Populația lumii crește într-un ritm accelerat, estimările arătând că ar putea ajunge la aproape zece miliarde de oameni până în 2050. Acest fapt aduce agricultura în prim-plan, deoarece fermierii sunt direct implicați în producerea unei cantități mai mari de alimente ca niciodată, folosind în același timp mai puține resurse naturale. Culturile de cereale, precum grâul, rămân piatra de temelie a securității alimentare, reprezentând baza alimentației la nivel global și servind drept materie primă pentru nenumărate produse alimentare.

În acest context global, Europa își consolidează în continuare rolul de producător de cereale de top. Prognozele pentru recolta din 2025 arată că Uniunea Europeană este așteptată să atingă aproape 274,5 milioane de tone de cereale, cu șase procente mai mult decât în 2024. România este un contributor important la această creștere, datele naționale arătând că, în 2024, fermierii locali au obținut o producție impresionantă de 20,5 milioane de tone de cereale, în creștere cu nouă procente față de anul precedent. Aceste rezultate evidențiază reziliența și potențialul agriculturii românești, dar subliniază și importanța inovației pentru a asigura un progres sustenabil în anii ce urmează.

Septorioza, boala păgubitoare a grâului

Una dintre cele mai mari amenințări pentru productivitatea cerealelor este Septorioza, o boală foliară considerată de specialiști drept cea mai păgubitoare pentru grâu. Lăsată necontrolată, aceasta poate provoca pierderi semnificative de recoltă și poate afecta profitabilitatea fermierilor. Abordarea acestei provocări necesită instrumente noi, eficiente și sustenabile, motiv pentru care compania internațională de știință și tehnologie agricolă Corteva Agriscience a introdus în portofoliul local fungicidul Queen^®, bazat pe molecula Inatreq™ Active. Lansat în România la începutul acestui an, acesta reprezintă un pas înainte pentru fermierii care doresc să își protejeze atât recolta, cât și sustenabilitatea pe termen lung.

În România, fermierii văd deja aceste beneficii în practică. „Am testat pentru prima dată Queen^® pe o suprafață mică, de 10 hectare, anul trecut, ca probă, comparându-l cu un alt fungicid de top, și am observat o diferență clară în producție. Pe baza acelor rezultate, l-am aplicat pe întreaga noastră suprafață cultivată cu grâu, de 8.350 de hectare, pentru recolta din 2025. Produsul oferă un efect de lungă durată, în special împotriva Septoriozei, care este una dintre cele mai mari provocări din regiune. De aceea, vom continua să-l folosim și în viitor cu încredere, pentru rezultate excelente”, a arătat Hans Poulsen, director general al JD Agro Cocora, una dintre cele mai importante companii agricole din România, care exploatează o suprafață de 17.000 de hectare în județele Ialomița, Constanța și Buzău.

Molecula Inatreq™ este derivată dintr-o sursă naturală și introduce un mecanism de acțiune complet nou, ceea ce înseamnă că nu prezintă rezistență încrucișată la soluțiile fungicide existente. Acest lucru este esențial pentru menținerea eficienței pe termen lung în controlul bolilor. Combinată cu tehnologia inovatoare de formulare i-Q4™, produsul asigură o acoperire și o retenție excelente ale tratamentului, permițând fermierilor să obțină rezultate mai bune cu o cantitate minimă de produs. Pentru fermieri, aceasta înseamnă culturi mai sănătoase, randamente mai ridicate și profitabilitate economică sporită. Pentru societate în ansamblu, înseamnă rezerve de hrană mai sigure, produse cu mai puține resurse.

Fermierii din România se află în centrul acestui progres. Prin adoptarea unor tehnologii moderne precum Inatreq™, ei nu doar că își asigură productivitatea și profitabilitatea, dar joacă și un rol esențial în hrănirea unei populații globale aflate în creștere rapidă. Activitatea lor consolidează poziția Europei în producția de cereale și contribuie direct la securitatea alimentară dincolo de granițele naționale.

Articol de: ANDREI DORU, Category Marketing Manager Fungicide, Insecticide și SAT Corteva Agriscience România și Republica Moldova

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Un rol important în combaterea efectelor dezastruoase asupra producțiilor agricole și asupra existenței fermelor, mai ales acolo unde nu există suficientă apă, îl are adaptarea tehnologiilor. Pentru ca tehnologiile să-și atingă obiectivul, investițiile în cercetarea unor noi soiuri sau hibrizi, dar și a unor metode de cultivare și întreținere a plantelor trebuie să fie în atenția companiilor din domeniu. Interlocutorul nostru, Jean Ionescu, Country Leader Corteva Agriscience România & Rep. Moldova, este una dintre persoanele care modelează peisajul economic al țării, mobilizând inovația, creșterea și evoluția pieței. Cu o carieră impresionantă de aproape 30 de ani în agribusiness, Jean Ionescu aduce cunoștințe și expertiză vastă în acest sector.

Reporter: Ce înseamnă Corteva Agriscience astăzi?

Jean Ionescu: Corteva e o compania globală de agricultură care activează în peste 140 de ţări, practic suntem partea de agricultură de la DuPont, de șase ani am devenit companie pur independentă, toate operaţiunile agricole fiind încorporate în Corteva Agriscience. Suntem compania care pe foarte multe segmente dă tonul în ceea ce priveşte inovaţia şi trăim din inovaţie.

Domeniul nostru este foarte clar, să reuşim să aducem fermierilor cele mai avansate soluţii tehnologice, cele mai avansate soluţii din punct de vedere al profitabilităţii şi acolo unde acţionăm, România fiind o ţară agricolă importantă, cu siguranţă reuşim să aducem valoare adăugată prin ce oferim fermierilor cu cea mai mare parte semnificativă în profitabilitate.

Adică, tot ce reuşim noi să aducem este inovaţie la cel mai înalt nivel, pentru că din cei peste 22.000 de angajaţi pe care astăzi îi are Corteva, mai mult de jumătate sunt cercetători, ei fiind motorul companiei. Corteva Agriscience pune zilnic în cercetare între 4 şi 5 milioane de dolari şi, cu siguranţă, nu contează că este sâmbătă sau duminică, compania lucrează la inovaţie cu o armată uriaşă de cercetători şi spunem fără niciun dubiu că este practic motorul cel mai important al Corteva astăzi.

Reporter: Unde se află schimbările climatice în ceea ce priveşte cercetarea şi dezvoltarea?

Jean Ionescu: Schimbările climatice fac parte din viaţa de zi cu zi, şi dacă ne uităm strict la bazinul Mării Negre, unde România şi Republica Moldova se află, e una din zonele care suferă cel mai mult din punct de vedere pluviometric. Dacă analizaţi ultimii ani, din păcate, din media aceea naţională în jur de 600 litri pe care-i primeam, din păcate în ultimii ani constatăm că aceasta nu depăşeşte 350-400. Totodată, repartiţia pluviometrică a precipitaţiilor este extraordinar de disipată, adică sunt concentrate două-trei luni, când avem pluviometrie bună, dar în restul anului practic nu avem. Inclusiv, dacă analizăm iarna 2024-2025, este acelaşi lucru. Zăpada a fost în Muntenia şi puţin în Bărăgan, iar restul ţării, excluzând zonele montane, nu au avut o zăpadă bună.

Clar, încălzirea globală este aici şi nu e niciun dubiu că toată lumea simte lucrul acesta, şi înainte de ce simţim noi ca persoane, iunie, iulie, august, septembrie, chiar octombrie, au o încălzire dramatică a zonei în care ne aflăm şi plantele de cultură suferă major. Evapotranspiraţia, dacă-mi aduc bine aminte, aveam anul trecut în lunile iunie-iulie discuţii, evapotranspiraţia dată de Administrația Naţională de Meteorologie şi Hidrologie era undeva la 9 litri pe zi, adică un fermier trebuia să irige peste 9 litri pe metrul pătrat ca planta de cultură să aibă ceva în plus. Vă daţi seama că e destul de dură această constatare.

Din păcate, fermierii sunt obligaţi să-şi adapteze tehnologiile în concordanţă cu zona în care ne aflăm, iar acest sistem de lucrări minime, lucrări prin care fermierul caută să-şi ţină mai mult apa în sol fără să deranjeze foarte mult solul, este viitorul. E clar că nu mai există altă alternativă, decât să lucrăm cu un număr redus de treceri pe unitatea de suprafaţă, cu utilaje, tehnologie din ce în ce mai performantă şi, ajungând la planta de cultură, cu plante de cultură din ce în ce mai bine pregătite să facă faţă la seceta, arşiţa specifice zonei în care ne aflăm.

Reporter: Și fermierii de la noi încep să facă pași către agricultura conservativă, însă haideți să vorbim despre adaptarea hibrizilor şi produselor de protecţie a plantelor la noile provocări.

Jean Ionescu: Aici aş face câteva precizări. Sunt câteva aspecte pe care piaţa le cunoaşte. Corteva Agriscience e compania lider în furnizarea de soluţii genetice, de seminţe, produse de protecţie a plantelor şi produse biologice. Practic, dacă ne uităm la piaţa seminţelor aş spune că dominăm prin ceea ce oferim fermierilor, adică genetică de cea mai înaltă clasă, cu cea mai bună toleranţă la secetă şi arşiţă. Nu vă ascundem că este aspectul în care am reuşit să ne demonstrăm superioritatea din punct de vedere al performanţei. Şi aici aş preciza gama de hibrizi la porumb Optimum AQUAmax, care este gama premium de hibrizi de porumb. Dacă analizaţi în detaliu piaţa, 75-80% din suprafaţa de porumb care se irigă este ocupată de hibrizii Pioneer. Corteva este compania lider absolut în furnizarea de seminţe hibride de porumb, rapiţă, soiuri de soia, avem poziţie de asemenea de lider în piaţa florii-soarelui. Practic, toate zonele de seminţe certificate hibride la cele trei culturi plus varietăţi de soia sunt dominate de Pioneer, care, fără niciun dubiu, are un plus semnificativ din punct de vedere al toleranţei la secetă şi arşiţă, sunt hibrizi cu un sistem mult mai bine pus la punct de evapotranspiraţie, sunt hibrizi care au o capacitate semnificativă de explorare a solului.

În acelaşi timp, aş vrea să precizez că porumbul, din punct de vedere productiv, nu se evaluează la producţii sub 4, 5, 6  tone pe hectar. Adică sunt considerate producţii foarte mici şi zona aceasta aş spune este a hibrizilor ultra-rustici, care nu au potenţial productiv. Ce oferă Pioneer? Oferă hibrizii ofensivi, hibrizii care în condiţii grele de mediu obţin productivitate bună, dar de la condiţii medii şi foarte bune ecartul de performanţă faţă de produsele competitoare este semnificativ. Este motivul pentru care, din primii zece hibrizi care se vând în România, șapte hibrizi sunt marca Pioneer. E încă un detaliu care ne arată cât de puternic este acest brand, este cel mai mare brand de seminţe, Pioneer, şi cu siguranţă prin ce oferim şi tot ce lansăm în genetică aş putea spune că în viitorii ani vom domina din ce în ce mai mult această piaţă, datorită performanţei excepţionale a produselor noastre.

Sigur, în condiţiile României să nu exagerăm. În ultimii trei ani fermierii au obţinut producţii extraordinar de mici sau deloc, sunt fermieri care nu au recoltat porumb, care au obţinut 1, 2, 3 tone la hectar, vă daţi seama că profitabilitatea nu se poate discuta, practic au pierdut foarte mulţi bani şi în acest caz mulţi dintre fermieri au renunţat la porumb. Sunt astăzi fermieri care nu mai cultivă niciun hectar de porumb. Dacă ne uităm în sudul şi sud-estul României, foarte multe ferme au renunţat, în schimb zonele tradiţionale, Transilvania, vestul României sunt la suprafeţe normale de porumb. Aş spune fără ezitare că anul acesta vom avea cea mai mică suprafaţă de porumb de când este ţara noastră contorizată din punct de vedere al suprafeţelor, cred că vom fi undeva la maximum 1,7 milioane de hectare, din care sămânţa certificată nu depăşeşte 1,2-1,250 milioane ha.

Reporter: Care ar trebui să fie strategia de ţară?

Jean Ionescu: Statistica arată că putem iriga cam 1,7 – 1,8 milioane de hectare, dar aş spune, cred că sunt ceva probleme cu această capacitate de a iriga bine. E foarte clar că iarna nu ne mai aduce un regim pluviometric satisfăcător, practic rezerva de iarnă este semnificativ diminuată faţă de cum era acum 7-8 ani, schimbările climatice sunt majore, iar startul culturilor de primăvară este semnificativ diminuat, pentru că nu avem acea rezervă iniţială de iarnă. Ce trebuie făcut? Să irigăm mai bine, mai competitiv, să avem efectiv o capacitate de revenire ca la carte. De ce? Vă dau doar un element pe care foarte mulţi agronomi îl cunosc: porumbul ar trebui să aibă cu două săptămâni înainte de înflorit între 7-8 mm pe metru pătrat, adică 7-8 litri de apă pe metrul pătrat. Cine poate asigura dintre fermieri lucrul acesta? Adică, 7-8 litri să fie „on top”, în plus, faţă de evapotranspiraţie, care, discutam ceva mai devreme, în iulie anul trecut, în anumite zile, a atins 9 litri pe mp. Adică, vreau să scot în evidenţă că încă nu avem o capacitate de irigare performantă. Sunt mulţi fermieri care astăzi învaţă să irige şi calibrează sistemele, încearcă să găsească cea mai bună cale pentru a eficientiza din acest punct de vedere. Uitaţi-vă în sudul României, câţi fermieri au irigare prin picurare şi caută să-şi dozeze cât mai bine apa. E clar că România se îndreaptă către această parte, în care să înveţe fermierul să irige mai bine, să aibă soluţii din ce în ce mai competitive. Aici facem diferenţa în viitor. Prin această perioadă au trecut şi ţările din sudul Europei: Spania, Turcia, Grecia, care astăzi irigă foarte bine şi reuşesc să obţină producţii excelente, atât în zona de porumb boabe, cât şi în zona de siloz.

România e obligată să treacă la irigat, pentru că efectiv nu se mai poate produce. Economic, fermierul, dacă nu va iriga, nu mai are şanse multe în viitor. Sigur, sunt mulţi fermieri care nu au posibilitate de irigat, dar acolo, să învăţăm să producem mai bine cu acest sistem no-till, care n-are cum să răspundă într-un an sau doi. Acest sistem se pune la punct în minimum cinci ani, să ajungem la o productivitate superioară. Cred că sunt elemente pe care fermierii le cunosc foarte bine, dar din varii motive le este foarte greu să le pună în practică. Statul ajută şi în 2025 cu electricitate, curentul electric şi apă pentru irigat, adică încurajează major irigatul, iar cei care o vor face, cu certitudine vor avea beneficii semnificative în această zonă.

Reporter: Care este strategia Corteva în ceea ce priveşte produsele pe care fermierii ar trebui să le utilizeze, astfel încât să reducă din efectele negative ale secetei, ale schimbărilor climatice?

Jean Ionescu: Într-adevăr, dacă în segmentul seminţelor unde brandul Pioneer, atât la porumb, cât şi la floarea-soarelui, domină piaţa prin cea mai avansată toleranţă la secetă şi arşiţă, în zona de produse biologice, cea pe care căutăm să o pregătim din ce în ce mai bine atât din punct de vedere al lansărilor, cât şi din punct de vedere al performanţelor pe care fermierii trebuie să le vadă în fermă, aici venim cu multe elemente noi. De pildă, avem în portofoliu un produs care se numeşte Sosdia Stress Max, este un produs care ajută plantele de cultură să-şi apere mai bine tot ce înseamnă parte de metabolism, iar lupta cu aceste condiţii din ce în ce mai vitrege de mediu este mult mai uşoară. Adică, experienţele cu astfel de produse ne arată că efectiv, cu pluviometrie cu 30-40% mai mică decât în mod normal, aceeaşi plantă de cultură reuşeşte să producă la acelaşi nivel ca o plantă normală. Mai avem Starter Mangan Platinum, un produs care ne arată performanţă semnificativă începând de la porumb, rapiţă, floarea-soarelui etc. Sunt produse biologice care vin în completarea produselor rezultate din sinteză, chimic. Cercetarea a evoluat atât de mult în partea de produse biologice, încât nu sunt soluţii de sinteză chimică la nivelul soluţiilor biologice. Şi noi am văzut lucrul acesta în zonele de testare, efectiv soluţiile sunt fabuloase şi aş vrea să amintesc bacteria noastră, Utrisha N, care reuşeşte să asigure azot natural din atmosferă plantei de cultură, în atmosferă se găseşte între 77-78% azot, şi efectiv planta de cultură câştigă undeva la 30 kg de azot substanţă activă. Doar că, aş vrea să precizez, sigur că într-un an ca anul trecut sau acum doi ani când porumbul a murit în luna iulie, lipsa de pluviometrie şi încălzirea au fost atât de puternice încât este imposibil să salvezi o plantă dacă nu are şi aport de precipitaţii sau irigaţii. Adică, nu vrem să cădem în derizoriu, să le spunem fermierilor că aceste soluţii fac din porumb plantă de cactus, pentru că nu este adevărat. Adică avem nevoie de apă la un nivel minim, pentru a reuşi să maximizăm productivitatea unei culturi care suferă din punct de vedere al secetei, dar nu ajunge să aibă 150 mm în vegetaţie şi să reuşim să obţinem 9 tone la hectar, pentru că nu este posibil. Adică, avem nevoie de mai multă tehnologie, inclusiv apă pentru a reuşi să producem mai mult.

Reporter: Produsele biologice pot înlocui în totalitate produsele chimice, de sinteză?

Jean Ionescu: Răspunsul e unul simplu, din punctul nostru de vedere acestea sunt soluţii complementare. Sub nicio formă nu pot înlocui soluţiile care ne protejează plantele de cultură. Adică, aş vrea să precizez aici un lucru simplu. Europa, comunitatea europeană a avut la un moment dat peste 1.100 de substanţe active în piaţa de protecţie a plantelor. Astăzi mai sunt, specific în România, până în 200. Ca exemplu, Turcia lucrează cu 965 de substanţe active astăzi. Adică, agricultorul din România, fermierul, are în jur de 180-190 de substanţe active, iar pe foarte multe segmente deja aceste produse nu mai pot ajuta prea mult, pentru că viteza cu care au ieşit substanţele active şi cele care au intrat în Uniunea Europeană este total diferită. Adică am pierdut foarte mult şi nu reuşim să aducem. Nicio companie, nu numai Corteva, nu reuşeşte să aducă substanţe active pe bandă rulantă, să acoperim toate segmentele unde s-au pierdut. Și vă dau doar un exemplu, tebuconazol, substanţa activă care este deja în ultimele luni de viaţă, anul viitor va fi poate scoasă. 74% din fungicidele pentru cerealele păioase se vor pierde pur şi simplu de la această substanţă activă. Adică oferta va fi mult mai limitată pentru fermieri, şi din păcate sunt anumite segmente care nu sunt acoperite de o protecţie cu actualele substanţe active. Este un fapt pe care îl întâlnim, apar rezistenţe foarte multe.

Analizaţi piaţa insecticidelor. Deja fermierul foloseşte piletroizi de sinteză pe bază de lambda, delta sau gama, care, cu siguranţă, aduc rezistenţe majore şi lângă ele ce mai avem? Un acetamiprid, care deja sunt foarte multe insecte care au rezistenţă la acetamiprid simplu. Motivul pentru care noi reuşim cu un produs, care e o combinaţie foarte bună, Inazuma, pentru rapiţă, reuşim să dominăm prin performanţa acestui produs piaţa de insecticide la rapiţă, e vorba de meligethes în special.

Dar, revenind, într-adevăr, este o problemă majoră a fermierilor, trebuie toată lumea să cunoască că produsele biologice sunt o completare pentru soluţiile de protecţie a plantelor, iar produsele biologice efectiv, v-am dat exemplu Sosdia Stress Max, duc la plantă mult mai puternice în lupta cu factorii abiotici. E esenţial să avem o plantă bine pregătită, metabolism capabil să lupte cu seceta şi arşiţa.

Sunt în piaţă şi anumite produse care sunt în partea de protecţie a plantelor, dar n-aş vrea să intru în detalii, aş rămâne la partea de biostimulatori pe care noi, Corteva, o avem, este efectiv acea parte de produse care ajută planta de cultură să devină mai puternică. În partea de protecţie a plantelor ştim foarte bine, sunt multe provocări pe care fermierul astăzi nu le vede pe toate. În mod normal, din păcate, pierderea de substanţe active va fi, chiar dacă multă lume are impresia că nu este aşa, în realitate ea se întâmplă. Da, o substanţă activă nu cade anul acesta, cade în anii următori. Soluţiile sunt extrem de limitate în viitor şi cu siguranţă comunitatea europeană este o zonă în care fermierul va avea multe provocări pe zona aceasta.

Reporter: Dacă tot vorbim de provocări, să abordăm și tema carbonului...

Jean Ionescu: Creditele de carbon şi tot ce înseamnă agricultura viitorului sunt de mare actualitate, dar, părerea mea, pentru lucrul acesta agricultura de peste Ocean este mult, mult mai evoluată. România astăzi, m-aş duce în zona simplă, are nevoie de lucruri foarte simple. În mod normal, noi discutăm de credit de carbon şi aşa mai departe, dar, dacă vă uitaţi, din punct de vedere productiv noi nu reuşim să ne ridicăm din zona de jos a productivităţii. Avem nevoie să înţelegem foarte bine ce fac creditele acestea, dar cu certitudine să avem o productivitate mai bună e esenţial, să învăţăm tehnologic, să lucrăm mai bine, să reuşim obligatoriu să avem o Românie în sud mai bine irigată, pentru că, de fapt, dacă analizăm, problema noastră în agricultură este legată de constanţa productivă. Noi suntem clar într-o zonă foarte bine poziţionată din punct  de vedere geografic şi ce producem noi poate fi foarte uşor exportat în Orientul Mijlociu. Problema e că nu reuşim încă să producem la un nivel aproape de ce am putea să facem, pentru că, e un exemplu pe care-l dau tot timpul, noi, dacă am reuşi să avem 60-70 milioane de tone, vă daţi seama, România şi într-un an agricol prost aş spune îşi asigură necesarul intern. În România, într-un an agricol mediu sau foarte bun din punct de vedere pluviometric, poate exporta masiv. Pe lângă irigat, trebuie să avem animale care să consume cerealele pe care agricultura României le produce. E zonă de plusvaloare a ţării şi nu e niciun dubiu, din câte înţeleg sunt multe programe de ajutor în viitor orientate către zona aceasta, adică zona de irigaţii plus zona de zootehnie. Pentru că nu poţi avea o agricultură performantă dacă nu te duci în cele două zone.

Noi, Corteva, suntem focusaţi pe livrarea de tehnologie de cel mai înalt nivel, şi rolul nostru în tot ce facem este să ajutăm fermierii să producă mai mult pe unitatea de suprafaţă. Pentru că, repet, cred că e problema majoră a agriculturii din România, să producem mai mult. Nu putem să rămânem şi să facem medii de 3-4 tone la porumb. Trebuie să producem mai mult. Nu vă ascundem, ținta noastră este să aducem produse care efectiv produc mult, pentru că nici nu ne dorim să vindem hibrizi Pioneer în zona fermierului care nu poate produce decât 3-4 tone. Nu e economic. El, din punct de vedere economic, nu poate astăzi să asigure îngrăşăminte, nu are apă suficientă, are probleme cu creditarea, e clar că e o zonă extraordinar de sensibilă datorită problemelor din ultimii ani, dar noi suntem optimişti. Agricultura României nu poate să rămână la nivelul acesta, practic va creşte din toate punctele de vedere.

Reporter: Referitor la creditare, că tot ați amintit această problemă, în ce măsură aţi fost afectaţi de vestita ordonanţă cu amânarea datoriilor fermierilor?

Jean Ionescu: Este o problemă care n-a fost bine studiată şi n-aş putea să vă spun că a rezolvat problema debitelor din agricultură, pentru că nu este aşa. În realitate, lanţul de la fermier la distribuitor a suferit foarte mult din cauza acestei ordonanţe.

Statul, dacă vrea să ajute fermierul, trebuie să vină cu o infuzie de capital, în mod normal, să rezolve o astfel de problemă. Mediul privat trebuie să beneficieze de legislaţie, acesta este lucrul care trebuie spus foarte clar la punct. Fermierul din România are o situaţie delicată astăzi din cauză că am trecut prin ani foarte grei şi nu am fost pregătiţi.

Aş vrea să precizez că noi suntem compania care creditează agricultura României un an, adică dăm credit furnizor-partenerilor de distribuţie şi în mod normal, la recoltare, după ce fermierul şi-a recoltat şi şi-a vândut bunurile agricole, trebuie să plătească inputurile, seminţe, produse de protecţie a plantelor şi aşa mai departe. Sigur, fermierul, repet, în mod normal lucrul acesta se întâmplă în România, aş vrea să precizez asta, pentru că în lumea avansată din punct de vedere agricol fermierul primeşte produsele, factura, şi în 30-60 de zile este obligat să-şi achite debitul. Adică se duce la bancă cu factura, are credit deschis şi bineînţeles banca o achită. Problema noastră este că foarte mulţi fermieri nu sunt bancabili, pentru că ei nu au o balanţă economico-financiară prin care o bancă să le ofere credit.

Reporter: În concluzie, ce aşteptări sunt de la 2025?

Jean Ionescu: 2025, sincer, eu personal sunt mult mai încrezător, pentru că am avut norocul unei toamne bune. O toamnă bună din punct de vedere pluviometric, fermierii au semănat suprafeţe record de cereale păioase şi de rapiţă, şi dacă analizăm puţin, rapiţa sare de 900.000 de hectare, 950.000 poate, iar cerealele păioase, 3,3 – 3,4, exact statistic nu am informaţia ca la carte pentru că e greu de cuantificat în acest moment. Sunt într-o stare de vegetaţie bună spre foarte bună. Practic, 2-3% din România arată rău, e vorba de Oltenia şi o parte din Muntenia, dar în rest ţara arată bine în ceea ce priveşte culturile de toamnă. Adică, fermierul are un apetit investiţional bun, are nevoie de investiţii în cultură pentru că e clar că sunt promiţătoare, atât rapiţa, sincer, n-am mai avut rapiţă ca suprafaţă atât de multă niciodată, iar vegetativ cred că n-am avut-o de cinci ani, să arate atât de bine câmpul.

E clar că nevoia de investiţii e mare, în schimb, personal, văd o problemă cu partea de fertilizanţi. Fermierul a sacrificat îngrăşămintele la maximum şi foarte multe câmpuri din România astăzi arată carenţe de multe elemente, aş putea spune de la azot, fosfor, potasiu sunt semnificative în câmp, şi sincer, nu-mi dau seama astăzi cum fermierul mai poate recupera lucrul acesta, pentru că vor fi aşteptări pentru producţii bune, dar în realitate... Vă dau doar în exemplu, îngrăşămintele în România au scăzut la utilizare în anul precedent, statistic, de la 2,1-2,2 milioane la 1,3 milioane. Vă daţi seama, am fertilizat mult mai puţin în ultimii ani, iar lucrul acesta se vede în productivitate şi efectiv câmpul îţi spune, în momentul când analizezi planta de cultură, unde e greşit. Adică e un minus. Planta de cultură reacţionează ca omul. Adică, pentru ca un om să fie puternic, trebuie să fie bine alimentat. Dacă tu nu alimentezi şi nu ai grijă de ea şi nu aplici toate verigile tehnologice, inclusiv protecţia culturilor, ca la carte, e clar că apar suferinţe care duc la dezamăgiri productive. Dar fermierul român e din ce în ce mai bine pregătit. Gama aceasta de fermieri, vârful piramidei, care reuşesc tehnologic să fie buni din punct de vedere al managementului agronomic, costuri şi aşa mai departe, reuşesc. Problema României este acolo jos, unde, din păcate, avem fermieri în vatra satelor care nu reuşesc efectiv. Sunt acei fermieri în vârstă, acei fermieri care se uită poate să-şi vândă terenul sau să intre în formă asociativă, care nu reuşesc productiv niciodată mare lucru, pentru că nu au cum. Înţeleg că avem aproape 70% din numărul de fermieri la nivel european, din cauza structurii fermelor. Nu putem fi competitivi dacă nu reuşim să luăm şi această suprafaţă, ca să fie într-o formă organizată, bine manageriată din punct de vedere al soluţiilor în agricultură.

Reporter: Sunteți încrezător și pentru că ați lansat la început de an noi produse care vor ajuta fermierii să obțină recolte mulțumitoare...

Jean Ionescu: Așa este, dar vreau să amintesc o lansare extraordinară a unui produs inovator în partea de protecţie la cereale, e vorba de fungicidul Queen, care schimbă abordarea în protecția culturilor de cereale păioase și stabilește un nou standard în controlul septoriozei. Având la bază cea mai nouă substanță activă Inatreq active, Queen are un mod unic de acțiune, ceea ce înseamnă că nu are rezistență încrucișată la nicio substanță chimică utilizată în ferme astăzi. Este cea mai avansată soluţie din punct de vedere al protecţiei plantelor în tratamentul 2 la cereale păioase sau în tratamentul 1, este cea mai performantă din punct de vedere al controlului agentului patogen septoria. În toate zonele unde l-am lansat, în toate ţările, e un produs care efectiv a decolat din punct de vedere comercial, pentru că în câmp e atât de bine aranjat din punct de vedere al performanţelor, încât e un produs care efectiv e diferenţiator. Ne dorim să aducem soluţii de genul acesta din ce în ce mai multe în fiecare an, pentru că sunt soluţiile care ne diferenţiază în general şi căutăm să oferim fermierului cele mai avansate soluţii din punctul de vedere al performanţelor.

Articol de: MIHAELA PREVENDA & ȘTEFAN RANCU

În agricultura modernă, care se concentrează pe optimizarea randamentelor și păstrarea sănătății solului, sezonul de recoltare este unul dintre cele mai critice momente. Echipamentele grele, cum ar fi combinele, își fac treaba în condiții de operare adesea dificile, iar anvelopele sunt supuse unui stres intens și continuu. Aceasta înseamnă o dublă provocare: pe de o parte, asigurarea eficienței operaționale și, în același timp, protejarea solului de daunele cauzate de compactare.

Producătorul BKT (Balkrishna Industries Ltd) a dezvoltat recent o nouă anvelopă cu scopul de a aborda provocările asociate nevoilor de recoltare prin combinarea performanței ridicate, fiabilității și respectării mediului.

În timpul fazelor de recoltare, variațiile de sarcină datorate umplerii și golirii rezervorului de cereale pot provoca o presiune considerabilă asupra anvelopelor, ducând la uzură accelerată și, în cel mai rău caz, la daune, cum ar fi tăieturi sau perforații din cauza reziduurilor sau resturilor de pe sol. În plus, compactarea solului este o preocupare majoră pentru fermieri, deoarece utilajele grele pot deteriora structura solului, reducând randamentul culturilor pe termen lung.

O soluție rentabilă, care nu compromite viitorul terenurilor

Noua anvelopă Agrimax Proharvest integrează soluții tehnice avansate pentru a asigura eficiență și fiabilitate maximă. Datorită tehnologiei VF (Very High Flexion ), anvelopa poate transporta cu până la 40% mai multă sarcină decât o anvelopă standard la aceeași presiune de umflare, permițând astfel o distribuție mai largă și mai uniformă a greutății pe sol, reducând semnificativ riscul de compactare și promovând conservarea solului, care este esențială pentru menținerea fertilității și a productivității agricole.

Pentru condiții de funcționare solicitante, Agrimax Proharvest dispune de o carcasă din poliester ranforsată combinată cu trei straturi de curele de oțel care asigură o rezistență mai mare la deformare și o protecție superioară împotriva solicitărilor mecanice, prelungind astfel durata de viață a anvelopei chiar și în caz de sarcini mari și ciclice.

De asemenea, s-a acordat o atenție deosebită formulei compuse, dezvoltate pentru a oferi o rezistență ridicată la tăiere și așchie, precum și împotriva daunelor cauzate de miriștea reziduală sau alte materiale abrazive de pe sol, minimizând astfel riscul de perforare și reducând costurile de întreținere.

Banda de rulare a anvelopei Agrimax Proharvest are un design inovator cu umăr deschis care îmbunătățește tracțiunea pe teren accidentat și umed, îmbunătățind în același timp proprietățile de autocurățare. Eliberarea rapidă a noroiului și a resturilor este asigurată în timpul transferurilor pe teren și pe drum, contribuind astfel la menținerea unor niveluri ridicate de siguranță și performanță în fiecare etapă a operațiunilor.

Noua anvelopă de la BKT nu performează doar pe câmpuri, Agrimax Proharvest oferă, de asemenea, o manevrabilitate excelentă pe șosea, asigurând o uzură uniformă, un control mai bun al direcției, precum și un confort remarcabil la condus, elemente care fac transferurile rutiere mai sigure și mai puțin obositoare pentru operator, crescând în același timp productivitatea generală a utilajului.

Tehnologia CFO (Cyclic Field Operations – Operațiuni agricole ciclice) reprezintă un alt plus de valoare, permițând anvelopei să tolereze supraîncărcările temporare peste capacitatea sa, așa cum apare atunci când rezervorul combinei atinge umplerea maximă și apoi revine la condițiile standard de funcționare odată ce sarcina este redusă, prevenind deteriorarea structurală și asigurând un ciclu de viață mai lung al produsului. „Datorită designului său inovator, Agrimax Proharvest abordează aceste provocări prin reducerea presiunii exercitate asupra solului, deoarece are o amprentă mai mare. Acest lucru nu numai că păstrează sănătatea solului, dar promovează și randamente agricole mai mari și mai durabile”, arată Dilip Vaidya, președinte senior și director de tehnologie la BKT.

În plus, durata de viață mai lungă a anvelopei, care a fost posibilă datorită alegerilor de proiectare specifice, cum ar fi compusul durabil și structura ranforsată, ajută la reducerea impactului general asupra mediului prin limitarea nevoii de înlocuiri frecvente și scăderea cantității de materiale și resurse necesare pentru producție și gestionarea ciclului de viață al produsului.

Anvelopa Agrimax Proharvest este o soluție avansată din punct de vedere tehnologic și rentabilă pentru toți operatorii din industria agricolă care doresc să maximizeze productivitatea fără a compromite viitorul terenurilor lor.

Pe 13 iunie 2025 s-a încheiat Campania de depunere a Cererilor de plată aferente anului 2025. Astfel, în perioada 3 martie  – 13 iunie 2025, la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), au fost depuse 708.012 cereri de plată pentru o suprafață de 9.875.710,11 de hectare.

Potrivit APIA, cifrele înregistrate în Campania 2025 indică în continuare trendul ascendent înregistrat în ultimii ani în ceea ce privește asocierea fermierilor și comasarea terenurilor.

Comparativ cu anul 2024, când au fost depuse 730.395 cereri de plată pentru o suprafață de 9.962.885 de hectare, în actuala Campanie se observă o creștere a suprafeței medii pe exploatație, precum și o scădere a numărului mediu de parcele per fermier/exploatație. „Aceste evoluții confirmă că tot mai mulți fermieri aleg să își consolideze terenurile pentru a eficientiza lucrările agricole, a reduce costurile operaționale și a facilita accesul la intervențiile din Planul Strategic PAC 2023–2027, unde comasarea este un criteriu favorizant în anumite măsuri”, precizează APIA.

Urmează etapele de control administrativ, controale pe teren și monitorizare, respectiv pregătirea plăților aferente Campaniei 2025. „Reamintim fermierilor că este important să își respecte obligațiile asumate prin Cererea de plată și să fie receptivi la eventualele solicitări din partea APIA pe parcursul verificărilor”, transmite Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

JUDEȚUL TIMIȘ, cu sediul în municipiul Timișoara, B-dul Revoluției din 1989, nr. 17, având CIF 4358029, telefon 0256406300, e-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea., în baza Hotărârii Consiliului Județean Timiș nr. 126/30.04.2025, anunță organizarea licitației pentru închirierea prin licitație publică a bunurilor imobile și mobile aflate în cadrul Centrului de colectare legume și fructe Tomnatic, proprietatea privată a Județului Timiș, situate în localitatea Tomnatic, județul Timiș.

Bunurile închiriate sunt situate pe parcela de teren identificată în CF nr. 401838 Tomnatic, nr. cadastral 401838, cu o suprafață de 11.509 mp, și se vor utiliza exclusiv pentru derularea activităților de colectare, prelucrare, sortare, ambalare, depozitare și livrare de legume și fructe, preponderent din zona agricolă a județului Timiș.

Lista detaliată a bunurilor imobile și mobile se regăsește în caietul de sarcini.

Prețul minim de închiriere este de 65.690,08 lei/lună la care se adaugă cota legală de TVA.

Garanția de participare la licitație este de 10.000 lei.

Documentația de atribuire poate fi achiziționată, la cerere, de la sediul Consiliul Judeţean Timiş, B-dul Revoluţiei din 1989, nr. 17, camera 225, între orele 9⁰⁰-16⁰⁰ de luni până joi, iar vineri între orele 9⁰⁰-13³⁰, începând cu data de 18.06.2025, prețul pentru obținerea acesteia fiind de 66 lei. Plata se poate face numerar la casieria Consiliului Județean Timiș sau prin ordin de plată în contul RO78TREZ62121360250X XXXX deschis de Județul Timiș la Trezoreria Timișoara.

Înscrierea la licitaţie se va face în perioada 18.06.2025 – 08.07.2025, de luni până joi între orele 8.30–15.30 și vineri între orele 8.30-13.30, la Registratura Consiliului Judeţean Timiş, B-dul Revoluţiei din 1989, nr. 17, parter.

Pentru participarea la licitație, persoanele interesate au obligația de a depune ofertele cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute în caietul de sarcini, într-un plic sigilat, la care este atașată cererea de înscriere la licitaţie și care conține: documentele de calificare și un plic interior sigilat cu oferta propriu-zisă.

Ofertele se depun într-un singur exemplar original.

Data limită pentru solicitare clarificări este 01.07.2025, ora 15³⁰.

Data limită de depunere a ofertelor este 08.07.2025, ora 15³⁰.

Licitația publică se va desfăşura în data de 10.07.2025, cu începere de la ora 10⁰⁰, la sediul Consiliului Judeţean Timiş, Sala Revoluției, etaj I.

În cazul în care până la data şi ora anunţată nu sunt depuse cel puţin 2 oferte valabile, licitația va fi anulată, iar procedura se va relua în aceleași condiții, la o dată care va fi anunțată ulterior de către organizator.

Data transmiterii anunțului de licitație către instituțiile abilitate, în vederea publicării este 11.06.2025.

Instanța competentă în soluționarea litigiilor apărute este Secția contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Timiș, Piaţa Tepeş Vodă nr. 2, Timișoara.

Pentru programare în vederea vizionării bunurilor care fac obiectul licitației, precum și pentru orice alte informații suplimentare privind licitația publică, persoana de contact este dl. Alin-Andrei Gorscovoz, consilier superior în cadrul Serviciului de gestionare a patrimoniului, tel 0722388870 sau mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..

Pe 30 mai 2025 are loc a XII-a ediție a Festivalului Alimentului, organizat de Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) Cluj-Napoca și dedicat inovației alimentare, evenimentul aducând în prim-plan creativitatea și competențele practice ale studenților din anii terminali de la Facultatea de Știința și Tehnologia Alimentelor. Peste 50 de lucrări de licență inovatoare participă la Festivalul Alimentului 2025, între produsele prezentate de studenți fiind ciocolată fără zahăr, bere cu melatonină sau jeleuri cu probiotice.

La Centrul de Cercetări pentru Biodiversitate de la USAMV Cluj-Napoca, Festivalul Alimentului va reuni peste 50 de produse alimentare inovatoare, dezvoltate în cadrul lucrărilor de licență, și care vor fi grupate în patru secțiuni: produse din carne, produse lactate, produse de panificație, patiserie și zaharoase, respectiv băuturi și produse diverse (miscellaneous).

Printre conceptele remarcabile ale acestei ediții se numără:

• PurpleDogs – snack pe bază de carne;

• CraftBeer Bites – cârnăciori artizanali pentru bere cu afine;

• CrenVital – crenvurști proteici din carne de vită Black Angus;

• Pink Kefir și GoldenChill LactoFree – produse lactate funcționale și fără lactoză;

• Brioșe cu Ganoderma și Turtă dulce cu plante medicinale – creații din secțiunea panificație;

• CHOCOLINA – ciocolată fără zahăr, Zefir artizanal sau Produs tartinabil cu smochine și rubarbă din categoria patiserie și zaharoase;

• Bere cu melatonină, Hidromel cu gutui, Cidru cu ananas;

• La categoria „Miscellaneous”: Batoane proteice vegane, Bomboane gumate cu micoproteine, Snack Brocco Bites, Oxibar sau Jeleu funcțional cu probiotice, CajuCult - alternativa vegană cu putere probiotică.

„Evenimentul are ca scop promovarea cercetării aplicate și a spiritului antreprenorial în rândul studenților, dar și crearea unei punți între mediul academic și industrie. Ediția din acest an a Festivalului Alimentului este una de maturitate, în care accentul se pune pe transferul tehnologic al cercetărilor aplicative către partenerii din industrie, transfer ce valorifică proiectele inovative ale studenților. Îi felicităm pentru pasiune și implicare, iar celor 20 de parteneri care ne sunt alături la ediția din 2025 le aducem calde mulțumiri”, declară prof. dr. Elena Mudura, decan al Facultății de Știința și Tehnologia Alimentelor.

La rândul său, conf. dr. Oana Lelia Pop, prodecan Cercetare, dezvoltare, inovare în cadrul facultății, precizează: „Participanții își vor prezenta proiectele în fața unui juriu format din reprezentanți ai companiilor de prestigiu din domeniul alimentar, precum și a cadrelor didactice ale facultății. Noul concept al festivalului nostru pune un accent sporit pe valoarea informațională din spatele fiecărui produs. Prezentarea de trei minute a fiecărui produs în fața juriului, urmată de sesiunea de discuții și degustări, vor aduce un plus valoros acestei ediții, care confirmă cu certitudine că, atunci când educația aplicată se împletește cu creativitatea și colaborarea interdisciplinară, iau naștere produse alimentare sustenabile, funcționale și perfect aliniate cerințelor consumatorului modern”.

Lucrările studenților vor fi evaluate de patru jurii diferite, în conformitate cu cele patru secțiuni, între orele 8.00 – 12.00, iar festivitatea de premiere va începe la ora 12.30.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Ediția de primăvară a festivalului RO-Wine București 2025, care aniversează primii zece ani de existență, a confirmat încă o dată succesul Salonului Gustul Italiei, organizat de ICE - Agenția Italiană pentru Comerț Exterior, Biroul de la București. ICE sprijină constant companiile italiene în demersul lor de internaționalizare către noi piețe și obiective. De punctat că, în 2024, exporturile totale de produse agroalimentare italiene către România au depășit un miliard de euro, plasând țara noastră pe locul paisprezece ca țară de destinație pentru produsele italiene.

În perioada 16-18 mai, la RO Wine - International Wine Festival of Romania, 21 de companii italiene au prezentat excelența agroalimentară a Italiei, înregistrând un interes puternic din partea pieței românești și internaționale pentru produsele Made in Italy.

Producătorii italieni prezenți la Salonul Gustul Italiei, care au prezentat o selecție de vinuri și produse alimentare tradiționale, convenționale și ecologice, au fost: Agriment Italia, Audarya, Aziende Agricole D'Addario, Bakes'N'Grains, Azienda Agricola Bianchin Alessandro, Cantina Colle Moro, Cantina Valpolicella Negrar, Cantina Ventiventi, Cantine Bosco, Collefrisio, Divolio, Feudo Solarìa, Fontanassa, Giuliani Vino Italiano, Il Poggio, J.Rose, Pastificio Minardo, Ridolfi, Silvio Carta, The Wine Net, Vasari 1628.

Cu ocazia Salonului Gustul Italiei, producătorii sosiți special din Italia pentru a-și prezenta  produsele experților din sectorul enogastronomic românesc au oferit un plus de valoare autentica evenimentului. Pentru o mai bună prezentare a calității și tradiției italiene, a fost amenajată o zonă specială show area, animată timp de trei zile de profesioniști, care au ghidat publicul în descoperirea produselor italiene.

Momentele culinare, coordonate de chef Marco Favino și de maestrul pizzaiolo Giovanni Santarpia, au cucerit vizitatorii cu o selecție de specialități menite să însoțească vinurile prezentate și să scoată în evidență caracteristicile acestora, punând în valoare ingredientele tipice ale tradiției italiene.

Prezent în sală pe parcursul celor trei zile a fost și somelierul Aurelian Luca, care a evidențiat calitățile extraordinare ale vinurilor italiene.

Printre cele mai apreciate momente s-a numărat degustarea ghidată „Viaggio in Italia: Paese di Grandi Formaggi” (n.r. Călătorie în Italia: Țara marilor brânzeturi), desfășurată vineri, 16 mai, la Sala Masterclass de la  Fratelli Studios și care le-a oferit participanților o experiență senzorială printre cele mai bune produse ale tradiției italiene în domeniul brânzeturilor.

Moderată de experta în enogastronomie, Marinela Ardelean și susținută de maeștrii degustători ai ONAF - Organizația Națională a Degustătorilor de Brânzeturi - Marco Benedetti și Giorgio Telmon, sesiunea s-a desfășurat conform metodologiei oficiale ONAF, prezentând principalele tipuri de lapte (de vacă, oaie, bivoliță și capră) și ilustrând regiunile de origine ale acestora. Brânzeturile oferite spre degustate au fost: Fontina DOP – Valle d’Aosta (lapte de vacă); Gorgonzola picantă DOP – Lombardia (lapte de vacă); Pecorino Romano DOP – Lazio (lapte de oaie); Mozzarella di Bufala Campana DOP – Campania (lapte de bivoliță); Brânză de capră maturată – Sardinia (lapte de capră).

„Suntem foarte mândri că am  însoțit pentru al patrulea an consecutiv excelențele italiene la RO-Wine din București, un eveniment ce confirmă a fi una dintre vitrinele pentru promovarea Made in Italy în sectorul vinicol și agroalimentar. Participarea celor 21 de companii italiene demonstrează vitalitatea și calitatea companiilor italiene, capabile să se adapteze și să înțeleagă piețele internaționale cu intenția de a construi relații solide pe piața românească. Succesul acestei ediții confirmă importanța muncii noastre cotidiene în sprijinirea internaționalizării IMM-uri italiene care produc mult, de înaltă calitate și respectând standarde ridicate de sustenabilitate. Vom continua pe această cale cu și mai multă energie și pasiune”, a declarat Micaela Soldini, directorul ICE - Agenția Italiană pentru Comerț Exterior, Biroul de la București.

Salonul Gustul Italiei nu este doar o vitrină a produselor de excelență, ci mai ales o platformă privilegiată pentru crearea de relații comerciale, având în vedere că numeroși reprezentanți ai sectorului HoReCa au participat activ la întâlniri, înlesnind conexiuni valoroase între producătorii italieni și operatorii din domeniu prezenți la târg.

Ambasadorul Italiei la București, E.S. Alfredo Durante Mangoni, a subliniat că: „În ultimii ani, am înregistrat o creștere semnificativă a poziției exporturilor agroalimentare italiene în România. Țara a urcat, în doar trei ani, de pe locul 17 pe locul 14 în clasamentul piețelor de destinație pentru exporturile noastre din acest sector. Observăm o creștere constantă atât în ceea ce privește produsele alimentare, cât și vinurile, în special Prosecco, produse care se situează, în general, în segmentul mediu-superior al pieței. În acest context, devine esențial să consolidăm prezența italiană în canale calificate de prezentare a ofertei noastre, pentru a menține o prezență solidă pe piață cu produse de calitate și o varietate în creștere, care să țină cont și de preferințele românilor rezidenți în Italia. Diaspora română, atunci când se întoarce în România, caută aceeași calitate și varietate disponibile în Italia. Alegerile și experiențele lor de cumpărare pot servi ca un catalizator pentru orientarea preferințelor de cumpărare ale unui public mai larg”.

România, piață strategică

În 2024, conform datelor Trade Data Monitor, exporturile totale de produse agroalimentare italiene către România au crescut cu 10,6%, depășind un miliard de euro, plasând România pe locul paisprezece ca țară de destinație pentru produsele italiene.

Anul trecut, Italia și-a menținut poziția drept al cincilea furnizor al României, cu o cotă de piață de 7,15% (+14,9% față de 2023) după Germania (cotă: 16,2%, creștere: +9,6%), Ungaria (cotă: 11,5%, scădere cu 0,32%), Polonia (cotă: 9,6%, creștere +6,5%) și Țările de Jos (cotă: 8,5%, creștere +13,2%).

Printre produsele cele mai apreciate de consumatorii români se numără cafeaua prăjită, produsele de panificație și brânzeturile proaspete și maturate.

Per ansamblu, piața alimentară românească s-a dovedit a fi dinamică, importurile totale de produse agricole și alimentare depășind 14,2 miliarde de euro în 2024, în creștere cu 4,7% față de 2023.

Piața vinului din România este, de asemenea, în continuă evoluție, existând un interes tot mai mare pentru produsele importate. După o încetinire temporară din cauza pandemiei, importurile de vin au început să crească din nou.

În perioada 2019–2024 a fost înregistrată o creștere semnificativă a importurilor românești de vinuri din lume: +110,9% în valoare și +69% în cantitate. În aceeași perioadă, importurile din Italia au crescut cu 171,4% în valoare și cu +134% în cantitate. Cea mai semnificativă creștere a fost înregistrată la importurile din Italia de vinuri spumante (inclusiv Prosecco), care au crescut cu 202% ca valoare și cu 171,8% în cantitate.

Deși ponderea importurilor este încă scăzută în valoare absolută, vinul italian se impune pe piață, datorită interesului tot mai mare al României pentru produsele italiene (a 27-a piață de desfacere în 2024), în special pentru vinurile spumante (a 18-a piață) și vinurile liniștite îmbuteliate (a 28-a piață).

Potrivit datelor din 2024, Italia și-a confirmat poziția de principal furnizor de vin pentru România, cu o cotă de piață de 31,3% și o creștere de 9,9% față de anul 2023, urmată de Republica Moldova (cu o cotă de 26,8%). Italia este și primul furnizor de vinuri spumante (inclusiv Prosecco), cu o cotă de import de 50,7%, în creștere cu 16,5% față de 2023. Pentru vinurile liniștite îmbuteliate, Italia este al doilea furnizor, cu o cotă de piață de 24,8% (în creștere cu 6,1% față de 2023), după Republica Moldova, cu o cotă de 43,6% din importurile românești.

Italia este, de asemenea, lider la mai multe categorii de produse importate în România, care reprezintă și cele mai achiziționate produse italiene din lume, fiind primul furnizor de roșii conservate (cu o pondere de 39,1% din totalul importurilor românești de astfel de produse), ulei de măsline (pondere de 37%) și paste făinoase (pondere de 32%). Se clasează pe locul 2 ca furnizor de cafea (cotă de 22%) și pe locul 3 ca furnizor de mezeluri și produse din carne uscată și conservată (șuncă, speck etc. – cotă de 19%), brânzeturi, produse lactate (cotă de 14,6%) și produse de panificație și patiserie (cotă de 13,6%).

Acest succes se datorează atât calității și varietății ofertei italiene, cât și reputației brandului Made in Italy, sinonim cu excelența în sectorul agroalimentar și  enogastronomic (și nu numai!). Acest lucru este confirmat și de prețul mediu al vinului italian importat (3,75 euro/litru), net superior mediei globale (2,27 euro/litru).

România reprezintă pentru Italia o piață strategică în care să își consolideze poziția și să cucerească noi consumatori.

Italia și-a prezentat oficial candidatura pentru recunoașterea bogatei și variatei tradiții culinare drept Patrimoniu Imaterial al Umanității de către UNESCO. Această inițiativă istorică își propune să celebreze și să protejeze un element fundamental al identității culturale italiene, adânc înrădăcinat în istoria, practicile sociale și în know-how-ul comunităților sale.

Bucătăria italiană nu este pur și simplu o colecție de rețete. Ea reprezintă un complex cultural ce îmbrățișează: diversitatea teritorială, practicile și cunoștințele tradiționale, convivialitatea și socializarea, identitatea culturală. Rezultatul evaluării va fi făcut public în decembrie 2025.

RO-Wine București 2025 a marcat astfel un nou și răsunător succes italian, consolidând astfel rolul Italiei drept ambasador mondial al gustului, culturii și excelenței enogastronomice.

Prin rețeaua sa internațională și coordonarea activităților, ICE - Agenția Italiană pentru Comerț Exterior reprezintă un partener strategic pentru internaționalizarea companiilor italiene, promovând calitatea, inovația și tradiția pe toate piețele externe.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Săptămâna trecută, joi – 8 mai 2025, a avut loc Adunarea Generală a Uniunii de Ramură Națională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal – UNCSV. România are mare nevoie de cooperative agricole a fost concluzia la care au ajuns toți cei prezenți.

Au aderat sub umbrela UNCSV încă patru cooperative agricole, ajungând la 63 de cooperative agricole funcționale din sectorul vegetal, consolidându-și astfel rolul de reprezentare a intereselor cooperativelor agricole atât la nivel național, cât și european.

Cooperativele agricole din țara noastră trebuie să se dezvolte cât mai rapid posibil atât prin creșterea numărului de membri, cât și prin fuziuni între cooperative care să le asigure competitivitatea pe piața unică.

„Promovarea sistemului cooperatist la nivel național și internațional este un obiectiv realizabil printr-o conlucrare eficientă a tuturor Uniunilor de Ramură existente în România. Astfel, am avut prilejul de a-i avea alături pe colegii din sectorul taurin și horticol: UNCST-BOVICOOP și HORT INTEGRA. Împreună am pus bazele unei strategii optime care să îndeplinească obiectivul comun propus. Ne propunem să fim un exemplu de pragmatism, o echipă a faptelor, mai puțin a vorbelor și să fim împreună pentru viitorul cooperativelor agricole competitive, funcționale și corecte cu munca și rezultatele propriilor membri. Ne dorim ca această întâlnire să fie un nou pas în direcția unei agriculturi românești moderne, cooperatiste, sustenabile și orientate spre rezultate”, a transmis UNCSV.

Reprezentanții cooperativelor au făcut schimb de experiență, au analizat rezultatele anului 2024, provocările actuale, au dezbătut problemele cu care se confruntă atât în desfășurarea și eficientizarea activității cooperativelor, cât și a exploatațiilor unde își desfășoară activitatea, a proiectelor legislative care li se adresează, au trasat direcția pe care o va urma Uniunea și au stabilit obiectivele UNCSV pentru 2025, dar și planuri de viitor pentru cooperativele membre.

Au fost prezentate principalele 16 proiecte legislative aflate în dezbatere la nivel european și activitatea UNCSV în ceea ce privește proiectele respective:

• Continuarea demersurilor acordării derogărilor pentru neonicotinoide, inclusiv menținerea acetamiprid (Mospilan) și modificarea Regulamentelor Europene 783, 784, 785/2015 prin includerea la excepții și a arealelor de cultură unde pragul economic de dăunare este depășit de la natură;

• Realizarea tuturor demersurilor posibile pentru păstrarea bugetului PAC post 2027 distinct, crescut până la 1% din PIB-ul UE;

• Finalizarea convergenței externe a plăților directe începând cu 2028 și actualizarea suprafeței pentru care se achită subvenții;

• Inițierea tuturor demersurilor posibile pentru respingerea acordului MERCOSUR;

• Măsuri privind rezolvarea situației extrem de grave generate de importurile de produse procesate din cereale și oleaginoase din Ucraina și Rep. Moldova, care blochează achizițiile industriei de procesare de produse de la fermierii români;

• Introducerea în legislație și implementarea de condiții de reciprocitate, practici comerciale loiale, controale produse agricole România UE – state terțe;

• Introducerea în legislație privind APA și Pachetul APĂ a irigării culturilor;

• Susținerea sectorului agroalimentar de către toate instituțiile și reprezentanții numiți sau aleși în legislația privind CREDITE NATURALE și NITRAȚI;

• Aprobarea Regulamentului privind noile tehnici genomice în concordanță cu poziția României, respectiv anularea Anexei 2, separarea convenționalului de NGT 1 și NGT 2, definirea inovației, creând baza legală a genei/proceselor care să fie patentat și introducerea standardelor prin legislația națională;

• Simplificări PAC;

• Pactul ecologic și utilizarea sustenabilă a produselor de protecția plantelor (SUR);

• Agricultura Regenerativă;

• Restaurarea naturii și monitorizarea solului;

• Directiva privind emisiile industriale;

• Cadrul de certificare pentru îndepărtarea carbonului + mecanismul de ajustare a carbonului la frontieră;

• Carnivore mari.

Misiunea de bază a UNCSV este să asigure reprezentativitate pentru cooperativele agricole la nivel național și european, să urmărească încurajarea fenomenului dezvoltării și eficientizării activității fermierilor prin cooperative agricole consolidate, sustenabile și durabile, care să aibă capacitatea de a întări puterea de negociere a fermierilor în lanțul agroalimentar.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

România se află într-un context agricol dificil, în care schimbările climatice severe și instabilitatea economică sunt factori majori ai acestui declin. Soluții care să rezolve pe deplin situația sunt greu de aflat, de aceea orice sugestie capabilă să mai amelioreze din probleme este binevenită. Prin urmare, îndemnul de a folosi sorgul pe post de alternativă de cultură este de luat în seamă. 

Sub egida Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu Șișești” din București și a companiei Sport Agra din Amzacea, județul Constanța, în cadrul Aula Magna a forului amintit, a avut loc, la sfârșitul anului trecut, conferința internațională „Sorgul - plantă de cultură a viitorului”. Organizatorii au dorit să aducă în prim-plan această cultură considerată de ei salvatoare în contextul provocărilor climatice și economice. Participarea la acest eveniment ne-a oferit ocazia de a înțelege mai profund potențialul, limitele și viitorul acestei plante, prin prisma experților și a fermierilor prezenți.

Seceta extremă este un fenomen recurent în regiunile aride ale României, cum ar fi Dobrogea și Câmpia Română, dar acesta s-a accentuat în ultimi ani. Iar condițiile economice nu sunt nici ele de natură să compenseze în vreun fel situația, din contră, adaugă o și mai mare povară pe capul fermierilor afectați. 

Context climatic și economic

Bine-cunoscutul fermier Gheorghe Nițu este de părere că actualele condiții impun o altfel de abordare: „Schimbările climatice nu sunt numai la noi, sunt mai peste tot, iar agricultura pe care noi am făcut-o până în prezent nu mai seamănă cu nimic cu cea care vine. Și trebuie să gândim foarte serios acest lucru, cu creionul în mână, pentru că oricum, ea trebuie să dea economic. Nu putem să mergem în continuare cum au fost învățați unii, pe datorii. Trebuie să facem o agricultură integrată, neapărat. Zootehnia a dispărut, tocmai de aceea nici sorgul nu s-a mai cultivat. Din fermele din jurul Capitalei, probabil 40, au mai rămas fermele de vaci cu lapte ale lui Claudiu Davițoiu și Mihai Petcu. Atât. În rest și în comune, de la 2.000-3.000 de vaci, acum sunt 200-300. Altele o să rămână în tablouri”.

Gheorghe Nițu

Cea mai afectată cultură pare a fi cea a porumbului, despre care Dumitru Manole, cel care a avut inițiativa organizării conferinței, spune că în condiții de secetă paguba este multilaterală: „În județul Constanța, porumbul a scăzut ca suprafață. În dinamică, dacă pornim din 2015, porumbul era undeva la 55.000-60.000 de hectare. În 2024 a ajuns la 27.000 de hectare, aproape 50% mai puțin. Din 27.000 de hectare în 2024 s-au calamitat  21.000 de hectare. Spui că e puțin, dar nu e. Dacă înmulțim 21.000 cu 1.000 lei pe hectar, cât statul urmează să despăgubească aceste suprafețe, deci o dată este bugetul statului atacat prin faptul că n-am avut această alternativă, sorgul, și după aceea, dacă mai luăm cele 21.000 de hectare și le înmulțim cu un minim de producție de numai 5 tone la hectar, ca să fie socoteala rotundă, parcă fac foarte simplu 105.000 tone, care înmulțite cu 900 lei ne dă o cifră. Deci iată pierderile. O dată bugetul, o dată stabilitatea economică. Stabilitatea economică a fermelor este pusă în pericol. Și din acest punct de vedere azi am spus că începe epopeea sorgului”. Așadar, domnul Manole face trimitere la o alternativă pentru această cultură, numind-o, după cum ați văzut, pe cea a sorgului. El aduce ca exemplu situația din propria fermă, de la Amzacea: „Pe lângă problemele pe care le avem la nivelul piețelor – mă refer la partea de est, la granița României, aceasta fiind o provocare —, avem provocarea esențială, această secetă deosebit de agresivă. Începând cu 2020 — mai înainte 2007, 2012 —, după care a urmat 2022, 2023 și iată-l pe 2024, când, la Amzacea, am avut de la 1 ianuarie până în luna iunie 238 mm precipitații. Media pe 69 de ani, până la data pe care am precizat-o, era de 380 mm. În aceste condiții, porumbul s-a calamitat, iar sorgul devine singura alternativă viabilă”.

Cam în aceiași termeni îl susține și vicepreședintele ASAS, Aurel Badiu: „În condițiile unei secete 2020, 2024, care a făcut ca unii hibrizi de porumb să producă – deși termenul nu e corect, pentru că n-au produs — nimic, n-au pus nimic pe cântar, sorgul a pus 3.000 kg. Ceea ce nu e de ici, de colo”.

Cu alte cuvinte, mai bine mai puțin, decât deloc. Pentru că așa cum spune unul dintre participanți, Claudiu Davițoiu, important este „să investești puțin și să câștigi mult. Nu ne mai întreabă nimeni câtă producție am făcut la ora actuală, ne întreabă de bani. Ținem cont și de condițiile astea. Degeaba ai apă, investești mult și vinzi porumbul cu nimic. Trebuie să investești în așa fel încât producția pe care o faci, chiar dacă o faci mică, să ieși pe câștig”. Mai ales că se pare că pentru cultura de sorg e nevoie de investiții mai mici decât pentru cea de porumb. 

Claudiu Davițoiu

Sorgul, o cultură cunoscută

Iar cultura de sorg nici măcar nu este o noutate prea mare pentru agricultura românească, cel puțin așa susține domnul profesor Valeriu Tabără, președintele ASAS: „În primul rând, sorgul nu este o plantă nouă, România n-a fost o țară necultivatoare de sorg ca să o privim în acest moment ca pe o plantă pe care o luăm în cultură. Pornim de la un mic nivel de cunoștințe, chiar a existat un program legat de cultura sorgului, dar cred că momentul de azi este unul de readucere în actualitate a acestei culturi cu importanță excepțională din toate punctele de vedere, alimentar, furajer și tehnic, având astfel acțiune, atât directă, cât și indirectă — prin ceea ce reprezintă animalele, ca sursă de hrană —, asupra securității alimentare. Și este o plantă care vine în contrast cu ceea ce înseamnă schimbările climatice”.

Fermierul Gheorghe Nițu chiar își aduce aminte că a avut în cultură această plantă: „Pe vremea când eram director la fostul IAS Buftea, unde aveam nu mai puțin de 9.000 de hectare, cultivam în jur de 1.000 de hectare cu sorg și am cultivat hibrizi creați la Fundulea, F31 și F38, care aveau producții bune și, mai ales, o calitate nutritivă mare, cu aminoacizi esențiali precum lizina și triptofanul. Aceste sortimente erau folosite cu succes de marii crescători de păsări din apropierea Bucureștiului”, iar clima nici măcar nu era așa de drastică, ca acum. „Atunci clima era mai favorabilă, existau cele patru anotimpuri cu precipitațiile corespunzătoare și nu sufeream ca acum din cauza celor două secete: una pedologică agresivă și alta atmosferică. Producția era între 5-6 tone pe hectar; așa erau acești hibrizi - constanți în calitate nutritivă. De asemenea, prețul de valorificare era cu 20% peste cel al porumbului, iar recolta se realiza în totalitate mecanizat”.

Iar vicepreședintele ASAS își amintește că fost implicat în cercetarea acestei plante. „Lumea știe puține lucruri despre faptul că fostul Institut de sfeclă de la Fundulea era Institutul sfeclei de zahăr și al plantelor furnizoare de substanțe dulci. Una dintre plante a fost sorgul. Ani de zile m-am ocupat de sorgul zaharat și de posibilitatea de extracție a sucului zaharat și a alcoolului-carburant. Din nefericire, mutațiile economice, sociale și politice au sistat acest program. Pentru că se ajunsese într-o fază destul de avansată, în primul rând în ceea ce privește obținerea de alcool-carburant”, a spus Aurel Badiu.

Așadar, nu poate fi vorba despre bâjbâială în acest demers, există cercetări, făcute în chiar arealul nostru, experiență mai veche dar și mai nouă, pentru că, așa cum spuneam, inițiativa conferinței în cadrul căreia li s-a propus fermierilor să folosească această cultură i-a aparținut unuia cu multă experiență, fapt certificat de vicepreședintele ASAS, Aurel Badiu: „Firma privată condusă de un membru de onoare al ASAS, Dumitru Manole, este o companie privată care se ocupă de cercetări de agrofitotehnie a sorgului”, precum și de președintele acestui for, Valeriu Tabără, „Scopul acestei întâlniri de azi, evenimentul de la Academie, care a pornit la inițiativa unui fermier cu foarte multă experiență, dr. Dumitru Manole, care e și membru de onoare al ASAS, a fost o idee să aducem fermieri cu multă știință de carte și cu rezultate obținute, cu îndrăzneală, pentru că Manole este un cultivator de sorg, a testat sorgul, a testat foarte multe varietăți de sorg la el, în condițiile cele mai specifice pentru cultura sorgului, deci nu putea veni cineva cu soluții mai bune sau să dea lecții cuiva decât dânsul”.

Nu va înlocui porumbul

În esență, propunerea nu vine în ideea de a înlocui o cultură cu alta, nu asta a fost intenția, ci, așa cum spune domnul Badiu, ea are rolul doar de a fi o alternativă conjuncturală. „Sorgul nu este o plantă care să înlocuiască porumbul, mai ales în mentalul colectiv al fermierului român. Însă este o plantă care, în condițiile în care suprafețele în curs de aridizare se extind, poate să aducă un venit considerabil fermierilor care acceptă ca o parte din suprafețele cultivate tradițional cu porumb, și subliniez: o parte din suprafețe, să fie cultivate cu sorg”. Și tot domnia sa explică: „Sorgul într-adevăr, are niște caracteristici în unele cazuri inferioare porumbului, dar are și boabe când porumbul n-are boabe. Și atunci degeaba porumbul este strălucit când nu face nimic, în timp ce sorgul mai face câte ceva și la el se poate valorifica tot. Deci toată masa supraterană la sorg se poate valorifica. La porumb puțintel mai greu. Deci, nu înlocuiește porumbul, îl suplinește, ceea ce e cu totul altceva. Vă aduc aminte de termenul «suplinitor» în școală. Nu e profesor, dar ține locul profesorului”.

Chiar inițiatorul, Dumitru Manole, consideră sorgul ca fiind o cultură complementară, nu înlocuitoare pentru porumb. „Sorgul trebuie privit în complementaritate cu porumbul, pentru că acolo unde n-am minimum 600 mm de precipitații și până când nu vom produce și vom pune în aplicare «marele proiect de irigații», avem o alternativă care este sorgul, pentru Dobrogea, pentru Câmpia Română, tot ce merge până în Dolj și până la granița de sud-vest a României, mă refer sud-vestul extrem”. 

Rețineri și impedimente

Este de presupus că și alți fermieri s-au gândit la o astfel de soluție în perioada aceasta atât de secetoasă, dar sunt aspecte care i-a făcut să fie reținuți. Cea mai mare problemă este cea legată de valorificare. Nu este piață pentru sorg, spun cei mai mulți. Și nu poți spune că nu au dreptate. Dumitru Manole susține, însă, că piața se va realiza atunci când va exista suficientă cantitate ca să o justifice: „Dacă produci 10.000 de tone de sorg evident că n-o să ai piață. Anul ăsta s-au semănat 18.000 de hectare, după aproximările mele – c-am discutat cu companiile multinaționale, după numărul de saci care s-au livrat. 18.000 de hectare ar fi fost de sorg. Nici nu s-au aplicat tehnologiile care trebuie, cunosc treaba asta și o spun, plus atacul de schizafis graminum, care nu a fost cunoscut și nu s-au făcut tratamentele, dar oricum, cu 18.000 de hectare de sorg faci undeva la 50.000 tone de sorg. Aceste tone s-au dus către crescătorii de animale. La Izocon Călărași am livrat numai eu aproape 200 de tone de sorg. Plus că au mai fost crescătorii de ovine care, calamitându-se porumbul, n-au avut ce da de mâncare. Și vreau să vă spun că tulpinile de sorg au fost foarte apreciate de crescătorii de ovine. Tulpina de sorg are mai mult siliciu, și am vorbit cu crescătorii de ovine care spuneau: au consumat foarte bine și suntem foarte mulțumiți! Deci iată primele semnale. Iar piața sorgului se va rezolva, pentru că avem hectare – avem tone. Un exemplu, Ungaria în doi ani a ajuns la 50.000 de hectare de sorg. Credeți că fermierii unguri aruncă sorgul undeva pe Dunăre ca să ajungă în portul Constanța? Nu. Categoric au piață la 50.000 de hectare, au minimum 300.000 tone de sorg, ceea ce înseamnă piață sigură”. Președintele ASAS, domnul profesor Valeriu Tabără, este de părere că piața scăzută pe care o are sorgul este determinată de involuția pe care o cunoaște în ultima perioadă zootehnia de la noi. „Problema pieței sorgului este artificială, pentru că la nivel mondial, inclusiv european, dacă luăm Spania de pildă, și acolo unde sunt preocupări foarte puternice pentru monogastrice, pasăre-porc, sorgul este un component al rațiilor furajere de mare importanță. La noi problema aceasta este legată de reducerea unor structuri sau domenii ale agriculturii, inclusiv a monogastricelor, reducerea efectivelor de păsări. Sau faptul că n-am mai avut ferme mari de porci, comparativ cu Spania, de exemplu, care este preocupată, cu complexe mari, cu ferme foarte bine organizate în domeniile respective, care consumă foarte mult porumb și sorg”, explică prof. dr. univ. Valeriu Tabără.

Valeriu Tabără

Un alt motiv pentru care piața sorgului este scăzută în România îl reprezintă lipsa unei industrii care ar putea folosi această cultură ca materie primă, mai ales că plaja de utilizare este foarte mare. „Problema este să vedem domenii de utilizare, de transformare a acestor culturi. Îl las pe fermier, produce și săracu n-are ce face cu ce produce, că celorlalte sectoare nu le-am dat atenția cuvenită. Acele domenii să le finanțăm, să le facem funcționale, și atunci sorgul nu mai are probleme de valorificare, ca și orzoaica, orzul și așa mai departe. Nu ne oprim doar la furaj. Este o plantă industrială cum am spus-o mereu, și cartoful și sfecla sunt la fel. Din păcate le-am neglijat. Sorgul face parte din acea structură de plante tehnice și inclusiv energetice pe care noi le-am neglijat. Ce fel de industrializare fac, cu ce încep? Nu cumva trebuie să încep cu această industrie de transformare, de valorificare a materiilor prime din agricultură? Inclusiv sorgul. Dar nu mai vorbesc de alte plante, din legumicultură, pomicultură, viticultură, că și acolo mergem doar pe vin, dar la producția secundară uleiurile din sâmburi, pe urmă substanțele pe care le conțin pielița din vin. Pielița de la bobul de strugure, mai ales de la cel roșu, taninul din sâmburi, taninul din sorg, taninul care înainte era sursă pentru tăbăcitul pieilor tescovina, care poate fi o materie primă. Nu există deșeu în agricultură, decât materii prime. Agricultura nu conține deșeuri”, spune prof. univ. dr. Valeriu Tabără, președinte al ASAS. 

O cultură uimitoare

De altfel e uimitor cât de multe sunt modurile în care sorgul poate fi valorificat. Domnul prof. univ dr. Valeriu Tabără, enumeră „câteva” dintre ele: „Din punct de vedere tehnic sorgul este superior porumbului. E o chestiune legată de ce se poate obține, ca hârtia albă. Hârtia albă nu înseamnă o hârtie oarecare, hârtia de xerox, alții din astfel de tipuri de hârtie făceau inclusiv bancnote. Sunt forme de sorg care sunt o excepțională materie primă pentru producerea de energie, sau cum este sorgul zaharat, din care se extrage sucul, o substanță dulce-lichidă, pe care o pot duce spre industria sucurilor, a patiseriei și cofetăriei, înlocuind zahărul cristal, care are, după unii, și efecte negative. Poți să faci și zahăr cristalizat din sorg, dar îți trebuie anumite amenajări tehnice. Sorgul este excepțional ca materie primă pentru un anumit sortiment de bere. Se poate obține malț și din sorg. Pigmenții pe care-i poți extrage din sorg și fără diluant, în apă efectiv, se pot extrage pigmenți care nu au elemente de toxicitate, ca și la șofrănel”. Iar vicepreședintele ASAS, Aurel Badiu, care, așa cum am văzut, a fost implicat în cercetare, tocmai în valorificarea sorgului, completează și detaliază cele spuse de președinte: „În primul rând face grăunțe care  sunt un furaj excepțional. Este foarte adevărat că sorgul respectiv trebuie să fie sorg-furaj. De asemenea, sorgul poate să producă furaje verzi pentru animale, în forma lor conservată, fiind absolut comparabile cu porumbul. Apoi sorgul zaharat, care este un sorg care oferă o cantitate considerabilă de carbohidrați sub formă de sucuri dulci, care pot deveni un înlocuitor de zahăr, în condițiile în care pe terenurile pe care se cultivă sorgul zaharat sfecla nu visează să ajungă niciodată, că nu are apă, sfecla fiind o plantă căreia îi trebuie teribil de multă apă. Din resturile de la stoarcerea sorgului zaharat se obține o materie primă impecabilă pentru produs alcool-carburant, alcool în primul rând și după aceea carburant. Destinațiile sunt multiple, de la alcoolul ca atare la alcool-carburant, la polimeri de tip bio-degradabili și terminând cu combustibil foarte asemănător cu combustibilii rafinați din combustibili fosili. Ceea ce rămâne după transformarea alcoolică sau transformarea în bioreactoare după obținerea alcoolului devine un extraordinar fertilizant organic, capabil, la o socoteală făcută și de optimiști, și de pesimiști, să asigure în jur de 5 tone de biofertilizant, nu chiar de calitatea gunoiului de grajd, dar apropiat. Și poate că trebuie să ne gândim la sorgul alimentar. Sorgul alimentar este o formă de sorg care hrănește Africa Centrală și Africa subtropicală de vreo 3000-4000 de ani, ca fiind principala sursă de carbohidrați, pentru că în zona respectivă, din păcate, nici porumbul, nici grâul nu reușesc să aibă randamente asigurătoare pentru hrană. Deci, dacă tragem linie și adunăm, sub o plantă de sorg sunt 10-12 zone în care se poate utiliza, ca specie, și sunt cel puțin 5-6 domenii ale industriei alimentare în care poate să devină materie primă”. La toate acestea se poate adăuga și dezideratul președintelui ASAS, prof. univ. dr Valeriu Tabără: „Îmi pun speranța că odată și odată, parte din decidenții și de la Bruxelles, și din România, vor înțelege ce înseamnă să ai o astfel de plantă precum sorgul, din care eu aș putea muta gene de toleranță la arșiță atmosferică, de rezistență, la porumb, fără să fie probleme de interpretare că este toxică sau mai știu eu cum. Nu luăm de la bacterii, ci luăm de la aceste plante care-și demonstrează fiabilitatea în condiții climatice de accentuare a schimbărilor climatice, a arșiței atmosferice, sorgul fiind total diferit ca reacție față de porumb”.

Nevoia de promovare

După ce enumeri atâtea avantaje te întrebi ce se întâmplă de sunt atâtea rețineri. Valeriu Tabără crede că este și o chestiune culturală: „Părerea mea este că nu este numai o problemă legată de moment, ci și de modul de a vedea lucrurile. E mult mai ușor să cultivi grâu, orz, floarea-soarelui și să export materii prime. Sorgul nu este o plantă care să meargă doar ca materie primă, trebuie s-o transformi, ori în carne, ori să o industrializezi”.

Am putea spune că este și teama pentru ceva nou, părere pe care Aurel Badiu o contrazice: „Nu știu dacă neapărat fermierului îi este frică de noutatea de a cultiva sorg. Nu are informații despre el. Deci către el trebuie împinse cunoștințe, pentru că nu noi decidem, cum s-a discutat la un moment dat. Noi sugerăm, noi recomandăm. Decizia e a fermierului. Pe el trebuie să-l convingem că ceea ce-i recomandăm noi este valid, este fezabil, este profitabil în condițiile în care alte plante de cultură nu prea îi dau aceeași satisfacție, calculată în valută forte sau în lei, n-are nicio importanță, dar n-au cum să-i dea aceeași satisfacție în condițiile de schimbare climatică. Și atunci asta este opțiunea pentru sorg”. 

Aurel Badiu

Iar „împingerea” aceasta de informații nu se poate face doar pe baza unor conferințe, e nevoie de mai mult, este lucrul pe care-l susține și Aurel Badiu: „Sunt câteva mii de hectare în toată țara. Probabil că se va extinde, însă nu se va putea extinde sub nicio formă dacă nu va avea politici agricole adecvate, dedicate acestei culturi, nu globaliste. Pentru extinderea culturii de sorg, dacă se ajunge la concluzia că trebuie extinsă, pentru că e o decizie politică până la urmă, e absolut nevoie de o anumită politică coerentă dedicată. Dacă este tot globalistă, nu se prea poate obține mare lucru. Nu pentru că nu ar răspunde cultura ca atare sau că tehnologiile de cultură ar fi extrem de dificile, că nu sunt. Sunt aproape comune. Ci, pentru că există ceea ce se cheamă în legislația comunitară și națională decizia de cultură. Dar decizia de cultură trebuie să fie conștientă. Dacă omul nu are informația, iar noi am transmis acum și pe net toată conferința noastră, și au fost peste 200 de oameni care s-au logat, înseamnă că prezintă interes. Noi suntem vehiculul care duce informația în curtea fermierului, de asemenea manieră încât el să poată să ia o decizie oportună, fezabilă și profitabilă pentru el. Pentru că nimeni nu poate să ia decizia în locul lui. Indiferent ce zice lumea, că Academia, Ministerul, Biserica – nu, decizia este a fermierului și fermierul trebuie să fie înarmat cu cunoștințele necesare ca să ia o decizie coerentă și corectă. Că, până la urmă, sorgul, dacă trag linia și adun, constat că este o plantă energetică, că este o plantă alimentară, că este o plantă furajeră. De ce are nevoie un sistem agricol, n-are importanță de unde? De alimente, de energie și de hrană pentru animale. Simplu”

O cultură a viitorului?

Simplu și nu prea, pentru că am putea fi optimiști și să spunem că oamenii vor fi entuziaști și vor alege imediat, măcar să încerce o astfel de cultură, dar am putea fi și pesimiști și să ne întrebăm, câți vor depăși temerile sau obișnuința? Un exemplu pozitiv am și întâlnit deja. Unul dintre participanți, fermierul Claudiu Davițoiu a mărturisit că va încerca: „Nu am cultivat niciodată sorg, de asta am venit și la conferință. Eu am multă zootehnie, am aproape o mie de capete de animale și cred că ar trebui să încerc și eu, având în vedere și seceta. Anul ăsta a fost primul an, din cei 50 de ani de agricultură, în care n-am făcut un kilogram de porumb. La anul o să încerc. Această conferință m-a convins. Încerc un an, doi și pe urmă poate intru în ritm cu sorgul. Dacă o fi bine, dacă o-i avea producție. Până la urmă, dacă nu încerci, n-ai de unde să știi. Fiecare zonă e pe specificul ei. Să vedem la zona noastră de la Afumați dacă vom putea cultiva sorg. Trebuie să fac şi siloz, să văd dacă are producție vegetativă, că până la urmă mie-mi trebuie și masă vegetativă, cum are porumbul. Să văd sorgul cum e, dă sau nu rezultate, un an-doi îl încerc, și pe urmă, dacă e, normal ar fi să mă adaptez, pentru că condițiile de secetă vor persista în continuare de acum încolo”. Dar să nu uităm că cel care rostește aceste vorbe, Claudiu Davițoiu, este unul dintre acei fermieri rezilienți despre care Gheorghe Nițu spunea că e printre puținii care au rezistat să mai facă zootehnie în apropierea Bucureștiului.

„Sorgul poate fi o plantă a viitorului pentru zonele în care se va confirma modificarea climatică sub formă de aridizare, pentru că asta este soluția: să găsim niște plante care să ofere venituri. Sorgul are și calitatea de a oferi, pe lângă veniturile brute, și valoare adăugată fermierului care face lucrul ăsta, pe de o parte, iar pe de altă parte permite aceluiași fermier să introducă principii de economie circulară, de conservare agro-eco sistem de agricultură conservativă ș.a.m.d. Nu că sunt la modă, sunt o necesitate imperioasă, mai ales pentru zonele agricole în care s-a practicat o agricultură intensivă și care în momentul de față se confruntă pasager sau pe mai lungă durată cu modificări climatice. Creștere de temperatură – sorgul e cămila deșertului, lipsă de umiditate – sorgul, cămila deșertului, creșterea concentrației soluției solului – sorgul este adaptat pentru așa ceva, deci ar fi cel puțin pentru momentul de față una din opțiunile agriculturii românești, încă o dată subliniez, pentru zonele în care efectul aridizării este foarte mare. Încă o dată o spun: nu va înlocui porumbul”, subliniază Aurel Badiu, vicepreședintele ASAS.

Sfaturile unui fermier experimentat

Pentru final am lăsat câteva sfaturi tehnologice oferite de cel mai în măsură să le dea, același cu inițiatorul conferinței, dr. ing. Dumitru Manole.

Dumitru Manole

„În primul rând, elementul-cheie este solul. Trebuie să merg în funcție de categoria de sol, cu tehnologiile adecvate. Nu pot să dau o tehnologie de la Amzacea, valabilă pentru Timișoara, unde am apa freatică la 3,5-4 metri și am precipitații de 800 mm medie — colegul meu de breaslă, Dimitrie Muscă, când are 600 mm zice că e secetă. Așa a afirmat! Public! În această situație trebuie să fim foarte atenți cu categoria de sol, apoi să văd timpurietatea sorgului, trebuie să fie timpuriu sau tardiv? În Câmpia Română, în Dobrogea, trebuie să avem hibrizi timpurii. Apoi, el face parte din aceeași familie botanică cu costreiul, sorgum halepense, pentru că de fapt sorgum vulgarae, care se cultivă, provine din sorgum halepense, costreiul popular. Iar sorgul de care discutăm, fie pentru hrana umană, fie pentru hrana animalelor, el face parte din sorgum vulgarae. Deci, atenție mare la gradul de îmburuienare, cartarea buruienilor, și să nu cultivi sorg acolo unde avem costrei. Mai departe: trebuie să adaptezi perioada de semănat la schimbările climatice. Nu mai semănăm sorgul în prima decadă a lunii mai, pentru că mulți suntem înțepeniți acolo în niște – nu canoane, au fost niște lucrări științifice ale perioadei respective! Nu mai trăim în  aceeași perioadă. Schimbările climatice ne-au avertizat și ne vor avertiza. Ca atare, monitorizarea temperaturii din sol și schimbarea perioadei de semănat față de prima decadă a lunii mai. Mai departe: având o creștere foarte lentă în primele fenofaze de vegetație, îmi trebuie erbicide și, din cercetările pe care le-am făcut până la acestă dată, amestecul unor substanțe active, bentazonă 2 litri la hectar, plus acid 2-4V un litru la hectar, face curățenie cu paleta de buruieni care există la Amzacea. Și, de asemenea, e valabilă și pentru Câmpia Bărăganului. A apărut un alt erbicid, nu-i dau denumirea comercială pentru că fac promotion în aceste condiții, și atunci îi spun prosulfuron, plus dicamba 0,4 kg/hectar, face ordine cu paleta de buruieni pe care o avem în cultură. Și mai departe atenție foarte mare la recoltare, pentru că inflorescența sorgului este un panicul care înflorește de la vârful paniculului și categoric de acolo se va produce maturitatea fiziologică de recoltare a sorgului. Și vom avea la bază un amestec cu cele de la vârf, boabe cu 12-13% umiditate și boabe cu 16-17% umiditate. Umiditatea standard este de 14%, și atunci trebuie să fim atenți să aplicăm un desicant înainte de recoltare, dacă n-avem uscătoare. Sigur că mai sunt și alte furci caudine ale culturii de sorg, și una din ele este atacul de schizafis graminum. Este o insectă de 2,5 mm, care are 10-12 generații într-un an. O insectă care înțeapă frunzele, încep ușor să se îngălbenească de la bază în primele zile, apar niște puncte, noi zicem că e secetă, dar e schizafis. Și mai departe ajunge până la inflorescență. Și atunci, dacă eu nu observ această insectă trebuie să aplic insecticidele omologate pentru a controla acest patogen, pentru că altfel e dezastru la recoltare. De exemplu eu am scăpat un moment de tratament de combatere a schizafis și n-am făcut decât 4.800 kg de sorg. A fost o mare greșeală, după 63 de ani de activitate în agricultură, deși eu cunoșteam dăunătorul, nici eu nu l-am văzut. Erau temperaturi mari, 42-43°, mă calasem pe recoltarea grâului, sola era undeva mai departe de zonele mele, mergeam cu mașina, vedeam și spuneam: ce frumos e sorgul! Și iată că schizafis mi-a dat și mie în cap, la nivelul de producție. Îl vezi, dar trebuie să te dai jos din mașină și să intri în lanul de sorg, dar la 46° cât erau astă vară ziceam: ce frumos e sorgul! Și iată că mi-a dat în cap și mie!”

Articol de: Adrian Nedelcu & Victor Mihalache

Joi - 3 aprilie 2025, Guvernul a adoptat Hotărârea privind aprobarea schemei „Ajutor de minimis pentru aplicarea Programului de susţinere a producţiei de legume cultivate în spaţii protejate”, în perioada 2025 – 2027.

Actul normativ vizează acordarea unui ajutor de minimis pentru aplicarea Programului de susţinere a producţiei de legume cultivate în spaţii protejate pentru perioada 2025-2027, după cum urmează: tomate, ardei gras şi/sau lung şi/sau gogoşar şi/sau iute, castraveţi, vinete, varză, fasole păstăi, salată, spanac, ceapă verde.

Cuantumul ajutorului de minimis este de 1,5 euro/mp echivalentul a 1.500 euro/1.000 mp, pentru o suprafață cumulată de minimum 1.000 mp, cu respectarea cerințelor privind tipul de cultură și suprafețele aferente acestora.

Resursele financiare necesare aplicării schemei de ajutor de minimis prevăzute de prezenta hotărâre sunt în sumă de 342.400.000 lei pentru anul 2025, iar pentru anii 2026 și 2027, sumele necesare vor fi stabilite în funcție de fondurile bugetare alocate Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR). Dacă se depășesc fondurile aprobate anual, suma cuvenită fiecărui beneficiar se reduce proporţional în vederea încadrării în bugetul alocat pentru fiecare an de aplicare a schemei.

Pentru anul 2025, cererile se depun până la 30 mai, inclusiv, iar pentru anii 2026 și 2027, legumicultorii pot depune cererile în perioada 2 februarie, inclusiv – 15 aprilie, inclusiv.

Beneficiarii schemei de ajutor de minimis pot fi întreprinderile/întreprinderile unice care îşi desfăşoară activitatea în domeniul producţiei primare de produse agricole, pentru susţinerea producţiei de legume cultivate în spaţii protejate.

Verificările se realizează de către echipe mixte DAJ și APIA și vizează deplasarea în teren pentru verificarea existenței suprafețelor declarate și înființate, stabilirea suprafețelor cultivate cu fiecare cultură în fiecare spațiu protejat, după data depunerii cererii și până cel târziu la data de 30 septembrie a fiecărui an.

Recoltarea și valorificarea producției se realizează anual după verificările în teren și până cel târziu la data de 15 octombrie, inclusiv, a anului în care se solicită sprijinul.

Depunerea documentelor justificative și a registrului de tratamente se face până la data de 24 octombrie, inclusiv a anului în care se solicită sprijinul.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!