Începând cu data de 1 ianuarie, 2017, Institutul de Fitotehnie „Porumbeni” a devenit oficial Membru Onorific al Alianței Industriei Semințelor din România (AISR).

Adunarea Generală al Alianței a analizat şi acceptat cu unanimitate de voturi cererea Institutului de Fitotehnie „Porumbeni” de afiliere la AISR, apreciind activitatea de cercetare a Insitutului, precum si relaţiile de bună colaborare cu Romania şi a considerat ca viitoarea colaborare între Institutul de Fitotehnie „Porumbeni” şi AISR, care reprezintă peste 75% din piața românească de semințe va fi binevenită pentru ambii parteneri.

Institutul de Fitotehnie „Porumbeni” întruneşte șapte laboratoare, în care activează 32 cercetători ştiinţifici. Direcţia principală de activitate a Institutului este ameliorarea şi producerea seminţelor de bază, prebază şi perfecţionarea tehnologiilor de cultivare a porumbului şi tutunului și are colaborării cu Centre ştiinţifice recunoscute din Federaţia Rusă, Ukraina, Belarusi, Kîrgîzstan, Kazahstan şi România pentru ameliorarea și creearea hibrizilor performanţi de porumb.

Alianța Industriei Semințelor din România (AISR) a fost fondată în anul 2012, cu obiectivul de a reprezenta o voce a industriei de semințe din România și de a asigura un dialog deschis și permanent cu toate asociațiile profesionale și patronale din agricultura romanească, precum și cu autoritațile, în procesul de reglementare a semințelor certificate din țara noastră.

Membrii Alianței Industriei Semințelor din România reprezinta peste 70% din piața domestică, reunind zece mari companii (Bayer, Caussade, Euralis, KWS, Limagrain, Maisadour, Monsanto, Pioneer, RAGT și Syngenta), care produc, testează și comercializaează semințe de calitate, adaptate condițiilor de cultura din țara noastră, oferind soluții durabile fermierilor. Începând cu anul 2016, Alianța Industriei Semințelor din România are ca membru și Institul Național de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Fundulea.

Prezenţa Escherichiei Coli (E-Coli) verotoxigenă a fost confirmată în cel puțin 38 de probe recoltate de pe suprafața carcasei de ovine (prin teste de sanitație), dintr-un total de 69 de probe depistate pozitiv, transmite ANSVSA printr-un comunicat de presă.

Conform Planului Naţional de Control pentru determinarea prevalenţei E-Coli verotoxigenă în produse alimentare de origine animală, acțiune care a avut loc în perioada 16 Mai – 30 Decembrie 2016, controalele au generat buletine care au confirmat în scris prezenţa bacteriei la 69 de probe (dintr-un număr total de 1.484).

„În perioada menţionată, buletinele de analiză au confirmat prezenţa Escherichiei Coli verotoxigenă la 69 de probe prelevate din: lapte crud bovină, fermă, județ Alba; proba sanitaţie carcasă ovină, abator, județ Maramureş; proba sanitaţie carcasă ovină, abator, județ Maramureş; proba sanitaţie carcasă bovină, abator, județ Călăraşi; mici vită oaie, hypermarket, judeţ Teleorman; probă sanitaţie carcasă ovină, abator, județ Buzău; probă sanitaţie carcasă ovină, abator, județ Buzău; probă sanitaţie carcasă ovină, abator, județ Timiş; probă sanitaţie carcasă ovină, abator, județ Timiş; probă sanitaţie carcasă ovină, abator, județ Timiş; probă sanitaţie carcasă ovină, abator, județ Timiş; probă sanitaţie carcasă ovină, abator, judeţ Sibiu; probă sanitaţie carcasă ovină, abator, judeţ Sibiu; probă din cârnaţi Pleşcoi uscaţi Valmar, județ Mureş; probă din pastă de mici, hypermarket, judeţ Gorj; probă din pasta de mici vită oaie, supermarket, județ Caras Severin; probă sanitaţie carcasă ovină, abator, judeţ Bistrita Nasaud; probă din pastrama din piept de oaie, hipermarket, judeţ Braşov; probă din carne vită, măcelărie, județ Bucureşti; probă sanitaţie carcasă bovină, abator, județ Cluj; probă din pastă de mici vită porc, carmangerie, judeţ Bucureşti; probă din produsul brânză de vaci, centru prelucrare lapte integrat, judeţ Ialomiţa; probă sanitaţie carcasă de ovină, abator, judeţ Vâlcea; probă sanitatie carcasă de ovină, abator, judeţ Vâlcea; probă sanitaţie carcasă de ovină, abator, judeţ Vâlcea; probă sanitaţie carcasă de bovină, abator, judeţ Suceava; carne tocată vită, magazin alimentar, judeţ Tulcea; cârnaţi amestec subţiri, magazin alimentar, judeţ Tulcea; probă sanitaţie carcasă ovină, abator judeţ Sibiu; probă sanitaţie carcasă ovină, abator judeţ Sibiu; probă sanitaţie carcasă ovină, abator judeţ Sibiu; probă recoltată din produsul pasta de mici speciala, restaurant, județ Caras Severin; probă recoltată din sanitaţia carcasei de ovină, abator, județ Bistrița Nasăud; probă recoltată din sanitaţia carcasei de ovină, abator, judeţ Bistrița Nasăud; probă recoltată din produsul telemea oaie, județ Olt; probă recoltată din lapte crud bovina, ferma, județ Prahova; probă recoltată din produsul mici vită oaie, restaurant, județ Giurgiu; probă recoltată din produsul caș proaspăt, centru prelucrare lapte, județ Vaslui; probă recoltată din produsul carne tocată vită, carmangerie, județ Iași; probă recoltata de pe suprafata carcasei de ovine (teste de sanitatie), abator, județ Timiș; probă recoltată din produsul carnati carne vita oaie, supermarket, județ Dambovița; probă recoltată din produsul lapte crud vaca, ferma, județ Dolj; probă recoltata din produsul mici vita porc, carmangerie, județ Maramureș; probă rezultată de pe suprafata carcasei de ovine (test de sanitație), abator, județ Maramures; probă rezultată de pe suprafata carcasei de ovine (test de sanitație), abator, județ Maramures; probă recoltată din produsul carne tocata vita, supermarket, județ Gorj; 3 probe recoltate de pe suprafata carcasei de ovine (test de sanitație), abator, județ Vâlcea; 3 probe recoltate de pe suprafata carcasei de ovine (test de sanitație), abator, județ Sibiu; 3 probe recoltate de pe suprafata carcasei de ovine (test de sanitație), abator, județ Timis; probă recoltată din produsul carne porc vita, supermarket, județ Vâlcea; probă recoltată din produsul pasta de mici refrigerati, carmangerie, judet Teleorman; probă recoltată din produsul cascaval, magazin alimentar, judet Teleorman; 3 probe recoltate de pe suprafața carcasei de ovine (test de sanitație), abator, județ Bistrița Năsăud; probă recoltată de pe suprafața carcasei de ovine (test de sanitație), abator, județ Buzău; probă recoltată din produsul mici porc vita, supermarket, județ Tulcea; probă recoltată din produsul pasta de mici, carmangerie, Bucuresti; probă recoltată de pe suprafata carcasei de ovine (test de sanitație), abator, județ Buzău; probă recoltată din produsul hamburger, supermarket, judet Gorj; probă recoltată din produsul pasta de mici vita oaie, supermarket, judet Iași; probă recoltată de pe suprafata carcasei de ovine (test de sanitație), abator, județ Timiș; probă recoltată din produsul carne tocata vita, supermarket, judet Timiș”, se precizează în documentul de presă.

La finele anului trecut, tot pe acest subiect, DSVSA Sibiu declara presei: „Faptul că se găsește această Escherichia Coli Veteroxigenă pe carcase nu este nici pe departe o situație care să impună tratamentul ei ca fiind o criză sau cu adresabilitate maximă la sănătatea publică și imediată. Parametrii aceștia sunt foarte utili în a analiza eficiența sau igiena fluxului tehnologic, nu neapărat calitatea cărnii. Ca urmare a faptului că a fost identificată această Escherichia Coli Verotoxigenă nu a impus la nivelul operatorului economic decât o reanalizare a parametrului igenic în ceea ce înseamnă fluxul tehnologic”.

Din motive lesne de înțeles, numele operatorilor nu au fost niciodată devoalate de către oficialii DSVSA din țară, chiar dacă li s-a solicitat acest lucru nu o dată de presa din țară.

Ca exemplu, am încercat să căutăm pe site-ul DSVSA Timiș informațiile la care ANSVSA face referire, însă nu am reușit să găsim detaliile privind „măsurile întreprinse de inspectorii sanitari veterinari”, conform celor de mai jos: „Direcţiile Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor judeţene au efectuat controale oficiale la unităţile în care s-au depistat şi comercializat produsele incriminate şi au dispus măsurile prevăzute în Planul Naţional de Control. Toate măsurile întreprinse de inspectorii sanitari veterinari în aceste cazuri au fost făcute publice şi postate pe pagina de web a fiecărei direcţii”.

Conform actelor normative în vigoare, autoritățile de controal în domeniu nu pot dezvălui numele societăților comerciale unde sunt depistate nereguli. Cu toate acestea, transparența în astfel de situații au putea preveni numeroase probleme în rândul consumatorilor.

Anul trecut, în Portul Constanţa au fost manipulate 20,4 milioane tone cereale, faţă de 19,61 milioane tone cât se manevrau în 2015, se arată într-un comunicat de presă al Administrației Porturilor Maritime.

În traficul total, cerealele au avut o pondere de 34,3%, fiind urmate în top de petrol brut 12,6%, articole diverse 11,6%, produse petroliere 9,5%, respectiv minereuri şi deşeuri neferoase 5,3%.

Creşteri semnificative de trafic s-au mai înregistrat în cazul îngrăşămintelor (de la 1,84 milioane tone în 2015 la 2,92 milioane tone în 2016), seminţe uleioase, fructe oleaginoase (de la 1,95 milioane tone la 2,91 milioane tone), petrol brut (de la 6,6 milioane tone la 7,5 milioane tone).

Din traficul total înregistrat în 2016, traficul maritim a fost 46,19 milioane tone (43,6 milioane tone în 2015), iar cel fluvial a reprezentat 13,23 milioane tone (12,73 milioane tone în 2015).

Pentru traficul maritim, creşterea în perioada analizată reprezintă 6%, iar pentru cel fluvial 3,9%.

Conform datelor companiei, a scăzut traficul de combustibili minerali solizi (de la 3,2 milioane tone în 2015 la 2,22 milioane tone în 2016), de produse metalice (de la 2,06 milioane tone la 2,04 milioane tone) şi minereuri de fier, deşeuri de fier (de la 2,75 milioane tone la 2,59 milioane tone).

Traficul de containere a totalizat, în 2016, 6,9 milioane tone, respectiv 711.339 TEU, comparativ cu 2015 când au fost înregistrate 6,85 milioane tone, respectiv 689.066 TEU. Cantitativ, creşterea este de 0,7%, iar în ceea ce priveşte numărul de TEU-uri, creşterea este de 3,23%.

În 2016, au sosit în porturile maritime româneşti 14.516 nave, dintre care 4.331 maritime şi 10.185 fluviale.

Potrivit unor informații de ultimă oră, Daniel Botănoiu și Dănuț Alexandru Potor sunt noii secretari de stat ai Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), informație confirmată prin SMS pentru Revista Fermierului chiar de către domnul Botănoiu.

În sfârșit, după eșecul înregistrat în noiembrie 2015, Alexandru Potor, președintele Federației GAL-urilor din România (FNGAL), este numit secretar de stat în cadrul MADR, întregind astfel echipa alături de veteranul Daniel Botănoiu.

În 2014, exact în perioada negocierilor asupra PNDR 2014-2020, Potor preciza că majoritatea GAL-urilor sunt într-un proces continuu de consolidare instituțională, aceste grupuri de acțiune locală fiind sprijinite ca idee inclusiv de fostul premier, Dacian Cioloș, care preciza cu mai mult timp în urmă că programul LEADER trebuie să devină un instrument de stimulare a inovării în dezvoltarea rurală.

„Experiențele sunt diverse. Unele sunt pozitive, altele sunt negative. În unele țări, Programul LEADER merge foarte bine, în alte țări merge foarte prost, mai prost decât în România. Trebuie să recunoaștem lucrul acesta. N-aș vrea să fac o discuție despre ce nu este în ograda noastră, dar sunt situații, ca și comparație, trebuie să fim sinceri, Bulgaria și Ungaria nu alocă mai mult de 5% pentru LEADER, adică minimul prevăzut obligatoriu de către Comisia Europeană (CE) pentru perioada 2014-2020.

Pe de altă parte, noi am plecat de la un nivel de 7,8 la sută, CE a spus că este cam mult. Culmea! Comisia, surprinzător, a spus că este cam mult! (...) Noi tragem să avem un răspuns cât mai bun, în limita instituțională și fiind foarte conștienți că există și unele inadvertențe între noi, ca și Federație, și (...) Agenția de Plăți și cu Autoritatea de Management (din Ministerul Agriculturii – n.r.). În general, am reușit însă să cădem de acord asupra unor puncte de vedere și eu sunt mulțumit că acestea au fost preluate în fișa LEADER. ”, afirma Alexandru Potor într-un interviu publicat pe un site de specialitate.

Pe de altă parte, numele lui Daniel Botănoiu fusese vehiculat destul de des în ultimele săptămâni ca fiind unul dintre cei care se puteau alinia la start pentru a deveni ministru al Agriculturii. Asta, bineînțeles, până la numirea spectaculoasă a lui Petre Daea la șefia MADR.

Daniel Botănoiu este unul dintre cei care se întorc la MADR în calitate de secretar de stat, poziție pe care a mai ocupat-o până la publicarea deciziei în Monitorul Oficial, informație pe care a aflat-o de la o jurnalistă Agerpres.

Chiar dacă și el este unul dintre artizanii programului PSD pentru Agricultură – „Sprijinirea fermierilor români”, alături de alți specialiști de partid, iar oameni din zona asociațiilor de fermieri spuneau la finele alegerilor că ar fost cel mai potrivit și pregătit pentru acest mandat, voci din afara structurilor afirmau că Botănoiu nu ar fi tocmai în grațiile liderilor „roșii” din Kiseleff, drept pentru care ar fi făcut un pas înapoi. Lucru, de altfel, dovedit și confirmat în mod neoficial chiar de către acesta.

Nu cu mult timp în urmă, Adrian Rădulescu, fostul consilier prezidențial al lui Traian Băsescu și ex-președinte LAPAR, dar și unul dintre membrii marcanți ai începuturilor PMP mărturisea despre Botănoiu că ar fi „jucat la două capete”, ba recunoscând afilierea politică, ba dimpotrivă, motiv pentru care ar fi și căzut în disgrațiile actualei șefii PSD.

„(...) De la PSD va fi mai delicat, pentru că Botănoiu nu mai este în grații din multe puncte de vedere. Probabil că va apărea vreun parlamentar care vine din domeniul agricol și care își dorește această chestiune. Domnul Botănoiu a căzut pentru că atunci când joci la două capete, așa se întâmplă. A încercat să facă un joc din ăsta, sunt cu PSD-ul, nu sunt cu PSD-ul, sunt apolitic, sunt cutare ș.a.m.d”, puncta fostul vicepreședinte PMP.

Aproximativ 300 de exploatații zootehnice din Covasna vor fi controlate în perioada 9 ianuarie-25 februarie 2017 de către inspectorii Direcţiei Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor pentru a se stabili dacă se respectă cerinţele pentru acordarea subvenţiilor pe anul trecut.

Din totalul celor aproape 300 de exploataţii non-profesionale şi comerciale vizate, peste 70 de procente se află în zona Baraolt.

Controlul face parte din acordul de delegare cu APIA privind verificarea respectării de către agricultori a cerinţelor de ecocondiţionalitate.

Tematica vizează, printre altele, existenţa şi ţinerea la zi a registrului exploataţiei, a termenelor referitoare la identificarea şi înregistrarea animalelor, concordanţa dintre efectivele de animale existente în acte, respectiv în Baza Naţională de Date şi cele existente fizic în exploataţii, aspecte privind tratamentele efectuate animalelor şi igiena produselor alimentare primare obţinute.

Conducerea DSVSA Covasna atrage atenţia fermierilor asupra necesităţii scoaterii imediate din evidenţele electronice ale circumscripţiilor veterinare a animalelor sacrificate recent, în perioada sărbătorilor de iarnă, şi a subliniat că nerespectarea normelor de ecocondiţionalitate se soldează cu amenzi de la 600 la 1.200 lei în cazul persoanelor fizice şi mai mari în cazul persoanelor juridice, şi poate conduce la reducerea plăţilor sub forma unor penalităţi aplicate de APIA, în funcţie de gravitatea neconformităţilor constatate.

Potrivit specialiștilor, controalele se efectuează în baza unor fişe standard de inspecţie, care prevăd prezenţa animalelor în exploataţia verificată. Pentru buna desfăşurare a controlului, având în vedere faptul că rezultatele acestuia se materializează în acordarea sau neacordarea, dar şi eventuale penalizări a subvenţiilor pe anul 2016, proprietarii exploataţiilor non-profesionale cu animale sunt rugaţi să ia legătura cu medicii veterinari de circumscripţii, cu utilizatorii de SNIIA şi să-şi pună la punct atât evidenţele, cât şi condiţiile de adăpostire furajare şi bunăstare a animalelor deţinute.

Printr-o simplă decizie care a stat în pixul autorităților locale ale comunei Tulgheș, județul Harghita, ca urmare a modificărilor „aberante” ale actelor normative în vigoare, Asociația Crescătorilor de Animale (ACA) din aceeași localitate a pierdut într-un an până la 1,5 milioane lei din subvenții, a mărturisit într-un interviu șeful organizației, Costel Bondrea.

Pe liderul Asociației Crescătorilor de Animale din Tulgheș (ACA) l-am cunoscut la un eveniment de prezentare a rezultatelor proiectului „Modele agricole sustenabile pentru zona montană din România”, finanțat de către guvernul Elveției prin Programul de cooperare Elvețiano-Român.

Cu ocazia unui interviu amplu realizat cu domnia sa, am putut afla „la firul ierbii” care sunt problemele cu care se confruntă oierii din Harghita, județ aflat pe lista celor mai sărace din România.

Problemele nu diferă foarte mult de cele cu care un crescător de animale de nivel mic se confruntă în mod obișnuit.

El acuză zona Executivului, dar și pe cea a Legislativului că se joacă cu actele normative în defavoarea agricultorului, acțiuni care au dus, în cazul fermierilor din Tulgheș, la pierderea unor sume importante încasate pe pășuni.

Mai mult, el nu înțelege ping-pong-ul dintre instituții atunci când vine vorba de reglementarea numărului de câini pe care oierii îi pot deține la stână, dar și volatilitatea prețurilor din România care generează nesiguranță pe piața laptelui și pe cea a cărnii de ovine.

De asemenea, Bondrea nu are încă o idee clară de ce piața lânii este realmente prăbușită și mărturisește că tunsul oilor reprezintă anual o problemă majoră la capitolul cheltuieli, poate într-un mod similar cu cea reprezentată de întârzierea plății subvențiilor pe cap de animal.

Ar mai fi și forța de muncă...

Revista Fermierului: Cu ce ocazie pe la evenimentul de prezentare a rezultatelor proiectului „Modele agricole sustenabile pentru zona montană din România” domnule Bondrea?

Costel Bondrea: Astăzi (n.r. - 15 noiembrie 2016) este un pas important pentru existența agricultorilor din zona montană, datorită faptului că este conferința finală a unui proiect româno-elvețian din care facem și noi parte și în urma căruia am construit o stână modernă, un saivan pentru adăpost oi și o platformă de muls ovine.

R.F.: Știm că sunteți președintele Asociației Crescătorilor de Animale din Tulgheș, unul dintre beneficiarii acestui proiect. Ne puteți da mai multe detalii despre această formă organizatorică?

C.B.: Da, sunt președintele asociației din 2008 și, la ora actuală, avem un număr de 232 de persoane, membri ai ACA Tulgheș. Asta înseamnă undeva 80 la sută din crescătorii de animale din localitate.

R.F.: Care este numărul de capete deținut de asociație și care sunt speciile?

C.B.: Fiind o comună mai mică din zona montană, deținem aproximativ 1.300 de ovine și tot în cadrul asociației avem 900-1.000 de bovine aparținând membrilor înscriși în asociație (peste 90 la sută Bălțată Românească tip Simmental).

Personal, am mai renunțat la parte din oi pentru că îmi schimb o generație (n.r. - reformă). Dețin în prezent 100 de oi Țurcană și 23 de bovine.

Am optat pentru Țurcană pentru că este mai adaptabilă la mediu. Sunt însă crescători de ovine care ar vrea să implementeze încrucișările de rase de carne și cu Țurcană, ceea ce până la urmă n-ar fi un lucru rău. Și la bovine situația este similară. Sunt voci care spun că ar fi bine să trecem pe carne. Asta este un lucru bun pentru că dacă este să creștem mai multe categorii, probabil că șansa de vânzare a produselor este mai diversificată.

R.F.: Și ACA Tulgheș comercializează produsele sub marca „De la munte”?

C.B.: Da. O parte importantă din produsele de la o stâna unde s-a implementat acest proiect se vând sub acest brand. Trebuie să recunoaștem că acest proiect a fost un succes și prin faptul că s-a menținut numărul de oi la nivel de comună, bineînțeles și datorită altor proiecte cu alte finanțări din partea Federației Agricultorilor de Munte care au implementat unele proiecte la nivel de oaie la Tulgheș, beneficiind cel puțin vreo 60 de familii în „pasarea darului” (a existat un alt proiect cu câte 10 oi și un berbec la câte o familie).

(...) Am avut o creștere foarte bună până acum doi ani; la oaie, cel puțin. A fost susținută și a fost o perioadă favorabilă nouă. A mai decăzut însă din cauza pieței și a birocrației existentă în România. Și subvenția a fost o problemă. Activând în zonă montană, nu putem depăși 150 de oi. Sunt mulți ciobani cu efective care variază între 50 și 100 de oi cărora le este greu să le mențină într-o zonă montană cu 5-6 luni de iarnă. A căzut a doua subvenție, beneficiem doar de una; iată un alt motiv. Bineînțeles, produsul s-a vândut foarte prost. Chiar și mielul a avut probleme. Cel puțin în anul acesta, în 2016, pe miel au fost probleme mari. Cu excepția Paștelui în care a fost oarecare vânzare, după care s-a vândut undeva la 5 lei kilogramul de berbecuț în viu, ceea ce nu este un preț.

R.F.: De Paști, cu cât a fost comercialiat kilogramul de berbecuț?

C.B.: De Paști kilogramul a fost 20-22 lei. A fost o scădere abruptă. Vă spun sincer că au renunțat mulți din cele două motive: piața de desfacere și prețul foarte mic.

R.F.: Chiar așa, care vă este piața de desfacere?

C.B.: Nouă, ca și producători, ne este foarte greu. Acum ne gândim la o strategie de a ne organiza într-o formă cooperatistă sau ceva similar federației, prin Federația Oierilor de Munte (FOM) sau prin Federația Agricultorilor de Munte (FAM). Vrem să găsim o formă asociativă care să fie legătura dintre producător și piață. Noi, producătorii, nu putem fi și în munte, și în sala de procesare, și pe piața de desfacere. Resursa umană e la mare căutare, ceea ce ne pune în situația să nu putem face față acestui val în care se învârte România la ora actuală.

Este o mare concurență pe piață. Trebuie să pătrundem și este binevenit acest brand, „De la munte”, cu care trebuie să lucrăm. Noi îl considerăm un succes și un început, o bunăstare și a ciobanilor, și a animalelor, din punct de vedere al igienei produsului finit.

R.F.: Aveți o stână nouă la Tulgheș. Cât s-a investit în ea?

C.B.: Sincer nu știu, nu vă pot spune cifre, deoarece noi, ca asociație, am suportat manopera și o parte din materiale. Partea noastră a fost undeva la 60.000 – 70.000 de lei, bineînțeles și munca voluntară a crescătorilor de animale care este destul de importantă. Munca nu s-a contabilizat.

R.F.: Ce cantitate de lapte procesați zilnic?

C.B.: Personal vorbind, dacă luăm în calcul perioada bună, zilnic procesăm undeva la 400-500 de litri de lapte. La nivel de asociație, avem pe toată raza comunei șapte stâni cu un număr de animale care variază între 250 și 450 de oi. În total, putem vorbi de 3.000 de litri de lapte zilnic.

R.F.: Problema pășunilor. Cum v-ați înțeles dumneavoastră cu autoritățile de stat?

C.B.: Înainte de a fi președintele asociației, am făcut doi ani de voluntariat la nivel de comună. Nu eram încă în funcție, dar eram considerat ca atare. Nu am avut salariu, nu am avut nimic, nu mi-a decontat nimeni nici măcar un drum la județ.

Dacă vorbim de pășunile concesionate de asociații de la Primăria comunei Tulgheș, vă pot spune că anul trecut, din cauza modificărilor aberante ale ordonanțelor, noi am pierdut contractul de concesiune, cu redevență în avans plătită, (...) în luna aprilie. După formarea bugetului pe 2015 ni s-a anulat contractul perfect valabil, prin HCL. A trebuit să ne judecăm și să-l recâștigăm în instanță. Am revenit asupra contractului, dar am pierdut un an de zile. La 830 ha eligibile s-au pierdut o grămadă de bani, în condițiile în care eram sub angajamente.

Din 2013 intrasem pe un nou ciclu de angajament pe cinci ani. Aveam și pachetele incluse. Știind faptul că în zona noastră, la Tulgheș, nu mai existau pachetele 1 și 2, ci 3 – Crex Crex, ne era foarte greu să-l accesăm pentru că APIA solicita o încărcătură de 0,7 UVM-uri, în condițiile în care nu putem îndeplini această condiție. Noi ne duceam până la 1 UVM pe hectar și riscam să pierdem subvențiile. Fiind această împrejurare a rezilierii, comunitatea noastră a pierdut aproximativ 1,2-1,5 milioane lei. A pierdut și comuna la capitolul redevență – 85 euro pe hectar. În condițiile unei suprafețe totale de 970 - 980 de hectare, plăteam și diferența de 140-150 ha neeligibile, dar noi tot la 85 de euro ne raportam, pentru că aveam un contract de concesiune pe toată suprafața de pășune a comunei Tulgheș.

R.F.: Cine se ocupă acum de aceste pășuni?

C.B.: Asociația, reprezentată de președintele său, adică de mine.

R.F.: Nu s-a băgat și primarul în combinație?

C.B.: Nu. Din fericire pentru localitatea Tulgheș, nu acceptăm șmecheri, asta dacă ar fi vreun vreun primar șmecher. În mandatele din 2008 – 2012 am avut un primar care a ținut la agricultură. Și cel care a venit din 2012 cunoaște agricultură, dar mai puțin, însă s-a lăsat consiliat de cei care cunosc fenomenul (eu și cei care suntem în asociație). Cu toate acestea, Legea din 2015, ordonanțele alea cu care s-au tot jucat parlamentarii cu ele, ne-au dăunat. Au avut un moment de presiune la care au apelat prin Consiliul Local, s-a reziliat contractul și s-au pierdut banii.

Ce pot să vă spun din anii anteriori este că atunci când am preluat pășunile, acestea erau într-o stare dezastruoasă. Pe locație exista brad, răchită, mesteacăn. În primii doi-trei ani a fost o luptă cu defrișarea de pe sprafețele de pe care s-a mai putut face asta. Dacă vorbim de ani mai mulți în urmă, Tulgheșul avea 2.400 ha de pășune, iar acum ne luptăm să ajungem măcar la 900-1.000 ha și să le menținem. Restul au intrat în fond forestier, deci nu se mai poate. Considerăm însă că cele 1.000 ha, dacă le putem menține, e OK pentru localitatea noastră.

R.F.: Să revenim la ACA Tulgheș. Aveți și investiții proprii în localitate?

C.B.: Pe lângă curățit pășunile, noi am construit și stâni de sezon. Nu la dimensiunile și condițiile din proiectul „Modele agricole sustenabile pentru zona montană din România”, dar nu mai sunt șoproanele acelea vechi și urâte, ci unele cu dormitor separat și aducțiuni de apă realizate prin investiții proprii. Avem, de asemenea, două centre de colectare a laptelui pentru bovine la nivel de comună, dispunem de o cisternă, avem și tancuri de răcire. Două dintre tancuri sunt ale asociației, cu banii proprii cumpărate, iar două sunt ale procesatorului cu care colaborăm – SC Prod ABC Star Company SRL.

„Laptele de oaie îl procesăm numai în stâni. N-am mai vândut nici acum lâna de pe cele 200 de oi”

Revista Fermierului: Ce vă nemulțumește în prezent domnule Bondrea? Ce vă împiedică să performați în business?

Costel Bondrea: Anul 2016 este poate cel mai greu prin care trece comuna noastră, Tulgheș, și nu numai, toate zonele noastre de pe nordul județului Harghita. Suntem departe de procesatori, aceștia ne impun condiții greu de îndeplinit, iar prețul este de 0,70 lei litrul de lapte de vacă. Acum, pe perioada de iarnă, prețul a urcat la un leu, cu condiția ca materia-primă să aibă 3,7% grăsime; nu ne putem lăuda deloc. Este o bătaie de joc. Chiar dacă avem contracte încheiate, ar trebui să ajungem în instanțe cu acești procesatori, acțiunile durează ani de zile, procesul de justiție trenează, au juriști și avocați foarte buni, de aceea cred că este foarte bine să ajungem la o colaborare, la o înțelegere prietenească. Aceasta este mai bună pentru noi decât judecata.

R.F.: Ați vorbit de laptele de vacă. Ce faceți cu laptele de oaie?

C.B.: Laptele de oaie îl procesăm numai în stâni. Noi nu avem procesatori pe zonă, cel puțin nu știu eu, nici măcar la 200 km de Tulgheș.

R.F.: Ce faceți cu lâna?

C.B.: Momentan, lâna o stocăm prin diferite șopruri. În ceea ce mă privește, n-am mai vândut nici acum lâna de pe cele 200 de oi. O am stocată, nespălată, în condițiile în care va veni cineva să dea măcar doi lei pe kilogram. S-a oferit un leu, însă nici cu doi lei noi nu ne scoatem tunsul. Eu aș da lâna cuiva, primăvara, de pe toate oile, dacă mi le-ar tunde în contrapartidă.  Nu mi-ar trebui niciun leu. Doar să-mi tundă oile pentru lâna gratis. Eu știu cât mă costă un tuns de oi. Noi plătim 50-60 de lei unui om pe zi. În cazul meu, tușinez cele 200 de oi, le tundem pe gât, pe sub burtă, pe la pulpe și coada. Pe fondul condițiilor meteo de la munte le lăsăm lâna pe spate până în iunie. În iunie mai vine încă o treabă de genul acesta, tunsul final.

R.F.: Cum stați cu forța de muncă? Mulți producători agricoli se plâng de asta...

C.B.: Personal, m-am confruntat cu experiența neplăcută prin care mi-au plecat oameni, în condițiile în care câștigau undeva la 60-70 de lei pe zi plus mâncare. S-au dus prin Austria la o spălătorie, altul în Belgia și unul în Germania, la o fermă de vaci. Ne confruntăm cu o criză acută de oameni la creșterea animalelor la stâni. Suntem dependenți de altcineva pentru a ne și putea vinde produsele. Ar trebui doar să producem brânză și/sau carne. Însă, noi trebuie să obținem și fân, lemne de foc, vânzarea produselor, tunsul și absolut toate lucrările. Eu vara trebuie să produc brânză sau să fac fân?

R.F.: Cum ați stat cu subvenția în anul de campanie care s-a încheiat la mijlocul acestui an, față de anul agricol anterior?

C.B.: Sincer să vă spun... PROST! Termene depășite! Eu, personal, am luat banii în septembrie 2016 pe anul trecut; 2016 pe 2015! Cuantumul a fost de 24 de lei pe cap de oaie, iar la vacă undeva la 100 de euro pe cap. Și aici nu vorbim de cei care s-au înregistrat în Controlul Oficial al Performanțelor de Producție (COP). Aceia au încasat, dar sunt doar cinci la nivel de comună.

Noi am vrea să primim banii în toamna aceluiași an, pentru că animalele intră pe consum. Ar trebui să avem un impuls financiar pentru a traversa iarna destul de lungă de la noi, de cinci-șase luni. La nivelul mijlocului lunii noiembrie 2016 noi deja dădeam furaje la oi, fân și le mai cumpărăm boabe.

„Iubitorii ăștia de urși să-și ia acasă câte unul!”

Revista Fermierului: Ce ați vrea să le transmiteți decidenților politici?

Costel Bondrea: Cei care n-au cunoștință de agricultură să dispară din instituțiile specializate, iar ceilalți care au, să facă legi clare și simple pentru crescătorii de animale din zona montană.

R.F.: Una, spre exemplu, care să reglementeze în mod clar numărul de câini la stână...

C.B.: Am fost la București, ne-au bătut ploile și ne-au și gazat organele de ordine pe la Parlament. Pentru ce ne gazează domne? Le dăm mâncare, iar ei ne gazează? De ce? Am o situație – ursul mi-a omorât o vacă acum doi ani (în august s-au împlinit) și n-am primit nici acum banii pe ea. Eu sunt de acord să se facă rezervații pentru urși, nu mă duc în habitatul lor, dar ce caută ursul la mine în ocolul vacilor și oilor? Eu trebuie să am câini! Am colegi care, în 2015, șapte câini au pierdut din cauza lupilor. Mie îmi ceri trei câini să am? Eu am cinci-șase câini, 10, cât pot să țin, poate doar patru corespund profilului de respingere a atacului de lup, iar ceilalți la urs. Umblă ursul, lupul și mistrețul pe la noi de parcă ar fi acasă. Mistreții distrug proprietățile, le fac praf, ogoare nu altceva. Sunt grădini în proprietate unde au intervenit agricultorii cu gunoi de grajd împrăștiat și s-a format o calitate a solului. Tocmai acolo se duce și mistrețul, unde e gras terenul și unde își găsește rădăcina aia. Sunt grădini care în proporție de 90 la sută sunt distruse.

R.F.: Care este relația oierilor de munte cu vânătorii?

C.B.: Cu vânătorii, n-am nimic. Să meargă să vâneze, dar să mă lase și pe mine în cealaltă parte cu oile, pentru că eu nu le fac nimic. Probabil că îi deranjăm în condițiile în care vor să facă și alte lucruri neortodoxe; treaba lor nu a noastră. Eu, cel puțin, dacă mi-ar împusca câinele, vă spun sincer și eu mi-aș lua o armă și l-aș împușca și eu pe făptaș. De ce omori tu un animal care mi le păzește pe ale mele de sălbăticiuni?

Eu le-am mai transmis și pe alte căi: iubitorii ăștia de urși să și-i ia acasă câte unul sau să-și ia bâta cu ei și să se ducă cu urșii așa cum mă duc eu cu vacile și cu oile. Ăștia au interes – își iau niște bani.

Eu am avut multe întâlniri cu ursul și am trecut prin multe situații destul de grave. Nu am fost încă omorât, dar am trecut prin diferite pericole cu ursul în munte, lângă casă aproape. Nu se poate așa.

Bunicul meu a fost vânătul. El știa unde doarme scroafa cu purcei, unde-i vierul. Despre ce vorbim Despre pădurarii noștri din ziua de astăzi? Or fi pe undeva...

PRIA Confernces își va concentra eforturile pentru a organiza cinci evenimente dedicate agriclturii de-a lungul anului 2017, printre care amintim PRIA Agriculture și Gala femeilor în Agricultură, precum și Gala Fermierilor Români, se arată într-un comunicat al companiei.

„Agricultura este vitală pentru întreaga lume. Uniunea Europeană alocă un buget mare și o atenție deosebită acestui sector. Și în țara noastră agricultura joacă un rol extrem important, însă există încă loc de crestere, potențialul Romaniei în sectorul agricol fiind foarte mare”, justifică PRIA organizarea și la începutul lui 2017 a Galei Femeilor din Agricultură

„Multinaționalele, dar și antreprenorii și managerii din România, aleg să investească o mare parte din bugetele lor în evenimentele B2B”, afirmă Raluca Voivozeanu, CEO, Pria Conferences. „Dacă doresc ca evenimentele lor sa fie de succes și să ramână în atenția participanților își amintesc de fiecare dată să le lase încredințeze expertilor care vor avea grijă de organizarea ireproșabilă a conferințelor, aniversărilor, lansărilor și a altor evenimente. Pentru profesioniștii ocupați din zilele noastre, care nu își permit să piardă timp foarte important pentru activitatea lor și pentru planificarea și organizarea evenimentelor, aceasta este cea mai bună opțiune, astfel economisind timp, bani și energie, dar și folosind mai puțin din resursele companiei, pastrându-și în acelați timp standarde înalte”.

Conferințele PRIA aduc mereu în dezbatere teme relevante, beneficiază de prezența speakerilor reprezentativi și reunesc sute de participanți care au aceleasi preocupări de business.

„Părerea lectorilor, a clienților și a participanților din cadrul evenimentelor noastre este extrem de importantă după fiecare eveniment și faptul că ei continuă să colaboreze cu noi la fiecare ediție sau proiect nou înseamnă că sunt mulțumiți de colaborare și că obțin rezulate bune în urma colaborării cu noi”, marturisește Raluca Voivozeanu, CEO, PRIA Conferences.

Alături de altele, telemeaua de oi de la Vaideeni, produs provenit din localitatea de baștină a ministrului tehnocrat al Agriculturii, Achim Irimescu și care în viitorul apropiat ar urma să fie înregistrată pe sistemele de calitate europene, va fi premiată de acesta cu o diplomă de participare la „Târgul de Crăciun”, eveniment găzduit de Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) în propria-i curte, în perioada 16 – 18 decembrie 2016, între orele 10.00-18.00, iar duminica de la 10.00 -16.00.

„Când veneam de la facultate cu autobuzul, îmi aduc aminte de ciobanii noștri care se așezau în spate, că erau după o lună de zile în care înfruntaseră viscolul, iarna grea, fără apă de spălat și fără cele necesare unui trai decent. (...) Am un regret că muntele s-a golit de oi. Până la șapte ani am fost și eu la munte. Țin minte când coboram toamna, aveam obrajii roșii ca merele ionatane. Acum copii nu mai sunt așa. Poate și aici ar trebui să venim cu un sprijin pentru transhumanță, ca să mai reușim să ducem oile în vârful muntelui”, declara la mijlocul lunii septembrie a.c., la „Târgul de animale” de la Vaideeni.

Achim Irimescu, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, va deschide oficial evenimentul expozițional vineri, 16 decembrie 2015, la ora 10.00, va face un tur al expozanţilor şi va înmâna diplome de participare din partea ministerului de resort, tuturor expozanţilor prezenţi.

Potrivit unui comunicat de presă primit la redacție, vizitatorii „Târgului de Crăciun” de anul acesta sunt invitaţi să redescopere gustul bucatelor din diferite regiunii ale României, al produselor din lapte sau din carne (brânză, smântână, caşcaval, telemea, brânză de burduf în coajă de brad şi în membrană naturală, caş, cârnaţi de porc sau oaie, slănină afumată, caltaboş, jumări, cârnaţi de casă, sloi de oaie, drob de porc, lebăr, tobă de casă, jambon afumat, patricieni din carne de oaie afumaţi, muşchi afumat şi mititei etc.), al produselor din pește (salată icre crap sau ştiucă, batog de crap argintiu, pastramă de crap argintiu, macrou afumat la rece, sardeluţe, păstrăv afumat în cobză de brad Doftana etc.), al produselor de panificaţie şi patiserie (cozonac Domnesc, plăcintă cu dovleac, plăcintă cu brânză etc.) al siropurilor, gemurilor sau dulceţurilor de fructe, gamei de dulceţuri „Topoloveana”, zacuştelor, uleiurilor aromate, cosmeticelor naturale şi altora.

Totodată, la eveniment vor fi prezenţi producători de fructe şi legume, miere (polen, faguri, propolis), cât şi cei de palincă şi vin.

„Între produsele care vor încânta vizitatorii menţionăm «Magiunul de prune de Topoloveni», produs care beneficiază de sistemul de calitate europeană «Indicație Geografică Protejată – I.G.P.»”, conform documentului de presă.

De asemenea, se vor regăsi şi alte produse aflate în curs de dobândire a protecţiei la nivelul Uniunii Europene, cum este Scrumbia afumată de Dunăre ori Caşcavalul de Săveni (în curs de dobândire IGP).

„Brânza de burduf în coajă de brad, telemeaua de oi de la Vaideeni, telemeaua de oi cu ardei iute, salată tulceană cu icre de știucă, păstrăvul afumat în cobza de brad şi cârnaţii olteneşti vor fi, de asemenea, expuse de producătorii români care îşi doresc în viitorul apropiat să înregistreze aceste produse pe sistemele de calitate europene”, se mai precizează în comunicat.

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) va găzdui „Târgul de Crăciun”, în curtea instituției, în perioada 16 – 18 decembrie 2016, între orele 10.00-18.00, iar duminica de la 10.00 -16.00, eveniment în cadrul căruia vizitatorii vor putea găsi produse agro-alimentare tradiţionale specifice perioadei sărbătorilor de iarnă.

Consumatorii vor putea regăsi produse tradiționale atestate de MADR, ori a căror denumire este recunoscută la nivelul Uniunii Europene (UE) sau se află în curs de recunoştere, produse din arealul zonei montane, dar şi produse de origine animală de la crescătorii de ovine, caprine şi porcine specifice arealului din care aceştia provin (Transilvania, Muntenia, Oltenia) păstrate din generaţie în generaţie în tradiţia mesei de Crăciun, precum şi alte produse alimentare.

În târg vor fi prezenţi şi meşteri populari care vor aduce măşti tradiţionale, instrumente populare, icoane, obiecte obţinute prin prelucrarea lemnului şi a hârtiei ori păpuşi cu motive populare.
La târgul de Crăciun vor expune producători din următoarele judeţe: Alba, Argeş, Braşov, Botoşani, municipiul Bucureşti, Călăraşi, Covasna, Constanţa, Dâmboviţa, Giurgiu, Galaţi, Hunedoara, Harghita, Iaşi, Ilfov, Maramureş, Prahova, Sălaj, Tulcea, Vaslui, Vaslui, Vrancea.

În contextul în care peste 40 de procente, mai exact 5,3 milioane hectare din totalul de 13,3 milioane hectare de teren arabil din România, sunt deținute de investitori străini, potrivit raportului comandat de Comisia pentru Agricultură din cadrul Comisiei Europene (CE) la Institutul Olandez de cercetare Transnational Institute (TNI), Nicolae Apopi, fermier din Banat, consideră că singura șansă de stopare a acestui aflux care a aluat amploare este de a-i finanța pe fermierii cu experiență și pe tinerii producători agricoli români să achiziționeze pământ.

Însă, mai spune el, trebuie neapărat avută în vedere școlarizarea acestora.

„Nu mai putem face mare lucru decât să căutăm finanțări avantajoase pentru fermierii care s-au format, români care au experiență și pentru cei care doresc să investească în agricultura românească; la cei tineri mă refer. Dar să nu uităm, acei tineri au nevoie de școlarizare, de informații. Degeaba încercăm să finanțăm niște tineri care nu au informații, nu au cultură și dragoste pentru agricultură”, a precizat Apopi într-un interviu.

Producătorul agricol din Banat a oferit propriul exemplu atunci când a vorbit de tineri, mai exact de experiența sa de muncă din Germania care l-a determinat ca în anii 2000 să demareze propriul business agricol cu 39 ha arendate și doar unul în proprietate!

În prezent, el a ajuns să controleze circa 2.000 ha de teren în Banat, din care 700 de hectare sunt în proprietate, printr-o societate cu o cifrăm anuală de afaceri de aproximativ 2,5 milioane de euro.

Care este secretul în baza căruia bănățeanul își ține aproape arendatorii, dar și altele, în cele ce urmează.

Revista Fermierului: Cum a ajuns Nicolae Apopi unul dintre cei mai importanți fermieri din Banat?

Nicolae Apopi: Eu am plecat chiar de la zero. În anul 1998 am fost în practică agricolă în Germania, când am terminat facultatea, și am stat la o fermă, acolo. Când m-am întors acasă, am demarat businessul în agricultură. Am început întâi cu comerț - importam utilaje agricole și, ulterior, am început să dezvolt și ceea ce aveam acasă, în familie, de ordinul a 40 ha în arendă, din care doar un hectar proprietate! Ulterior, în 2004, am început să dezvolt și zona de cultură mare pe suprafețe mult mai mari – 380 ha în acel an, în arendă, plus proprietate suprafețe până în 10 ha.

R.F.: Ce suprafață lucrați în prezent? Aveți probleme cu investitorii străini care vă „suflă-n ceafă” când vine vorba de achizițiile uneori agresive de teren arabil? Ați reușit să achiziționați și dumneavoastră ceva teren?

N.A.: În ziua de astăzi am ajuns să lucrăm o suprafață de 2.000 de hectare în Banat. Dorința de a comasa suprafețele și de a le lucra cu utilaje performante a dus la ambiția de a mări suprafața lucrată în societatea noastră.

În altă ordine de idei, dacă la începuturile afacerii nu am avut sentimentul și nici educația că acel teren lucrat trebuie și cumpărat, nu numai lucrat în arendă, ulterior m-am trezit cu investitori străini care au început să cumpere în jurul meu și mi-au dat astfel un semnal că trebuie să și cumpărăm terenuri, nu numai să le luăm în arendă. Până atunci eu am crezut că va fi pe vecie înțelegerea cu arenda. După aceea, mi-am dat seama că pierzând o anumită suprafață din motiv că proprietarul a vândut către altcineva, mi s-a trezit interesul de a achiziționa teren. În prezent, SC Popagra SRL a ajuns și la o supafață de circa 700 ha în proprietate.

R.F.: Cum reușiți să-i țineți aproape pe arendatori, în condițiile în care, numai în comuna Livezile, aproape chiar și de dumneavoastră, avem mai bine de două treimi din teren înstrăinat către resortisanți de pe alte meleaguri?

N.A.: Această întrebare, dacă o aveam acum 10-15 ani, și era adresată mai multor oameni din structurile statului, cred că nu se ajungea astăzi aici. Din păcate, după ce am făcut o greșeală mare, acum venim și ne cerem păreri unul altuia ce mai facem acum. Aceste firme și persoane străine au profitat de neinformarea noastră și au cumpărat terenurile atunci când au avut o valoare destul de joasă, pe când noi nici nu aveam informația sau educația că trebuie să cumpărăm pământ.

Dimpotrivă, toată lumea vindea la vremea aceea. Acum, astăzi, ce este de făcut? Nu mai putem face mare lucru decât să căutăm finanțări avantajoase pentru fermierii care s-au format, români care au experiență și pentru cei care doresc să investească în agricultura românească; cei tineri mă refer. Dar să nu uităm, acei tineri au nevoie de școlarizare, de informații. Degeaba încercăm să finanțăm niște tineri care nu au informații, nu au cultură și dragoste pentru agricultură.

R.F.: Cum îi țineți dumeavoastră aproape pe arendatori?

N.A.: Am încercat să ridicăm potențialul de producție al fermei, astfel încât să pot ridica nivelul arendelor. Prin această metodă reușesc să-mi țin arendatorii aproape. Chiar am exemple unde nu doresc să dea pământ străinilor, deoarece am reușit și le-am dat o arendă mai bună decât o făceau acei străini.

R.F.: Este un secret arenda?

N.A.: Pentru mine nu este, ci mai degrabă un mod de publicitate. Prin a da o arendă corespunzătoare, atrag arendatorii către mine. Ofer o arendă bună și în funcție și de calitatea pământului. Nu vă pot spune o cifră medie, pentru că apoi s-ar traduce că eu atât dau arendă. Însă, cea mai mică arendă este de 900 kg de grâu la hectar, din care eu plătesc arendatorului toate taxele către stat, impozitul pe venit, fondul către sănătate, iar el rămâne cu circa 730 kg pe care le primește în natură sau contravaloarea în bani, iar cel mai mult plătesc 1.300 kg, minus taxele și impozitele aferente stopajului la sursă, iar beneficiarul rămâne cu 1.030 kilograme curat.

R.F.: Care este cifra de afaceri a celor două societăți?

N.A.: Dacă vorbim de societatea care se ocupă de agribusiness – SC Agro Baden Banat – adică de comerțul la nivel regional cu utilaje noi și second hand, cu piese, cu achiziții de cereale, cu inputuri, atunci cifra se ridică la circa opt milioane de euro pe an, iar societatea prin care lucrăm terenul agricol are o cifră de afaceri de aproximativ 2,5 milioane euro.

„În acest an care urmează nu voi mai înțelege (eventualele probleme ale APIA)”

Revista Fermierului: De ce continuăm să avem probleme cu plățile pe suprafață la 10 ani de activitate APIA? Avem întârzieri, erori de soft, ne întâlnim frecvent cu situații de interpretare a actelor normative europene, birocrație...

Nicolae Apopi: Din punctul meu de vedere, problemele continuă să fie generate la nivelul administrației. Nu suntem bine organizați, nu formulăm texte de lege clare, coerente, pe înțelesul tuturor. Din ce am constatat până în prezent, normele de aplicare ale actului normativ privind acordarea subvențiilor au fost de „n” ori corectate prin articole care duc la altele și tot așa.

Pe de altă parte, dacă un funcționar APIA nu înțelege bine acel text de act normativ, cum să-l înțeleagă un fermier? De aceea, ne întâlnim cu aceste greșeli enorme care frânează enorm de mult și duc la instabilitate, la incertitudine, la neîncredere, la fel și fel de zvonuri. Interpretând în trei, patru feluri acel text de lege sau acel articol, sigur că vom avea diferențe de la un centru APIA la altul. Și, atunci, ne confruntăm cu acest blocaj care pleacă din interior și nu are de-a face cu comunitatea europeană absolut deloc.

În momentul în care vom fi capabili să scoatem legi coerente, clare și simplificate, eliminăm și birocrația.

R.F.: Ce se mai aude cu proiectul de asociație înființat la începutul anului acesta?

N.A.: Acum câteva luni am înființat Asociația Producătorilor Români de Cereale (APRC). Am avut câteva întruniri, ocazii cu care ne-am pus ideile pe hârtie și am încercat să construim un statut față de care să fim toți fondatorii mulțumiți de funcționalitatea lui.

Din cauza faptului că ne-a prins campania de vară, fiecare a avut mai mult sau mai puțin timp să aloce acestor întâlniri. Eu zic că un lucru pripit nu iese bine. Mi-am pus mari speranțe în această asociație și cred că în această iarnă o vom pune la punct, urmând să funcționeze în colaborare cu celelalte asociații din România.

R.F.: Ce suprafață ați reușit să adunați laolaltă în APRC?

N.A.: Membrii APRC totalizează o suprafață de aproximativ 40.000 ha. Vom avea un cuvânt de spus în piață datorită capacității mari de producție a fermelor noastre. Sunt exploatații cu randament destul de ridicat. Facem calitate și cred că vom reuși să dăm o valoare în plus producției noastre prin acest element de cantitate.

R.F.: Că tot am vorbit de asociere, de ce tot fuge fermierul român de ea?

N.A.: Cred că avem un mic defect care ni se trage de foarte mult timp, nu de ieri, de astăzi, din câte am auzit și eu de pe la bunicii mei sau de pe alți fermieri mai vechi ca mine. Este vorba de teama de a nu se îmbogăți celălalt din cauză că a colaborat cu tine. Cred că mai este vorba și de orgoliu.

R.F.: Cât ați primit ca plăți directe în 2016? Ați înregistrat întârzieri?

N.A.: Din cifrele pe care mi le aduc aminte, am primit 158,9 euro pe hectar. Din informațiile pe care le-am primit și din țările vecine, de la fermieri cu care am o colaborare foarte strânsă, din Germania, din Austria, din Franța, și în țările vecine s-au înregistrat întârzieri, mai mult sau mai puțin ca la noi. Au întârziat banii destul de mult, dar din apariția șefului APIA la televizor și din explicația sa că este nevoie de un nou sistem informatic pentru a putea procesa aceste date, eu am înțeles. M-am împrumutat la bancă, am suportat dobânda și am înțeles.

În acest an care urmează nu voi mai înțelege. Cred că s-au pus deja lucrurile la punct cu sistemele informatice. Din punctul meu de vedere, sistemul informatic revine în responsabilitatea altor ministere de a-l pune la punct, încă de pe vremea când începea noul programul de finanțare europeană 2015-2020.

R.F.: I-ați înțeles pe agricultorii care au achiziționat inputuri de la dumneavoastră și nu au putut restitui banii la timp?

N.A.: Avînd și un business în comerțul cu inputuri la nivel regional, am înțeles. Și eu sunt fermier pe lângă ei. Dacă am câștigat, am câștigat împreună, iar dacă am pierdut, am pierdut împreună.

R.F.: Pe fondurile SAPARD/FEADR ați reușit să accesați ceva bani?

N.A.: De când activez în agricultură, am realizat două proiecte de finanțare. Am întocmit unul când în perioada când se făcea SAPARD-ul, în perioada 2006-2008, în valoare de 800.000 de euro pentru achiziții utilaje și de echipamente. În 2008-2010 am făcut și un proiect FEADR la o valoare de 700.000-800.000 de euro.

„Producțiile au fost de lăudat. Nu le-am mai întâlnit pe toate, laolaltă, în același an”

Revista Fermierului: Care a fost structura de cultură a anului agricol care s-a încheiat și ce ați pregătit pentru sezonul agricol următor? Care au fost producțiile înregistrate în acest an?

Nicolae Apopi: Din punctul de vedere al structurii culturilor, anul 2015-2016 a arătat așa: circa 900 ha cultivate cu grâu, aproximativ 300 ha însămâțate cu rapiță, 100 ha cu orz, 150 ha cu soia, 300 ha cu floarea-soarelui, iar restul cu porumb (100-150 ha).

Producțiile au fost de lăudat. Nu le-am mai întâlnit pe toate, laolaltă, în același an. La grâu am obținut o medie de 7.200 kilograme la hectar pe întreaga suprafață. Sămâna de grâu utilizată n-a fost însă românească. Eu nu cultiv grâu românesc. Din toate testele pe care le-am făcut, la mine în fermă merge cel mai bine o genetică franceză – Momont. Prima dată a fost adusă de KWS în România. Ulterior a apărut o firmă care a preluat departamentul de cereale și care se ocupă doar de acest lucru. Este o genetică rezistentă și la secetă și una care oferă cantitate, dar și o calitate medie, ceea ce mă ajută în comercializare.

Apoi, ne putem lăuda la orz cu o producție de nouă tone la hectar. Am avut un hibrid în test de la Syngenta. Am fost extrem de mulțumit de producția pe care am avut-o, dar având în vedere condițiile meteo din această toamnă (exces de umiditate), orzului neplăcându-i excesul de umiditate, n-am mai însămânțat în această toamnă. Asta nu înseamnă că la anul nu-l vom reintroduce în cultură. Încerc să mă pliez pe condițiile pedoclimatice de a-mi forma structura de culturi, respectând și celelalte reguli care sunt în agricultură, adică rotația ș.a.m.d. Câteodată însă ești nevoit să realizezi un echilibru în a respecta aceste elemente pe fondul mișcărilor climatice.

La floarea-soarelui am reușit o producție de 3,6 tone media la hectar. Rapiță convențională am făcut 5.050 kilograme media pe 300 ha, iar la soia am obținut 3,6 tone de boabe.

În cazul porumbului am realizat 9.500 kilograme porumb-boabe la hectar, cu o umiditate de 18, dar în condițiile în care pe 15% din suprafață am avut băltiri, din cauza precipitațiilor abundente din vară.

Noi, în campania de grâu, am avut într-o singură zi, în data de 27 iunie 2016, timp de 12-14 ore, în jur de 140 de litri de precipitații pe metrul pătrat.

R.F.: Ce faceți cu producția? O stocați sau o vindeți?

N.A.: Încercăm să ne împărțim riscurile. Urmărim bursele. Încercăm să vindem înainte de recoltă o anumită cantitate. O parte dacă este un preț bun în recoltă și o parte pe depozitare pentru a vinde în perioada următoare.

R.F.: Oamenii se plâng în mod constant de prețul mic la grâu. Cu cât ați reușit să contractați dumneavoastră?

N.A.: Am reușit și am obinut prețuri mai bune înainte de recoltă. Ulterior am comercializat o mică parte în timpul recoltei, profitând de unele nevoi ale unor traderi în „momentul X”, „calitatea Y”. Având aceste stocuri, fiindcă avem depozit de cereale și triem marfa când o depozităm pe calități, o mare parte din marfă am contractat-o pentru la anul, cu anumite prețuri. Ca medie însă, am obținut un preț satisfăcător pentru producția pe care am avut-o, în unele contracte acesta depășind 0,60 lei pe kilogram.

Inspectorii sanitar veterinari au descoperit prezenţa Escherichia Coli (E-Coli) verotoxigenă în patru probe prelevate din carne şi procesate din carne, produse/comercializate într-o carmangerie din București, într-un abator din Buzău și în două supermarketuri din Gorj şi Tulcea, se arată într-o informare transmisă presei luni, 5 decembrie 2016, de către Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA).

Concret, în intervalul 31 octombrie - 25 noiembrie 2016, în cadrul Planului Naţional de Control, au fost prelevate şi analizate un număr de 166 probe, din anumite categorii de produse, amintind aici 113 probe din carne şi produse din carne (sanitaţie carcasă ovine, sanitaţie carcasă bovină, carne tocată vită, pulpă de vită, mici amestec porc cu vită, cârnaţi vită, carne tocată mânzat, cârnaţi dobrogeni, şnitel mânzat, hamburger vită) şi 53 de probe din lapte şi produse din lapte (lapte crud vacă, smântână pasteurizată, caşcaval afumat, caş bovină, telemea din lapte de vacă, brânză telemea, caşcaval afumat).

„Direcţiile Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor judeţene, au efectuat controale oficiale la unităţile în care s-a depistat şi comercializat produsele incriminate şi au dispus măsurile prevăzute în Planul Naţional de Control. Toate măsurile, întreprinse de către inspectorii sanitari veterinari în aceste cazuri, au fost făcute publice și postate pe pagina de web a fiecărei Direcții”, se precizează în comunicat.

Planul Naţional de Control pentru determinarea prevalenţei Escherichia Coli verotoxigenă, care a fost demarat în data de 16 mai şi se va desfăşura până pe 31 decembrie 2016, presupune prelevarea şi analizarea de probe prelevate de pe suprafaţa carcaselor de bovine şi ovine, din carnea proaspătă de bovine şi ovine, din carnea tocată şi carnea preparată şi din laptele crud şi produsele din lapte crud.