Contextul economic actual obligă fermele să-și regândească strategia de nutriție. Creșterea accelerată a prețurilor la inputuri, în special la îngrășămintele pe bază de azot și la motorină, pune presiune directă pe costul la hectar și pe profitabilitate.

În acest peisaj, Vixeran^® nu mai este doar o opțiune tehnologică, ci un instrument tehnic de control al costurilor, cu avantaj major de aplicare în vegetație, mai ales în această perioadă la culturile de porumb și floarea-soarelui.

Presiunea din piață: Azotul revine pe trend ascendent

Datele recente (IndexMundi) arată o volatilitate ridicată și o tendință uriașă de scumpire:

• 2023: 400–500 $/tonă

• 2024: 350–450 $/tonă

• 2025: 450–500 $/tonă

• Ianuarie 2026: 530–570 $/tonă

• Aprilie 2026: ~700 $/tonă

• Estimare Mai 2026 ~900 $/tonă

În practică, asta înseamnă că fiecare kilogram de azot devine mai scump, iar costul unei treceri dedicate pentru fertilizare (motorină, uzură, timp) apasă suplimentar pe costul/ha.

Vixeran^®: Eficiență biologică și integrare simplă în programul tehnologic

Vixeran^® este o soluție biologică de nutriție care contribuie la asigurarea aportului de azot către plantă. O singură aplicare (50 g/ha) poate furniza aproximativ 50 kg azot substanță activă/ha.

Un avantaj operațional important este că Vixeran^® se poate aplica în tank-mix, odată cu produsele de protecția plantelor deja planificate. Acest aspect este deosebit de valoros la cultura de porumb și floarea-soarelui, unde fereastra de aplicare în vegetație și disponibilitatea utilajelor pot limita intervențiile suplimentare.

Calcul economic comparativ (aprilie 2026)

1) Varianta clasică (uree)

Pentru 50 kg azot s.a., este nevoie de aproximativ 108,7 kg uree (46% N).

• La 700 $/tonă (aprox. 3.220 RON/tonă**), costul ureei este ~350 RON/ha.

• Cost suplimentar: o trecere separată cu utilajul (motorină + uzură + manoperă) estimată la minimum 60–80 RON/ha.

Total estimat: >410 RON/ha.

2) Varianta cu Vixeran^®

• Doza 50 g/ha: 211,65 RON/ha (la preț listă 4.233 RON/kg).

• Cost aplicare: 0 RON/ha, deoarece se aplică în amestec (tank-mix) cu tratamentele, produsele deja programate.

Total: 211,65 RON/ha.

Economie directă estimată: Circa 200 RON/ha economisește fermierul, doar din comparația costurilor echivalente pentru acoperirea a ~50 kg N s.a./ha (în scenariul de preț de mai sus).

**Notă: conversiile valutare și prețurile pot varia; cifrele sunt orientative pentru ilustrarea impactului economic.

De ce contează acest lucru în câmp: Argumente tehnice

1. Dependență redusă de condițiile meteo pentru eficiența azotului
Ureea aplicată la sol depinde de umiditate pentru solubilizare și poate avea pierderi în anumite condiții (ex. volatilizare). Vixeran^® contribuie la nutriția cu azot prin mecanisme biologice, susținând planta pe parcursul perioadei de vegetație.

2. Aplicare fără trecere suplimentară (folosirea în tank-mix)
Integrarea în amestectul de tratamente de protecția plantelor reduce:

• consumul de motorină;

• uzura utilajelor;

• timpul de lucru și presiunea pe logistică;

• riscul de a rata fereastra optimă de intervenție, aplicare.

3. Flexibilitate pentru culturile unde „încă se mai poate aplica”
În multe ferme, porumbul și floarea-soarelui rămân culturile cu fereastră practică de aplicare în vegetație. Vixeran^® se potrivește bine în acest context, ca soluție rapidă de optimizare a nutriției, fără a complica planul de lucrări.

4. Stabilitate economică într-o piață volatilă
Atunci când prețul îngrășămintelor fluctuează puternic, soluțiile care îmbunătățesc eficiența și reduc costurile operaționale ajută la menținerea profitabilității/ha.

Culturile vizate

• Porumb – prioritar (aplicare în vegetație + integrare cu tratamentele planificate);

• Floarea-soarelui – prioritar (aceleași beneficii logistice și economice);

• Grâu și rapiță – se poate integra în tehnologiile de nutriție și protecție, în funcție de fenofază și programul de tratamente;

• Vița-de-vie sau cartof - prioritar (aplicare în vegetație + integrare cu tratamentele planificate).

• Porumb: https://www.syngenta.ro/program-tehnologic-porumb
• Floarea-soarelui: https://www.syngenta.ro/program-tehnologic-floarea-soarelui
• Cereale păioase și rapiță: https://www.syngenta.ro/program-tehnologic-cereale-paioase; https://www.syngenta.ro/program-tehnologic-rapita
• Vița-de-vie și cartof: https://www.syngenta.ro/program-tehnologic-vita-de-vie; https://www.syngenta.ro/program-tehnologic-cartof

Material realizat de: ADRIAN GEANĂ, Manager Marketing Protecția plantelor cultura mare Syngenta România și Rep. Moldova

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC) atrage atenția Guvernului cu privire la Ordonanța de Urgență privind declararea stării de criză pe piața țițeiului și a produselor petroliere, că măsura de reducere a cantității de biocarburant din benzină (de la 8% la minimum 2%), prezentată public ca soluție rapidă de scădere a prețului final, afectează direct producătorii agricoli și, în același timp, ridică probleme de legalitate europeană și de sustenabilitate a sectorului agricol. AAC subliniază că nu există alte țări membre ale Uniunii Europene care să fi luat o decizie similară.

Solicitările AAC către Guvernul României și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale:

1. Respectarea angajamentelor europene privind biocombustibilii

Mandatul de amestec minim de biocombustibili (B8 – 8% bioetanol în benzină), reprezintă o obligație asumată de România față de Comisia Europeană prin Directiva RED III și transpusă prin OUG 80/2018. Orice derogare, chiar temporară, trebuie notificată formal Comisiei și justificată ca situație excepțională, conform procedurilor prevăzute de dreptul UE. „Adoptarea unei reduceri discreționare, fără notificare prealabilă și fără evaluare de impact, nu poate fi considerată soluție de piață rapidă și benefică”, punctează AAC, care, totodată, solicită să se mențină și să nu se modifice mandatul B7 la motorină, deoarece orice reducere ar avea un impact economic negativ.

„Valoarea adăugată adusă de industria de procesare a rapiței pentru biodiesel este de 385.000.000 euro, calcul efectuat pe volumul procesat în România, măsurat prin randamentul de extracție, prețul materiei prime, prețul vânzării către industria de biodiesel și venitul conex din vânzarea șrotului de rapiță către zootehnie. În afară de valoarea adăugată, industria conexă va fi impactată negativ la rândul ei. Iar piața locală va fi inexistentă pentru fermierii din România, aceștia rămânând captivi la discreția exportatorilor sau a comercianților intracomunitari. Efectiv, se va muta valoarea adăugată din România către țările din vestul Europei și va fi redus venitul fermierilor români prin lipsa competitivității dintre piața internă și cea externă.”

Aceleași principii ca mai sus se aplică și în cazul mandatului B8 pentru etanolul din benzină. Piața de procesare nu va mai aduce valoarea adăugată, lipsa competiției va crea factorul discreționar în formarea prețului la porumb, iar tot ceea ce înseamnă valoare adăugată va fi transferat către țările din vestul Europei

„O astfel de derogare neanunțată și nejustificată creează un precedent periculos. România își pierde credibilitatea ca stat membru care respectă angajamentele din politica europeană de energie și climă. Consecințele s-ar resimți imediat în negocierile viitoare privind RED IV, Pactul Verde European și alocarea fondurilor din Politica Agricolă Comună (PAC)”, arată Alianța pentru Agricultură și Cooperare. 

2. Impactul direct asupra agricultorilor români

Reducerea componentei BIO afectează direct fermierii care au investit și și-au asumat contracte de livrare către industria de etanol pentru biocombustibili. Aceste culturi reprezintă o sursă stabilă de venit pentru mii de exploatații agricole din zonele rurale, contribuie la asigurarea rotației culturilor și reduc dependența de importuri de materii prime.

O scădere bruscă a cererii va genera:

• pierderi financiare imediate pentru fermierii care au încheiat deja contracte de livrare;

• intrarea într-o piață captivă, generată de lipsa competiției între procesarea internă și export;

• apariția unui factor discreționar în formarea prețurilor, care va exercita o presiune suplimentară asupra fermierilor lipsiți de alternative comerciale.

„Această măsură nu conduce la o reducere semnificativă a prețului combustibilului. Impactul estimat este de maximum 30 de bani pe litrul de benzină, nivel nesemnificativ în condițiile actuale ale pieței.”

3. Alte aspecte esențiale care trebuie avute în vedere

• Efectul asupra locurilor de muncă rurale: industria biocombustibililor susține mii de posturi în zone defavorizate, iar reducerea lor agravează depopularea satelor și pauperizarea populației locale.

• Alternative reale și conforme cu UE: reducerea accizei la motorina agricolă (măsură deja anunțată) este o soluție țintită și legală care ajută direct fermierii fără a încălca obligațiile RED. „Considerăm însă că se poate extinde acest ajutor și se poate menține amestecul BIO, compensând eventual cu scheme de sprijin temporar notificate la Bruxelles.”

• Impactul de mediu și de securitate energetică: biocombustibilii reduc dependența de fosile importate. Sacrificarea lor pentru o criză temporară contrazice angajamentele de tranziție verde asumate de România.

4. Concluzii și soluții recomandate

Fermierii din România nu se opun măsurilor de protecție a consumatorilor, dar cer ca acestea să respecte dreptul european și să nu sacrifice un sector agricol deja vulnerabil. De aceea, AAC solicită implementarea urgentă a următoarelor măsuri:

• Reducerea temporară a accizei, propusă chiar de industrie ca alternativă, cu un impact estimat de circa 30 de bani pe litru (restul fiind taxe, accize și TVA) neutru față de structura de cost a oricărui operator și fără efect asupra cererii de biocarburanți;

• Menținerea blendingului de 8% cu flexibilitate operațională, adică permiterea compensării deficitelor lunare pe parcursul anului calendaristic, fără reducerea pragului anual. Această abordare există în practica unor state membre și nu afectează nici consumatorul, nici fermierul furnizor;

• Dacă derogarea era inevitabilă, mecanismul compensatoriu din alin. (2) al art. 5 ar fi trebuit să fie obligatoriu, cu termene și volume clare de recuperare, și extins explicit la furnizorii de materie primă agricolă, nu doar la operatorii petrolieri.

„Fermierul a plătit prețul unei crize pe care nu a generat-o, cu un instrument de compensare care nici măcar nu îl menționează. Domnilor guvernanți, agricultura românească nu este o variabilă de ajustare în crize temporare! Ea este pilonul securității alimentare și energetice a țării. Respectarea angajamentelor europene și protecția fermierilor nu sunt opționale, ci sunt condiții ale dezvoltării durabile a României.  Solicităm ca, în OUG privind declararea situației de criză pe piața țițeiului și/sau a produselor petroliere și pentru instituirea unor măsuri de protejare a economiei și populației pe durata situației de criză, precum și pentru modificarea unor acte normative în domeniul energiei, Art. 5 să aibă forma de mai jos, în caz contrar Guvernul să anunțe compensațiile concrete echivalente pe care le va acorda în regim de urgență.”

În concluzie, Alianța pentru Agricultură și Cooperare vrea ca în articolul 5 din OUG să se specifice: „Pe durata situației de criză stabilită potrivit art. 1, prin derogare de la prevederile art. 3 alin. (3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2018 pentru stabilirea condițiilor de introducere pe piață a combustibililor lichizi și gazoși, de introducere a unui mecanism de monitorizare și reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră și de stabilire a metodelor de calcul și de raportare a reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră și pentru modificarea și completarea Legii nr. 220/2008  pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, aprobată cu modificări prin Legea nr. 311/2018, cu modificările și completările ulterioare, privind obligația de introducere în consum a carburanților cu conținut de biocarburanți, operatorii economici pot comercializa pe teritoriul României benzină cu un conținut de biocarburant de minim 2% în volum, cu condiția menținerii blendingului cu flexibilitate operațională, respectiv permiterea compensării deficitelor lunare pe parcursul anului calendaristic, fără reducerea pragului anual de 8%.”

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Drumul Europei către neutralitatea climatică transformă profund sectoarele care se confruntă cu provocări majore de decarbonizare, iar aviația se numără printre cele mai afectate. Întrucât aeronavele nu pot fi electrificate, iar tehnologiile alternative de propulsie sunt încă insuficient dezvoltate, combustibilul sustenabil pentru aviație (Sustainable Aviation Fuel – SAF) reprezintă, în prezent, cea mai viabilă soluție pentru reducerea emisiilor din transportul aerian.

Reglementările europene impun deja introducerea SAF (Sustainable Aviation Fuel) în amestec, pornind de la 2% și crescând progresiv până la 70% până în anul 2050, ceea ce transformă piața combustibililor pentru aviație și generează o cerere semnificativă pentru materii prime sustenabile, produse la scară largă. În acest context, decarbonizarea aviației nu mai este doar o problemă industrială și de mediu, ci și una agricolă, deoarece leagă politicile energetice de economiile rurale și de deciziile de producție la nivelul fermelor din întreaga Uniune Europeană.

În acest cadru european mai larg, țările cu baze agricole solide sunt în mod natural bine poziționate pentru a juca un rol important, iar România este un exemplu relevant. Agricultura rămâne un contributor strategic la PIB și la ocuparea forței de muncă în mediul rural, iar dezvoltarea biocombustibililor avansați oferă fermierilor o cale practică de diversificare și creare de valoare. Fermierii români cultivă deja suprafețe extinse cu plante oleaginoase și se află printre principalii producători de floarea‑soarelui din Uniunea Europeană. Dincolo de piețele tradiționale de hrană și furaje, aceste culturi pot furniza și materii prime pentru combustibili sustenabili pentru aviație, produși în conformitate cu standardele europene stricte.

O oportunitate majoră constă în extinderea culturilor intermediare sau secundare cultivate între ciclurile agricole principale: soiurile oleaginoase cu ciclu scurt pot fi recoltate și valorificate comercial, transformând practicile de conservare a solului în surse suplimentare de venit. Fermierii adoptă treptat aceste sisteme, prin semănarea culturilor oleaginoase după grâu și integrarea rotațiilor cu plante precum floarea‑soarelui, crescând productivitatea terenurilor fără extinderea suprafețelor agricole sau competiție cu producția alimentară. Acest potențial este susținut și de politicile naționale care vizează atingerea unui prag de 1% biocombustibili avansați până în 2025 și 3,5% până în 2030¹, în timp ce baza agricolă solidă a României, fermele comerciale și infrastructura existentă creează condiții favorabile pentru creșterea producției și furnizarea de materii prime către piața emergentă a combustibililor sustenabili pentru aviație.

Inovația tehnologică va fi esențială pentru extinderea eficientă a sistemelor de culturi secundare. Companii precum Corteva Agriscience, companie internațională de știință și tehnologie agricolă, investesc peste 4 milioane de dolari zilnic în cercetare și dezvoltare și operează mai mult de 120 de centre R&D la nivel global, oferind fermierilor soluții agricole avansate. Acestea includ hibrizi oleaginoși de înaltă performanță, cu producții îmbunătățite, cicluri de vegetație mai scurte și o reziliență sporită la stresul climatic, caracteristici‑cheie pentru integrarea culturilor intermediare, menținând în același timp sănătatea și productivitatea solului pe termen lung. În paralel, colaborarea de‑a lungul întregului lanț valoric contribuie la conectarea producției agricole cu cererea din sectorul energiei regenerabile. De exemplu, Etlas, societatea mixtă dintre Corteva Agriscience și bp, demonstrează cum inovația poate reuni expertiza în genetică vegetală cu capacitățile din sectorul energetic, creând un flux mai predictibil de materii prime agricole pentru combustibili sustenabili pentru aviație și motorină regenerabilă, oferind totodată fermierilor noi oportunități de venit.

La nivel european, predictibilitatea reglementărilor este la fel de importantă. Comisia Europeană definește în prezent termenul de „cultură intermediară” în cadrul legislației privind energia regenerabilă, clasificare care va determina ce produse agricole sunt eligibile pentru piețele biocombustibililor. Această definiție are un impact direct asupra deciziilor de plantare și a planificării investițiilor la nivelul fermelor. Fără reguli clare și flexibile, producătorii pot ezita să adopte sistemele de culturi intermediare din cauza incertitudinii privind eligibilitatea pe piață. Un cadru de reglementare stabil ar oferi fermierilor încrederea necesară pentru a‑și diversifica producția, aliniindu‑se în același timp obiectivelor de decarbonizare ale Europei.

Cu politici favorabile, inovație tehnologică continuă și o coordonare mai strânsă între sectoarele agricol și energetic, fermierii români sunt bine poziționați pentru a deveni furnizori de încredere în lanțul valoric al combustibililor sustenabili pentru aviație, consolidând în același timp competitivitatea pe termen lung a economiei rurale.

¹ https://commission.europa.eu/system/files/2023-11/ROMANIA%20-%20DRAFT%20UPDATED%20NECP%202021-2030.pdf

Autor: SERGII KHARIN, Country Leader Corteva Agriscience România și Republica Moldova

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Pe 26 ianuarie se sărbătorește Ziua Internațională a Energiei Curate.

Dezbaterile globale privind energia curată se concentrează de obicei pe ceea ce poate fi construit: mai multe panouri solare, parcuri eoliene mai mari și baterii cu durată lungă de viață. Se acordă mult mai puțină atenție a ceea ce poate fi cultivat. Totuși, unele dintre cele mai practice soluții pentru reducerea emisiilor vin din agricultură.

Puține sectoare ilustrează acest lucru mai bine decât aviația și transportul greu. Aviația singură reprezintă aproximativ 2–3% din emisiile globale și, spre deosebire de transportul rutier, nu are o cale ușoară spre electrificare. Combustibilul sustenabil pentru aviație (SAF) și motorina regenerabilă sunt printre puținele opțiuni viabile pe termen scurt. Cererea crește rapid, consumul global de SAF se estimează că va crește de la aproximativ un milion de tone în 2024 la până la zece milioane de tone până la finalul deceniului, în timp ce cererea de motorină regenerabilă ar putea aproape să se dubleze în aceeași perioadă.

Problema nu este tehnologia, ci aprovizionarea. Capacitatea de rafinare se extinde, cerințele devin mai stricte, iar companiile aeriene sunt presate să își reducă emisiile. Ceea ce lipsește este o sursă fiabilă și scalabilă de materii prime cu emisii scăzute. Aici agricultura poate juca un rol decisiv.

Culturile oleaginoase precum floarea-soarelui sau rapița pot oferi o soluție eficientă pentru a crește la scară producția de biocombustibili. Nu sunt întotdeauna utilizate pentru alimentație și pot fi cultivate între ciclurile principale ale culturilor alimentare, ca așa-numite culturi intermediare. Acestea nu necesită teren suplimentar, nu înlocuiesc producția de hrană și pot îmbunătăți sănătatea solului prin reducerea eroziunii și creșterea materiei organice. Pentru fermieri, reprezintă o sursă suplimentară de venit într-o perioadă în care marjele agricole sunt sub presiune.

Acest lucru nu mai este doar teoretic. La începutul acestui an, compania internațională de cercetare agricolă Corteva Agriscience și compania globală de energie bp au lansat Etlas™, un joint venture conceput pentru a crea un flux dedicat de materii prime pe bază de culturi pentru SAF și motorină regenerabilă. Obiectivul este de a ajunge la aproximativ un milion de tone de materii prime anual până la mijlocul anilor 2030, suficient pentru a produce peste 800.000 de tone de biocombustibil pe an, cu primele livrări așteptate din 2027.

Modelul funcționează prin conectarea a trei părți ale lanțului valoric care au operat istoric separat: fermierii care cultivă culturi oleaginoase intermediare pe terenurile existente; furnizorii de semințe și servicii agronomice care îmbunătățesc randamentul și reziliența; și companiile energetice care transformă aceste culturi în combustibili conformi, cu emisii reduse, folosind infrastructura de rafinare existentă. Rezultatul este o cale eficientă, cu investiții reduse, care transformă perioadele în care terenul ar rămâne nelucrat în faze productive pentru generarea de energie.

Implicațiile sunt deosebit de importante pentru Europa. Conform reglementării ReFuelEU Aviation, companiile aeriene trebuie să utilizeze un amestec de 6% SAF până în 2030, procent care va crește la 70% până în 2050. Pentru fermierii din Europa Centrală și de Est, inclusiv România, aceasta reprezintă o oportunitate economică în creștere. Regiunea dispune de teren arabil extins, producție oleaginoasă bine stabilită și infrastructură existentă de procesare și depozitare.

Dacă Europa și alte regiuni sunt cu adevărat hotărâte să își atingă obiectivele climatice fără a compromite competitivitatea, vor avea nevoie de soluții practice, scalabile și sustenabile din punct de vedere politic. Biocombustibilii agricoli îndeplinesc aceste criterii. Alegerea nu mai este între hrană și combustibil, ci despre utilizarea mai inteligentă a terenurilor, sezon după sezon, pentru a furniza ambele.

Tranziția energetică nu va fi impulsionată doar de tehnologie. Ea va depinde și de fermieri, de câmpuri și de capacitatea adesea subestimată a agriculturii de a alimenta părți ale economiei care au puține alternative. Fermierii au hrănit întotdeauna lumea. Tot mai mult pot contribui și la alimentarea ei.

Autor: ANDRE NEGREIROS, Lider Comercial Corteva Agriscience Europa Centrală și de Est

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Într-un moment în care agricultura este tot mai expusă presiunilor climatice și economice, fermierii încearcă să se adapteze pentru că e singura șansă de supraviețuire. Am stat de vorbă cu dr. ing. Gheorghe Nițu și ing. Cătălin Matei la Ferma Prunaru, una dintre fermele Agrozootehnica Mihăilești, despre această necesitate.

Un prim semnal al adaptării la noua stare de lucruri vine din alegerea culturilor. Să elimini total porumbul, în condițiile în care aceasta era o cultură de bază și cu o pondere foarte mare, e o dovadă a puterii de adaptare de care fermierii au început să dea dovadă. Nici floarea-soarelui nu și-a găsit un loc prea mare, doar 10% în structura culturilor, care a fost dominată de grâu – 50% și rapiță – 40%. „Asolamentul a suferit și suferă mereu niște modificări, niște corecții, legate de schimbările climatice, ne adaptăm și noi la ele și punem culturile cu specific de consum de apă mai mic și cât se poate să beneficieze de capitalul apă din toamnă. Dar nu deranjăm total, avem un asolament echilibrat. De pildă, anul acesta, am crescut proporția la rapiță, la grâu, ceva secară, iar la culturi prășitoare, floarea-soarelui, dar în proporție mai redusă. Porumb chiar nu punem deloc, pentru că a deranjat mult de tot economic. Nu poți să te duci cu 3 tone să echilibrezi cheltuiala, care ar răspunde de la 6-7 tone în sus, cu toate că noi o ținem cum trebuie. Că cine n-are o gândire economică, degeaba, nu poți lucra cu 6/49”, spune dr. ing. Gheorghe Nițu despre alegerea culturilor. 

Tehnologie, da, dar cu discernământ

Într-o perioadă în care se vorbește tot mai mult despre digitalizare și agricultură 4.0, cei doi interlocutori rămân lucizi. Tehnologia este un sprijin, nu un substitut. „Fără implicarea directă a omului, nu se poate”, afirmă ing. Cătălin Matei. Managementul culturilor se bazează pe cartare periodică, adaptare la specificul fiecărei sole, și mai ales pe prezența fizică a inginerului în câmp.

Tehnologia de cultură aplicată este una specifică locului și condițiilor, nefiind adepții unei tehnologii standard. „Noi ne-am echipat în urmă cu 15-20 de ani cu scarificatoare, respectiv tractoare de la 550 CP în sus. Dar nu poți să mergi unilateral, mai ales că trebuie să ai o compoziție a solului, să știi. Când ai cantitatea de argilă peste 35% și o altă structură, spargi harpanul la 3 ani, dar nu poți spune că mergi pe zero (no-till, n.r.). Noi îmbinăm toate aceste metode în funcție de anul respectiv. Pentru că trăim acolo. N-avem ferma la 3.000 de kilometri și ne ducem cu inteligența artificială. O fi și asta, dar prezența omului este necesară, ca și la medicină, or apărea ei roboți, dar robotul e altceva, aduce o pensetă, aduce aia, dar creierul uman decide totul și, bineînțeles, pregătirea lui agronomică. Dumneavoastră ați văzut la domnul inginer (ing. Cătălin Matei, n.r.) că stăpânește lucrurile, le spune, și modestia îl caracterizează, dar calcă terenul, îl vede”, ne explică Gheorghe Nițu cum văd ei pregătirea terenului.

Despre tehnologia no-till ei cred că încă nu e momentul. Se preferă o combinație de metode – scarificare, lucrări minime, arătură doar unde este necesară. Adaptarea, nu dogma, este principiul lor de lucru, considerând că nu e sănătos să treci unilateral la o anumită tehnologie standard. „Când treci unilateral e ca și când ai mânca un singur fel de mâncare. Constați pe tine, dar depinde cât de alimentat ești. De aceea noi avem și programe de nutriție ca lumea, și programe de combatere echilibrate, într-un management adecvat, ca să răspundă, că de aia faci businessul acesta, să scoți un leu. Deci sunt avantaje și dezavantaje. Trebuie să le cântărești. Din vorbe și din aplicații nu merge. Depinde de ce e la tine, de aceea noi și ce cultivăm întrebăm: ce e, vedem care e, cum e în spațiul geografic, are culturi comparative, și atunci nu trebuie să fii tu ăla care cumperi carburant în fiecare zi, că nu ți-l dă nimeni pe degeaba”, adaugă Gheorghe Nițu. 

De aceeași părere este și Cătălin Matei: „Nu zic no-till în niciun caz, dar nu acum. Noi suntem cumva la jumătate. Plugul mai puțin, pentru că, nemaiavând suprafețe mari de floare, de porumb, practic în vară nu poți să folosești, că e greu, folosim scarificator. Deci, la grâu, avem scarificator și semănat, semănătoarea noastră având pregătire”.

Omul nu poate fi înlocuit

Ei consideră că prezența omului nu poate fi exclusă din ceea ce înseamnă viitorul agriculturii. „Eu văd agricultura viitorului cu implicarea totală a omului. Dacă vorbim de viitorul apropiat, vorbim de hibrizi care să se adapteze cumva la condițiile ce urmează să vină, tehnologii noi. În viitorul apropiat cred că n-o să intru în nou foarte mult, pentru că uitați, dă rezultate până la proba contrarie, în următorii câțiva ani, iar ca să vorbim de viitorul îndepărtat, e mult. Noi o să folosim aceeași tehnologie în continuare”, spune inginerul Matei, iar domnul Nițu adaugă: „Sunt păreri și păreri, sigur trebuie luat noul, dar adaptat la ce știi. Dar fără om – nu există. Poți să-ți ușurezi munca, să iei alte măsuri, și depinde, dronele astea… Pe câte hectare, pe ce întinderi, ce fel de agricultură e aia, grădinărit? O agricultură de 50 de hectare? Ia gândiți-vă că ferma franceză, când are 200 de hectare, spune că e big. La noi, 2.000 – 3.000, 40.000 Insula Mare a Brăilei, așa că trebuie să ne gândim… Una e agricultura americană și alta agricultura italiană sau germană, fostul RDG are întinderi mari, fostul RFG are 50, 60, 80 de hectare”.

Tot legat de adaptarea tehnologiei la noile condiții este și alegerea momentului însămânțării. Au decis să semene rapița mai târziu decât se făcea în trecut. La jumătatea lui septembrie față de august: „Se întâmplă fenomenul în care să apară câteva mici ploi, care păcălesc cultura, și ne confruntăm cu o răsărire neuniformă. Și așa am hotărât, am urmărit meteo și am semănat la 15 septembrie. Am riscat puțin, dar cred că se vede că am câștigat anul acesta. La momentul prielnic de semănat, aici am câștigat cel mai mult, și apoi tratamentele specifice, vreo trei din toamnă, unul la începerea vegetației, în primăvară, și tot așa, din trei în trei săptămâni”, ne explică Cătălin Matei motivul acestei schimbări și tot domnia sa ne lămurește de ce e nevoie și de tratamente pentru protecția plantelor, de erbicide, fungicide, la o cultură precum rapița care, la vremea când aceasta a prins amploare în România, era ocolită de boli și de dăunători. „Din cauza asolamentului nu atât de puternic cum era în anii trecuți, când încă mergeau floarea și porumbul, vine la scurt timp, la 2-3 ani, și atunci gradul de infecție cu buruieni, cu dăunători, cu boli e mai mare. Maximum 3 săptămâni și, după caz, insecticidul musai.”

Într-adevăr, mulți fermieri au constatat că încă din perioada decembrie – ianuarie sunt probleme, în condițiile în care temperaturile au crescut. Adică nu mai avem acele ierni cu care eram obișnuiți înainte, care mai rezolvau o boală, un dăunător, printr-un îngheț pe o perioadă de câteva zile. Gheorghe Nițu insistă că prezența inginerului în cultură este esențială: „Managementul trebuie să fie unul sănătos, inginerul, de data aceasta, e… știință cu adevărat. Nu că am semănat și nu mă interesează și mai trec pe acolo nu știu când”.

Fertilizare echilibrată, pe baza istoricului solului

Și tot legat de managementul lucrărilor, aflăm că folosirea îngrășămintelor este în ferma Prunaru, ca în toate fermele de la Agrozootehnica Mihăilești, bine controlată. „S-a pornit de la o cartare adecvată, de la istoricul fiecărei sole în parte, iar inginerul nostru e aici, e prezență activă și a folosit substanțele de anul trecut. Ele erau aici, nu s-au dus la adâncime. Și le-a valorificat, dând o doză optimă economic”, spune domnul Gheorghe Nițu, iar inginerul Cătălin Matei completează punctual: „Am încercat să folosim mai puține anul acesta, pământul având o rezervă. Am folosit undeva la 150-180 kg la semănat, per total, și apoi două treceri, undeva în februarie și martie, cu 150 kg, vorbesc substanță comercială. Adică, față de anii trecuți mai puțin, dar rezultatul este cel așteptat”.

Faptul că poți estima necesarul vine din efortul de a face cartarea pedologică, pe care ei o fac periodic: „În general, o făceam din 4 în 4 ani, iar acum, când apar niște ani la care nu s-a folosit, este vorba și de experiența pe care o ai, dar facem pe anumite sole unde știm noi că a plouat mai puțin. Că vedeți și dumneavoastră că ploile nu sunt generale. Într-o parte a fermei te plouă 30 de litri, în altă parte, 5 litri. Și atunci trebuie să ai istoricul acesta peste tot, istoricul solei, nu al fermei. Și în total, când umbli în caietul acela, să-ți reamintească ce trebuie să faci. Pentru că toate inputurile, tot ce se dă, se dă cu bani. Noi alegem cele mai eficace molecule, substanța activă corectă, și cu gândul la economic. Ce dau – ce iese, pentru că nu te iartă nimeni”.

Piața, prețurile și presiunea economică

O problemă nerezolvată pentru mulți rămâne vânzarea producției. Din păcate, fermierii constată că după recoltare prețurile se prăbușesc, importurile intră în competiție neloială, iar munca de un an se vede speculată pe bursă de alții. Gheorghe Nițu atrage atenția asupra unei realități dureroase: „Ne jucăm cu munca oamenilor, cu sănătatea lor, pentru că depun efort acolo și financiar, și muncă intensivă zi și noapte ca să faci un produs adevărat”. El consideră că la fel de important ca munca și știința pe care o depui ca să obții un produs de calitate este și să știi să vinzi: „Toate sunt dificile. Și producerea produsului în sine, pe care trebuie să-l faci și mult, și de calitate, dar trebuie să știi și când să vinzi, pentru că ne speculează alții cu o pricepere negustorească fără măsură și cu jaf, și se joacă cu bursa respectivă, și noi trebuie să venim fracționat cu ea. Că nu putem să riscăm, că până la urmă ajungi să plătești recolta aia de trei-patru ori, când e s-o pui la loc în altă parte”. 

Pentru fiecare cultură există un prag de rentabilitate – sub care tot efortul se transformă în pierdere. În aceste condiții, gândirea antreprenorială și controlul costurilor devin esențiale. „Există un prag al rentabilității la fiecare cultură. Dacă la rapiță ai făcut sub 2.500, ești pe pierdere. Indiferent cât ai ține. Pentru că sunt unele strict obligatorii. La grâu, un prag de 4.500 – 5.000, cu creionul în mână și făcând selecție și participând la licitații cu firme. Că-ți dă un produs care nici nu e verificat, vine cu el în poarta fermei, dacă te prinde și cu gura căscată și te pune să semnezi de trei ori, și ți-a luat totul. La floarea-soarelui un 2.500 – 3.000, n-ai cum altfel, dar tot ținând costurile jos. Asta vorbind de minimum minimorum. Ce să faci la porumb cu 5-6 tone, să te scoți, când tu faci tehnologie de 2.000 de euro și faci 1.000? Și așa profitul, rata rentabilității în agricultură e mică, trebuie să fii cu ea în pas. Că ea, cultura, arată, îți dă zâmbetul ăla, îți dă sănătate când treci prin lan, dar ia să vedem cui i-o vând, cine mă speculează…”, arată dr. ing. Gheorghe Nițu.

În cazul lor, inginerul Matei estimează că vor putea să acopere cheltuielile, anul acesta: „Avem 40% rapiță, 50% grâu și 10% floare. Dacă vorbim de așteptări, ca producție, ca să acoperim costul, cum spunea și domnul Nițu, la grâu cred că 5 tone minimum, cu prețul de 80 de bani cât ar fi astăzi, la floare – avem foarte puțină –, ca producție, peste 2,5 tone ar trebui să fie, ca să acopere cheltuielile, dar să mai plouă și apoi vorbim de floare, iar la rapiță, care arată impecabil, e o speranță mai mare aici, cred că o să dea undeva la 4.000 kg, cu prețul de 2,20 – 2,30, cheltuiala e undeva la 5.000 lei maximum, deci cu 4 tone ar fi bine”. 

Să sprijinim produsul românesc

Un aspect reluat destul de des de Gheorghe Nițu este legat de susținerea produsului românesc. El atrage atenția asupra riscurilor alimentare aduse de importuri necontrolate, în timp ce marfa autohtonă este lăsată în umbră. În opinia sa, consumul produsului local nu doar că asigură un nivel superior de calitate, în special în cazul grâului pentru panificație, dar păstrează și capitalul în interiorul țării. „Noi respectăm restricțiile și de mediu, și pe cele legate de calitatea și sănătatea plantelor și primim din altă parte un grad de nocivitate fără nicio regulă. Ne plângem de deficit, dar noi primim roșie cu încărcătură de pesticide de 3-4 ori, și cea românească nu e luată în calcul, deși ar trebui musai, să devină un cult - produsul meu românesc. În primul rând, că ții banii în interior, nu te mai duci și te împrumuți să ajungi la niște cifre greu de pronunțat. Sperăm acum să se așeze lucrurile și să aibă responsabilitate, și când te duci la Comisia Europeană, că tot se pronunță că am ajuns toți la subvenția unitară pe suprafață – de unde? Nimic! Noi am primit mașinile aici, cu drag, câmpurile-s pline numai cu ele, de toate culorile, ba verzi, ba galbene. E un lucru plăcut, dar să ne uităm și la ce prețuri. Că dacă se făceau la Brașov, la Craiova, în tradițiile respective, unde erau fabrici muncitorești, puteai să le modernizezi. Acum tot vorbim despre deficit, să-l corectăm…” 

Trebuie spus că au ales să păstreze și soiuri românești în structura culturii de grâu. „Avem un raport de 70% soiuri franțuzești, care dau productivitate mai mare, și 30% românești, care oferă oricând o proteină, e panificabil oricând. Bineînțeles, tratat și având grijă de el. Iar costuri de înființare, la fel. Mai puține îngrășăminte, încă de la însămânțat, și, la fel, două treceri, una 150 cu nitrocalcar și cred că undeva la 180 cu uree. Grâul o să-l vedem, eu mă aștept undeva la 5.500 – 6.000”, spune ing. Cătălin Matei, iar dr. ing Gheorghe Nițu argumentează prezența soiurilor românești: „Numai grâul, dacă-l iei, pentru panificație, grânele românești sunt de neîntrecut. De aceea noi le păstrăm în structură, pentru a avea un echilibru financiar, ca plată, și nu mergem numai pe soiurile răspunzătoare la producții superioare, dar calitatea slabă. Dacă observați, sunt multe brutării și fabrici de pâine care țin la calitate, care respectă calitatea grânelor românești deosebită. În primul rând, totul pornește de la condițiile geografice și nu mai vorbim de amelioratorii noștri, care sunt de excepție”. 

E clar că agricultura nu e un exercițiu de rutină, ci un sistem deschis, care reacționează la tot: la climă, la economie, la alegeri politice, la lipsa infrastructurii sau la deciziile luate în grabă, fără discernământ. Cei care rezistă au înțeles că trebuie să schimbe ceva în fiecare an, uneori chiar în fiecare lună. Aleg altceva, seamănă mai târziu, renunță la o cultură, păstrează soiuri românești nu din nostalgie, ci pentru că știu ce oferă și nu lasă totul pe seama unei aplicații sau a unei scheme europene. Rămân acolo, în câmp, cu ochiul format și cu cifrele în mână. Nu tehnologia în sine, ci omul care știe când s-o folosească sau când s-o lase deoparte e singura formă reală de reziliență.

Articol de: ȘTEFAN RANCU & ADRIAN NEDELCU

• Control optim al dezvoltării plantelor prin tehnologie sistemică avansată

• Sistem radicular fortificat pentru o absorbție superioară a nutrienților

• Pregătire optimă pentru iarnă cu risc minimizat de pierdere

În contextul provocărilor actuale din agricultură, Bayer România introduce pe piață Hingios^®, un regulator de creștere inovator care stabilește noi standarde în managementul culturii de rapiță. Acest produs răspunde unei nevoi esențiale a fermierilor: asigurarea unei dezvoltări echilibrate a culturii și maximizarea potențialului de supraviețuire în sezonul rece.

Tehnologia avansată din spatele Hingios^® se bazează pe un mecanism de acțiune sistemic care intervine în procesele naturale ale plantei, controlând biosinteza giberelinelor. Acest control asigură o arhitectură optimă a plantei pentru perioada critică de iarnă.

„Hingios^® este un produs dezvoltat special pentru cultura de rapiță pentru a oferi un instrument flexibil în managementul acestei culturi. Această soluție permite fermierilor să-și maximizeze potențialul culturilor în condiții variabile de mediu”, explică Despina Leveanu, director culturi rapiță, sfeclă de zahăr și floarea-soarelui Bayer România.

Principalele beneficii ale Hingios^® includ:

• Optimizarea arhitecturii plantei pentru o dezvoltare echilibrată și rezistență sporită;

• Culturile tratate sunt mai puțin vulnerabile la îngheț, asigurând o densitate optimă primăvara;

• Îmbunătățirea capacității de absorbție a nutrienților prin dezvoltarea unui sistem radicular robust;

• Versatilitate în aplicare: compatibil cu fungicide, aplicabil în stadiile 2-8 frunze (optim 4-6 frunze), la o doză recomandată de 1,2 l/ha.

Lansarea Hingios^® în România reflectă strategia Bayer de a dezvolta soluții inovatoare care răspund provocărilor specifice agriculturii moderne, în concordanță cu misiunea companiei: „Sănătate pentru toți, nimeni fără hrană”.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Macrophomina phaseolina la floarea-soarelui am raportat-o pentru prima dată în anul 2021 în județul Timiș. De atunci, fungul face ravagii prin culturi. Motivele le știm cu toții. Iată că, a venit timpul să raportez acest fung și la rapiță.

În urma unui control fitosanitar făcut în județul Argeș împreună cu echipa OGOR al cărei partener sunt, am identificat acest patogen la o cultură de rapiță din zona Șerbănești. Cultura era deja recoltată. Am prelevat plante (tulpini rămase pe câmp) pentru a evalua atacul de Baris coerulescens. Nu mică mi-a fost mirarea când am găsit microscleroți de Macrophomina phaseolina în zona coletului și în rădăcini. Menționez că, fermierii din această zonă practică tehnologii no-till. De asemenea, rotațiile practicate sunt scurte. Ce înseamnă asta? Răspuns de la un fermier: „floarea soarelui - grâu, rapiță - porumb – floarea-soarelui etc”.

Vă atrag atenția că, pe termen lung vor apărea probleme foarte mari cu privire la patogenii și dăunătorii specifici. Mai mult, porumbul este și el plantă gazdă pentru Macrophomina phaseolina. De aceea, îmi voi îndrepta atenția și către porumb în acest an. E posibil să avem surprize.

Prezența acestui fung la rapiță a fost raportată în Statele Unite, Argentina, Australia (2004, 2006, 2009). Sunt puține lucrări pe subiect, cele mai multe studiind Macrophomina phaseolina la modul general (are mai multe plante gazdă, foarte multe).

Vom vedea în viitor care va fi impactul acestui patogen asupra producției de rapiță. La floarea-soarelui vedem deja.

Cum se manifestă Macrophomina phaseolina la rapiță

Primele simptome pot fi observate în lanul de rapiță în preajma înfloritului. Plantele infectate prezintă simptom de ofilire generală atunci când temperaturile sunt ridicate în timpul amiezei (Schwartz & Gent, 2004). Spre seară plantele își revin (scad temperaturile). La final, ofilirea ia caracter permanent, iar plantele se usucă. De regulă, în lan se observă de la distanță vetre alungite (urmează direcția rândurilor) cu plante ofilite (Gaetán et al., 2006).

În timpul umplerii semințelor se observă cel mai bine plantele bolnave. Simptomele care apar sunt:

• Ofilirea frunzelor;

• Pete longitudinale de culoare maronie pe tulpina principală, cât și pe ramurile laterale;

• Ramurile laterale se pot usca;

• În cazurile grave pot apărea despicări longitudinale ale tulpinilor în zona bazală;

• Senescența prematură;

• Stagnarea în creștere a plantelor/aspect de pipernicire;

• Silicve goale sau cu semințe șiștave;

• Pe tulpini în zona bazală se formează pete de culoare gri - argintiu până la negru;

• În măduvă, în rădăcinile pivotante și în țesutul vascular al bazei tulpinii se formează microscleroți foarte mici de culoare neagră care dau aspect cărbunos;

• Plantele bolnave se smulg ușor din sol;

• Moartea plantelor, mai ales în timpul perioadei de umplere a semințelor (Gaetán et al., 2006; Khangura & Aberra, 2009).

La infecții masive, plantele se vor usca în fenofaza de umplere a semințelor. Astfel de plante se vor smulge ușor din sol deoarece rădăcinile și partea bazală a tulpinii sunt distruse, putrede, cu aspect sfărâmicios (Gaetán et al., 2006; Khangura & Aberra, 2009).

Realizarea infecțiilor

Infecțiile se realizează în primele etape de viață ale rapiței în condiții de temperaturi ridicate și sol uscat. După Gaetán et al. (2006), Macrophomina phaseolina este deosebit de dăunătoare atunci când temperatura solului este de 32⁰C și plantele sunt stresate de secetă. Microscleroții rezistă în sol mai mult de zece ani.

Putem combate acest patogen?

Metodele profilactice sunt cele mai importante. Se recomandă rotația la patru ani sau mai mult, cultivarea hibrizilor rezistenți sau toleranți, irigarea în perioadele secetoase și calde, controlul buruienilor.

Măsurile chimice nu dau rezultatele scontate. De asemenea, nu există fungicide omologate pentru acest patogen (Schwartz & Gent, 2004).

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Pe măsură ce agricultura globală evoluează pentru a răspunde nevoilor nutriționale ale unei populații în creștere, accentul se mută tot mai mult către soluții inteligente și reziliente, care ajută fermierii să producă mai mult, reducând în același timp riscurile și pierderile. În acest context, rapița rămâne una dintre cele mai valoroase culturi din România, oferind stabilitate economică și flexibilitate agronomică fermierilor din întreaga țară.

Sectorul românesc al rapiței este în plină expansiune, subliniind importanța adoptării tehnologiilor care susțin această creștere. Potrivit datelor oficiale publicate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) și furnizate de Institutul Național de Statistică (INS)¹, între 2020 și 2023, suprafața cultivată cu rapiță a crescut cu 77%, de la 362.865 hectare la 641.425 hectare. În aceeași perioadă, producția totală a crescut cu 129%, atingând 1,79 milioane de tone. Aceste cifre reflectă nu doar relevanța în creștere a culturii în economia agricolă națională, ci și o orientare mai accentuată către selecția de hibrizi și tehnologii de semințe care optimizează randamentul în condiții variate de câmp.

Productivitatea ridicată în cultivarea rapiței nu se obține doar printr-o bună gestionare a culturii în perioada de vegetație, ci depinde și de capacitatea fermierului de a proteja acea productivitate până la și în timpul recoltării. Una dintre cele mai mari amenințări la adresa randamentului este scuturarea silicvelor. Pe măsură ce cultura se apropie de maturitatea fiziologică, riscul ca silicvele să se crape prematur devine tot mai mare, mai ales în condiții de vânt, grindină sau stres mecanic. Rezultatul constă în pierderi considerabile, deoarece semințele cad pe sol înainte de a putea fi recoltate, ceea ce duce la scăderi semnificative atât în producție, cât și în venituri.

Hibrizii Pioneer^® PT314 și PT315, rezultate remarcabile

Pentru a ajuta fermierii să depășească această provocare și să protejeze întregul potențial al culturii lor, compania internațională de știință și tehnologie agricolă Corteva Agriscience a dezvoltat o generație de hibrizi de rapiță marca Pioneer^®, cu o rezistență sporită la scuturarea silicvelor: PT314 și PT315. Această caracteristică esențială permite silicvelor să rămână intacte până la recoltare, oferindu-le fermierilor posibilitatea de a păstra mai multă sămânță, de a reduce presiunea voluntarilor și de a recolta cu mai multă flexibilitate și încredere, chiar și în condiții mai puțin favorabile.

În plus, hibrizii Pioneer^® PT314 și PT315 oferă avantaje de ultimă generație, precum un conținut excepțional de ridicat de ulei, o eficiență superioară a utilizării azotului și o rezistență ridicată la boli. Din aceste motive, hibrizii sunt deosebit de valoroși pentru fermierii care urmăresc randamente mari, mai ales în situațiile în care rotația optimă a culturilor nu este posibilă.

Impactul real al acestei inovații este deja vizibil pe câmp. Un exemplu este fermierul din județul Brăila, Marian Podaru, care a ales hibridul de rapiță Pioneer^® PT314 pentru 31 de hectare, obținând o producție de 4.700 kg/ha pe o suprafață cultivată anterior cu grâu. „Am avut acest hibrid pe un sol odihnit, unde culturile premergătoare au fost fertilizate corespunzător, poate și din acest motiv am avut o producție foarte bună. Hibridul s-a comportat foarte bine, am fost foarte mulțumit de cum arăta rapița în perioada de vegetație și de producția obținută. Terenul a fost scarificat și acest lucru a fost benefic, chiar dacă am fost reticent când am trecut la acest tip de lucrări și am renunțat la arat, dar a fost bine pentru toate culturile. Am terminat recoltatul pe 29 iunie, anul acesta, și a fost cea mai bună cultură de rapiță pe care am avut-o vreodată. Ce m-a impresionat în mod deosebit a fost cât de bine au ținut silicvele, pentru că nu s-a observat scuturare, ceea ce a însemnat o recoltare curată, fără pierderi înainte de combină. Asta a făcut o diferență reală în rezultatul final”, spune Marian Podaru.

Recoltarea cu încredere și cu pierderi minime joacă un rol esențial în susținerea productivității fermierilor, a profitabilității și a rezilienței pe termen lung în actualul mediu agricol provocator. În acest sens, Corteva continuă să sprijine fermierii din țara noastră prin inovații de vârf care îmbunătățesc performanța în câmp și contribuie la obiectivele mai largi de viabilitate economică și siguranță alimentară. 

¹ https://www.madr.ro/culturi-de-camp/plante-tehnice/rapita-pentru-ulei.html

Articol de: ANDREI CIOCOIU, Category Marketing Manager Seeds Corteva Agriscience România și Republica Moldova

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Bayer România a lansat MagicTrap, o inovație tehnologică ce transformă monitorizarea tradițională a dăunătorilor într-un proces digital, precis și eficient. Această soluție de ultimă generație marchează un pas important în digitalizarea agriculturii românești, oferind fermierilor instrumente avansate pentru protecția culturilor.

MagicTrap reprezintă evoluția capcanei galbene tradiționale, integrând tehnologie de vârf pentru detectarea și monitorizarea dăunătorilor. Echipată cu o cameră de înaltă rezoluție, conectivitate mobilă și alimentare solară independentă, această capcană inteligentă transmite automat până la două imagini zilnic către aplicația MagicScout, permițând fermierilor să monitorizeze în timp real prezența dăunătorilor în culturile lor.

Pentru a facilita accesul la această nouă tehnologie, dar și pentru a răsplăti încrederea fermierilor în produsele Bayer, compania a lansat o campanie specială dedicată cultivatorilor de rapiță. Fermierii care aleg să investească în calitatea hibrizilor Dekalb pot beneficia gratuit de capcana MagicTrap, consolidându-și astfel potențialul de producție prin monitorizare avansată și management eficient al dăunătorilor.

„MagicTrap reprezintă mai mult decât o simplă modernizare a capcanelor tradiționale. Este un salt tehnologic care permite fermierilor să ia decizii informate și rapide în protecția culturilor. Prin combinarea hardware-ului avansat cu inteligența artificială, oferim fermierilor români un instrument care nu doar economisește timp, ci și optimizează întregul proces de management al dăunătorilor. Mai mult, prin campania noastră dedicată cultivatorilor de rapiță care aleg hibrizii Dekalb, facem această tehnologie inovatoare mai accesibilă, demonstrând angajamentul nostru față de succesul fermierilor români”, precizează Despina Leveanu, director culturi rapiță, sfeclă de zahăr și floarea-soarelui la Bayer România.

Principalele beneficii ale MagicTrap includ:

• Monitorizare continuă și la distanță a culturilor;

• Detectare rapidă și precisă a dăunătorilor prin algoritmi inteligenți;

• Documentare automată și istoric complet al observațiilor;

• Funcționare autonomă prin alimentare solară;

• Integrare cu date meteorologice locale pentru decizii mai bune.

În plus, aplicația MagicScout, care funcționează în tandem cu MagicTrap, poate identifica peste 140 de specii de buruieni și boli ale plantelor din imagini, în doar câteva secunde, chiar și în modul offline. Această capacitate, combinată cu datele meteorologice specifice locației, oferă fermierilor o perspectivă completă pentru luarea deciziilor privind protecția culturilor.

Sistemul este proiectat pentru ușurință în utilizare, necesitând minimum de întreținere și oferind maximum de beneficii. Instalarea rapidă și funcționarea autonomă fac din MagicTrap o soluție ideală pentru fermierii care doresc să își eficientizeze operațiunile și să adopte practici agricole mai precise și mai sustenabile.

„Lansarea MagicTrap în România reprezintă angajamentul nostru continuu de a aduce inovație în agricultura românească, aliniat cu misiunea Bayer - Sănătate pentru toți, nimeni fără hrană.”

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Pe măsură ce lumea continuă să facă față efectelor vremii extreme și ale perturbărilor economice, securitatea alimentară rămâne una dintre cele mai presante priorități globale. Potrivit Raportului Global privind Criza Alimentară 2025¹, aproape 295 de milioane de oameni s-au confruntat cu insecuritate alimentară acută anul trecut, o creștere uluitoare față de anii anteriori. Din acest motiv, România, asemenea multor alte țări europene, își adaptează practicile agricole pentru a contribui atât la reziliența locală, cât și la cea globală.

Conform Indicelui Global al Securității Alimentare din 2022, elaborat de Divizia de Cercetare și Analiză a The Economist Intelligence Unit și susținut de Corteva Agriscience, compania internațională de știință și tehnologie agricolă, România s-a clasat pe locul 29 din 113 țări. A obținut un scor general de 72,4 din 100 pe baza a patru dimensiuni-cheie: accesibilitatea alimentelor, disponibilitatea acestora, calitatea și siguranța, precum și sustenabilitatea și adaptarea. În timp, România și-a menținut constant o poziție solidă printre națiunile europene în ceea ce privește inițiativele de securitate alimentară.

Printre soluțiile remarcabile adoptate de fermierii din țara noastră, precum inovațiile pentru culturi rezistente și practici sustenabile, cultivarea rapiței a devenit un element-cheie în managementul fermelor. Rapița este o cultură din ce în ce mai recunoscută nu doar pentru valoarea sa agronomică, ci și pentru beneficiile semnificative asupra sănătății, oferind o sursă sigură de ulei și proteină vegetală, în timp ce susține utilizarea responsabilă a terenurilor și strategiile de rotație a culturilor.

Cercetările recente^2,3 evidențiază faptul că decizia de a cultiva rapiță este în mare parte motivată de beneficiile sale pentru sănătate, deoarece uleiul de rapiță este recunoscut pentru conținutul ridicat de acizi grași Omega-3 și Omega-6, nutrienți esențiali pentru menținerea sănătății inimii și a sistemului cardiovascular. Mai mult, consumul regulat de ulei de rapiță este asociat cu un risc redus de boli cardiovasculare, diabet de tip 2 și alte afecțiuni cronice⁴. Astfel, cultivarea rapiței aduce și avantaje economice, susținute de cererea constantă de uleiuri vegetale și proteine din plante.

O cultură potrivită pentru majoritatea regiunilor agricole din țara noastră

Rapița se remarcă prin adaptabilitatea sa remarcabilă la o gamă largă de tipuri de sol și condiții climatice, fiind potrivită pentru majoritatea regiunilor agricole din România. Această versatilitate, combinată cu reziliența culturii, face din rapiță o opțiune atractivă pentru fermierii români. Ciclul său de creștere relativ scurt permite o utilizare eficientă a terenurilor și sprijină rotația eficientă a culturilor, esențială pentru menținerea fertilității solului. Astfel, alegerea cultivării rapiței reflectă o decizie strategică și sustenabilă care sprijină atât protejarea mediului, cât și prosperitatea agricolă pe termen lung.

În acest context, adoptarea hibrizilor inovatori de rapiță consolidează angajamentul față de un viitor alimentar sigur și prosper, iar evoluția recentă a producției de rapiță din România destinată uleiului susține puternic această direcție.

Potrivit datelor furnizate de Institutul Național de Statistică (INS) și publicate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale⁵, între 2020 și 2023, România a înregistrat o creștere spectaculoasă de 77% a suprafeței cultivate cu rapiță (de la 362.865 ha la 641.425 ha) și o creștere de 129% a producției totale (de la 780.155 tone la 1.789.667 tone). Aceste creșteri semnificative evidențiază atât importanța tot mai mare a rapiței în agricultura națională, cât și eforturile industriei de a optimiza productivitatea în condiții agronomice diverse. De exemplu, hibrizii Pioneer^® PT314 și PT315, dezvoltați de Corteva Agriscience, oferă avantaje de ultimă generație precum un conținut foarte ridicat de ulei, eficiență superioară în utilizarea azotului și o rezistență ridicată la boli. Acești hibrizi sunt deosebit de valoroși pentru fermierii care vizează randamente ridicate, mai ales în situații în care rotația optimă a culturilor nu este posibilă.

În județul Alba, la Sebeș, Nicolae Oprița a obținut rezultate remarcabile în 2024, semănând hibridul PT314 pe o suprafață de 25 ha. Fermierul spune că cea mai bună parcelă din fermă și cel mai mare randament, de 4.380 kg/ha, au fost obținute cu hibridul Pioneer. „Cultura premergătoare a fost grâul. Am făcut o lucrare superficială a solului, astfel că terenul a fost pregătit cu discul și combinatorul, apoi am fertilizat cu îngrășământ complex 18.46.0, în doză de 200 kg/ha. Semănatul a avut loc la început de septembrie 2023, iar în toamnă am aplicat un singur fungicid. Recoltarea s-a realizat la începutul lunii iulie, anul trecut, și pot spune că a fost o cultură profitabilă, mai ales având în vedere conținutul ridicat de ulei al PT314, care îi crește semnificativ valoarea pe piață. Este important și pentru consumatori, știind că uleiul pe care îl producem contribuie la o alimentație mai sănătoasă, motiv pentru care am ales din nou PT314 pentru sezonul 2024 - 2025”, a arătat Nicolae Oprița.

Pe măsură ce peisajele agricole se transformă pentru a răspunde cerințelor actuale privind securitatea alimentară, România se poziționează în prima linie a unei agriculturi reziliente și orientate spre sănătate, datorită în parte importanței crescânde a rapiței. Astfel, Corteva rămâne dedicată consolidării sectorului agricol prin echiparea fermierilor români cu soluții inovatoare care sporesc profitabilitatea și contribuie totodată la securitatea alimentară generală.

Autor: ANDREI CIOCOIU, Category Marketing Manager Seeds Corteva Agriscience România și Republica Moldova

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!