Întrebat fiind cum vede decizia din 18 iulie 2016 a comisarului pentru agricultură Phil Hogan de a susține acordarea a 500 de milioane de euro sectoarelor aflate în criză, din care 150 milioane euro pentru a permite statelor membre să reducă voluntar producţia de lapte materie primă, șeful APRIL, Dorin Cojocaru, a replicat că în laboratoarele de la Bruxelles s-a gândit această strategie pentru a oferi un debușeu de piață stocurilor de lapte praf.

„Stocurile de lapte praf sunt foarte mari, iar la nivelul Europei de Vest de aceea au fost create aceste pachete de reducere a producției (n.r. - de lapte materie primă), pentru ca, mai devreme sau mai târziu, aceste stocuri (...) să aibă un debușeu. Și asta va fi la primăvară (n.r. - anului 2017)”, a afirmat Cojocaru într-un interviu acordat publicației noastre cu ocazia conferinței „Reducem risipa alimentară. Prețuim hrana!”, eveniment care a avut loc în ziua deschiderii Pack Expo 2016.

El a vorbit despre degringolada care persistă de ani buni în sectorul românesc al producției de lapte materie primă, unul fără viziune pe termen lung în opinia sa. Cojocaru a afirmat nu o dată că este nevoie ca producătorii să anticipeze piața cu cel puțin șase luni înainte, propunerea nerealizată încă – Observatorul Laptelui – fiind o soluție de redresare.

Nu în ultimul rând, șeful APRIL a spus că prețul laptelui materie primă este în creștere în această perioadă, însă că România nu poate suplini cererea internă și nici pe cea externă (Italia, Bulgaria), în condițiile în care sfaturile sale de achiziție de juninci nu a fost ascultat.

El se teme că acest pachet de susținere voluntară a diminuării producției de lapte va revigora piața neagră din România, una care ar putea atinge chiar și 50% din cea fiscalizată.

Pe lângă alte multe alte aspecte discutate, Cojocaru a vorbit și despre sectorul de procesare a laptelui, pe care de altfel îl și reprezintă. El spune că în România nu sunt decât circa 40 de unități de procesare care plătesc materia primă la timp fermierilor, în condițiile în care brânzeturile importate, reambalate, ia amploare la raft.

Asociația Patronală Română din Industria Laptelui, prin statutul său, este o organizație democratică, deschisă tuturor societăților comerciale care acționează în domeniul lactatelor, indiferent de mărime. Obiectivul principal al asociației îl reprezintă desfășurarea de activități profesionale, tehnice și economice în interesul comun al tuturor membrilor.

Revista Fermierului: În 18 iulie 2016, Comisarul pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, Phil Hogan, a prezentat un pachet pentru sectorul laptelui aflat în criză - lăsând flexibilitate statelor membre UE pentru a distribui ajutorul şi către alte sectoare. Suma de 500 milioane de euro a fost împărţită în două, după cum urmează – 350 milioane de euro pentru a redresa problemele din sector şi 150 milioane pentru a permite statelor membre să reducă voluntar producţia de lapte. S-a simțit ceva în sectorul laptelui din România după decizia de la Bruxelles?

Dorin Cojocaru: Cu reducerea producției? Pachetul acela reprezintă o aberație pentru România. Țara noastră nu a depășit niciodată cota de lapte în istoria ei. Ăștia fac acum la nivelul de Europă de Vest tot felul de pachete ca să susțină producția din Franța, Germania, Olanda și din țările nordice. La noi, cum să reduci producția, când noi nu găsim lapte de trei luni de zile? Tot dau mesaje... Prețul a crescut.

Nu avem o statistică a mediei prețului pe țară pentru că eu vreau să vorbesc pe datele MADR. Pot spune însă că laptele spot (mereu afirm că dă tonul pieței) în Europa de Est a ajuns 0,41-0,46 euro, sub 100.000 de germeni, sub 400.000 de celule somatice; prețul depinde de locație. Problema este alta: stocurile de lapte praf sunt foarte mari, iar la nivelul Europei de Vest de aceea au fost create aceste pachete de reducere a producției, pentru că, mai devreme sau mai târziu, stocurile de lapte praf trebuie să aibă un debușeu. Și asta va fi la primăvară.

Eu mă aștept ca prețul să fie ridicat acum, o lună, două, trei, poate fi un demers speculativ al Europei Occidentale. Depinde foarte mult ce se întâmplă în China și în Noua Zeelandă. Ca să aplici o lege sau niște măsuri ale Europei, specifice producției din Franța și Germania, să faci asta în România, adică eu îți dau ție o subvenție ca să nu mai produci lapte. Păi ce fac? Pun cep ugerului vacii? Robinet? Îi spun: «Ai dat atât, de aici încolo nu mai dai!».

În Germania dacă vaca este abatorizată, fermierul primește bani în schimb. La noi ce va fi? În documente va scădea producția și va crește piața neagră. Ca exemplu: un fermier cu bovine a căror lactație este de 7.000 de litri va vinde pe factură 50% din total, iar restul la negru. Ce facem? Mărim piața neagră? Este oare acesta rolul nostru? Trebuie să avem un punct de vedere la Bruxelles, să spunem că măsurile pe care Comisia Europeană (CE) le-a propus sunt specifice Germaniei și Franței. Noi avem ceva aparte, altă structură, altă politică, noi mergem pe dezvoltare, nu pe restricționare. În plus, noi suntem întotdeauna cu 5-10 pași în urma lor.

Ceea ce ei vor să facă acum prin aceste măsuri, noi trebuia să facem în primăvara lui 2016. Reduceam puțin producția de lapte prin reducerea dezvoltării și dezvoltăm vaca de carne. Noi nu avem nici vacă de carne, nici vacă de lapte și aplicăm niște măsuri restrictive pe o piață care suferă de lapte.

R.F.: În felul în care prezentați situația, mă gândesc că fermele de producție a laptelui ar trebui să întâmpine probleme în perioada următoare. Așa va fi?

D.C.: Acum, cu ultimele subvenții mărite, eu cred că ar trebui să se dezvolte. Asta tot spun – fermierul trebuie să anticipeze piața cu șase luni înainte. De aceea tot solicitam Observatorul Laptelui. Eu cu cine am stat de vorbă, le-am spus din mai 2016: «Cumpărați juninci». Mi s-a răspuns: «Ești nebun»? Uite acum, când prețul laptelui este în creștere, acesta nu se găsește, a început școala, trebuie refăcute producțiile de lapte școlar, se caută și la export, avem cereri și din Italia, și din Bulgaria.

Dacă nu ai un Consiliu al Laptelui cu oameni deștepți, care să prevadă piața cu cinci-șase luni înainte, nu ai cum să faci o planificare de producție. Viitorul Europei pe alimentație este să faci planificare, astfel încât să anticipezi fluctuații, speculații, să nu ai pierderi.

R.F.: Ce ne oprește să punem bazele acestui Consiliu?

D.C.: O echipă de manageri, la nivelul Ministerului Agriculturii.

R.F.: Câte unități de procesare a laptelui au mai rămas pe piață până la acest moment?

D.C.: Oficial, înregistrate sunt cam 183. Funcționale, să spunem cam 120, dar cărora aș avea curajul să le dau laptele că îl plătesc, circa 40. În România să procesează circa 100.000 de tone de lapte, adică aproximativ un milion de tone de lapte pe an. În Polonia, numai o singură fabrică procesează dublu cât procesăm noi la nivel național.

Problema noastră este că a crescut foarte mult comerțul intracomunitar cu produse finite, cu brânzeturi. Acestea au depășit 51% prezență. Pe raft găsești foarte multe „branduri românești”, dar ele sunt doar reambalate. Aici ar trebui ca ANSVSA să se implice, și am tot cerut asta și în Comisia de Agricultură: să schimbe forma de autorizare. Cine procesează, adică e cumpărător, și vinde produs finit pe piață, ar trebui să aibă ștampilă ovală, iar cine doar cumpără și reambalează să i se dea o altă formă a ștampilei. În plus, să fie altă formă de autorizare. I-am văzut pe unii care și-au luat autorizație pentru procesare, au procesat șase luni, după care au trecut la reambalare de doi ani. E plină Centura Bucureștiului de astfel de depozite.

R.F.: Dacă pe zona de procesare lucrurile funcționează (cu sincopele menționate, oarecum inerente), pe zona de producție de lapte care este situația?

D.C.: Problema numărul 1 sau 0 în colectarea laptelui în România este infrastructura. Costurile de transport, colectare și analiză sunt foarte mari. Nu este atractivă pentru că ai costuri de ambalare, cu siguranța alimentară, cu transportul, foarte multe costuri încât material primă ajunge să nu mai reprezinte 60-70%. Asta este ceva patologic pentru industria laptelui în România. Pe nimeni nu interesază însă această industrie. Observ că cele mai multe conferințe sunt pentru fermieri, cele mai multe întâlniri sunt cu fermierii, iar cine dă valoare adăugată și valorifică materia primă a României, nu ne interesează.

Inaugurat în data de 30 August, în cadrul evenimentului Farm Progress din Statele Unite, conceptul de tractor autonom dezvoltat de New Holland NHDrive se referă la un nou tip de utilaj fără șofer care poate efectua o gamă largă de operații agricole în fiecare moment al unei zile de lucru.

Tractorul poate ajunge pe sola de lucru în mod autonom, pe drumurile care leagă ferma de câmp și are capacitatea de a lucra împreuna cu celelalte tractoare autonome sau cu alte tractoare tradiționale, controlate de operator. Echipat și cu cabină, utilajul poate fi condus, de asemenea, și de un operator.
La prima vedere, din punct de vedere vizual, tractorul T8 Blue Power pare unul standard, dar odată cu prezentarea primelor imagini ale tractorului și a capacităților sale operaționale incredibile veți avea surpriza unei incursiuni în viitorul agriculturii, un viitor în care rolul major este deținut de mașinile autonome care au capacitatea de a redefini agricultura.

„Tractorul autonom NHDrive ne oferă oportunitatea de a deschide noi orizonturi către viitorul agriculturii”, afirmă Carlo Lambro, Brand President al New Holland Agriculture. „Agricultura va deveni din ce în ce mai responsabilă pentru asigurarea disponibilității alimentelor produse într-o manieră eficientă și sustenabilă. Un tractor autonom, care are capacitatea de a munci zi și noapte, ajută la rezolvarea problemei lipsei de personal calificat în timpul campaniilor agricole, profită 100% de zilele cu vreme favorabilă anumitor munci agricole și maximizează folosirea rațională a resurselor”.

O evoluție bazată pe eficiență și sustenabilitate

Dezvoltat de CNH Industrial în colaborare cu furnizorul său de tehnologie Autonomus Solutions Incorporated, liderul industriei de soluții autonome off-road, tractorul autonom New Holland NHDrive este un vehicul fără pilot care are autonomie completă și care poate fi monitorizat și controlat prin intermediul unui calculator sau prin intermediul unei tablete portabile cu interfață. Acestea le dau fermierilor posibilitatea de a accesa datele din tractor și implement, de oriunde s-ar afla, în locații diferite.

Acest lucru facilitează luarea deciziilor în timp util. Mai mult decât atât, fermierii vor avea control total și drept de proprietate asupra datelor colectate.

Un ecran reprezintă grafic drumul pe care îl parcurge tractorul, un altul afișează date transmise în timp real de cameră, oferind utilizatorului până la patru imagini (două din fața utilajului și două din spate). Un al treilea ecran permite monitorizarea și modificarea datelor utilajului și parametrii implementului precum viteza motorului, nivelul de combustibil și setările implementului, incluzând norma de însămânțare sau adâncimea de lucru. De asemenea, drumul către solă poate fi programat indiferent dacă se iau în calcul drumuri de exploatare sau drumuri principale.

Tractorul NHDrive autonom poate fi echipat cu o semănătoare, fiind astfel capabil să însămânțeze autonom  următoarea cultură, imediat în spatele combinei.

Parametrii tractorului și ai implementului pot fi monitorizați și controlați permanent, folosind o aplicație instalată pe tabletă, ideală pentru automatizare supravegheată, putându-se astfel face modificări ori de câte ori este nevoie.

Capabil să lucreze 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână, tractorul NHDrive ajută la reducerea riscurilor asociate cu erorile umane așa cum rezultă din planurile predeterminate și optimizate ale tuturor categoriilor de activități. De asemenea, tractorul atingă niveluri de productivitate și eficiență mai înalte decât tehnologia tradițională.

În viitor, tractorul NHDrive va fi capabil de automatizarea deplină a manipulării cerealelor în timpul campaniei de recoltare când, prin echiparea sa cu o remorcă, va putea efectua operații de încărcare, transport și descărcare.

Două tractoare într-unul singur

Tractorul NHDrive este echipat cu o cabină identică cu a unui tractor T8 standard. Acest lucru înseamnă că tractorul poate fi folosit și pentru operații care nu suportă încă autonomie completă precum operațiile cu încărcător frontal sau transportul cu viteză ridicată pe drumurile publice.

În ceea ce privește activitățile desfășurate în jurul fermei, tractorul NHDrive se poate deplasa pe trasee predefinite. Este nevoie doar să programați încotro să se deplaseze și ce trebuie să facă odată ajuns la destinație, iar tractorul se va apuca de treabă, fie individual, fie în tandem cu alte utilaje.

Tractorul NHDrive utilizează tehnologia agricolă de precizie avansată PLM (Precision Land Management) care este foarte accesibilă tuturor utilizatorilor și care este în mod continuu susținută de specialiștii New Holland.

De asemenea, tractorul se deplasează pe drumurile practicabile din câmp, care sunt indicate de software, după ce acesta ia în calcul parametrii legați de dimensiunea și forma solelor, obstacole existente și lățimea implementului care urmează să fie utilizat. Mai mult decât atât, tractorul este pe deplin compatibil cu toate soluțiile PLM. Pe viitor, acest tractor va avea abilitatea de a utiliza datele privind producția anterioară și de a efectua operații de maximă precizie, an după an. Rezultatele sunt creșterea eficienței operaționale și capacitatea de a realiza lucrările într-un timp cât mai scurt.

Datorită unei combinații de radare tip LiDAR (gamă de lasere de detectare) și de camere RGB, tractorul poate detecta o gamă largă de tipuri de obstacole din câmp. Atunci când un obstacol este detectat, tractorul trimite un mesaj către interfața interactivă, iar persoana responsabilă va decide dacă tractorul poate evita sau ocoli obstacolul și modalitatea în care va face acest lucru.

În viitor, întreaga gamă de tractoare, precum și alte echipamente agricole vor fi echipate cu tehnologia NHDrive. Totodată, este posibilă eliminarea completă a cabinei în construirea viitoarelor tractoare autonome.

Despre New Holland Agriculture

Reputația New Holland Agriculture este construită pe baza succesului clienților, producătorilor de cereale, crescătorilor de animale, antreprenorilor, viticultorilor și inginerilor agronomi. Aceștia pot beneficia de cea mai largă gamă de produse inovatoare și servicii: o linie completă de echipamente, de la tractoare la mașini de recoltare, completate de servicii financiare personalizate de la specialiști în agricultură. O rețea de distribuție profesionistă la nivel mondial și angajamentul New Holland pentru excelență, garantează fiecărui client în parte o experiență unică.

Pentru mai multe informații despre New Holland accesați www.newholland.com

New Holland Agriculture este un brand CNH Industrial N.V. (NYSE: CNHI / MI: CNHI), un lider global în sectorul bunurilor de capital, cu experiență în domeniul industrial, o gamă largă de produse și o prezență la nivel mondial. Mai multe informații despre CNH Industrial pot fi accesate online pe www.cnhindustrial.com

Despre AgroConcept Impex

Începând cu 1 ianuarie 2016, AgroConcept este unic importator și distribuitor New Holland Agriculture în România. Principalele domenii de activitate ale AgroConcept sunt comercializarea de utilaje și echipamente agricole, asigurarea unui serviciu complet de asistență (service și piese de schimb) și furnizarea de soluții financiare avantajoase. Mai multe informații despre AgroConcept pot fi accesate online pe www.agroconcept.ro.

Producţiile de floarea-soarelui și de porumb sunt mai scăzute faţă de cele obţinute anul trecut în județul Olt, în condițiile în care seceta a afectat în proporţie de peste 60% cele două culturi, a precizat pentru Agerpres, şefului Direcţiei Agricole Judeţene (DAJ) Olt, Emil Marinescu.

Oficialul DAJ a precizat că se apropie de final recoltarea, iar producţia medie este de 1.093 kilograme la hectar la floarea-soarelui şi de 1.800 kilograme la hectar la porumb.

În 2016 a fost cultivată cu porumb o suprafaţă de 124.000 hectare, iar cu floarea-soarelui o suprafaţă de 54.000 de hectare. Producătorii agricoli mai au de recoltat porumbul de pe o suprafaţă de 23.000 de hectare şi floarea-soarelui de pe o suprafaţă de 3.100 de hectare.

Emil Marinescu a subliniat că, din cauza secetei, este dificilă pregătirea terenurilor şi a patului germinativ pentru culturile de toamnă, respectiv rapiţă şi grâu.

„Rapiţa trebuia deja semănată până la această dată, dar terenul s-a pregătit foarte greu, s-a intrat de mai multe ori pe terenuri cu utilajele, cu costuri mai mari. Până acum, din cauza secetei, din suprafaţa de 23.000 de hectare pe care fermierii vor să cultive rapiţă a fost însămânţată numai o suprafaţă de 2.914 hectare. Şi la grâu situaţia este similară, se pregăteşte terenul foarte greu, costurile sunt mai mari. E o mare problemă pregătirea patului germinativ din cauza secetei prelungite”, a afirmat Marinescu.

Anul trecut, în Olt, producţia medie de porumb la hectar a fost de aproximativ 3.000 de kilograme iar cea de floarea soarelui de circa 1.400 kilograme la hectar.

Publicarea de către Strategie Grains a celor mai noi evaluări privind producțiile de rapiță unionale, aflate în scădere pe fondul vremii nefavorabile, ridică automat în viziunea grupului de analiză ștacheta estimărilor cu privire la creșterea importurilor de rapiță ale Uniunii Europene (UE) în anul agricol 2016-2017, în timp ce țara noastră pare să stea bine la capitolul producție internă, chiar dacă se află sunt randamentul mediu al UE28.

Concret, grupul de analiză cu sediul la Paris și-a revizuit în creștere propriile așteptări privind achizițiile de rapiță ale UE (cel mai important consumator de oleaginoase) din surse terțe cu 400.000 de tone, până la un total de 3,3 milioane tone, valabile pentru sezonul agricol următor.

Mai simplu spus, vorbim de o creștere de 15 procente față de cantitatea de 2,86 milioane tone de rapiță importate în anul agricol precedent, potrivit datelor oficiale, și reprezintă cele mai mari achiziții din ultimii trei ani, potrivit datelor agregate de Agrimoney.com.

Tendința de creștere a Strategie Grains este, de asemenea, mai vizibilă decât așteptările altor comentatori din piață. Săptămâna trecută, Comisia Europeană (CE) și-a revizuit în creștere estimările privind importurile de rapiță din sezonul agricol 2016-2017 până la un total de 2,91 milioane tone, în timp ce Consiliul Internațional al Cerealelor (CIC) și-a majorat nivelul așteptărilor privind importurile de rapiță cu 300.000 de tone, până la un total de 3 milioane tone.

„Dăunătorii au pus presiune mare pe cultura de rapiță”

Strategie Grains a revizuit în creștere previziunile privind importurile de rapiță ale blocului unional și în scădere pe cele care vizează producția internă a UE pentru a treia lună succesiv, de această dată cu 570.000 de tone, până la un nivel de 20,7 milioane tone.

Scăderea de 410.000 de tone, până la un total de 4,7 milioane tone, atunci când vine vorba de recolta de rapiță a Franței, se traduce conform specialiștilor Strategie Grains, citați de Agrimoney.com, prin persistența vremii umede de la începutul anului, care a generat modificări ale estimărilor privind potențialul de producție inclusiv la grâu.

„În prezent, rapoartele din teren indică recolte care, în general, sunt mai mici cu 10-20 la sută față de anul anterior, totul pe fondul unor condiții defavorabile de înflorire, de umplere a bobului și din cauza unei presiuni puternice a dăunătorilor”, spun specialiștii grupului de analiză francez, afirmând că rapița a fost cultura de toamnă poate cea mai afectată de condițiile meteo nefavorabile din Franța.

Vremea umedă, pe lângă faptul că are tendința să încurajeze dezvoltarea bolilor și a dăunătorilor, ea împiedică munca de teren, dedicată aplicării pesticidelor.

Estimările privind recolta de rapiță a Poloniei au fost și ele revizuite în scădere cu 230.000 tone, până la un total de 2,2 milioane tone, în timp ce în Germania, așteptările privind recolta totală sunt mai mici cu 160.000 de tone, până la un total de 5 milioane de tone. Excepții ar fi revizuirile în creștere în ceea ce privește producțiile de rapiță din Bulgaria, Cehia și Danemarca.

„Diminuări ale așteptărilor privind producția”

Scăderea anunțată survine în urma reducerii anunțate săptămâna trecută de CE, tradusă în cifra estmată privind producția UE de 20,53 milioane tone de rapiță „gata pentru consum” din acest an agricol.

CIC și-a revizuit în scădere și el previziunile privind recolta cu 500.000 de tone, până la 21,9 milioane tone, bazându-și afirmațiile pe „așteptările scăzute privind producția, pe fondul precipitațiilor masive din ultimul timp”.

Separat, agenția de consultanță Adas, în primul său raport asupra recoltei Marii Britanii, la finalul acestuia a precizat că „în această fază incipientă a recoltatului, de obicei producția se află la un nivel situat între 5-20 la sută sub medie” la nivel de țară, cotată ca fiind cea de-a patra cea mai mare producătoare după Germania, Franța și Polonia.

Însă, Adas a citat și rapoarte conform cărora „semințele de rapiță sunt mai mici în acest an decât în mod normal”, afirmații susținute de asemenea și de fermieri care apreciază că nivelul conținutului de ulei va fi mai mic decât în mod normal în 2016.

Productivitatea medie în România la rapiță în acest sezon - 2,79 tone la hectar, sub cea a UE – 3,24 to/ha

Ultimul raport CE citat de www.revistafermierului.ro relevă că blocul UE28 ar urma să obțină în acest an o productivitate medie de 3,24 tone de rapiță la hectar, în timp ce datele agregate de analiștii aceleiași publicații, bazate pe informațiile transmise de Ministerul Agriculturii, arată că țara noastră se află sub randamentele UE, dar peste estimările instituției guvernamentale cu 300 kilograme la hectar.

Volumul total recoltat atingea în 26 iulie a.c. cifra de 1.239.601 tone de rapiță. Materia-primă era culeasă de pe o suprafață care a însumat 443.976 hectare la data amintită anterior, iar productivitatea medie obținută atingea nivelul de 2.792 kilograme la hectar. La momentul datei raportate de MADR, marja productivității la rapiță a depășit previziunile inițiale ale ministerului de resort și a ajuns la 106,7 la sută, în condițiile unei suprafețe recoltate de 95,4 la sută din totalul previzionat a fi însămânțat. Estimările MADR relevau la începutul campaniei o suprafață care urma să fie însămânțată de 465.053 ha, o producție totală de 1.161.113 tone și o producție medie de 2.497 kg de semințe de rapiță la hectar.

Recolta totală de rapiță obținută la sfârșitul anului agricol 2014-2015 atingea nivelul de 919.473 tone, randamentul era de 2.499 kilograme la hectar, iar suprafața însămânțată a fost de 367.885 ha. În urmă cu doar trei zile, în plină campanie de recoltat, productivitatea medie era mai mare la rapiță față de sezonul anterior – 2.792 kilograme la hectar, suprafața recoltată atingând deja 443.976 ha, iar cantitatea de materie-primă culească totaliza 1,23 milioane tone. Nici aici nu vor fi mari surprize, sub forma căderilor bruște de randament pe ultima sută de metri (4,6 la sută din suprafață nerecoltată). Cifra estimată de Bogdan Iliescu, expert trading, la data de 12 iulie a.c. a fost de 1,350 milioane tone, cu aproape 200.000 de tone în plus față de cifrele vehiculate de Ministerul Agriculturii.

La capitolul clase de suprafețe mai mari de 10.000 ha, prezente în 12 județe ale țării (78,7 din suprafața totală a culturii), randamentul mediu a fost de 2.585 kilograme/ha de rapiță (practic 81,4% din totalul producției). Și asta în timp ce, la nivelul zilei de 26 iulie 2016, la același capitol clase de suprafață mai mari de 10.000 ha prezente de această dată în 14 județe ale țării (80,7 din suprafața totală a culturii), randamentul mediu la hectar a atins nivelul de 2.743 kilograme de rapiță (mai exact 79,3 procente din producția totală a culturii). Cu privire la clasele de suprafațe variind între 2.000 – 10.000 ha, prezente în 16 județe la nivelul sezonului agricol 2014-2015 (19,1 la sută din suprafața totală alocată acestor culturi), randamentul mediu la hectar a fost de 2.157 kg/ha de rapiță (mai exact 16,5% din nivelul total al producției). Tot în cazul claselor de suprafață 2.000 – 10.000 ha, de această dată însă la nivelul anului 2016, localizate în 12 din cele 42 de județe ale țării (17,6 din suprafața totală alocată culturii de rapiță), randamentul mediu la hectar a fost de 3.004 kilograme de rapiță la hectar (adică 18,9 procente din producția totală a culturii). Nu în ultimul rând, în cazul claselor de suprafață mai mici de 2.000 de hectare, prezente în 14 județe la nivelul sezonului agricol 2014-2015 (2,2 la sută din suprafața totală alocată acestor culturi), productivitatea medie la hectar a fost de 2.412 kg/ha de orz și orzoaică (mai exact 2,1 la sută din nivelul total al producției), pentru anul în curs, acestea au fost prezente în 16 județe ale țării (1,7% din suprafața totală a culturii), randamentul mediu la hectar a fost de 2.911 kilograme de rapiță (adică 21,8 procente din producția totală a culturii de rapiță).

Chiar dacă Legea 321/2009 (cunoscută sub numele de Legea Supermarketurilor) a fost modificată prin Legea 150/2016 și a intrat în vigoare din 18 iulie 2016, ea nu va produce niciun efect semnificativ până nu se va cădea de acord asupra normelor de aplicare, aprobate prin Hotărâre de Guvern (în afară poate de specificația că prețul pe care retailerul îl are la raft trebuie să fie format din cel de achiziție, adaosul comercial plus TVA), recunoaște secretarul de stat în cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), Daniel Botănoiu, într-un interviu acordat publicației Revista Fermierului.

Oficialul guvernamental a spus că ministerul pe care îl reprezintă va face tot posibilul să emită cât mai rapid o HG, astfel încât reglementarea privind cele 51 la sută prezență a produselor de pe lanțul scurt pe rafturile supermarketurilor, cât și cea a etichetării să fie funcționale și pe deplin implementabile,însă chiar și așa, vorbim totuși de luni de zile până la transformarea în realitate a acestui deziderat.

Este dificil însă, spune secretarul de stat, în condițiile în care toți actorii din piață trebuie consultați, aceștia să-și dea acordul privind aceste norme, iar Comisia Europeană (CE) să fie de acord cu modificările legislative. El îi aseamănă pe fiecare cu un lacăt pentru care trebuie să ai cheia potrivită.

Oricum, spune el, se vor întreprinde toate eforturile, astfel încât inclusiv recomandările Comisiei să fie integrate în noua HG cât mai repede cu putință.

„Sunt (...) niște chestiuni pe care CE vrea să le vadă la final, când legea este aprobată, nu când ești încă în discuție cu ea. În forma sa actuală, pe etichetare, Comisia trebuie să-și dea acordul sau, iar în cadrul normelor să prevedem recomandările lor, că sunt bune, că sunt rele, adaptate la condițiile noastre locale, iar partea de lanț scurt, la fel, CE își va da OK-ul sau nu, cu modificările respective. Ca să nu așteptăm șase luni de zile, dăm normele”, a spus Botănoiu, nespecificând însă un calendar exact.

În opinia sa, Legea Supermarketurilor ar putea să producă efecte, cel mai devreme în două luni.

În ceea ce privește volatilitatea prețurilor produselor agroalimentare, Botănoiu îndeamnă la prudențialitate, asfel încât producătorii să nu cadă în capcana vânzărilor pe fugă, în condițiile unei piețe regionale pe care sunt prezenți jucători mari, de genul Rusiei, Ucrainei, Turciei, state care nu au interdicțiile pe care țările europene le au la inputuri, subvenții etc. El spune că investițiile neacoperite pentru majorarea producției pot plasa România în situația Noii Zeelande sau a Australiei, țări care au ajuns să vândă exploatații chinezilor, la pachet, cu tot cu animale, la prețul de 1.110 dolari hectarul.

Ca previziune de scurtă durată, Botănoiu spune că presiunea asupra grâului autohton va fi mare, în condițiile unor producții „interesante” ale Rusiei și SUA, dar și ale influenței negative pe care orzul îl are asupra grâului furajer și a porumbului.

„În varianta asta în care există producție interesantă în SUA și una similară în Rusia, sigur, apare o presiune asupra prețurilor, dată și de producțiile de orz care influențează negativ prețul grâului furajer. Influențează pe de-o parte grâul - cantități mari de grâu furajer existent la nivel internațional, dar și prețul porumbului”, a spus Daniel Botănoiu.

Nu în ultimul rând, secretarul de stat MADR a vorbit despre modificările aduse Legii 17/2014, cea mai importantă în opinia sa fiind cea legată de obligativitatea obținerii avizului tehnic din partea unei comisii de specialitate, de această dată formată la nivel județean.

„Din punctul meu de vedere, numărul unu ar fi să reușim să ducem avizul tehnic al comisiei de specialitate la nivelul județului. Acest aviz tehnic permite ca terenul să fie folosit, să fie protejat, să fie în permanență amendat, lucrat cu tehnologie de ultimă oră. Propunerea noastră a fost să existe acest comitet tehnic la nivelul județului, format din asociațiile reprezentative ale producătorilor (jumătate plus unu), pentru că ei sunt cei care folosesc, care dețin terenurile”, a adăugat oficialul guvernamental.

Revista Fermierului: Când vom avea 51 la sută produse românești pe rafturile retailerilor?

Daniel Botănoiu: În forma sa actuală, Legea 150/2016 pentru modificarea și completarea Legii 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare nu specifică exact ca 51% produse românești prezente la raft, ci spune 51 la sută produse de pe lanțul scurt (n.r. - Comerciantul persoană juridică autorizată să desfășoare activități de comercializare pentru produse alimentare are obligația ca, pentru categoriile carne, ouă, legume, fructe, miere de albine, produsele lactate și de panificație să achiziționeze aceste produse în proporție de cel putin 51% din volumul de marfă pe raft, corespunzator fiecărei categorii de produse alimentare, provenite din lanțul alimentar scurt, așa cum este definit în conformitate cu legislația în vigoare). (...)

R.F.: Ne vorbiți „politically correct”, însă până la urmă consumatorul asta a cerut: produse românești la raft. Cât vom mai aștepta până vom vedea cele 51% produse de pe lanțul scurt în rețelele de retail? E nevoie de o altă lege? Funcționează ceva din Legea Supermarketurilor?

D.B.: Sunt șase luni de la intrarea în vigoare a actului normativ, jumătate de an în care trebuie definit (...) un draft de (...) Hotărâre de Guvern. De aceea, îi invit pe toți actorii din piață, de la producător și până la consumatorul final (el este cel care plătește), la discuții. (n.r. - Art. II - Prevederile art. 10.3 din Legea nr. 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum aceasta a fost modificată și completată prin prezenta lege, intră în vigoare la 6 luni de la data publicarii în Monitorul Oficial al României, Partea I – adică în 15 iulie 2016). Trebuie începută negocierea de maniera următoare: fiecărui actor în parte trebuie să îi fie prezentată situația în mod clar și complet, discutate toate aspectele cu acesta în mod individual, pentru că dacă vom face adunare generală, nu va ieși bine. (...) Noi trebuie să-i punem la masă pe toți, pentru că legea este importantă, este promulgată (...). Trebuie să fim cu toții atenți la norme.

Art. 16 din Legea 150/2016, care modifică Legea 321/2009, spune foarte clar că prevederile Art. 10.2 (etichetare) vor intra în vigoare la 90 de zile de la comunicarea deciziei Comisiei Europene (CE). Avem așadar la dispoziție trei luni de zile. Nu vom ajunge până acolo. Ne vom duce în dezbatere cu ele cât mai repede, astfel încât să putem promova HG mai rapid. Numai că, vreau să explicăm foarte bine ce înseamnă produsul românesc, ce înseamnă lanțul scurt, ce înseamnă adaosul comercial, ce înseamnă prețul de achiziție. În lege sunt trecute, numai că vreau să întrăm să le aprofundăm mai bine, astfel încât omul să se priceapă.

R.F.: Gurile rele spun că avem cel puțin o breșă în Legea 150/2016 de modificare a Legii 321/2009. Ca exemplu au dat zona Giurgiu, unde marfa de pe lanțul scurt poate însemna și de proveniență Bulgaria. Cum comentați?

D.B.: Nu poți face o delimitare pe o piață comună. Dacă eu discut de lanț scurt, spun produsul meu să ajungă rapid de la producător la consumator. Acum, sigur, eu caut să-mi creez avantajele pe care mi le cere de fiecare dată consumatorul, adică prospețime, preț rezonabil, poluare cât mai puțină (...). Dacă acesta decide să mănânce brânză adusă de acolo, eu n-am ce să-i spun. Numai că, acest drept de a utiliza definiția de produs românesc este un drept, nu o obligație. Asta vreau s-o precizăm mai clar în norme. Pentru că dacă eu am decis să pun produs românesc pe etichetă, sunt convins că laptele acela provine dintr-o fermă din România, este procesat într-o unitate din România și este procesat pe piața din România. Cu cât lanțul acesta este mai scurt de la producător la consumator, cu atât e mai bine.

R.F.: Legea 150/2016 a fost promulgată. Și totuși, când va fi ea funcțională? Cu riscul redundanței, când vom putea pune în aplicare normele despre care ne-ați vorbit, bineînțeles după sosirea răspunsului atât de așteptat de la Bruxelles?

D.B.: Această lege, proiectul, a fost deja transmis către CE; intențiile noastre. Până să fie promulgat actul normativ, noi l-am comunicat Comisiei. Le-am spus ce intenționăm să facem, astfel încât să nu creăm disfuncționalități în relația cu mediul concurențial etc. Însuși Consiliul Concurenței ne-a recomandat că este mai bine decât să folosim sintagma de „produs românesc”, adică marfă românească, mai bine cea de „produs provenit din lanțul scurt de producție”.

Sunt, de asemenea, niște chestiuni pe care CE vrea să le vadă la final, când legea este aprobată, nu când ești încă în discuție cu ea. În forma sa actuală, pe etichetare, Comisia trebuie să-și dea acordul sau, iar în cadrul normelor să prevedem recomandările lor, că sunt bune, că sunt rele, adaptat la condițiile noastre locale, iar partea de lanț scurt, la fel, CE își va da OK-ul sau nu, cu modificările respective. Ca să nu așteptăm șase luni de zile dăm normele.

R.F.: Cel mai devreme, când preconizați că vor apărea normele acestea?

D.B.: Dacă ar depinde numai de noi, am fi capabili să le punem la punct rapid. Problema este că sunt și celelalte ministere implicate, organizațiile producătorilor, organizațiile comercianților, cele ale consumatorilor. Nu vreau să „ardem” niște etape, după care să ne trezim cu nemulțumiți că n-au fost chemați la consultări. Chiar domnul Sorin Minea (n.r. - șeful Romalimenta) spunea că nu a fost invitat la discuții decât o dată. Nu vreau să facem greșeli. Normele sunt extrem de importante. Într-o exemplificare mai plastică, aici avem 13 lacăte. Fiecare lacăt reprezintă panificația, sectorul cărnii, legume-fructe, oleaginoase, cereale, lapte etc. Dacă tu nu găsești cheia potrivită în lacătul acela, nu se deschide. Lucrurile trebuie foarte bine așezate, foarte bine explicate, pe fiecare segment în parte. Unele sunt problemele legate de plățile la legume-fructe, alta e situația în cazul conservelor, vinurilor când acestea se pot duce la 30 de zile fără probleme. De asta n-aș putea da un termen în privința normelor.

R.F.: Nu este un calendar al adoptării acestor norme prin HG?

D.B.: Sigur. Calendarul întâlnirilor există. Ce ne facem însă când situația este de unu la unu? O organizație spune ceva, iar cealaltă altceva? Ministerul Economiei poate spune că într-un anumit loc ar putea fi unele lucruri forțate. Noi, de la MADR am putea contraargumenta și spune că dacă tot introducem subvenții în piață, am vrea să regăsim pe piață anumite produse. Așa ne cere cel care plătește subvențiile. El cere să găsească prospețime, suficientă marfă. Este oarecum falsă ideea asta că nu sunt în stare românii să producă suficientă marfă. Ei sunt în stare, numai că trebuie să aibă o predictibilitate.

Dacă i se spune unui producător de cartofi că un comerciant este dispus să-i achiziționeze toată materia-primă obținută la un preț care, cel puțin, să acopere costurile de producție și să se obțină și un minim profit, un leu spre exemplu, acest leu pe kilogramul de cartofi, că-i mult, că-i puțin, fermierul știe că vine la comerciant cu o cantitate care urmează să fie plătită. Astfel, producătorul se poate dezvolta și el, să facă o investiție, să-și păstreze locurile de muncă, activitatea. În prezent, un fermier produce tomate, dar nu i le cumpără nimeni. La anul mai produce? Nu. Și se spune apoi că românul nu produce... Incorect.

R.F.: Actul normativ va fi aprobat în mai devreme de un an de zile?

D.B.: Cu aplicabilitatea Legii Supermarketurilor prin norme? Da. Teoretic se poate rezolva și mai devreme. Depinde. CE ar putea spune că mai are nevoie de nu știu mai ce informație, clarificări. Luna august oricum este una închisă la Bruxelles și nu oferă nimeni răspunsuri.

Eu am interes la nivelul Ministerului Agriculturii să văd că producătorul își recuperează costurile de producție și că are un profit să poată continua activitatea. Să luăm un alt exemplu: dacă piața vinde consumatorului legume cu doi lei kilogramul, iar producătorul recuperează din piață doar un leu, diferența de la un leu la doi lei eu, ca stat, dacă vreau să-l mai mențin pe acel producător în mediul rural, dacă vreau locurile de muncă, dacă vreau să producă în continuare, trebuie să-i găsesc subvenție. De unde să fac eu rost de atâția bani? Doar guguștiucii nu-i subvenționăm, restul totul are subsidie. De unde să faci rost de bani să acoperi aceste disfuncționalități ale pieței? Din acest motiv căutăm piesele puzzle-ului pentru a le aranja în ordine.

R.F.: S-o luăm altfel: e funcțională în vreun fel legea 321?

D.B.: Fundamental, ea este o lege care schimbă un pic relațiile, pozițiile. Este o lege care depășește ca intensitate multe ale legi. Și asta pentru că, pe de-o parte ai producătorii și pe de alta ai comercianții; două forțe. Bine, unii mai fragmentați că asta este agricultura României și unii extrem de puternici pentru ei controlează piața.

R.F.: E ceva din această lege care produce efecte, acum?

D.B.: În Legea 150/2016 s-a spus clar: prețul la raft este format este prețul de achiziție, plus adaosul comercial și TVA. În acest adaos comercial, sigur că este discuția directă pe care o are producătorul/furnizorul cu retailerul. Acesta din urmă poate explica acea componență a adaosului: 10% s-ar putea duce către operațiunile normale cu furnizorul, iar din restul să se dezvolte. Într-adevăr, a existat discuția, ni s-a spus din partea retailerilor că nu se mai pot dezvolta pentru că, până la apariția legii, această dezvoltare apărea din acele adaosuri. E complicat să-i ceri unui producător sau consumatorilor din România să le ceri bani, tu, retailer, pentru a construi alte obiective. Te duci frumos la bancă, te împrumuți, e treaba ta. Sunt și lanțuri de magazine românești care asta fac: - se duc la bancă, se împrumută, îi plătesc omului marfa imediat; a venit cu zece lădițe, a plătit zece lădițe.

R.F.: Așadar, să înțelegem că e funcțională prevederea cu adaosul comercial?

D.B.: Până nu apar normele, nu; în două luni există posibilitatea. Trebuie făcută translația de la ce a fost până acum. Legea este foarte clară. Este funcțională. Acum lucrează. Produce efecte. Însă, prin Hotărârea de Guvern vor fi aduse definiții suplimentare, adică venim cu explicații suplimentare. Sigur, mâine, pe prețul pe care retailerul îl are la raft trebuie să fie format din prețul de achiziție, plus adaos, plus TVA, atât.

Pentru a discuta de un preț al cerealelor la nivel național, trebuie să te uiți la ceea ce se întâmplă în regiune

Revista Fermierului: Ce le recomandați producătorilor din sectorul agroalimentar românesc? Să fie prudenți sau să arunce tot ce au pe piață, sperând la profituri rapide?

Daniel Botănoiu: Vă răspund prin a vă da un exemplu de prudențialitate: Noua Zeelandă și Australia erau numărul unu în ceea ce însemna laptele de bovină, procesare, produse derivate etc. Noua Zeelandă avea orientate circa 30 de procente din PIB, numai către acest sector. În 2013 a venit China și a spus că are nevoie de 700.000 de tone de lapte praf pentru copii. Neozeelandezii au spus că vor produce cantitatea comandată. Aceștia au demarat investiții în sector, astfel încât să onoreze această cerere. Cutia de lapte praf pentru copii obținută și vândută chinezilor ulterior a fost însă cu 50 de dolari mai scumpă decât aceeași cutie care exista în magazinele din toată zona Oceaniei. Chinezul nu a zis nimic, le-a luat, le-a depozitat, nu le-a introdus în consum pentru că ar fi fost nevoiți să comande și anul următor, să se aprovizioneze.

În anii următori, 2014, 2015, China nu a mai făcut comandă către Noua Zeelandă, către Australia, pentru cantitățile astea de lapte praf. Au rămas oamenii cu 26 de miliarde bani împrumutați de la bănci, au rămas cu investiții, cu producții mari și fără piață. A venit chinezul către băncile care au dat bani cu împrumut și a întrebat dacă în Noua Zeelandă sau Australia există fermieri și companii procesatoare cu dificultăți. Ei s-au arătat interesați tocmai către aceste business-uri. Băncile și-au frecat mâinile și au spus da, luptându-se cu provizioane însemnate. Reprezentanții băncilor i-au chemat pe fermierii și producătorii cu datorii și i-au îndemnat să vândă rapid. Hectarul cu vaca pe el s-a cumpărat atunci cu 1.110 dolari. S-au cumpărat din 2015 și până acum 250 de mari ferme în Australia și Noua Zeelandă. Tocmai aceste greșeli nu trebuie să le repetăm noi.

R.F.: Care este evoluția prețurilor bunurilor de proveniență agricolă produse în România?

D.B.: Ca să poți să discuți de un preț la nivel național, trebuie să te uiți ce se întâmplă în regiune. Te-ai uitat în regiune, te uiți ce se întâmplă în zonă. Te-ai uitat în zonă, te uiți la nivel internațional. Și pentru a lega puțin de întrebarea dumneavoastră anterioară, să știți, China nu scoate niciodată pe piață stocul de porumb de 101 milioane tone. (...)

În bazinul Mării Negre, România și Bulgaria au aceleași restricții cu privire la producție, au aceleași restricții cu privire la utilizarea pesticidelor, aceleași restricții cu privire la ajutoarele de stat. Celelalte state, Ucraina, Rusia, Kazahstanul, Turcia nu au asemenea bariere. Prin ajutoare de stat, aceste țări susțin achiziția de inputuri fără niciun fel de problemă. De aceea, dacă ne uităm la nivelul producțiilor, Rusia și Ucraina au niște estimări interesante pe producțiile de grâu. SUA la fel. (...) Unde se văd scăderi, (...) în zona vest-europeană – Franța, Germania (...), nu atât din punct de vedere cantitativ, ci calitativ. Atunci, sigur, pe varianta asta, marele cumpărător, Egiptul, se va orienta către Bazinul Mării Negre, cu achiziții fie din Rusia, fie din România. Rusia are acea parte de amestec de grâu de primăvară din Kazahstan cu grâul lor, comun. Aici trebuie să ai niște indicatori importanți. Trebuie să ai gluten, deformare, indice de cădere. Dacă le ai pe astea, automat este un grâu de panificație care corespunde cerințelor.

În varianta asta în care există producție interesantă în SUA și una similară în Rusia, sigur, apare o presiune asupra prețurilor, dată și de producțiile de orz care influențează negativ prețul grâului furajer. Influențează pe de-o parte grâul - cantități mari de grâu furajer existent la nivel internațional, dar și prețul porumbului.

Important este ce se întâmplă și cu prețul petrolului care, la rândul lui, influențează piața oleaginoaselor și, în special, a soiei, a rapiței. Interesant a fost că producțiile scăzute de rapiță la nivel european a dus la menținerea prețului la un nivel constant.

R.F.: Cum arată producția de grâu din România, cantitativ și calitativ, de la an la an?

D.B.: Să nu ne facem griji. Din punct de vedere al necesarului de piață internă nu sunt probleme. N-aș putea să spun că este un grâu prost; el este în limite. Sunt zone din țară unde situația este similară cu cea a anului agricol trecut, chiar un pic mai bună, în alte zone însă, într-adevăr, a scăzut sub aceasta. Și aici nu mă refer la corpurile străine, umiditate, masa hectolitrică, ci mă gândesc la conținutul de proteină, la deformare etc. Sigur, poți avea o imagine asupra calității la 45 de zile de la recoltat.

R.F.: Ce noutăți mai aveți în privința modificării Legii 17/2014?

D.B.: Din punctul meu de vedere, numărul unu ar fi să reușim să ducem avizul tehnic al comisiei de specialitate la nivelul județului. Acest aviz tehnic permite ca terenul să fie folosit, să fie protejat, să fie în permanență amendat, lucrat cu tehnologie de ultimă oră. Propunerea noastră a fost să existe acest comitet tehnic la nivelul județului, format din asociațiile reprezentative ale producătorilor (jumătate plus unu), pentru că ei sunt cei care folosesc, care dețin terenurile. Pe lângă acesta, comitetul va mai conține un reprezentant de la Consiliul Local, unul de la Prefectură, unul de la Ministerul de Finanțe, altul de la Direcția Agricolă Județeană, astfel încât să asigure partea de logistică, înainte de vânzare.

În momentul în care există intenție de vânzare, ea se comunică acestui comitet care ia în dezbatere solicitarea respectivă și spune da sau nu, decizie bazată pe anumite criterii. Spre exemplu, asemenea criterii ar putea fi: la nivelul județului, cel care cumpără, jumătate plus unu din activitatea sa să fie în domeniul agricol, nu ca în cazul celor care fac comerț cu lemn și după aceea cumpără terenuri și le țin nelucrate. De asemenea, să aibă cunoștințe tehnice. Cumpărătorului nu-i va spune nimeni să facă o facultate de specialitate, dar el trebuie să aibă cunoștințe temeinice despre cum să folosească spre exemplu pesticidele. Nu vrem să ne trezim că acel cumpărător, neavizat, folosește un pesticid și omoară lumea sau poluează pânza de apă freatică. Va exista un acord cadru pentru emiterea avizului, semnat de niște miniștri: Interne, Cultură etc. Ceea ce am avut în drepturile de preemțiune trebuie protejat.

Președintele Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA), Radu Roatiș Chețan, a declarat miercuri, 13 iulie 2017, că acum o lună, țara noastră s-a confruntat cu importuri de ouă din Polonia, nemarcate la producător, în viziunea sa aceste produse fiind catalogate drept un adevărat „atentat la sănătatea publică”.

Informația a fost confirmată și de Ilie Van, președintele Uniunii Crescătorilor de Păsări din România (UCPR), în cadrul întâlnirii de lucru cu membrii Consiliului Consultativ care a avut loc tot ieri la sediul ANSVSA și care a avut ca subiect principal proiectul de modificare a normei sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor privind procedura de înregistrare a obiectivelor din domeniul alimentar care desfăşoară activităţi supuse controlului specializat (Ordinul 111/2008).

Într-o intervenție în cadrul finalului discuțiilor, Van a precizat că ouăle neștanțate din Polonia despre care a vorbit Chețan, ajung la noi în țară la un preț de trei eurocenți bucata, preț care reprezintă pe lângă o problemă de siguanță alimentară, inclusiv una de concurență neloială, în condițiile în care datele UCPR relevă că, în perioada decembrie 2015 – ianuarie 2016, România a importat 63,5 milioane euro și a exportat doar 16 milioane bucăți.

Chețan a precizat că aceste ouă nemarcate au intrat în țară, procedeul obișnuit, realizat de către „importatori” în cazuri similare fiind relativ simplu: ouăle sunt ștanțate loco cu ora și ziua în care au fost produse și apoi introduse pe piață.

„Nu este o problemă cu ouăle în România. Ouăle din România sunt verificate. Sectorul creșterii găinilor ouătoare este unul matur și responsabil. Noi ne confruntăm cu altceva – (...) cu faptul că din spațiul UE vin transporturi de ouă a căror origine este necunoscută (...)”, a afirmat președintele ANSVSA. „Am avut acum patru săptămâni din Polonia o problemă. (...) Ouăle care au venit din Polonia, nemarcate la producător, intră în România, se mai face un timp de așteptare, se marchează în diferite zone intermediare, depozite intermediare și, după aceea, se pun în consum. În cazul nostru, noi avem pe fiecare ou marcate ziua, ora la care el a fost obținut. Mă îngrijorează faptul că poate fi un atentat la sănătatea publică, că există o problemă pe care trebuie s-o rezolvăm și ea a venit semnalată și din partea industriei de profil românești”.

Ca răspuns, țara noastră a înăsprit controalele prin eșantionare, astfel încât fenomenul să fie diminuat, în condițiile în care comerțul intracomunitar dintre Polonia și România este liber (ambele sunt state membre ale Uniunii Europene).

„Înăsprim controalele în privința a ceea ce înseamnă transporturile de ouă și carne de pasăre în România. (...) Faptul că înăsprești controalele, înseamnă că dai un semnal prin care lumea înțelege că nu-și poate permite să invadeze spațiul altei țări, chiar dacă este europeană, și își ia măsuri precautive prin care ori nu mai transportă, ori o face la modul cel mai transparent și legal. Ceea ce vă pot spune este că se diminează numărul intrărilor”, a mai adăugat Radu Chețan.

UCPR: În perioada decembrie 2015 – ianuarie 2016, România a importat 63,5 milioane euro și a exportat doar 16 milioane

Potrivit statisticilor UCPR, în primul trimestru din 2016 s-au livrat doar cu 11% mai multe ouă decât în trimestrul I 2008, iar Indicele Economic European a crescut doar până la 189,17, însumând cele 71,5 ouă pe cap de găină pe trimestru (corespunzător producţiei anuale de 286 ouă), un consum specific sub 150 g pe ou şi pierderi prin mortalitate doar de 1,55%.
 
„Performanţele sunt, totuşi, inegale de la o perioadă la alta, iar cauza principală o constituie piaţa ouălor. În perioada decembrie 2015 - ianuarie 2016, de exemplu, s-au importat 63,5 milioane ouă şi s-au exportat doar 16 milioane, piaţa internă fiind încărcată cu 47,5 milioane ouă, pe parcursul a numai două luni. Din această cauză, preţul intern la producător al ouălor, inclusiv TVA, a fost de 34,59 bani în decembrie 2015 şi de doar 24,05 bani în martie 2016. Astfel de prăbuşiri de preţ dintre decembrie şi martie n-au existat în istoria aviculturii româneşti. Unii crescători au ajuns să-şi lichideze efectivele de găini doar după şase luni de ouat, pentru că preţul de vânzare al ouălor nu acoperea nici costurile furajării”, afirmă Van pe site-ul avicultura.ro
 
Acesta precizează totodată că, în luna ianuarie 2015 a existat, de asemenea, un deficit asemănător al balanţei comerciale a ouălor, însă scăderea de preţ a survenit în aprilie, şi la 29,83 bani, nu la 24,06 bani, ca în ianuarie 2016.

„Am exportat ouăle la 8,02 eurocenţi, în ianuarie 2015, nu la 5,67 eurocenţi, cât le-am exportat în prima lună a acestui an. Evident, a fost o perioadă de derută comercială. În martie 2016, ouăle la producător s-au vândut la preţuri foarte diferite, în România: între 15,86 bani şi 39,13 bani fără TVA, cu o variaţie de 246,7%; iar preţul de 4,46 eurocenţi pe ou, din prima săptămână a lunii aprilie 2016, a fost cel mai scăzut din istoria aviculturii româneşti. Să sperăm că nu ne vom mai confrunta niciodată cu astfel de episoade nefericite”, a mai adăugat președintele UCPR.
 
Totodată, el mai spune că, în trimestrul I 2016, s-au livrat 397 milioane ouă, adică sub 40 ouă pentru populaţia urbană. O cantitate foarte mică, mărturisește Ilie Van, mai ales că, în primele două luni ale anului, din această cantitate s-au aprovizionat şi locuitorii din mediul rural.

„Piaţa ouălor în România rămâne, în continuare, nesigură şi confuză. Preţurile foarte scăzute care se practică în reţeaua comercială pe această perioadă (33-35 bani/ou) ar trebui să stimuleze consumul”, a conchis el.
 
Un studiu al evoluţiei producţiei de ouă, între trimestrul I 2015 şi trimestrul I 2016, prezentat de avicultura.ro relevă că cele 10 mari societăţi avicole producătoare de ouă (între 12,5 şi 66,9 milioane ouă produse în trimestrul I 2016) au avut o creştere de 31,8% faţă de trimestrul I 2015. Următoarele 10 societăţi ca mărime (între 5,4 şi 12,5 milioane ouă pe trimestru), au înregistrat o scădere cu 0,75% a producţiei. Nu în ultimul rând, restul societăţilor au suportat greu situaţia nefavorabilă a activităţii de producere a ouălor, înregistrând o scădere masivă, de aproape 29%, a producţiei în trimestrul I 2016, faţă de trimestrul I 2015, în condiţiile în care, pe total activitate, se înregistrează o creştere de producţie de 5%.

Imediat după ce Slovacia a preluat președinția prin rotație a Consiliului Uniunii Europene (UE) începând cu data de 1 iulie 2016, au fost prezentate și prioritățile sale cu privire la agricultură, în acest context putând fi menționate întârirea poziționării fermierilor pe lanțul alimentar, rezolvarea crizei de pe piețele agricole ale uniunii, în special cele din sectorul lapte și carne, cât și simplificarea Politicii Agricole Comune (PAC).

Slovacii vor acorda atenție, de asemenea, pădurilor și silviculturii. Totodată, ei speră să încheie acorduri privind noile regulamente organice UE, de vreme ce nu toate punctele de vedere politice au coincis către un punct comun. Președinția slovacă prin rotație a Consiliului UE își propune, de asemenea, să definitiveze propunerea de ratificare a acordului de la Paris privind schimburile climatice. Nu în ultimul rând, la nivel global, Brexit-ul și consecințele sale au fost adăugate pe agenda lor ca element de noutate.

Adoptată în Camera Deputaților pe 8 iunie, noua formă a Legii 321/2009 aduce o serie de modificări privind comercializarea produselor proaspete. Sunt vizate doar legumele, fructele, carnea, pâinea și produsele de panificație, ouăle, mierea, laptele și brânzeturile pentru care, spațiul alocat la raft ar trebui să fie de 51% pentru produsele românești, exceptând perioadele de extra-sezon când producția autohtonă nu poate satisface cererea (atinge exact subiectul susținut de slovaci, și anume poziționarea fermierilor pe lanțul alimentar).

În plus, marile magazine nu mai pot impune taxe de raft și nici nu mai pot factura producătorilor o serie de servicii, astfel că prețul afișat va fi format strict din prețul de achiziție, TVA și adaosul comercial, ceea ce va aduce transparență în privința profiturilor pe care marile rețele le fac în România. Un alt element important este acela că pentru aceste produse proaspete, plata către producător se va face cu termen de 7 zile de la livrarea mărfii, nu la 90 de zile cum sunt acum amânați cu plata, prin contract, fermierii români.

Ambasadorul Republicii Slovace în România, ES Ján GÁBOR, ministrul Afacerilor Externe al României, Lazăr Comănescu, și șeful Reprezentanței Comisiei Europene în România, Angela Cristea, vor participa joi, 7 iulie 2016, la conferința de presă de lansare a Președinției slovace a Consiliului Uniunii Europene (iulie - decembrie 2016).

Starea culturii de grâu din Franța – cea mai mare ca nivel din Uniunea Europeană (UE) – se degradează continuu, fiind preconizată a atinge niveluri mai mici decât cele de anul trecut, chiar dacă previziunile cu privire la totalul producției la nivelul întregii Uniuni Europene sunt pozitive.

Proporția culturii de grâu moale, franțuzesc, aflat în stare „bună” sau „excelentă”, era la nivelul zilei de luni, 23 mai 2016, de 83 la sută, în scădere cu două puncte procentuale de la săptămână la săptămână, au anunțat cei de la FranceAgriMer, citați de Agrimoney.com.

Chiar dacă procentajul este în continuare unul puternic, el reprezintă o viteză în plus adăugată procesului de declin înregistrat încă de la mijlocul lunii aprilie a.c., atunci când 92 la sută din cultura de grâu a Hexagonului era clasificată a fi în stare „bună” sau „excelentă”.

Acest total vehiculat mai nou extinde prăpastia față de nivelul înregistrat în aceeași perioadă a anului trecut în Franța, atunci când 91 la sută din cultură era catalogată a fi încadrată în cele două condiții amintite anterior.

„Presiunea bolilor, tot mai mare”

Declinul, prezent într-un procentaj mai mic la celelalte culturi agricole, cum este cazul grâului durum și al orzului de toamnă, survine în contextul discuțiilor despre iarna blândă, situație care a limitat pe de-o parte efectele negative ale frigului asupra culturilor de grâu, dar care nu a afectat populațiile de insecte dăunătoare.

Unii comentatori au adus în discuție inclusiv temeri privind virusul piticirii galbene, o boală diseminată de populațiile de afide care au supraviețuit iernii relativ intacte și au fost încurajate și de o perioadă de primăvară cu precipitații însemnate.

La începutul acestei săptămâni, cercetători din cadrul biroului de agrometeorologie „Mars” din cadrul Comisiei Europene (CE) au afirmat că „singura temere care mai temperează așteptările privind producțiile” obținute la cerealele de toamnă, în Franța, „este presiunea sporită a bolilor, pe fondul vremii umede”.

Unitatea specializată a CE – Mars – a estimat producția de grâu moale, franțuzesc, din acest an, că va totaliza 7,64 tone la hectar, cu 0,3 tone pe hectar peste media cincinală, însă sub rezultatul obținut în 2015, de 7,92 tone la hectar, fapt care a propulsat producția țării la peste 40 de milioane de tone, în premieră.

„Previziunile s-au îmbunătățit”

Cu toate acestea, așteptările cu privire la recolta totală de grâu a UE, în acest an agricol, continuă să se îmbunătățească. Nu mai devreme de marți, 24 mai 2016, Consiliul Internațional al Cerealelor (CIC) își revizuia în creștere previziunile de producție pentru acest an, inclusiv la grâu durum, cu 1,5 milioane tone, până la un total de 153,6 milioane tone.

„Perspectivele pentru zonele centrală și sud-estică a Europei s-au îmbunătățit după ploile recente. Chiar dacă, ocazional, temperaturile au coborât sub punctul de îngheț în anumite zone vestice, pagubele nu au fost însemnate”, au precizat cei de la IGC.

Separat, joi, 26 mai 2016, Comisia Europeană și-a revizuit și ea estimările cu privire la recolta de grâu moale cu 2,30 milioane tone, până la un total de 145,1 milioane tone.

Cu o revizuire în creștere și la producția de grâu dur, producția totală de grâu a Uniunii Europene pentru acest an este preconizată a totaliza 153,9 milioane tone.

Anul trecut, UE a „smuls” o recoltă-record de grâu de 160,1 milioane tone, incluzând aici și producția de grâu dur, conform estimărilor CE.

România, „la jumate” ca producție estimată în 2016. Vremea ține însă cu noi

La finele lunii martie 2016, CE își prezenta previziunile privind productivitatea grâului românesc. Specialiștii europeni estimau pe atunci un total de 3,81 tone/hectar, în scădere cu numai 1% față de totalul obținut în anul agricol anterior.
Chiar dacă sub 50 din randamentul înregistrat în Franța, cel estimat pentru România este cel mai mare nivel prognozat de Comisia Europeană în această perioadă în ultimele nouă sezoane, interval pentru care autoritățile de la Bruxelles au date statistice.

O recoltă medie finală de 3,81 tone/hectar la grâu ar fi, practic, cea de-a doua clasată în topul productivității pentru grâul românesc din ultimele 26 de sezoane agricole. Acest nivel de recoltă la hectar corespunde unei producții totale estimate la 7 milioane de tone. Volumul total este în media ultimelor cinci sezoane, dar cu 11,3% față de vârful de record istoric de vară trecută.

În perioada 1-7 iunie 2016, în cultura grâului de toamnă, rezerva de apă pe adâncimea de sol 0-100 cm, se va încadra în limite satisfăcătoare până la apropiate de optim şi optime, în cea mai mare parte a țării. În nordul, nord-estul și estul Moldovei, centrul și estul Dobrogei, vestul Crișanei și izolat în nord-vestul Banatului se vor înregistra deficite de umiditate în sol (secetă pedologică moderată și puternică).

Cerealierele de toamnă (orz şi grâu), înfiinţate în epoca optimă vor parcurge fazele de înspicare şi înflorire (10-100%), precum şi formarea/umplerea bobului (10- 80%). Cele mai avansate în vegetaţie sunt culturile din jumătatea de sud a ţării aflate la maturitatea în lapte (10-50%). În semănăturile tardive se vor semnala fazele de alungire a tulpinii (30- 100%), „burduf” şi înspicare (10-60%).

FranceAgriMer cu ochii pe România

Tot joi, 26 mai 2016, a fost reînnoit Protocolul de colaborare tripartit între Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA), Agenţia pentru Servicii şi Plăţi (ASP) şi FranceAgriMer din Franţa, conform unui comunicat de presă primit la redacție.

La eveniment au participat conducătorii celor trei instituţii, respectiv: domnul Florin Marius FAUR, Director general APIA, domnul Stéphane LE MOING, Preşedinte - Director general ASP şi domnul Jean-Claude GRACIETTE, Director General Adjunct pentru măsuri de piață, FranceAgriMer, ocazie cu care cele trei părți au discutat prioritățile cooperării, dar și aspecte transversale, precum simplificarea Politicii Agricole Comune.

Având în vedere rezultatele fructuoase ale colaborării din anii anteriori, concretizate prin organizarea unor serii de întâlniri, seminarii şi instruiri pentru experţii APIA, cele 3 instituţii şi-au exprimat interesul şi disponibilitatea de a continua cooperarea şi schimbul de experienţă şi bune practici. Prezentul act adiţional reprezintă continuarea Protocolului de parteneriat încheiat între părţi la 28 iunie 2010 şi reînnoit în 2011, 2012 , respectiv în 2013.

„Acest eveniment marchează un nou pas în demersurile pe care APIA le întreprinde în vederea îmbunătăţirii cadrului instituţional şi a activităţilor derulate în scopul asigurării celor mai bune servicii beneficiarilor de fonduri agricole”, se preciza în documentul de presă.

Conform oficialilor APIA, protocolul are ca scop definirea relațiilor între părți în vederea realizării unui program de schimburi tehnice în domeniul ajutoarelor directe către agricultori, administrării piețelor de produse agricole, al măsurilor de intervenție, precum şi al măsurilor de comerț exterior.

Totodată prezentul protocol vizează schimburi de informații economice şi perspective de dezvoltare a organizațiilor comune de piață, pregătirea şi perfecționarea personalului prin acțiuni in situ, precum și schimburi de bune practici privind organizarea administrativă, examinarea procedeelor şi instrumentelor administrative, în scopul de “benchmarking” şi de ameliorare constantă. Sunt vizate, de asemenea, și aspecte tehnice, de organizare, reglementare, procedurale şi administrative privind plățile directe şi sistemul integrat de administrare şi control (IACS), dar și realizarea unor acțiuni comune de cooperare în țările terțe Uniunii Europene.

Semnarea noului protocol de cooperare reconfirmă dinamica accentuată a raporturilor româno - franceze în domeniul agriculturii, continuând seria schimburilor de experienţă şi bune practici iniţiate şi derulate în cursul anilor precedenţi între Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA), Agenţia pentru Servicii şi Plăţi (ASP) şi FranceAgriMer din Franța.

Francezii de la Strategie Grains au revizuit în creștere previziunile privind producția de grâu a Uniunii Europene, consultanții ridicând ștacheta cu 1,9 milioane tone, până la un total obținut la final de sezon de 146,7 milioane tone, în creștere față de cifra vehiculată anterior de 144,8 milioane tone.

Estimările privind producția în creștere au fost susținute în mare măsură și de condițiile agrometeo favorabile, afirmația conform căreia „cerealele de toamnă prezintă un potențial excelent” viind valabilă pentru multe din statele Uniunii Europene cu suprafețe întinse de cultură.

În mod particular, creșterea este pusă pe seama unor țări-cheie în ceea ce privește producția de grâu, și anume Germania, România și Spania.

În aceste state UE, potrivit datelor Strategie Grains, culturile de toamnă au beneficiat în mare parte de vreme bună, fapt care a susținut din plin dezvoltarea plantelor.

Stocuri UE în scădere

Aceeași firmă de consultanță, spun de această dată cei de la Agrimoney.com, au mai adăugat că actualul program de export de grâu al UE, mult mai solid decât așteptările, și care ar urma să totalizeze circa 30,4 milioane tone, va duce la diminuarea disponibilului din silozuri pentru sezonul 2015-2016. Strategie Grains preconizează că după finalizarea sezonului agricol, stocurile de grâu ar urma să atingă un total de 14,7 milioane tone, în scădere cu 0,9 milioane față de estimările de luna trecută.

Reprezentanții companiei au mai adăugat că prețurile mici au reprezentat la rândul lor un stimul pentru cererea de consum din sectorul zootehnic, fapt care a dus la diminuarea cu și mai mult a disponibilului din silozuri.

Estimări pozitive și pentru culturile de primăvară

Mergând și mai departe, specialiștii Strategie Grains afirmă că aproape toate suprafețele care fuseseră alocate pentru orzul de primăvară și pentru porumb au fost deja însămânțate.

Consultanții SG prevăd totodată o producție totală de porumb pentru UE de 62,7 milioane tone. Dacă estimările se vor transpune în realitate, totalul obținut în acest sezon de producție ar fi mai mare cu nouă procente decât cel obținut la finele anului 2015.

Păstrând registrul, producția de orz este estimată a fi mai mare decât ceea ce s-a obținut anul trecut, previziunile actuale orbitând în jurul cifrei de 62,5 milioane tone, cu unu la sută mai mult decât recolta din 2015.

Și USDA anunța în aprilie condiții bune la producția mondială de grâu

La mijlocul lunii aprilie a.c., raportul USDA releva că stocurile mondiale de grâu ar putea ajunge în sezonul 2015-2016 la 239,26 milioane tone, depășind cea mai ridicată estimare a analiștilor intervievați de Bloomberg și cu 0,7% mai mult decât preconiza USDA luna trecută.

Cantitatea de grâu care urmează să fie utilizată de China, cel mai mare consumator mondial de grâu, va scădea însă la 112 milioane tone, cel mai mic nivel de după 2011, în timp ce producția de grâu a Uniunii Europene a fost estimată la 160 milioane tone, cu un procent mai mare decât prognozele din luna martie 2016.

În plus, USDA își îmbunătățea estimările referitoare la stocurile finale de porumb și soia până la 208,91 milioane tone respectiv 79,02 milioane tone, peste estimările analiștilor.

„Nu vom vedea prea curând o inflație mare datorată prețurilor la alimente”, aprecia Dale Durchholz, analist la AgriVisor LLC, citat de Agerpres.

În pofida raportului USDA, la Bursa de la Chicago cotațiile futures la grâu cu livrare în luna aceasta creșteau în aprilie cu 1,17% până la 4,525 dolari per bushel în timp ce cotațiile la porumb au crescut cu 1,68 dolari până la 3,6275 dolari per bushel.

România a obținut mai mult grâu în 2015 decât în 2014

La cultura grâului, producția medie la hectar a fost de 3,68 tone în 2015, față de 3,64 tone cât se înregistra cu un an în urmă, iar cantitatea totală recoltată a depășit 7,5 milioane de tone, comparativ cu 7,4 milioane de tone în anul 2014.

Producția medie la hectar obținută la orz a depășit și ea 4,03 tone, în timp ce în 2014 a fost de numai 3,8 tone, iar cantitatea totală recoltată a ajuns la 1,051 milioane de tone.

Conform FAO, Egiptul, unul dintre principalii clienți de export ai României, va importa în anul fiscal 2015-2016 aproximativ 11 milioane de tone de grâu, în linie cu nivelul mediu al importurilor din ultimii cinci ani.

Fostul șef al ANCPI, actualul director al OCPI Timiș, Arthur Ursu, a declarat într-un interviiu că pentru a se finaliza cadastrul sistematic până în 2018 (2020 fiind anul de trecere la plata unică a subvenţiei pe fermă), trebuie întabulat cât mai mult din extravilan în cartea funciară, demers aproape imposibil de realizat în procent de 100%.

„Dacă ar fi să extrapolăm și să discutăm la nivel național, pot face numai presupuneri, însă cred va fi destul de greu de a realiza 100% această cadastrare până în anii 2018-2020, dar nu imposibil, în baza câtorva măsuri oarecum excepționale. Cadastrul sistematic se realizează pe întreg UAT-ul, pe întreaga comună. Poate că ar trebui, pentru a ajunge la acest deziderat, să îndeplinim cât mai mult din întabularea în cartea funciară a terenului extravilan, să luăm o decizie prin care, preponderent în cadrul acestor lucrări de cadastru sistematic, să începem cu partea de extravilan, să finalizăm acțiunea pe această zonă și, de abia după aceea, să intrăm pe partea de intravilan”, a mărturisit șeful OCPI Timiș.

În plus, conform informațiilor pe care Ursu le deține, doar 12-15 la sută din totalul imobilelor gestionate de sistemul informatic integrat de cadastru și carte funciară (8.666.026 proprietăți cadastrate, situate în intravilan și extravilan la data de 24 martie 2016) se află în extravilan.

Vestea bună dată de Arthur Ursu în cadrul interviului este însă cea conform căreia viitorii proprietari cu acte în regulă nu vor scoate niciun ban pentru cadastrarea sistematică.

„Atât măsurătorile, cât și colectarea documentelor, realizarea documentațiilor tehnice, depunerea acestora la cadastru, plățile de tarife, toate sunt gratuite”, a afirmat directorul OCPI Timiș.

Fermierii români care primesc subvenţii pe suprafaţă trebuie să se pregătească pentru modificările din legislaţia europeană. Potrivit noilor reglementări ale Uniunii Europene (UE) în domeniu, începând cu anul 2020 se va trece la plata unică a subvenţiei pe fermă. Această măsură înseamnă că plata subvenţiei pe suprafaţă (SAPS) şi a subvenţiei pentru animale se va face într-o singură tranşă, pe exploataţie şi în funcţie de suprafaţa cultivată sau numărul de animale care alcătuiesc exploataţia. În condiţiile date, producătorii agricoli vor fi obligaţi să efectueze cadastrarea şi intabularea terenurilor agricole, pentru a nu se ajunge în situaţia în care să fie excluşi de pe lista agricultorilor care primesc subvenţii. Practic, Programul Național de Cadastru și Carte Funciară 2015-2023 (PNCCF) vine ca o mănușă pentru nevoile de întabulare a terenurilor arabile și pășunilor la nivel național, cu condiția să se și definitiveze.

Potrivit prevederilor actualului regulament de acordare a subvenţiilor pe suprafaţă, în situaţia în care doi fermieri declară la Agenţia pentru Plăţi şi Intervenţie în Agricultură (APIA) că exploatează acelaşi hectar de teren agricol, de unde rezultă că suprafaţa respectivă se suprapune, nici unul nu primeşte subvenţia pe suprafaţă pentru hectarul respectiv, până nu se clarifică situaţia juridică a terenului în cauză, dar primesc subvenţia pentru celelalte suprafeţe pe care le lucrează. Conform noilor reglementări, începând cu 2020, când se va trece la plata pe fermă, în situaţia în care apar suprapuneri, nu se va face plata subvenţiei pentru niciunul dintre cei doi fermieri, pe întreaga suprafaţă aflată în exploataţie, ceea ce înseamnă că aceştia vor pierde atât subvenţia pe suprafaţă, cât şi plăţile pentru animale.

Programul Național de Cadastru și Carte Funciară 2015-2023 (PNCCF) este reglementat de Legea nr. 7/1996, cu modificările şi completările ulterioare, şi de HG nr. 294/2015. Acesta se desfășoară în perioada 2015-2023 și are ca obiectiv înregistrarea sistematică a imobilelor în 2337 UAT-uri situate în mediul urban și rural. Prin Programul Operațional Regional 2014- 2020 a fost instituită Axa prioritară 11 – Extinderea geografică a sistemului de înregistrare a proprietăților în cadastru și cartea funciară, ce are ca obiectiv înregistrarea sistematică cu fonduri europene a imobilelor în 793 de comune. PNCCF va beneficia de fonduri externe nerambursabile (UE) în valoare de 312 milioane euro, venituri proprii de aproximativ 900 milioane euro, respectiv de alocări din bugetul UAT-urilor prin finanțare și cofinanțare.

Revista Fermierului: La data de 24.03.2016, numărul de imobile gestionate de sistemul informatic integrat de cadastru și carte funciară era de 8.666.026, reprezentând 21,67% din 40.000.000, numărul total aproximat de imobile din România. Ce reprezintă această cifră pentru terenurile aflate în extravilan?

Arthur Ursu: Din câte țin eu minte, acum nu am cifrele de anul acesta, însă la nivelul anului trecut, când încă eram în cadrul ANCPI, știu că partea de extravilan din cadrul acestui procentaj (n.r. - în jur de 21 la sută) se situa undeva între 12 și 15 la sută; mult, mult mai mic decât intravilanul. Cu o inversare de situație, județul Timiș este singurul în care extravilanul are înregistrat mai mult decât intravilan.

R.F.: Cât ne va costa acest Program Național de Cadastru și Carte Funciară 2015-2023 (PNCCF)? Avem banii necesari?

A.U.: La ora actuală, finanțarea există. UE ne-a acordat în exercițiul bugetar 2015-2020, cu prelungire până în 2023, suma de 312 de milioane de euro pentru realizarea efectivă a PNCCF. În afară de acești bani, Guvernul României, printr-o Ordonanță de Urgență aprobată în anul 2014, a acceptat ca toți banii pe care ANCPI îi încasează, să rămână în bugeul Agenției și să poată fi utilizați expres și numai pentru realizarea lucrărilor de cadastru sistematic la nivelul întregii țări. Dacă luăm în calcul intervalul 2015-2023, sunt șapte ani de zile, aproape opt. Cu o medie de circa 90-100 de milioane de euro pe an, vorbim de aproape 800 de milioane de euro pe care ANCPI îi poate obține din taxele, din tarifele pe care le practică. Dacă adunăm și cele 312 de milioane de euro pe care îi primim de la UE, ajungem la aproximativ 1,1 miliarde de euro, bani, finanțare destinată executării acestor lucrări. Suma pe care am aproximat-o noi și specialiștii din domeniu că ar fi necesară, cu aproximație, ar gravita în juul cifrei de 1,2 miliarde de lei pentru cadastrarea întregii țări.

R.F.: Cine va suporta cheltuielile cu succesiunile, măsurătorile, întabulările în cartea funciară? Statul sau beneficiarii programului PNCCF?

A.U.: Pe beneficiar nu-l va costa absolut nimic. Atât măsurătorile, cât și colectarea documentelor, realizarea documentațiilor tehnice, depunerea acestora la cadastru, plățile de tarife, toate sunt gratuite. Omul nu trebuie decât să sprijine aceste echipe care vor măsura proprietățile, să le pună la dispoziție documentele de proprietate sau de posesie, astfel încât aceste lucruri să putem să le luăm în evidență și să deschidem acele cărți funciare, gratuit, pe care le primesc și le pot folosi pe viitor. În plus, trebuie menționat că susținerea financiară de către stat va exista și acolo unde sunt moșteniri de rezolvat, succesiuni, actualii proprietari fiind moștenitori ai uneia sau mai multor generații în urmă. De multe ori, aici oamenii evită să facă moștenirile pentru că de multe ori taxele de succesiune costă mai mult decât imobilele în sine. Ei, și aceste taxe sunt suportate tot de ANCPI. Urmează să se întocmească un protocol cu Uniunea Națională a Notarilor Publici din România (UNNPR), vizavi de plata acestor tarife standard pentru lucrările de cadastru sistematic. Totul, inclusiv aceste succesiuni sunt gratuite și plătite din acest fond al ANCPI.

R.F.: Începând cu anul 2020 se va trece la plata unică a subvenţiei pe fermă. Știm ce înseamnă acești bani pentru fermierul român. Avem șanse să acoperim o bună parte din nevoia de cadastru pentru zona extravilană, strict pentru ceea ce înseamnă teren arabil, pășuni etc?

A.U.: În acest caz aș aborda problematica distinct. Dacă o discutăm din punct de vedere strict al județului pe care îl reprezint actualmente în calitate de director OCPI, pot spune că Timișul are șanse relativ mari de a obține acest lucru, având în vedere momentul și procentul la care ne situăm astăzi.

Dacă ar fi să extrapolăm și să discutăm la nivel național, pot face numai presupuneri, însă cred va fi destul de greu de a realiza 100% această cadastrare până în anii 2018-2020, dar nu imposibil, în baza câtorva măsuri oarecum excepționale. Cadastrul sistematic se realizează pe întreg UAT-ul, pe întreaga comună. Poate că ar trebui, pentru a ajunge la acest deziderat, să îndeplinim cât mai mult din întabularea în cartea funciară a terenului extravilan, să luăm o decizie prin care, preponderent în cadrul acestor lucrări de cadastru sistematic, să începem cu partea de extravilan, să finalizăm acțiunea pe această zonă și, de abia după aceea, să intrăm pe partea de intravilan.

R.F.: Acest demers presupune o modificare legislativă?

A.U.: Există această Lege 150 din 2015 care a menționat posibilitatea cofinanțării lucrărilor de cadastru sistematic, cu alte cuvinte, orice primărie sau comună interesată din țară poate demara anticipat aceste lucrări de cadastru, iar ANCPI să cofinanțeze aceste lucrări cu 60 de lei pe imobil, așa cum este prevăzut în actul normativ. Acolo poate ar trebui menționat că aceste lucrări să fie făcute pe sectoare și să se înceapă efectiv prioritar cu extravilanul. După terminarea acestor lucrări să se facă plata și, apoi, să se intre pe intravilan.

R.F.: Știm că multe demersuri bune au fost blocate la Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor (CNSC) de către entități... nemulțumite. Pot duce la prelungirea termenului de 2023 eventualele contestații pe licitațiile pentru PNCCF?

A.U.: Eu am o viziune puțin mai relaxată vizavi de acest lucru. Poate că aceste contestații care au apărut în cadrul primei sesiuni de licitații pe care ANCPI a organizat-o, au fost și dintr-o oarecare „secetă” de astfel de lucrări pe piață. Trebuie anunțat că în afara licitației pe care agenția a organizat-o acum pentru cele 147 de comune, pentru cadastrul general, în România au mai fost doar două licitații pentru acele lucrări prin programul CESAR; vorbim de 51 de comune în ultimii 25 de ani. Este clar că toate firmele și toți autorizații s-au bătut pe aceste lucrări. Dacă ne gândim însă că în România este de cadastrat 3.100 de UAT-uri, din care vreo 700 sunt orașe mari și foarte mari și dacă luăm în calcul faptul că, la nivel național, avem doar vreo 7.000 de topografi autorizați care au dreptul să facă astfel de lucrări, în această situație dacă va mai fi cazul de astfel de contestații. Eu cred că lucrurile se vor balansa invers. La un moment dat vor fi prea multe lucrări pe piață și nu va avea cine să le facă.