În actualul context geopolitic, războiul din Ucraina a transformat Portul Constanța într-un coridor strategic pentru comerțul agricol european, consolidând rolul României în securitatea alimentară a continentului. Este opinia lui Holger Kray, reprezentant al Băncii Mondiale, care, în cadrul conferinței Agri4Future România – Obiectiv 2035, a mai atins subiecte precum fragmentarea sectorului agricol românesc și seceta severă care a afectat fermele din țara noastră.

„România și Europa de Est se află în prima linie a securității alimentare europene. A investi astăzi în agricultura digitală, în managementul riscului și în modernizarea lanțurilor agroalimentare nu este un act de generozitate, ci o necesitate strategică pentru fermieri, pentru stabilitatea și pentru suveranitatea alimentară a Europei”, a subliniat Holger Kray, manager regional pentru Agricultură și Alimentație în Europa și Asia Centrală în cadrul Băncii Mondiale, în intervenția sa de la Conferința Națională Agri4Future România – Obiectiv 2035, organizată de Clubul Fermierilor Români.

Reprezentantul Băncii Mondiale a menționat că România are un rol esențial în stabilitatea agroalimentară a Uniunii Europene, fiind unul dintre puținele state care pot contribui decisiv la reziliența lanțurilor de aprovizionare: „Pentru Europa, doar câteva țări joacă un rol la fel de important, iar România este una dintre ele. Este momentul să întărim rolul României ca furnizor regional de securitate alimentară, nu doar pentru sine, ci pentru întreaga Europă”.

Holger Kray a atras atenția că sectorul agricol românesc rămâne unul dintre cele mai mari din Europa, dar este extrem de fragmentat, iar fermele mici și mijlocii au dificultăți majore în accesarea tehnologiilor moderne și a investițiilor. „România are nevoie de o nouă generație de instrumente, bazate pe date, inovație și digitalizare. Agricultura nu mai poate progresa incremental, ci este nevoie de o abordare complet nouă, de politici care să conecteze fermierii la investiții și informație.”

Totodată, Holger Kray a precizat că Banca Mondială este pregătită să sprijine România în construirea unui sistem integrat de management al riscurilor și al datelor agricole, inspirat din modele de succes internaționale (Argentina, Uruguay). „Seceta este principalul risc care afectează fermierii din România. Pierderea medie anuală (AAL) se apropie de două miliarde de euro. În termeni absoluți, este comparabilă cu Germania, o economie mult mai mare. Iar în termeni relativi (ca procent din PIB), România se situează printre cele mai expuse state din Uniunea Europeană. De asemenea, România se așteaptă la una dintre cele mai mari creșteri absolute ale pierderilor agricole anuale în scenariile climatice viitoare. Seceta reprezintă aproximativ 60% din totalul riscurilor agricole ale țării. Imaginați-vă un sistem integrat, bazat pe competitivitate, reziliență și inovație. Suntem gata să susținem România în dezvoltarea lui.”

Concluzionând, reprezentantul Băncii Mondiale a atras atenția că investițiile în agricultura digitală, în infrastructura de date și în managementul riscurilor reprezintă o necesitate strategică pentru stabilitatea și suveranitatea alimentară a Uniunii Europene. Adresându-se comisarului european pentru Agricultură și Alimentație, Christophe Hansen, managerul de la Banca Mondială a spus: „Domnule comisar, a investi în lanțul alimentar al României înseamnă a investi în stabilitatea politicii agricole europene. Banca Mondială este aici, alături de dumneavoastră, gata să ofere sprijin în orice direcție este nevoie”.

Evenimentul Agri4Future România – Obiectiv 2035 a reunit peste 700 de participanți, între care fermieri, oficiali europeni și guvernamentali, reprezentanți ai mediului academic, financiar și privat, într-un amplu dialog privind viitorul agriculturii românești și al Politicii Agricole Comune post-2027.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Un raport publicat pe 21 octombrie 2025 de Salvează Solul avertizează că guvernele ignoră cea mai puternică și accesibilă formă de asigurare climatică aflată deja sub picioarele noastre: solul sănătos și viu.

Intitulat „Solul: Soluția ascunsă pentru adaptarea la schimbările climatice”, raportul arată că restabilirea sănătății solului ar putea consolida în mod semnificativ sistemele alimentare, securitatea aprovizionării cu apă și rezistența la schimbările climatice.

Explicând importanța solurilor sănătoase pentru adaptarea la schimbările climatice, raportul constată că fermele regenerative își păstrează până la 95% din recolte în timpul secetelor, depășind terenurile exploatate convențional cu două treimi, chiar dacă șocurile climatice se intensifică în toate regiunile globului.

Practicile precum culturile de acoperire, aratul redus, agrosilvicultura și compostarea au dovedit ca pot clădi reziliență și profitabilitate, dar raportul avertizează că politicile guvernamentale rămân periculos în urma științei.

„Când lovesc secetele sau inundațiile, diferența pentru supraviețuirea fermelor și culturilor nu ține de noroc, ci de sol. Solul sănătos este cel mai important rezervor de apă și depozit de carbon al planetei. A-l ignora înseamnă a eșua în adaptarea la schimbările climatice”, spune Praveena Sridhar, consilier Științific și de Politici al mișcării Salvează Solul.

Constatările esențiale includ:

• Securitatea aprovizionării cu apă și reziliența la secetă: Fermele regenerative stochează sute de mii de litri de apă în plus pe hectar, păstrând 95% din recolte în timpul secetelor.

• Securitatea alimentară: Porumbul organic și alte sisteme regenerative depășesc randamentele culturilor convenționale cu până la 137% în condiții de stres cauzat de secetă.

• Depozitarea carbonului: Solurile rețin de peste trei ori mai mult carbon decât atmosfera, făcând din gestionarea solului încă un instrument major de combatere a schimbărilor climatice. De pildă, solurile Canadei stochează doar ele singure 150 de miliarde tone de carbon.

• Puterea economică: Fermierii care folosesc metode regenerative pot menține sau crește marjele de profit reducând dependența de îngrășăminte și pesticide sintetice, în același timp în care își păstrează sau își îmbunătățesc recoltele.

Cele mai bogate țări ale lumii ignoră fundamentul care ne hrănește și ne protejează

Înainte de COP30 din Brazilia (cea de-a 30-a Conferință a Părților la Convenția-cadru a Națiunilor Unite privind Schimbările Climatice -UNFCCC) care va avea loc în noiembrie, raportul dezvăluie o lacună critică în politicile guvernamentale. Deși, anual, cheltuiesc zeci de miliarde de dolari pentru agricultură, cele mai bogate națiuni ale lumii nu tratează solul ca pe o infrastructură esențială pentru climă.

• În Marea Britanie, se cheltuiesc 2,4 miliarde de lire anual pentru sprijin pentru ferme, dar nu există ținte naționale obligatorii pentru sănătatea solului.

• În Franța, secetele pedologice s-au dublat din anii 1960 până astăzi, provocând incendii de vegetație record.

• Canada pierde trei miliarde de dolari canadieni pe an din cauza degradării solului, deși solurile sale stochează rezerve uriașe de carbon.

• SUA și Germania nu au cadre de monitorizare unificate, bazându-se pe stimulente fragmentate, bazate pe practici.

„Nu ne putem adapta la schimbările climatice ignorând fundamentul care ne hrănește și ne protejează. Solul nu este doar un input agricol, ci este o infrastructură națională pentru supraviețuire”, avertizează Praveena Sridhar.

Raportul cere guvernelor să stabilească ținte naționale obligatorii pentru sănătatea solului și să construiască sisteme globale de monitorizare a solului.

Prin integrarea solului în politica de adaptare la schimbările climatice, Salvează Solul susține că națiunile pot consolida securitatea alimentară, pot stabiliza economiile rurale și pot activa unul dintre cele mai mari rezervoare naturale de carbon ale lumii, înainte ca aceste sisteme să colapseze sub presiunea climatică accelerată.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

CITEȘTE ȘI: Degradarea solurilor amenință securitatea alimentară a Europei

Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) Cluj-Napoca, prin Facultatea de Agricultură, anunță demararea unui proiect ambițios, derulat împreună cu parteneri europeni, în valoare de 11,7 milioane de euro, pentru a descoperi cum poate agricultura regenerativă să contribuie la inversarea degradării catastrofale a solurilor și la asigurarea viitorului agriculturii în Europa.

Din bugetul total, de 11,7 milioane euro, echipei din România îi revin 639.328,75 euro. În cadrul proiectului vor exista cinci laboratoare vii europene, ca exemple de bune practici în agricultură conservativă și regenerativă. USAMV Cluj-Napoca reprezintă România și are un rol esențial în cadrul consorțiului. Prof. dr. Teodor Rusu, decan al Facultății de Agricultură, este coordonator al Laboratorului viu al solurilor negre, din care mai fac parte Republica Moldova și Ucraina.

Proiectul a fost lansat oficial la reuniunea de deschidere desfășurată la Córdoba, Spania, sub titlul „Laboratoare vii pentru îmbunătățirea sănătății solului: Promovarea agriculturii conservative și regenerative în întreaga Europă” (Acord de finanțare nr. 101218949/2025), finanțat prin programul Horizon Europe. TRAILS4SOIL reunește 22 de parteneri din 12 țări europene: Austria, Belgia, Elveția, Germania, Italia, Portugalia, Regatul Unit, Republica Moldova, România, Slovenia, Spania și Ucraina.

Cofinanțat de Uniunea Europeană și de Confederația Elvețiană, proiectul TRAILS4SOIL va furniza dovezi solide obținute din o sută de situri (laboratoare vii) din întreaga Europă privind impactul agriculturii regenerative – nu doar asupra sănătății solului, ci și asupra producției agricole, veniturilor fermierilor și bunăstării acestora.

„Agricultura regenerativă are un potențial enorm în abordarea acestor provocări. Prin colaborarea directă cu fermierii, TRAILS4SOIL beneficiază de experiența acestora privind condițiile locale. Astfel prin co-creare, putem sprijini alți fermieri să înțeleagă ce soluții sunt cele mai eficiente pentru terenurile lor. Aceste ferme demonstrative devin spații de colaborare între fermieri, cercetători și factori de decizie, unde se testează și se co-creează soluții pentru sănătatea solului, biodiversitate și reziliență climatică. În funcție de implicare, fiecare laborator viu va beneficia anual de 5.000 – 10.000 euro pentru activități de testare, monitorizare și inovare”, a declarat prof. dr. Teodor Rusu, decanul Facultății de Agricultură și profesor la disciplina Agrotehnică.

Peste 60% dintre solurile europene, degradate

Solurile Europei sunt într-o stare tot mai precară, afectând producțiile agricole, veniturile fermierilor și biodiversitatea.

Conform Agenției Europene de Mediu, peste 60% dintre solurile europene sunt degradate – erodate, compactate, contaminate sau sărăcite în nutrienți și umiditate. Agricultura intensivă reprezintă una dintre principalele cauze ale acestei deteriorări.

Interesul pentru potențialul agriculturii regenerative de a repara aceste daune este în creștere, atât în rândul fermierilor, cât și al mediului academic și al cercetării. Totuși, persistă incertitudini cu privire la tehnicile cele mai eficiente în diferite condiții pedoclimatice și la modul în care acestea influențează producția agricolă.

Pe parcursul următorilor cinci ani (2025–2030), partenerii TRAILS4SOIL vor colabora strâns cu fermieri și administratori de terenuri dintr-o rețea de o sută de situri experimentale. Cercetările vor evalua modul în care practicile de agricultură regenerativă influențează sănătatea solului, productivitatea agricolă, rentabilitatea exploatațiilor, bunăstarea fermierilor și mediul înconjurător. Fiecare dintre cele o sută de situri va explora una dintre cele cinci teme majore: Acoperirea permanentă a solului; Agricultura ecologică; Adaptarea la schimbările climatice; Conservarea solurilor negre; Integrarea culturilor și a creșterii animalelor.

„Societatea a neglijat nevoile solului pentru prea mult timp, iar acum resimțim consecințele. Vom împărtăși datele obținute din cele o sută de situri cu factorii de decizie, fermierii și administratorii de terenuri, oferindu-le informații fiabile despre agricultura regenerativă. În final, ne dorim să contribuim la transformarea agriculturii europene în beneficiul societății și al mediului”, a transmis prof. Emilio González-Sánchez, de la Universitatea din Córdoba, coordonatorul proiectului.

Mai multe informații despre proiect: https://trails4soil.eu/

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Într-o Dobroge tot mai expusă secetei, dr. ing. Dumitru Manole reprezintă una dintre cele mai lucide voci ale agriculturii românești. De peste 15 ani, pe platforma de observație de la Amzacea, monitorizează culturile, compară perioade de semănat, testează soiuri, analizează dăunători și formulează soluții. Concluziile sale – uneori în dezacord cu „rețetele clasice” – invită la o schimbare de paradigmă în modul în care fermierii privesc culturile în contextul crizei climatice.

Despre schimbările climatice, dr. ing. Dumitru Manole a vorbit public încă din 2007, revenind periodic de-a lungul anilor cu semnalarea că această situație reprezintă una dintre cele mai serioase provocări pentru agricultura românească, iar Dobrogea este printre regiunile cele mai afectate. „Schimbările climatice – pe care le-am semnalat prima oară în România, fiind în Dobrogea, în contextul deșertificării, în anul 2007  – sunt trăite an de an de către producătorii agricoli din România, mai ales de cei din Dobrogea de Aur”, afirmă Dumitru Manole. 

Evident, ariditatea, specifică acestui areal – o regiune identificată încă din sec. al XIX-lea de Ion Ionescu de la Brad ca având cel mai ridicat indice de ariditate din țară, recomandând irigarea și realizarea de perdele agroforestiere –, duce la accentuarea consecințelor nefaste ale schimbărilor climatice, mai ales că nici după aproape două secole recomandările savantului amintit nu sunt viabile.

Soluții pentru o agricultură sustenabilă

Astfel stând lucrurile, dr. ing. Dumitru Manole, un adevărat deschizător de drumuri, caută soluții pe care, cu multă generozitate, le împărtășește cu toți cei interesați. Iată de ce a realizat o platformă de observații la Amzacea, unde testează și analizează, de peste 15 ani, comportamentul culturilor agricole, pentru a identifica soluții adaptate condițiilor climatice. „Facem observații pe fenofaze la speciile de plante de cultură pe care le avem în această platformă. Anul acesta, această platformă de observare are trei specii de plante, floarea-soarelui, porumb și sorg.”

Dumitru Manole insistă de mai mulți ani pentru două „noutăți” (ghilimele sunt pentru că domnia sa le consideră noutăți doar pentru alții, pentru sine devenind deja ceva uzual), introducerea în cultură intensivă a sorgului, ca o cultură complementară pentru porumb și o modificare în tehnologia culturilor de primăvară. Această modificare pe care fermierul dobrogean o consideră de mare efect este decalarea perioadei de însămânțare. „Vechile tratate de agrofitotehnie, care sunt și astăzi actuale, în unele privințe, dar privind perioadele de semănat, erau declarate ca optime, pentru floarea-soarelui, 5-10 aprilie, pentru porumb, 10-15 aprilie, iar pentru sorg, prima decadă a lunii mai. Doar Constantin Filipescu, care a scos Marea Enciclopedie Agricolă în anii de grație ’41-’42, ne spunea că se poate și la sfârșitul lunii aprilie, nu doar în prima decadă a lunii mai, în cazul sorgului”, ne detaliază specialistul care sunt perioadele de semănat general acceptate.

Motivul principal pentru care susține această modificare este pentru a putea valorifica rezerva de apă acumulată în toamna precedentă. El ține o evidență strictă a cantităților de apă acumulate din precipitații de-a lungul fiecărui an agricol. „Am avut o rezervă de apă, septembrie-decembrie 2024 prin cei 266, de milimetri de precipitații căzuți până la 31 decembrie, iar de la 1 ianuarie până astăzi, 4 iunie (data la care a avut loc discuția reprodusă în acest articol, n.r.), nu s-au acumulat decât 139 de milimetri, din care în luna mai 36 de milimetri, deci lună de plină vegetație, aprilie 40 de milimetri, martie 8 milimetri, noroc că în februarie a căzut un mic strat de zăpadă de 10 centimetri și ianuarie, iată cei 139 de milimetri. Dar am avut rezerva de apă, că trăim pe seama rezervei de apă care se acumulează în anul precedent.”

Floarea-soarelui, o cultură foarte afectată

Dr. ing. Dumitru Manole recomandă semănatul culturii de floarea-soarelui încă de la sfârșitul lunii februarie, cum a făcut și anul trecut, dar nu întotdeauna vremea îți permite și iată că anul acesta a fost nevoit să însămânțeze pe 24 martie. Chiar dacă rezultatele nu sunt la fel de mulțumitoare, oricum sunt superioare hibrizilor semănați în aprilie. „Toți hibrizii de floarea soarelui au fost semănați în luna martie, pe 24 martie, acesta din stânga, iar acesta în care ne aflăm acum, și se vede diferența de talie, este semănat pe 17 aprilie. Bunăoară, în anul 2024 semănatul la floarea-soarelui l-am început în februarie, în 29 februarie, dar în acest an temperaturile care au început cu data de 28 aprilie cu minus 2, minus 3, minus 4 grade, nopțile, și au mers până pe 10 mai, tot cu minus 2, minus 3 grade, și-au pus amprenta, după cum se observă și aici, talia nu e mai mare de 100-110 cm, iar la hibridul semănat în aprilie talia e și mai mică. Sigur, că având aceiași hibrizi și în alți ani pot să spun că hibrizii trebuia să aibă la această dată undeva la, în funcție de hibrid, 150-160 cm, în această fenofază.”

Din experiența anilor trecuți, dr. ing. Dumitru Manole este convins că devansarea perioadei de însămânțare la floarea-soarelui are efecte benefice. „În anul de grație 2024, la nivelul județului Constanța, au fost semănate 115.000 de hectare de floarea-soarelui, și dați-mi voie să vă spun că nivelul producției la floarea soarelui a fost în foarte multe societăți, areale geografice, de 850-900 kg, alții n-au recoltat nimic, nu mai spun de Bărăgan unde nu s-a recoltat nimic, în timp ce aici, la Amzacea, pe suprafața de 246 de hectare, în comercial, s-au realizat producții de 2100-2200 kg la hectar.” E adevărat că o asemenea producție este una scăzută, dar suficientă să îi acopere o parte din cheltuieli. Mai ales că aceste cheltuieli nu sunt mici, atâta timp cât aplici tehnologia specifică la standarde înalte. 

După cum afirma și mai sus, nu se poate spune că a fost mulțumit de modul cum se prezenta cultura la acel moment, mai ales că rezervele de apă din sol nu prea erau cele necesare. „Acum deficitul, la data de 4 iunie, este undeva la 800 de metri cub la hectar, față de capacitatea de câmp, vă dați seama, în stratul arabil de 0 la 30 de centimetri. Mai avem ceva în stratul 30 la 60, avem un deficit undeva la 480-500 de metri cub la hectar.” 

Pe lângă problema resurselor reduse de apă supărarea domnului Manole este legată și de unele aspecte ale tratamentelor la sămânță făcută prost de către furnizori. „Și anul ăsta, în culturile comerciale, avem niște probleme și eu de multe ori am spus-o, tratamentul semințelor, nu vorbesc de neonicotinoide acum, vorbesc de tratamentul cu unele substanțe, care trebuie să controleze bolile florii-soarelui și mă refer în special la alternaria. Faptul că nu s-a folosit la tratamentul semințelor de către unele companii multinaționale substanța activă metalaxil, avem surprize cu alternaria și intrăm în unele costuri și în unele pierderi de producție și trebuie să intervenim cu tratamente, pentru că tratamentul, și am mai spus-o, acum mă repet, cu fludioxinil nu protejează cultura de floarea-soarelui în primele fenofaze de dezvoltare.” 

Dar ca un adevărat cercetător nu se sperie, ci continuă să analizeze starea culturilor în condițiile care sunt. „Sigur că pe măsura fenofazelor vom face aprecieri de boli, de înălțime, de toate cele, număr de boabe în capitul, astfel încât să avem date certe, să vedem comportarea de la răsărire și până la recoltare.”

Mai ales că există o tendință de scădere a interesului pentru această cultură în rândul fermierilor, mulți dintre ei păstrând cultura mai mult ca una de asolament. Ca un împătimit al cifrelor, dr. Manole este la curent cu această tendință, „Sigur că în România, în 2022, floarea-soarelui a atins undeva la 1.300.000 de hectare, anul trecut au fost 1.100.000 de hectare. România este un pilon important în cadrul celor 27 de țări, privind producția de floarea-soarelui. Eu am speranța că și anul acesta, tot după unele calcule, nu va fi mai mică de 850-900 de mii de hectare ca suprafață”, dar o pune și pe seama creșterii interesului pentru alte culturi. „Precipitațiile care au căzut în toamna anului 2024 și, dacă vreți, începând cu sfârșitul lui iulie-august, au determinat mare parte din producători agricoli să mărească suprafețele cultivate cu rapiță și păioase. Evident că suprafețele de rapiță ating anul acesta, după unele surse, 702.000 de hectare de rapiță (chiar 900.000, spun unii, n.r.) și se declară că ar fi la nivelul României 2.290.000 de hectare cultivate cu grâu.”

Sorgul, o alternativă viabilă

O altă cultură pe care specialistul Dumitru Manole o consideră esențială pentru Dobrogea în contextul secetei prelungite este sorgul, numit și „cămila deșertului”, ce poate fi o alternativă viabilă datorită rezistenței sporite la secetă. El n-o consideră ca un substitut al culturii porumbului, ci mai degrabă o alternativă și un complement al acesteia, pentru că în anumite privințe are o utilitate superioară. „Sorgul trebuie privit în complementaritate cu porumbul. Am spus-o de foarte multe ori, în compoziția chimică a sorgului este un aminoacid esențial, numit triptofan, iar din datele pe care le-am obținut de la IBNA Balotești, privind sporurile de creștere în greutate la puii de carne, la suine și privind curba de ouat la găinile ouătoare, toate au fost în favoarea sorgului. Adică loturi de animale care au primit în rații porumb, comparativ cu loturi de animale care au primit în rații sorg, iar sporurile de creștere în greutate au fost mai mari la suine și puii de carne și curba de ouat s-a mărit la găinile ouătoare. Are multe folosințe deosebite această cultură, pe care le-am prezentat la Academia de Științe Agricole Gheorghe Ionescu-Șișești, în 2024 și în 2021 la Crown-Plaza, la București.” 

Dar ce face din sorg o plantă atât de specială? Iată două din caracteristicile care îi dau o capacitate mai mare de rezistență la secetă, enunțate de interlocutorul nostru: „Privind această plantă, eu îi spun miraculoasă, are o rădăcină care explorează straturile de sol la 60-70 de centimetri, dezvoltă rădăcinii embrionare cu perișori absorbanți, iar volumul rădăcinilor la sorg depășește volumul unei plante de porumb la maximă dezvoltare cu frunze cu tot și aceasta îi creează posibilitate de a depăși factorul agresiv în lipsa precipitațiilor. Se cultivă în Africa foarte mult, da? Mai are o caracteristică deosebită, în lipsa precipitațiilor își oprește vegetația și și-o reia la primi stropi de ploaie. Foarte important!”.

Aceste caracteristici și poate și altele au făcut ca în condițiile unor ani foarte secetoși, care parcă nu se mai termină, să aibă rezultate mai bune decât porumbul, pentru care se constituie ca alternativă. Spune că de obicei, în anii trecuți, obținea până la 10 tone de sorg la hectar și doar neatenția l-a făcut să aibă anul trecut o recoltă mai mică, dar oricum să obțină ceva, comparativ cu porumbul, unde nu s-a obținut nimic. „Anul trecut în județul Constanța s-au cultivat 27 de mii de hectare cu porumb, din care 21 de mii de hectare au fost ca-la-mitate, nu s-a recolta ni-mic. Bun, sorgul la Amzacea, anul acesta, în comercial, avem 80 de hectare. Anul trecut am avut numai 40 de hectare. N-am realizat un nivel al producției medii foarte ridicat și asta din cauza atacului de Schizaphis graminum. Aceasta este o insectă care are 10-12 generații pe an, depune ouăle și înțeapă frunzele, este micuță, are 2-3 milimetri și evident că dacă nu ne dăm jos din mașini și nu facem, ca să spunem așa, o vizită ca să analizăm plantele, asta s-a întâmplat la Amzacea anul trecut, de unde în anii trecuți realizam 8-9-10 tone de sorg, anul trecut am realizat numai 3.800 de kg de sorg, nivel al producției medii, în câmpul comercial, și nici la hibrizii din…, cei 4 hibrizi pe care i-am avut anul trecut, n-am realizat mai mult de 4.200 kg, tot din cauza atacului de Schizaphis graminum. De ce? Erau temperaturi foarte ridicate, 41-42 de grade și ziceam că e frumos de la capăt de rând, dar n-am intrat în solă să mă uit cum se prezintă plantele. Acest dăunător „miraculos”, având o dimensiune foarte mică, sigur că nu l-am citit prea repede și am plătit, ca nivel al producției, dar n-am calamitat și n-am fost în situația să nu recoltez nimic, cum s-a întâmplat pe cele 21.000 de hectare cu porumb din 27.000 semănate, iar pe diferența de suprafață de 6000 de hectare, 840 de kg de porumb la hectar.”

Și pentru că am amintit de problema unui dăunător să rămânem în zona protecției plantelor pentru că dr. Manole a ținut să ne mai dea un sfat. Tratamentele împotriva buruienilor, despre care nu se prea găsesc informații. „Având o dezvoltare foarte lentă în primele fenofaze, sorgul are niște probleme cu buruienile. Ca să avem o cultură curată de buruieni – și har Domnului, aici pare că nu mai văd buruieni, cum nu s-a văzut nici în câmpul comercial – am făcut diverse combinații de substanțe active, pentru că nu se vorbea și nu s-a vorbit și nu s-a scris de sorg privind erbicidarea. Și atunci, în anul trecut, am folosit..., pentru că 2,4-D-ul..., hormonalele, nu controlează paleta de buruieni care se află, nu numai la Amzacea, ci în alte areale geografice ale României. Și atunci, amestecul pe care l-am folosit, bentazonă, 2 litri la hectar plus dicamba, 1 litru la hectar, a lăsat cultura curată de buruieni. Iar anul trecut am mai făcut o promovare. Să-mi mulțumească Syngenta. Dar ce să-i faci, asta e, acum spun că ei l-au promovat, dar m-au sunat producătorii din țară și pot să confirme, chiar săptămâna asta m-a sunat un producător agricol din Ialomița: «Domnu’ doctor ce fac eu?», «Bine, Căline, nicio problemă, ia Casper de la Syngenta», care e prosulfuron plus dicamba, 0,4 kg la hectare, dar trebuie să fie foarte atenți că nu se aplică decât în fenofaza de până la 5 frunze a sorgului, maxim 6 frunze, altfel devine fitotoxic. Aici s-a aplicat acest produs, prosulfuronul plus dicamba, ați văzut și în cultura comercială, scuzați-mă, cultura e curată de buruieni și promite.” 

Dar nu doar propunerea de a cultiva sorg este o noutate, ci și schimbarea perioadei optime tradiționale de semănat care ar trebui să fie devansată, ca și în cazul culturii de floarea-soarelui. „În ce privește sorgul, la platforma de observații avem 10 hibrizi de sorg, dintre care unul este semănat în luna martie, celălalt este semănat în luna aprilie și în toți anii de observații, nivelele de producții au fost mai mari la cei la care am schimbat perioadele de semănat față de ceea ce spuneau înaintași, adică prima decada a lunii mai sau, cum spunea Constantin Filipescu, în Marea Enciclopedie Agricolă, «și sfârșitul lunii aprilie».”

În fine o altă mare problemă legată de sorg este faptul că nu prea are piață în România. Dar dr. ing. Dumitru Manole este convins că este o problemă care s-a rezolvat. „Iar vis-a-vis de piața sorgului, am rezolvat-o și pe asta. Pentru că, de multe ori.. Anul trecut, spre exemplu, la Field Day-ul pe care l-am organizat, era principala întrebare. «Bun, bun, cultiv, produc, ce fac cu producția?» Acum, pentru cei care au cultivat sorg anul ăsta: anul trecut au fost undeva la 18-20 de mii de hectare, până acum, n-am primit date, câți saci a vândut fiecare companie, dar sper că va fi un progres. Mititel, dar va fi un progres. Lumea se va convinge. Cred că anul ăsta vom avea 26 de mii de hectare, față de 19.520 de mii anul trecut. Deci am rezolvat-o și cu livrarea sorgului. Acum nu pot să spun care-i compania, pentru că, da, să vină la First Grain, facem contractele și avem contracte cu unii traderi internaționali pentru preluarea sorgului în anul 2025.” 

Porumbul, riscant fără precipitații

O ultimă cultură despre care am stat de vorbă cu dr. ing. Dumitru Manole la Amzacea, în câmpul de observație al Sport Agra, este porumbul. Chiar dacă domnia sa propune o alternativă, crede că nu poate fi vorba ca această cultură să fie lăsată deoparte. Porumbul a fost și trebuie să rămână o cultură importantă pentru fermierii din România, pentru că am fost lideri și la porumb și la floarea soarelui, la ceea ce înseamnă producția, evident cultivând mult, nu neapărat având producții foarte mari, dar porumbul este cel care întotdeauna „a ținut spatele” fermierilor. E drept că acum trebuie să te gândești de două ori dacă mai înființezi sau nu cultura de porumb, dacă nu ai irigație.

Despre porumb, dr. Manole menționează că „fără minimum 600 de milimetri precipitații anual sau irigații, cultura devine extrem de riscantă”. Ceea ce propune în plus celor care vor să folosească tehnologia sa este devansarea perioadei optime de semănat, ca și în cazul celorlalte două culturi amintite. „Noutatea este veche, pentru că și la porumb am schimbat perioada de semănat față de, cum spuneam anterior, 15-20 aprilie, 10-15 aprilie. Am semănat în martie.” 

Însă atrage atenția că trebuie să se aibă grijă la grupa FAO a hibrizilor, pentru că recomandarea de până acum era o greșeală. „Am rugat companiile multinaționale să nu mi se aducă decât hibrizi maxim din grupa FAO 300, pentru că mai facem niște greșeli: în această zonă cu indice de ariditate mare și cu un factor climatic din ce în ce mai agresiv cultivăm și ni se recomandă sau li se recomandă producătorilor agricoli hibrizi din grupe 400-450 FAO, chiar 500. Ei, nu se poate. An de an am făcut observații aici și hibridul cel mai timpuriu, din grupa 200, anul trecut realizează în platforma de cercetare-observare 4200 de kilograme, acela semănat în luna martie, iar hibrizii semi-tardivi și tardivi au realizat 800-900 de kilograme. Păi e o diferență extraordinar de mare. Iar în ceea ce îi privește ca perioada de semănat, hibridul din grupa 200 realizează, așa cum am spus, 4200, iar cel semănat, în 10-15 aprilie, realizează o producție cu 1300 de kilograme, mai puțin la hectar”, încheie dr. ing. Dumitru Manole, subliniind încă o dată importanța devansării perioadei de semănat. În final adaugă încă o comparație între porumb și sorg: „Evident, acest hibrid e mai pretențios la nutriția cu azot, pentru că neapărat ca să fac minimum 10 tone de porumb la hectare, boabe, îmi trebuie undeva 200-220 kilograme substanță activă de azot, în timp ce, în cazul sorgului, scuzați-mă vă rog, cu 80 de kilograme de substanță activă de azot, rezolv problema față de porumb, deci cheltuielile mult mai mici. Și elimin riscul calamității. Asta este. Dar, încă o dată, sorgul trebuie privit în complementaritate cu porumbul”.

Așadar, schimbările climatice ne obligă să reevaluăm radical strategiile agricole. Observațiile anuale sunt vitale, iar transmiterea rezultatelor către fermieri este crucială pentru sustenabilitatea agriculturii românești. Agricultura necesită investiții majore, în special în infrastructura de irigații, pentru a asigura securitatea alimentară pe termen lung.

Articol de: ȘTEFAN RANCU & ADRIAN NEDELCU

Managementul riscurilor în agricultură, impactul schimbărilor climatice asupra sectorului agricol, precum și perspectivele internaționale asupra asigurărilor agricole, cu accent pe modelele de parteneriat public-privat, care sunt dezvoltate la nivel global, sunt subiecte dezbătute la prima Conferință Est-Europeană a Brokerilor de Asigurare „AgraSure”, organizată la Viena de către compania Österreichische Hagelversicherung (ÖHV), lider de piață în asigurările agricole din Austria și unul dintre cei mai importanți asigurători agricoli din Europa. La eveniment au participat peste o sută de brokeri de asigurare din Cehia, Slovacia, Ungaria, Slovenia și România.

Sucursala Agra Asigurări România a fost prezentă în calitate de partener strategic și reprezentant al pieței locale de profil, alături de brokeri invitați din România, activi în sectorul agricol. „Este o onoare să fim parte din prima conferință AgraSure, care confirmă importanța dialogului și a colaborării între toți actorii implicați în sectorul agricol. Fermierii din România se confruntă tot mai des cu efectele schimbărilor climatice, iar asigurările agricole nu mai reprezintă doar o opțiune, ci o necesitate. Misiunea noastră este să fim aproape de fermieri, să le oferim soluții inovatoare și să contribuim la dezvoltarea unei rețele de siguranță sustenabile, prin care agricultura să-și poată îndeplini rolul strategic – acela de a asigura securitatea alimentară”, a declarat Adrian Horia Lupu, directorul Sucursalei Agra Asigurări România, prezentă pe piața noastră din 2016. De altfel, Agra Asigurări este singurul asigurător specializat pe domeniul agricol.

Organizatorul conferinței AgraSure, compania Österreichische Hagelversicherung (ÖHV), cu sucursale în Cehia, Slovacia, Ungaria, Slovenia, România și Bulgaria, oferă protecție pentru culturile agricole împotriva unui spectru larg de calamități naturale, precum grindină, secetă, inundații, furtuni, îngheț și altele. Totodată, ÖHV este cel mai mare asigurator de animale, acoperind riscurile pentru bovine, porcine, ovine, caprine, cabaline și păsări. Cu cel mai modern sistem de management al daunelor din Europa, bazat inclusiv pe utilizarea datelor satelitare în colaborare cu Agenția Spațială Europeană (ESA), compania asigură o procesare rapidă și eficientă a daunelor. Acest avantaj tehnologic contribuie semnificativ la gradul ridicat de satisfacție al fermierilor.

În discursul inaugural al conferinței de la Viena, dr. Kurt Weinberger, director general al companiei Österreichische Hagelversicherung, a subliniat că agricultura este puternic afectată de creșterea fenomenelor meteorologice extreme: „Agricultura se confruntă cu provocări majore din cauza intensificării fenomenelor meteo extreme generate de schimbările climatice și a volatilității prețurilor de piață. Cert este că agricultura, prin natura ei de activitate desfășurată sub cerul liber, este inseparabilă de locația în care se desfășoară. Spre deosebire de industrie, care poate reacționa la deteriorarea condițiilor prin relocarea fabricilor, fermierii se confruntă în mod direct cu riscurile climatice, care se tot intensifică. Însă doar un sector agricol stabil va putea hrăni, în viitor, nouă miliarde de oameni. În interesul întregii populații, agricultura are nevoie de o rețea de siguranță și mai solidă. Pentru aceasta este necesară o asigurare agricolă puternică și inovatoare, dar și un angajament clar al autorităților în direcția unor modele de parteneriat public-privat, o colaborare între agricultori, sectorul public și industria asigurărilor, așa cum se dezvoltă deja la nivel internațional, de exemplu în Statele Unite sau China”.

Consultantul Organizației Mondiale de Meteorologie (WMO), Michael Staudinger, a prezentat efectele deja vizibile ale schimbărilor climatice asupra agriculturii, punctând că fermierii sunt primii care se confruntă direct cu riscurile generate de fenomenele meteo extreme.

Andreas Rohm, expert senior în subscrierea riscurilor agricole - Munich Re, a expus tendințele globale de risc și a demonstrat că, la nivel mondial, guvernele își extind schemele de subvenționare a primelor pentru asigurările agricole și animale, ca răspuns la amenințările tot mai mari reprezentate de dezastrele naturale și epizootii.

O perspectivă americană a fost oferită de Thomas Zacharias, președinte în cadrul Asociației Naționale a Serviciilor de Asigurare a Recoltei SUA (NCIS). Acesta a explicat oportunitățile pe care le oferă modelul american și a subliniat că atât Europa, cât și Statele Unite pot beneficia reciproc de pe urma schimbului de experiență în domeniul asigurărilor agricole. În SUA, asigurarea agricolă reprezintă cel mai important instrument de politică agricolă pentru asigurarea securității alimentare.

Perspectiva europeană a fost argumentată de Bence Major, adjunct șef în cadrul Comisiei Europene, care a evidențiat că o politică agricolă orientată spre viitor poate rămâne competitivă pe plan global doar prin instrumente solide de gestionare a riscurilor.

În încheiere, Matthias Grün, membru al Consiliului de administrație Esterhazy Betriebe AG, a împărtășit experiențe practice, demonstrând modul în care exploatațiile agricole pot gestiona riscurile și își pot consolida stabilitatea cu ajutorul asigurării.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Schimbările climatice intensifică provocările pentru viticultorii din România, de la înghețurile târzii de primăvară și furtunile cu grindină, până la perioadele prelungite de secetă. Aceste condiții cresc riscul apariției bolilor fungice, precum făinarea, care afectează productivitatea viilor prin compromiterea randamentului și calității strugurilor, influențând direct sănătatea și dezvoltarea acestora. Pentru a răspunde acestei provocări, compania internațională de știință și tehnologie agricolă Corteva Agriscience a dezvoltat molecula proquinazid, care țintește germinarea sporilor și inhibă dezvoltarea agenților patogeni.

Integrată în Talendo^®, un fungicid conceput pentru combaterea făinării, molecula proquinazid a devenit un instrument esențial în strategiile viticultorilor de gestionare a bolilor, pentru menținerea stabilității producției și a calității premium a vinului. Pentru inginerul Marian Anghel, directorul societății Vie Vin Vînju Mare, din județul Mehedinți, Talendo^® este de peste cinci ani o soluție de încredere. În cadrul plantației de 150 de hectare sunt cultivate soiuri de struguri negri și albi, printre care Merlot, Cabernet Sauvignon, Fetească neagră, Syrah, Tămâioasă românească, Sauvignon Blanc, Chardonnay și Riesling Italian. Strugurii sunt procesați la fața locului, asigurând astfel întreg ciclul, de la vie la vin îmbuteliat.

Aplicat înainte de înflorire, la sfârșit de mai – început de iunie, Talendo^® oferă protecție în una dintre cele mai vulnerabile etape ale dezvoltării strugurilor. Rezultatul constă în frunze și struguri curați, cu o presiune redusă pentru tratamente corective în a doua parte a sezonului. „Folosesc Talendo^® în fiecare an, pe întreaga suprafață a plantației. Talendo^® Extra oferă rezultate constante nu doar împotriva făinării, ci și împotriva putregaiului negru. Rezistența sa ridicată la spălarea prin ploi îl face un produs indispensabil pentru orice vie”, afirmă Marian Anghel.

Chiar și în 2024, un an marcat de îngheț, grindină pe 58 de hectare și secetă severă, via a rămas sănătoasă și rezilientă. „Plantele sunt verzi, sănătoase și viguroase. Fără Talendo^®, recolta ar fi fost mult mai expusă riscurilor. Este un produs care face diferența atunci când stresul climatic împinge vița-de-vie la limită”, susține inginerul, adăugând că Talendo^® contribuie la suprimarea pe termen lung a bolilor, completând protecția de început de sezon pe care acesta se bazează. „Nu există semne de apariție a rezistenței, iar când îl alternăm corect, obținem frunze și ciorchini curați și avem nevoie de mai puține tratamente corective mai târziu. Acest tip de fiabilitate ne permite să ne concentrăm mai mult pe managementul viilor și pe îmbunătățirea calității, în loc să fim mereu în luptă cu presiunea bolilor”, concluzionează Marian Anghel.

Pe măsură ce sectorul viticol din România continuă să se confrunte cu condiții meteorologice imprevizibile, Talendo^® se evidențiază ca o piatră de temelie a managementului sustenabil al bolilor.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Un rol important în combaterea efectelor dezastruoase asupra producțiilor agricole și asupra existenței fermelor, mai ales acolo unde nu există suficientă apă, îl are adaptarea tehnologiilor. Pentru ca tehnologiile să-și atingă obiectivul, investițiile în cercetarea unor noi soiuri sau hibrizi, dar și a unor metode de cultivare și întreținere a plantelor trebuie să fie în atenția companiilor din domeniu. Interlocutorul nostru, Jean Ionescu, Country Leader Corteva Agriscience România & Rep. Moldova, este una dintre persoanele care modelează peisajul economic al țării, mobilizând inovația, creșterea și evoluția pieței. Cu o carieră impresionantă de aproape 30 de ani în agribusiness, Jean Ionescu aduce cunoștințe și expertiză vastă în acest sector.

Reporter: Ce înseamnă Corteva Agriscience astăzi?

Jean Ionescu: Corteva e o compania globală de agricultură care activează în peste 140 de ţări, practic suntem partea de agricultură de la DuPont, de șase ani am devenit companie pur independentă, toate operaţiunile agricole fiind încorporate în Corteva Agriscience. Suntem compania care pe foarte multe segmente dă tonul în ceea ce priveşte inovaţia şi trăim din inovaţie.

Domeniul nostru este foarte clar, să reuşim să aducem fermierilor cele mai avansate soluţii tehnologice, cele mai avansate soluţii din punct de vedere al profitabilităţii şi acolo unde acţionăm, România fiind o ţară agricolă importantă, cu siguranţă reuşim să aducem valoare adăugată prin ce oferim fermierilor cu cea mai mare parte semnificativă în profitabilitate.

Adică, tot ce reuşim noi să aducem este inovaţie la cel mai înalt nivel, pentru că din cei peste 22.000 de angajaţi pe care astăzi îi are Corteva, mai mult de jumătate sunt cercetători, ei fiind motorul companiei. Corteva Agriscience pune zilnic în cercetare între 4 şi 5 milioane de dolari şi, cu siguranţă, nu contează că este sâmbătă sau duminică, compania lucrează la inovaţie cu o armată uriaşă de cercetători şi spunem fără niciun dubiu că este practic motorul cel mai important al Corteva astăzi.

Reporter: Unde se află schimbările climatice în ceea ce priveşte cercetarea şi dezvoltarea?

Jean Ionescu: Schimbările climatice fac parte din viaţa de zi cu zi, şi dacă ne uităm strict la bazinul Mării Negre, unde România şi Republica Moldova se află, e una din zonele care suferă cel mai mult din punct de vedere pluviometric. Dacă analizaţi ultimii ani, din păcate, din media aceea naţională în jur de 600 litri pe care-i primeam, din păcate în ultimii ani constatăm că aceasta nu depăşeşte 350-400. Totodată, repartiţia pluviometrică a precipitaţiilor este extraordinar de disipată, adică sunt concentrate două-trei luni, când avem pluviometrie bună, dar în restul anului practic nu avem. Inclusiv, dacă analizăm iarna 2024-2025, este acelaşi lucru. Zăpada a fost în Muntenia şi puţin în Bărăgan, iar restul ţării, excluzând zonele montane, nu au avut o zăpadă bună.

Clar, încălzirea globală este aici şi nu e niciun dubiu că toată lumea simte lucrul acesta, şi înainte de ce simţim noi ca persoane, iunie, iulie, august, septembrie, chiar octombrie, au o încălzire dramatică a zonei în care ne aflăm şi plantele de cultură suferă major. Evapotranspiraţia, dacă-mi aduc bine aminte, aveam anul trecut în lunile iunie-iulie discuţii, evapotranspiraţia dată de Administrația Naţională de Meteorologie şi Hidrologie era undeva la 9 litri pe zi, adică un fermier trebuia să irige peste 9 litri pe metrul pătrat ca planta de cultură să aibă ceva în plus. Vă daţi seama că e destul de dură această constatare.

Din păcate, fermierii sunt obligaţi să-şi adapteze tehnologiile în concordanţă cu zona în care ne aflăm, iar acest sistem de lucrări minime, lucrări prin care fermierul caută să-şi ţină mai mult apa în sol fără să deranjeze foarte mult solul, este viitorul. E clar că nu mai există altă alternativă, decât să lucrăm cu un număr redus de treceri pe unitatea de suprafaţă, cu utilaje, tehnologie din ce în ce mai performantă şi, ajungând la planta de cultură, cu plante de cultură din ce în ce mai bine pregătite să facă faţă la seceta, arşiţa specifice zonei în care ne aflăm.

Reporter: Și fermierii de la noi încep să facă pași către agricultura conservativă, însă haideți să vorbim despre adaptarea hibrizilor şi produselor de protecţie a plantelor la noile provocări.

Jean Ionescu: Aici aş face câteva precizări. Sunt câteva aspecte pe care piaţa le cunoaşte. Corteva Agriscience e compania lider în furnizarea de soluţii genetice, de seminţe, produse de protecţie a plantelor şi produse biologice. Practic, dacă ne uităm la piaţa seminţelor aş spune că dominăm prin ceea ce oferim fermierilor, adică genetică de cea mai înaltă clasă, cu cea mai bună toleranţă la secetă şi arşiţă. Nu vă ascundem că este aspectul în care am reuşit să ne demonstrăm superioritatea din punct de vedere al performanţei. Şi aici aş preciza gama de hibrizi la porumb Optimum AQUAmax, care este gama premium de hibrizi de porumb. Dacă analizaţi în detaliu piaţa, 75-80% din suprafaţa de porumb care se irigă este ocupată de hibrizii Pioneer. Corteva este compania lider absolut în furnizarea de seminţe hibride de porumb, rapiţă, soiuri de soia, avem poziţie de asemenea de lider în piaţa florii-soarelui. Practic, toate zonele de seminţe certificate hibride la cele trei culturi plus varietăţi de soia sunt dominate de Pioneer, care, fără niciun dubiu, are un plus semnificativ din punct de vedere al toleranţei la secetă şi arşiţă, sunt hibrizi cu un sistem mult mai bine pus la punct de evapotranspiraţie, sunt hibrizi care au o capacitate semnificativă de explorare a solului.

În acelaşi timp, aş vrea să precizez că porumbul, din punct de vedere productiv, nu se evaluează la producţii sub 4, 5, 6  tone pe hectar. Adică sunt considerate producţii foarte mici şi zona aceasta aş spune este a hibrizilor ultra-rustici, care nu au potenţial productiv. Ce oferă Pioneer? Oferă hibrizii ofensivi, hibrizii care în condiţii grele de mediu obţin productivitate bună, dar de la condiţii medii şi foarte bune ecartul de performanţă faţă de produsele competitoare este semnificativ. Este motivul pentru care, din primii zece hibrizi care se vând în România, șapte hibrizi sunt marca Pioneer. E încă un detaliu care ne arată cât de puternic este acest brand, este cel mai mare brand de seminţe, Pioneer, şi cu siguranţă prin ce oferim şi tot ce lansăm în genetică aş putea spune că în viitorii ani vom domina din ce în ce mai mult această piaţă, datorită performanţei excepţionale a produselor noastre.

Sigur, în condiţiile României să nu exagerăm. În ultimii trei ani fermierii au obţinut producţii extraordinar de mici sau deloc, sunt fermieri care nu au recoltat porumb, care au obţinut 1, 2, 3 tone la hectar, vă daţi seama că profitabilitatea nu se poate discuta, practic au pierdut foarte mulţi bani şi în acest caz mulţi dintre fermieri au renunţat la porumb. Sunt astăzi fermieri care nu mai cultivă niciun hectar de porumb. Dacă ne uităm în sudul şi sud-estul României, foarte multe ferme au renunţat, în schimb zonele tradiţionale, Transilvania, vestul României sunt la suprafeţe normale de porumb. Aş spune fără ezitare că anul acesta vom avea cea mai mică suprafaţă de porumb de când este ţara noastră contorizată din punct de vedere al suprafeţelor, cred că vom fi undeva la maximum 1,7 milioane de hectare, din care sămânţa certificată nu depăşeşte 1,2-1,250 milioane ha.

Reporter: Care ar trebui să fie strategia de ţară?

Jean Ionescu: Statistica arată că putem iriga cam 1,7 – 1,8 milioane de hectare, dar aş spune, cred că sunt ceva probleme cu această capacitate de a iriga bine. E foarte clar că iarna nu ne mai aduce un regim pluviometric satisfăcător, practic rezerva de iarnă este semnificativ diminuată faţă de cum era acum 7-8 ani, schimbările climatice sunt majore, iar startul culturilor de primăvară este semnificativ diminuat, pentru că nu avem acea rezervă iniţială de iarnă. Ce trebuie făcut? Să irigăm mai bine, mai competitiv, să avem efectiv o capacitate de revenire ca la carte. De ce? Vă dau doar un element pe care foarte mulţi agronomi îl cunosc: porumbul ar trebui să aibă cu două săptămâni înainte de înflorit între 7-8 mm pe metru pătrat, adică 7-8 litri de apă pe metrul pătrat. Cine poate asigura dintre fermieri lucrul acesta? Adică, 7-8 litri să fie „on top”, în plus, faţă de evapotranspiraţie, care, discutam ceva mai devreme, în iulie anul trecut, în anumite zile, a atins 9 litri pe mp. Adică, vreau să scot în evidenţă că încă nu avem o capacitate de irigare performantă. Sunt mulţi fermieri care astăzi învaţă să irige şi calibrează sistemele, încearcă să găsească cea mai bună cale pentru a eficientiza din acest punct de vedere. Uitaţi-vă în sudul României, câţi fermieri au irigare prin picurare şi caută să-şi dozeze cât mai bine apa. E clar că România se îndreaptă către această parte, în care să înveţe fermierul să irige mai bine, să aibă soluţii din ce în ce mai competitive. Aici facem diferenţa în viitor. Prin această perioadă au trecut şi ţările din sudul Europei: Spania, Turcia, Grecia, care astăzi irigă foarte bine şi reuşesc să obţină producţii excelente, atât în zona de porumb boabe, cât şi în zona de siloz.

România e obligată să treacă la irigat, pentru că efectiv nu se mai poate produce. Economic, fermierul, dacă nu va iriga, nu mai are şanse multe în viitor. Sigur, sunt mulţi fermieri care nu au posibilitate de irigat, dar acolo, să învăţăm să producem mai bine cu acest sistem no-till, care n-are cum să răspundă într-un an sau doi. Acest sistem se pune la punct în minimum cinci ani, să ajungem la o productivitate superioară. Cred că sunt elemente pe care fermierii le cunosc foarte bine, dar din varii motive le este foarte greu să le pună în practică. Statul ajută şi în 2025 cu electricitate, curentul electric şi apă pentru irigat, adică încurajează major irigatul, iar cei care o vor face, cu certitudine vor avea beneficii semnificative în această zonă.

Reporter: Care este strategia Corteva în ceea ce priveşte produsele pe care fermierii ar trebui să le utilizeze, astfel încât să reducă din efectele negative ale secetei, ale schimbărilor climatice?

Jean Ionescu: Într-adevăr, dacă în segmentul seminţelor unde brandul Pioneer, atât la porumb, cât şi la floarea-soarelui, domină piaţa prin cea mai avansată toleranţă la secetă şi arşiţă, în zona de produse biologice, cea pe care căutăm să o pregătim din ce în ce mai bine atât din punct de vedere al lansărilor, cât şi din punct de vedere al performanţelor pe care fermierii trebuie să le vadă în fermă, aici venim cu multe elemente noi. De pildă, avem în portofoliu un produs care se numeşte Sosdia Stress Max, este un produs care ajută plantele de cultură să-şi apere mai bine tot ce înseamnă parte de metabolism, iar lupta cu aceste condiţii din ce în ce mai vitrege de mediu este mult mai uşoară. Adică, experienţele cu astfel de produse ne arată că efectiv, cu pluviometrie cu 30-40% mai mică decât în mod normal, aceeaşi plantă de cultură reuşeşte să producă la acelaşi nivel ca o plantă normală. Mai avem Starter Mangan Platinum, un produs care ne arată performanţă semnificativă începând de la porumb, rapiţă, floarea-soarelui etc. Sunt produse biologice care vin în completarea produselor rezultate din sinteză, chimic. Cercetarea a evoluat atât de mult în partea de produse biologice, încât nu sunt soluţii de sinteză chimică la nivelul soluţiilor biologice. Şi noi am văzut lucrul acesta în zonele de testare, efectiv soluţiile sunt fabuloase şi aş vrea să amintesc bacteria noastră, Utrisha N, care reuşeşte să asigure azot natural din atmosferă plantei de cultură, în atmosferă se găseşte între 77-78% azot, şi efectiv planta de cultură câştigă undeva la 30 kg de azot substanţă activă. Doar că, aş vrea să precizez, sigur că într-un an ca anul trecut sau acum doi ani când porumbul a murit în luna iulie, lipsa de pluviometrie şi încălzirea au fost atât de puternice încât este imposibil să salvezi o plantă dacă nu are şi aport de precipitaţii sau irigaţii. Adică, nu vrem să cădem în derizoriu, să le spunem fermierilor că aceste soluţii fac din porumb plantă de cactus, pentru că nu este adevărat. Adică avem nevoie de apă la un nivel minim, pentru a reuşi să maximizăm productivitatea unei culturi care suferă din punct de vedere al secetei, dar nu ajunge să aibă 150 mm în vegetaţie şi să reuşim să obţinem 9 tone la hectar, pentru că nu este posibil. Adică, avem nevoie de mai multă tehnologie, inclusiv apă pentru a reuşi să producem mai mult.

Reporter: Produsele biologice pot înlocui în totalitate produsele chimice, de sinteză?

Jean Ionescu: Răspunsul e unul simplu, din punctul nostru de vedere acestea sunt soluţii complementare. Sub nicio formă nu pot înlocui soluţiile care ne protejează plantele de cultură. Adică, aş vrea să precizez aici un lucru simplu. Europa, comunitatea europeană a avut la un moment dat peste 1.100 de substanţe active în piaţa de protecţie a plantelor. Astăzi mai sunt, specific în România, până în 200. Ca exemplu, Turcia lucrează cu 965 de substanţe active astăzi. Adică, agricultorul din România, fermierul, are în jur de 180-190 de substanţe active, iar pe foarte multe segmente deja aceste produse nu mai pot ajuta prea mult, pentru că viteza cu care au ieşit substanţele active şi cele care au intrat în Uniunea Europeană este total diferită. Adică am pierdut foarte mult şi nu reuşim să aducem. Nicio companie, nu numai Corteva, nu reuşeşte să aducă substanţe active pe bandă rulantă, să acoperim toate segmentele unde s-au pierdut. Și vă dau doar un exemplu, tebuconazol, substanţa activă care este deja în ultimele luni de viaţă, anul viitor va fi poate scoasă. 74% din fungicidele pentru cerealele păioase se vor pierde pur şi simplu de la această substanţă activă. Adică oferta va fi mult mai limitată pentru fermieri, şi din păcate sunt anumite segmente care nu sunt acoperite de o protecţie cu actualele substanţe active. Este un fapt pe care îl întâlnim, apar rezistenţe foarte multe.

Analizaţi piaţa insecticidelor. Deja fermierul foloseşte piletroizi de sinteză pe bază de lambda, delta sau gama, care, cu siguranţă, aduc rezistenţe majore şi lângă ele ce mai avem? Un acetamiprid, care deja sunt foarte multe insecte care au rezistenţă la acetamiprid simplu. Motivul pentru care noi reuşim cu un produs, care e o combinaţie foarte bună, Inazuma, pentru rapiţă, reuşim să dominăm prin performanţa acestui produs piaţa de insecticide la rapiţă, e vorba de meligethes în special.

Dar, revenind, într-adevăr, este o problemă majoră a fermierilor, trebuie toată lumea să cunoască că produsele biologice sunt o completare pentru soluţiile de protecţie a plantelor, iar produsele biologice efectiv, v-am dat exemplu Sosdia Stress Max, duc la plantă mult mai puternice în lupta cu factorii abiotici. E esenţial să avem o plantă bine pregătită, metabolism capabil să lupte cu seceta şi arşiţa.

Sunt în piaţă şi anumite produse care sunt în partea de protecţie a plantelor, dar n-aş vrea să intru în detalii, aş rămâne la partea de biostimulatori pe care noi, Corteva, o avem, este efectiv acea parte de produse care ajută planta de cultură să devină mai puternică. În partea de protecţie a plantelor ştim foarte bine, sunt multe provocări pe care fermierul astăzi nu le vede pe toate. În mod normal, din păcate, pierderea de substanţe active va fi, chiar dacă multă lume are impresia că nu este aşa, în realitate ea se întâmplă. Da, o substanţă activă nu cade anul acesta, cade în anii următori. Soluţiile sunt extrem de limitate în viitor şi cu siguranţă comunitatea europeană este o zonă în care fermierul va avea multe provocări pe zona aceasta.

Reporter: Dacă tot vorbim de provocări, să abordăm și tema carbonului...

Jean Ionescu: Creditele de carbon şi tot ce înseamnă agricultura viitorului sunt de mare actualitate, dar, părerea mea, pentru lucrul acesta agricultura de peste Ocean este mult, mult mai evoluată. România astăzi, m-aş duce în zona simplă, are nevoie de lucruri foarte simple. În mod normal, noi discutăm de credit de carbon şi aşa mai departe, dar, dacă vă uitaţi, din punct de vedere productiv noi nu reuşim să ne ridicăm din zona de jos a productivităţii. Avem nevoie să înţelegem foarte bine ce fac creditele acestea, dar cu certitudine să avem o productivitate mai bună e esenţial, să învăţăm tehnologic, să lucrăm mai bine, să reuşim obligatoriu să avem o Românie în sud mai bine irigată, pentru că, de fapt, dacă analizăm, problema noastră în agricultură este legată de constanţa productivă. Noi suntem clar într-o zonă foarte bine poziţionată din punct  de vedere geografic şi ce producem noi poate fi foarte uşor exportat în Orientul Mijlociu. Problema e că nu reuşim încă să producem la un nivel aproape de ce am putea să facem, pentru că, e un exemplu pe care-l dau tot timpul, noi, dacă am reuşi să avem 60-70 milioane de tone, vă daţi seama, România şi într-un an agricol prost aş spune îşi asigură necesarul intern. În România, într-un an agricol mediu sau foarte bun din punct de vedere pluviometric, poate exporta masiv. Pe lângă irigat, trebuie să avem animale care să consume cerealele pe care agricultura României le produce. E zonă de plusvaloare a ţării şi nu e niciun dubiu, din câte înţeleg sunt multe programe de ajutor în viitor orientate către zona aceasta, adică zona de irigaţii plus zona de zootehnie. Pentru că nu poţi avea o agricultură performantă dacă nu te duci în cele două zone.

Noi, Corteva, suntem focusaţi pe livrarea de tehnologie de cel mai înalt nivel, şi rolul nostru în tot ce facem este să ajutăm fermierii să producă mai mult pe unitatea de suprafaţă. Pentru că, repet, cred că e problema majoră a agriculturii din România, să producem mai mult. Nu putem să rămânem şi să facem medii de 3-4 tone la porumb. Trebuie să producem mai mult. Nu vă ascundem, ținta noastră este să aducem produse care efectiv produc mult, pentru că nici nu ne dorim să vindem hibrizi Pioneer în zona fermierului care nu poate produce decât 3-4 tone. Nu e economic. El, din punct de vedere economic, nu poate astăzi să asigure îngrăşăminte, nu are apă suficientă, are probleme cu creditarea, e clar că e o zonă extraordinar de sensibilă datorită problemelor din ultimii ani, dar noi suntem optimişti. Agricultura României nu poate să rămână la nivelul acesta, practic va creşte din toate punctele de vedere.

Reporter: Referitor la creditare, că tot ați amintit această problemă, în ce măsură aţi fost afectaţi de vestita ordonanţă cu amânarea datoriilor fermierilor?

Jean Ionescu: Este o problemă care n-a fost bine studiată şi n-aş putea să vă spun că a rezolvat problema debitelor din agricultură, pentru că nu este aşa. În realitate, lanţul de la fermier la distribuitor a suferit foarte mult din cauza acestei ordonanţe.

Statul, dacă vrea să ajute fermierul, trebuie să vină cu o infuzie de capital, în mod normal, să rezolve o astfel de problemă. Mediul privat trebuie să beneficieze de legislaţie, acesta este lucrul care trebuie spus foarte clar la punct. Fermierul din România are o situaţie delicată astăzi din cauză că am trecut prin ani foarte grei şi nu am fost pregătiţi.

Aş vrea să precizez că noi suntem compania care creditează agricultura României un an, adică dăm credit furnizor-partenerilor de distribuţie şi în mod normal, la recoltare, după ce fermierul şi-a recoltat şi şi-a vândut bunurile agricole, trebuie să plătească inputurile, seminţe, produse de protecţie a plantelor şi aşa mai departe. Sigur, fermierul, repet, în mod normal lucrul acesta se întâmplă în România, aş vrea să precizez asta, pentru că în lumea avansată din punct de vedere agricol fermierul primeşte produsele, factura, şi în 30-60 de zile este obligat să-şi achite debitul. Adică se duce la bancă cu factura, are credit deschis şi bineînţeles banca o achită. Problema noastră este că foarte mulţi fermieri nu sunt bancabili, pentru că ei nu au o balanţă economico-financiară prin care o bancă să le ofere credit.

Reporter: În concluzie, ce aşteptări sunt de la 2025?

Jean Ionescu: 2025, sincer, eu personal sunt mult mai încrezător, pentru că am avut norocul unei toamne bune. O toamnă bună din punct de vedere pluviometric, fermierii au semănat suprafeţe record de cereale păioase şi de rapiţă, şi dacă analizăm puţin, rapiţa sare de 900.000 de hectare, 950.000 poate, iar cerealele păioase, 3,3 – 3,4, exact statistic nu am informaţia ca la carte pentru că e greu de cuantificat în acest moment. Sunt într-o stare de vegetaţie bună spre foarte bună. Practic, 2-3% din România arată rău, e vorba de Oltenia şi o parte din Muntenia, dar în rest ţara arată bine în ceea ce priveşte culturile de toamnă. Adică, fermierul are un apetit investiţional bun, are nevoie de investiţii în cultură pentru că e clar că sunt promiţătoare, atât rapiţa, sincer, n-am mai avut rapiţă ca suprafaţă atât de multă niciodată, iar vegetativ cred că n-am avut-o de cinci ani, să arate atât de bine câmpul.

E clar că nevoia de investiţii e mare, în schimb, personal, văd o problemă cu partea de fertilizanţi. Fermierul a sacrificat îngrăşămintele la maximum şi foarte multe câmpuri din România astăzi arată carenţe de multe elemente, aş putea spune de la azot, fosfor, potasiu sunt semnificative în câmp, şi sincer, nu-mi dau seama astăzi cum fermierul mai poate recupera lucrul acesta, pentru că vor fi aşteptări pentru producţii bune, dar în realitate... Vă dau doar în exemplu, îngrăşămintele în România au scăzut la utilizare în anul precedent, statistic, de la 2,1-2,2 milioane la 1,3 milioane. Vă daţi seama, am fertilizat mult mai puţin în ultimii ani, iar lucrul acesta se vede în productivitate şi efectiv câmpul îţi spune, în momentul când analizezi planta de cultură, unde e greşit. Adică e un minus. Planta de cultură reacţionează ca omul. Adică, pentru ca un om să fie puternic, trebuie să fie bine alimentat. Dacă tu nu alimentezi şi nu ai grijă de ea şi nu aplici toate verigile tehnologice, inclusiv protecţia culturilor, ca la carte, e clar că apar suferinţe care duc la dezamăgiri productive. Dar fermierul român e din ce în ce mai bine pregătit. Gama aceasta de fermieri, vârful piramidei, care reuşesc tehnologic să fie buni din punct de vedere al managementului agronomic, costuri şi aşa mai departe, reuşesc. Problema României este acolo jos, unde, din păcate, avem fermieri în vatra satelor care nu reuşesc efectiv. Sunt acei fermieri în vârstă, acei fermieri care se uită poate să-şi vândă terenul sau să intre în formă asociativă, care nu reuşesc productiv niciodată mare lucru, pentru că nu au cum. Înţeleg că avem aproape 70% din numărul de fermieri la nivel european, din cauza structurii fermelor. Nu putem fi competitivi dacă nu reuşim să luăm şi această suprafaţă, ca să fie într-o formă organizată, bine manageriată din punct de vedere al soluţiilor în agricultură.

Reporter: Sunteți încrezător și pentru că ați lansat la început de an noi produse care vor ajuta fermierii să obțină recolte mulțumitoare...

Jean Ionescu: Așa este, dar vreau să amintesc o lansare extraordinară a unui produs inovator în partea de protecţie la cereale, e vorba de fungicidul Queen, care schimbă abordarea în protecția culturilor de cereale păioase și stabilește un nou standard în controlul septoriozei. Având la bază cea mai nouă substanță activă Inatreq active, Queen are un mod unic de acțiune, ceea ce înseamnă că nu are rezistență încrucișată la nicio substanță chimică utilizată în ferme astăzi. Este cea mai avansată soluţie din punct de vedere al protecţiei plantelor în tratamentul 2 la cereale păioase sau în tratamentul 1, este cea mai performantă din punct de vedere al controlului agentului patogen septoria. În toate zonele unde l-am lansat, în toate ţările, e un produs care efectiv a decolat din punct de vedere comercial, pentru că în câmp e atât de bine aranjat din punct de vedere al performanţelor, încât e un produs care efectiv e diferenţiator. Ne dorim să aducem soluţii de genul acesta din ce în ce mai multe în fiecare an, pentru că sunt soluţiile care ne diferenţiază în general şi căutăm să oferim fermierului cele mai avansate soluţii din punctul de vedere al performanţelor.

Articol de: MIHAELA PREVENDA & ȘTEFAN RANCU

În prima parte a lunii iulie am ajuns în vestul țării, în județul Timiș, la Giulvăz, acolo unde Alexander Degianski era în plină campanie de recoltat la grâu. Tânărul fermier a avut timp pentru noi deoarece am nimerit într-o perioadă ploioasă, care a întârziat puțin recoltarea. Însă, ploaia a adus zâmbete pe fețele agricultorilor, fiind binevenită pentru culturile de primăvară. Alexander Degianski este un tânăr care are cu ce se mândri la vârsta de 36 de ani. În 2012, a absolvit cu media 10 Facultatea de Agricultură din cadrul Universității de Științele Vieții din Timișoara. Totodată, este absolvent de științe economice, din anul 2011.

Reporter: V-am găsit în plină campanie de recoltat, cum e?

Alexander Degianski: Este o campanie relativ rapidă, e drept că şi cu multe combine. Din păcate a fost o campanie extraordinar de uscată şi fierbinte, care a pus foarte mare presiune, mai ales psihică, pe mine şi pe restul colegilor, din cauza riscului uriaş de incendii. Avem două cisterne în câmp, avem maşini cu extinctoare, fiecare utilaj are două extinctoare minimum pe el, dar, dacă se întâmplă, Doamne, fereşte!, cum s-a întâmplat zilele trecute la nişte vecini de‑ai noştri, totul se poate încheia urât şi repede.

Reporter: Acum recoltaţi ce aţi însămânţat toamna trecută. Câte hectare şi cu ce culturi?

Alexander Degianski: Grosso modo, 3.000 de hectare avem de recoltat, 1.000 de rapiţă și 2.000 de grâu.

Reporter: Aţi spus că aţi avut foarte multe combine în câmp. Câte?

Alexander Degianski: Media a fost de șase combine în câmp, undeva la 200 de hectare pe zi facem cu combinele acestea.

„De cele mai multe ori ne place să ne lăudăm cu sacii înainte să-i avem în căruţă, şi acest lucru nu este unul productiv pentru agricultori.” 

Reporter: Cum v-aţi închis la rapiţă?

Alexander Degianski: În primul rând nu voi intra în această capcană de a răspunde cu producţiile...

Reporter: Nu neapărat de producţie, dar a fost bine pentru dvs., pentru fermă? Nu trebuie să-mi spuneţi o cifră. A fost bun anul acesta pentru rapiţă?

Alexander Degianski: Ca fermier pot zice că mulţumesc lui Dumnezeu că avem şi ce recolta şi eu spun că mereu se poate mai bine, dar să ne uităm că se poate şi mai rău. Tocmai acest lucru îndemn în continuare toţi fermierii, să lase raţiunea să învingă orgoliul şi să fie un pic temperaţi în privinţa producţiilor, să nu mai filmeze ecrane sau să se laude cu producţii. Cinste lor dacă le-au făcut sau, dacă nu le-au făcut, păcat că fac astfel de declaraţii, dar un pic mai temperaţi ar trebui să fim. De cele mai multe ori ne place să ne lăudăm cu sacii înainte să-i avem în căruţă, şi acest lucru nu este unul productiv pentru noi, pentru agricultori.

Foto: Alexander Degianski

„Pentru culturile de toamnă, rapiţă şi grâu, n-am folosit nicio lucrare în adânc, am făcut totul în discuitură.” 

Reporter: Ce fel de tehnologie aţi aplicat la culturile de toamnă?

Alexander Degianski: Pentru culturile de toamnă, rapiţă şi grâu, n-am folosit nicio lucrare în adânc, am făcut totul în discuitură. La rapiţă am aplicat undeva la 140 kg de îngrășământ 8, 24, 0 şi ceva sulf, iar la grâu n-am aplicat deloc complexe. La cultura de rapiţă am venit cu 200 kg de uree şi undeva la 120-130 kg de microcalcar, iar la grâu am aplicat o fertilizare cu uree undeva la 220 kg pe hectar, şi asta a fost tot.

La capitolul tratamente, am făcut un tratament pentru fuzarium, în perioada înspicatului, şi mai erau pustule de rugină, în schimb am făcut două tratamente cu insecticide, unul pentru lemă şi unul pentru afide şi ploşniţe. A fost un atac de afide extraordinar de mare în perioada înspicatului, dar l-am ţinut bine sub control. La rapiţă am făcut un singur tratament pentru Ceutorhynchus (n.r., gărgărița tulpinilor) şi nici măcar unul pentru Meligethes (n.r., gândacul lucios). Adică, am făcut aproape zero treceri în perioada înfloritului la rapiţă, dar am aplicat un fungicid.

Reporter: Cu ploile cum aţi stat în acest an agricol?

Alexander Degianski: Am avut noroc fantastic că am avut parte de lunile aprilie şi mai ploioase, care ne-au dus culturile la bun sfârşit. Pentru că realitatea din Banat, sau cel puţin din această regiune a Banatului, a fost că am avut secetă şi avem în continuare secetă pedologică, doar că ploile au venit la timpul lor şi atunci în permanenţă stratul de la suprafaţă, de înrădăcinare maximă, a fost mereu aprovizionat decent.

Reporter: Şi în ceea ce priveşte culturile de primăvară?

Alexander Degianski: Culturile de primăvară, în mare parte, sunt reprezentate de floarea-soarelui, 800 de hectare, şi undeva la 290-300 de hectare de porumb, din care jumătate irigate, jumătate nu. Floarea-soarelui o duce bine, pentru că este o plantă iubitoare de căldură şi de secetă, mai bine adaptată, am şi semănat-o mult mai devreme, când lumea râdea şi zicea că o să îngheţe, dar floarea-soarelui arată foarte bine, toată floarea semănată în perioada considerată preoptimă, am avut şi întârziere, semănat pe nişte zone mai delicate, unde arată destul de rău, pe vreo 25-30 de hectare, dar mare parte din floare este foarte bună. În schimb porumbul, partea irigată este foarte bună, partea neirigată, de la dezastruoasă la decentă.

„Îi sfătuiesc pe cei care au capacitatea de a depozita şi posibilitatea de a nu vinde, din punct de vedere financiar, să vândă, dacă nu mai târziu, măcar etapizat. Nu tot deodată.” 

Reporter: De ce nu irigați întreaga suprafaţă?

Alexander Degianski: Dacă plouă, peste tot irigăm. Acum, lăsând glumele la o parte, în principal nu putem iriga din cauza lipsei accesului la apă. În România este o utopie să crezi că poţi iriga 9,65 milioane de hectare de teren arabil. Se pot iriga 2,5 spre maximum 3 milioane de hectare. Dar vedem şi acum, râurile au debite foarte mici, Dunărea are debite istorice mici, există momente în care efectiv nu poţi trage apă. Iar noi irigăm din canalele de desecare. Dacă n-am avut precipitaţii suficiente, nici apă n-am avut foarte multă în canalele de desecare. Chiar acum pun lac de acumulare pentru irigaţii în spatele fermei, chiar acum am în desfăşurare proiecte ce însumează aproape 1.000 de hectare de irigaţii şi, cu timp, cu mult efort financiar, logistic şi intelectual, vom avea o suprafaţă decentă irigată în următorii 4-5 ani.

Reporter: Aveţi perdele de protecţie, forestiere. Aduc acestea beneficii culturilor agricole?

Alexander Degianski: Avem peste 550 de hectare de plantaţii. Unele dintre ele, trupuri de 40-50 de hectare, altele, perdele de protecţie, altele, în sistem hibrid agrosilvic. Adică, intercalarea rândurilor de pomi cu agricultura. Acum, ce pot să vă zic? Mereu avem parte de rezultate bune în zonele adiacente culturilor de biomasă, şi chiar dacă nu neapărat acesta este factorul determinant, factorul determinant pentru care am plantat aceste parcele a fost acela că utilizăm terenurile degradate, care oricum nu ne produceau nimic, din contră, aveam dublă pierdere. O dată că băgam banii, şi doi, nu recoltam nimic de acolo. Aşa avem o restructurare a solului, o îmbunătăţire a calităţii solului şi producem lemn care, mai uşor sau mai greu, îl valorificăm.

Reporter: Mai e mult până se termină anul acesta agricol. Credeţi că-l veţi încheia mai bine decât în ultimii ani, care au fost destul de grei pentru agricultura românească?

Alexander Degianski: Acum trebuie să-mi definiţi dvs. ce înseamnă bine.

Reporter: Să fiţi pe profit, un profit care să vă bucure, să vă facă să zâmbiţi așa cum vă face ploaia de acum.

Alexander Degianski: Vă pot zice că ultimii trei ani s-au anulat reciproc. Deci, practic, ultimii trei ai au fost pe un zero barat. Anul acesta, DACĂ, şi acest dacă e scris cu majuscule, bolduit şi cu luminiţe în jur, lucrurile vor evolua normal până la final, rapiţa am închis-o, grâul e aproape închis, deci am o imagine relativ clară, floarea-soarelui o consider o cultură reuşită până în acest moment, dacă preţurile nu o vor lua la vale catastrofic, s-ar prefigura un an decent pentru noi.

Eu, de cele mai multe ori, sunt un om franc şi nu pot fi acuzat de nimeni de vreun fel de partizanat, altfel decât pentru ferme şi fermieri. Am fost luat la mişto de unii şi de alţii, mai puţin sau mai mult importanţi în acest domeniu al agriculturii, dar eu cred că toate aceste anomalii, pentru că aşa sunt, anomalii, dacă acum câţiva ani primeam preţul Matif minus 10-15 euro, acum să ţi se ofere la poarta fermei Matif minus 50-60 de euro, să se considere ca şi cum ar fi normal, daţi-mi voie să nu cred în balivernele acestea şi să fiu îndreptăţit în a crede că există nişte înţelegeri mai bine puse la punct din partea celor care efectiv manipulează stocuri mai mari de cereale.

Reporter: Ce aţi decis cu producţiile? Ştiu că aveţi capacitate de depozitare. Cum v-aţi gândit strategia de vânzare?

Alexander Degianski: Rapiţa am vândut-o la un preţ care să-mi fie mie mulţumitor, grâul îl voi mai ţine, pentru că sunt convins că trebuie să existe un echilibru, pentru că an de an preţul în timpul campaniei este mic, presiunea de recoltare duce la scăderea preţurilor, şi în al doilea rând nu sunt nevoit din punct de vedere financiar să vând grâul, şi n-aş face-o. Şi îi sfătuiesc pe cei care au capacitatea de a depozita şi posibilitatea de a nu vinde, din punct de vedere financiar, pentru că toată lumea are nevoie de bani în aceste perioade, să vândă, dacă nu mai târziu, măcar etapizat. Nu tot deodată.

„Cu toată tristeţea, trebuie să zic că hibrizilor şi soiurilor româneşti nu le-am mai găsit loc în fermă. Din păcate în România, în momentele actuale, cea mai bună calitate este cantitatea.” 

Reporter: S-a micşorat şi perioada de pauză între campanii. Până acum câţiva ani se recoltau culturile de toamnă, se făceau nişte lucrări, mai pleca fermierul un pic în concediu la sfârşit de iulie, început de august. Sunt fermieri care încep semănatul rapiței chiar și înainte de mijlocul lui august...

Alexander Degianski: Nu, eu nu voi mai face greşeala de a semăna rapiţa în august, rapiţa se seamănă în septembrie. Bineînţeles, ne uităm şi noi pe nişte prognoze, dar vedem că toamnele sunt mult mai lungi, în schimb s-a decalat foarte mult recoltatul florii-soarelui şi al porumbului. Adică, când eram copil ţin minte că floarea-soarelui niciodată n-o recoltam în timpul vacanţei de vară, care se termina undeva prin 15 septembrie, de-abia după aceea începeam recoltatul la floarea-soarelui, iar porumbul de cele mai multe ori ne punea probleme mari că nu mai apucam să semănăm grâul. Anul trecut s-a întâmplat la mine în zonă ceva total neverosimil acum câţiva ani, și anume, am recoltat o parcelă de aproape două hectare în 29 iulie. Porumb! Şi este o anomalie totală, iar floarea-soarelui în ultimii ani, perioada ei de recoltat a fost 10-15, maximum 20 august, în condiţiile în care, în fiecare an, începea în 25 august – 1 septembrie.

Personal, sunt relativ conservator în lucrurile care mă satisfac, şi anume am doi hibrizi de floarea-soarelui şi vreo trei de porumb, care an de an se stabilizează în jurul unor valori bune şi care în perioadele mai grave au fost mereu vârfuri. Şi atunci e normal să fiu un pic mai puţin hapsân, să vând blana ursului din pădure şi să îmi pun din start o realizare mai normală, mai mică poate, decât să merg către hibrizi cu potenţiale foarte mari, dar şi cu consum foarte mare de apă sau foarte tardivi.

Reporter: Ce preferaţi, sămânță românească sau străină?

Alexander Degianski: Din păcate, şi cu toată tristeţea, trebuie să zic că hibrizilor şi soiurilor româneşti nu le‑am mai găsit loc în fermă, pentru că nu au cum să concureze cu produsele străine. Şi nu este vina geneticienilor români, nu este vina amelioratorilor români, este vina statului român, pentru că peste 30 de ani cercetarea românească nu că a fost subfinanţată, a fost batjocorită. Şi în momentul în care o firmă multinaţională, precum cele top trei mondial, producătoare de seminţe, alocă pe buget de cercetare-dezvoltare, pe marketing, pe zi, mai mult decât are Institutul de la Fundulea global pe un an, n-ai cum să te baţi cu ea. Şi am dat şanse şi soiurilor de la Fundulea, Glosa, am dat şi soiurilor de la Lovrin, Ciprian şi Biharia, sunt calitative, sunt grozave, dar cantitatea lasă de dorit. Și din păcate în România, în momentele actuale, cea mai bună calitate este cantitatea.

„Nu vreau să reduc cheltuielile, vreau să reduc volatilitatea. Cel mai mult mă interesează să am o predictibilitate şi o stabilitate în venituri, dar şi în cheltuieli.” 

Reporter: Până la urmă, tot la cantitate vă uitaţi, nu neapărat la caracteristicile de calitate...

Alexander Degianski: În fiecare an, imediat după recoltat, vin tot felul de traderi sau intermediari care întreabă: ce calităţi ai la grâu? – 77 hectolitric şi 11 proteină. – Ăla e grâu furajer! Şi nu vând. Dar în ianuarie se întorc, vin la fermă şi-l iau panificabil, şi nu mai fac nazuri. Sau la porumb. Aflatoxină, nu-mi ia nimeni porumbul, însă după trei luni e perfect porumbul, aceiaşi traderi. La floarea-soarelui, n‑are nu ştiu ce conţinut – Nu. Este totul un joc şi o cacealma de cele mai multe ori a traderilor cu fermierii, pentru că ştiu că în România realitatea este că fermierii au nevoie de bani cât mai repede.

Reporter: Şi, până la urmă, dvs., pentru a avea profit, urmăriţi să cheltuiţi cât mai puţin, vă manageriaţi cheltuielile astfel încât să ieşiţi pe un plus.

Alexander Degianski: Asociatul meu zice un lucru foarte mare, şi anume că un milion de euro bine cheltuiţi e mult mai bine decât o mie de euro prost cheltuiţi. Nu vreau să reduc cheltuielile, vreau să reduc volatilitatea. Cel mai mult mă interesează să am o predictibilitate şi o stabilitate în venituri, dar şi în cheltuieli.

„Terenurile care înainte erau poate cele mai căutate, terenuri nisipoase, cu permeabilitate mai mare, acum fuge toată lumea de ele ca dracu de tămâie. Terenurile negre, argiloase, cu capacitate mai mare de a reţine apa, dau producţii acum.” 

Reporter: Cum vedeţi viitorul agriculturii? Mai ales pentru tinerii care acum intră mai adânc în afacerile familiilor.

Alexander Degianski: Viitorul agriculturii româneşti şi europene va fi unul al schimbărilor, al schimbărilor de mentalităţi, tehnologii şi culturi. Pentru că, dacă acum 20 de ani, în zona Lovrin, Grabaţ, Comloş, nimeni nu-şi punea problema că nu face producţii de la 10 tone de porumb în sus fără mari eforturi, iată că acum, după atâta secetă prelungită, se întâmplă să nu recolteze nimic în anumite zone. Şi terenurile care înainte erau poate cele mai căutate, terenuri nisipoase, cu permeabilitate mai mare, acum fuge toată lumea de ele ca dracu de tămâie. Terenurile negre, argiloase, cu capacitate mai mare de a reţine apa, dau producţii acum, pentru că aşa este firesc.

Iar în privinţa fermierilor tineri, desigur, cei care moştenesc o fermă ar trebui să înţeleagă valoarea terenului, a fermei şi a businessului. Chiar mai mult, ar trebui să înţeleagă cât de norocoşi sunt să moştenească aşa ceva, pentru că, la modul cel mai obiectiv vorbind, astăzi, acum, un absolvent, un tânăr care nu are nimic pe numele lui în afară de voinţa de a face agricultură, este aproape imposibil să ajungă la un nivel de performanţă. Au trecut anii în care terenul era disponibil, utilajele erau relativ simple şi ieftine, în care inputurile erau ieftine şi desfacerea era relativ stabilă. Acum să porneşti o fermă de familie, şi eu consider o fermă de familie care are doar agricultură mare, deci excludem zootehnia sau legumicultura, sau procesarea, strict cultură mare, trebuie să ai undeva la 150 de hectare ca să poţi să-ţi susţii familia. Iar ca să porneşti cu aşa ceva, ai nevoie de mulţi bani pentru utilaje, arendă, inputuri şi capital de lucru în general.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – august 2025

Abonamente, AICI!

Maria Boldurescu din raionul Călărași, Republica Moldova, implementează cu succes proiectul „Colectarea și valorificarea apei pluviale pentru crearea grădinii Bee Paradise”, acesta câștigând locului trei la TalentA 2023, programul de granturi educaționale derulat de compania Corteva Agriscience.

Prin acest proiect de apicultură sustenabilă din comunitatea Călărași, Maria Boldurescu nu doar asigură surse de hrană pentru propriile stupine, ci contribuie și la productivitatea culturilor din regiune, sporind recoltele de fructe, legume și plante oleaginoase esențiale pentru fermierii locali.

În centrul „Bee Paradise” se află refacerea și extinderea bazei apicole, menită să diversifice sursele de hrană pentru albine și să asigure sustenabilitatea stupinelor pe tot parcursul anului prin crearea unei pepiniere de Evodia, arborele mierii, și integrarea de culturi melifere complementare. „Proiectul ne-a consolidat semnificativ reziliența împotriva condițiilor climatice nefavorabile, în special a secetei și a stresului termic, care se agravează de la an la an. Cu sprijinul financiar al Corteva am putut achiziționa un rezervor de 5 tone pentru colectarea apei de ploaie, care ne ajută să irigăm pepiniera de arbori meliferi”, explică Maria Boldurescu.

Privind spre viitor, ea își dorește să planteze arborii pe un teren dedicat, să asigure îngrijirea lor până la înflorire, apoi să transforme zona într-un spațiu multifuncțional: mutarea stupinelor la fața locului, însămânțarea de plante melifere între rândurile de arbori și, în cele din urmă, promovarea locului ca destinație de turism rural.

În plus, impactul pe termen lung pe care Maria îl urmărește depășește propria fermă, viziunea sa fiind profund ancorată în sustenabilitate: „Marea schimbare pe care vreau să o aduc este în mentalitatea oamenilor, prin încurajarea cultivării cât mai multor surse melifere. Astfel de acțiuni mici creează surse alternative de hrană pentru albine și reduc costurile de întreținere a stupinelor. Personal, am simțit puterea de a aduce o schimbare pozitivă datorită sprijinului Corteva”.

Prin conservarea apei, reducerea deșeurilor și adaptarea practicilor agricole la provocările climatice, proiectul se aliniază obiectivelor globale pentru o agricultură rezilientă. În același timp, demonstrează cum femeile din mediul rural pot transforma ideile în modele de afaceri cu impact real asupra comunității. „Femeile din agricultură muncesc astăzi cu perseverență și cu determinarea de a reuși, indiferent de obstacole. Cred că, valorificând oportunitățile și eficientizând munca noastră, putem crea beneficii pentru toată lumea. Am avut onoarea de a fi printre primele participante din Republica Moldova la programul TalentA. Cursurile bine structurate și coerente au reprezentat o experiență unică și valoroasă pentru mine, deoarece abia începem drumul nostru în agrobusiness”, spune Maria Boldurescu.

Sprijinirea femeilor în agricultură este o investiție în viitorul unor sisteme alimentare reziliente, incluzive și durabile. Cu această viziune, compania internațională de știință și tehnologie agricolă Corteva Agriscience susține noua generație de femei lideri prin inițiative precum TalentA, un program de granturi educaționale care, în ultimii cinci ani, a sprijinit deja peste 300 de femei din România și Republica Moldova.

Proiectele dezvoltate de participantele TalentA pe parcursul studiilor au ca scop sprijinirea comunităților locale în diverse moduri.

„Prin programul educațional TalentA am fost martori la transformări extraordinare pentru femeile care pornesc de la o simplă idee și o dezvoltă în proiecte cu un real impact social și de mediu. Fiecare participantă demonstrează cum cunoștințele combinate cu curajul pot schimba în bine comunitățile rurale. Corteva Agriscience va continua să fie alături de aceste femei, deoarece succesul lor consolidează nu doar fermele proprii, ci întregul sector agricol”, punctează Maria Cîrjă, Marketing Manager Corteva Agriscience România și Republica Moldova.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Agricover Holding SA anunță rezultate robuste pentru primul semestru al anului 2025, cu un profit net de 62,7 milioane lei (+55% YoY) și o creștere de 5,1% a veniturilor consolidate. Performanța reflectă modelul de afaceri Agricover, construit în cei 25 de ani de activitate și centrat pe fermieri, oferindu-le finanțarea necesară și inputurile agricole care contribuie la optimizarea costurilor de producție.

Anii 2023 și 2024 au fost dificili pentru sectorul agricol local, iar 2025, deși cu producții peste medie, a adus prețuri relativ scăzute la valorificarea recoltelor. În acest context, veniturile fermierilor continuă să fie reduse, amplificând presiunea pe lichiditate, deja o problemă cronicizată. În paralel, schimbările climatice își fac simțită tot mai mult prezența: seceta afectează acum doi-trei ani din cinci, față de unul din cinci, în special la culturile de primăvară, ceea ce determină schimbări în structura culturilor, trecerea de la porumb spre grâu, orz și rapiță.

„Agricultura traversează un paradox: recolte mai bune, dar venituri reduse și lichiditate limitată. În acest context, Agricover a crescut portofoliul de credite la 3,84 miliarde lei, ajungând la o cotă de 7,8% din finanțarea agriculturii din România, și a readus segmentul de distribuție de inputuri agricole pe profit, cu venituri de 0,85 miliarde lei. Aceste rezultate arată că modelul nostru integrat funcționează, punând la dispoziție capital, inputuri și soluții digitale de finanțare, astfel încât fermierii să poată continua să producă sustenabil și competitiv”, a declarat Liviu Dobre, CEO Agricover Holding SA.

Segmentul finanțare: Capital de lucru și investiții ca motor al dezvoltării ecosistemului agricol

• Valoarea brută a creditelor și avansurilor acordate: 3,84 mld. lei, +14,3% YoY

• Cotă de piață: 7,8% din finanțarea agriculturii în România

• Rata creditelor neperformante: 3,2%, sub media pieței

• Profitul înainte de impozitare pe segmentul finanțare: 61,5 mil. lei (+2,2% YoY)

Într-o piață în care finanțările bancare au stagnat, Agricover a crescut portofoliul prin expuneri mai mari per client (+16,7% YoY), fiind unul dintre principalii furnizori de lichiditate pentru fermieri. Soluțiile de creditare au fost calibrate pe ciclurile agricole și pe nevoia urgentă de capital de lucru, confirmând strategia companiei de a menține agricultura în mișcare susținând fermierii să-și continue activitatea de producție.

Segmentul distribuție de inputuri agricole: Profitabilitate prin adaptare la context

• Venituri totale: 0,85 mld. lei, +5,1% YoY

• Profit operațional pe segmentul distribuție inputuri: 16,8 mil. lei (vs. pierdere de 4,3 mil. lei în primul semestru din 2024)

• Creșterea veniturilor în categoriile principale: produse de nutriție a culturilor (+21,7%) și produse de protecție a plantelor (+12,6%)

După un an 2024 marcat de presiuni, segmentul de distribuție de inputuri agricole a revenit pe profit datorită, în principal, unui model de distribuție flexibil, care permite companiei să ofere prețuri mai mici fermierilor locali, dar și a unei cereri mai stabile. Portofoliul a fost adaptat astfel încât să ofere fermierilor inputuri esențiale la prețuri competitive, sprijinindu-i să își mențină productivitatea chiar și cu bugete restrânse.

Poziție financiară solidă a Grupul Agricover

Activele totale au crescut la 4,98 miliarde lei (+25% vs. decembrie 2024), iar capitalurile proprii la 782 milioane lei. Structura de finanțare diversificată (bănci locale, instituții internaționale și obligațiuni) a asigurat stabilitate și flexibilitate, permițând grupului să susțină nevoile de finanțare a fermierilor.

Perspective

Agricover își propune să continue creșterea constantă și să rămână un finanțator de referință pentru agricultura românească, sprijinind fermierii printr-o combinație de finanțare, inputuri agricole și soluții digitale de finanțare adaptate noilor realități din sector.

„Viitorul agriculturii va fi definit de volatilitate climatică și economică, de presiuni permanente pe lichiditate și de nevoia de a accelera adaptarea tehnologică. În acest peisaj, finanțarea rămâne fundamentul dezvoltării întregului ecosistem agricol. De-a lungul celor 25 de ani, rolul nostru a fost acela de motor care pune în mișcare ecosistemul agricol, oferind fermierilor stabilitate și resurse pentru a-și continua dezvoltarea cu încredere”, a punctat Liviu Dobre, CEO al Agricover Holding SA.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!