scda lovrin - REVISTA FERMIERULUI
Luni, 20 Septembrie 2021 18:43

Fungii micotoxigeni afectează porumbul

Monitorizarea dăunătorilor porumbului Ostrinia nubilalis și Helicoverpa armigera a fost realizată la SCDA Lovrin în acest an în cadrul proiectului „ARC farm intelligence” finanțat de compania FMC România, iar fermierii au avut acces în mod gratuit la aplicație. Consider că sistemul de monitorizare din cadrul acestui proiect este un real succes, contribuind la gestionarea tratamentelor fitosanitare din cultura de porumb pentru combaterea celor doi dăunători.

2

Este importantă monitorizarea dăunătorilor implicați în răspândirea fungilor micotoxigeni la porumb cu ajutorul tehnologiilor moderne?

Utilizarea inteligenței artificiale astăzi în agricultură poate contribui la creșterea productivității. Asta își dorește orice fermier. Pe de altă parte, cu ajutorul tehnologiilor moderne se dorește optimizarea gestionării resurselor naturale și simultan a inputurilor din agricultură. Monitorizarea dăunătorilor din culturi cu ajutorul tehnologiilor moderne poate ajuta la dezvoltarea unor sisteme de combatere care să îmbunătățească controlul acestora. Scopul trebuie să fie reducerea numărului de tratamente și concentrarea pe aplicații precise. Tratamente mai puține, poluare mai scăzută a solului, apei și a produselor vegetale. Bineînțeles că este obligatorie colectarea informațiilor din câmp cu privire la dinamica populațiilor, a factorilor ecologici asociați, pentru ca la final să putem dezvolta o strategie de combatere. La nivel mondial există multe proiecte de monitorizare a dăunătorilor și patogenilor. În România anului 2021 ne chinuim. Cu regret spun asta.

Avertizările emise pentru combaterea celor doi dăunători în urma monitorizării (efectuată la SCDA Lovrin în parteneriat cu FMC România), au ajutat mulți fermieri să aplice corect și la momentul optim tratamentele chimice.

Ce se întâmplă în culturile de porumb?

4

Ei bine, situația nu este deloc grozavă. Porumbul a suferit din cauza lipsei apei, iar asta se va vedea la recoltat cu siguranță. Pe lângă asta, atacul dăunătorilor mai sus menționați a favorizat instalarea fungilor micotoxigeni. Bineînțeles, pe fondul climatic favorabil patogeniei.

5

6

În solele unde nu s-au efectuat tratamente chimice pentru combaterea primei generații de Ostrinia nubilalis, se constată atac masiv al larvelor celei de-a doua generații. Aproape că nu există o plantă fără larve în tulpină, peduncul, știulete. Pe unii știuleți am numărat și câte 6 larve de Ostrinia nubilalis. La fel se întâmplă și în cazul Helicoverpei armigera, unde larvele generațiilor II și III sunt numeroase, mult mai numeroase decât anul trecut. După evaluările din teren voi veni cu date mai precise. Destul de grav este faptul că pe știuleți se hrănesc acum atât larve de sfredelitor, cât și de omida fructificațiilor. De ce este grav? Pentru că pe leziunile produse în urma hrănirii s-au instalat fungii micotoxigeni. Incidența și virulența atacului la știuleți sunt mai ridicate în acest an comparativ cu anul trecut și este posibil să constatăm probleme cu privire la calitatea producției de porumb în anumite zone.

7

Pe știuleți, pe pănuși și chiar pe excrementele celor doi dăunători se observă cu ușurință micelii ale fungilor micotoxigeni Aspergillus flavus, Fusarium verticillioides și chiar Fusarium graminearum. Acestor fungi li se alătură fungul Penicillium sp. (micelii de culoare albăstruie, cenușie, uneori verzuie, funcție de specia instalată). După cum probabil știți, Aspergillus flavus produce aflatoxine, F. verticillioides produce fumonisine, iar F. graminearum, deoxynivalenol (DON), zearalenon (ZON), toxina T2, fusarenon, nivalenol etc. Unele specii de Penicillium produc micotoxine periculoase numite ochratoxine. Pe lângă asta, Penicillium sp. poate produce simptomul de „ochi albastru” prin invadarea embrionului semințelor care capătă culoare albăstruie.

Prezența micotoxinelor enumerate în recolta de porumb peste limitele maxime admise scade valoarea nutritivă și crește riscul de îmbolnăvire a consumatorilor (oameni, animale).

Calitatea slabă a porumbului poate îngreuna viața oamenilor și a animalelor

Relația dintre cei doi dăunători și fungii micotoxigeni vreau să o aduc în atenția dumneavoastră. Rolul lor în epidemiologia acestor fungi este deja cunoscut și intens studiat în prezent. Spun asta pentru că prea puțin se discută astăzi despre calitatea porumbului. În consecință, prima generație de Ostrinia nubilalis ar trebui ținută sub control. Dacă s-ar face asta, infestarea ar fi mult mai scăzută la a doua generație, când, de obicei, nu se mai fac tratamente decât în situații excepționale. În cazul dăunătorului Helicoverpa armigera, generația a doua prezintă interes la porumb. Monitorizarea zborului cu atenție, aplicarea tratamentelor la avertizare ar duce la populații scăzute la cea de-a treia generație. Când condițiile climatice sunt favorabile acestui dăunător, în culturile de porumb, generațiile II și III se suprapun, iar daunele pot fi semnificative.

8

Poate că porumbul tolerează destul de bine atacul celor doi dăunători. De cele mai multe ori, producțiile sunt mulțumitoare și fără tratamente chimice. Dar ce facem cu calitatea porumbului? Ce facem cu micotoxinele, mai ales în anii favorabili infecțiilor cu fungi micotoxigeni? Discutăm de securitatea și calitatea produselor vegetale pe care noi le consumăm, fie în stare naturală, fie procesate.

Să nu uităm că produsul vegetal care asigură cu certitudine sănătatea viului este cel natural, cel sălbatic, existent înainte de practicarea agriculturii și chimizarea acesteia, un produs nemodificat în privința compoziției, neprocesat, liber de acțiunea factorului antropic și realizat într-un mediu non-poluant.

Astăzi agricultura este intensivă, cu soluri sărace în elementele nutritive, poluate chimic prin fertilizare minerală, prin industrializare, prin tratamentele chimice privind combaterea bolilor, dăunătorilor (incluse și buruienile), cât și prin creșterea concentrației metalelor grele (la nivel de toxicitate), cu plante purtătoare de reziduuri toxice, de toxine, crescute într-o atmosferă poluată pe cale dioxicarbonică, metanică și nanometrică, factori esențiali ai modificărilor climatice.

În condițiile descrise mai sus, produsele vegetale cu compozițiile și profilurile nutriționale dezechilibrate sunt produse modificate, cu o matrice informațională diferită de cea „sălbatică”, care a fost realizată prin acțiunea factorilor amintiți, și dacă mai sunt și procesate sau antropizate prin îmbinarea aditivă și adjuvantă, modificările se amplifică și mai mult. Astfel de produse vegetale, care de fapt sunt poluate, îndoielnice în privința conținutului în micronutrienți, a culorii, a gustului, a aromei, cât și ca textură masticabilă și sațietate, sunt declanșatoare de boli degenerative (Parkinson, Ahzheimer) sau proliferative (cancere) și nu fac mai ușoară viața oamenilor și animalelor [Cotuna et Popescu, 2009].

9

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Protecția plantelor

În urma activității de monitorizare a dăunătorilor Ostrinia nubilalis și Helicoverpa armigera din cultura de porumb desfășurată în cadrul programului Arc™ farm intelligence, FMC România informează că în această perioadă s-a înregistrat maximul de zbor al fluturilor de Ostrinia nubilalis în majoritatea zonelor de monitorizare.

Astfel, s-a înregistrat:

  • Risc ridicat de atac în: Muntenia, Banat, Oltenia, Dobrogea

  • Risc mediu în: Crișana

  • Risc scăzut în: Moldova

Prin urmare, FMC recomandă aplicarea unui tratament cu insecticidele Coragen® sau Avaunt® în următoarele 3-5 zile.

Înainte de a aplica tratamentul, specialiștii FMC recomandă, de asemenea, vizitarea fiecărei sole de porumb și identificarea stadiului de dezvoltare a dăunătorului și gradul de atac.

Capturi zilnice ON 09 30.06

Capturi cumulate ON 09 30.06

Mai multe informații despre presiunea de atac a dăunătorilor, inclusiv numărul de insecte capturate de fiecare capcană în toate zonele monitorizate, găsiți accesând aplicația Arc™ farm intelligence (https://fmcagro.ro/arc-farm-intelligence).

Peste 500 de capcane și peste 120 de puncte de monitorizare

FMC România a amplasat pe întreg teritoriul țării peste 500 de capcane (clasice și automate, pe bază de feromoni) în peste 120 de puncte de monitorizare. Valorile rezultate din citirea capcanelor sunt introduse în aplicația Arc™ farm intelligence, după ce acestea sunt validate de către specialiștii FMC și cercetătorii entomologi de la INCDA Fundulea și SCDA Lovrin.

016c92df 99f8 b58d bcf3 567c150a00b8

FMC România a emis un buletin de avertizare ținând cont de cele trei criterii: biologic, fenologic și ecologic.

La sfârșitul săptămânii trecute au fost observate primele larve eclozate și atacul larvelor pe frunzele în cornet sau la unii hibrizi la panicul.

Din punctul de vedere al ecologiei dăunătorului, în acest an s-a constatat o întârziere de două săptămâni în biologia acestuia, din cauza temperaturilor mai scăzute din această primăvară.

Ostrinia nubilalis, atac şi larvă la porumb, 27 iunie 2021

nl FMC 2021 cercuri helicoverpa copy

„Aplicați produse selective pentru entomofauna utilă și asigurați-vă că protejați culturile agricole de prădători”, transmite FMC fermierilor.

De ce este important să se combată dăunătorul Ostrinia nubilalis

Ostrinia nubilalis (sfredelitorul porumbului) este un dăunător polifag, care poate provoca pagube importante în cultura de porumb.

La început, larvele consumă din frunze (atacul în primele faze), iar apoi sapă galerii în tulpina plantelor de porumb și în știuleți. Acest lucru determină în prima fază reducerea capacității de nutriție a plantelor și toleranța acestora la secetă, iar la maturitate frângerea tulpinilor sub greutatea știuleților sau a vântului de la punctul de atac.

Atacul la știulete provoacă pagube însemnate cantitativ, dar și compromite calitatea recoltei prin instalarea unor boli de putrezire, mai ales în condiții de umiditate atmosferică crescută (precipitații) înainte de recoltare.

c2c3f145 be60 428d 8a7e 9a929d09d23c

„În urma atacului de Ostrinia nubilalis la știuleți, pe leziunile produse se pot instala fungii micotoxigeni Fusarium graminearum, Fusarium verticillioides și Aspergillus flavus. Acești fungi contaminează cariopsele cu micotoxine periculoase (deoxynivalenol, zearalenon, fumonisine, aflatoxine) pentru sănătatea oamenilor și a animalelor. Dacă nivelul de micotoxine din boabele de porumb depășește limitele maxime admise, o recoltă contaminată va fi greu de valorificat sau chiar imposibil.

Aplicarea corectă a tratamentului insecticid pentru combaterea generației I de Ostrinia nubilalis asigură în primul rând o combatere eficientă a acestei generații și reduce rezerva de dăunători pentru generația a II-a. În același timp, tratamentul aplicat pentru combaterea dăunătorului Ostrinia nubilalis controlează și o parte din generația I de Helicoverpa armigera, dacă nu a fost aplicat un tratament în acest sens”, explică specialiștii FMC România.

Recomandările FMC pentru combaterea chimică a Ostrinia nubilalis

Coragen® este sistemic și combate dăunătorii în toate stadiile de dezvoltare: ouă, larve și adulți. Este eficient și la temperaturile ridicate din timpul verii de până la 33-34°C. Este rezistent la spălare, dacă precipitațiile survin la mai mult de două ore după tratament. Este selectiv și protejează entomofauna utilă, refăcând echilibrul natural dintre prădători și paraziții dăunătorului.

Momentul optim de aplicare este de la depunerea pontei până în primele două zile de la eclozare (larve neonate).

Datorită activității ovi-larvicide excelente, Coragen® previne pătrunderea larvelor în tulpină sau în știuletele de porumb și reduce pagubele cantitative și calitative determinate de atacul celor doi dăunători în culturile de porumb.

Avaunt® asigură o protecție excelentă a culturii tratate și are un efect puternic asupra ouălelor și larvelor de lepidoptere în toate stadiile de dezvoltare.

Acționează prin contact și ingestie, iar după ce pătrunde în organismul dăunătorului produce un efect neurotoxic ireversibil. Nu este influențat de temperaturile ridicate din momentul aplicării (optimul aplicării 22-34⁰C).

„Aceste informații sunt cu titlu informativ, iar pentru aplicarea corectă a tratamentelor vă rugăm să efectuați un control fitosanitar culturilor dumneavoastră, pentru a determina prezența adulților, a pontei depuse sau a larvelor eclozate și, ulterior, efectuați tratamentele necesare. Utilizați produsele de protecția plantelor în siguranță și cu responsabilitate. Când aplicați produse pentru protecția plantelor, urmați întotdeauna instrucțiunile menționate pe etichetă”, atrag atenția specialiștii FMC Agro România.

arc

Foto: FMC Agro România & Otilia Cotună (SCDA Lovrin)

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Protecția plantelor

În această perioadă, în culturile de rapiță bine dezvoltate, viguroase și doar la anumiți hibrizi au apărut simptome tipice de putregai negru pe tulpini, în zona coletului. Pe lângă tulpini, sunt atacate și frunzele, și pețiolii. Frecvența plantelor cu simptome la tulpini nu este mare, dar dacă vom avea condiții de umiditate este posibil ca boala să se extindă. Pe lângă asta, rapița este stresată și de frigul din aceste zile. Plantele au căpătat aspect violaceu și avem fenomene de îndoire a plantelor la 90 de grade și albire a tulpinilor în zona inflorescențelor. Efectele frigului asupra rapiței le-am mai adus în atenție într-un articol recent, pe care-l puteți citi aici: https://revistafermierului.ro/din-revista/protectia-plantelor/item/4928-rapita-afectata-de-frig-se-recupereaza-odata-cu-cresterea-temperaturilor-atentie-la-gargarita-tulpinilor.html

Astăzi, readuc în atenția dumneavoastră câteva informații despre Leptosphaeria maculans, patogen periculos al rapiței, pentru a vă ajuta să înțelegeți cum infectează și tipurile de simptome pe care le produce.

Putregaiul negru al tulpinilor de rapiță - Leptosphaeria maculans (Desm.) Ces. & Not. (forma sexuată); Phoma lingam (Tode ex. Schw.) Desm. (forma asexuată)

Putrezirea neagră a tulpinilor este o boală cu importanță economică a rapiței, dar și a altor specii de crucifere. Periodic apar epidemii în culturile de rapiță din Europa. În culturile de rapiță pot coexista două specii de Leptosphaeria, una mai agresivă (Leptosphaeria maculans) și alta mai puțin agresivă (L. biglobosa).

Aspecte generale despre biologia și epidemiologia fungului Leptosphaeria maculans (forma asexuată Phoma lingam)

Această ciupercă supraviețuiește peste anotimpul de iarnă în resturile de plante care rămân pe sol după recoltare. În condiții favorabile de climă se formează pseudoteciile și picnidiile. Ascosporii și picnidiosporii servesc drept sursă primară de infecție în culturile de rapiță [West et al., 2001].

După recoltat, resturile vegetale sunt foarte repede colonizate de Leptosphaeria maculans, iar fructificațiile anamorfe, respectiv picnidiile sunt produse în număr destul de mare. Conidiile pot coloniza și în mod saprofit resturile de tulpini. În acest fel, sursa de inocul crește ducând la dezvoltarea ulterioară a pseudoteciilor (fructificațiile telomorfe sau sexuate ale ciupercii). Atunci când pseudoteciile ajung la maturitate, ascosporii sunt eliberați o perioadă lungă de timp și la distanțe relativ mari. Există cercetări în Europa care arată că ascosporii pot fi răspândiți la distanțe de chiar câțiva kilometri [Gladders et Musa, 1980]. Pe continentul australian de exemplu, specialiștii recomandă înființarea culturilor de rapiță la o distanță de doi kilometri față de o potențială sursă de inocul. Cel mai mare risc de infecție este pentru culturile care se înființează la o distanță de 500 de metri față de o zonă ce poate fi considerată sursă de inocul. Se cunoaște că, după emisie, ascosporii își pot păstra viabilitatea aproximativ șase săptămâni [Paul et Rawlinson, 1992].

Maturizarea pseudoteciilor cu asce și ascospori este influențată de temperatură și umiditate. După Poisson (1997), temperatura optimă pentru maturare este de 14 - 15 grade Celsius. Momentul eliberării ascosporilor este corelat cu temperaturile și precipitațiile din timpul verii și al toamnei [West et al., 1999]. În zona Europei de Est, emisiile de ascospori pot avea loc toată toamna, din septembrie și până în noiembrie. Perioada principală de emisie a ascosporilor este însă primăvara în luna aprilie [Jedryczka et al., 1999b]. Ascosporii pot fi găsiți pe frunze începând cu luna martie în zona Banatului de exemplu (constatare personală). Se poate spune că, cea mai importantă sursă de inocul este reprezentată de ascospori, deoarece ei sunt mult mai infecțioși decât picnosporii și sunt în aer (pot fi dispersați ușor).

Pe lângă resturile vegetale, o altă sursă importantă de răspândire a bolii este sămânța infectată. Ciuperca Leptosphaeria maculans supraviețuiește sub formă de miceliu latent în învelișul semințelor și chiar în embrion [Jacobsen et Williams, 1971].

Infecțiile în culturile de rapiță pot fi realizate și de ascospori, dar și de conidii. Sporii germinează în condiții de umiditate și pătrund în plante frecvent prin stomate. După Hall (1992), ascosporii pot germina într-un timp scurt, chiar 4 ore, la temperaturi cuprinse între 4 - 28 grade Celsius și condiții favorabile de umiditate. Studiile realizate în laborator arată că germinarea sporilor este condiționată mai mult de prezența umidității decât de temperaturi.

În general, majoritatea simptomelor produse de Leptosphaeria maculans se instalează după o perioadă de umectare a frunzelor cuprinsă între 4 - 48 de ore și temperaturi de 12 - 20 grade Celsius.

Condițiile climatice sunt foarte importante în evoluția patogeniei. Astfel, infecțiile se pot instala după cinci zile la temperaturi de 20 grade Celsius și după două săptămâni la 8 grade Celsius [Biddulph et al., 1999b].

prot pl 3

Recunoașterea simptomelor în culturile de rapiță

Primele infecții pot apărea chiar în faza de cotiledon. Infecția hipocotilului este foarte periculoasă și poate duce la pierderea plantelor într-un procent ridicat (chiar 70% uneori). Astfel de situații sunt raportate în Australia. În această fenofază, infecția cu Leptosphaeria sp. se manifestă prin constricția tulpiniței deasupra solului și sub primele frunze. În Europa, infecțiile de acest gen sunt rare [Paul et Rawlinson, 1992].

De regulă, fungul se instalează frecvent pe frunze, pe tulpini și în cazuri grave chiar pe silicve. Funcție de rezistența plantei gazdă, petele de pe frunze pot varia ca aspect. La momentul instalării infecției, petele au culoare verde deschis. Pe măsură ce boala evoluează, petele vor avea culoare brună deschis (bej). Delimitarea de țesutul sănătos este făcută de o margine de culoare închisă (brună - negricioasă sau brună - roșcată). Forma petelor este neregulată, iar diametrul la care pot ajunge este de 2 cm. La suprafața petelor se dezvoltă picnidiile (fructificațiile asexuate) de culoare negricoasă ce pot fi observate cu ochiul liber sau cu o lupă de câmp. În picnidii se formează picnosporii ce pot contribui la realizarea unor noi infecții. Picnidiosporii sunt eliberați din picnidii în condiții de umiditate, într-o masă mucilaginoasă, apoasă și lipicioasă. Ei sunt responsabili de realizarea infecțiilor secundare. Țesuturile afectate se necrozează în cele din urmă și se rup, fie parțial, fie total. Această simptomatologie este specifică grupului A de Leptosphaeria maculans, mai agresivă prin toxinele pe care le produce. În câmpurile unde acționează grupul B de Leptosphaeria maculans, petele de pe frunze sunt mai mici, au culoare mai închisă iar picnidiile care se formează sunt mai puține sau chiar deloc [Brun et al., 1997].

Pe frunze pot apărea pete și toamna. În vestul Europei, frunzele pot fi infectate chiar și în timpul iernii (sunt mai blânde), pe când în zona Europei de Est infecțiile nu apar (iernile sunt mai reci).

Petele de pe tulpinile verzi pot avea culoare brună și chiar negricioasă. De multe ori petele de pe tulpini se transformă în leziuni sau răni deschise ce pot predispune la putrezire. Cea mai periculoasă formă de atac este instalarea infecției la baza tulpinii. Leziunile de la baza tulpinii au culoare brună deschis la început după care se înnegresc (nu întodeauna) și înconjoară tulpina (aspect de necroză). La suprafață pot fi observate picnidiile fungului ca niște bobițe foarte mici de culoare neagră. Înnegrirea bazei tulpinii este periculoasă dacă se instalează în timpul înfloritului și al formării silicvelor și maturizării semințelor. De cele mai multe ori, petele de la baza tulpinii se pot uni, după care se rup formând putregaiuri uscate (leziuni deschise care putrezesc). Această formă de manifestare este considerată cea mai dăunătoare [Paul et Rawlinson, 1992]. Leziunile de pe tulpini au evoluție rapidă la temperaturi cuprinse între 20 - 24 grade Celsius și pot deveni severe în condiții de stres. Terminologia utilizată în fitopatologie pentru descrierea acestui simptom include mai mulți termeni: înnegrirea bazei tulpinii (blackleg), leziuni necrotice deschise (basal canker), necroze cu aspect coronat care înconjoară baza tulpinii (crown canker), necroze cu aspect de guler (collar rot) etc.

Pe silicve boala se manifestă sub forma unor leziuni deschise de culoare brună - deschis și margini închise la culoare care fac delimitarea față de țesutul sănătos.

prot pl 2

Cum putem ține sub control acest patogen?

Patogenul poate fi ținut sub control prin respectarea măsurilor profilactice:

  • Cultivarea hibrizilor rezistenți;

  • Utilizarea de semințe lipsite de patogeni;

  • Rotația la patru ani scade foarte mult riscul infecțiilor, pe când rotațiile scurte cresc riscul de infecție;

  • Distrugerea resturilor vegetale după recoltare și îngroparea lor, patogenul supraviețuind pe reziduuri vegetale și nu în sol, timp de 2 - 3 ani;

  • Înființarea noilor culturi la o distanță mai mare de 500 m față de vechea cultură de rapiță.

Respectarea acestor măsuri simple vă poate proteja de infecțiile cu Leptosphaeria maculans mai ales în anii când condițiile climatice favorizează patogenul.

prot pl 4

Controlul chimic al bolii

Este important ca sămânța să fie tratată înainte de semănat. Următoarele tratamente trebuie executate funcție de condițiile climatice previzionate și biologia patogenului. Pentru a scădea riscul infecțiilor se recomandă executarea unui tratament încă din toamnă. Scopul tratamentelor foliare este de reduce riscul apariției infecțiilor la tulpină care sunt și cele mai periculoase. În acest sens, trebuie monitorizați factorii climatici temperatură și precipitații. Dacă se întrunesc mai multe zile cu precipitații după însămânțat este bine să luăm în calcul executarea unui tratament. De asemenea trebuie urmărită emisia ascosporilor.

Prima depistare a ascosporilor (mai mulți de 20 ascospori/zi) coroborată cu condițiile climatice, sensibilitatea hibridului, stadiul de creștere și vigoarea plantelor sunt factori ce vă pot ajuta în luarea unei decizii corecte cu privire la momentul optim de efectuare a tratamentului chimic. Un prim tratament poate fi executat în fenofaza de 2 - 6 frunze.

Primăvara trebuie să procedăm la fel. Emisiile maxime de ascospori sunt de regulă în luna aprilie. Funcție de evoluția viitoare a climei puteți lua decizia de efectuare a unui tratament în această perioadă dacă există factori de risc.

Nu există momente optime stabilite pentru combaterea acestui patogen, de aceea este important să monitorizăm patogenul pe întreaga perioadă de vegetație.

Nu uitați! Pentru realizarea infecțiilor foarte importante sunt precipitațiile și perioada de umectare a frunzelor.

Fungicidele omologate pentru combaterea acestui patogen în România sunt: azoxistrobin, boscalid, difenoconazol, metconazol, protioconazol, tebuconazol, tiofanat - metil și combinații de azoxistrobin cu difenoconazol, azoxistrobin cu ciproconazol, procloraz cu tebuconazol, protioconazol cu tebuconazol etc.

În prezent există interes și pentru combaterea biologică a Leptosphaeriei maculans prin utilizarea bacteriei Paenibacillus polymyxa PKB1 care produce peptide ce pot inhiba sau ține sub control infecțiile la frunze și tulpini [Kharbanda et al., 1999].

Pentru tratarea semințelor este omologat Bacillus amyloliquefaciens, tulpina MB 1600 (controlează Leptosphaeria maculans și puricii).

Bibliografie:

1. Biddulph J. E., Fitt B. D. L., Leech P. K., Welham S. J., Gladders P., 1999b - Effects of temperature and wetness duration on infection of oilseed rape by ascospores of Leptosphaeria maculans (stem canker). European Journal of Plant Pathology 105, 769 - 81.

2. Brun H., Levivier S., Eber F., Renard M., CheÁvre A. M., 1997 - Electrophoretic analysis of natural populations of Leptosphaeria maculans directly from leaf lesions. Plant Pathology 46, 147 - 54.

3. Gladders P., Musa T. M., 1980 - Observations on the epidemiology of L. maculans stem canker in winter oilseed rape. Plant Pathology 29, 28 - 37.

4. Hall R., 1992 - Epidemiology of blackleg of oilseed rape. Canadian Journal of Plant Pathology 14, 46 - 55.

5. Henegar Monica, Manea Dan Nicolae, Ienciu Anișoara Aurelia, 2019 - Codexul produselor de protecția plantelor omologate pentru utilizare în România, ediția a V-a, Editura Agroprint Timișoara, p. 358;

6. Jacobsen B. J., Williams P. H., 1971 - Histology and control of Brassica oleracea seed infection by Phoma lingam. Plant Disease Reporter 55, 934 - 8.

7. Jedryczka M., Dakowska S., West J. S., Fitt B. D. L., 1999b - The influence of wetness and temperature on the release of ascospores of Leptosphaeria maculans (blackleg) from oilseed rape debris. Poznan, Poland: Materialy z Sympozjum Naukowego Polskiego Towarzystwa Fitopatologicznego `Bioroznorodnosc w fitopatologii europejskiej na przelomie wiekow', 75.

8. Kharbanda P. D., Yang J., Beatty P., Jensen S., Tewari J. P., 1999 - Biocontrol of Leptosphaeria maculans and other pathogens of canola with Paenibacillus polymyxa PKB1. Proceedings of the 10th International Rapeseed Congress, 1999. Canberra, Australia. http://www.regional.org.au/papers/index.htm.

9. Paul V. H., Rawlinson C. J., 1992 - Diseases and Pests of Rape. Gelsenkirchen-Buer, Germany: Verlag Th. Mann.

10. Poisson B., 1997 - Etudes rela tives a la maturation des peritheces de Leptosphaeria maculans sur les pailles de colza d'hiver necrosees au collet. 5eme Conference Sur les Maladies Des Plantes, Tours, France: 1997. ANPP 1, 345 - 52(in French).

11. West J. S., Biddulph J. E., Fitt B. D. L., Gladders P., 1999 - Epidemiology of Leptosphaeria maculans in relation to forecasting stem canker severity on winter oilseed rape in the UK. Annals of Applied Biology 135, 535 - 46.

12. West J. S., Kharbanda P., Barbetti M. J., Fitt B. D. L., 2001 - Epidemiology and management of Leptosphaeria maculans (phoma stem canker) in Australia, Canada and Europe. Plant Pathol. 2001; 50:10–27.

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Protecția plantelor

Atrag atenția că, deși este frig, există deja patogeni instalați în culturile de grâu. În urma verificării mai multor culturi de grâu din județul Timiș/Bucovăț am constatat prezența fungului Zymoseptoria tritici care produce boala numită „septorioza frunzelor”. În solele verificate frecvența atacului este îngrijorătoare, la fel și intensitatea. Sunt afectate mai ales culturile de grâu care au fost semănate mai devreme și au intrat bine dezvoltate în iarnă. Umiditatea prezentă favorizează acest patogen care poate realiza infecții într-un interval larg de temperatură, cuprins între 5 - 35 grade Celsius. Picnosporii pot germina chiar și la pragul minim de 2 - 3 grade Celsius.

Așadar, este momentul să verificați starea fitosanitară a culturilor de grâu și să decideți aplicarea primului tratament. Evident după ce trece acest val de frig care stresează foarte mult plantele. De regulă, primul tratament în culturile de cereale este bine să se facă în intervalul fenologic „începerea alungirii paiului - apariția frunzei stindard”, adică BBCH 30 - 39. Momentul optim dumneavoastră îl puteți alege în cadrul acestui interval, funcție de starea de sănătate a culturilor.

Atunci când patogenul s-a instalat este bine să alegeți cu atenție fungicidul. O combinație de mai multe substanțe active vă poate proteja o perioadă mai lungă de timp (de contact și sistemice). Marea majoritate a fungicidelor omologate pentru combaterea patogenilor din culturile de cereale are spectru larg de acțiune, controlând mai mulți patogeni. La cereale, după cum știți, discutăm de un complex de boli foliare, boli ale bazei tulpinii și boli ale spicului.

Septorioza frunzelor - Septoria tritici (Roberge in Desmaz)

Din cauza agriculturii intensive practicate astăzi, septorioza frunzelor produce pagube în toate zonele de cultură a cerealelor, mai ales în anii umezi și răcoroși. Septoria tritici este întâlnită în România cel mai adesea în zonele de câmpie, cu climat mai arid. În anii cu precipitații, alături de septorioza frunzelor poate apărea și septorioza nodurilor și spicelor.

Cum recunoaștem septorioza frunzelor?

Leziunile apar de regulă pe frunzele mai bătrâne toamna și chiar în timpul iernii. Petele sau leziunile au formă ovală sau chiar alungită, uneori neregulată. La început, culoarea petelor este verzuie – galbenă, iar pe măsură ce patogenul evoluează capătă culoare maro. La atacuri masive întreaga frunză poate fi acoperită de pete maronii, care în stadiu avansat devin cenușii. Astfel de frunze necrozate mor. În condiții favorabile de temperatură și umiditate, primăvara și chiar vara, petele capătă formă dreptunghiulară, limitate de nervurile frunzei. De jur împrejurul petelor apare uneori un halou clorotic. Tabloul simptomatic este întregit de prezența pe suprafața petelor a unor spori negri numiți picnidii, care pot fi observați cu ochiul liber. Picnidiile cu picnospori sunt așezate în șiruri paralele cu nervurile frunzei. Uneori pe teci și pe pai pot apărea pete alungite, clorotice care în final se brunifică [Hatman et al., 1989; Popescu, 2005; Murray et al., 2009].

Aspecte generale despre patogenia și epidemiologia fungului Septoria tritici

Septoria tritici trece peste anotimpul de iarnă pe resturile vegetale infectate, pe miriște sub formă de miceliu, picnidii cu picnospori și pseudotecii, rezistând la temperaturi scăzute. La aceste surse de inocul se adaugă sămânța. Prin miceliul din tegument și picnidiile din șanțulețul ventral și smocul de perișori al cariopselor, ciuperca poate fi transmisă în sezonul următor [Popescu, 2005]. Picnidiile pot supraviețui în miriște câteva luni, chiar 20 de luni, timp în care își păstrează capacitatea de infecție [Hess et Shaner, 1985; Eyal et al., 1987; Popescu, 2005].

Când infecția se transmite prin sămânță, după semănat, în timpul germinării, miceliul ciupercii trece din tegument în coleoptil. În această fenofază, coleoptilele infectate se vor brunifica și vor muri. Toamna, tinerele plăntuțe pot fi infectate de picnosporii din picnidii și chiar de ascosporii din pseudotecii. Pseudotecii care eliberează ascospori pot fi găsite pe resturile vegetale în iernile blânde [Eyal et al., 1987; Popescu, 2005].

Primăvara, primele infecții sunt realizate de ascosporii aduși de vânt din zonele unde au iernat după care infecțiile secundare sunt preluate de picnosporii din picnidii. După Popescu (2005), infecțiile primare pot fi produse și de miceliile care iernează în camera substomatică și care primăvara, în condiții favorabile de climă vor forma picnidiile cu picnospori. În practică, adeseori pseudoteciile sunt confundate cu picnidiile, de aceea analizele de laborator sunt necesare pentru stabilirea exactă a sursei de inocul.

Epidemiile de septorioză sunt favorizate de vremea umedă întreținută de ploi continue, de temperaturile moderate, de soiurile sensibile, tehnologiile aplicate și existența sursei de inocul [Eyal et al., 1987].

Septoria tritici este un fung care are nevoie de prezența umidității în toate fazele infecției (germinare, penetrare, dezvoltare). Numeroase studii arată că perioadele de umiditate trebuie să fie de aproximativ 72 de ore pentru ca patogenul să realizeze infecția. O perioadă de 24 de ore cu umiditate poate fi insuficientă pentru apariția simptomelor [Hooker, 1957; Shaner et Finney, 1976; Browning, 1979; Hess et Shaner, 1985].

După Fournet (1969), picnosporii sunt eliberați din picnidii atunci când apa persistă pe frunze mai mult de 30 de minute. Picnosporii se află grupați într-o masă gelatinoasă, lipicioasă care îi protejează de uscăciune, mărindu-le viabilitatea. În condiții favorabile de temperatură ei vor germina. Picnosporii germinează la temperaturi minime cuprinse între 2 - 3 grade C, optime de la 20 până la 25 grade C și maxime cuprinse în intervalul 33 - 37 grade C [Hilu et Bever, 1957]. Popescu (2005) arată că germinarea sporilor și infecția se poate realiza la temperaturi minime cuprinse între 6 - 8 grade C și umiditate relativă a aerului de 85% timp de 12 ore. Primele simptome apar pe frunze după 6 - 7 zile de la realizarea infecției, iar ciclul se încheie la 11 - 15 zile.

Răspândirea sporilor pe distanțe mari se face cu ajutorul vântului. Comparativ cu picnosporii care nu pot fi dispersați pe distanțe mari, ascosporii pot parcurge distanțe lungi cu ajutorul curenților de aer.

Perioadele de timp lipsite de ploaie opresc evoluția patogenului. În astfel de situații patogenul rămâne în zona bazei tulpinii, progresia bolii către etajele superioare fiind oprită. De asemenea, răspândirea bolii pe verticală și orizontală este încetinită când condițiile climatice nu sunt favorabile și rapidă atunci când temperaturile din timpul nopții sunt cuprinse între 8 - 10 grade C și precipitațiile sunt prezente [Eyal et al., 1987].

Cum putem controla septorioza frunzelor de grâu?

Atunci când dorim să controlăm acest patogen (și nu numai) trebuie să ținem cont de mai mulți factori: epidemiologia patogenului, tehnologia culturii, rezistența genetică a soiurilor, controlul chimic, controlul biologic etc.

Măsurile profilactice sunt printre cele mai importante. Tehnologiile de cultură care se bazează pe lucrările solului (arături), îndepărtarea resturilor vegetale și rotații corecte duc la diminuarea sursei de inocul.

Rotațiile de 3 - 5 ani la grâu au redus mult incidența septoriozei frunzelor [Shearer et al., 1974]. La acestea se adaugă utilizarea soiurilor rezistente și a semințelor sănătoase, certificate. În cazuri speciale miriștea poate fi arsă, dar doar dacă se obțin avizele necesare acestei operațiuni [Popescu, 2005].

Măsurile chimice se bazează pe utilizarea pesticidelor. Tratamentele pot fi făcute preventiv și curativ. Tratarea semințelor cu fungicide sistemice este obligatorie.

În România, sunt omologate pentru tratarea semințelor de grâu mai multe pesticide. Amintesc aici: fludioxonil, fluxapiroxad, protioconazol, fludioxonil + difenoconazol, difenoconazol + fludioxonil + tebuconazol, fludioxonil + sedaxan, etc [după „Codexul produselor de protecția plantelor omologate pentru utilizare în România”, 2019].

În vegetație tratamentele trebuie efectuate când PED-ul a depășit 10% intensitate de atac [Popescu, 2005]. Tratamentele preventive pot fi realizate atunci când plantele de grâu se află în stadiul „al doilea nod vizibil” sau când „frunza steag este vizibilă” [Eyal et al., 1987].

De regulă, primul tratament în culturile de cereale este bine să se facă în intervalul fenologic „începerea alungirii paiului - apariția frunzei stindard”, adică BBCH 30 - 39. Momentul optim poate fi ales în cadrul acestui interval, funcție de starea de sănătate a culturilor. Decizia de efectuare a tratamentelor trebuie luată în urma controlului fitosanitar și a prognozei vremii.

Pesticidele omologate pentru utilizare în vegetație sunt: azoxistrobin, benzovindiflupir, ciproconazol, difenoconazol, flutriafol, metconazol, procloraz, protioconazol, tebuconazol, bixafen + protioconazol, fenpropimorf + metrafenonă + epoxiconazol, spiroxamina + tebuconazol + triadimenol, difenoconazol + tebuconazol, tebuconazol + protioconazol, izopirazam + protioconazol, bixafen + tebuconazol etc [după „Codexul produselor de protecția plantelor omologate pentru utilizare în România”, 2019].

În controlul biologic, de perspectivă sunt bioagenții Trichoderma spp., Bacillus megaterium, Pseudomonas sp., Gliocadium roseum, Sporotrichum mycophillum [Popescu, 2005; Ponomarenko, 2011].

În cadrul unor studii experimentale efectuate pe suprafețe mici s-a constatat că B. megaterium oprește dezvoltarea septoriozei cu până la 80%. Bacteriile antagonice din genul Pseudomonas sunt mult studiate în prezent, mai ales că dezvoltarea lor nu este stânjenită de fungicidele utilizate. Totuși, mai sunt necesare multe studii în câmp pentru ca aceste biopreparate să își dovedească eficacitatea [Ponomarenko, 2011].

În fermele ecologice din Timiș se apelează în prezent la produse biologice pentru tratarea semințelor pe bază de Trichoderma spp., Bacillus subtilis, micorize arbusculare și extract de alge. Aceste produse asigură o protecție destul de bună în primele stadii de vegetație.

Bibliografie
Browning J. A., 1979 - Genetic protective mechanisms of plant pathogen populations: Their coevolution and use in breeding for resistance. Pp. 52-57 in M .K. Harris, ed. Biology and Breeding for Resistance. Texas A & M University Press, College Station, Texas Publ. MP - 1451. 605 pp.
Eyal Z., A. L. Scharen, J. M. Prescott, M. van Ginkel, 1987 - The Septoria Diseases of Wheat: Concepts and methods of disease management. Mexico, D.F.: CIMMYT. 52 pp.
Fournet J., 1969 - Properties et role du cirrhe du Septoria nodorum Berk. Ann . Phytopathol. 1:87 - 94.
Hatman M., Bobeș I., Lazăr Al., Gheorghieș C., Glodeanu C., Severin V., Tușa C., Popescu I., Vonica I., 1989 - Fitopatologie, Editura Didactică și Pedagogică, București, 468 p.
Hess D. E., G. Shaner, 1985 - Effect of moist period duration on septoria tritici blotch of wheat. Pp. 70-73 in A.L. Scharen, ed. Septoria of Cereals. Proc. Workshop, August 2 - 4, 1983, Bozeman, MT. USDAARS Publ. No. 12. 116 pp.
Henegar Monica et al., 2019 - Codexul produselor de protecție a plantelor omologate pentru utilizare în România, Editura Agroprint, Timișoara, 619 p.
Hilu H. M., W. M. Bever, 1957 - Inoculation, oversummering and susceptpathogen relationship of Septoria tritici on Triticum species. Phytopathology 47: 474 - 480.
Hooker A. L., 1957 - Methods of inoculation and determining varietal reactions in the Septoria disease of oats. Plant Dis. Rep. 41: 592 - 597.
Murray T. D., Parry D. W., Cattlin N. D., 2009 – Diseases of small grain cereal crops, Manson Publising Ltd, London, U. K., 142 pp.
Ponomarenko A., S. B. Goodwin, G. H. J. Kema, 2011 - Septoria tritici blotch (STB) of wheat. Plant Health Instructor. DOI:10.1094/PHI-I-2011-0407-01.
Popescu Gheorghe, 2005 - Tratat de patologia plantelor, vol. II, Ed. Eurobit, 341 p.
Shaner G., R. E. Finney, 1976 - Weather and epidemics of Septoria leaf blotch of wheat. Phytopathology 66: 781 - 785.
Shearer B. L., R. J. Zeyen, U. Ooka, 1974 - Storage and behaviour in soil of Septoria species isolated from cereals. Phytopathology 64: 163 - 167.

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Protecția plantelor

Lecția dură oferită de secetă anul acesta i-a făcut pe fermierii din vestul țării să se gândească la soluții individuale pentru sisteme de irigații. Conform informațiilor oferite de ministrul Agriculturii, Adrian Oros, din cele aproximativ trei milioane de hectare care erau irigate în România înainte de 1989, în momentul de față ar mai putea beneficia de apă doar vreo 600.000 de hectare, dar în mod real se irigă ceva mai mult de 130.000 de hectare. Restul, până la opt milioane de hectare cât are arabilul României, așteaptă mila naturii pentru a avea apă.

Deși zona de vest a țării se bucură de o mare tradiție în ceea ce privește lucrările de îmbunătățiri funciare, seceta și-a spus din plin cuvântul. Mare parte a amenajărilor hidrografice din Câmpia de Vest vizează sisteme de îndiguire și canale de desecare. Suprafața potențial irigabilă la începutul anilor `90 era de 34.114 hectare, cu mult sub necesarul de apă al zonei. Pe măsură ce „timpul democrației” s-a scurs, această capacitate minusculă de irigare a devenit nefuncțională. Pompele energofage au fost mâncate de rugină, iar canalele năpădite de bălării.

În aceste condiții, sunt tot mai mulți fermierii care consideră că ajutorul cel mai consistent pe care l-ar putea primi din partea statului ar fi apa pentru irigații.

Ioan Ciceo, fermier Grabaț – Timiș: „Canalele există. Trebuie curățate și cu niște pompe moderne se pot umple cu apă sau chiar se pot gândi lacuri mari pe lângă Bega sau Mureș, unde se pot pompa cantități mari de apă, de care să putem beneficia în anii secetoși.”

Apa se poate stoca

Ioan Ciceo de la Grabaț (Timiș) are o fermă de peste o mie de hectare și se află la aproximativ 25 km de râurile Bega și Mureș. „Dacă aș avea sursa de apă, mi-aș face singur investițiile. Ar fi bine dacă și Mureșul, și Bega ar trece pe la capătul parcelei, atunci ne-am ajuta singuri, n-am mai avea nevoie de mila statului. Trebuie gândite strategii pe termen lung și niște investiții pe care Ministerul Agriculturii ar trebui să le facă pentru a aduce apa. Apa se poate stoca. La ora actuală, există tehnologie să duci apa până în vârful muntelui, darămite pe câmp. Se poate aduce pe canale sau, mai modern, prin conducte de capacitate mare. Canalele există. Ele trebuie curățate și se pot înfolia cu membrane de cauciuc, să nu se piardă apa. Cu niște pompe moderne, se pot umple cu apă sau chiar se pot gândi lacuri mari pe lângă Bega sau Mureș, unde se pot pompa cantități mari de apă, de care să putem beneficia în anii secetoși. Noi nu producem numai pentru noi, producem pentru economia țării. Dacă am avea apă, am putea obține producții mai mari. Încă de la semănat, am putea merge pe densități mai mari și, chiar dacă nu plouă, apăsăm pe buton și dăm drumul la apă”, arată fermierul timișean.

Marinel Horablaga, director SCDA Lovrin: „Ne gândim la un sistem de colectare a apei și la un sistem de irigații propriu. Ca să aduci apă de la Mureș pe canalele noastre este imposibil. Singura soluție viabilă pe care o avem este aceea de a decolmata bălțile pe care le avem pe teritoriul nostru.”

SCDA Lovrin, sistem de irigații propriu și perdele forestiere

La Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă de la Lovrin, un sistem propriu de irigare ar putea prinde contur chiar de anul acesta, măcar pe hârtie. „La Lovrin, dacă nu vom face irigații, vom avea probleme. Ne gândim la un sistem de colectare a apei și la un sistem de irigații propriu. Stațiunea nu a fost gândită cu un sistem de irigații, iar ca să aduci apă de la Mureș pe canalele noastre este practic imposibil. Singura soluție viabilă pe care o avem este aceea de a decolmata bălțile pe care le avem pe teritoriul nostru. Să sperăm că decolmatându-le vom ajunge la pânza de apă freatică și vom reuși să acumulăm cantități suficiente de apă, deși pânza freatică a scăzut foarte mult în ultimul timp. Anul acesta, vom scrie un proiect pe fonduri europene prin care să irigăm măcar parcelele de teren de la Gotlob. Acolo, avem aproximativ 400 de hectare grupate, afectate cam pe patru hectare de sărătură, pe care în anii ploioși băltește. Ne gândim ca prin proiect să excavăm acea zonă, până vom ajunge la apă, și, în paralel, să creăm un sistem de perdele forestiere. Vom pompa apa prin tuburi subterane până la marginile parcelelor, de unde să putem iriga. Sper ca până în luna octombrie să depunem proiectul și de la anul să ne apucăm de treabă”, a precizat directorul SCDA Lovrin, Marinel Horablaga.

Cosmin Micu, fermier Mănăștur – Arad: „S-ar putea gândi, așa cum am făcut și eu, niște sisteme de irigare cu lacuri de acumulare. Din păcate, nu există o măsură pe actualul PNDR care să ne sprijine să ne putem face propriile sisteme de irigații.”

Culturi salvate de lacuri de acumulare

La Mănăștur, în județul Arad, tânărul fermier Cosmin Micu nu a mai așteptat  bunăvoința statului și a transformat deja un ogaș care traversa ferma de peste o mie de hectare într-o acumulare hidrografică importantă, care la această oră este în măsură să asigure cantitatea de apă necesară măcar în parte culturilor. „Mă gândesc la o soluție pentru irigat încă din 2017. Am început să decolmatez în zonele joase pentru a acumula apa necesară. Am reușit să acumulez undeva în jur de 20.000 – 30.000 de metri cubi de apă, dar mă gândesc să acumulez până la 500.000 de metri cubi pentru a fi asigurat în situații de secetă. Anul acesta, pe repede-nainte am irigat 50 ha de grâu. Am reușit să aplic cam 30 l/mp și grâul arată foarte bine. Unde nu am reușit să aduc apă, grâul s-a uscat în proporție de 20%”, ne-a spus fermierul arădean.

Programul de irigații gândit de fostul ministru al Agriculturii, Petre Daea, se bazează pe reabilitarea fostului sistem național de irigații, care nu cuprinde însă și zona de vest a țării. În aceste condiții, Cosmin Micu consideră salvatoare sistemele individuale de irigat, adaptate la nevoile fiecărei ferme: „N-o să poți să irigi toată România cu apă din Dunăre sau cu apă din Prut, pentru că nu te afli în zona respectivă. Atunci s-ar putea gândi, așa cum am făcut și eu, niște sisteme de irigare cu lacuri de acumulare. Foarte multe bălți din Banat s-au astupat, s-au colmatat și au crescut buruienile pe ele. Cred că dacă ar fi decolmatate, ar avea un aport important în ceea ce privește irigațiile. S-ar putea planta pomi în jurul bălților și s-ar crea un microclimat în zonele respective. Am observat că acolo unde am săpat, au apărut egrete, dar se poate practica pe viitor și pescuitul. Din păcate, nu există o măsură pe actualul PNDR care să ne sprijine să ne putem face propriile sisteme de irigații. Noi nu suntem în OUAI-uri, pentru că nu ne aflăm pe o zonă în care au fost sisteme de irigat, așa că am rămas pe dinafară. E păcat să avem atâtea cursuri de apă și noi să ne plângem că suferim de secetă. Nu este normal. În Arad avem Mureșul, avem Crișul, avem numeroase pârâuri care se revarsă aproape an de an când plouă mai mult. Nu putem să ne facem că nu observăm asta. Noi suferim de lipsa apei, în timp ce cursurile noastre de apă fie se deversează aiurea, fie irigă terenuri prin alte țări”.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – iulie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Eveniment

Seceta oferă cea mai dură lecție fermierilor români, anul acesta. Grâul este cea mai afectată cultură, cu producții estimate care scad de la o zi la alta, pe măsură ce ploaia se lasă tot mai așteptată. Acum, și vestul țării intră în această nedorită „horă” a secetei, care a pârjolit până acum peste un milion de hectare în România.

Ioan Ciceo de la Grabaț, una dintre cele mai bune zone pentru grâu din județul Timiș, spune că dacă nu plouă într-o săptămână, situația devine gravă. „E o secetă cruntă cum eu nu am mai întâlnit niciodată. Rapița, având o rădăcină pivotantă, se descurcă mai bine, dar grâul, cu rădăcini de suprafață, suferă foarte tare. De obicei, rezervele de apă acumulate în toamnă și iarnă asigurau pentru cultura grâului o evoluție optimă. Mai prindeam ceva ploi în primăvară prin martie-aprilie și nu era nicio problemă, dar acum n-a mai plouat deloc de două luni și jumătate. Am avut un maxim de doi litri pe mp, a suflat vântul și a evaporat apa imediat. Măcar dacă ploua un 10 l/mp, mai acumula ceva apă, dar așa pământul e uscat și crăpat ca în august. Sunt crăpături și de 50 cm în adâncime. Ultima ploaie consistentă a căzut în februarie, atunci când am acumulat 30 l/mp, în rest, nu știu dacă am acumulat până acum 10 l/mp, în condițiile în care, în general, în martie-aprilie plouă în medie 60 – 80 l/mp”, arată fermierul Ioan Ciceo.

Tot în Timiș, la Mașloc, Ardelean Coraș a cosit deja șase hectare de grâu, din cele zece semănate, și l-a balotat, urmând să-l folosescă pe post de furaj în ferma zootehnică. „Am cosit o suprafață de șase ha de grâu de sămânță, care în februarie promitea șapte tone la hectar. Am aplicat tehnologia ca la carte, am investit în grâul ăsta și muncă, și bani, și speranțe, și acum o să-l dau la vaci. Este o secetă cumplită. La prima coasă la lucernă, am luat doar 10% din cantitatea pe care o obțin în mod normal. Nu știu ce vom face dacă nu plouă”, spune crescătorul de vaci pentru lapte Ardelean Coraș.

Din cauza lipsei de apă, talia grâului  este foarte mică, deși spicul deja s-a format, semn de îmbătrânire prematură. Prof. univ. dr. ing. Doru Ioan Petanec, director executiv Direcția pentru Agricultură Timiș, se teme că lipsa acută de apă își va pune amprenta negativ asupra formării boabelor în spic. „Seceta, ca mai peste tot în țară, și-a spus cuvântul asupra culturilor semănate în toamnă. Au fost doi factori importanți care au influențat culturile. Pe de o parte, stresul termic, a fost foarte cald în iarnă, dar și în martie, iar pe de alta, vorbim despre stresul hidric. Talia la grâu și orz este foarte mică și sunt curios cum vor fi spicele, cum vor fi boabele, ce greutate vor avea și, nu în ultimul rând, ce producție vom obține. Cu siguranță, va fi semnificativ mai mică decât cea de anul trecut, deși nici anul trecut n-a fost un an grozav pentru grâu”, a precizat directorul executiv al DAJ Timiș, Doru Ioan Petanec.

Nici culturile de primăvară nu se simt confortabil. Necesarul de apă în acest moment depășește o sută de litri pe metru pătrat, după cum ne-a zis conf. dr. ing. Marinel Horablaga, directorul Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare Agricolă de la Lovrin. „Am văzut suprafețe în Lovrin pe care porumbul, abia răsărit, s-a uscat deja, suprafețe pe care oamenii ar trebui să le reînsămânțeze. E puțin cam târziu, dar dacă vor folosi niște hibrizi extratimpurii, să zicem că ar mai putea scoate ceva. Este un an foarte, foarte dificil. Avem un deficit extrem de mare de apă. Din datele pe care le colectăm zilnic, sunt parcele pe care, până la un metru adâncime, nu avem niciun gram de apă”, a specificat Marinel Horablaga, director SCDA Lovrin.

Trebuie stabilită o sumă clară și o dată, pentru plata despăgubirilor

În  aceste condiții, Nicolae Oprea, vicepreședintele Consiliului Județean Timiș, îi îndeamnă pe fermierii afectați de secetă să apeleze la comisiile pentru constatarea și evaluarea pagubelor de la nivelul primăriilor, în speranța acordării unor despăgubiri. „Fermierii care au mai mult de 30% din suprafețe afectate de secetă trebuie să depună înștiințări la primării. Comisiile de specialitate trebuie să iasă pe teren pentru întocmirea proceselor-verbale constatatoare. Până în data de 15 iunie, toată această operațiune trebuie încheiată, trebuie încheiat și raportul sinteză de către Comitetul Județean pentru Situații de Urgență care va ajunge la Comitetul Național și la Ministerul Agriculturii, instituție care urmează să evalueze situația și să stabilească acordarea unor eventuale despăgubiri. Să sperăm că nu se va întâmpla ca în 2017, când s-a constatat paguba, dar nu s-a plătit nimic. Sperăm că anul acesta se va stabili o sumă clară și o dată când ea va fi plătită, în așa fel încât oamenii să știe pe ce se pot baza, pentru că veniturile fermierilor vor fi oricum grav afectate în acest an”, a concluzionat Nicolae Oprea.

Publicat în Cultura mare
Marți, 11 Iunie 2019 17:00

Rugina părului, declinul pomilor

Supun atenției cultivatorilor de păr o rugină periculoasă. Informațiile pot fi utile și pentru cei care au păr în grădina casei plantat lângă tufele de ienupăr.

Pe fondul condițiilor climatice propice dezvoltării ruginilor, rugina părului s-a instalat pe frunze în zonele unde părul a fost plantat în apropierea tufelor de ienupăr (gazdă intermediară).

Rugina europeană a părului produsă de Gymnosporangium sabinae este o boală gravă a părului cultivat, dar și a părului ornamental, a mărului și a gutuiului.

Părul este gazdă secundară pentru fungul Gymnosporangium sabinae. Ciuperca prezintă importanță economică, deoarece poate fi devastatoare pentru livezile de păr. Este răspândită în Europa (Helfer, 2005).

În general, fungii din genul Gymnosporangium au ciclul de viață heteroic macrociclic, dezvoltând cinci tipuri de spori: picnidia cu picnospori, ecidia cu ecidiospori, uredinia cu urediniospori, telia cu teleutospori și bazidia cu bazidiospori (Figueiredo, 2000).

Specia Gymnosporangium sabinae este, din punctul de vedere al ciclului de viață, heteroică demiciclică cu stadiul uredinial absent. Stadiul de teleutospori se dezvoltă pe ienupăr. Genul Gymnosporangium este singurul dintre rugini care iernează pe ienupăr sub formă de teleutospori [Aime, 2006; Börner, 2009].

Primăvara, rugina începe să se dezvolte pe ienupăr, unde apar umflături fusiforme, conice, gelatinoase, la început de culoare maronie, apoi portocalii. Pe aceste formațiuni se dezvoltă teliosporii. Mai târziu în ciclul de dezvoltare, se formează bazidiile cu bazidiospori ce vor infecta frunzele, lăstarii și fructele de păr (Cummins și Hiratsuka, 2003).

Primele simptome apar la păr la o lună de la infectare, pe partea superioară a frunzelor sub forma unor pete galbene - portocalii, la început mai mici, după care pot crește în dimensiuni ajungând la 10 mm. La suprafața acestor pete, se formează picnidiile de culoare brună - negricioasă, vizibile cu ochiul liber și cu o lupă de câmp. Forma petelor este neregulată, de obicei, și uneori chiar circulară (Hiratsuka și Hiratsuka, 1980; Bîrliga V., 1967). Către sfârșitul verii, pe partea inferioară a frunzelor se formează niște umflături ovale - conice, de culoare brună gălbuie care constituie ecidiile cu ecidiospori. Ecidiosporii sunt sferici sau eliptici și fac trecerea ciupercii pe ienupăr (Hilber și Siegfried, 1989; Bîrliga V., 1967). Ciuperca iernează pe ienupăr prin teleutospori.

Există studii care arată legătura dintre severitatea atacului și distanța dintre ienupăr și păr. Când livada de păr este la distanță de 30 de metri de ienupăr s-a constatat că frunzele au fost infectate în procent de 100%; la 150 metri infecția a scăzut la 50%, iar la 300 de metri nu s-au observat simptome (Ormrod et al., 1984).

Infecțiile sunt favorizate de temperaturile cuprinse între 5 și 20 grade C (după unii autori între 3 și 30 grade C), cu un optim la 15 grade C. Umiditatea optimă este între 84 - 91%. De la 97% umiditate, capacitatea de infecție a sporilor scade. Basidiosporii sunt sensibili la uscăciune, umiditate scăzută și la lumina directă (Dong și colab., 2006; Gold și Mendgen, 1991; Hau și De Vallavieille-Pope, 2006).

Momentul cel mai critic pentru infecție este atunci când temperaturile medii cresc rapid și ploile sunt abundente. Infecțiile încep pe la mijlocul lunii aprilie și pot continua până la sfârșitul lunii mai (Mitrofanova, 1970).

Rugina părului poate să ducă, în timp, la scăderea vitalității și a longevității pomilor. Producțiile vor fi tot mai scăzute cantitativ, dar și calitativ.

Managementul bolii

Măsuri profilactice: cultivarea soiurilor rezistente la patogen, fertilizare echilibrată, efectuarea corectă a tăierilor și eliminarea ramurilor cu simptome de rugină, înființarea plantațiilor de păr cât mai departe de sursele de infectare (măcar 3 km) [după Agrios, 1997; Hunt și O'Reilly, 1978].

Alte strategii de minimizare a infecțiilor: înlăturarea tufelor de ienupăr ,dacă este posibil, din preajma plantației; colectarea frunzelor infectate și distrugerea lor; renunțarea la irigarea prin aspersiune.

Pentru că patogenul este greu de combătut cu fungicide, odată infecția instalată, încercați să aplicați metodele de prevenție.

Fungicidele utilizate au capacitatea de a inhiba sau de a scădea nivelul infecțiilor. Este foarte important momentul în care facem tratamentul. Pentru prevenirea apariției infecțiilor, fungicidele ar trebui aplicate înainte de realizarea infecțiilor, deoarece aplicarea după este inutilă. Fungicidele trebuie aplicate și la ienupăr, pentru a-l proteja de infecțiile din toamnă (septembrie - octombrie), dacă acesta se află în apropierea livezilor de păr.

Dintre fungicide, s-au dovedit eficiente amestecurile de tiofanat - metil cu clorotalonil, propiconazol cu clorotalonil, triadimenol, în dozele recomandate de producători. Menționez că, în România, nu există produse omologate pentru rugina părului (în Codex nu este trecut nici un fungicid).

Se recomandă maximă precauție la efectuarea tratamentelor și în ceea ce privește momentul aplicării, deoarece infecțiile se realizează în timpul înfloritului, când albinele vizitează florile și culeg nectar. Multe dintre fungicide au efect toxic asupra albinelor (David L. Roberts, 2016).

Bibliografie:

Agrios, G. N. (1997). Plant Pathology. Fourth edition. Academic Press, San Diego. 637 pp; Aime, M. C. (2006). Toward resolving family-level relationships in rust fungi (Uredinales). Mycoscience, 47 (3), 112–122; Bîrliga V., 1967 - Bolile și dăunătorii legumelor, pomilor fructiferi și viței de vie, Întreprinderea poligrafică Cluj, 299 p.; Börner, H. (2009). Pflanzenkrankheiten und Pflanzenschutz. SpringerVerlag, Berlin (Heidelberg). 708 S; Cummins, G. B., Hiratsuka, Y. (2003). Illustrated Genera of Rust Fungi. American Phytopathological Society, St. Paul, MN. 240 pp; David L. Roberts, 2016 - Trellis rust: A management update, The plant doctor's Landscape Tips, www. l a n d s c a p e . o r g; Dong, X.-L., Li, B.-H., Zhang, Z.-F., Li, B.-D., Xu, X.-M. (2006). Effect of environmental conditions on germination and survival of teliospores and basidiospores of the pear rust fungus (Gymnosporangium asiaticum). Eur. J. Plant Pathol., 115, 341–350; Figueiredo, M. B. (2000). The plasticity of rust life cycles. O Biologico, 62 (1), 107–111; Gold, R. E., Mendgen, K. (1991). Rust basidiospore germlings and disease initiation. In: Cole, G. T., Hoch, C. (eds.). The Fungal Spore and Disease Initiation in Plants and Animals. Plenum, New York, pp. 67–99; Hau, B., De Vallavieille-Pope, C. (2006). Wind-dispersed diseases. In: Cooke, B. M., Jones, G. D., Kaye, B. The Epidemiology of Plant Diseases. Springer, Netherlands, pp. 387–416; Helfer, S. (2005). Overview of the rust fungi (Uredinales) occurring on Rosaceae in Europe. Nova Hedwigia, 81, 325–370; Hilber, W., Siegfried, W. (1989). Gitterrost auf Birnbaum und WacholderSanierungsmassnahmnen bei starkem Befall. Schweizer Garten, 8, 23–28; Hunt, R. S., O'Reilly, H. J. (1978). Overwintering of pear trellis rust in pear. Plant Dis. Rep., 62, (8), 659 –660; Hiratsuka, Y., Hiratsuka, N. (1980). Morphology of spermogonia and taxonomy of rust fungi. Rep. Tottori Mycol. Inst., 18, 257–68; Mitrofanova, O. V. (1970). Pear Rust and Control Posibilities. Izdatelstvo Krim, Simferopol. 46 pp. (in Russian); Ormrod, D. J., O'Reilly, H. J., van der Kamp, B. J., Borno, C. (1984); Epidemiology, cultivar susceptibility, and chemical control of Gymnosporangium fuscum in British Columbia. Canadian J. Plant Pathol., 6, 63–7.

Articol publicat în Revista Fermierului, 1-14 iunie 2019

Publicat în Horticultura

Viespea paiului este prezentă în toată România, în zonele unde se cultivă cereale. În zona Banatului este prezentă demult, însă fără a crea probleme deosebite.

În acest an, observăm în lanurile de grâu spice albite prematur. Cauzele albirii spicelor pot fi multe. Ele se pot datora atât atacului dăunătorilor, cât și patogenilor, de aceea identificarea trebuie să se facă corect, pentru a se interveni cu succes în combatere, acolo unde se mai poate interveni. În cele mai multe situații, nu putem interveni, deoarece este prea târziu.

La ora actuală, viespea paiului este prezentă în culturi în densități mai mici sau mai mari.

Cum recunoaștem atacul?

Spicele atacate se albesc sau se îngălbenesc, uscându-se, în cele din urmă. Acest simptom poartă numele de „albeața spicelor”. Dacă tragem de spic în sus, observăm că este tăiat la locul unde larva s-a hrănit. Din această cauză, îl putem trage foarte ușor, fără niciun efort deosebit (Mallik Malipatil, 2008). Pe tulpină se observă urmele hrănirii larvei, excremente, uneori chiar și larva, pe care o putem găsi în zona de hrănire. Spiculețele sunt seci, iar dacă nu sunt seci, boabele formate sunt foarte mici. După unii autori, în situațiile grave pierderile pot ajunge chiar la 25% din producție.

Ce trebuie să știe fermierii despre viespea paiului

Insecta are o singură generație pe an. Anotimpul de iarnă îl parcurge sub formă de larvă complet dezvoltată în cocon, în interiorul culmului, mai precis deasupra primului internod. Primăvara, apar pupele. În aprilie-mai, la temperaturi de 13 – 14 grade Celsius, la adâncimea de 10 cm în sol, apar adulții, care încep să iasă la suprafață. Adulții se împerechează și începe depunerea ouălor. Femelele depun ouăle la baza spicului. Preferă tulpinile mai înalte, cu internodii scurte și spice mari. O femelă poate depune 50 de ouă. Pe o plantă, depune un singur ou. După aproximativ 7-10 zile, apar larvele, care încep să se hrănească cu peretele interior al paiului, producând galerii neregulate. La maturitate, larvele ajung la dimensiunea de 20 mm, au culoare albă, sunt glabre, capsula cefalică castanie și sunt ușor curbate asemenea literei S. Găsim larvele mature la baza plantei, la sfârșitul lunii iunie. Aici, ele rod un inel circular, pe a cărui zonă inferioară o astupă cu un dop de rumeguș și se încoconează, intrând în diapauza estivală, urmată, mai târziu, de cea hibernală.

Densitatea dăunătorului este mult influențată de condițiile climatice. Umiditatea mare a solului, dar și uscăciunea excesivă diminuează populațiile (Roșca et al., 2011).

Cum combatem sau cum prevenim atacul acestui dăunător?

Dintre măsurile de prevenire, neglijate astăzi, aduc în atenție: adunarea paielor după recoltarea și balotarea lor; dezmiriștirea imediat după recoltare, urmată de lucrările solului (discuire, arătură adâncă sau normală de toamnă); respectarea rotației.

Nu se recomandă arderea miriștilor, care, oricum, se practică ilegal, măsura fiind interzisă. Cine apelează la această metodă trebuie să știe că nu afectează dăunătorul, acesta fiind în sol sub primul nod, iar căldura nu-i face nimic. Ideală ar fi cultivarea de soiuri rezistente cu paiul plin. Se practică în America, deoarece acolo dăunătorul produce pagube serioase.

În România încă nu sunt probleme deosebite, deoarece insecta este parazitată natural în proporție mare de Colliria calcitrator. Cu toate acestea, de la an la an observăm tot mai multe spice albite în lan din cauza viespilor. Tratamentele multe care se fac astăzi la păioase contribuie la diminuarea speciilor parazite, iar asta nu este bine deloc (Roșca et al., 2011).

Adulții pot fi combătuți cu insecticide avizate, dacă se observă zbor de viespi. Tratamentele care se fac pentru Lema melanopa, Eurygaster sp., Haplodiplosis marginata au efect și asupra acestui dăunător.

Atenție! Albirea spicelor poate avea și alte cauze

Albirea spicului mai poate fi produsă și de: musca de Hessa (Mayetiola destructor) - plantele atacate se recunosc după îndoirea plantei în zona afectată, urmată de albirea spicului în timp ce planta este verde; afidele rusești - spicul se curbează și se albește; musca neagră a cerealelor (Oscinella frit) - plante albe, uscate.

Dintre patogenii care produc albirea spicului, aduc în atenție: Fusarium graminearum (fuzarioza spicelor), Gauemannomyces graminis (îngenuncherea cerealelor păioase), Pseudocercosporella herpotrichoides (pătarea în ochi a bazei tulpinii).

La patogenii și dăunătorii care produc albirea spicelor, se adaugă fiziopatiile produse de condițiile climatice și de sol.

Bibliografie:

Mallik Malipatil, 2008 - European wheat stem sawfly Cephus pygmaeus, Industry Biosecurity Plan for the Grains Industry Threat Specific Contingency Plan, 22 p.;

Roşca I., Oltean I., Mitrea I., Tãlmaciu M., Petanec D. I., Bunescu H. Ş., Rada I., Tãlmaciu N., Stan C., Micu L. M., 2011 - Tratat de Entomologie generală şi specială, Editura „Alpha MDN”, Buzău, p. 279 – 296.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția 1-14 iunie 2019

Publicat în Cultura mare

În această perioadă, pe teritoriul Stațiunii de Cercetare și Dezvoltare Agricolă Lovrin, în culturile de ovăz și-a făcut apariția gândacul bălos (Oulema melanopa L.). Pot fi văzute toate stadiile (adult, ouă, larve de diferite vârste). Predomină larvele de vârsta I și II, mai puțin cele de vârsta III. Momentul este propice pentru efectuarea tratamentelor.

Populațiile de gândac bălos au crescut destul de mult în ultimii ani în zona Banatului, condițiile climatice din vestul României permițând dezvoltarea acestui dăunător. Atacă culturile de orz, grâu și uneori chiar porumbul. Preferință deosebită are însă pentru ovăz.
Dăunătorul are o singură generație pe an. Iernează în stadiul de adult, fie sub frunze în pădure, fie sub resturile de plante rămase la sol. Primăvara, când temperaturile trec de plus 9 – 10 grade C, adulții încep să își facă apariția în culturile de cereale păioase (toamnă și primăvară). O perioadă scurtă se hrănesc, după care începe procesul de copulare (împerechere). Depunerea pontei începe la sfârșitul lunii aprilie - începutul lunii mai și se poate întinde uneori chiar până în luna iulie, în funcție de zone. De obicei, ouăle sunt depuse pe partea superioară a frunzelor, au culoare galbenă - portocalie, sunt alungite și rotunjite terminal. Larvele (viermi băloși) au culoare albă - gălbuie - portocalie și poartă în spate sacul de excremente (sacul stercoral), ceea ce le conferă un aspect bombat. Larva parcurge patru vârste, care se succed pe parcursul a 12 - 21 zile, în funcție de condițiile climatice ale anului. Ajunsă la maturitate, larva își înlătură sacul de excremente și se retrage în sol, unde se împupează (la 4 - 5 cm adâncime). Noii adulți vor apărea la sfârșitul lunii iunie și se vor hrăni pe graminee în general (porumb) până la sfârșitul lunii august, când vor migra pentru hibernare către păduri, uneori fânețe, resturi de plante etc.

Atacul și daune
Acest dăunător preferă ovăzul, pe lângă alte graminee cultivate și spontane pe care le poate ataca. Adultul perforează cele două epiderme și parenchimul sub forma unor dungi longitudinale. Larvele preferă epiderma superioară și parenchimul, epiderma inferioară rămânând intactă (seamănă cu o pieliță albă). Atacul larvelor are loc în vetre. Vetrele pot fi văzute cu ușurință în lan de la distanță datorită aspectului albicios. Anii secetoși favorizează dezvoltarea insectei (după Roșca Ioan et al., 2011).

Cum combatem gândacul bălos?
Cea mai bună metodă de combatere este metoda chimică. Culturile trebuie atent monitorizate cu privire la apariția adulților hibernanți. Se recomandă ca la un PED (prag economic de dăunare) de 10 adulți pe metrul pătrat să se facă tratamentul împotriva adulților. De obicei, acest tratament coincide cu cel împotriva adulților hibernanți de ploșnița cerealelor (Eurygaster sp. și Aelia sp.).
Monitorizarea culturilor trebuie să continue pentru a fi observate pontele și eclozarea acestora. Tratamentele trebuie aplicate când eclozarea ouălor s-a realizat în procent de 75 - 80%. În acest moment cele mai multe larve au vârsta I și II și nu s-au format vetrele de atac. PED-ul pentru larve este de 250 larve/mp (densitate în vetre).
Se recomandă respectarea momentului optim de tratament, evoluția atacului larvelor fiind extrem de rapidă. De regulă, tratamentele se efectuează la avertizare cu produse omologate.
Insecticide care pot fi utilizate în combatere: alfa - cipermetrin (Fastac); gama - cihalotrin (Vantex); lambda - cihalotrin (Karate - Zeon); tiacloprid (Biscaya, Calypso); clorpirifos + deltametrin (Pyrinex Quick) etc. Se recomandă respectarea dozelor de pe ambalaj și cele menționate în Codex (după Codexul produselor de protecția plantelor omologate pentru utilizare în România).
În combaterea biologică pot fi utilizate produse pe bază de Bacillus thuringiensis dar și entomofagii Chrysopa carnea, Coccinella septempunctata, Trissolchus sp., Trichograma sp. (după Constantin Popov et al., 2005).

Bibliografie:

Roşca I., Oltean I., Mitrea I., Tãlmaciu M., Petanec D. I., Bunescu H. Ş., Rada I.,Tălmaciu N., Stan C., Micu L. M., 2011 - Tratat de Entomologie generală și specială, Editura „Alpha MDN”, Buzău, p. 306 - 309;

Popov C., Malschi D., Florica Vilău, Stoica V., 2005 - Insect pest management of Lema melanopa in Romania, Romanian Agricultural Research, No. 22: p.47-52.

Foto: dr. ing. Otilia Cotuna

Publicat în Cultura mare

newsletter rf

Publicitate

21C0027COMINB CaseIH Puma 185 240 StageV AD A4 FIN ro web 300x200

banner bkt

Banner KV AGRI SUMMIT 2024 300x250px

T7 S 300x250 PX

Banner Agroimpact Viballa 300x250 px

GAL Danubius Ialomita Braila

GAL Napris

Revista