Prevenirea cazurilor umane de rabie are ca prim pilon de acțiune reducerea/eliminarea rabiei în populațiile de carnivore care intersectează ecosistemul antropic, alături de tratamentul postexpunere.

Vaccinarea antirabică profilactică a carnivorelor domestice este acțiunea prin care se asigură o barieră activă în calea riscului contaminării omului și a animalelor de rentă.

Vaccinurile antirabice au evoluat de la vaccinurile preparate pe substanță nervoasă la vaccinuri obținute prin tehnici moleculare, ceea ce a crescut gradul de siguranță în utilizarea acestora. Vaccinurile inactivate disponibile și utilizate în prezent sunt puternic imunogene și mulți producători au demonstrat prin studii științifice că titrul anticorpilor postvaccinali indus de vaccinurile pe care le comercializează se mențin la valori mai mari de 0,5 UI timp de minimum doi ani.

Calitățile vaccinului reprezintă numai unul din factorii  care participă la inducerea protecției, cel de al doilea, la fel de important, fiind animalul căruia îi este administrat.

Astfel, durata protecției post-vaccinare (estimată prin menținerea titrului postvaccinal la valori mai mari sau egale cu valoarea acceptată ca fiind corespunzătoare protecției) frecvența rapelurilor și factorii de risc dependenți de animalul vaccinat, fac obiectul a numeroase studii publicate, realizate pe populații canine caracterizate și pe populații random, neuniforme, din diferite zone geografice ale lumii, cu status epidemiologic diferit în ceea ce privește rabia.

Studii asupra dinamicii titrului anticorpilor neutralizanți au fost realizate pe populații de câini cu proprietar în căteva țări. DERBYSHIRE J.B. & MATTHEWS K.A (1984), în Canada, au identificat o diferență evidentă între valorile identificate la câini vaccinați sau revaccinați în urmă cu un an și valorile identificate la câinii revaccinați cu trei săptămâni înainte de testare (Can Vet J. 1984 Oct;25(10):383-5. PMID: 17422460; PMCID: PMC1790664). Rezultate furnizate de testarea unor populații de câini din Thailanda și Java, arată că titrul anticorpilor neutralizanți scade foarte repede, în 2 până la 4 luni, la valori de 5 până la 25 de ori mai mici decât nivelul maxim atins după imunizare (doi: 10.1292/jvms1939.52.1099. ; DOI: 10.1016/0264-410x(91)90186-a).

Sasaki și col.(1983) au constatat că cel mai mare nivel al anticorpilor neutralizanți a fost înregistrat la câinii cu proprietari, vaccinați de mai multe ori. (Hawaii Med J. 1983 Jul;42(7):157-60. PMID: 6414991.).

Variabilitatea individuală este un factor major în menținerea răspunsului imun la nivel protector. La câinii de laborator, întreținuți în acelesși condiții și avînd o stare de sănătate quasiuniformă, titrurile anticorpilor neutralizanți obținute în urma utilizării aceluiași vaccin, administrat în același fel, în mod obișnuit induc valori cuprinse între 0 și 20 de UI/ml. (BLANCOU J., și col, 1986,  Sci. Tech. Anim Lab., 11 (3), 237-242.; PRECAUSTA P. (1972). Symp. Ser. immunobiol. Stand., 21, 162-178,; PRECAUSTA P., și col.(1985). In Rabies in the tropics (E. Kuwert, C . Mérieux, H . Koprowski & K. Bogel, eds). Springer Verlag, Berlin, 227 240.)

Vărsta la prima vaccinare este un factor critic: în cazul cățeilor rezultați din femele imunizate ritmic, anticorpii maternali scad sub pragul de interferență cu antigenul vaccinal după vărsta de 10 săptămîni (LAWSON și col, 1972, Rev. can.Méd. comp., 36, 339-34; PRECAUSTA P., și col.(1985). In Rabies in the tropics (E. Kuwert, C . Mérieux, H . Koprowski & K. Bogel, eds). Springer Verlag, Berlin, 227 240.)

Studii publicate de Blancou și col (BLANCOU J., AUBERT M.F.A., PRAVE M. & HADDAD N. (1986). Sci. Tech. Anim.Lab., 11 (3), 237-242.) arată că starea de sănătate a fiecărui individ și categoria de creștere au o influență majoră asupra nivelului anticorpilor neutralizanți postvaccinali: titrul acestora variază ”considerabil” în funcție de categoria de creștere, respectiv între câinii „de laborator”, câinii  pet și câinii „de semi-stradă”, care trăiesc liber. Titrurile scad la 5,9% în cazul cîinilor de „semi-stradă” față de titrurile înregistrate la câinii „de laborator”. În general, populațiile de câini de stradă, indiferent de arealul geografic dezvoltă titruri mai mici decăt câinii de „laborator”. (CHOMEL B. și col. (1987), Rev. sci. tech. Off. int. Epiz., 6 (1), 97-113).  Această observație, făcută de echipe independente, a condus la incriminarea statusului de sănătate ca factor care influențează negativ dezvoltarea răspunsului imun postvaccinal. TEEPSUMETHANON W și col.,(1991, Vaccine, 9, 627 630) au constatat că titrul anticorpilor antirabici la câinii - pet clinic sănătoși a avut o valoare mai mare față de titrul dezvoltat de câinii - pet cu anemie. Pe o populație de 440 câini pet, menținuți în aceleași condiții, Sasaki și col.  (Rev. sci.tech. Off. int. Epiz.) 1992, 11 (3), 735-760) au demonstrat că cei cu endoparaziți au dezvoltat titruri ale anticorpilor neutralizanți semnificativ mai mici decăt câinii neparazitați.

Foarte interesante și îngrijorătoare sunt rezultatele comunicate de Sikes și col. (SMITH J . S . și col.,  1973, Bull. Wld Hlth Org., 48, 535 54) care au administrat cîteva tipuri de vaccin antirabic la câini și i-au supus după un an și respectiv trei ani de la vaccinare, infecției de control. Comentariul asupra experimentului după trei ani de la vaccinare a fost: „În acest studiu, ca și în multe altele, prezența anticorpilor neutralizanți antirabici la momentul infecției de control nu a indicat protecția tuturor animalelor. De asemenea, absența anticorpilor neutralizanți în ser la momentul infecției de control nu a însemnat că animalele nu erau protejate. Cu toate acestea, s-a înregistrat o semnificație statistică puternică (P 0,1) a faptului că animalele care au prezentat anticorpi neutralizanți la momentul infecției de control au fost mai bine protejate decât cele fără anticorpi neutralizanți detectabili”.

Sunt prezente pe fluxul informațional și date care incriminează ca factori de risc structura populației de câini și managementul acesteia. Un astfel de studiu arată că categoria de vârstă susceptibilă a fi omisă de la campaniile de vaccinare sunt câinii în primul an de viață, iar menținerea câinilor în condiții de semi-libertate sunt breșe în bariera împotriva rabiei.

Acestea sunt elementele științifice disponibile care trebuiesc luate în considerare  în proiectarea programului de control al rabiei.

Performanța vaccinurilor este recunoscută și reprezintă elementul constant în această strategie.

Variabilele sunt reprezentate de:

1. Statusul rabiei în România;

2. Structura și dimanica populației canine în mediul urban și rural;

3. Identificarea și catagrafia populației canine free–roaming în urban și a celei din mediul rural.

Prima breșă majoră în controlul rabiei este reprezentată de ignorarea câinilor neidentificați. Precizarea expresă prin care se vaccinează exclusiv câinii care îndeplinesc cerințele Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 1/2014 pentru aprobarea Normelor privind identificarea şi înregistrarea câinilor cu stăpân, cu modificările şi completările ulterioare, recunoaște și acceptă existența în România a câinilor fără stăpân, pe care îi exclude cu bună știință de la vaccinare, și în felul acesta menține veriga cel mai frecvent implicată în transmiterea rabiei la om, rezervor potențial de rabie.

În aceste condiții, decizia de a se repeta vaccinarea din doi în doi ani la câinii cu stăpân, practic dublează riscul transmiterii rabiei la om.

Pentru câinii din categoria cu stăpân, precizată de Ordinul ANSVSA 1/2014, cu statut de animal de companie, în mediul urban, rapelul la interval de 2 ani după imunizarea din primul an de viață este o decizie realistă și asiguratoare ca efect.

Pentru câinii din categoria cu stăpân, precizată de Ordinul ANSVSA 1/2014, cu statut de animal de pază, care trăiesc liber (free-roaming) și pentru câinii fără stăpân (neidentificați) (a căror existență ordinul ANSVSA o acceptă implicit și este o realitate), din mediul rural, decizia referitoare la frecvența vaccinării antirabice la câinii care au depășit vârsta de un an trebuie să fie stabilită pe baza rezultatelor analizei de risc cantitative, cu precizarea că acuratețea acesteia este dependentă de calitatea datelor incluse în analiză.

Sunt cunoscute date potrivit cărora:

1. În perioada 2019 - 2023, informațiile publice ale IDSA raportează confirmarea rabiei la vulpi, urmare a supravegherii passive, a 3, 5, 5, 28 și 16 cazuri (în ordine cronologică);

2. În RECS sunt înregistrați 5289455 câini și se poate aprecia distribuția lor pe județe. Este de presupus că acești câini sunt din categoria ”pet”, majoritar în mediul urban și, într-o proporție ce variază în limite greu de estimat, câini din mediul rural (de pază pt turme, GP-uri).

Pentru câinii fără stăpân (a căror existență ordinul ANSVSA o acceptă implicit și este o realitate), ne întrebăm dacă sunt oare disponibile date cantitative referitoare la populația de câini care nu este înregistrată în RECS, precum:

• Catagrafia populației canine după fiecare sezon de împerechere;

• Structura de vârstă, sex, capacitate reproductivă (sterilizați?), a populației canine neînregistrate;

• Status sanitar.

Iar cu referire la statusul rabiei în populațiile ce sunt verigă epidemiologică a rabiei  în România care sunt valorile unor parametrii de bază, respectiv:

1. Care este nivelul de protecție antirabică al „turmei”?

2. Care este nivelul de protecție în mediul silvatic, al vulpilor?

3. Care este riscul rabic asociat expansiunii și înmulțirii populației de șacali?

Sunt informațiile bazice cu care ar trebui inițiată analiza cantitativă a riscului rabic în populația de carnivore din România. În absența rezultatului furnizat de analiza cantitativă a riscului rabic, modificarea frecvenței imunizării antirabice a câinilor este hazardată.

O astfel de breșă ne poate aduce în situația epidemiologică a rabiei cu care România s-a confruntat la populația de vulpi, consecutiv perioadei în care vaccinarea vulpilor nu s-a realizat tot din motive financiare. Există dovezi științifice care atestă că reducerea presiunii asupra împiedicării diseminării rabiei în populațiile susceptibile, prin întreruperea cordonului vaccinal pentru un singur an, duce la regresul situației epidemiologice cu 3-4 ani.

Articol de: prof. univ. dr. DUMITRU MILITARU, președinte Secție Medicină Veterinară ASAS

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Asociația Industriei de Protecția Plantelor din România (AIPROM) și Alianța Industriei de Semințe din România (AISR), organizații profesionale reprezentative ale furnizorilor de produse pentru protecția plantelor și semințe în România, continuă să susțină că ordonanța suspendării datoriilor va afecta, pe termen mediu şi lung, întregul sector agricol, inclusiv fermierii, mai ales pe cei mici și mijlocii. Membri ai celor două asociații au fost prezenți la consultările desfășurate la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale pe tema proiectului de OUG pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2024 pentru stabilirea unor măsuri de sprijin cu caracter temporar, destinate producătorilor agricoli în scopul gestionării efectelor fenomenului de secetă pedologică din anul 2023 și ca urmare a agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei.

După consultările de joi – 26 septembrie 2024, vineri, pe 27 septembrie AIPROM și AISR au transmis MADR, printr-o scrisoare comună, punctul de vedere cu privire la proiectul de OUG. De altfel, cele două asociații, atât împreună cât și separat, au transmis puncte de vedere pe acest subiect încă de la începutul lunii septembrie, prin scrisori de poziție, atât către ministerul de resort, cât și către Guvernul României.

„Reiterăm că furnizorii de input-uri sunt parte din același ecosistem cu fermierii din România, traversând același context dificil prin care trece agricultura, fermierii și întreaga industrie conexă. Apreciem deschis modul în care Ministerul Agriculturii depune toate eforturile pentru a veni în sprijinul producătorilor agricoli afectați de seceta din ultimii ani și de a găsi soluții pentru susținerea activităților agricole după decapitalizarea produsă de seceta prelungită. Considerăm că propunerea de ordonanță de urgență pentru aprobarea schemei de ajutor de stat „Creditul fermierului” este o măsură binevenită și absolut necesară pentru a asigura finanţarea fermierilor afectaţi de secetă ȋn vederea continuării activităţii. Cu toate acestea, suntem de părere că intervenția guvernului în relațiile comerciale antamate între furnizori – distribuitori – fermieri, propusă de Proiect, în sensul suspendării rambursării creditului comercial, amânării componentelor acestuia și a interzicerii măsurilor de recuperare, executare silită asupra creanțelor acumulate, dincolo de faptul că ridică unele semne de întrebare de ordin constituțional și legal, va afecta, pe termen mediu şi lung, întregul sector agricol, incluzând aici nu doar furnizorii și distribuitorii, ci și fermierii, mai ales producătorii agricoli mici și mijlocii”, se arată în punctul de vedere transmis Ministerului Agriculturii de către cele două organizații.

Asociația Industriei de Protecția Plantelor din Romania (AIPROM) și Alianța Industriei Semințelor din Romania (AISR), ai căror membri asigură aproape 85% din consumul de produse de protecție a plantelor în țara noastră, respectiv aproximativ 80% din consumul de semințe de uz agricol de la noi, transmit public că nu pot fi de acord cu prevederile Articolului 6, punctul 2, din Proiect, date fiind consecințele negative asupra sectorului agricol, competitivității și modernizării acestuia.

„Ca reprezentanți ai furnizorilor de input-uri, atragem atenția că, în continuare, ultima formă propusă a proiectului de Ordonanță de Urgență a Guvernului nu rezolvă problema de fond la care încearcă să răspundă: lipsa lichidității fermierilor, viabilitatea lor economică și menținerea încrederii în ecosistemul agribusiness-ului românesc. Dimpotrivă, ar putea avea repercusiuni majore pentru furnizorii de inputuri, primii din lanțul valoric furnizori – distribuitori – fermieri, prin plasarea costurilor pe umerii furnizorilor de input-uri agricole, ca urmare a intervenției asupra termenilor comerciali liber agreați de furnizori cu distribuitorii lor.”

Furnizorii de input-uri acordă agricultorilor de termene de plată foarte lungi, poate cele mai lungi în comparație cu alte piețe mature, chiar și de până la 365 de zile. Acest fapt a permis fermierilor accesul la achiziționarea de tehnologii și produse necesare pentru înființarea și protejarea culturilor.

Valoarea estimată a pieței input-urilor de produse de protecția plantelor și semințe însumează aproximativ șapte miliarde de lei. „Furnizorii de input-uri au contractat împrumuturi și trebuie la rândul lor să plătească furnizorii pentru materii prime, în contextul în care, prin natura și modelul de business din România, furnizorii de input-uri își încasează creanțele comerciale la termene de plată foarte mari, ceea ce finanțează de facto agricultura și fermierii”, punctează AIPROM și AISR.

Companiile din cele două industrii susțin că nu au capacitatea să continue să opereze pentru o perioadă atât de lungă fără certitudinea veniturilor pe care să le reinvestească în cea mai mare parte în pregătirea unui nou an agricol, și fără certitudinea că pot recupera creanțele comerciale folosind mijloacele permise de lege. Din banii încasați anual, companiile furnizoare de inputuri își finanțează mai departe activitatea de producție sau de aprovizionare cu materii prime, își achită impozitele și contribuțiile către bugetul de stat, își plătesc salariații, care reprezintă un procent important având în vedere dimensiunea acestor industrii.

„Agricultura din România s-a dezvoltat în ultimele două decenii cu ajutorul tehnologiilor aduse pe piață și puse la dispoziția fermierilor de către companiile furnizoare de input-uri. Membrii AIPROM și AISR au fost și vor rămâne parteneri de încredere în lanțul valoric. Acestia au construit și contribuie în mod esențial la modernizarea și îmbunătățirea competitivității sectorului agricol din România. La acest moment nu avem o estimare cu privire la ponderea din cifra de afaceri, la nivelul fiecărei industrii, ce ar putea fi afectată din cauza deciziei de suspendare a rambursării creditului comercial, a componentelor acestuia și a interzicerii măsurilor de recuperare, executare silită asupra creanțelor acumulate, ceea ce face dificilă bugetarea noului an agricol, fapt ce poate afecta abilitatea de a contracta credite și afecta viabilitatea financiară a membrilor celor două asociații profesionale”, precizează organizațiile, care adugă că acest lucru ar putea avea, pe viitor, un efect de bumerang asupra fermierilor prin acordarea mai dificilă a creditului comercial, în funcție de strategia comercială individuală a fiecărui membru.  

Având în vedere modelul de desfășurare a activităților comerciale în România, - finanțare de facto a agriculturii și fermierilor -, a incertitudinii magnitudinii impactului financiar asupra celor două industrii, a asigurării suficienței fondurilor bugetare care vor putea fi accesate de fermieri pentru a crea lichiditate în piață și a înlătura efectele fenomenului de secetă, AIPROM și AISR consideră că adoptarea Proiectului de Ordonanță în forma actuală va avea un impact negativ asupra sectorului agricol din țara noastră. Pe de altă parte, va submina încrederea investitorilor străini și locali în piața românească, afectând competitivitatea agriculturii locale, iar transferul întregii poveri financiare de la fermieri către furnizorii de inputuri nu este numai nesustenabilă și periculoasă, ci și discriminatorie.

„Reprezentanții celor două asociații profesionale au participat la consultările de la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, dar reamintim că orice decizii care au legătură cu politicile comerciale nu pot fi luate în cadrul asociativ, fiecare companie membră având propria strategie comercială”, conchid cele două asociații profesionale care reprezintă sectoarele de protecția plantelor și semințelor.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În urma apariției în spațiul public a unor informații potrivit cărora România încalcă o serie de norme europene privind exportul de animale vii, Ministerul Agriculturii face următoarele precizări, printr-un comunicat de presă transmis la redacție vineri, 30 august 2019, „pentru corecta informare a opiniei publice”.

Concret, MADR precizează că „Anterior realizării transportului de ovine în Golful Persic, ANSVSA, autoritatea competentă pentru exportul animalelor, a transmis căpitanului navei instrucțiuni tehnice privind transportul în siguranță al animalelor, cu respectarea regulamentelor europene în domeniu. În premieră, pentru exporturile de animale efectuate din România către ţări terțe, sănătatea și bunăstarea animalelor au fost monitorizate pe întreaga durată a călătoriei de către un medic veterinar, care a asigurat şi asistența sanitară veterinară pentru animalele transportate.

Nava Al Shuwaikh, încărcată cu 66 000 de capete tineret ovin, a plecat din portul Midia, județul Constanța în data de 14 iulie 2019 și si-a încheiat călătoria în data de 6 august 2019, în portul Muscat, din Oman. Durata călătoriei a fost de 23 de zile, perioadă în care s-a înregistrat un procent de mortalitate de 0,5 % din totalul animalelor îmbarcate, procent care se încadrează în limita acceptată în astfel de situații, de maximum 1,5 % mortalitate tehnologic admisă.

ANSVSA a primit raportări zilnice privind starea de sănătate a animalelor, semnate de medicul veterinar prezent la bord, precum şi un raport final, întocmit de căpitanul navei. Animalele transportate pe punțile superioare nu s-au aflat sub acţiunea directă a razelor solare, acestea fiind acoperite. Temperatura a fost monitorizată zilnic, în toate zonele unde au fost cazate animalele, rapoartele veterinare indicând faptul că pe nicio punte nu a fost depăşit pragul de 35 de grade Celsius. Din datele incluse în aceste raportări, precum şi din fotografiile realizate pe durata călătoriei (atașate) a reieșit faptul că nu au fost înregistrate probleme majore privind sănătatea şi bunăstarea animalelor. Nu au fost semnalate astfel de probleme nici la destinație, unde s-a făcut debarcarea animalelor. Toate informațiile de mai sus sunt bazate pe documente semnate și asumate de către medicul veterinar care a însoțit transportul și de căpitanul navei.

De asemenea, pe toata durata transportului de ovine, au fost respectate normele referitoare la regimul de temperatură, de furajare și la necesarul de apă al animalelor.

România este a treia țară din Uniunea Europeană în sectorul creșterii ovinelor. De asemenea, exportul reprezintă un element important pentru acest sector, la nivelul anului 2018 exportându-se 48,5 mii de tone de carne de ovine. Interzicerea exportului către țările din zona Golfului Persic ar afecta grav interesele crescătorilor și ale exportatorilor de animale, având implicații sociale și economice greu de cuantificat”.

Nu mai puțin de 20 de litri de motorină și 4-5 litri de erbicid (altul decât glifosatul) ar fi necesare pentru a înlocui doi litri de astfel de produs, a precizat Alexandru Gheorghe, proprietarul exploatației agricole vegetale ialomițene Somalex, beneficiile sale pentru culturile agricole fiind recunoscute și de Elena Tatomir, director general, Direcția Generală Politici Agricole din Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR).

„Uniunea Europeană ne impune din când în când restricții care pot avea consecințe deloc favorabile pentru producția pe care o realizăm. Și mă refer aici la interdicția de a utiliza glifosat, care nu este iminentă pentru anul acesta, dar se discută ca în următorii 4-5 ani să nu mai putem utiliza glifosatul în activitatea noastră. Glifosatul, pentru cine nu știe, este un erbicid cu acțiune totală și care în foarte multe situații rezolvă problemele sănătății culturilor noastre. Există presupuneri nedovedite că efectele sale asupra sănătății omului ar fi negative. Renunțând la utilizarea glifosatului, ca o consecință, am consumat mai mult carburant. Practic, renunțând la doi litri de glifosat pentru un hectar, putem consuma 20 de litri de motorină pentru a-i înlocui efectul și alți 4-5 litri de alt erbicid al cărui efect însumat poate fi de două sau de trei ori mai mare decât al glifosatului”, a afirmat șeful Somalex, exploatație care se întinde pe o suprafață de 3.400 ha, în cadrul Romanian Food&Agribusiness Conference.

Punctul de vedere al fermierului a fost susținut în cadrul evenimentului și de Elena Tatomir, reprezentantul MADR, care a recunoscut că instituția din care face parte a înștiințat oficialitățile de la Bruxelles că nu ar fi deloc benefică pentru agricultura românească interzicerea acestui erbicid.

„Pentru glifosat, noi am făcut un punct de vedere la Comisia Europeană, tocmai pentru a nu-l scoate din produsele care se utilizează în agricultură, acest erbicid, care este benefic pentru culturile noastre, din cauza gradului ridicat de îmburuienare. O scoatere a lui din gama celor utilizate ar fi destul de dăunătoare pentru agricultura românească”, a menționat la rândul său directorul MADR.

La data de 9 noiembrie 2017, ScoPAFF a discutat despre propunerea de menținere pe piață a glifosatului pentru o perioadă de cinci ani. În data de 27 și 28 noiembrie a.c., ca urmare a nereușitei de acum câteva zile, se va relua votul prin reunirea unui comitet de apel.

„Dezamăgitor că încă nu există o decizie clară. Dacă statele membre ar urma știința, glifosatul ar fi fost aprobat pe 15 ani, deja de anul trecut. Instituțiile trebuie să construiască încredere în știință și alimente sigure pe care le avem în Europa, să nu le distrugem. În cazul în care politica câștigă, știința pierde”, potrivit vocilor autorizate din ECPA.