Oficialii americani tocmai au promovat Rusia pe primul loc în topul exportatorilor mondiali de grâu, mulțumită unei revizuiri în creștere a așteptărilor privind producția până aproape de un nivel-record, în timp ce francezii și spaniolii par a avea speranțele risipite în ceea ce privește recolta, în contextul general al blocului comunitar.

În raportul său mult-așteptat cu privire la producția și cererea mondială de produse agroalimentare – WASDE, Departamentul SUA pentru Agricultură (USDA) anticipează că exporturile ruse de grâu în sezonul 2017-2018 ar urma să atingă nivelul de 30,5 milioane de tone – o revizuire în creștere cu 1,5 milioane de tone și în mod clar un nou record.

În contrast, previziunile cu privire la exporturile nord-americane – locul I în sezonul anterior – sunt de creștere negativă cu 680.000 de tone, până la un total de 26,54 milioane de tone. Asta reflectă așteptările pesimiste cu privire la recolta de grâu de primăvară și durum, „în principal din cauza unor condiții de secetă severă care au afectat zona de nord a Marilor Câmpii”.

În plus, revizuirea pozitivă plasează transporturile ruse de grâu cu 500.000 de tone peste cele ale UE27. Din partea UE, așteptările erau ca blocul comunitar să fie cel mai mare exportator din acest sezon, cu volumele Statelor Unite ale Americii (SUA) previzionate a atinge un nivel de 26,34 milioane de tone; un loc III distant.

Potrivit Agrimoney.com, asta înseamnă că, pentru prima dată după perioada erei sovietice, când era, de fapt, importator net de grâu, Rusia ocupă primul loc printre exportatori, conform estimărilor USDA. Anterior, rușii fuseseră poziționați ca exportatori de top, însă au eșuat în demersul lor de a definitiva procesul, pe fondul unor probleme de ordin logistic.

„Condiții excelente”

Conform datelor aceluiași site de analiză, revizuirea în creștere reflectă așteptări îmbunătățite și cu privire la producția totală de grâu rusesc, concretizate prin estimările USDA în creștere a nivelului recoltei cu trei milioane de tone, până la un total de 72 de milioane de tone, cu doar 500.000 de tone peste rezultatul de anul trecut.

„Condițiile de creștere și dezvoltare ale grâului, la zi, sunt similare cu cele de anul trecut, atunci când Rusia a atins niveluri-record de producție”, spun analiștii USDA. În raport, ei susțin prezența „unor continue condiții excelente pentru grâul de toamnă în districtul de sud și în cel caucazian de nord care, împreună, contabilizează circa 60 de procente din producția rusă de materie-primă”.
Între timp, datele satelitare indică faptul că „starea culturii la început de sezon pentru grâul de primăvară arată excelent”, fiind lăudate „precipitațiile benefice din perioada mai-iunie care au căzut în zonele Volgăi, Uralilor și ale districtelor siberiene”.

Franța, Spania și Germania, în corzi?

Recolta de grâu a Uniunii Europene (UE) – cel mai mare producător la nivel mondial – are parte de cea de-a doua previziune de creștere negativă în ultimele 48 de ore, pe fondul secetei înregistrate în Franța și Spania, fapt care i-a determinat pe analiștii Strategie Grains să își revizuiască propriile estimări, din nou.

Pe de altă parte, ploile din Germania – al doilea mare cultivator de grâu din UE – vin la pachet cu temeri față de oferta mondială de grâu cu conţinut ridicat de proteine, necesar pentru producţia unor specialităţi de pâine şi blat de pizza, conform Bloomberg.

În ceea ce privește temerile celor de la Strategie Grains, specialiștii în proiecții de piață din cadrul companiei au revizuit în scădere estimările cu privire la producția de grâu a UE cu 900.000 de tone, până la un total de 140,7 milioane de tone. Cantitatea previzionată a fi produsă se apropie de 5 millioane de tone sub cifra înregistrată anul trecut, atunci când aceasta a fost subminată de ploile care au căzut în Franța.

Diminuarea survine la scurt timp după o alta de 1,1 milioane tone, înregistrată în rapoartele din aprilie și mai a.c.

De asemenea, previziunile grupului de analiză plasează producția totală de grâu a blocului comunitar, inclusiv durum, la 149,3 milioane de tone, practic o creștere de doar 3,3 milioane de tone de la an la an.

Constanța: se iau măsuri care să reducă timpul de așteptare până la intrarea în port. România a recoltat grâul de pe 55 la sută din suprafață

Între timp, România se pregătește pentru exportul recoltei din acest an. Prin vocea ministerului de resort, autoritățile de la București anunță că traficul de cereale prin porturile Constanța și Agigea reprezintă un procent important pe piața cerealelor din România, materiile prime agricole având o pondere foarte mare din totalul mărfurilor tranzacționate.

Din acest motiv, acestea au identificat măsuri care să reducă timpul de așteptare până la intrarea în portul Constanța, prin alocarea unor căi de acces exclusiv pentru transporturile de cereale, recepția și descărcarea operativă a acestor transporturi non-stop, 24 de ore din 24.

În această situație, pot fi evitate cozile care s-au format în ultima perioadă la intrarea în porturi, de aproximativ 1-2 kilometri, în special către sfârșitul zilei, pentru cele aproximativ 1.000 de mijloace de transport de mare tonaj ce transportă zilnic cereale în raza portuară.

„Precizăm că rezultatele recepțiilor calitative ce se efectuează pentru fiecare transport de cereale arată că, în acest an, nivelul indicilor de calitate a tuturor produselor agricole ce se descarcă în capacitățile de depozitare existente în raza celor două porturi este semnificativ superior nivelului minim de calitate (masă hectolitrică, umiditate, corpuri străine)”, anunță ministerul de resort printr-un comunicat de presă.

În această perioadă este în plină desfășurare în toate zonele țării recoltarea, transportul și depozitarea cerealelor (în special orz, rapiță, grâu, mazăre), motiv pentru care Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) efectuează acțiuni de supraveghere și sprijin permanent pentru optimizarea acestor activități în punctele unde se efectuează operațiuni de recepție și depozitare a cerealelor.

În acest sens, joi, 13 iulie 2017, a fost organizată la Instituția Prefectului Constanța o întâlnire operativă de lucru, la care au participat fermieri, reprezentanți ai IPJ Constanța, CNADR, ai Direcției pentru Agricultură a Județului Constanța, precum și ai Companiei Naționale Administrația Porturilor Maritime Constanța.

Întâlnirea a avut ca scop principal stabilirea unor măsuri de fluidizare a traficului pentru mijloacele de transport cereale înspre depozitele de cereale existente în Porturile Constanța și Agigea, unde există în prezent facilități de depozitare care cuprind spații cu o capacitate totală de 1,2 milioane de tone de cereale.

Până sâmbătă, 15 iulie 2017, în România, culesul la grâu s-a realizat în proporție de 55% din suprafață, ploile care au căzut în aceste zile întârziind viteza de lucru la recoltat.

Afacerile din sectorul producţiei de cereale s-au dublat în ultimii șapte ani, de la 8,34 miliarde de lei în 2009 la 16,1 miliarde de lei în 2015, în condițiile în care, în acest segment din agricultură, activează în prezent peste 7.000 de firme, cu mai bine de 40.000 de angajaţi, potrivit unui studiu realizat de analiştii de la KeysFin și postat pe propriul website.

„Agricultura românească continuă evoluţia susţinută, pe fondul investiţiilor semnificative din ultimii ani. Peste 7.000 de firme, cu peste 40.000 de angajaţi, activează, în prezent, în agricultura românească, pe segmentul cultivării cerealelor. Faţă de 2009, numărul companiilor a crescut cu aproape 30%, la 7194, cei mai mulţi cultivatori fiind înregistraţi în Timiş (550), Constanţa (541), Teleorman (362), Ialomiţa (349), Călăraşi (343), Brăila (339), Arad (322), Tulcea (322) şi Dolj (314), iar în Bucureşti erau înregistrate peste 300 de companii”, se arată în articolul postat pe site-ul companiei amintite.

Pe fondul investiţiilor semnificative în optimizarea producţiei (seminţe de calitate, tratamente şi utilaje), profitabilitatea sectorului a crescut de peste cinci ori la 1,66 miliarde de lei în 2015.

Conform informațiilor comunicate la Ministerul Finanţelor și agregate de KeysFin, anul trecut, Agro-Chirnogi SA din Călăraşi a fost principalul jucător pe piaţa producătorilor de cereale. Cu cei 623 de angajaţi ai săi, compania a înregistrat anul trecut afaceri de 960,1 milioane de lei, aproape dublu faţă de rezultatul din anul precedent. Şi profitul net a fost pe măsură, și anume 12 milioane de lei.

„Agricost SA, din Brăila, s-a clasat pe locul doi în piaţa producătorilor de cereale. Compania, cu 917 angajaţi, a înregistrat în 2016 afaceri de 387,2 milioane lei, în creştere cu peste 21 milioane de lei faţă de rezultatul din anul precedent, şi un profit net de 71 milioane de lei. Următorul în topul cultivatorilor de cereale este Plantagro-Com SRL, cu afaceri de 380,3 milioane lei şi un profit net de 13,7 milioane de lei în 2016. Firma vasluiană, cu 140 de angajaţi, a reuşit una dintre cele mai spectaculoase evoluţii, reuşind să îşi crească business-ul cu peste 114 milioane de lei faţă de 2015. Pe locul patru în clasament s-a situat Agroind Cauaceu SA. Firma bihoreană, care are 127 de angajaţi, a raportat anul trecut un business de 251,4 milioane de lei, cu peste 10 milioane de lei peste nivelul din anul anterior, şi un profit net de 7,3 milioane de lei”, se mai specifică în raport.

Dincolo de performanţa acestor firme, interesantă este evoluţia companiei Interagro SRL, din Teleorman, unul dintre principalii jucători din piaţă în ultimii ani. După ce, în 2015, raportase afaceri de 374,5 milioane de lei, în 2016 a intrat în insolvenţă, iar businessul a coborât semnificativ, până la 21,5 milioane lei, relevă raportul KeysFin. Că este interesant exemplul dat de cei de la KeysFin o confirmă și spusele celor de la Coface. Într-o declarație anterioară pentru Revista Fermierului, Eugen Anicescu, directorul general al companiei menționate, a precizat că nu ar trece agricultura pe lista celor mai riscante segmente din sectoarele economiei românești.

„Nu aș putea să spun că ultimii ani au arătat o creștere a nivelului de insolvențe în domeniul agriculturii. Dacă este să ne uităm la cifre, în ultimii ani, bilanțurile companiilor din agricultură s-au îmbunătățit. Se produce asta de niște ani de zile, de când s-a schimbat legislația și taxarea inversă a stimulat companiile să-și „albească” bilanțurile. Am văzut bilanțuri prin îmbunătățire ca medie generală. Noi am putut să preluăm mai mult risc în domeniul agriculturii, deci nu aș trece agricultura pe lista celor mai riscante segmente din sectoarele economiei românești”, a declarat Eugen Anicescu la finalul primei părți a conferinței Risc de Țară 2017, care a avut loc, miercuri, la București.

Pe de altă parte, dincolo de evoluţia generală pozitivă, datele statistice analizate de specialiștii KeysFin relevă că agricultura românească se confruntă cu destule provocări. În 2015, datoriile se plăteau în acest sector, în medie la 468 zile, în timp ce încasarea creanţelor avea loc, în medie, la 198 de zile.

„Statisticile KeysFin arată că, pe ansamblu, situaţia s-a înrăutăţit în ultimii ani. Perioada medie de încasare a creanţelor a crescut, de exemplu, de la 152 de zile în 2009 la 198 de zile, iar valoarea facturilor restante la furnizori se situează la peste 3,62 miliarde lei”, afirmă analiştii de la KeysFin.

Potrivit raportului, 1.854 de firme raportau, în 2015, capitaluri proprii negative, un nivel în scădere faţă de anii precedenţi. Valoarea capitalurilor proprii negative a atins, în 2015, nivelul de 1,92 miliarde de lei, în condiţiile în care în 2009 era de numai 617,9 milioane lei, iar lichiditatea curentă (indicator care reprezintă o modalitate de a evalua capacitatea companiei de a face faţă obligaţiilor sale pe termen scurt - n.r.) a crescut, în acelaşi interval, de la 0,93 la 1,05 în 2015.

„În general, o lichiditate curentă mai mică de 0,8 este un semnal negativ, însă depinde foarte mult de caracteristicile domeniului de activitate. Valoarea optimă pentru acest indicator este în general în jur de 1. Pe de altă parte, o rata de lichiditate excesiv de mare ar putea să semnaleze un management defectuos”, explică analiştii de la KeysFin.
 
Privite din această perspectivă, performanţele companiilor aflate în top trei ies în evidenţă. Agro-Chirnogi SA, din Călăraşi, cel mai important jucător din piaţa producţiei de cereale, are creanţe de încasat de 388,7 milioane lei, în creştere faţă de anul precedent. În aceeaşi situaţie se află şi Agricost SA, care are creanţe de încasat de 153 de milioane de lei, cu 52 milioane de lei mai mult decât în anul anterior.

„Chiar dacă, pe ansamblu, evoluţia sectorului este una pozitivă, încheierea unui contract de furnizări de servicii, de achiziţie de seminţe, îngrăşăminte, servicii de întreţinere etc., poate genera un blocaj financiar în măsura în care firmele nu se informează suficient în privinţa partenerilor de afaceri. În etapa de semnare a contractului, de stabilire a condiţiilor şi de plată, este esenţială consultarea unor rapoarte de bonitate şi/sau de grup înainte de acordarea creditelor comerciale şi stabilirea termenelor de plată. Iar în perioada post-semnare devine necesară monitorizarea clienţilor pe diferite surse, de la Centrala Incidenţelor de Plăţi, la datele din Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, schimbările de acţionari şi administratori etc.”, au mai spus analiştii de la KeysFin.
 
Dincolo de provocări, perspectivele agriculturii româneşti sunt extrem de pozitive, inclusiv din punct de vedere macroeconomic.
 
Potrivit ultimelor date furnizate de Comisia Europeană, la sfârşitul lui mai 2017, România a devenit principalul exportator de cereale din Uniunea Europeană. Firmele din ţara noastră au exportat 7,15 milioane de tone, aproape un sfert din totalul exporturilor europene de cereale din recolta 2016-2017. Din acestea, peste 5 milioane de tone au reprezentat exporturile de grâu (aproape dublu faţă de media înregistrată între 2011 şi 2015).
 
În ceea ce privește producţia europeană, recolta de cereale (inclusiv orez) a crescut cu 12% între 2010 şi 2015 la aproximativ 317 milioane de tone, adică 12,5% din producţia globală. Grâul, orzul, orzul, porumbul au fost principalele culturi (86% în 2015). Firmele franceze au realizat 22,9% din producţia de cereale din UE, cele germane (15,4%) şi poloneze (8,8%). România a fost în 2015 al cincilea producător de cereale din UE, cu 6% din total, nivel similar înregistrat de Spania şi Italia.
 
Informaţiile din raport au fost culese din barometrul privind starea businessului românesc, un proiect dezvoltat de KeysFin prin analiza datelor financiare privind societăţile comerciale şi PFA-urile active din România.

Cultura sorgului ar trebui să prezinte mai mult interes pentru fermierii din zone cu provocări climatice la adresa agriculturii (cum e și cazul Dobrogei), iar dacă se dorește exportul eficient al acestuia, producătorii agricoli trebuie să asigure partide de peste 15.000 de tone, a declarat dr. ing. Dumitru Manole, la prima ediție a conferinței dedicate schimbărilor climatice – o provocare pentru spațiul agricol dobrogean, organizată la Eforie Nord, în perioada 25-27 mai 2017, de Radio Antena Satelor și First Grain, alături de parteneri.

„Sorgul trebuie să ne stea în atenție, în perspectiva următoare, dar dacă nu facem partide mari la vânzare, la valorificare, nu facem nimic. Și asta pentru că, deocamdată, în România nu putem vinde sorg decât la export. Dacă nu facem partide de 15.000 – 20.000 de tone, stăm cu el în depozit. Aceasta nu este problema Ministerului Agriculturii, ci a noastră, a producătorilor. Dacă vom cultiva sorg pe suprafețe mai mari, atunci putem face oferte în luna august pentru valorificare”, a spus Manole, administratorul First Grain SRL, din Amzacea, județul Constanța.

Mai mult, în contextul celor afirmate cu privire la partidele mari de produs, care pot fi obținute doar prin asocierea producătorilor, el a spus că exploatațiile mici vor putea rezista pe piață doar prin cooperare.

„Noi nu mai putem trăi așa, dacă producem și vindem grâu, porumb și alte produse agricole. Eu vă spun – e bine că ne-am câștigat oarece stabilitate economică. Și aici mă refer la cei care lucrează din greu pământul. Însă, părerea mea este că fermele mici nu vor mai rezista dacă nu se unesc, pentru că nu avem capital. Dacă nu mă unesc cu încă cinci, șase, șapte, opt, ca să mă duc cu produsul până la consumator, n-am făcut nimic. Sesizați în ultimii cinci ani – prețurile produselor agricole nu mai sunt cele care erau acum opt-nouă ani. Pot face în fiecare an opt-nouă tone de grâu la hectar? Pot face în fiecare an minimum opt tone de porumb? Pot face patru tone de floarea-soarelui? Aș dori și am făcut acest lucru, dar nu vom putea trăi. (...) Pământul nu este al nostru, este al copiilor noștri”, a adăugat dr. ing. Dumitru Manole.

De asemenea, în cadrul conferinței de la Eforie Nord, Manole a mai precizat că fermierii dobrogeni reușesc să facă performanță doar datorită precipitațiilor acumulate în sol în perioada septembrie, anul în curs, martie, anul următor. Că precipitațiile reprezintă o problemă pentru zona Dobrogei, o recunoaște tot el, problemă generată și de lipsa arborilor. Manole mărturisește că a participat în perioada anilor '60 la desțelenirea perdelelor forestiere.

„Anul acesta este un an atipic pentru că nu a plouat, dar nu avem nici boli instalate. (...) Seceta este un fenomen endemic pentru regiunea noastră. (...) Noi trăim în Dobrogea pe baza precipitațiilor pe care le acumulăm din septembrie până în martie anul următor. Eu îi spun rezerva de apă din sol, pentru că restul i-l datorăm divinității. Dacă avem rezervă de apă în sol din septembrie până în martie, pot fi ceva mai optimist și, în același timp, să-mi stabilesc structura de culturi. (...) Lucrăm din greu, invocăm divinitatea de cele mai multe ori, pentru că, de fapt, începând din 1963, când am participat și eu, au fost desțelenite perdelele forestiere și cu această ocazie amintesc că, numai în județul Constanța, aveam 4.085 ha care caroiau județul Constanța și Tulcea. (...) A fost o perioadă a istoriei pe care eu n-o ignor. Am trăit-o cu plăcere. (...) Trebuie însă să-i redăm pământului ceea ce i-am luat”, a afirmat șeful First Grain.

Ca soluții prezentate în conferință, dr. ing. Dumitru Manole a dat exemplul perioadei optime de semănat floarea-soarelui, în cazul devansării însămânțărilor în perioada 9-10 martie a anului agricol.

„Suprafața de floarea-soarelui din Constanța are o pondere de 22,1 la sută. În aceste condiții, noi nu mai putem respecta ceea ce am învățat – rotația culturilor. De fapt, în cazul de față, rotația culturii de floarea-soarelui. Se seamănă floarea-soarelui la doi-trei ani prin rotație. Avem o serie întreagă de agenți de dăunare pe care nu-i mai putem stăpâni sau, chiar dacă-i stăpânim, trebuie să aplicăm tratamentele la timp. În această situație, eu, într-o dinamică de 15 ani, am început să fac diverse teste și nu mai semăn floarea-soarelui în perioada 5-15 aprilie, ci începând cu 9-10 martie. Testând temperatura din sol, eu mă apuc de semănat floarea-soarelui”, a conchis el.

O bună parte a celor care lucrează în agricultura din România își dorește ca perdelele forestiere să devină un master-plan al agriculturii românești. În acest sens, sunt semne că ministrul de resort, Petre Daea, și-a propus ca aceste perdele forestiere să fie înființate în România cel puțin în zonele aride ale țării.

În perioada 25-27 mai 2017, la Hotel Europa din Eforie Nord, Antena Satelor și First Grain SRL, alături de partenerii săi, au organizat prima ediție a conferinței dedicate schimbărilor climatice – o provocare pentru spațiul agricol dobrogean.

Rapița a fost o cultură-vedetă în 2016, datorită prețurilor mari pe care le-a avut în piață, anunță cei de la AgroGo într-o analiză transmisă presei printr-un comunicat, adăugând că, potrivit pieței bursiere, prețurile rapiței vor fi mai mici în 2017.

„Anul trecut, rapița a ajuns la prețuri-record pentru ultima perioadă, cotațiile de la bursa MATIF Paris – cea mai reprezentativă pentru regiune – depășind valoarea de 1.900 lei/tonă. Chiar dacă prețul primit în piața locală a fost unul puțin mai mic, după cum se poate vedea în graficul de mai jos, acesta a fost foarte bun, fiind mult mai mare față de prețul din sezoanele precedente”, afirmă cei de la AgroGo.

Potrivit spuselor analiștilor, acest lucru a făcut ca suprafața semănată cu rapiță în România, în acest sezon, să fie cea mai mare de după anul 2010, ajungând la peste 460.000 de hectare în 2017, față de 412.000 în 2016. Deși a trecut printr-o iarnă dificilă, în cele mai multe regiuni din țară, rapița a răzbit destul de bine - încă nu știm exact efectul valului de frig și al zăpezii din luna aprilie.

Dacă sezonul acesta producția va fi una decentă, tot ce mai așteaptă fermierii este un preț bun.

„Vor fi însă prețurile din acest sezon similare cu cele din sezonul trecut?”, se întreabă retoric analiștii.

Cotațiile futures (cu termene de livrare în viitor) de la bursa MATIF ne arată că, în prezent, rapița se tranzacționează în jurul valorii de 1.800 lei/tonă pentru livrarea în luna mai 2017.

„Dacă ne uităm însă la luna august – următoarea lună de livrare disponibilă la MATIF, după mai –, vedem că prețul este de doar 1.650 lei/tonă; vezi curba futures din graficul de mai jos. Când spun doar 1.650, nu mă refer la faptul că prețul este mic, neprofitabil, dimpotrivă. În mod normal, acest preț ar trebui să asigure, în continuare, o rată de profit bună pentru fermieri. Dacă prețul se menține însă la acest nivel, va fi simțitor mai mic față de sezonul trecut”, continuă specialiștii AgroGo.

Această scădere nu ar fi una anormală, dat fiind faptul că sezonul trecut a fost unul de vârf în materie de prețuri la rapiță, mai zic aceștia.

„Tot cotațiile futures ne arată că, și în sezonul următor (2017-2018), prețul rapiței este văzut de către traderi la un nivel mai mic față de cel din sezonul actual. Acest lucru poate avea diverse cauze, printre care ar putea fi suprafața cultivată mai mare, stocurile mari sau o nevoie mai mică în industrie”, se mai precizează în analiză.

„În concluzie, chiar dacă prețurile cu livrare în prezent sunt încă mari, cele pentru livrare în vara lui 2017 sunt ceva mai mici, la fel și cele din sezonul 2017-2018”, concluzionează analiștii AgroGo. „Rămâne de văzut cum vor evolua prețurile în luna mai. Este recomandat ca persoanele direct interesate de prețurile cerealelor să urmărească, în plus față de prețurile spot (din prezent), și cotațiile din viitor. Este bine știut faptul că prețurile futures se schimbă în fiecare zi. Nimeni nu poate garanta că prețul va rămâne la un anumit nivel, de aceea este bine să le verificăm regulat”.

AgroGo, platforma de tranzacționare online a cerealelor și inputurilor, oferă o alternativă simplificată a burselor de mărfuri și sprijină astfel fermierii români, prin încurajarea concurenței cumpărătorilor în piață. Mai mult, AgroGo este singura platformă din România pe care se pot tranzacționa cereale la disponibil sau la termen.

AgroGo a fost creat cu scopul de a reduce riscurile și a crește profitul fermierilor, al procesatorilor și chiar al traderilor. Platforma oferă informațiile necesare pentru luarea deciziilor în vânzarea și cumpărarea de cereale (prețuri la zi, analize, grafice, știri etc.) și permite tranzacționarea într-un mod organizat a produselor agricole. Prețurile cerealelor sunt obținute de la principalele burse internaționale (MATIF - Paris, CBOT/CME - Chicago ș.a.) și sunt completate de datele obținute de la Ministerul Agriculturii, portul Constanța, precum și de la traderii parteneri, platforma AgroGo prezentând cele mai multe surse de prețuri din țară actualizate periodic.

În vederea clarificării facilităților prevăzute de art. 76 din Legea 566/2004, modificată și actualizată, în care se arată că pentru rezolvarea problemei privind scutirea de la plata impozitului pe baza normelor de venit este necesară analizarea reglementărilor respective și completarea corespunzătoare a acestora împreună cu reprezentanții MADR, șefia Agrostar cere conducerii ministerului de resort identificarea posibilităților necesare demarării procedurilor legale pentru PF, PFA, II și IF.

Este vorba, mai exact, de analizarea în regim de urgență și identificarea posibilităților de scutire de la „plata impozitului pe norme de venit în cazul persoanelor fizice, respectiv persoană fizică, persoană fizică autorizată, întreprindere individuală, întreprindere familială, pentru producția valorificată prin/către cooperativă agricolă”.

Potrivit Agrostar, scutirea în cauză este prevăzută în art. 76 lit. a^3 din Legea cooperației agricole nr. 566/2004, cu modificările și completările ulterioare.

„Solicitarea noastră vine ca urmare a răspunsului primit de la Ministerul Finanțelor Publice căruia ne-am adresat, în vederea clarificării facilităților prevăzute de art. 76 din Legea 566/2004 modificată și actualizată, în care se arată că pentru rezolvarea problemei privind scutirea de la plata impozitului pe baza normelor de venit «... este necesară analizarea reglementărilor respective și completarea corespunzătoare a acestora, împreuna cu reprezentanții Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale... »”, a precizat secretarul general al Agrostar, Horațiu Raicu, într-un comunicat de presă.

Federația Agrostar este totodată de părere că șeful MADR, Petre Daea, ar trebui să se implice urgent în rezolvarea acestei probleme, cu atât mai mult cu cât fiscalitatea este unul dintre obiectivele ministerului, potrivit prevederilor Art. 1 alin. 5 lit. lit. d din HG 30/2017 privind organizarea şi funcționarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

În plus, mai apreciază cei din Agrostar, această măsură este de natură să încurajeze asocierea fermierilor în cooperative, precum și să aducă la bugetul de stat taxe și impozite ca urmare a faptului că producția este comercializată printr-o formă asociativă, și nu prin diferite „piețe și târguri” în cadrul cărora se comercializează fără să fie fiscalizată.

„Nu în ultimul rând, trebuie ținut cont de faptul că această facilitate se regăsește în cuprinsul unei legi, iar aplicarea acesteia, cât și respectarea prevederilor legale țin în mod nemijlocit de ministerul pe care îl conduceți”, subliniază secretarul general al Agrostar.

Federația Agrostar are în componența peste 50.000 de membri, atât producători agricoli, cât și salariați din agricultură și servicii conexe, atât din sectorul privat, precum și din cel bugetar.

Federația Agrostar este una dintre puținele organizații afiliate pe plan internațional, fiind afiliată UITA si EFFAT la nivel european.

Potrivit cifrelor vehiculate de prof. univ. dr. Gheorghe Valentin Roman în cadrul simpozionului „Prioritate pentru performanță”, organizat de KWS la mijlocul lunii martie a.c., în cazul culturii de porumb, doar 70% din sămânță este hibridă.

Unul dintre cele mai slabe punctaje a fost înregistrat în Vaslui, unde cifrele arată că doar 35% din materialul semincer la porumb este certificat.

„În România, la porumb, doar 70% este sămânță hibridă. Aceasta este o informație care mi-a fost furnizată în data de 15 martie 2017 de către Ion Voinea, director de produs KWS; 30 la sută din suprafața cu porumb, care poate fi de 800.000 ha, de exemplu, este cu sămânță din pătul. Aceasta nu are valoarea biologică a seminței din prima generație din lotul de hibridare. De asemenea, am găsit date și pentru județul Vaslui – aceasta este o informație de la un om foarte bine informat – în acest caz mi s-a vorbit de 35 la sută. De aceea, de pildă, noi vedeam, anul trecut, că producția medie de porumb în România este sub media mondială, în condițiile în care, se spune, noi am fi mare cultivator și știm să cultivăm porumb; aceasta este o deficiență”, a afirmat prof. univ. dr. Gheorghe Valentin Roman, la evenimentul organizat de KWS. „Dacă este folosită sămânță din producția proprie, în anul următor, aceasta poate avea 60-70% din capacitatea de producție a seminței provenite din lotul de hibridare”.

Recolta de porumb boabe din 2016, una care a totalizat 8,47 de milioane de tone, potrivit datelor operative ale MADR, s-a contractat faţă de cea din 2015 cu doar 5,6 procente, în condițiile unei producții totale de 8,98 milioane de tone, înregistrată anul trecut

Media la hectar obţinută la porumb boabe de pe 2,17 milioane de hectare recoltate până la 15 noiembrie a anului trecut se ridica la 3,9 tone, în creştere faţă de randamentul de 3,4 tone realizat în 2015, de pe 2,6 milioane de hectare.

Nevoia de consum intern a României la capitolul porumb boabe se ridică la 4,5 milioane de tone, fapt care generează posibilităţi semnificative de export. Numai în primele 7 luni din anul menţionat a fost exportată în ţările intra şi extracomunitare o cantitate de 1,363 milioane de tone de porumb.

Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea OUG nr. 28/2008 privind registrul agricol a fost adoptat marți de Camera Deputaţilor, anunță biroul de presă al CDEP prin intermediul unui comunicat, una dintre principalele noutăţi aduse de legea iniţiată şi susţinută de Grupul parlamentar al PSD fiind și cea cu privire la renunţarea obligativităţii organizării şi ţinerii la zi a registrului agricol în format electronic şi pe suport de hârtie, măsură menită să reducă birocraţia.

Totodată, noua lege (inițial denumită Plx99/2015) prevede că, începând cu data de 1 ianuarie 2018, registrul agricol se va întocmi şi se va ţine la zi în format electronic.

Cu toate acestea, la sugestia Asociaţiei Comunelor din România, se introduce şi posibilitatea ca autorităţile publice locale, respectiv consiliul local, la propunerea primarului, să aprobe prin hotărâre modul de întocmire a registrului agricol pe suport de hârtie sau în format electronic, potrivit capacităţii administrative de care dispune.

„Legea se va pune în aplicare de către primarii comunelor, ai oraşelor, ai municipiilor şi ai sectoarelor municipiului Bucureşti, aceştia fiind cei care vor lua măsuri pentru întocmirea şi ţinerea la zi a registrului agricol în format electronic ori în format de hârtie, după caz”, se precizează în comunicatul de presă. „De asemenea, primarii, în virtutea atribuțiilor cu care sunt învestiţi, vor lua toate măsurile de asigurare a securităţii, integrităţii şi funcţionalităţii registrului agricol, indiferent de forma în care acesta este gestionat”.

Înscrierea producătorilor în registrele agricole este una dintre condiţiile pe care aceştia trebuie să le îndeplinească pentru a primi sprijin financiar. Totodată, datele înscrise în registrul agricol sunt utilizate de Institutul Naţional de Statistică, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi alte instituţii.

În cadrul lucrărilor Comisiei pentru Agricultură, Silvicultură, Industrie Alimentară și Servicii Specifice din Camera Deputaților din zilele de 15 și 16 februarie 2017, secretarul de stat în cadrul Ministerului Agriculturii, Daniel Botănoiu, afirma că de peste doi ani se încearcă să se facă operabil registrul agricol în format electronic. Mai mult, el a solicitat să nu se dea un termen precis pentru operarea în format electronic până când nu se vor clarifica elementele și principiile Noii Politici Agrare Europene, însă acest aspect pare să nu se fi luat în calcul, de vreme ce, începând cu data de 1 ianuarie 2018, registrul agricol se va întocmi şi se va ţine la zi în format electronic.

Pe de altă parte, Ileana Spiroiu, director general adjunct ANCPI, a precizat că, pe fonduri europene, agenția pe care o conduce a dezvoltat un Registru Agricol Național, în format electronic, și se pune problema ca acesta să fie interconectat, pe baza programelor pe care le-a derulat Ministerul Comunicațiilor, cu toate celelalte registre.

„Acest lucru va face posibilă vizualizarea tuturor datelor. Aceasta a fost dorința, să se aprobe ca acest Registru agricol să aibă posibilitatea legală să se interconecteze cu toate celelalte baze, printr-o consolă creată în acest scop. Registrul agricol este o sursă de date foarte utilă în procesul verificărilor încrucişate pe care le face Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură la acordarea subvenţiilor pentru fermieri”, a precizat Spiroiu.

Nu de puține ori, fermierii s-au plâns autorităților că lipsa registrului ar putea duce la tragerea la răspundere, în viitor, a tuturor celor care primesc banii de la APIA fără a avea documentul important la dosar.

Chiar dacă nu se mai găsește în statele dezvoltate, unde evidența proprietăților agricole se ține computerizat, registrul agricol (în forma sa scrisă, depășită) este esențial pentru mai bine de 90% din consiliile locale de la noi. Reprezentanții fermierilor spun că primăriile care dispun de registre agricole electronice reprezintă doar câteva procente din total.

În comparaţie cu aceeaşi lună a anului anterior, în ianuarie 2017, unităţile procesatoare au majorat importurile de lapte de vacă cu 2.321 tone peste cantitatea de referință (18,9 procente în plus), în condițiile în care colectarea din producția internă nu s-a majorat decât cu 1,3 la sută, până la un total de 72.819 de tone, conform datelor agregate de Institutul Naţional de Statistică (INS) și date publicității joi, 9 martie 2017.

În plus, statistica relevă că, în decursul lui ianuarie 2017, comparativ cu aceeaşi lună a anului anterior, s-au consemnat creşteri ale producţiei în cazul laptelui de consum cu 3.344 tone (+14,5%), și laptelui acidulat (iaurt, iaurt de băut, lapte bătut şi alte produse lactate similare) cu 578 tone (+3,4%).

Potrivit INS, în luna ianuarie 2017, faţă de luna precedentă (decembrie 2016), unităţile procesatoare au colectat mai mult cu trei procente lapte de vacă (plus 2.136 tone) lapte de vacă, iar creşteri ale producţiei s-au înregistrat și în cazul laptelui de consum cu 814 tone (+3,2%).

Cantitatea de lapte brut importat a crescut, în luna ianuarie 2017 faţă de luna decembrie 2016, cu 639 tone (+4,6%).

Studii variate arată că, în următorii 30 de ani, producția agricolă trebuie să se dubleze pentru a putea garanta securitatea alimentară a unei populații în continuă creștere, unul dintre răspunsuri la această provocare fiind agricultura de precizie, se arată într-un comunicat de presă al TMT PR.

Aceasta ar fi obținut deja rezultate notabile în sensul maximizării eficienței în folosirea apei, optimizării consumului de îngrășăminte sau monitorizării stării de sănătate a animalelor, care pot asigura creșterea productivității, cât și a calității produselor.

Conform unei analize Markets&Markets.com, piața globală de precizie va crește în următorii ani de la 3,20 miliarde de USD în 2015 la 7,87 miliarde de USD până în 2020, se arată în documentul premergător conferinței „Agricultura de precizie: tehnologii și inovații”, eveniment la care a fost invitat Laurențiu Baciu, președintele LAPAR.

Șeful Ligii a confirmat prezența în calitate de speaker la conferința „Agricultura de precizie: tehnologii și inovațiii”, eveniment organizat de TMT PR, în parteneriat cu USAMV BUCUREȘTI și USAMV CLUJ, în data de 28 FEBRUARIE 2017, la Hotel PULLMAN din București.

La eveniment vor mai fi prezenți reprezentanți ai Instituțiilor de Cercetare și de Învățământ care vor defini termenii și vor indica direcția României în privința agriculturii de precizie, precum și reprezentanți ai Guvernului (TBD) și ai Agențiilor de Finanțare care vor identifica măsurile și strategia națională pentru dezvoltarea agriculturii de precizie în fermele din țara noastră.

Vorbitorii confirmați până în prezent, conform organizatorilor, sunt Laurențiu REBEGA, eurodeputat, Parlamentul European – intervenție video, Laurențiu BACIU, președinte LAPAR,
Emil DUMITRU, președinte Federația Națională PRO AGRO, Marius Ciprian TOTH, director general adjunct al Centrului Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale CRFIR București – Ilfov, Elena MATEESCU, director general, Administrația Națională de Meteorologie, Gabriel VLĂDUȚ¸ directorul Institutului de Proiectare pentru Automatizări, Adrian OROS¸ prorector conf. dr. USAMV Cluj, Livia VIDU, prof. dr. USAMV București, Rică STOIAN, fermier, AGROSERV BORCEA, Florin NEACȘU, deputy managing director, NHR AGROPARTNERS SRL, MIRCEA SIMOIU, director tehnic, TopoTrade.

Evenimentul, care se desfășoară cu sprijinul media al Revistei Fermierului (www.revistafermierului.ro), Agro TV, Revista Ferma și Agroinfo.ro și, își propune să devină cea mai importantă platformă de lucru pentru principalii actori implicați în realizarea și implementarea agriculturii de precizie în România.

Ca desfășurare, evenimentul va fi compus din paneluri de dezbateri și prezentări „Agricultura de precizie: tehnologii&inovații” care vor avea loc în intervalul orar 9:00 – 15:00, cât și dintr-un workshop – discuții unu la unu între fermieri și partenerii din zona de consultanță fonduri europene ai evenimentului: Vapro și Terra Nostra Consulting și un exposhow dedicat prezentării de produse și soluții oferite de partenerii evenimentului.

Revista Fermieurlui oferă fermierilor interesați 30 de bilete gratuite.

Program:
08:30 – 09:00 Înregistrarea participanților;
09:00 – 11:00 Panel I: Cui se adresează agricultura de precizie: fermierilor mici/fermierilor mari? Unde se aplică cel mai bine tehnologia de precizie în sectorul vegetal, horticol sau zootehnic?
11:00 – 11:30 Pauză de cafea;
11:30 – 13:30 Panel II: Standarde în agricultura națională de precizie. Care este nivelul investițiilor pentru a obține precizia? Studii de caz;
13:30 – 14:30 Prânz;
14:30 – 15:30 Workshop dedicat întâlnirii directe între fermieri cu consultanții companiilor Vapro, Terra Nosta Consulting și SIVECO.

Fermierii români pot obține o producție minimă anuală de 1.300 kg de boabe de soia la hectar, îndeajuns pentru a fi eligibili pentru plata sprijinului cuplat, cu condiția să irige sau să aibă suprafețele situate într-o zonă agricolă cu pluviometrie pe măsură, a declarat pentru Revista Fermierului, Jean Ionescu, Commercial Unit manager Pioneer.

„Fermierul care a irigat sau care este într-o zonă agricolă cu pluviometrie OK, va reuși ușor să depășească acest prag. Din păcate, cei care se expun în secetă și încearcă această cultură, în condiții vitrege, nu vor avea șanse de succes. Soia este o plantă de cultură care are nevoie de un climat cu umiditate ridicată în perioada polenizării. Dacă ai secetă accentuată, din păcate, soia nu poate lega, nu poate poleniza”, a afirmat Ionescu.

La soia, pentru producții eficiente din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ, oficialul Pioneer recomandă hibrizii PR91M10, PR92B63, PT21T45, PR92M35.

Ca să fie eligibil pentru plata sprijinului cuplat la soia, un fermier trebuie să realizeze o producţie anuală minimă de 1.300 kg boabe soia/ha, respectiv să valorifice o producţie minimă de 1.300 kg boabe soia/ha pe bază de contract încheiat cu o unitate de industrializare a boabelor de soia, în scopul obţinerii de şrot şi ulei de soia sau soia integral extrudată, sau pe bază de contract comercial de vânzare a mărfii sau o utilizează în scopul furajării animalelor înscrise în Registrul Național al Exploatațiilor şi a păsărilor pe care le deţine în fermă, prin prelucrarea producţiei cu instalaţii proprii de procesare sau pe bază de contract de prestări de servicii.

De asemenea, el trebuie să livreze, pe bază de aviz de expediţie, deţinătorului soiului minimum 1.300 kg sămânţă certificată/ha, în cazul loturilor semincere, şi să prezinte factura fiscală pentru servicii multiplicare soia, emisă către deţinătorul soiului, din care să reiasă ca i-a livrat minimum 1.300 kg sămânţă certificată/ha.

În România, jumătate din suprafața de soia se cultivă, din păcate, doar pentru subvenție, pentru productivitate de peste 1,3 tone. Majoritatea fermierilor români care au cultivat soia pentru subvenție fără sistem de irigat, au pierdut bani. Ce continuă să frapeaze – în 2017, producătorii agricoli români vor continua să semăne soia.

Despre oleaginoase, dar și despre piața Mării Negre, despre exporturile de grâu și despre pierderea premiumului la floarea-soarelui HO, în cele ce urmează.

Revista Fermierului: Pe piața Mării Negre, unde se situează România față de Ucraina și Rusia în ceea ce înseamnă potențialul de export către state terțe?

Jean Ionescu: În lupta cu grâul din Rusia și Ucraina, România nu este la fel de bine pregătită. E clar că performanțele solului din Ucraina sunt excepționale. Având un cost cu fertilizanții mult mai scăzut, practic, materia organică de care beneficiază solul din Ucraina este un factor foarte important în cultura grâului. Sunt soluri în statul vecin de 3-4% humus. Practic, costurile lor de producție sunt semnificativ mai mici. Acest avantaj le permite ucrainienilor să vândă pe o piață care caută cel mai mic preț, cum este cea din Egipt. Acolo, toată lumea știe, statul cumpără marfa și el e cel care plătește la sfârșit totul.

Din câte știu, licitațiile au fost pierdute de România la nivel de 5-10 dolari pe tonă. De multe ori, competitorii noștri sunt mult mai eficienți din punct de vedere productiv, iar costurile de transport, de asemenea, sunt în favoarea Ucrainei și Rusiei.

R.F.: Pe ce ați miza dumneavoastră în acest an? Care sunt principalii hibrizi din portofoliul Pioneer pe care îi recomandați?

J.I.: La floarea-soarelui aș numi aceste produse-amiral pe care Pioneer le pune la dispoziția fermierilor, respectiv P64LE99 și P64LE25. Sunt de departe hibrizii care domină din punct de vedere al performanțelor și solicitării fermierilor.

Discutând strict de această cultură, floarea-soarelui este cea care, la trei tone la hectar producție, va genera circa 1.000 de euro pentru fermier. Este o plantă mult mai bine adaptată condițiilor de secetă și arșiță decât altele. Mai clar, oleaginoasele în general, însemnând și rapiță, și soia vor face bani.

La rapiță, produsele pe care noi le punem în piață, produsele premium, sunt PT264, PT234 și PT225. Sunt cele care, anul trecut, au câștigat cinci puncte de piață în România, datorită performanțelor excepționale productive. Acestea au o rezistență la iernare deosebită și care, în anii duri din punct de vedere climatic, lipsiți de precipitații, se detașează semnificativ față de alte produse competitoare nouă.

R.F.: Fermierilor mici, ce hibrizi le-ați recomanda?

J.I.: La floarea-soarelui, simplu, recomand hibrizii linoleici P64LE99 și P64LE25. La porumb aș miza pe hibrizi semitimpurii, precum P9537 – FAO350, P9903, P9241, P9900 și P9486. Nu în ultimul rând, la soia aș recomanda 91M10, B63, T45, M35, iar la rapiță PT264, PT225 și PT234.

R.F.: De ce au renunțat buyerii să mai ofere acel premium pe floarea-soarelui High Oleic?

J.I.: La ora actuală, HO este o linie moartă de produse, pentru că nu mai există acel premium. În Franța, în Europa de vest nu se mai oferă acea bonificație pentru oleice. Practic, floarea-soarelui HO are acum același preț cu cea linoleică. Neavând această atractivitate comercială, fermierul preferă să cultive floarea-soarelui clasică, semnificativ mai performantă din punct de vedere productiv. Practic, pierderea pe unitatea de suprafață la hibrizii HO pleacă de la alegerea acestora. Hibrizii HO nu produc cât o fac cei linoleici. Sunt câteva sute de kilograme diferență, pe care mulți fermieri au realizat că nu le pot recupera din preț.

R.F.: Care sunt perspectivele pentru primăvară? Unde ar urma să fie întoarse culturile? Ce sfaturi le dați fermierilor?

J.I.: Zonele în care ne așteptăm ca unele culturi să fie întoarse, din păcate, sunt Transilvania, vestul țării, Moldova, acolo unde nu există strat de zăpadă care să acopere rapița, orzul și grâul. Din păcate, cred că grâul acela care este mic, semănat târziu, și orzul, plus rapița care este în patru frunze, nu cred că vor supraviețui.

Fermierii vor trebui să decidă destul de rapid cu privire la ceea ce se va întâmpla, dar personal, recomandarea noastră, în primăvară, este clar pentru oleaginoase – floarea-soarelui, cât și pentru porumb, pentru că sunt singurele care pot susține campania de primăvară.

În zona de sud a țării, fermierul este orientat mai mult către oleaginoase, adică floarea-soarelui și rapiță. Cei din Transilvania vor câștiga de pe urma soiei, este o plantă de cultură care va face bani.

În sud suntem OK din punct de vedere al stadiului de vegetație actual și, personal, cred în cultura regină-rapița.

R.F.: Ca așteptări de prețuri pentru la toamnă?

J.I.: Trendul va fi mai mult decât OK pentru rapiță, un preț bun la floarea-soarelui, bun la porumb, dar acolo trebuie să faci și producție. Dezamăgitor la cerealele grâu și orz.

R.F.: La soia, via plăți cuplate, avem vreo șansă să trecem de acest prag critic de 1.300 kg la hectar?

J.I.: Clar. Fermierul care a irigat sau care este într-o zonă agricolă cu pluviometrie OK, va reuși ușor să depășească acest prag. Din păcate, cei care se expun în secetă și încearcă această cultură, în condiții vitrege, nu vor avea șansă. Soia este o plantă de cultură care are nevoie de un climat cu umiditate ridicată în perioada polenizării. Dacă ai secetă accentuată, din păcate, soia nu poate lega, nu poate poleniza.