scda lovrin - REVISTA FERMIERULUI

Lecția dură oferită de secetă anul acesta i-a făcut pe fermierii din vestul țării să se gândească la soluții individuale pentru sisteme de irigații. Conform informațiilor oferite de ministrul Agriculturii, Adrian Oros, din cele aproximativ trei milioane de hectare care erau irigate în România înainte de 1989, în momentul de față ar mai putea beneficia de apă doar vreo 600.000 de hectare, dar în mod real se irigă ceva mai mult de 130.000 de hectare. Restul, până la opt milioane de hectare cât are arabilul României, așteaptă mila naturii pentru a avea apă.

Deși zona de vest a țării se bucură de o mare tradiție în ceea ce privește lucrările de îmbunătățiri funciare, seceta și-a spus din plin cuvântul. Mare parte a amenajărilor hidrografice din Câmpia de Vest vizează sisteme de îndiguire și canale de desecare. Suprafața potențial irigabilă la începutul anilor `90 era de 34.114 hectare, cu mult sub necesarul de apă al zonei. Pe măsură ce „timpul democrației” s-a scurs, această capacitate minusculă de irigare a devenit nefuncțională. Pompele energofage au fost mâncate de rugină, iar canalele năpădite de bălării.

În aceste condiții, sunt tot mai mulți fermierii care consideră că ajutorul cel mai consistent pe care l-ar putea primi din partea statului ar fi apa pentru irigații.

Ioan Ciceo, fermier Grabaț – Timiș: „Canalele există. Trebuie curățate și cu niște pompe moderne se pot umple cu apă sau chiar se pot gândi lacuri mari pe lângă Bega sau Mureș, unde se pot pompa cantități mari de apă, de care să putem beneficia în anii secetoși.”

Apa se poate stoca

Ioan Ciceo de la Grabaț (Timiș) are o fermă de peste o mie de hectare și se află la aproximativ 25 km de râurile Bega și Mureș. „Dacă aș avea sursa de apă, mi-aș face singur investițiile. Ar fi bine dacă și Mureșul, și Bega ar trece pe la capătul parcelei, atunci ne-am ajuta singuri, n-am mai avea nevoie de mila statului. Trebuie gândite strategii pe termen lung și niște investiții pe care Ministerul Agriculturii ar trebui să le facă pentru a aduce apa. Apa se poate stoca. La ora actuală, există tehnologie să duci apa până în vârful muntelui, darămite pe câmp. Se poate aduce pe canale sau, mai modern, prin conducte de capacitate mare. Canalele există. Ele trebuie curățate și se pot înfolia cu membrane de cauciuc, să nu se piardă apa. Cu niște pompe moderne, se pot umple cu apă sau chiar se pot gândi lacuri mari pe lângă Bega sau Mureș, unde se pot pompa cantități mari de apă, de care să putem beneficia în anii secetoși. Noi nu producem numai pentru noi, producem pentru economia țării. Dacă am avea apă, am putea obține producții mai mari. Încă de la semănat, am putea merge pe densități mai mari și, chiar dacă nu plouă, apăsăm pe buton și dăm drumul la apă”, arată fermierul timișean.

Marinel Horablaga, director SCDA Lovrin: „Ne gândim la un sistem de colectare a apei și la un sistem de irigații propriu. Ca să aduci apă de la Mureș pe canalele noastre este imposibil. Singura soluție viabilă pe care o avem este aceea de a decolmata bălțile pe care le avem pe teritoriul nostru.”

SCDA Lovrin, sistem de irigații propriu și perdele forestiere

La Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă de la Lovrin, un sistem propriu de irigare ar putea prinde contur chiar de anul acesta, măcar pe hârtie. „La Lovrin, dacă nu vom face irigații, vom avea probleme. Ne gândim la un sistem de colectare a apei și la un sistem de irigații propriu. Stațiunea nu a fost gândită cu un sistem de irigații, iar ca să aduci apă de la Mureș pe canalele noastre este practic imposibil. Singura soluție viabilă pe care o avem este aceea de a decolmata bălțile pe care le avem pe teritoriul nostru. Să sperăm că decolmatându-le vom ajunge la pânza de apă freatică și vom reuși să acumulăm cantități suficiente de apă, deși pânza freatică a scăzut foarte mult în ultimul timp. Anul acesta, vom scrie un proiect pe fonduri europene prin care să irigăm măcar parcelele de teren de la Gotlob. Acolo, avem aproximativ 400 de hectare grupate, afectate cam pe patru hectare de sărătură, pe care în anii ploioși băltește. Ne gândim ca prin proiect să excavăm acea zonă, până vom ajunge la apă, și, în paralel, să creăm un sistem de perdele forestiere. Vom pompa apa prin tuburi subterane până la marginile parcelelor, de unde să putem iriga. Sper ca până în luna octombrie să depunem proiectul și de la anul să ne apucăm de treabă”, a precizat directorul SCDA Lovrin, Marinel Horablaga.

Cosmin Micu, fermier Mănăștur – Arad: „S-ar putea gândi, așa cum am făcut și eu, niște sisteme de irigare cu lacuri de acumulare. Din păcate, nu există o măsură pe actualul PNDR care să ne sprijine să ne putem face propriile sisteme de irigații.”

Culturi salvate de lacuri de acumulare

La Mănăștur, în județul Arad, tânărul fermier Cosmin Micu nu a mai așteptat  bunăvoința statului și a transformat deja un ogaș care traversa ferma de peste o mie de hectare într-o acumulare hidrografică importantă, care la această oră este în măsură să asigure cantitatea de apă necesară măcar în parte culturilor. „Mă gândesc la o soluție pentru irigat încă din 2017. Am început să decolmatez în zonele joase pentru a acumula apa necesară. Am reușit să acumulez undeva în jur de 20.000 – 30.000 de metri cubi de apă, dar mă gândesc să acumulez până la 500.000 de metri cubi pentru a fi asigurat în situații de secetă. Anul acesta, pe repede-nainte am irigat 50 ha de grâu. Am reușit să aplic cam 30 l/mp și grâul arată foarte bine. Unde nu am reușit să aduc apă, grâul s-a uscat în proporție de 20%”, ne-a spus fermierul arădean.

Programul de irigații gândit de fostul ministru al Agriculturii, Petre Daea, se bazează pe reabilitarea fostului sistem național de irigații, care nu cuprinde însă și zona de vest a țării. În aceste condiții, Cosmin Micu consideră salvatoare sistemele individuale de irigat, adaptate la nevoile fiecărei ferme: „N-o să poți să irigi toată România cu apă din Dunăre sau cu apă din Prut, pentru că nu te afli în zona respectivă. Atunci s-ar putea gândi, așa cum am făcut și eu, niște sisteme de irigare cu lacuri de acumulare. Foarte multe bălți din Banat s-au astupat, s-au colmatat și au crescut buruienile pe ele. Cred că dacă ar fi decolmatate, ar avea un aport important în ceea ce privește irigațiile. S-ar putea planta pomi în jurul bălților și s-ar crea un microclimat în zonele respective. Am observat că acolo unde am săpat, au apărut egrete, dar se poate practica pe viitor și pescuitul. Din păcate, nu există o măsură pe actualul PNDR care să ne sprijine să ne putem face propriile sisteme de irigații. Noi nu suntem în OUAI-uri, pentru că nu ne aflăm pe o zonă în care au fost sisteme de irigat, așa că am rămas pe dinafară. E păcat să avem atâtea cursuri de apă și noi să ne plângem că suferim de secetă. Nu este normal. În Arad avem Mureșul, avem Crișul, avem numeroase pârâuri care se revarsă aproape an de an când plouă mai mult. Nu putem să ne facem că nu observăm asta. Noi suferim de lipsa apei, în timp ce cursurile noastre de apă fie se deversează aiurea, fie irigă terenuri prin alte țări”.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – iulie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Eveniment

Seceta oferă cea mai dură lecție fermierilor români, anul acesta. Grâul este cea mai afectată cultură, cu producții estimate care scad de la o zi la alta, pe măsură ce ploaia se lasă tot mai așteptată. Acum, și vestul țării intră în această nedorită „horă” a secetei, care a pârjolit până acum peste un milion de hectare în România.

Ioan Ciceo de la Grabaț, una dintre cele mai bune zone pentru grâu din județul Timiș, spune că dacă nu plouă într-o săptămână, situația devine gravă. „E o secetă cruntă cum eu nu am mai întâlnit niciodată. Rapița, având o rădăcină pivotantă, se descurcă mai bine, dar grâul, cu rădăcini de suprafață, suferă foarte tare. De obicei, rezervele de apă acumulate în toamnă și iarnă asigurau pentru cultura grâului o evoluție optimă. Mai prindeam ceva ploi în primăvară prin martie-aprilie și nu era nicio problemă, dar acum n-a mai plouat deloc de două luni și jumătate. Am avut un maxim de doi litri pe mp, a suflat vântul și a evaporat apa imediat. Măcar dacă ploua un 10 l/mp, mai acumula ceva apă, dar așa pământul e uscat și crăpat ca în august. Sunt crăpături și de 50 cm în adâncime. Ultima ploaie consistentă a căzut în februarie, atunci când am acumulat 30 l/mp, în rest, nu știu dacă am acumulat până acum 10 l/mp, în condițiile în care, în general, în martie-aprilie plouă în medie 60 – 80 l/mp”, arată fermierul Ioan Ciceo.

Tot în Timiș, la Mașloc, Ardelean Coraș a cosit deja șase hectare de grâu, din cele zece semănate, și l-a balotat, urmând să-l folosescă pe post de furaj în ferma zootehnică. „Am cosit o suprafață de șase ha de grâu de sămânță, care în februarie promitea șapte tone la hectar. Am aplicat tehnologia ca la carte, am investit în grâul ăsta și muncă, și bani, și speranțe, și acum o să-l dau la vaci. Este o secetă cumplită. La prima coasă la lucernă, am luat doar 10% din cantitatea pe care o obțin în mod normal. Nu știu ce vom face dacă nu plouă”, spune crescătorul de vaci pentru lapte Ardelean Coraș.

Din cauza lipsei de apă, talia grâului  este foarte mică, deși spicul deja s-a format, semn de îmbătrânire prematură. Prof. univ. dr. ing. Doru Ioan Petanec, director executiv Direcția pentru Agricultură Timiș, se teme că lipsa acută de apă își va pune amprenta negativ asupra formării boabelor în spic. „Seceta, ca mai peste tot în țară, și-a spus cuvântul asupra culturilor semănate în toamnă. Au fost doi factori importanți care au influențat culturile. Pe de o parte, stresul termic, a fost foarte cald în iarnă, dar și în martie, iar pe de alta, vorbim despre stresul hidric. Talia la grâu și orz este foarte mică și sunt curios cum vor fi spicele, cum vor fi boabele, ce greutate vor avea și, nu în ultimul rând, ce producție vom obține. Cu siguranță, va fi semnificativ mai mică decât cea de anul trecut, deși nici anul trecut n-a fost un an grozav pentru grâu”, a precizat directorul executiv al DAJ Timiș, Doru Ioan Petanec.

Nici culturile de primăvară nu se simt confortabil. Necesarul de apă în acest moment depășește o sută de litri pe metru pătrat, după cum ne-a zis conf. dr. ing. Marinel Horablaga, directorul Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare Agricolă de la Lovrin. „Am văzut suprafețe în Lovrin pe care porumbul, abia răsărit, s-a uscat deja, suprafețe pe care oamenii ar trebui să le reînsămânțeze. E puțin cam târziu, dar dacă vor folosi niște hibrizi extratimpurii, să zicem că ar mai putea scoate ceva. Este un an foarte, foarte dificil. Avem un deficit extrem de mare de apă. Din datele pe care le colectăm zilnic, sunt parcele pe care, până la un metru adâncime, nu avem niciun gram de apă”, a specificat Marinel Horablaga, director SCDA Lovrin.

Trebuie stabilită o sumă clară și o dată, pentru plata despăgubirilor

În  aceste condiții, Nicolae Oprea, vicepreședintele Consiliului Județean Timiș, îi îndeamnă pe fermierii afectați de secetă să apeleze la comisiile pentru constatarea și evaluarea pagubelor de la nivelul primăriilor, în speranța acordării unor despăgubiri. „Fermierii care au mai mult de 30% din suprafețe afectate de secetă trebuie să depună înștiințări la primării. Comisiile de specialitate trebuie să iasă pe teren pentru întocmirea proceselor-verbale constatatoare. Până în data de 15 iunie, toată această operațiune trebuie încheiată, trebuie încheiat și raportul sinteză de către Comitetul Județean pentru Situații de Urgență care va ajunge la Comitetul Național și la Ministerul Agriculturii, instituție care urmează să evalueze situația și să stabilească acordarea unor eventuale despăgubiri. Să sperăm că nu se va întâmpla ca în 2017, când s-a constatat paguba, dar nu s-a plătit nimic. Sperăm că anul acesta se va stabili o sumă clară și o dată când ea va fi plătită, în așa fel încât oamenii să știe pe ce se pot baza, pentru că veniturile fermierilor vor fi oricum grav afectate în acest an”, a concluzionat Nicolae Oprea.

Publicat în Cultura mare
Marți, 11 Iunie 2019 17:00

Rugina părului, declinul pomilor

Supun atenției cultivatorilor de păr o rugină periculoasă. Informațiile pot fi utile și pentru cei care au păr în grădina casei plantat lângă tufele de ienupăr.

Pe fondul condițiilor climatice propice dezvoltării ruginilor, rugina părului s-a instalat pe frunze în zonele unde părul a fost plantat în apropierea tufelor de ienupăr (gazdă intermediară).

Rugina europeană a părului produsă de Gymnosporangium sabinae este o boală gravă a părului cultivat, dar și a părului ornamental, a mărului și a gutuiului.

Părul este gazdă secundară pentru fungul Gymnosporangium sabinae. Ciuperca prezintă importanță economică, deoarece poate fi devastatoare pentru livezile de păr. Este răspândită în Europa (Helfer, 2005).

În general, fungii din genul Gymnosporangium au ciclul de viață heteroic macrociclic, dezvoltând cinci tipuri de spori: picnidia cu picnospori, ecidia cu ecidiospori, uredinia cu urediniospori, telia cu teleutospori și bazidia cu bazidiospori (Figueiredo, 2000).

Specia Gymnosporangium sabinae este, din punctul de vedere al ciclului de viață, heteroică demiciclică cu stadiul uredinial absent. Stadiul de teleutospori se dezvoltă pe ienupăr. Genul Gymnosporangium este singurul dintre rugini care iernează pe ienupăr sub formă de teleutospori [Aime, 2006; Börner, 2009].

Primăvara, rugina începe să se dezvolte pe ienupăr, unde apar umflături fusiforme, conice, gelatinoase, la început de culoare maronie, apoi portocalii. Pe aceste formațiuni se dezvoltă teliosporii. Mai târziu în ciclul de dezvoltare, se formează bazidiile cu bazidiospori ce vor infecta frunzele, lăstarii și fructele de păr (Cummins și Hiratsuka, 2003).

Primele simptome apar la păr la o lună de la infectare, pe partea superioară a frunzelor sub forma unor pete galbene - portocalii, la început mai mici, după care pot crește în dimensiuni ajungând la 10 mm. La suprafața acestor pete, se formează picnidiile de culoare brună - negricioasă, vizibile cu ochiul liber și cu o lupă de câmp. Forma petelor este neregulată, de obicei, și uneori chiar circulară (Hiratsuka și Hiratsuka, 1980; Bîrliga V., 1967). Către sfârșitul verii, pe partea inferioară a frunzelor se formează niște umflături ovale - conice, de culoare brună gălbuie care constituie ecidiile cu ecidiospori. Ecidiosporii sunt sferici sau eliptici și fac trecerea ciupercii pe ienupăr (Hilber și Siegfried, 1989; Bîrliga V., 1967). Ciuperca iernează pe ienupăr prin teleutospori.

Există studii care arată legătura dintre severitatea atacului și distanța dintre ienupăr și păr. Când livada de păr este la distanță de 30 de metri de ienupăr s-a constatat că frunzele au fost infectate în procent de 100%; la 150 metri infecția a scăzut la 50%, iar la 300 de metri nu s-au observat simptome (Ormrod et al., 1984).

Infecțiile sunt favorizate de temperaturile cuprinse între 5 și 20 grade C (după unii autori între 3 și 30 grade C), cu un optim la 15 grade C. Umiditatea optimă este între 84 - 91%. De la 97% umiditate, capacitatea de infecție a sporilor scade. Basidiosporii sunt sensibili la uscăciune, umiditate scăzută și la lumina directă (Dong și colab., 2006; Gold și Mendgen, 1991; Hau și De Vallavieille-Pope, 2006).

Momentul cel mai critic pentru infecție este atunci când temperaturile medii cresc rapid și ploile sunt abundente. Infecțiile încep pe la mijlocul lunii aprilie și pot continua până la sfârșitul lunii mai (Mitrofanova, 1970).

Rugina părului poate să ducă, în timp, la scăderea vitalității și a longevității pomilor. Producțiile vor fi tot mai scăzute cantitativ, dar și calitativ.

Managementul bolii

Măsuri profilactice: cultivarea soiurilor rezistente la patogen, fertilizare echilibrată, efectuarea corectă a tăierilor și eliminarea ramurilor cu simptome de rugină, înființarea plantațiilor de păr cât mai departe de sursele de infectare (măcar 3 km) [după Agrios, 1997; Hunt și O'Reilly, 1978].

Alte strategii de minimizare a infecțiilor: înlăturarea tufelor de ienupăr ,dacă este posibil, din preajma plantației; colectarea frunzelor infectate și distrugerea lor; renunțarea la irigarea prin aspersiune.

Pentru că patogenul este greu de combătut cu fungicide, odată infecția instalată, încercați să aplicați metodele de prevenție.

Fungicidele utilizate au capacitatea de a inhiba sau de a scădea nivelul infecțiilor. Este foarte important momentul în care facem tratamentul. Pentru prevenirea apariției infecțiilor, fungicidele ar trebui aplicate înainte de realizarea infecțiilor, deoarece aplicarea după este inutilă. Fungicidele trebuie aplicate și la ienupăr, pentru a-l proteja de infecțiile din toamnă (septembrie - octombrie), dacă acesta se află în apropierea livezilor de păr.

Dintre fungicide, s-au dovedit eficiente amestecurile de tiofanat - metil cu clorotalonil, propiconazol cu clorotalonil, triadimenol, în dozele recomandate de producători. Menționez că, în România, nu există produse omologate pentru rugina părului (în Codex nu este trecut nici un fungicid).

Se recomandă maximă precauție la efectuarea tratamentelor și în ceea ce privește momentul aplicării, deoarece infecțiile se realizează în timpul înfloritului, când albinele vizitează florile și culeg nectar. Multe dintre fungicide au efect toxic asupra albinelor (David L. Roberts, 2016).

Bibliografie:

Agrios, G. N. (1997). Plant Pathology. Fourth edition. Academic Press, San Diego. 637 pp; Aime, M. C. (2006). Toward resolving family-level relationships in rust fungi (Uredinales). Mycoscience, 47 (3), 112–122; Bîrliga V., 1967 - Bolile și dăunătorii legumelor, pomilor fructiferi și viței de vie, Întreprinderea poligrafică Cluj, 299 p.; Börner, H. (2009). Pflanzenkrankheiten und Pflanzenschutz. SpringerVerlag, Berlin (Heidelberg). 708 S; Cummins, G. B., Hiratsuka, Y. (2003). Illustrated Genera of Rust Fungi. American Phytopathological Society, St. Paul, MN. 240 pp; David L. Roberts, 2016 - Trellis rust: A management update, The plant doctor's Landscape Tips, www. l a n d s c a p e . o r g; Dong, X.-L., Li, B.-H., Zhang, Z.-F., Li, B.-D., Xu, X.-M. (2006). Effect of environmental conditions on germination and survival of teliospores and basidiospores of the pear rust fungus (Gymnosporangium asiaticum). Eur. J. Plant Pathol., 115, 341–350; Figueiredo, M. B. (2000). The plasticity of rust life cycles. O Biologico, 62 (1), 107–111; Gold, R. E., Mendgen, K. (1991). Rust basidiospore germlings and disease initiation. In: Cole, G. T., Hoch, C. (eds.). The Fungal Spore and Disease Initiation in Plants and Animals. Plenum, New York, pp. 67–99; Hau, B., De Vallavieille-Pope, C. (2006). Wind-dispersed diseases. In: Cooke, B. M., Jones, G. D., Kaye, B. The Epidemiology of Plant Diseases. Springer, Netherlands, pp. 387–416; Helfer, S. (2005). Overview of the rust fungi (Uredinales) occurring on Rosaceae in Europe. Nova Hedwigia, 81, 325–370; Hilber, W., Siegfried, W. (1989). Gitterrost auf Birnbaum und WacholderSanierungsmassnahmnen bei starkem Befall. Schweizer Garten, 8, 23–28; Hunt, R. S., O'Reilly, H. J. (1978). Overwintering of pear trellis rust in pear. Plant Dis. Rep., 62, (8), 659 –660; Hiratsuka, Y., Hiratsuka, N. (1980). Morphology of spermogonia and taxonomy of rust fungi. Rep. Tottori Mycol. Inst., 18, 257–68; Mitrofanova, O. V. (1970). Pear Rust and Control Posibilities. Izdatelstvo Krim, Simferopol. 46 pp. (in Russian); Ormrod, D. J., O'Reilly, H. J., van der Kamp, B. J., Borno, C. (1984); Epidemiology, cultivar susceptibility, and chemical control of Gymnosporangium fuscum in British Columbia. Canadian J. Plant Pathol., 6, 63–7.

Articol publicat în Revista Fermierului, 1-14 iunie 2019

Publicat în Horticultura

Viespea paiului este prezentă în toată România, în zonele unde se cultivă cereale. În zona Banatului este prezentă demult, însă fără a crea probleme deosebite.

În acest an, observăm în lanurile de grâu spice albite prematur. Cauzele albirii spicelor pot fi multe. Ele se pot datora atât atacului dăunătorilor, cât și patogenilor, de aceea identificarea trebuie să se facă corect, pentru a se interveni cu succes în combatere, acolo unde se mai poate interveni. În cele mai multe situații, nu putem interveni, deoarece este prea târziu.

La ora actuală, viespea paiului este prezentă în culturi în densități mai mici sau mai mari.

Cum recunoaștem atacul?

Spicele atacate se albesc sau se îngălbenesc, uscându-se, în cele din urmă. Acest simptom poartă numele de „albeața spicelor”. Dacă tragem de spic în sus, observăm că este tăiat la locul unde larva s-a hrănit. Din această cauză, îl putem trage foarte ușor, fără niciun efort deosebit (Mallik Malipatil, 2008). Pe tulpină se observă urmele hrănirii larvei, excremente, uneori chiar și larva, pe care o putem găsi în zona de hrănire. Spiculețele sunt seci, iar dacă nu sunt seci, boabele formate sunt foarte mici. După unii autori, în situațiile grave pierderile pot ajunge chiar la 25% din producție.

Ce trebuie să știe fermierii despre viespea paiului

Insecta are o singură generație pe an. Anotimpul de iarnă îl parcurge sub formă de larvă complet dezvoltată în cocon, în interiorul culmului, mai precis deasupra primului internod. Primăvara, apar pupele. În aprilie-mai, la temperaturi de 13 – 14 grade Celsius, la adâncimea de 10 cm în sol, apar adulții, care încep să iasă la suprafață. Adulții se împerechează și începe depunerea ouălor. Femelele depun ouăle la baza spicului. Preferă tulpinile mai înalte, cu internodii scurte și spice mari. O femelă poate depune 50 de ouă. Pe o plantă, depune un singur ou. După aproximativ 7-10 zile, apar larvele, care încep să se hrănească cu peretele interior al paiului, producând galerii neregulate. La maturitate, larvele ajung la dimensiunea de 20 mm, au culoare albă, sunt glabre, capsula cefalică castanie și sunt ușor curbate asemenea literei S. Găsim larvele mature la baza plantei, la sfârșitul lunii iunie. Aici, ele rod un inel circular, pe a cărui zonă inferioară o astupă cu un dop de rumeguș și se încoconează, intrând în diapauza estivală, urmată, mai târziu, de cea hibernală.

Densitatea dăunătorului este mult influențată de condițiile climatice. Umiditatea mare a solului, dar și uscăciunea excesivă diminuează populațiile (Roșca et al., 2011).

Cum combatem sau cum prevenim atacul acestui dăunător?

Dintre măsurile de prevenire, neglijate astăzi, aduc în atenție: adunarea paielor după recoltarea și balotarea lor; dezmiriștirea imediat după recoltare, urmată de lucrările solului (discuire, arătură adâncă sau normală de toamnă); respectarea rotației.

Nu se recomandă arderea miriștilor, care, oricum, se practică ilegal, măsura fiind interzisă. Cine apelează la această metodă trebuie să știe că nu afectează dăunătorul, acesta fiind în sol sub primul nod, iar căldura nu-i face nimic. Ideală ar fi cultivarea de soiuri rezistente cu paiul plin. Se practică în America, deoarece acolo dăunătorul produce pagube serioase.

În România încă nu sunt probleme deosebite, deoarece insecta este parazitată natural în proporție mare de Colliria calcitrator. Cu toate acestea, de la an la an observăm tot mai multe spice albite în lan din cauza viespilor. Tratamentele multe care se fac astăzi la păioase contribuie la diminuarea speciilor parazite, iar asta nu este bine deloc (Roșca et al., 2011).

Adulții pot fi combătuți cu insecticide avizate, dacă se observă zbor de viespi. Tratamentele care se fac pentru Lema melanopa, Eurygaster sp., Haplodiplosis marginata au efect și asupra acestui dăunător.

Atenție! Albirea spicelor poate avea și alte cauze

Albirea spicului mai poate fi produsă și de: musca de Hessa (Mayetiola destructor) - plantele atacate se recunosc după îndoirea plantei în zona afectată, urmată de albirea spicului în timp ce planta este verde; afidele rusești - spicul se curbează și se albește; musca neagră a cerealelor (Oscinella frit) - plante albe, uscate.

Dintre patogenii care produc albirea spicului, aduc în atenție: Fusarium graminearum (fuzarioza spicelor), Gauemannomyces graminis (îngenuncherea cerealelor păioase), Pseudocercosporella herpotrichoides (pătarea în ochi a bazei tulpinii).

La patogenii și dăunătorii care produc albirea spicelor, se adaugă fiziopatiile produse de condițiile climatice și de sol.

Bibliografie:

Mallik Malipatil, 2008 - European wheat stem sawfly Cephus pygmaeus, Industry Biosecurity Plan for the Grains Industry Threat Specific Contingency Plan, 22 p.;

Roşca I., Oltean I., Mitrea I., Tãlmaciu M., Petanec D. I., Bunescu H. Ş., Rada I., Tãlmaciu N., Stan C., Micu L. M., 2011 - Tratat de Entomologie generală şi specială, Editura „Alpha MDN”, Buzău, p. 279 – 296.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția 1-14 iunie 2019

Publicat în Cultura mare

În această perioadă, pe teritoriul Stațiunii de Cercetare și Dezvoltare Agricolă Lovrin, în culturile de ovăz și-a făcut apariția gândacul bălos (Oulema melanopa L.). Pot fi văzute toate stadiile (adult, ouă, larve de diferite vârste). Predomină larvele de vârsta I și II, mai puțin cele de vârsta III. Momentul este propice pentru efectuarea tratamentelor.

Populațiile de gândac bălos au crescut destul de mult în ultimii ani în zona Banatului, condițiile climatice din vestul României permițând dezvoltarea acestui dăunător. Atacă culturile de orz, grâu și uneori chiar porumbul. Preferință deosebită are însă pentru ovăz.
Dăunătorul are o singură generație pe an. Iernează în stadiul de adult, fie sub frunze în pădure, fie sub resturile de plante rămase la sol. Primăvara, când temperaturile trec de plus 9 – 10 grade C, adulții încep să își facă apariția în culturile de cereale păioase (toamnă și primăvară). O perioadă scurtă se hrănesc, după care începe procesul de copulare (împerechere). Depunerea pontei începe la sfârșitul lunii aprilie - începutul lunii mai și se poate întinde uneori chiar până în luna iulie, în funcție de zone. De obicei, ouăle sunt depuse pe partea superioară a frunzelor, au culoare galbenă - portocalie, sunt alungite și rotunjite terminal. Larvele (viermi băloși) au culoare albă - gălbuie - portocalie și poartă în spate sacul de excremente (sacul stercoral), ceea ce le conferă un aspect bombat. Larva parcurge patru vârste, care se succed pe parcursul a 12 - 21 zile, în funcție de condițiile climatice ale anului. Ajunsă la maturitate, larva își înlătură sacul de excremente și se retrage în sol, unde se împupează (la 4 - 5 cm adâncime). Noii adulți vor apărea la sfârșitul lunii iunie și se vor hrăni pe graminee în general (porumb) până la sfârșitul lunii august, când vor migra pentru hibernare către păduri, uneori fânețe, resturi de plante etc.

Atacul și daune
Acest dăunător preferă ovăzul, pe lângă alte graminee cultivate și spontane pe care le poate ataca. Adultul perforează cele două epiderme și parenchimul sub forma unor dungi longitudinale. Larvele preferă epiderma superioară și parenchimul, epiderma inferioară rămânând intactă (seamănă cu o pieliță albă). Atacul larvelor are loc în vetre. Vetrele pot fi văzute cu ușurință în lan de la distanță datorită aspectului albicios. Anii secetoși favorizează dezvoltarea insectei (după Roșca Ioan et al., 2011).

Cum combatem gândacul bălos?
Cea mai bună metodă de combatere este metoda chimică. Culturile trebuie atent monitorizate cu privire la apariția adulților hibernanți. Se recomandă ca la un PED (prag economic de dăunare) de 10 adulți pe metrul pătrat să se facă tratamentul împotriva adulților. De obicei, acest tratament coincide cu cel împotriva adulților hibernanți de ploșnița cerealelor (Eurygaster sp. și Aelia sp.).
Monitorizarea culturilor trebuie să continue pentru a fi observate pontele și eclozarea acestora. Tratamentele trebuie aplicate când eclozarea ouălor s-a realizat în procent de 75 - 80%. În acest moment cele mai multe larve au vârsta I și II și nu s-au format vetrele de atac. PED-ul pentru larve este de 250 larve/mp (densitate în vetre).
Se recomandă respectarea momentului optim de tratament, evoluția atacului larvelor fiind extrem de rapidă. De regulă, tratamentele se efectuează la avertizare cu produse omologate.
Insecticide care pot fi utilizate în combatere: alfa - cipermetrin (Fastac); gama - cihalotrin (Vantex); lambda - cihalotrin (Karate - Zeon); tiacloprid (Biscaya, Calypso); clorpirifos + deltametrin (Pyrinex Quick) etc. Se recomandă respectarea dozelor de pe ambalaj și cele menționate în Codex (după Codexul produselor de protecția plantelor omologate pentru utilizare în România).
În combaterea biologică pot fi utilizate produse pe bază de Bacillus thuringiensis dar și entomofagii Chrysopa carnea, Coccinella septempunctata, Trissolchus sp., Trichograma sp. (după Constantin Popov et al., 2005).

Bibliografie:

Roşca I., Oltean I., Mitrea I., Tãlmaciu M., Petanec D. I., Bunescu H. Ş., Rada I.,Tălmaciu N., Stan C., Micu L. M., 2011 - Tratat de Entomologie generală și specială, Editura „Alpha MDN”, Buzău, p. 306 - 309;

Popov C., Malschi D., Florica Vilău, Stoica V., 2005 - Insect pest management of Lema melanopa in Romania, Romanian Agricultural Research, No. 22: p.47-52.

Foto: dr. ing. Otilia Cotuna

Publicat în Cultura mare

Publicitate

banner web nuseed

banner anunt 300x250

TPV RF 300x250 2

DLG ET 2021 rum 336x280px

produsenaturalfermieri

Banner Corteva 2020

Revista