miceliul din seminţele infectate. Miceliul se dezvoltă în condiţii de temperatură cuprinse între 5 – 35⁰C (la fel ca şi conidiile). Boabele sunt infectate sau predispuse la infecţie mai ales atunci când frunza stindard este afectată de boală şi când umiditatea este mare în perioada înspicatului. De altfel, ele pot fi infectate oricând de-a lungul perioadei de vegetaţie, însă predispoziţia maximă de îmbolnăvire este în timpul înspicatului. La suprafaţa cariopselor infectate apare simptomul de „red smudge” sau pată roşie – McMullen & Adhikari, 2009.

Fungul trăiește în mod saprofit pe resturile vegetale ale plantei gazdă, care constituie sursa principală de inocul primar. Pe paiele care rămân pe sol peste anotimpul de iarnă se formează pseudoteciile (forma telomorfă sau sexuată) cu asce şi ascospori.

Recunoașterea simptomelor

Simptomele macroscopice ale bolii apar de obicei în patru etape:

• Stadiul de pată, când pe locul de infecţie iniţial după două zile apare o coloraţie închisă la culoare;

• Pată înconjurată de cloroză, care apare la 4 – 6 zile după infecţie;

• Necroza apare la 6 – 8 zile de la infecţie, iar clorozele se transformă în necroze şi în paralel începe sporularea;

• Colapsarea frunzelor, acestea fiind afectate în întregime, iar sporularea este maximă.

Simptomele macroscopice sau externe apar prima dată pe frunzele bazale, sub forma unor puncte sau pete mici, circulare, de culoare maro deschis. Aceste pete sunt rezultatul infecţiilor primare, care au loc de regulă în lunile aprilie – mai. Cel mai mare pericol de infecţie este la grâul care s-a cultivat după grâu, datorită resturilor vegetale care rămân la suprafaţa solului. Frunzele bătrâne sunt primele infectate sau predispuse la infecţie.

Pe măsură ce patogenul evoluează, petele capătă formă ovală sau lenticulară, au culoare maro deschis şi sunt înconjurate de un halou gălbui (rezultatul infecţiilor secundare) – Schilder & Bergstrom, 1993; Cotuna & Popescu, 2008. În condiții favorabile de climă (nopţi umede şi calde), petele cresc în dimensiuni, se unesc iar pe frunze apar pete mari, cu aspect neregulat, la care se mai observă punctul iniţial de infecţie (aspect de necroză). Frunzele puternic atacate se usucă începând de la vârf. În faze avansate de infecţie, haloul sau zona clorotică din jurul petelor nu se mai observă (Wolf, 1991).

Pentru evitarea punerii unui diagnostic greșit (risc de confuzie cu Septoria nodorum), petele trebuie atent analizate pentru a vedea dacă pe ele apar suporţii negri ai sporilor. La mostrele colectate din câmp, conidiile nu se observă imediat, de aceea este necesară incubarea pe hîrtie umedă [Maraite et al., 1998; Cotuna, 2007].

A nu se confunda cu Septoria nodorum

Realizarea infecțiilor

Cercetările efectuate în ultimii ani în ceea ce priveşte epidemiologia acestei boli arată că, efectele cumulate ale temperaturilor ridicate, umidităţii relative mari şi a duratei de umectare a frunzelor mai mare de 12 ore (precipitaţii, rouă) conduc la apariţia şi dezvoltarea patogenului Drechslera tritici – repentis (Duveiller, 2004). Dezvoltarea patogenului este optimă la temperaturi cuprinse între 20 – 28⁰C. Boala este asociată de regulă cu câmpurile pe care o cantitate mare de paie rămâne la suprafaţa solului (Bockus & Claassen, 1992).

Primele infecții sau infecțiile primare sunt realizate de ascosporii din pseudotecii care devin maturi primăvara. În condiții de umiditate, pe timp de noapte aceștia sunt eliberaţi din pseudotecii. Emisia de ascospori este maximă în lunile martie – aprilie şi are loc în condiţii de umiditate (şi roua este suficientă). Ascosporii sunt eliberaţi din asce la distanţe mici, de câţiva centimetri, spre deosebire de conidii care pot fi propagate pe distanţe mai mari cu ajutorul vântului (Rees & Platz, 1992; Murray et al., 2009).

Conidiile produc infecţiile secundare care afectează frunzele din etajele superioare (astfel apar şi pagubele în recoltă). Conidioforii se formează pe timp ploios, iar conidiile în timpul nopţilor calde şi umede la suprafaţa necrozelor de pe frunze şi sunt diseminate de vânt către plantele sau frunzele sănătoase. Dispersarea conidiilor are loc în timpul după – amiezei. Conidiogeneza, după cum am arătat mai sus, are loc în timpul nopţii, când umiditatea este mai ridicată şi alte suprafeţe purtătoare de conidii sunt uscate (Morrall & Howard, 1975; Platt & Morrall, 1980a, 1980b; Francl & Jordahl, 1992; Francl, 1997).

Sporii anamorfi pot fi dispersați pe kilometri întregi şi chiar zeci de kilometri (diseminare anemochoră), în zilele calde şi secetoase la temperaturi de 21 – 230C (optim). Ei germinează şi infectează grâul în condiţii variate de temperatură (5 – 350C), când frunzele sunt umede o perioadă de timp specifică, de aici rezidă și agresivitatea fungului.

În centrul petelor, punctul de infecție rămâne vizibil și după uscarea frunzelor

Managementul integrat al „helmintosporiozei lenticulare a grâului”

În cadrul sistemului de combatere integrată există o serie de măsuri care trebuie utilizate echilibrat pentru a ține sub control această boală.

Factorii care susțin infecțiile sunt:

• Rotațiile scurte;

• Lucrările minimale ale solului;

• Densitatea mare a plantelor;

• Rezistența la fungicide;

• Soiurile sensibile;

• Temperaturile ridicate;

• Umiditatea relativă mare [Bockus & Claassen, 1992; Duveiller, 2004].

Măsuri profilactice

În general, helmintosporioza grâului este gravă în sistemele de cultivare în care lucrările solului sunt minimale sau nu se fac deloc (no tillage, minimum tillage) şi resturile vegetale rămân la suprafaţa solului. În sistemele convenţionale, boala este mai redusă din cauza îngropării resturilor vegetale. Se poate spune că factorii care influenţează intensitatea atacului sunt: lucrările minimale ale solului, irigarea, semănatul în afara epocii optime, fertilitatea scăzută a solului, monocultura (Sharma & Duveiller, 2003).

Prevenția constă în respectarea următoarelor măsuri agrofitotehnice:

• Îngroparea resturilor vegetale sau îndepărtarea acestora pentru reducerea sursei de inocul (Diehl et al., 1982);

• Utilizarea la semănat a soiurilor rezistente la boală este esențială;

• Seminţele să fie libere de patogen;

• Tratarea seminţelor înainte de semănat;

• Respectarea asolamentului (asolament cu alte culturi care nu sunt gazde pentru patogen);

• Rotaţia culturilor de cel puţin 3 – 4 ani;

• Evitarea monoculturii;

• Evitarea irigatului în perioada împăierii – înspicării (Docea & Severin, 1990);

• Respectarea epocii optime de semănat.

Măsuri chimice

În cadrul strategiei de combatere, măsurile chimice dețin ponderea în prezent. Tratarea semințelor și aplicările foliare în timpul sezonului de vegetație sunt importante în combaterea helmintosporiozei lenticulare.

Combaterea chimică este dificilă atunci când infecţia s-a realizat deja, deoarece evoluţia acestei boli cu greu mai poate fi oprită de fungicide.

Înainte de semănat se recomandă tratarea seminţelor. În Aplicația Pesticide 2.24.8.2 (2024) este doar un singur fungicid omologat la triticale, dar nu și la grâu, pe bază de difenoconazol + fludioxonil. Cu siguranță, fungicidele omologate pentru alți patogeni din sămânță controlează și patogenul Pyrenophora tritici repentis. În trecut erau mai multe produse de protecția plantelor omologate. Se pare că au fost scoase, deși apar omologate la alte helmintosporioze (ale orzului, de exemplu).

Fungul Drechslera tritici – repentis este greu combătut cu fungicide după ce frunzele sunt infectate. Este indicată aplicarea fungicidelor la apariţia primelor sporulări (stadiul EC 32 – 37). Deoarece sporularea are loc la suprafaţa necrozelor, analizele pentru stabilirea diagnosticului se vor face la frunzele bazale care de obicei sunt şi cele mai afectate (Kremer & Hoffman, 1993; Habermeyer & Gerhard, 1997).

Se recomandă ca tratamentele chimice să se efectueze în urma controlului fitosanitar al culturilor de grâu. Dacă se constată că sunt simptome, trebuie intervenit rapid pentru stoparea infecției, deoarece patogenul este destul de greu de ținut sub control din momentul în care infecția s-a realizat. În anii deosebit de favorabili, ciuperca și-a făcut apariția în culturi chiar din a treia decadă a lunii martie (în Banat).

Fungicidele ce pot fi utilizate în combatere sunt: Protioconazol + tebuconazol; Fenpropidin; Tebuconazol; Protioconazol; Bixafen + tebuconazol; Azoxistrobin; Metconazol; Azoxistrobin + protioconazol; Benzovindiflupir; Tebuconazol + trifloxistrobin; Protioconazol + spiroxamină + trifloxistrobin; Fluxapyroxad + piraclostrobin; Proquinazid + protioconazol; Bixafen + protioconazol; Bixafen + spiroxamină + trifloxistrobin; Tetraconazol; Fluxapyroxad + metconazol; Piraclostrobin;

Mefentrifluconazol + metrafenonă + piraclostrobin; Fluxapyroxad + metconazol [APLICAȚIA PESTICIDE 2.24.8.2, 2024].

În prezent, se recomandă utilizarea cu prudenţă a pesticidelor, aplicarea tratamentelor la momentul optim sau când se întrunește pragul economic de dăunare, respectarea dozelor recomandate de producători. Procedând așa, numărul de tratamente se va reduce simțitor, la fel și costurile.

Wolf & Hoffman (1994), în urma cercetărilor efectuate în Bavaria au stabilit două praguri pentru aplicarea unui tratament:

• Când conidiile sunt găsite pe 5% din frunze;

• Când simptomele apar la peste 5% din frunzele din etajul superior al plantelor.

Măsuri biologice

Tratarea semințelor cu agentul biologic Bacillus subtillis a dat rezultate foarte bune în controlul acestui patogen. Fungii Limonomyces roseipellis și Laetisaria arvalis (basidiomicotine) aplicați pe paiele de grâu în prezența umidității au redus sursa de inocul în procente ridicate. În urma aplicării s-a constatat că fungul Limonomyces roseipellis a redus inoculul cu 50 până la 80 și chiar 99% în anumite situații [Pfender et al., 1993].

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În perioada 18-20 octombrie 2024, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) organizează, în premieră, un târg dedicat promovării și încurajării consumului de carne de pasăre și ouă, produse provenite din fermele românești. În cele trei zile, producătorii autohtoni își așteaptă vizitatorii în intervalul orar 09.00-19.00, în curtea MADR.

Iubitorii de bunătăți locale sunt așteptați cu produse din carne de pasăre ale brandului Agricola din Bacău, ce reunesc tradiția și valorile moștenite cu o tehnologie modernă: puiul fericit – pui din rase de găini cu creștere lentă hrăniți natural și sănătos, exclusiv vegetal, cocoșel de pădure, piese din carne de pasăre Agricola și Bravito - piept, pulpe, aripi, grill. Pe lângă aceste categorii de produse, la standul Agricola vor fi expuse semipreparate și salamuri.

Avicola Focșani - Ferma Vrânceană aduce la târgul din curtea MADR pui grill, piept de pui dezosat fără piele, pulpă de pui dezosată fără piele, aripioare, ciocănele, mușchiuleț de pui (inner), cârnați de pui, frigărui, pipote de pui, ficat de pui, precum și produse marinate: aripioare și ciocănele.

Standul Cocorico va încânta gurmanzii cu o gamă largă de specialități din carne de pui, gata de gătit și de consum, preparate ce răspund perfect cerințelor consumatorilor moderni și ritmului de viață alert. Printre produsele acestui brand, la târg vor fi aduse mușchiuleț de pui și aripi, cocorici clasici și picanți, chiftele coapte din pui și terină de pui, CocoPastrami piept de pui și pulpe superioare dezosate, burger cu pulpă de pui Cocorico, aripioare de pui Cocorico cu cartofi prăjiți, Cocorico hot-dog, Cocorici de pui cu cartofi prăjiți, CocoPastrami cu cartofi prăjiți. Rulota adusă de expozant va oferi spre vânzare produse gătite la fața locului.

La Provincia va aduce la târgul din curtea MADR produse obținute dintr-o agricultură responsabilă, precum: puiul vegetarian pui grill cu manșon, puiul vegetarian piept pui fără os fără piele, puiul vegetarian pulpe pui superioare cu os, aripi de pui gastro atm, pulpe dezosate gastro atm, pui griller, piept fără os fără piele. 

La târgul dedicat promovării și încurajării consumului de carne de pasăre, provenită din fermele românești vor putea fi găsite și produsele companiei Toneli: ouă bio de categoria A, provenite de la găini crescute în sistemul de agricultură ecologică, ouă free range de categoria A, de la găini crescute la sol cu acces în aer liber, ouă cu sursă de aminoacizi grași, omega 3, vitamina D și seleniu organic de la găini crescute la sol cu acces în aer liber și, nu în ultimul rand, ouă pentru copii din categoria A, de la găini crescute la sol cu acces în aer liber, hrănite cu cereale nemodificate genetic.

„Fermierii noștri produc pui de calitate. România are un grad de autosuficienţă de 160% la carnea de pui, așadar așteptăm vizitatorii la Târgul de la MADR dedicat sectorului avicol pentru a încuraja consumul de carne de pui din producție românească. Ministerul Agriculturii are ca obiectiv prioritar stimularea reproducției la pasăre pentru creșterea sustenabilității și îmbunătățirea performanței fermelor prin alocarea de fonduri pentru finalizarea investițiilor”, a declarat ministrul Florin Barbu.

CITEȘTE ȘI: Sorgul, planta de cultură a viitorului

România, gazdă pentru Agricultura din UE

Furaje bio de la Agroland, produse în cea mai mare fabrică certificată organic din România

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În perioada 6 – 10 noiembrie 2024 are loc expoziția internațională de utilaje agricole EIMA. În Italia, la Bologna, BKT, important producător de anvelope Off-Highway, îi așteaptă pe vizitatori cu multe noutăți, lansări de produse, soluții tehnologice de ultimă oră.

Noutățile producătorului indian vor fi în lumina reflectoarelor, respectiv patru noi anvelope agricole, care sunt rezultatul unui amplu proces de cercetare și dezvoltare prin care BKT va aduce pe piață soluții de ultimă oră și de înaltă performanță.

La EIMA, pe lângă noutăți, BKT își va expune produsele emblematice într-o zonă expozițională de peste 600 de metri pătrați, la standul B1 din hala 36.

Printre punctele de atracție pentru sectorul agricol se numără gama AGRIMAX cu produsele sale emblematice, ca de pildă AGRIMAX V-FLECTO, o anvelopă perfectă atât pentru prelucrarea solului, cât și pentru aplicațiile de transport, AGRIMAXFACTOR - o anvelopă concepută atât pentru transportul pe câmp și rutier, cât și pentru prelucrarea solului. Totodată, pentru remorcile agricole va fi expus V-FLEXA, un produs cu flotație de ultimă generație cu tehnologie VF care permite transportul de încărcături grele atât pe câmp, cât și pe șosea.

BKT promite că le va oferi vizitatorilor EIMA experiențe de neuitat, o parte din standul său fiind dedicat sportului, un domeniu în care BKT are o prezență globală puternică într-o varietate de sporturi, cum ar fi fotbal, baschet, cricket și curling, Monster Jam și multe altele. Aici, cinci sportivi campioni mondiali vor urca pe scenă, animând standul BKT pe întreaga durată a târgului cu sesiuni de autografe, poze și interviuri.

În plus, nu vor lipsi momentele obișnuite de interacțiune cu publicul, inclusiv distribuirea de cadouri și premii exclusive care atrag un număr mare de vizitatori în fiecare an, precum și mingile de fotbal BKT care vor fi distribuite în zona exterioară dedicată ToTy (Tractor Of The Year).

BKT își așteaptă vizitatorii la EIMA, în perioada 6-10 noiembrie 2024, în Hala 36, Standul B1.

CITEȘTE ȘI: Performanțe remarcabile obținute de anvelopele BKT, premiate de Institutul independent german de testare DLG

Redefinirea performanțelor cu anvelopa radială cu benzi din oțel FL 695

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Pe 9 octombrie 2024, în ședință de guvern, a fost aprobată Ordonanța de urgență pentru modificarea OUG nr. 7/2004 privind aprobarea schemei de ajutor de stat „Creditul fermierului”. Prin OUG nr.7/2024 beneficiarii care îşi desfăşoară activitatea doar în cadrul agriculturii primare beneficiază de un grant care acoperă componenta de dobândă reprezentând partea de ROBOR la 3 luni pe perioada creditului, dar nu mai mult de 60 de luni și fără a depăşi plafonul maxim de 280.000 euro/beneficiar pentru toate ajutoarele de stat acordate în temeiul Cadrului Temporar de criză pentru măsuri de ajutor de stat de sprijinire a economiei ca urmare a agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei.

Prin urmare, schema de ajutor de stat „Creditul fermierului” s-a extins și pentru plata datoriilor restante către furnizori/distribuitori de inputuri. Totodată, în cazul beneficiarilor care prezintă procese-verbale de constatare şi evaluare a pagubelor la culturile agricole pentru anul 2024 stabilite de comisiile de constatare, din care rezultă că este afectată minimum 50% din suprafața exploatată, gradul de calamitare reprezentând media gradului de calamitare a culturilor agricole înscrise în procesele verbale de constatare, creditul poate fi utilizat și pentru rambursarea ratelor aferente altor credite/linii de credit/finanţări tip leasing financiar sau operaţional contractate de către producătorii agricoli, dar numai dacă destinaţia acestor finanţări este în strânsă legătură cu activitatea desfășurată de beneficiar în sectorul producţiei agricole.

Bugetul schemei de ajutor de stat se majorează la maximum 1.861,5 milioane lei, iar prin implementarea acesteia se estimează acordarea de ajutor de stat unui număr de maximum 7.500 beneficiari.

Sprijinul se acordă pentru beneficiarii care nu figurează cu credite restante, inclusiv pentru finanţările tip leasing, sau, dacă înregistrează restanțe, acestea sunt încadrate în categoriile A, B şi C în baza de date a Centralei Riscului de Credit.

În cazul fermierilor care prezintă procese-verbale de constatare şi evaluare a pagubelor la culturile agricole pentru anul 2024 stabilite de comisiile de constatare, se poate acorda ajutorul de stat sub formă de grant și dacă aceştia înregistrează credite restante încadrate în categoriile D şi E în baza de date a Centralei Riscului de Credit.

Producătorii agricoli pot solicita acordarea unui ajutor sub formă de garanție de până la 100% din valoarea creditului, acordată de către Fondul de Garantare a Creditului Rural IFN SA, care este administratorul schemei de ajutor de stat, din sumele puse la dispoziție de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

CITEȘTE ȘI: Cine-i de vină? Toți!

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Încep prin a spune că nu țin partea nimănui și doar vreau să privească fiecare obiectiv problema la care mă refer. Îmi asum supărarea tuturor și „hate-ul” (că tot e la modă, sâc!) pe care-l voi atrage, însă, haideți, măcar în al doisprezecelea ceas, să nu mai ascundem gunoiul sub preș. Deja izul e de hoit. Hoitul agriculturii.

Încă o dată autoritățile vin cu măsuri pompieristice, iar poporul le acceptă. Doar că acum, în 2024, economia țării este într-o așa stare de degradare, că mâna întinsă către „bolnav”, în speță agricultura, nu mai poate ajuta pe toată lumea. Pe unii îi va omorî azi, iar restul se va duce, cel mai probabil, treptat, dar mai repede decât ne putem imagina.

Știu, scenariul e sumbru. Asta e realitatea zilelor noastre, din păcate.

De ce s-a ajuns aici? Pentru că am ascuns gunoiul sub preș și ne-am mulțumit cu ce-am primit, fără să ne proiectăm în viitor. Clima s-a schimbat, vremurile sunt tulburi, cu pandemii, războaie, boli la animale. Oamenii s-au schimbat… în rău. Iar în România nimeni nu s-a gândit în peste 30 de ani la viitor. Toți se agită pentru propriile buzunare. Dar, ne convine sau nu, buzunarul tău, cu buzunarul meu, cu buzunarul lui sunt legate.

Viitor înseamnă strategie. Exact asta îi lipsește României, agriculturii, STRATEGIE.

Cine-i de vină pentru lipsa viitorului și a stării deplorabile în care ne aflăm? Toți suntem vinovați. Politicienii își fac jocurile, la fiecare patru ani aruncă „sacul cu îngrășăminte” pentru voturi. Iar producătorii agricoli, până să vină schimbările astea climatice și restul problemelor/provocărilor, posibil și scârbiți de clasa politică, de autorități, ca mai toată populația, de altfel, și-au văzut de mai micile sau mai marile lor afaceri. Azi nu mai „merge și așa”.

Fermierul român, când s-a băgat în cooperativă și a venit un neica nimeni care i-a oferit cu 50 de bani mai mult pe carne, lapte, legume, grâu sau ce-o mai fi avut el de vânzare, nu s-a gândit că rupe o za din cooperativă și a vândut în afara acestei structuri. Apoi, când acei cumpărători au dispărut din piață, că, deh, vremuri grele, fermierul nostru a vrut să se întoarcă la cooperativă. Ce să vezi, ca el au făcut și alții, iar cooperativa s-a închis. „Nu merg, dom`le, cooperativele!” Zău? Păi, n-au cum să meargă, dacă sunt dorite doar la greu. O comuniune înseamnă și la bine, și la greu.

Aceeași poveste și cu organizațiile profesionale. Vrem organizații, vrem oameni capabili în ele, care să facă lucruri, să le miște, să ne reprezinte în discuțiile cu autoritățile, dar nu băgăm mâna-n buzunar să plătim cotizații. Și atunci, la noi, asociațiile sunt reprezentate de fermieri care își cheltuiesc banii și timpul mergând peste tot și cerând sprijin pentru întreaga tagmă. Cu ce să plătească o asociație un jurist, un contabil, un om de comunicare, un lobbist, dacă n-are în spate fermieri plătitori de cotizație? Și atunci e simplu să zici: „Nu merg, dom`le, asociațiile!”.

Cu așa sector dezbinat, politicienii și guvernanții fac ce și cum vor. D-aia suntem azi aici, adică în sărăcie.

Mi-a luat cam mult să ajung la problemă și, sincer vă spun, cred că s-ar putea scrie zeci de mii de pagini despre agricultura postdecembristă, problemele și oamenii ei.

Așadar, subiectul e vestita ordonanță care suspendă rambursarea datoriilor restante, a ratelor dobânzilor și comisioanelor scadente datorate de fermieri furnizorilor și distribuitorilor de inputuri agricole, precum și interzicerea aplicării de către creditori (furnizori sau distribuitori) a unor măsuri de recuperare a creanțelor scadente.

Există un lanț, fermier–distribuitor–producător. Orice za ai scoate, omori întreg lanțul.

Să fim sinceri și să recunoaștem, fermierul preferă să lucreze cu distribuitorul, de cele mai multe ori cu plata la recoltă sau cu mai multe rate, decât să meargă la bancă să ia bani pentru cumpărarea de inputuri. Lanțul ăsta comercial merge bine, o spun toți cei care fac parte din el. Aaa, da, au apărut în piața asta a inputurilor și neserioși. Ăștia au vrut câștiguri rapide, s-au dus cu prețuri de nerefuzat către agricultori (care, apropo, câți citesc contractele comerciale sau plătesc juriști ca să-i ajute?) și i-au prins în plasa lor, ca acum să-i execute. Distribuitorii ăia vechi în piață, cu renume bun, care stau alături de fermieri în mod real, nu joacă murdar. Însă unii agricultori, pe românește, au pus botul la mocangeală și trag ponoasele.

Că tot am adus vorba de mocangeală. Mă tot întreb cum e posibil „să cumperi” tractor de lux de pe internet la juma` preț. Chiar nu te întrebi dacă acel vânzător există? Se pare că nu, iar astfel de țepe sunt la ordinea zilei. La fel, se vând pe internet produse falsificate de protecția plantelor. Culmea, au succes în rândul… exact, al fermierilor.

Acum înțelegeți de ce spun că vine miros de hoit de sub preșul agriculturii? Analizați-vă obiectiv fiecare, înainte să aruncați pumnalul.

Revenind la ordonanța mult disputată, suspendarea datoriilor fermierilor și restul măsurilor așa cum sunt ele puse în actul normativ, cel mai probabil, va afecta întregul sector agricol, incluzând aici nu doar furnizorii, distribuitorii și producătorii de inputuri, ci și fermierii, mai ales pe cei mici și mijlocii.

Decapitalizarea sectorului distribuției de inputuri nu este o soluție, având în vedere că agricultura românească se finanțează într-o proporție covârșitoare prin credit furnizor (peste 1,5 miliarde de euro, spun cifrele). Agricultorul nu prea are acces la alt tip de finanțare.

Ordonanța asta s-ar putea să-i bage în faliment pe furnizorii de inputuri. Și ce dacă, o să spuneți unii. În prezent, situația financiară a agricultorilor e precară. Câți au acces la bănci? Prea puțini. Și dacă distribuitorul de inputuri nu-l mai poate finanța pe fermier, acesta cum, cu ce și de unde își va lua sămânța, îngrășămintele, toate cele necesare câmpului? De pe internet?! Dați-mi voie să râd...

Prin urmare, gândiți global soluțiile, că degeaba omorâți capra vecinului, dacă de pe urma ei mâncați și voi.

Întregul lanț comercial fermier–distribuitor–producător trebuie sprijinit, finanțat și protejat. Cum? Punându-se toate părțile la masa discuțiilor. Ei, vedeți de ce e bună asocierea?

Iar autoritățile să-și facă treaba și să găsească soluții, împreună cu toți cei implicați în problemă.

Mai vreau să zic ceva, care iar îi va supăra pe unii. Citiți, informați-vă, luați-vă informațiile de la specialiști, ascultați și treceți prin filtrul gândirii voastre orice informație. Altfel, veți continua să vă gestionați afacerile după ureche (unii). Și se vede că nu e bine, nicidecum profitabil. Eu, una, m-am săturat de câte inepții văd pe social media, în grupurile de agricultori. E plin internetul de prostii. Găsiți-vă surse de informare care să vă facă performanți și atunci poate nu va mai zice consumatorul de hrană că tot stați cu mâna întinsă la banii publici.

Uniți-vă, stați aproape unii de alții și nu mai căutați chilipiruri, că la final s-ar putea să vă coste, chiar mult.

Faceți, împreună cu autoritățile, cu specialiștii, de pildă, strategii pe apă, irigații, asigurări, riscuri, aduceți-vă aportul la adoptarea unei legislații adecvate vremurilor.

Negocierile pe ordonanța suspendării datoriilor fermierilor s-au finalizat. Rămâne de văzut când și în ce formă va apărea actul normativ în Monitorul Oficial. Până atunci, punctele agreate de toate părțile în urma întâlnirilor de la Ministerul Agriculturii le găsiți aici: Ordonanța suspendării datoriilor și „Creditul fermierului”, în linie dreaptă. 

Închei așa cum o face un fermier ale cărui gânduri sunt prezente în Revista Fermierului, Ștefan Gheorghiță: „În rest, numai de bine”. 

Editorial de: MIHAELA PREVENDA, redactor-șef

CITEȘTE ȘI: Fermierul anului 2024, și *utut, și cu banii luați de propriul stat

Fermierii, mai săraci și discriminați de o legislație șchioapă

Autoritatea Națională Fitosanitară (ANF) a lansat aplicația FITS destinată utilizatorilor profesioniști, distribuitorilor și consilierilor privind utilizarea durabilă a produselor de protecție a plantelor. Astfel, procesul de formare profesională este digitalizat.

Toate persoanele care desfășoară activități profesionale cu produse de protecție a plantelor au obligația de a urma cursul de instruire în vederea obținerii certificatului de formare profesională.

„Potrivit directivelor europene de stabilire a unui cadru de acțiune comunitară în vederea utilizării durabile a pesticidelor, statele membre au obligația de a se asigura că toți utilizatorii profesioniști, distribuitorii și consilierii au acces la o formare corespunzătoare realizată de organisme desemnate de autoritățile competente”, precizează Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR).

ANF desfășoară cursuri de formare care își propun să ofere instruire utilizatorilor profesioniști, distribuitorilor și consilierilor, astfel încât aceștia să dobândească cunoștințe suficiente cu privire la utilizarea durabilă a produselor de protecție a plantelor, ținând cont de diversele roluri și responsabilități ale acestora.        

Persoanele care doresc să se înscrie la cursul de formare dedicat utilizatorilor profesioniști, distribuitorii și consilierilor pot accesa următorul link: https://fits.anfdf.ro. 

CITEȘTE ȘI: România, gazdă pentru Agricultura din UE

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Bugetul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) pentru anul 2024 a fost suplimentat cu 192.500.000 lei, de la 270.000.000 lei la 462.500.000 lei, astfel încât să se asigure plata integrală a subvenției la motorină, aferentă perioadei 1 aprilie 2024 - 30 iunie 2024.

MADR informează că schema de ajutor de stat reprezentând reducerea accizei la motorină se aplică unui număr mediu de peste 17.600 producători agricoli, respectiv: persoane fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale și/sau persoane juridice indiferent de forma de organizare și/sau organizațiile de îmbunătățiri funciare și federațiile de organizații de îmbunătățiri funciare și/sau organismele/organizațiile de testare a soiurilor, de cercetare, respectiv universitățile, institutele și stațiunile de cercetare-dezvoltare din domeniul agricol, indiferent de statutul lor juridic sau de modul lor de finanțare.

Resursele financiare totale sunt în valoare de 462.500.000 lei și se asigură din bugetul MADR pe anul 2024.

CITEȘTE ȘI: S-au aprobat despăgubirile pentru fermierii ale căror culturi de toamnă și de primăvară au fost afectate de secetă

Agricultura, buget suplimentat pentru ca MADR să plătească subvențiile fermierilor

Campania 2024: Avans de 70% pentru plățile directe și 85% pentru intervențiile de dezvoltare rurală

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!