În contextul afirmațiilor făcute atât de Daniel Ciobanu, cât și de Dimitrie Muscă, cu privire la calitatea îndoielnică a unor produse de protecția plantelor comercializate în România, Hildo Brilleman, Head of North West, Central&East Europe al Arysta LifeScience a precizat că în cazul achizițiilor de pesticide originale, dar la care s-au constatat probleme (cantități mai mici de substanță activă), el recomandă o colaborare mai strânsă cu fabricantul, astfel încât să se constate dacă reclamația este corectă sau nu.

Brilleman a mai spus că ține de producătorul agricol să se asigure că pesticidul achiziționat este unul original, în condițiile în care, de multe ori, se caută „o afacere bună”, adică substanțe produse în China sau contrafăcute.

„Condițiile actuale de piață, cu prețuri mici ale bunurilor de proveniență agricolă, cu veniturile fermelor aflate în scădere, înseamnă că mulți fermieri caută o «afacere bună». Bineînțeles, nu-i condamn. Dar asta înseamnă că sunt o serie de furnizori sau distribuitori care încearcă să vină cu o «afacere bună». Fie că vorbim de falsuri sau de produse formulate în China, până la urmă ține de fermier să se asigure că obține produsul original. Iar atunci când obține produsul original și are o problemă cu el, atunci există întotdeauna o soluție să colaboreze cu producătorul, astfel încât să verifice dacă reclamația este corectă sau incorectă”, a afirmat Hildo Brilleman.

La rândul său, Richard Matei, commercial director Balkans al Arysta LifeScience a precizat că nu știa că lucrurile semnalate de Ciobanu și Muscă au devenit un fenomen în România, precum și că firma pe care o reprezintă nu avut nicio reclamație în acest sens.

El a precizat totodată că este surprins de fenomen, în condițiile unui proces de trasabilitate foarte clar impus fabricanților de pesticide și a afirmat că dacă sunt astfel de probleme de încredere în piață, crede că nu este un lucru foarte dificil pentru compania acuzată de fraudă să afle unde este problema.

„Nu știam că e un fenomen; accidente se întâmplă în orice domeniu, oricând. Din punctul nostru de vedere, să luăm niște exemple de produse. Suntem o companie cu o prezență solidă în graminicide. Acestea sunt erbicide și este foarte ușor să-ți dai seama dacă efectul este unul satisfăcător sau nu. Sunt două aspecte ale poveștii: unul tehnic și unul legal. Partea tehnică, în cazul erbicidelor, e una simplă: dacă ai reușit să dobori buruiana, produsul funcționează. Din punctul acesta de vedere acoperim astăzi niște sute de mii de hectare bune în România și n-am avut nicio plângere în care un fermier să ne contacteze, pe noi sau pe distribuitorii noștri, și să spună că au avut probleme de eficacitate cu produsele noastre.

„Din punct de vedere legal, cred că lucrurile sunt mai simple. Acolo, ca să omologhezi un produs, trebuie să demonstrezi, o dată, că funcționează tehnic, că din punct de vedere filieră, calitate, reziduuri, e sigur. Apoi, trebuie să dovedești că, din punct de vedere al compoziției, aceasta este una stabilă în timp și are o concentrație de substanță activă și alte componente încadrate într-un anumit interval definit pentru fiecare. Există o abatere legală acceptată, o toleranță foarte mică, care este definită prin niște norme FAO, aplicabilă la nivel global, iar Arysta nu e o companie care să fi avut vreodată astfel de probleme.

„Sunt surprins să aud de un astfel de fenomen. Procesul de trasabilitate este unul foarte clar. Fiecare lot de produs este codat și orice produs utilizat într-o fermă poate fi verificat. Există mostre în fabrică și se poate urmări până la sursă compoziția fiecărui produs. În principiu, dacă sunt astfel de probleme de încredere, cred că nu este un lucru foarte dificil pentru compania în cauză. Toate companiile fac asta. Să ai o trasabilitate logistică este un lucru pe care nu cred că este o companie pe care să n-o facă. Pentru fermierii respectivi este bine să contacteze companiile acelea, pentru că există mostre de produs în fabrică, în fiecare lot”, a declarat oficialul Arysta.

În plus, el a precizat că este mai bine ca fermierii să lucreze cu o companie care este prezentă în România, care are o echipă vizibilă, cunoscută, la care se poate suna, la care se poate merge la sediu, unde există personal specializat pentru discuții. Altfel, mai spune Matei, fermierii își asumă riscurile asociate consumului de pesticide produse ieftine.

„În general, riscurile de calitate pot fi legate de țara de origine, de locul de fabricație în sine, de fabrică. (...) Când faci o alegere, uneori îți asumi niște riscuri. Dacă mergi pe produsul cel mai ieftin, dar care vine de undeva și nu poți ști de unde vine, îți asumi un risc”, a conchis Matei.

Mai puțină substanță activă

Șeful CAI Curtici, Dimitrie Muscă, afirma nu demult că în urma testării unui pesticid a aflat că mai bine de 80 de grame de substanță activă lipsea dintr-un produs care ar fi trebuit să aibă 250 de grame, fiind îngroșată astfel lista nemulțumiților din ultima perioadă.

„Atenție la substanțele chimice pe care le folosiți. Am spus-o și la televizor: n-am putut să merg în judecată cu ei (n.r. - importatorii/producătorii de pesticide). O formulă care trebuia să aibă 250 de grame substanță activă pe litru de substanță comercială, a avut doar 168 de grame. N-am putut să merg mai departe dintr-un singur considerent: laboratorul care mi-a făcut analiza, nu era și acreditat în RENAR. Nefiind acreditat RENAR, din start pierdeam bătălia”, a declarat dr. ing. Dimitrie Muscă în cadrul conferinței RALF 2016. „Rezultatele au fost proaste. M-am adresat laboratorului Facultății de Agronomie din Timișoara. Prorectorul de acolo mi-a spus că face analiza cu maximă răspundere și responsabilitate pentru că este conștient că va ieși un război extraordinar”.

Tot în acest context, nu mai devreme de luna iunie a.c., Daniel Ciobanu, vicepreședinte LAPAR, preciza că a descoperit mai multe inadvertențe între ceea ce înseamnă un produs pentru protecția plantelor (PPP) destinat pieței din România și altele identice ca brand, comercializate însă în țările vecine, și i-a acuzat pe producători/importatori/distribuitori de dublă măsură în ceea ce privește eficacitatea reală a acestora.

Atunci, fermierul solicita ajutorul institutelor de cercetare pentru a verifica nivelul de calitate și de eficacitate a pesticidelor și i-a invitat pe toți partenerii din sector la masa discuțiilor.

„Sunt cinstiți furnizorii noștri de pesticide? Toți ne plângem că produsele lor nu au efect; găsesc ei contraargumente. Realitatea este că este ceva putred. Am putea sta la masă să descoperim. Chemăm institutele de cercetări să vină alături de noi, să ne susțină, pentru că au această calitate și au puterea să o facă, au expertiza necesară pentru a dovedi aceste lucruri. Dacă ne arată că nu avem dreptate, nu avem dreptate. De ce nu vorbim?”, spunea Daniel Ciobanu. „(...) Am luat numai ce este transparent: prospecte de pesticide de afară și prospecte de la noi. Am descoperit foarte multe inadvertențe: recomandări de produse, pentru aceeași substanță, în România de utilizează jumătate de litru și sunt tratatate toate bolile foliare, iar în Ungaria se foloește un litru sau 1,25 litri. Au omologat cantități mai mici să ni se pară prețurile mai atractive”.

Daniel Ciobanu a mai precizat că pesticidele pe care le-a verificat la momentul respectiv erau originale, iar proveniența era de la mai toți producătorii consacrați.

„Am avut probleme de la toți producătorii. Omologările de pesticide din România sunt mai mici decât omologările din Uniune; întrebați comisia de omologare. Sunt foarte mulți bani în joc și nu știm cine câștigă”, a conchis el.

Producția, comercializarea și utilizarea pesticidelor de sinteză a devenit o industrie de multe miliarde de euro, dominată de un număr redus de companii agro-chimice, se arată în raportul „Dependența de pesticide a Europei” realizat de cei de la Geenpeace în noiembrie 2015. În urmă cu cinci ani de zile, trei companii din Europa – Syngenta (Elveția), Bayer CropScience și BASF (Germania) – controlau 52,5% din piața mondială a pesticidelor. Trei companii din SUA – Dow AgroSciences, Monsanto și DuPont – erau în topul celor mai mari șase companii producătoare de pesticide, care împreună erau responsabile de 76% din vânzările de pesticide la nivel global.

Arysta LifeScience este o companie cu o prezență globală, specializată în comercializarea unui portofoliu inovator de produse de protecția plantelor și sănătate publică.

DĂRNICIE. Executivul de la București a adoptat miercuri, 16 noiembrie 2016, printr-o Hotărâre, schema de ajutor de minimis, respectiv schema de ajutor social pentru asigurarea serviciilor silvice pentru fondul forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice, dacă suprafața proprietății este mai mică sau egală cu 30 de hectare.

Conform unui comunicat de presă remis presei, proprietarii de păduri care dețin terenuri forestiere cu suprafețe mai mici sau egale cu 30 de hectare vor beneficia de servicii de pază gratuite a terenurilor forestiere, măsură ce are scopul să contribuie la combaterea tăierilor ilegale.

„Este pentru prima dată când, această prevedere legală cuprinsă în Codul Silvic încă din 2008, va fi pusă în aplicare”, se menționează în documentul de presă al Executivului.

Ajutorul de minimis, respectiv ajutorul de stat vor fi acordate pentru a acoperi costurile serviciilor silvice realizate de către ocoalele silvice, astfel încât proprietarii de păduri cu suprafețe mai mici sau egale cu 30 de hectare să beneficieze de servicii în mod gratuit.

Hotărârea de guvern este valabilă pentru perioada 2016-2020, valoarea totală a ajutorului ce va fi acordat fiind estimată la 248,9 milioane lei, iar numărul beneficiarilor la circa 2 milioane pentru întreaga perioadă. Suprafata totală cu proprietăți mai mici sau egale de 30 ha este de aproximativ 580.000 de hectare.

Pentru anul 2016 se estimează că va fi acordată suma de 14,5 milioane lei, fonduri asigurate în bugetul Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor prin rectificarea bugetară adoptată de Guvern în luna august. Începând cu anul 2017, valoarea estimată că se va aloca anual de la bugetul de stat pentru finanțarea acestei scheme de ajutor de minimis este de 58,6 milioane lei.

De schema de ajutor de minimis vor putea beneficia persoane fizice și juridice care desfășoară activități economice, au în proprietate terenuri forestiere cu suprafață totală mai mică sau egală cu 30 de hectare și îndeplinesc cumulativ următoarele criterii de eligibilitate.

Ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, a participat luni şi marţi, la Bruxelles, la reuniunea Consiliului Uniunii Europene - Agricultură şi Pescuit, ocazie cu care a reiterat ideea conform căreia fermierii ar trebui susținuți și mai mult pentru a-şi consolida poziţia în cadrul lanţului alimentar.

În acest context, el a afirmat că de-a lungul perioadelor de criză, producătorii din sectorul agroalimentar sunt cei mai afectaţi de instabilitatea pieţei. De aceea, ministrul de resort crede că este necesară identificarea cât mai rapidă a unor soluţii comunitare pentru contracararea practicilor neloiale.

La 11 luni de la înfiinţarea sa, în plină criză a sectorului agricol, Grupul operativ pentru pieţele agricole (AMTF) şi-a prezentat luni recomandările privind îmbunătăţirea poziţiei agricultorilor în cadrul lanţului alimentar.

Una dintre concluziile raportului indică nevoia de a adopta noi norme la nivelul UE pentru a acoperi anumite practici comerciale neloiale, precum şi de a implementa sisteme eficace de asigurare a aplicării legislaţiei în statele membre, cum ar fi utilizarea unui arbitru în cadrul lanţului alimentar.

Totodată, raportul subliniază confuzia care există cu privire la normele referitoare la organizarea colectivă şi dreptul concurenţei, astfel că agricultorii ezită să se regrupeze în cooperative sau organizaţii de producători de teamă să nu fie acţionaţi în justiţie pentru limitarea concurenţei. Un al treilea aspect vizează facilitarea accesului agricultorilor la finanţare, iar raportul subliniază că Banca Europeană de Investiţii (BEI) ar putea juca un rol în acest sens şi, în plus, ar putea fi implicată în dezvoltarea unui mecanism de garantare a creditelor de export.

Pe de altă parte, în cadrul unui prânz de lucru al miniştrilor, a fost discutat viitorul Politicii Agricole Comune. Pentru România, punctele de interes au vizat continuarea plăţilor directe pentru susţinerea veniturilor fermierilor (inclusiv SAPS), continuarea investiţiilor în mediul rural în sectorul agricol şi non-agricol, atragerea tinerilor către mediul rural, mecanisme de piaţă adaptate situaţiilor de criză, menţinerea caracterului comunitar al PAC şi a unui nivel adecvat al finanţării UE, menţinerea celor doi Piloni ai actualei PAC cu un accent deosebit pe continuarea investiţiilor în mediul rural, în sectorul agricol şi non-agricol, în cercetare şi inovare prin intermediul programelor naţionale de dezvoltare rurală.

În ceea ce privește continuarea plăților, Irimescu a afirmat că ar trebui să se menţină o Politică Agricolă Comună puternică, să se menţină Pilonul I și II de finanțare europeană, dar şi să se continue procesul de reducere a decalajelor între satele membre ca sume şi pe procesele de convergenţă a plăţilor directe. De asemenea, a mai spus el în declarațiile de presă post-eveniment, că România își dorește menţinerea caracterul comunitar al PAC, să nu se naţionalizeze, „deoarece sunt anumite state puternice care şi-ar dori acest lucru şi atunci ar fi o discriminare”.

Autoritățile locale din județul Bihor au declarat recent presei centrale că suprafaţa totală care a fost vândută în baza Legii 17, în perioada 2014-2016, este de 3.265,54 de hectare, din care 1.235 doar în anul 2016.

Citându-l pe Nicolae Hodişan, directorul Direcţiei Agricole Bihor, presa centrală a anunțat că în judeţ, începând cu anul 2014, de când a intrat în vigoare Legea 17 ce reglementează vânzarea terenurilor din extravilan, au fost depuse 3.196 de oferte de vânzare din care doar în anul 2016 sunt 1.201.

Suprafețele vizate de cumpărători se vând la un preț care variază de la 25.000 de euro până la peste 100.000 de euro/hectarul, cele mai scumpe fiind livezile din zona comunei Paleu, învecinată municipiului Oradea, conform aceleiași surse. Achizitorii sunt în general persoane fizice, dar şi câteva firme, printre care şi unele cu acţionari străini.

Judeţul Bihor are o suprafaţă agricolă de 487.852 de hectare, la finele anului 2015, din care 314.501 ha teren arabil. Aceasta a crescut cu aproape 15.000 de hectare începând cu anul 1991, din care o treime după 2007, anul intrării în UE. Ele au fost redate agriculturii prin desecări şi alte lucrări, dar şi prin stimularea tinerilor fermieri de a porni afaceri prin programele naţionale de finanţare.

Pe de altă parte, suprafeţele de păşuni din judeţ au scăzut, statistic, de la 136.000 de hectare la 123.000 de hectare, afirmând că aceste suprafeţe trebuiau păstrate ca atare, fiind declarate la 1 ianuarie 2007, în momentul aderării la UE.

Șeful CAI Curtici, Dimitrie Muscă, a declarat în plenul RALF 2016 că în urma testării unui pesticid a aflat că mai bine de 80 de grame de substanță activă lipsea dintr-un produs care ar fi trebuit să aibă 250 de grame, fiind îngroșată astfel lista nemulțumiților din ultima perioadă.

„Atenție la substanțele chimice pe care le folosiți. Am spus-o și la televizor: n-am putut să merg în judecată cu ei (n.r. - importatorii de pesticide). O formulă care trebuia să aibă 250 de grame substanță activă pe litru de substanță comercială, a avut doar 168 de grame. N-am putut să merg mai departe dintr-un singur considerent: laboratorul care mi-a făcut analiza, nu era și acreditat în RENAR. Nefiind acreditat RENAR, din start pierdeam bătălia”, a declarat dr. ing. Dimitrie Muscă în cadrul conferinței RALF 2016. „Rezultatele au fost proaste. M-am adresat laboratorului Facultății de Agronomie din Timișoara. Prorectorul de acolo mi-a spus că face analiza cu maximă răspundere și responsabilitate pentru că este conștient că va ieși un război extraordinar”.

Nu mai devreme de luna iunie a.c., Daniel Ciobanu, vicepreședinte LAPAR, afirma că a descoperit mai multe inadvertențe între ceea ce înseamnă un produs pentru protecția plantelor (PPP) destinat pieței din România și altele identice ca brand, comercializate însă în țările vecine, și i-a acuzat pe producători/importatori/distribuitori de dublă măsură în ceea ce privește eficacitatea reală a acestora.

Atunci, fermierul solicita ajutorul institutelor de cercetare pentru a verifica nivelul de calitate și de eficacitate a pesticidelor și i-a invitat pe toți partenerii din sector la masa discuțiilor.

„Sunt cinstiți furnizorii noștri de pesticide? Toți ne plângem că produsele lor nu au efect; găsesc ei contraargumente. Realitatea este că este ceva putred. Am putea sta la masă să descoperim. Chemăm institutele de cercetări să vină alături de noi, să ne susțină, pentru că au această calitate și au puterea să o facă, au expertiza necesară pentru a dovedi aceste lucruri. Dacă ne arată că nu avem dreptate, nu avem dreptate. De ce nu vorbim?”, a spus Daniel Ciobanu. „(...) Am luat numai ce este transparent: prospecte de pesticide de afară și prospecte de la noi. Am descoperit foarte multe inadvertențe: recomandări de produse, pentru aceeași substanță, în România de utilizează jumătate de litru și sunt tratatate toate bolile foliare, iar în Ungaria se foloește un litru sau 1,25 litri. Au omologat cantități mai mici să ni se pară prețurile mai atractive. Asta face parte din mecanismul creat din legislație. Dacă creăm legi proaste, vom avea și instituții proaste, Camere Agricole proaste, care nu vor reprezenta pe nimeni. Asta ne dorim”.

Daniel Ciobanu a mai precizat că pesticidele pe care le-a verificat la momentul respectiv erau originale, iar proveniența era de la mai toți producătorii consacrați.

„Am avut probleme de la toți producătorii. Omologările de pesticide din România sunt mai mici decât omologările din Uniune; întrebați comisia de omologare. Sunt foarte mulți bani în joc și nu știm cine câștigă”, a conchis el.

„Suntem deschisi oricărei invitații la un dialog civilizat” - AIPROM

Într-un răspuns transmis solicitării noastre de a acorda un punct de vedere la ceea ce a afirmat Daniel Ciobanu, directorul executiv al Asociației Industriei de Protecția Plantelor din România, Carmen Botez, a precizat că entitatea pe care o reprezintă își dorește să aibă o relație de bună colaborare și cooperare cu asociațiile producătorilor agricoli din România și este dedicată unei abordări transparente a relației cu partenerii de dialog, asociația rămânând loială comunității agricole românești și oferind în mod constant servicii de calitate.

„Suntem deschisi oricărei invitații la un dialog civilizat, bazat pe argumente raționale și logice, care să răspundă la întrebările sau îngrijorările exprimate din domeniul autorizării, comercializării și utilizării produselor de protecția plantelor”, a precizat Botez în răspunsul transmis publicației noastre. „Precizăm că în România există și funcționează un program multianual de monitorizare a calității produselor de protecția plantelor, derulat de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin laboratoarele sale autorizate din cadrul Autorității Naționale Fitosanitare. Autorizarea (omologarea) produselor de protecția plantelor respectă în totalitate cerințele și standardele Uniunii Europene, se realizează în context regional (zonal), iar dozele de produs sunt conforme cu rezultatele testelor de eficacitate realizate pentru condițiile de climă, de sol, de presiune a dăunătorilor din regiunea căreia îi aparține România. Dozele omologate respectă cu strictețe armonizările zonale”.

Producția, comercializarea și utilizarea pesticidelor de sinteză a devenit o industrie de multe miliarde de euro, dominată de un număr redus de companii agro-chimice, se mai arată în documentul Greenpeace. În urmă cu cinci ani de zile, trei companii din Europa – Syngenta (Elveția), Bayer CropScience și BASF (Germania) – controlau 52,5% din piața mondială a pesticidelor. Trei companii din SUA – Dow AgroSciences, Monsanto și DuPont – erau în topul celor mai mari șase companii producătoare de pesticide, care împreună erau responsabile de 76% din vânzările de pesticide la nivel global.

Patru din membrii ROMPAN i-au transmis președintelui organizației, Aurel Popescu, să se adreseze cu cereri Ambasadelor Indiei, Pakistanului și Bangladeshului pentru a perfecta inițierea unui aflux de imigranți dispuși să lucreze în morile și brutăriile din România, potrivit spuselor șefului ROMPAN.

Popescu mărturisește că s-a ajuns în această situație din cauza încurajării „nemuncii” de la Revoluție încoace, așa cum îi place să descrie plastic starea de asistați social în care mulți dintre tinerii țării se regăsesc.

El consideră agricultura ca fiind o șansă atât de reîntinerire a satelor, cât și una de potențial business prin programe dedicate celor care au emigrat către țări străine pentru un câștig bănesc mai bun.

În plus, șeful ROMPAN dă asigurări că o parte din fondurile FEADR vor fi orientate și către cursurile de perfecționare a angajaților din sistem începând din 2017.

Nu în ultimul rând el vorește de grâul obținut de România în anul agricol 2015-2016, unul calitativ superior și care permite exportul de făină la parametri deosebit de buni (cenușă, proteină, gluten și w).

Revista Fermierului: Domnule Aurel Popescu, am auzit ceva, dar nu ne-a venit să credem. Recunoașteți că aveți cereri din partea unor membri ROMPAN de a contacta ambasade străine în vedere negocierii unui aflux de imigranți pentru a lucra în morărit-panificație?

Aurel Popescu: Am patru solicitări de la membrii noștri să discutăm cu Ambasada Indiei, Bangladeshului, Pakistanului și alte ambasade să aducem forță de muncă din afară.

R.F.: Cum s-a ajuns la situația aceasta?

A.P.: De-a lungul acestor 20 și ceva de ani de la Revoluție s-a tot încurajat nemunca. Pur și simplu s-au dat ajutoare pentru cei care nu muncesc, iar cei care munceau, spuneau că lucrează și câștigă puțin, în timp ce aceia care nu munceau, primeau acasă totul. Or, eu asta propun: să se termine cu ajutoarele acestea, pentru că suntem o țară de asistați.

Pe de altă parte, să facem ceva pentru tineri, să populăm satele românești. La sate au rămas puțini tineri, toți sunt plecați, satele sunt îmbătrânite, predomină femeile și, din această cauză, pot spune cu sinceritate că, deja, nu mai avem țărani. Țăranii pe care îi știu eu erau oameni cu dor de muncă, cu bun simț, primitori și darnici. Acum, s-a stricat mediul și la sate, din păcate, pentru că au rămas bătrânii, iar tinerii toți sunt plecați. Noi trebuie să-i aducem înapoi. Cum îi aducem? Făcând niște programe pentru ei, pentru că, altfel, mâine-poimâine, nu mai putem lucra.

R.F.: Cum s-a ajuns în situația ca tinerii angajați să emigreze? Credeți sincer că întoarcerea la agricultură ar fi soluția?

A.P.: Noi am tot angajat muncitori necalificați, i-am calificat, iar pe urmă aceștia au pleacat în străinătate cu diploma și muncesc acolo pentru că se câștigă mai bine. (...) În agricultură este însă o șansă pentru acești tineri de a se întoarce, asta îi spuneam și ministrului (n.r. - ministrul Agriculturii, Achim Irimescu) nu demult. Cunosc multe cazuri din Canada, SUA, din țări europene, în care tinerii ar vrea să vină și să-și facă o afacere în România și întreabă: «Ce să fac?», pe de-o parte. Pe de altă parte, e o șansă și pentru tinerii din țară, că trebuie să-i luăm și pe ei în calcul, să nu mai plece în străinătate să muncească.

R.F.: Cu ce îi poate motiva sectorul de morărit-panificație pe tineri să rămână în țară sau să se întoarcă? Cât ar putea câștiga în medie un nou angajat în acest domeniu? Cineva amintea de 1.500 lei net, plus tichete de masă...

A.P.: Nu pot spune care este media și nici nu vreau să influențez lumea să zică, spre exemplu, că unul plătește mai mult sau altul mai puțin. Însă, în orice caz, oamenii sunt plătiți destul de bine, mult peste salariul minim pe economie. Nu se pune problema de acest lucru. Sunt și facilități care li se dau: să primească niște pâine sau alte produse, tichete de masă, o calificare care îi stă omului în buzunar și care foarte bine poate să-l ridice pe o treaptă superioară de salarizare. Plătim oamenii dublu când lucrează în orele suplimentare și, mai ales, în week-end. Sunt foarte multe facilități, nu aceasta este problema.

Aici, la standul IndAgra, am vorbit cu o clasă de la școala profesională, cu profesorii și toți elevii. Au fost prezenți aici, la noi, la stand și am vorbit timp de o jumătate de oră vizavi de ceea ce vor face ei după ce termină școala. Nimeni nu s-a arătat dornic de a munci. Am auzit scuze de genul „voi vedea” sau „mă fac ospătar”. Munca nu este atractivă pentru că tinerii cum termină liceul, intră în șomaj. Politicile acestea nu sunt OK.

R.F.: Am avut finanțări pentru diverse programe de formare profesională cu cu fonduri FEADR. Au fost sau sunt angajați în morărit-panificație care au provenit din cursurile realizate prin intermediul acestor bani europeni?

A.P.: Nu au fost cursuri deloc, făcute pentru industria alimentară. Acestea ar fi trebuit să existe. Am accesat fonduri europene, am făcut unități noi de producție, am modernizat unități. Muncitori, pe noua tehnologie, trebuiau instruiți. Trebuiau făcute cursuri de perfecționare neapărat. Acum de abia, la solicitarea noastră expresă, AM PNDR ne-a promis că, începând cu 2017, vom face și cursuri de perfecționare. Peste tot este nevoie de a veni în întâmpinarea oamenilor cu noile tehnologii, cu noile utilaje, cu tot ce trebuie.

R.F.: Cum stăm cu grâul domnule Popescu? Avem acoperit necesarul intern și de export?

A.P.: Anul acesta, România a reușit și a trecut de pragul de patru tone de grâu la hectar. Anul acesta am realizat peste opt milioane de tone de grâu. Noi mâncăm patru milioane de tone; sunt patru milioane disponibile la export. Eu preconizez că în 2017, la 1 iulie, când se termină anul-recoltă, vom rămâne cu mai bine de un milion de tone de grâu. Materia-primă de anul acesta este foarte bună din punct de vedere calitativ. Nu cred că este nicio problemă.

Având în vedere cerințele partenerilor externi privind calitatea făinii, ne procupăm foarte mult să găsim loturile de grâu care să corespundă cerințelor, astfel încât să avem asigurat grâul, să putem face și export, dar în mod cert, în primul rând, piața internă este preocuparea noastră de bază.

R.F.: Care sunt parametrii principali pe care trebuie să-i atingă făina, astfel încât să fie catalogată una de calitate pentru export?

A.P.: La făină, la export, ni se cer patru parametri: cenușa (culoarea făinii), să aibă proteină peste 13, să aibă gluten peste 28 și să aibă W (n.r. - lucru mecanic alveografic) peste 200.

R.F.: Anul trecut se discuta de rețetele consacrate, inclusiv în panificație. S-a blocat pe undeva demersul? Nu mai vorbește nimeni de aceste rețete...

A.P.: Nu s-a blocat nimic. Noi realizăm toate aceste produse pe bază de rețete consacrate, le facem, au un succes în magazine, vindem și prin hipermarketuri. Dacă la început vindeam câte șase-opt bucăți pe zi din aceste produse, acum am ajuns și la 60-80 de bucăți pe zi și sunt convins că o să crească în timp, pentru că nu avem decât două săptămâni de când am început.

R.F.: Pentru programele guvernamentale au început contractările la produsele din panificație?

A.P.: Sigur. Pentru anul școlar în curs sunt făcute documentele, se derulează contractul, totul este în regulă. Pentru anul viitor, întrucât s-a schimbat legislația, iar laptele se asigură din fonduri europene, probabil se vor organiza licitații separat pe lapte, separat pe fructe și separat pe corn.

Din punct de vedere al produselor de panificație distribuite în școli, vor fi cornuri, vor fi biscuiți, precum și alte specialități de panificație, obținute însă în baza cerințelor impuse și solicitate de Ministerul Sănătății, referitoare la adaosul de zahăr și grăsimi.

Septorioza sau pătarea brună a frunzelor produce anual pagube semnificative în Europa, Asia, America, precum și în România, începând din toamnă și continuând cu atacuri mai severe în primăvară. Pierderile provocate de septorioză variază între 10% și 15%, în funcție de condițiile climatice. Boala este produsă de ciupercile din genul Septoria. Dintre ele se evidenţiază Septoria tritici şi Septoria nodorum.

Cum se recunoaște atacul de Septoria tritici la grâu?

Ana-Maria Pascariu, crop manager pentru cereale păioase și porumb, în cadrul Diviziei pentru Protecția Plantelor BASF România, arată că la Septoria tritici, identificarea primelor simptome e asociată cu apariția primelor pete pe frunzele inferioare. Petele galbene sau brunificate au o formă oval-alungită. Acestea cresc uneori până la câţiva centimetri și sunt limitate de nervurile paralele ale frunzelor. „Țesuturile atacate se necrozează, iar petele vor căpăta culori cenușiu-albicioase, care la final sunt înconjurate de o margine brună. La presiuni puternice, petele se unesc și provoacă uscarea mai rapidă a frunzelor.
În dreptul petelor apar picnidiile. Acestea sunt formațiuni de culoare neagră, așezate în linii paralele de-a lungul nervurilor. Mai rar, se observă simptome și pe tecile frunzelor, tulpinii sau pericarpul boabelor. În acest caz, petele sunt mai puțin evidente, iar numărul fructificațiilor ciupercii este mult mai redus”, precizează Ana-Maria Pascariu.

Cum se transmite Septoria tritici

Septoria se transmite de la un an la altul prin intermediul sporilor rămași pe sol în resturile plantelor bolnave. Sporii germinează la 22-26 C˚. Perioada de incubație este cuprinsă între 6-8 zile, până la apariția picnosporilor fiind necesare 11-14 zile.

Boala poate fi întâlnită și la plante ca: secară, orz, ovăz, dar și la speciile de graminee perene din flora spontană, a menționat crop managerul pentru cereale păioase și porumb din cadrul Diviziei pentru Protecția Plantelor BASF România. Ana-Maria Pascariu spune că este important de specificat că Septoria tritici nu provoacă moartea plantelor. Spicele obținute de la plantele infestate formează boabe mici, sterile, șiștave, cu însușiri de panificabilitate slabă.

Atacul de Septoria nodorum, cum se recunoaște

Pentru a diferenția atacul ciupercii Septoria tritici de Septoria nodorum am apelat la Cristina Bunescu, managerul departamentului tehnic din cadrul Diviziei pentru Protecția Plantelor BASF România. „Septoria nodorum apare frecvent la cerealele cultivate în România, mai ales în zonele cu umiditate ridicată. Simptomele se manifestă pe toate organele aeriene, în toate fazele de vegetație și sunt diferite de cele produse de Septoria tritici. Deosebirea e că acestea apar mai mult pe coleoptil, pe tulpini în dreptul nodurilor şi pe spice. Petele au de regulă formă liniară, prezintă la mijloc culori mai închise, iar picnidiile apar după necrozarea țesuturilor. Spre deosebire de Septoria tritici, la Septoria nodorum picnidiile apar înaintea necrozării țesuturilor infestate. Pe spicele bolnave se observă o brunificare a paleelor în treimea sau jumătatea superioară a acestora, însoțită de apariția picnidiilor ciupercii. În cazul unui atac puternic, spicele rămân parțial sterile sau formează boabe mici, uneori sticloase, mai închise la culoare, pe care se dezvoltă, după germinare, picnidii negricioase, situate în special în dreptul șanțului ventral și la vârful cariopselor”, spune Cristina Bunescu.

Managerul departamentului tehnic din cadrul Diviziei pentru Protecția Plantelor BASF România apreciază că, în condițiile unei culturi cu densitate ridicată și cu dezvoltare puternică a plantelor, asociate cu condiții meteo favorabile dezvoltării agenților fitopatogeni, fermierii pot lua în calcul aplicarea unui fungicid recomandat, omologat în toamnă. Aceste soluții pentru protecția plantelor sunt recomandate a fi aplicate preventiv, la temperaturi optime pentru această perioadă, de minimum 10°C.

Nou fungicid pentru cereale, disponibil în curând la BASF

Compania BASF va pune, în curând, la dispoziția fermierilor un nou produs, cu o formulare inovatoare și eficacitate remarcabilă asupra principalelor boli la cerealele păioase. „Este un fungicid sigur, cu o acțiune de lungă durată. Astfel, acesta poate proteja chiar și creșterile noi. Noul fungicid de la BASF va beneficia și de tehnologia AgCelence®, cu efecte de excepție: o absorbție mai bună a azotului, valorificarea mai bună a apei, o rezistență crescută a plantelor de cultură la stresul hidric și la arsurile solare, ceea ce duce, logic, la o calitate superioară a recoltei și, implicit, la producții superioare”, a declarat Ana-Maria Pascariu, crop manager pentru cereale păioase și porumb, în cadrul Diviziei pentru Protecția Plantelor BASF România.

Dacă la bovine, sacrificările în unitățile industriale specializate (abatoare) au crescut de la an la an la numărul de capete, dar totalul tăierilor a înregistrat o diminuare (septembrie 2016 vs. septembrie 2015), la porc, creșterea este una negativă pe ambele planuri, conform celor mai noi date INS date publicității miercuri, 9 noiembrie 2016.

Potrivit INS, în luna septembrie 2016, faţă de aceeaşi lună a anului trecut, numărul bovinelor sacrificate în abatoare a crescut cu 22,7%, de la 22.000 de capete în septembrie 2015 la 27.000 de capete bovine în aceeași lună a anului 2016. Cu toate acestea, față de luna septembrie a anului trecut, când se înregistra un total de 58.000 de capete bovine sacrificate, în septembrie 2016, numărul lor nu a sărit de 54.000 de capete.

Din datele raportate de abatoare reiese că greutatea în carcasă la bovinele sacrificate a fost de 5.702 tone în septembrie 2016, față de 4.503 tone în aceeași lună a anului trecut, fapt care reflectă o creștere. Per total însă, sacrificările bovine au scăzut în septembrie 2016 la 8.600 tone față de aceeași lună a anului trecut când se înregistrau 9.274 tone.

S-au tăiat mai puțini porci!

Tot de la an la an, sectorul cărnii de porc pare și el vizibil afectat de criza generată de embargoul rusesc și de scăderile de preț din anii anteriori.

Concret, dacă în luna septembrie 2015, sacrificările din unitățile speciale de tăiere totalizau 355.000 capete suine sacrificate, anul acesta, în septembrie, numărul scădea la nivelul a 324.000 capete porcine. Mai mult, numărul total de sacrificări de porci din România totaliza 449.000 de capete în septembrie 2015 în timp ce, în septembrie 2016, acesta nu depășea 422.000 capete

Nici la greutatea în carcasă nu stăm mai bine de la an la an. Dacă în septembrie 2015, carnea provenită din abatoare totaliza 28.457 tone, anul acesta, în aceeași lună, cifra era de 26.440 tone. La fel, în cazul numărului total de sacrificări de porcine efectuate pe teritoriul României, anul 2016, luna septembrie, acesta înregistra un total de 34.667 tone, față de cele 36.255 tone cât totalizau în septembrie 2015.

Ușoare creșteri sunt înregistrate de la lună la lună, astfel că, în luna septembrie 2016 faţă de luna august 2016, numărul sacrificărilor şi greutatea în carcasă au crescut la porcine şi la ovine şi caprine.

Sursa datelor INS pentru acest sector este reprezentată de informaţiile lunare privind sacrificările totale de animale şi păsări și sunt obţinute prin însumarea datelor provenite din două surse. În primă instanță vorbim de cercetarea statistică lunară pentru unităţile industriale specializate (abatoare), care furnizează date privind producţia de carne de animale şi păsări (numărul de capete sacrificate, greutatea în viu şi greutatea în carcasă a acestora), în conformitate cu Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului nr. 1165/2008/CE privind statisticile referitoare la efectivele de animale şi la carne, publicat în JOL nr. 321 din 1.12.2008.

Cercetarea statistică este de tip exhaustiv (datele se colectează de la circa 200 de operatori economici) şi se adresează tuturor întreprinderilor din întreaga ţară care au activitate principală sau secundară „Producţia şi conservarea cărnii”, clasa 1011 sau „Prelucrarea şi conservarea cărnii de pasăre” clasa 1012 conform clasificării CAEN Rev.2.

În al doilea rând, datele provin și din estimări ale sacrificărilor din afara abatoarelor (numărul de animale şi păsări sacrificate şi greutatea în viu a acestora; pentru obţinerea greutăţii în carcasă s-a folosit un coeficient mediu de la abatoare), care au fost realizate de specialiştii direcţiilor agricole judeţene ale Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

În cazul bovinelor, greutatea în carcasă reprezintă greutatea corpului întreg al unui animal sacrificat după îndepărtarea pielii, sângelui şi organelor interne, fără cap, uger, coadă, grăsimi renale şi picioare (separate la nivelul articulaţiilor metacarpiene şi metatarsiene), iar la porcine, greutatea în carcasă reprezintă greutatea corpului animalului sacrificat, întreg sau împărţit în jumătăţi egale de-a lungul şirei spinării, după sângerare, fără organe interne,  păr, copite, limbă, osânză şi diafragmă.

Greutatea medie în carcasă: reprezintă raportul dintre greutatea în carcasă şi numărul de animale sau păsări sacrificate.

Pentru că ferma Agroindaf din Afumați, județul Ilfov, a generat producții chiar și de 5.000 kg de porumb boabe la hectar într-un an secetos cum a fost 2016, administratorul acesteia, Claudiu Davițoiu, nu a avut curaj să se înscrie la plata compensațiilor pentru culturile calamitate, în condițiile în care alți colegi de-ai săi din împrejurimi au făcut-o fără nicio jenă.

Într-o discuție cu presa, el și-a exprimat nedumerirea cum el a reușit producții relativ bune pentru România, iar alții apropiați ca distanță de exploatația sa nu, aceștia din urmă înscriindu-se ulterior pe listele de așteptare pentru de minimis-ul acordat culturilor calamitate.

„Anul agricol care s-a încheiat, a fost unul bun pentru noi. Dacă aveam și un pic de apă în vară pentru porumb... Dar și așa, suntem mulțumiți cu producția pe care am realizat-o”, a spus Claudiu Davițoiu. „Alții, s-au înscris la calamități. Mie mi-a fost rușine. Cum? Eu am făcut producție, iar celălalt nu a făcut; e ceva dubios”.

Chiar dacă fermierul ilfovean a înregistrat întârzieri la plata subvenției, atât pe suprafață, dar în special la cea pe cap de animal (inclusiv 15 animale eligibile în minus), el se mulțumește că și-a încasat banii până la urmă.

„Am avut întârzieri la subvenții anul acesta, ca toată lumea. Bine că le-am luat până la urmă. Plățile cele mai întârziate au fost la animale, dar a fost bine, le-am luat. La animale, din 250 de capete care trebuiau să fie eligibile, au fost 235; am avut și câteva probleme. În anul de cerere 2017 nu mai știm cât vom lua pe cap de animal. Ar fi bine să fie la fel cum a fost anul acesta”.

Davițoiu a explicat că nu vinde niciun gram din producția sa de cereale de anul acesta și că își hrănește animalele cu silozul obținut în sezonul agricol 2015-2016 abia începând cu 1 ianuarie 2017.

Deținătorul Conacului Stolnicului Cantacuzino din localitatea Afumaţi a avut ca cifră norocoasă 5.000, în condițiile în care aceasta este cantitatea obținută atât la porumb, cât și la grâu și triticale.

„De pe cele 200 ha însămânțate cu porumb am obținut vreo 5.000 de kilograme de boabe la hectar, în condițiile în care a fost secetă, iar de pe celelalte 150 ha am obținut porumb siloz. La grâu am reușit să obțin tot 5.000 de kilograme la hectar, de pe o suprafață de 100 ha și tot 5.000 kg/ha de pe încă 200 ha cu triticale (folosesc cu preponderență triticalele în hrana animalelor)”, a afirmat fermierul. „Nu vând nimic din producție, pentru că eu îmi pregătesc siloz, să am până la 1 ianuarie a fiecărui an. Eu, deocamdată, dau hrană animalelor din producția veche. De la 1 ianuarie 2017 voi oferi hrană animalelor din producția de anul acesta. Întotdeauna vreau să am rezervă”.

Prezent și el la dezbaterea „Preşedintele României în dialog cu agricultorii” care a avut loc în prima zi a IndAgra 2016, la finele acesteia, Davițoiu s-a declarat mulțumit de felul cum a fost organizat evenimentul, dar că nu are încredere deloc că se va schimba ceva în urma acestei întâlniri.

„Întrebările au fost exact la obiect, cam ce ne doare în agricultura noastră. Răspunsurile au fost ca de fiecare dată: vom face, dar nu știm când. De fiecare dată când ne-am întâlnit cu reprezentanții statului, întotdeauna ne-au promis. Mai greu să realizeze ce ne-au promis în toate întâlnirile. Ce ni s-a promis în ultimii ani, în cea mai mare parte nu s-a realizat. Am rămas cu același subvenții, am rămas fără irigații, am rămas cu subvențiile impozitate, dobânzi mari”, a precizat producătorul agricol la sfârșitul conferinței, catalogată de gurile rele ca fiind un simulacru ieftin, cu un scenariu pregătit de dinainte. „Sincer să fiu, nu mă aștept să se schimbe ceva după întâlnirea cu președintele. Guvernul se știe cât mai durează, președintele nu știu câtă putere are să intervină în agricultură, așa că nu mă aștept la mari realizări”.

Istoria se repetă pentru Davițoiu

În urmă cu trei luni, la Conacul Stolnicului Cantacuzino, aflat în proprietatea lui Davițoiu, LAPAR şi Asociaţia Producătorilor de  Cereale şi Plante Tehnice Ilfov se întâlneau cu premierul Dacian Julien Cioloș şi cu ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, pentru a discuta punctual problemele stringente ale agriculturii româneşti.

La eveniment au fost prezenți producători agricoli cu renume, în frunte cu Laurențiu Baciu, liderul Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), Nicușor Șerban, președintele Asociației Holstein.ro, Arnaud Perrein, preşedintele Asociației Producătorilor de Porumb din România, Nicolae Cioranu, președintele Federației Crescătorilor de Ovine Romovis, dar și reprezentanţi ai autorităţilor, fostul secretar de stat din Ministerul Finanțelor, Gabriel Biriș, ex-directorul general al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) Nicolae Horumbă şi directorul general al Agenției de Finanțare a Investițiilor Rurale (AFIR) Dan Eugen Popescu.

Printre subiectele discutate atunci (izbitor de asemănătoare cu cele de la întâlnirea cu Klaus Werner Iohannis) amintim: vânzarea terenurilor agricole, problema secetei care a compromis culturile agricole, întârzierea acordării subvențiilor pentru agricultorii din România, pagubele produse de animalele sălbatice, dar şi altele.

Față de evenimentul din vară, atunci când ziariștii sosiţi la eveniment nu au avut acces în sala în care fermierii au discutat cu premierul și cu ministrul Agriculturii, fiindu-le permise doar câteva minute la începutul întâlnirii, de această dată, la întrunirea cu președintele, presei i-a fost permisă intrarea.

Începând de luni, 1 noiembrie 2016, cea mai nouă soluție IT dedicată managementului performant al fermelor permite producătorilor agricoli interesați (și nu numai) o „joacă” de-a subvenția, cât se poate de reală, printr-un simulator gratuit, online.

În urma experienței de 10 ani a SIVECO în implementarea sistemelor în agricultură, recunoscută de altfel chiar de către Gabriel Lospa, director e Agriculture al companiei (a se vedea istoricul contractual al companiei cu Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – APIA), o echipă de 10 specialiști a creat Inovagria, o soluție IT dedicată managementului performant al fermelor.

În cadrul secțiunii softului pentru subvenții (Inovagria este în sine o soluție IT modulară), fermierii interesați pot încerca gratuit să simuleze pe site (www.inovagria.ro) care le este subvenția.

„Pe site există simulatorul de subvenții, pus de noi la dispoziția fermierilor în mod gratuit (parte a softului pentru subvenții). Fiecare fermier poate încerca gratuit să simuleze pe site care îi este subvenția. Pe simulatorul de subvenții, noi am pornit de la câteva elemente importante care li se întâmplă fermierilor. Simulatorul este doar o parte a modulului de subvenție și este gratuit, iar gratuitatea probabil că va rămâne. Vrem să îmbunătățim această activitate”, a spus oficialul companiei în cadrul unei conferințe de presă.

Varianta mult mai complexă, contra cost, pornește de la 200 de euro/abonamentul anual (ferme mici), activitatea desfășurându-se în cloud și poate ajunge la câteva mii de euro pentru exploatațiile mari, care au sisteme informative dedicate, in-house.

„Sistemul poate fi instalat pe calculatorul propriu al fermierului, dar asta depinde foarte mult de mărimea firmei. Un fermier care are 20.000 – 30.000 ha, evident că are nevoie de mult mai multe lucruri pe care trebuie să le urmărească. Are nevoie să facă și integrări directe și cu sistem de tip ERP. Pentru afaceri mai mici, fermierul poate lucra însă în cloud.

Ca și prețuri, ca ordin de mărime, posibilitatea este de achiziționare de licențe perpetue sau de abonament lunar/anual. Pentru o fermă de 200-300 ha, prețul unui abonament anual pornește de la câteva sute de euro (200-300), iar totul este configurabil în funcție de modulele, pachetele care se achiziționează. Evident, tarifele pot să crească mai mult în funcție de aria de business acoperită, procesele pe care este nevoie să le acopere, de numărul de utilizatori; totul este configurabil. (...) Poate să ajungă și la câteva mii de euro pentru partea de abonament lunar”, a mai adăugat Lospa.

„Nu segmentăm această piață. Inovagria se adresează fiecărei categorii de fermieri”

Prezentă la eveniment, Cristina Șerban, director adjunct eAgriculture, SIVECO, a precizat că noua soluție soft a fost concepută pornind de la nevoile reale și imediate ale fermierilor, precum și că se adresează fiecărei categorii de fermieri.

„Nu segmentăm această piață. Noi considerăm că avem funcționalități în aplicație care pot să ajungă să fie de interes pentru fiecare categorie de fermieri, indiferent de dimensiunea afacerii pe care o conduc”, a afirmat Șerban. „Ne adresăm fermierilor care doresc să fie mai informați, să cunoască mai multe lucruri despre subvențiile pe care le pot solicita, despre schemele de plată pentru care sunt eligibili, fermierilor care doresc să depună mult mai ușor cererea de subvenție și să nu mai fie acest lucru o povară sau o corvoadă pentru ei”.

Oficialul companiei a explicat că Inovagria este în sine un soft modular format din mai mult componente integrate.

Softul pentru subvenții, primul pe lista sa, îi ajută pe fermierii să își pregătească documentele pentru depunerea cererilor unice.

„Unul dintre cele mai importante module ale acestei aplicații îl constituie softul pentru subvenții care îi ajută pe fermierii să își pregătească documentele pentru depunerea cererilor unice, îi ajută să își dea seama pe ce scheme pot să aplice de la un al la altul și în funcție de istoricul culturilor lor. Încercăm să le reducem drumurile pe care le pot face pentru că îi pregătim de acasă, pentru completarea și depunerea cererii unice de subvenție”, a precizat oficialul SIVECO.

Cel de-al doilea modul prezentat de Cristina Șerban a fost softul pentru lucrări agricole, secțiune prin intermediul căreia fermierii pot să dețină controlul fiecărei activități din exploatație.

„Un alt modul al aplicației se adresează lucrărilor agricole dintr-o fermă – softul pentru lucrări agricole. Cu ajutorul aplicației, fermierii pot să dețină controlul fiecărei activități. Aceasta le ușurează procesul de decizie cu privire la culturile pe care trebuie să le înființeze, la terenurile pe care urmează să le folosească și obțin informații în timp real cu privire la productivitatea pe care ei o înregistrează”, a adăugat Șerban.

Ea a vorbit și de softul pentru contractele de arendă, secțiune cu ajutorul căreia fermierii pot capta date despre contractele de arendă, își pot salva documentele-suport, documentele justificative care stau la baza încheierii contractelor de arendă. Și lista nu se oprește aici.

„(...) Modulul care vizează gestionarea contractelor de arendă – soft pentru contractele de arendă. Este cunoscut faptul că fermierii nu lucrează exclusiv terenurile agricole pe care le dețin în proprietate, ci și suprafețe pe care le iau în arendă. În funcție de dimensiunea fermelor, această activitate de gestionare a contractelor de arendă poate să fie mai împovărătoare sau mai puțin.

Noi le punem la dispoziție această aplicație, cu ajutorul căreia fermierii pot capta date despre contractele de arendă, își pot salva documentele-suport, documentele justificative care stau la baza încheierii contractelor de arendă. De asemenea, ei își pot urmări cu foarte mare ușurință plățile de arendă, nivelele de arendă, indiferent că vorbim de plăți de arendă în natură sau în bani, aplicația le dă posibilitatea să aibă acces la prognoze, la previziuni cu privire la plățile pe care să le facă, astfel încât nimic să nu-i ia prin surprindere.

Totodată, contractele de arendă sunt purtătoare ale unor obligații fiscale. Ajutăm fermierii prin Inovagria să-și completeze declarațiile care se depun la autoritățile fiscale, celebra Declarație 112, cu impozitele aferente plăților care decurg din contractele de arendă”, a precizat directorul adjunct eAgriculture a SIVECO.

Nu în ultimul rând, Șerban a vorbit de softul pentru hărți. Potrivit afirmațiilor sale, în momentul în care producătorii agricoli se pregătesc pentru solicitarea subvențiilor, aceștia trebuie să încarce în softul pus la dispoziție de APIA - IPA Online - hărțile cu terenurile pe care le dețin.

„Aplicația noastră le permite fermierilor să-și descarce, să-și preia din IPA Online terenurile pe care le-au declarat în anii trecuți, să le modifice și să le aducă în concordanță cu anul curent, cu culturile curente și să le încarce din nou în aplicația IPA Online”, a conchis ea.

Departamentul eAgriculture din cadrul SIVECO România a lansat marți, 1 noiembrie 2016, Inovagria, cea mai nouă soluție IT dedicată managementului performant al fermelor.

Aplicația cuprinde următoarele componente: Subvenții, Terenuri Agricole, Contracte de arendă, Lucrări Agricole, Monitorizare GPS, Hărți, Mobile, Rotația Culturilor, Normative, Fertilizări, Silozuri.

Noul instrument va fi prezentată publicului larg în cadrul târgului IndAgra, care se desfășoară în perioada 2-6 noiembrie la Romexpo. Fermierii pot discuta cu echipa care a dezvoltat-o în fiecare zi a târgului, în cadrul standului nr. 55 din Pavilionul C6.

SIVECO România este singura firmă românească de software care furnizează servicii informatice direct către organisme ale Comisiei Europene.

Compania s-a specializat în execuția de proiecte informatice complexe şi de mare amploare pentru educație, sănătate, agricultură, instituții vamale, organizații europene, firme private, instituții publice.

De-a lungul celor peste 24 de ani de existență, compania a fost recompensată cu peste 200 de premii interne şi internaționale.