Stau de vorbă des și mult cu fermierii. Și cu cei mari, și cu cei mici. Semnalez problemele lor în paginile Revista Fermierului, în emisiunea România Agricolă. Stau de vorbă și cu guvernanții, cu oamenii politici. Toți vor să facă lucruri mărețe pentru agricultură, însă ceva îi oprește la un moment dat. Ba culoarea politică, ba lipsa banilor la buget, ba diverse interese… de grup.

Ministrul Agriculturii se întâlnește cu fermierii, cu procesatorii, cu cei din agribusiness, le ascultă problemele, soluțiile. Și? Rezultatul e că măsurile așa-zise de sprijin pentru sectorul agroalimentar ies tot prost.

Ce concluzie pot trage? Că statul român este incompetent să vină cu soluţii reale, că guvernanții sunt incapabili să gândească strategii viabile.

Aproape pentru orice ajutor, că-i venit de la UE, că-i venit de la bugetul național, fermierul trebuie să se împrumute de la bancă. Gata, aici se blochează. Și nu din cauza băncii care-l declară „nefinanţabil”, ci pentru că așa sunt normele bancare europene şi naţionale. Dacă veniturile unei ferme în anul 2024, care vine după alți vreo patru-cinci ani dificili, sunt zero, nicio bancă din lume nu va credita acea fermă. O să spuneți că să garanteze statul. Dar… garanțiile statului cresc deficitul bugetar. Alte probleme...

Florin Barbu, șeful Agriculturii, a anunțat recent două măsuri care mie îmi dau cu virgulă. Și nu doar mie.

Prima butelie cu centrală GPL, un program care să stimuleze producția de legume în spații protejate. Asta s-a înțeles la Ministerul Agriculturii, că legumicultorilor le lipsesc buteliile și din cauza asta piața e invadată de roșiile turcești. Butelia trebuie umplută, deci legumicultorul are nevoie de bani. Tot de bani are nevoie pentru a-și finanța producția, pentru cumpărarea inputurilor necesare. Câți legumicultori au acces la bănci, la credite cu dobânzi suportabile, la fondurile nerambursabile? Pentru astfel de lucruri ai nevoie de cheag, de niște bănuți prin buzunare.

Piața legumelor e plină de samsari, de „jmecheri” care driblează bugetul statului. Pentru că, ce să vezi, legislația le permite.

Fix butelia le lipsea legumicultorilor, nu strategiile, nu legile, butelia!

Ca să descrețesc puțin frunțile, îl citez pe antreprenorul Mihai Moraru (fondatorul Agro-Est Muntenia): „Din lipsă de înțelegere și din lipsă de capacitate, la MADR atât se poate, programe gen tomata cu bani luați de prietenii primarilor și o butelie gratis să crească producția. Bine că nu se dau prezervative, ca ăia din SUA, care au cheltuit 50 de milioane de dolari pe prezervative pentru a le trimite în Gaza, pe timp de război! Că ălora, pe sub bombe, le stătea gândul la seri amoroase și asta era urgența lor. Așa cum le stă azi legumicultorilor gândul la butelii”.

Un alt sprijin anunțat de Barbu, care deranjează de data asta crescătorii de bovine, se referă la cumpărarea de juninci cu ajutorul fondurilor europene. „Pe lângă achiziționarea de juninci pe fonduri europene dezvoltăm construcția de ferme prin scheme de ajutor de stat prin Ministerul Agriculturii pentru 50.000 de juninci, vacă de lapte, și 100.000 de juninci, vacă de carne”, spune ministrul Agriculturii. Pe scurt, junincile se cumpără cu bani europeni, iar fermele se construiesc cu bani de la bugetul de stat.

Înțelegem, eu și crescătorii care mi-au transmis că sunt nemulțumiți de o astfel de măsură, că statul sprijină construirea de noi ferme de vaci de lapte și vaci de carne. Foarte bine. Dar… ce facem cu fermele de bovine care sunt pe punctul de a se închide? Astea noi cum vor rezista pe o piață greu de gestionat în prezent chiar și de fermierii cu zeci de ani de activitate?

„Nu cumva iar se dau junincile cu dedicație? Acum e foarte greu în sectorul vacilor de lapte, apa e mai scumpă decât laptele, subvențiile sunt mici, de ce nu suntem și noi ajutați? Facem pe banii tuturor alte ferme care să falimenteze? De ce nu pot beneficia de programul cu junincile și fermele care au un istoric în spate?”, întreabă un crescător de vaci cu lapte.

Să presupunem că un ministru e incapabil să gândească strategii, programe, să înțeleagă problemele, nevoile sectorului pe care-l păstorește. Personal, am pretenția ca într-un minister să existe specialiști, oameni cu capul pe umeri, dar și cu destulă minte și experiență, așa încât să știe ce și cum să facă pentru a rezolva problemele.

Lucrul la stat nu înseamnă „a sta”, degeaba, părerea mea.

Editorial de: MIHAELA PREVENDA, redactor-șef

CITEȘTE ȘI: Agricultura rămâne la terapie intensivă

IMM INVEST, un „măr otrăvit”

Colindele Guvernului pentru fermieri, în 2025

Cine achită „nota de plată” pentru cele peste 60 de miliarde de lei, valoarea garanțiilor acordate de Statul Român în acest program?

Programul IMM INVEST a debutat în anul 2020, după instalarea pandemiei de COVID 19, fiind o schemă de ajutor de stat prin care Statul Român, prin instituțiile abilitate, garantează 80-90% din valoarea finanțării. Astfel, întreprinderile mici și mijlocii puteau accesa credite de până la zece milioane de lei (maximum cinci milioane de lei sub formă de linie de credit), dobânda și comisioanele fiind subvenționate pe o perioadă de opt luni, ulterior costurile rămânând competitive, respectiv ROBOR la 3 luni + 2,5% pentru liniile de credit și ROBOR la 3 luni + 2% pentru creditele de investiții. Perioada de acordare a acestor finanțări a fost de 36 luni pentru liniile de credit și 72 luni pentru creditele de investiții.

Ca urmare a războiului din Ucraina, a fost lansat, în anul 2022, un nou program IMM INVEST, denumit IMM INVEST PLUS. Cu o valoare maximă a garanției Statului Român tot de zece milioane de lei, cu aceleași perioade de creditare, dar cu o valoare a creditelor de investiții de până la zece milioane de lei, cu perioada de grație de până la 18 luni și cu o perioadă de subvenționare a dobânzilor și comisioanelor de 12 luni, programul a atras multe companii care aveau nevoie de disponibilități imediate. O abordare prudențială din partea băncilor a fost aceea legată de acordarea liniilor de credit cu rambursare în ultimele 12 - 18 luni, înainte de scadența celor 36 de luni.

Toate au fost (sau au părut) bune și frumoase, aceste garanții reprezentând „gura de oxigen” necesară dezvoltării economiei în aceste perioade dificile. Dar ce e mult, e prea mult! Acum, când vin scadențele la credite, din ce în ce mai multe companii se confruntă cu dificultăți în a susține serviciul datoriei, în a-și achita ratele scadente, generând un impact direct și imediat asupra fluxului de numerar. Iar aceste credite nu pot fi reeșalonate sau restructurate. În plus, garanția acordată de fondurile de garantare a IMM-urilor, este, pentru bănci, o garanție lichidă, deci ușor de recuperat, cel puțin pentru moment.

Unde au fost problemele și ce au generat acestea? 

• În mod uzual, perioada de finanțare pentru capitalul de lucru (linia de credit) este de 12 luni, iar pentru creditele de investiții 84 - 120 luni, în funcție de tipul investiției. Așadar, din start, produsele de finanțare nu au fost adaptate regulilor cu privire la un bun management al riscului de creditare și al regulilor de prudențialitate. Spre exemplu, o investiție într-o fabrică, cu finanțare pe o perioadă de 72 luni, din care 12 sau 18 luni de grație, oricât ar fi de profitabilă, nu poate genera suficientă profitabilitate și lichiditate pentru a rambursa creditul în cele 54 - 60 luni rămase (pe lângă cheltuielile operaționale generate de activitate).

• Acordarea de linii de credit, atât prin Programul IMM INVEST, cât și prin IMM INVEST PLUS, a generat un grad mare de îndatorare pe termen scurt, dar și scadențe suprapuse pentru rambursarea acestor finanțări.

• Finanțările contractate de companii nu au fost, uneori, utilizate eficient sau pentru dezvoltarea afacerii. De asemenea, fie investițiile nu au avut efectul financiar estimat inițial din punct de vedere al profitabilității, fie creditele contractate nu au fost suficiente pentru realizarea lor, astfel încât o parte din capitalul de lucru a fost incorect utilizat. Unele investiții au rămas chiar nefinalizate, deci neproductive.

• Dacă la data acordării primelor credite IMM INVEST, în septembrie 2020, ROBOR la 3 luni avea valoarea de 2,1%, la finalul anului 2022 valoarea acestuia ajunsese la 7,57%, apoi la finalul anului 2023 a ajuns la valoarea de 6,22%, iar în finalul anului 2024 a înregistrat o valoare de 5,92%. Aceste creșteri foarte mari ale valorii ROBOR au generat cheltuieli financiare suplimentare care nu au fost luate în vedere la contractarea creditelor.

În plus, în ultimii ani, au crescut semnificativ și alte cheltuieli operaționale (salarii, utilități, chirii, asigurări etc), ceea ce a „îngustat” și mai mult marjele de profit ale companiilor. Majorarea impozitului pe dividende de la 5% la 8%, începând cu 1 ianuarie 2023 și apoi la 10%, din 1 ianuarie 2025, a generat alte ieșiri de lichiditate imediată, parte din capitalul de lucru fiind utilizat pentru plata dividendelor.

De asemenea, trebuie contabilizate și cauzele externe, precum întârzierea încasării creanțelor, atât din partea companiilor private, cât și, în special, din partea statului care înregistrează datorii din ce în ce mai mari și mai vechi, inclusiv din PNRR. Iar 2025 nu se anunță a fi un an favorabil, mai ales din perspectivă fiscală și a cheltuielilor statului.

Acest „carusel” al ieșirilor de lichidități (rate, dobânzi, dividende), coroborat cu creanțele neîncasate la termen și cu diminuarea semnificativă a marjelor de profit, generează, la nivelul companiilor, crize din ce în ce mai mari de lichiditate.

Soluția este luarea de măsuri urgente de restructurare sau redresare, fie extrajudiciare (amiabile), fie în proceduri judiciare (acordul de restructurare, concordatul preventiv, reorganizare), specialiștii în restructurare având capacitatea de a identifica soluțiile adaptate fiecărei situații sau probleme.

Articol de: GIANINA LAZANU, FAIR REVIVE

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) a postat pe pagina sa de internet în dezbatere publică procedura de implementare a Programului INVESTALIM prin care se stabilesc regulile generale aplicabile întreprinderilor care solicită ajutor de stat în baza Programului prevăzut de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 65/2023 pentru aprobarea Programului național de dezvoltare şi susținere a industriei alimentare INVESTALIM aferent perioadei 2023-2026.

Astfel, în cadrul procedurii sunt detaliate modalitatea de acordare a ajutorului de stat, condițiile generale privind plata ajutorului, respectiv indicatorii cantitativi și calificativi ai investiției, criteriile de stabilire a punctajului pentru întreprinderile solicitante, precum și regulile privind menținerea investiției finanțate.

Intensitățile maxime ale ajutorului atât pentru întreprinderile mari, cât și pentru întreprinderile mici și mijlocii, se stabilesc conform prevederilor Anexei proiectului de act normativ și nu pot depăși 70% din costurile eligibile ale proiectului de investiţie.

Bugetul maxim al Programului INVESTALIM pentru perioada 2023 - 2026 este de aproximativ 600 milioane euro, respectiv echivalentul a aproximativ 148 milioane euro anual. Programul INVESTALIM este derulat de către MADR, prin Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR).

Prin Ordonanţa de urgenţă nr. 65/2023 pentru aprobarea Programului naţional de dezvoltare şi susţinere a industriei alimentare INVESTALIM aferent perioadei 2023-2026, a fost instituită o schemă de ajutor de stat având ca obiectiv dezvoltarea regională pentru înfiinţarea sau dezvoltarea capacităţilor de producţie din industria alimentară, asigurându-se, în principal, următoarele:

• reducerea deficitului comercial al sectorului agroalimentar prin realizarea unei producţii interne de bunuri alimentare competitivă pe piaţa internă şi externă;

• stimularea investiţiilor în judeţele cu resurse agricole sau în judeţele mai puţin dezvoltate;

• susţinerea modernizării tehnologice a capacităţilor de producţie existente, pentru a se preveni închiderea acestora;

• asigurarea unui consum sănătos pentru populaţie, cu bunuri alimentare de calitate.

Proiectul de act normativ poate fi consultat aici: https://www.madr.ro/proiecte-de-acte-normative/8434-proiect-hg-aprobare-investalim-2023-2026.html

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Citeam mai zilele trecute cum plin de sine și recomandat de nerealizările veșnice ale activității de politician, fostul și sper ,,Ferească Dumnezeu” viitorul ministru al Agriculturii, domnul Daniel Constantin, își prezenta ideea cu ,,tentă de plagiat”, privitoare la nașterea Programului AGRO IMM INVEST și spun asta, deoarece această propunere a fost lansată, prin luna mai a anului 2020, de către mediul asociativ (APA Brăila), iar presa agricolă a scris de nenumărate ori despre această formulă, care apoi a fost îmbrățișată și de alte asociații profesionale, dar poate necitită de domnul Constantin care era ocupat cu alte probleme mai stringente.

Mai mult, această propunere, alături de multe altele, au fost depuse și pe masa Comisiilor de Agricultură de la Camera Deputaților și Senat din legislativul anterior, pe unde și domnia sa era membru, dar unul mai retras, deoarece în toată acea perioadă nu prea l-a văzut nimeni ieșind să găsească soluții la strigătele de ajutor ale fermierilor, dar asta poate și din cauză că ar fi trebuit să gândească și ceva formule concrete pentru asta.

Ar mai fi lucruri de spus pe această direcție, dar mă voi întoarce la ,,măreața” propunere a domnului Daniel Constantin și să ne aplecăm puțin asupra problemei, folosind materialul clientului, așa cum este obiceiul subsemnatului. Aici am în vedere că dacă tot a avut (preluat, dar nici că contează) această idee, măcar să o fi făcut cum trebuie, dar din păcate a picat în plasa colegului de partid, mult mai priceput în ale finanțelor, actualul prim-ministru, domnul Florin Cîțu.

Întâi de toate să privim broderia desenată de subtilul politician liberal care arată în primul rând facilitățile propunerii domniei sale: ,,Conform spuselor vicepreședintelui Biroului Executiv al PNL, proiectul de act normativ care prevede înființarea subprogramului Agro IMM Invest vine la pachet cu trei facilități pentru sectorul agricol. Concret, pe lângă facilitatea acordării unui grant nerambursabil de 10 procente din totalul sumei, noul subprogram prevede rambursări doar de două ori pe an și o perioadă lungă de grație.”

Adică fermierii trebuie să înțeleagă că odată cu acest program, binecuvântarea liberală s-a pogorât asupra lor, iar beneficiile nemăsurate se vor arăta de îndată. Oare? Dar puțintică răbdare pentru a afla răspunsul. „Acest program, atunci când l-am gândit, în lunile octombrie-noiembrie ale anului trecut, se dorea a fi un program-suport, complementar față de alte măsuri care se adoptă. Acum, după ce a trecut timpul, se dovedește a fi un adevărat colac de salvare pentru fermieri. Programul inițial a plecat să vină în sprijinul celor care vor să facă investiții, să cumpere terenuri, să cumpere utilaje, să aducă plusvaloare, prin trei modalități diferite de IMM Invest. Eu am dat ideea ministrului de Finanțe, Florin Cîțu, la vremea respectivă, discutând cu dânsul, cu mediul bancar și cu niște fermieri despre cum putem să ajutăm și așa s-a născut ideea respectivă. Domnia sa a preluat ideea imediat, fără rezerve, considerând că este o măsură bună. Din punct de vedere legal, inițiatorul este Ministerul Finanțelor Publice”, a conchis Daniel Constantin.

Deci mai puteți spune ceva despre grija părintească a domnului Constantin față de fermierii obidiți de problemele secetei catastrofice a anului 2020? Nu contează că ne-a trebuit aproape un an să pricepem nevoia unui program special pentru fermieri, dar și când în final ne-a venit acea idee (că mai încet, încetișor, nici că mai contează), îl facem prost.

Dar întrebarea pe care mi-o pun, l-au făcut prost (programul) că nu se pricep sau intenționat? Am o bănuială și dacă ar fi să ne luăm după modul cum și primul ministru, dar și ceilalți colegi, consideră că nu mai au nimic de învățat, răspunsul ar fi unul singur, dar pe fiecare dintre dvs. vă rog să îl trageți singuri.

Însă, care este în fapt problema? Eu astăzi mă opresc la una singură, dar cred că destul de serioasă și care reglementează cine este eligibil pentru a accesa această măsură.

Astfel, se prevede în OUG de modificare a OUG 110/2017, că beneficiarii eligibili inclusiv pentru AGRO IMM INVEST, adică care au dreptul de a accesa această măsură, trebuie să îndeplinească printre altele și următoarele condiții:

„a) nu este în dificultate financiară în sensul prevederilor articolului 2, punctul 18 din Regulamentul (EU) nr. 651/2014 al comisiei din 17 iunie 2014 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața internă în aplicarea articolelor 107 și 108 din Tratatul de Funcționare al Uniunii Europene.

d) nu se află în interdicţie de a emite cecuri şi nu figurează cu incidente majore cu bilete la ordin în ultimele 6 luni anterioare datei solicitării garanţiei de stat în baza de date a Centralei Incidentelor de Plăţi, denumită în continuare C.I.P., cu excepția incidentelor bancare majore cu privire la bilete la ordin și/sau cecuri executate, începând cu data de 16 martie 2020, pe perioada stării de urgență, stării de alertă și o lună după încetarea acestora;

g) este eligibil conform reglementărilor interne ale instituției de credit.”

La prima vedere dacă ne uităm la litera „g” de mai sus, am zice: uite domnule că au avut grijă de amărâții de fermieri, în sensul că toate incidentele bancare înregistrate după martie 2020 nu se iau în calcul, adică, mai clar, toate biletele la ordin sau cecurile neachitate de fermieri în urma nerespectării condițiilor contractuale nu se iau în calcul la stabilirea dreptului de a accesa AGRO IMM INVEST.

Dar, ATENȚIE, nu se referă doar la cei afectați de secetă, ci și la toți ȚEPARII, deoarece nicăieri nu se zice în OUG de reglementare a AGRO IMM INVEST că ar fi vorba doar de fermierii afectați de secetă și că trebuie să probeze eventual cu procesele verbale de calamitate.

Ei și, ar zice unii, toți trebuie să trăiască. Teoretic așa este, dar practic tot din taxe și impozite dăm și acești bani.

O altă problemă este că ceea ce se zice la punctul „d”, privitor la permisivitatea eligibilității la cei care au incidente majore de plată, se referă doar la relația cu fondul de garantare, fiindcă la bancă nu se aplică conform literei „g”, plus că această permisivitate se anulează parțial prin prevederile de la litera „a”, unde se vorbește de respectarea prevederilor art. 2 pct. 18 din Reg. CE 651/2014 și unde avem următoarele prevederi: „Pct. 18 - întreprindere în dificultate” înseamnă o întreprindere care se află în cel puțin una din situațiile următoare: (c) Atunci când întreprinderea face obiectul unei proceduri colective de insolvență sau îndeplinește criteriile prevăzute în dreptul intern pentru ca o procedură colectivă de insolvență să fie deschisă la cererea creditorilor săi.

Astfel, o societate care are un bilet la ordin sau mai multe, neachitate, cu valoare mai mare de 45.000 lei pe minimum un bilet sau cec și este pasibilă de o posibilă cerere de insolvență pe motiv de neplată de către creditori, se încadrează la această prevedere și în mod normal nu va fi eligibilă. În Reg. 541/2014 se vorbește de pierderea eligibilității și pentru cei care sunt pasibili să li se ceară insolvență, nu doar la cei care a început procesul. Atunci, de ce am mai făcut mascarada de la litera „d” din OUG de modificare a OUG 110/2017?

Acest punct coroborat și cu prevederile literei „g” din OUG 110/2017, unde se prevede respectarea reglementărilor interne ale instituțiilor de credit, care nu sunt obligate să țină cont de situația existenței de bilete la ordin neachitate, va crea o problemă de aplicare reală, iar fermierii pe care se dorește, cel puțin declarativ, să îi ajutăm de fapt doar le dăm brânci pe scări.

Astfel, un nou program liberal de stimulare economică devine aproape de neaplicat pentru mulți din fermierii afectați de secetă.

Se pune astfel întrebarea cine va verifica respectarea prevederilor Reg. CE nr. 451/2014 în aprobarea cererilor pentru AGRO IMM INVEST, banca, fondul de garantare sau echipele de control care pot veni ulterior și vor cere rambursarea ajutoarelor de stat? Nu de alta, dar s-a mai întâmplat. Atunci politicienii vor ieși în față să își asume prostiile reglementate?

Și uite așa, AGRO IMM INVEST va trece, iar fermierii (mulți dintre ei) vor rămâne la fel, iar propaganda de partid îi va îngropa sub realizările de neimaginat ale guvernării liberale, care devine pe zi ce trece ,,groparul-șef” al agriculturii românești.

Nu ne ajungea echipa ,,de aur” pe care am avut-o și o avem la Ministerul Agriculturii, mai aveam nevoie și de specialiștii de ,,platină” pripășiți prin transferuri politice.

Articol scris de: DR. ING. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ - FERMIER

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - martie 2021

Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Creșterea exporturilor este una dintre cele mai importante priorități pentru guverne, jucând un rol important în agenda de dezvoltare a tuturor țărilor, indiferent de stadiul de dezvoltare ori de venituri. De aceea, Ștefan Pădure – președintele Asociației pentru Promovarea Alimentului Românesc (APAR), consideră bătaie de joc la adresa producătorilor români blocarea exporturilor de către ministrul Economiei, Claudiu Năsui, și refuzul acestuia de a dialoga cu reprezentanții organizațiilor profesionale, ai producătorilor și exportatorilor.

„Un buget se face cu obiective și resurse. Continuarea intensificării comerțului necesită un cadru politic deliberat adaptat nevoilor specifice fiecărei țări și intereselor producătorilor. Având în vedere acest lucru, guvernele din întreaga lume au elaborat diverse politici de promovare a exporturilor – unele care au caracteristici similare și altele care sunt unice – care pot servi ca bune practici pentru mulți. Trebuie identificate cele mai bune practici promoționale puse în aplicare în diferite țări și de a le împărtăși guvernelor care intenționează să adopte sau să revizuiască politicile de promovare comercială și cu părțile interesate. În acest context, trebuie analizate aceste politici din mai multe puncte de vedere, inclusiv cadrul instituțional al acestora; exemple practice de măsuri de promovare a exporturilor (cum ar fi proceduri, granturi și asistență tehnică pentru producători); posibilitățile de finanțare pentru exportatori (cum ar fi creditul, asigurările și factoringul); precum și măsurile puse în aplicare în mod specific pe piețele interne. Există studii de caz efectuate de experți naționali din Polonia, Austria, Estonia, Serbia, Chile și Brazilia, elaborate în cadrul unui proiect pentru Republica Moldova intitulat și au fost discutate în cadrul atelierului FAO , care a avut loc în Halle (Germania), 24-25 mai 2016, găzduit de Institutul de Dezvoltare Agricolă din Economia de Tranziție din Leibniz”, precizează Ștefan Pădure.

Cele mai relevante constatări ale atelierelor, arată președintele APAR, sunt incluse într-o sinteză care oferă o revizuire a opțiunilor de politică importante pentru factorii de decizie. Ștefan Pădure enumeră acțiunile care ar trebui întreprinse de autorități împreună cu mediul de afaceri, desprinse din raportul FAO (2019):

1. Instituirea unui organism național desemnat care să desfășoare și să coordoneze în mod transparent promovarea exporturilor cu un mandat, responsabilități și buget clar;

2. Implicarea sectorului privat într-un dialog cu autoritățile relevante în vederea elaborării unui plan de promovare a exporturilor în străinătate (de exemplu, camerele de comerț care urmează să fie implicate în dezvoltarea activităților de promovare a comerțului și furnizarea de expertiză pentru orientarea acțiunilor din sectorul public);

3. Aplicarea unei abordări sistematice, acordând prioritate produselor și piețelor agroalimentare în funcție de potențialul lor de export;

4. Identificarea piețelor cu valoare adăugată ridicată și/sau de nișă pentru produsele ecologice și tradiționale derivate din sistemele de indicații geografice (IGP);

5. Elaborarea de standarde de calitate pentru a spori concurența între producătorii naționali și pentru a spori încrederea în produsele lor;

6. Îmbunătățirea sistemelor sanitare și fitosanitare (SPS) și punerea în aplicare a standardelor internaționale, esențiale pentru accesarea piețelor;

7. Identificarea principalelor probleme și obstacole și depășirea obstacolelor prin instituirea unor fonduri de promovare a exporturilor;

8. Încurajarea și facilitarea cooperării între producători;

9. Lansarea unui program de imagine/branding de țară pentru creșterea aprecierii consumatorilor și atragerea investitorilor străini;

10. Eliminarea restricțiilor la export, eliminarea birocrației și facilitarea cadrului de reglementare;

11. Sprijinirea cercetării de piață și a evaluării piețelor străine și asigurarea accesului la informații despre piață;

12. Sprijinirea participării producătorilor la târguri și expoziții în străinătate;

13. Delegarea de atașamente și reprezentanți ai comerțului agroalimentar către principalele țări exportatoare;

14. Dezvoltarea educației și a resurselor umane pentru producție și comercializare în sectoarele exportului;

15. Promovarea coordonării interguvernamentale în domeniile agriculturii, economiei și comerțului pentru a raționaliza eforturile agențiilor de promovare a exporturilor/investițiilor și ale autorităților vamale și SPS;

16. Promovarea transparenței cheltuielilor publice și evaluarea frecventă a eficacității programelor de promovare a exporturilor;

17. Promovarea investițiilor în infrastructura comercială, logistică și transport;

18. Facilitarea comerțului și simplificarea procedurilor de import și export;

19. Alocarea mai multor resurse financiare cercetării agricole și de piață pentru dezvoltarea bazei tehnologice și a viziunii strategice a sectorului (inclusiv orientarea către export).

Viața companiilor românești, îngreunată de Ministerul Economiei

Asociaţia Naţională a Exportatorilor şi Importatorilor Români (ANEIR) a transmis președintelui României Klaus Iohannis o scrisoare în care precizează că ministrul Economiei, Claudiu Năsui, a tăiat finanţarea pentru anul 2021 a Programului de promovare a exporturilor. Programul, funcțional din 2002, prevede că finanţarea se face şi prin bugetul de stat, guvernul suportând jumătate din unele cheltuieli, cum ar fi transportul sau cazarea pentru târgurile internaţionale de promovare a companiilor. Anul trecut, a fost convenită participarea la o sută de târguri şi expoziţii internaţionale a peste o mie de companii. În bugetul de stat pentru 2021 nu mai figurează finanţarea Programului de promovare a exporturilor (reglementat prin OUG 120/2002) și nici finanțarea Programului de internaţionalizare a firmelor (reglementat prin OUG 8/2017, prelungit de UE până în 2023, dar neactualizat de România). Prin urmare, exportatorii susțin că li s-a încălcat dreptul legal de a putea promova ofertele de export, pentru a angaja noi comenzi şi contracte.

În 2019, potrivit celor mai recente date anuale publicate de INS, România avea exporturi ca pondere în PIB de 31%. Comparativ, ponderea exporturilor în PIB-ul Ungariei era de 71%.

Din Europa Centrală şi de Est, România are de departe cel mai mare deficit comercial, de 17,6 miliarde de euro în 2019. În același timp, Cehia înregistrează excedent comercial la bunuri – de 195 de miliarde de euro, Ungaria are și ea un excedent de 3,5 miliarde de euro, iar Polonia are un excedent comercial la bunuri de 1,8 miliarde de euro.

Foto: APAR - Asociația pentru Promovarea Alimentului Românesc (SIAL Paris 2018)

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

În aceste zile, producătorii de legume se confruntă cu probleme deosebite și fac apel către autorități să adopte urgent măsuri care să-i salveze de la faliment. Din cauza crizei provocate de noul coronavirus, legumicultorii își văd marfa cum se duce pe apa sâmbetei. Uniunea Salvați Țăranul Român susține că prețurile în piețele angro sunt cele mai mici din ultimii 20 de ani, iar vânzările sunt infime. De pildă, zece legături de ceapă costă un leu, la fel zece legături de ridichii, castraveții cornichon se vând cu 2 lei/kg, salata 0,8-1 leu/bucată.

De asemenea, legumicultorii afirmă că în principalul segment, culturi în spații protejate, sere/solarii, prin hotărâre de guvern s-a stabilit un plafon cu mult sub nivelul anului trecut, iar producătorii și-au conceput bugetul pentru 2020 luând în calcul suma de 7.600 euro/ha, nivel practicat și în anii 2017, 2018, sperând chiar la mărirea plafonului în acest an. „Timpul nu se scurge în favoarea producătorilor. Marfa este perisabilă, în solarii/sere îi așteaptă culturi ajunse la maturitate și culturi care trebuie să fie înființate. Ca și cum nu era destul, peste noapte, a venit și zăpada mieilor cu temperaturi de sub zero grade Celsius, care înseamnă costuri suplimentare pentru încălzire. Fermierii sunt la capătul puterilor, chiar dacă sunt clădiți dintr-un aliaj călit de vremuri și vreme. Sunt oameni cu frica lui Dumnezeu, conștienți că este criză în toată lumea, dar când văd că lucrurile în țările europene se mișcă în sectorul agricol cu o viteză incredibilă, își dau seama că singura lor șansă este ca și guvernul țării noastre să adopte măsurile de urgență înainte de a fi prea târziu. Pentru a nu pierde lupta cu legumicultura, rugăm guvernanții la o mai mare aplecare asupra problemelor reale din acest sector, identificarea soluțiilor viabile și sustenabile. Cerem să se importe doar produsele deficitare, iar restul să fie achiziționat de la fermierii români”, arată Ion Păunel, președintele Sindicatului Producătorilor Agricoli Olt.

Inițiatorii Grupului Uniunea Salvați Țăranul Român adresează guvernanților următoarele întrebări:

• Sectorul legumicol nu mai este o prioritate pentru acest guvern, ținând cont de faptul că în anul 1990 suprafața de sere era de 2.460 ha, iar astăzi suprafața este sub 150 ha?

• Cine și ce suprafață a notificat România Comisiei Europeane?

• De ce a fost redus plafonul alocat sprijinului cuplat în spații protejate?

• Ce subvenții primesc fermierii europeni în sectorul legumicol?

• În temeiul nou-adoptatului Cadru temporar pentru ajutoare de stat, fermierii pot beneficia de un ajutor maxim de 100.000 euro/fermă și 800.000 euro/societate de prelucrare și comercializare. Care este poziția guvernului față de aceste scheme de ajutor și care sunt criteriile de acordare?

• Ce soluții de susținere a identificat guvernul pentru fermierul care nu își poate comercializa produsele? Ce documente sunt necesare pentru demonstrarea cantității pierdute și cine le întocmește?

Precizăm că inițiatorii Grupului Uniunea Salvați Țăranul Român sunt: Claudiu Breazu - președinte Cooperativa Agricolă Legume De Glodeanu Sărat și reprezentantul bazinului legumicol Glodeanu Sărat (Buzău); Tudor Dorobanțu - președinte Federația Națională a Sindicatelor Democratice din Agricultură; Roxana Roșculeț - președinte Cooperativa Agricolă Ialomițeana și reprezentant al bazinului legumicol Ialomița; Ion Păunel - președinte Sindicatul Producătorilor Agricoli Olt; Aurel Tănase - președinte OIPA Legume-Fructe Prodcom; Mircea Bujor - președinte Organizația de Producători Tomate Com.

Ajutorul de minimis pentru aplicarea programului de susținere a producției de usturoi a fost aprobat și pentru anul 2020, prin hotărâre de guvern.

Producătorii agricoli trebuie să dețină o suprafață cultivată cu usturoi de minimum 3.000 mp și să obțină o producție de minimum 3 kg de usturoi/10 mp.
Sprijinul financiar este de maximum 3.000 euro/ha, iar cererile se depun până la data de 15 mai, inclusiv.
Impactul financiar prevăzut este de maximum 7.500 mii de lei, reprezentând echivalentul în lei al sumei de 1.579,080 mii de euro și se asigură din bugetul pe anul 2020.

Valorificarea producției de usturoi se va face în perioada 1 iulie - 20 noiembrie, iar documentele justificative se vor depune până la data de 27 noiembrie.

În vederea monitorizării calității usturoiului care se oferă populației, potențialii beneficiari trebuie să dețină Registrul de evidență a tratamentelor cu produse de protecție a plantelor, ce va fi verificat de către Autoritatea Națională Fitosanitară.

Pentru acuratețea datelor privind suprafețele deținute și cultivate cu usturoi, se solicită beneficiarilor o copie a filelor din Registrul agricol deschis la primăriile în a căror rază administrativ-teritorială se află suprafețele cultivate cu usturoi în anul de cerere.

Verificarea de către reprezentanții DAJ a culturii, înainte de recoltare, cu evaluarea producției.

Procedura de inspecție și verificare se realizează de către structura cu atribuții în inspecții tehnice din cadrul MADR și se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii, în termen de maximum zece zile de la data intrării în vigoare a hotărârii care aprobă sprijinul.

Potențiali beneficiari:

• producătorii agricoli persoane fizice care dețin atestat de producător;

• producătorii agricoli persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale și întreprinderi familiale, constituite potrivit OUG nr. 44/2008;

• producătorii agricoli persoane juridice.