productii la hectar - REVISTA FERMIERULUI

Astăzi vă oferim informații despre piața grâului, porumbului și florii-soarelui, la data de 29 septembrie 2020. Cezar Gheorghe, consultant senior și analist în cadrul Clubului Fermierilor Români, realizează săptămânal rapoarte privind piața agricolă.

GRÂU

Piața grâului românesc începe să devină competitivă ca urmare a ecartului dintre piața internă și cea de export. Piața internă cotează în continuare 940-950 lei/tonă, marfă livrată în unitățile de procesare, având condiții calitative specifice. În ce privește grâul de furaj, prețul ajunge la 920-930 lei/tonă, marfă livrată în unitățile de procesare. „Piața de export revine la 900 lei/tonă pentru grâul cu proteină baza 12% (minimum 11.5%) și o masă hectolitrică baza 77 kg/hl (minimum 75 kg/hl), livrat în CPT Constanța. Diferența dintre grâul de panificație și cel de furaj este de maximum 20-25 lei/tonă (4-5 euro)”, precizează Cezar Gheorghe.

O nouă licitație având ca destinație Egiptul a avut loc săptămână trecută, când s-au achiziționat 405.000 tone, având origine Rusia. „Majoritatea încărcărilor se vor efectua prin Novorossyisk. Prețul mediu de achiziție a fost de 242,8 USD/tonă, cu livrare în perioada 21-30 noiembrie 2020. Costul mediu de transport a fost de 13,75 USD/tonă, cu plata la 180 de zile. Prețul CIF este 256.55 USD/tonă”, arată analistul.

În analiza prețurilor s-au luat în considerare următorii parametri tehnici: costul de operare portuară care va crește în porturile rusești începând cu 1 octombrie 2020, în speță 15 USD/tonă, precum și costuri financiare pentru plata la 180 de zile: 7 USD/tonă. Prin urmare, rezultă un preț în paritate de 221,3 USD/tonă, convertit la circa 188-188,8 euro/tonă. Transpus în moneda națională, prețul este de 920 lei/tonă. „Menționăm calitatea de bază pentru această destinație ca fiind proteină 12,5 %, deci superior față de 12%, baza CPT Constanța, și implicit mai scump cu circa 4-5 euro/tonă. Semnalăm și paritatea USD/RUB care a ajuns la un nivel de 78 ruble pentru un dolar american. Acest aspect favorizează originarea internă, fermierii ruși primind mai multe ruble pentru o tonă de grâu. Cu toate acestea, tendința de creștere a grâului a fost parțial înfrânată, cumpărătorii temperând nivelul zilele trecute, în așteptarea unor stabilizări care vor menține sau vor coborî prețurile. Cu toate acestea, principala origine rămâne Marea Neagră, cu actorii consacrați, ce vor interpreta rolurile până la nivelul impus de guvernele țărilor respective, Ucraina și Rusia”, explică Cezar Gheorghe.

Consultantul Clubului Fermierilor Români a adăugat că Moscova notifică impunerea unor cote de export în perioada ianuarie – iunie 2021, iar Ucraina a notificat cote de export la grâu începând de la 1 octombrie 2020. „Atunci când nivelul va fi atins, cererea va fi stimulată de oferta scăzută, iar competiția prețurilor în România va fi între piața internă și cea de export. Preconizăm că scăderea ofertei nu se va produce mai curând de 3-4 luni”, punctează analistul.

PORUMB

În sudul țării noastre, situația este neschimbată, cu randamente foarte slabe în continuare, în timp ce în vestul României recoltarea este în plină desfășurare. Zonele de nord-vest au un randament de 11-12 tone la hectar, iar zona de sud are un randament de 8-9 tone.

Prețurile în vestul României au o plajă largă, dar ca marker de tranzacționare, 135 euro/tonă este o bază. „Conversia ne arată un nivel de 655-658 lei/tonă. Portul Constanța afișează 770-785 lei /tonă, în context de replacement (înlocuire) pentru marfa ce nu a fost livrată din cauza secetei”, menționează Cezar Gheorghe.

COCEREAL reduce prognoza de porumb ce înglobează UE, Ucraina și Rusia cu două milioane de tone, de la 64,6 milioane tone la 62,8 milioane tone. Nivelul din 2019 UE + Ucraina + Rusia a fost de 65,3 milioane tone, însă anul trecut Marea Britanie era stat membru al UE, ceea ce nu mai e valabil în prezent.

Stocurile americane sunt diminuate cu două milioane de tone dintr-o estimare de scădere de productivitate. „Consumul industrial scade în SUA. Cererea scăzută nu reprezintă însă motiv de îngrijorare, căci China, cu apetitul său, va echilibra cu siguranță prin importuri balanța americană de consum. În schimb, compensarea vine din recolta braziliană, unde estimările de producție se mențin. Argentina scade cu trei milioane de tone prognoza de recoltă, de la 50 milioane potențial la 47 milioane. În ansamblu, balanța de stocuri + prognoze – consum la nivel mondial, scade cu șase milioane de tone”, arată analistul.

FLOAREA-SOARELUI

Sub spectrul unei recolte neacoperitoare, prețurile au atins niveluri de 2.000 lei/tonă la poarta fermei. „Competiția între procesarea internă și export a fost acută, fiecare dintre părți căutând să își securizeze volumele, susține Cezar Gheorghe. Transformate în USD, prețurile maxime au atins niveluri de 520-525 USD/tonă în paritatea CPT Constanța, precum și în locațiile unor procesatori. Foarte multe dispute au apărut din cauza producției mici și a dezvoltării exponențiale a prețului. Corecția a intervenit printr-o lipsă a cumpărătorilor din piață, lăsând ca efectul regiunii Marea Neagră să afecteze și piață românească. Nivelurile de astăzi în paritatea CPT Constanța s-au redus până la nivelul de 410-418 USD/tonă”.

Ucraina, principalul marker în piață regională a uleiului de floarea-soarelui, a coborât nivelurile de preț, pe baza lipsei de cumpărători a uleiului brut. Fermierii din Ucraina și-au triplat vânzările către fabrici pe fondul lipsei de cumpărători ai uleiului.

Prețurile pentru semințele de floarea-soarelui livrate la fabricile procesatoare din Ucraina au ajuns la 440 USD/tonă TVA inclus (20% nivel TVA). „Nivelul recoltării în Ucraina a ajuns la 60%, cu o productivitate de 1,9 tone/ha versus 2,25 tone/ha anul trecut. Uleiul ucrainean este cotat în scădere față de zilele precedente (decembrie 2020 – ianuarie 2021), la 895 USD/tonă. Principalii factori de scădere a prețului semințelor de floarea-soarelui în Ucraina au fost lipsa cumpărătorilor și scăderea uleiului de palmier pe burse”, spune consultantul Clubului Fermierilor Români, Cezar Gheorghe.

Pentru raportul complet privind piața de cereale din 29 septembrie 2020, accesați link-ul: https://cfro.ro/raport-piata-cereale-29-septembrie-2020/

Publicat în Eveniment

Ferma înfloritoare a lui Constantin Soare din Fântânele – Constanța, de la granița cu județul Tulcea, nu a scăpat nici ea de seceta pedologică. Culturile de orz sau grâu au fost afectate între 80% și 100%. Organizația de udători din care face parte implementează acum un proiect pe irigații pentru șase ploturi de irigații care deservesc o suprafață de 5.350 de hectare.

Constantin Soare lucrează 1.070 de hectare pe raza localității Fântânele. Fermierul constănțean a aplicat ca în fiecare an tehnologii care l-au ajutat în trecut să obțină producții bune, chiar și fără irigații. Anul acesta însă pare desprins din cu totul altă poveste, iar nevoia de apă pune presiune pe fermierii care vor să își continue activitatea. „Lucrăm 1.070 de hectare și toată cultura de grâu a fost calamitată în procent de 70-100%. Am avut parcele care au fost calamitate în procent de 100% și una dintre ele, de 117 hectare, am întors-o după ce s-a încheiat procesul-verbal de constatare a pagubelor. Am pregătit terenul și am pus cultură de porumb care, mulțumim lui Dumnezeu, pentru că au fost niște ploi, a reușit să răsară”, ne-a spus Constantin Soare.

În Dobrogea, finanțările nerambursabile pentru irigații sunt necesare

Constantin Soare ridică din nou problema legată de reabilitarea infrastructurii de irigații, de realizarea de sisteme de irigații locale, adică ale fermierilor.

Dacă terenul agricol este al mai multor proprietari și acea investiție e posibil să se afle pe un teren ce se va vinde, riști ca noul proprietar fermier să nu vrea să irige și să închidă conducta. „Eu din luna mai 2017, când a apărut Legea 133 – lege care a modificat Legea îmbunătățirilor funciare, Legea 138/2004 –, prin care s-a stabilit că statul va livra apă cu titlu gratuit Organizațiilor Utilizatorilor de Apă pentru Irigații, m-am așezat pe „pista de concurs” și am început să lucrez la un proiect pentru irigații. Noi, pe localitatea Fântânele, am constituit o OUAI și am preluat de la ANIF șase ploturi de irigații care deservesc o suprafață de 5.350 de hectare. Aparținem de sistemul de irigații Sinoe, care deservește în cadrul județului Constanța și parțial Tulcea 60.000 de hectare, din care 40.000 se află în zonă viabilă. Un lucru important e să ne încadrăm în această suprafață viabilă de 40.000, motiv pentru care am făcut demersuri din momentul în care a apărut Legea 133, am dat curs constituirii organizațiilor și mai departe demersurilor pentru accesarea fondurilor europene prin Măsura 4.3”, a detaliat fermierul.

Proiectele, au fost aprobate, cele șase contracte de finanțare fiind semnate cu AFIR. „S-a întocmit dosarul de achiziție cu caiet de sarcini și este depus la AFIR în vederea analizării lui, să se constate dacă condițiile pe care le-am stabilit prin Caietul de sarcini se încadrează în Legea 98, Legea achizițiilor publice, și aștept să îmi vină răspunsul. După care trebuie mai departe să depun același dosar la Agenția Națională a Achizițiilor Publice, pentru a se stabili iar dacă acele condiții stabilite prin Caietul de sarcini sunt conforme cu legea în vigoare”, a continuat agricultorul constănțean.

Următorii pași sunt scoaterea la licitație, apoi proiectarea și execuția, undeva, speră agricultorul, în luna august. Lucrarea este estimată a fi finalizată, la anul, în 2021, cel mai optimist în luna aprilie.

În prima etapă trebuie reabilitată stația de punere sub presiune care consumă o mare parte din suma alocată pe proiect de un milion de euro, împreună cu partea de alimentare cu energie electrică. „O organizație poate să depună, cel puțin în ultimul Ghid așa era stabilit, trei proiecte pentru același plot, scopul fiind acela de a reveni într-o etapă următoare și a-ți finaliza toată infrastructura secundară – vorbim de conducte principale, antene cu hidranți și așa mai departe. Stația este dotată cu pompe, cu tablouri de comandă, cu tot ce este necesar, pentru a deservi întreaga suprafață pe care o deține acel plot. Adică nu le faci pe bucățele – azi pun două pompe, în programul următor mai pun încă două și așa mai departe. Se montează toate pompele așa cum a fost concepută stația și de banii rămași pleci cu o conductă principală și una-două antene, în funcție de suma care este disponibilă”, explică Constantin Soare.

Statul se mișcă mai greu decât agricultorii

Canalele de irigații sunt proprietatea statului și rămân în sarcina ANIF-ului pentru reabilitare. Nu mai puțin de un miliard de euro au fost dați în programul care în cinci ani trebuia să reabiliteze infrastructura aferentă pe două milioane de hectare. „Se spune că s-a consumat foarte puțin din ei, dar nu e problema noastră. Important este ca statul să încerce să investească atât cât e nevoie pentru reabilitarea infrastructurii principale de irigații. Prin acel Program Național de Reabilitare a Infrastructurii Principale de Irigații – HG 793 – ANIF-ul are obligația, în paralel cu organizațiile fermierilor, să-și reabiliteze tot ce înseamnă canale principale, canale secundare, stația bază, stațiile de repompare de pe o treaptă inferioară pe o treaptă superioară. Atunci când organizațiile care au accesat proiecte și-și reabilitează infrastructura secundară și-au finalizat investiția și pot să irige, ANIF-ul are obligația să-i aducă apa la aspirația SPP-urilor. În cazul nostru, din păcate, lucrurile nu cred că se vor întâmpla așa. Mai degrabă spus, eu estimez, pentru că încerc să mișc lucrurile mai repede, că prin aprilie 2021 voi avea finalizată această primă etapă”, a precizat agricultorul care estimează că va trebui să mai depună încă un rând de proiecte pentru a putea reabilita restul de infrastructură secundară care să acopere întreaga suprafață a plotului.

Reabilitarea va viza stațiile și clădirea, iar modernizarea aducerea de pompe de ultimă oră ca tehnologie, tablouri de comandă care să nu presupună intervenția omului, decât în programare. „Ele trebuie programate de maniera să mențină o presiune constantă în instalația secundară de irigații. Și atunci pompele pleacă automat sau se opresc, în funcție de consumul de apă”, a explicat Constantin Soare. Astfel se va realiza și economia consumului de energie electrică.

Păienjeniș legislativ care împiedică realizarea proiectelor

Reabilitarea infrastructurii principale în sistemul de irigații Sinoe trenează însă. „Fizic nu s-au mișcat lucrurile deloc. Am înțeles că s-a scos la licitație anul trecut proiectarea, s-a câștigat licitația și ulterior s-a blocat finanțarea. Acum înțeleg că se vrea să se scoată la pachet proiectarea cu licitația, dar încă nu sunt bani, trebuie să așteptăm. Înțeleg că bani în bugetul Ministerului Agriculturii pentru aceste investiții care trebuie realizate nu sunt și trebuie, mai nou, la rectificarea de buget să se încerce să se găsească resurse financiare pentru a se aloca sumele necesare pentru reabilitare”.

În condițiile în care asociațiile de udători finalizează proiectele, dar statul nu își face partea sa, agricultorii pierd nu doar apa, ci și resursele cu salariile angajaților care trebuie să gestioneze toate acestea.

Mai mult, OUAI au activitate de utilitate publică, iar astfel de investiții sunt de interes general. Pe lângă obligația de a asigura infrastructura secundară, reabilitarea ei pe întreaga suprafață a plotului, există și cea de livrare a apei conform contractelor cu proprietarii de terenuri.

Ideal ar fi ca toată lumea să își dea concursul pentru realizarea acestui tip de proiecte.

Problema cu care se confruntă multe asociații este că Legea 50 din 1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții are două articole, 6 și 7, care spun că beneficiarul care realizează o investiție și vrea să traverseze cu o conductă/cablu terenul unei terțe persoane trebuie să obțină acordul acelei persoane. „Practic nu se poate o astfel de procedură. De ce spun nu se poate? Pentru că trebuie să ai contact cu proprietarul, care să fie în viață, să aibă cadastru și cu care să te duci cu el la notariat să închei un astfel de document. Dar foarte mulți proprietari nu mai sunt în viață, moștenitorii nu și-au făcut dezbaterea succesorală, sunt plecați prin Europa sau prin alte țări, ca să nu mai spun de faptul că nu sunt încheiate planuri cadastrale. În condițiile date, practic nu există posibilitatea obținerii, așa cum se cere de anumite instituții, a acordului proprietarului. În cuprinsul Legii 138/2004, Legea îmbunătățirilor funciare, e Articolul 30, care vine și modifică Articolele 6 și 7 – chiar spune acolo că se modifică articolele 6 și 7  din Legea 50 care stă la baza acordării autorizației de construire –, și elimină obligativitatea ca beneficiarul să aducă la cel care emite, pentru a obține autorizația de construire, acordul proprietarului. Dar cine a formulat articolul acel 30 a făcut-o atât de prost încât nimeni nu înțelege nimic sau fiecare înțelege ce vrea. Acolo se spune printre altele că beneficiarul, ca să poată să obțină autorizația, dacă în cuprinsul contractului de arendă avut este stipulat faptul că are dreptul să construiască pe teren, nu mai e necesar să vină cu acordul scris al proprietarului. Dar cine e beneficiarul în cazul de față? Organizația. Dar, Organizația are în obiectul de activitatea arendarea terenului și exploatarea terenului? Ea are activitate de utilitate publică!”, a detaliat Constantin Soare. Fiind de utilitate publică, indicat ar fi, crede el, să se procedeze ca și în cazul altor construcții care au același scop, așa cum sunt autostrăzile.

Organizațiile de udători sunt înființate în baza Legii 138 care nu au activitate de a exploata terenul, astfel că posibilitatea de a încheia contract de arendă cade. Mai ales că în cadrul organizației, fermierii au la rândul lor contracte de arendă. „Modificarea acelor articole din Legea 50 și Articolul 30 din Legea 138 a fost făcută în baza unei Ordonanțe de guvern! Deci este la îndemâna Guvernului să dea curs la așa ceva. Și ca o concluzie, trebuie înțeles foarte clar că dacă nu se va schimba regula aceasta, degeaba vom spune: am băgat banii în infrastructura principală, am alocat sume, am venit cu nu știu ce sume alocate pe programul următor – că înțeleg că se vrea să se aloce un miliard de euro pe Măsura 4.3 –, dacă nu creăm toate pârghiile care să ne permită să fim operativi în tot ce înseamnă activitățile astea, nu facem decât să ne blocăm”, apreciază fermierul constănțean.

Înlesnirea accesului la banii UE

Un alt aspect semnalat de Constantin Soare este faptul că dacă se va păstra ultimul Ghid pentru Măsura 4.3, PNDR 2014-2020, vom avea blocaje. Acesta prevede că organizațiile care nu au avut sprijin european în ultimii cinci ani, primesc acum un punctaj de 40 de puncte, favorizându-i pe cei care nu au reușit să depună proiecte până la această oră.

Un alt aspect e că fiecare organizație are dreptul să depună un singur proiect pe sesiune, ceea ce iarăși poate însemna o frânare a investițiilor. „Eu am băgat un milion de euro în stație și din 800 de hectare cât are suprafața unui plot, cu banii rămași din milion, după ce am finalizat punerea în funcțiune a stației, mai fac o conductă principală și o antenă-două care să deservească 100-200 de hectare. Dacă în programul următor, OUAI poate să depună un singur proiect, atunci pun întrebarea: cum se gândește rentabilizarea, folosirea acestor bani – eu știu că atunci când ai făcut o investiție trebuie să produci cu ea. Eu am băgat un milion și produc pentru 200 de hectare în loc să ajung să dau pentru 800-1000 de hectare cât are plotul? De aia spun și sper ca în programul următor și în prima sesiune a programului următor să se schimbe regulile acestea din Ghidul actual!”

Pentru Măsura 4.3, în programarea viitoare este prevăzută suma de un miliard de euro. Nevoia stringentă de apă îi face pe fermieri să spere ca sesiunea să fie deschisă fără limită de sumă. „S-a stabilit un termen de depunere de 3-5 luni. Câte proiecte s-au depus? 300-400-500 de proiecte, în condițiile în care sunt eligibile toate să fie și finanțabile, nu să așteptăm, să repartizăm sumele pe șase ani, pentru că repet, am nevoie de apă mâine, că seceta e constantă ca și schimbările climatice. De aceea sper ca în continuare deciziile care se vor lua prin conținutul Ghidului să fie unele cât mai facile, mai ușor de derulat și repet și revin la elementul cheie: cu acordul proprietarilor. Trebuie ca Articolul 30 din Legea 138 să fie modificat”, a mai spus fermierul.

Toate acestea în condițiile în care nu vorbim de o investiție nouă, ci de reabilitarea unei investiții făcute în urmă cu mai mulți ani, iar noua tehnologie va avea un impact pozitiv pentru generațiile care urmează.

Dobrogea se află, conform statisticilor, într-o zonă defavorizată raportându-ne la nivelul precipitațiilor care se cumulează într-un an. Fermierul a făcut propuneri scrise și verbale, în discuții cu oficialii de la minister, ca atunci când se vor emite noile ghiduri pentru Măsura 4.3, Reabilitarea infrastructurii principale de irigații, zona Dobrogea să fie încadrată ca zonă defavorizată. „Scopul este să ni se acorde un punctaj suplimentar, punctaj care să ne permită să accesăm mai facil proiectele pe Măsura 4.3, pentru că aici este polul secetei și aici trebuie investit cel mai mult în irigații”, a conchis Constantin Soare.

Pentru abonamente, Revista Fermierului - ediția print: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Din fermă-n fermă!

Publicitate

Agricover 2020

revista fermierului 300x250

DLG ET 2021 rum 336x280px

produsenaturalfermieri

Banner Corteva 2020

Revista