sector agroalimentar - REVISTA FERMIERULUI
Miercuri, 06 Octombrie 2021 17:53

O reformă foarte radicală

Am purtat recent o discuție cu domnul Achim Irimescu, ministru plenipotenţiar la Reprezentanţa permanentă a României de la Bruxelles, despre mai multe aspecte ce privesc agricultura de pe la noi, dar și de pe plan european sau mondial. O discuție pe care cu siguranță o veți considera foarte interesantă. 

Reporter: Începem dialogul nostru cu o temă foarte fierbinte, cu întâlnirea Consiliului Agrifish în care s-a ajuns şi la un acord în privinţa Politicii Agricole Comune şi cum să fie cuprinsă în cadrul Politicii Agricole Comune strategia privind Pactul Verde European şi, sigur, cealaltă strategie privind Biodiversitatea. Se propusese iniţial un procent foarte mare, era ca o sperietoare pentru bugetul fiecărei ţări membre a Uniunii Europene, dar iată că s-a ajuns la procente şi o perioadă de tranziţie acceptate de toate statele Uniunii.

Achim Irimescu: Da, aşa este, a fost un Consiliu lung, de două zile, şi s-au discutat aspectele cele mai sensibile ale reformei. Acordul realizat între Consiliu şi Parlamentul European este unul politic, acum s-a intrat în faza în care se fac ultimele corecţii tehnice. Şi nu vă ascund faptul că şi noi, România, încă avem câte ceva de reglat, pentru a ajuta fermierii să facă faţă cât mai uşor noilor provocări, pentru că, aşa cum aţi menţionat, viitoarea Politică Agricolă Comună – perioada va fi 2023-2027 – vine cu provocări foarte mari pentru fermieri, pentru că, referindu-mă strict la Pactul Verde European sau Green-Deal, cum i se spune la Bruxelles, şi cele două strategii „De la fermă la furculiţă” sau la consumator şi Biodiversitate vin cu ţinte foarte înalte pentru producţia agricolă europeană. Concret, se propune ca până în 2030 să se reducă pesticidele cu 50%, iar pesticidele periculoase cu alţi 50%, deci o ţintă foarte ambiţioasă, care presupune în mod cert, cel puţin în prima fază, o reducere a producţiei agroalimentare europene, pentru că ştim bine că producţiile se reduc în general destul de mult în urma faptului că nu se mai folosesc pesticide, aşa cum se întâmplă în prezent.

O altă ţintă este reducerea cu 20% a îngrăşămintelor de sinteză, şi aceasta este foarte pretenţioasă, să spunem, dar mai este una extrem de complicată, cea a reducerii utilizării antibioticelor, antimicrobienelor, cum le spune noi, în sectorul animal, cu 50%. Şi cultivarea a 25% din suprafaţa Uniunii Europene cu agricultură organică.

România are undeva până în 3% din suprafaţă agricultură organică sau bio, vorbim despre cea certificată, că altfel România are în zona bio toată suprafaţa de la deal şi munte, dar nu discutăm despre asta, pentru că la nivel organic se discută doar de producţia certificată. În România, estimările arată că nu poate urca la mai mult de 10%, având acest nivel de la care porneşte. Apoi, nu trebuie uitat un fapt esenţial, producţia biologică trebuie să meargă mână în mână cu cererea de produse bio. Deja au apărut probleme, în Austria, spre exemplu, unde s-a depăşit cota de 25%, practic 26% din agricultura austriacă este agricultură bio şi am participat la niște videoconferinţe în care fermierii austrieci se plâng că din cauza faptului că a crescut foarte mult oferta în raport cu cererea se reduc preţurile şi fermierii sunt, mulţi, în prag de faliment. Deci o chestiune extrem de delicată şi, aşa cum spuneam, foarte ambiţioasă această ţintă.

Dar, revenind la corelaţia dintre Green Deal şi cele două strategii, trebuie precizat faptul că Parlamentul European a insistat ca în evaluarea de către Comisie a planurilor strategice – pe care le pregătesc statele membre şi trebuie să le transmită pentru aprobare la 1 ianuarie 2022 la Comisia Europeană, care are opt luni pentru a le aproba, şi care se vor aplica de la 1 ianuarie 2023 – să aibă în vedere introducerea acestor ţinte foarte ambiţioase din cele două strategii care fac parte din Green Deal. Sigur, Consiliul de miniştri s-a opus puternic, justificat pe faptul că aceste strategii în acest moment sunt doar strategii, adică nu sunt regulamente și deci nu există o bază legală. În final nu s-a introdus ca o condiţie esenţială pentru aprobarea planurilor strategice ca statele membre să treacă deja în planul strategic modul în care vor reuşi să atingă aceste ţinte până în 2030, pentru că sigur nu poţi să-ţi imaginezi că dacă pornim din 2028 până în 2030 vom atinge aceste ţinte, deci este evident că va trebui pornit mult mai din vreme pentru a atinge aceste ţinte înalte. Şi în acest context s-a prins în textul regulamentului ca statele membre să abordeze ţintele din cele două strategii în planul strategic, dar aplicarea efectivă să se facă în momentul în care se adoptă baza legală, deci regulamentele pentru ţintele din cele două strategii, „De la fermă la consumator” şi strategia pentru Biodiversitate. Comisia şi-a propus să le adopte până în 2023 inclusiv.

Reporter: Domnule ministru, la Bruxelles se discută pe marginea procentelor medii de utilizare atât a pesticidelor, a îngrăşămintelor, cât şi a antibioticelor în hrana animalelor. În România, noi suntem la un sfert din procentul mediu al multor țări europene. Cum se va lua în calcul pentru fiecare ţară? Există o direcţie în acest sens? Fiecare ţară va lua, probabil, în calcul media de la nivelul european sau cum?

Achim Irimescu: Sigur, şi noi ne-am pus această întrebare şi, ca urmare, în Consiliul de miniştri, nu doar România, ci şi alte state membre au ridicat această chestiune, iar Comisia a fost de acord şi, în final, Parlamentul European, ca fiecare stat membru să aibă în vedere nivelul de la care porneşte. Pentru că dacă ţinem seama de faptul că utilizarea pesticidelor la nivel european mediu este cam 2,6 kg substanţă activă pe hectar, iar România se situează undeva la 0,6 kg, atunci sigur că înseamnă 50% reducere în Germania ceva şi în România altceva. Pentru că, în final, noi suntem oricum sub 50% faţă de ce ar însemna reducerea în state care stau mult mai prost, să spunem, decât România, din acest punct de vedere. Şi, cu certitudine, toată lumea a fost de acord ca să se ţină cont de situaţia exactă din fiecare stat membru. Dacă vă uitaţi, există pe site-ul DG Agricultură o hartă cu nitraţii, de exemplu, şi o să vedeţi acolo că România este pe verde, iar state din vest precum Belgia, Olanda mai ales, dar chiar şi Germania sunt roşii, pentru că au fost perioade lungi în care ei au neglijat problema nitraţilor şi acum stau mult mai prost decât România. Deci avem avantaje din acest punct de vedere, fără doar şi poate.

Reporter: Cu alte cuvinte, există posibilitatea ca România să nu reducă, pentru că n-are de unde să mai reducă, pentru că dacă am ajunge să mai reducem în continuare ar însemna să nu mai producem cereale sau hrană, să nu mai putem apăra plantele de boli şi dăunători, iar în cazul animalelor la fel. 

Achim Irimescu: Absolut. Dar sigur, probabil că un mic gest va trebui să facă şi România, nu 50%, poate 5% să zic, nu ştiu, e greu de pronunțat în acest moment, dar trebuie spus un lucru: utilizarea redusă a pesticidelor va constitui cu certitudine un avantaj competitiv, România se pregăteşte pentru viitor şi va produce culturi cu aport redus de pesticide şi atunci şi la export sau la punerea pe piaţa mondială a produselor din România producătorii români vor fi avantajaţi, pentru că oriunde va fi cartea de vizită: România utilizează pesticide în proporţie mai redusă decât alte state membre.

Reporter: Practic, ţinta noastră ar fi ca până în 2030 să ajungem la 20-25% de suprafață agricolă ecologică certificată, deşi noi avem cred peste jumătate din suprafaţă, cum aminteaţi şi dvs., în zona de deal şi de munte cu siguranţă aşa este, dar ne trebuie patalamaua. Ce facem în sensul acesta? Am putea să venim cu o susţinere mai mare în sprijinul celor care vor să treacă la agricultura ecologică?

Achim Irimescu: Asta este cheia de fapt, deci soluţia ar fi ca fie din bani europeni, fie din bani naţionali, dar cel mai la îndemână ar fi din bani europeni, să se găsească o soluţie să se plătească certificarea, deci pentru micii fermieri din zonele de deal şi de munte, care nu au mijloace nemaipomenite, să se acorde sume pentru certificare, dar, desigur, şi pentru producători medii şi mari, pentru că în noul timp de intervenţie, să spunem eco-schemele, sunt foarte multe posibilităţi de finanţare în condiţiile în care dovedeşti că ceea ce aplici are impact favorabil de mediu şi climă. Am să vă dau un exemplu foarte interesant, care la prima vedere ar putea părea unora chiar ilar: pot fi introduse ca eco-scheme de către fermieri inclusiv activităţile de monitorizare a polenizatorilor. Deci dacă mă apuc şi număr polenizatorii, pot să primesc bani pentru aşa ceva, că intră la impact de mediu favorabil. Deci cu certitudine eu aş vedea şi partea de certificare introdusă în acest sens, pentru a facilita creşterea suprafeţei cultivate ecologic în România.

Reporter: Din păcate, până în prezent aş putea spune că a scăzut suprafaţa, ştiu că ajunsesem aproape la 5-6%, erau optimişti organizaţiile profesionale din sectorul bio din România, dar după aceea nu ştiu ce s-a întâmplat că am luat-o la vale, înapoi, din păcate.

Achim Irimescu: Sigur, e posibil. Nu comentez în ceea ce priveşte nivelul de plată al certificării, care cu certitudine a crescut faţă de momentul în care a demarat România creşterea producţiei ecologice, dar toate sigur sunt legate de piaţă şi pe măsură ce producătorii şi consumatorii înţeleg cu adevărat importanţa agriculturii ecologice, pentru că la prima vedere spre exemplu ne întrebăm „ok, la pesticide reducem, sunt pesticide specifice agriculturii ecologice, să spunem că impactul este foarte favorabil pentru sănătatea omului, dar ce importanţă ar avea, să spunem, la producţia animală?”. Şi acolo, sigur, trebuie menţionat, este interzisă utilizarea antibioticelor, pe care, ştiţi bine, ştim bine cu toţii că la nivel mondial sunt întrebări foarte delicate în ceea ce priveşte rezistenţa la antimicrobiene şi riscul ca la un moment dat bolile să se adapteze viruşii, astfel încât să nu mai fim protejaţi de antibioticele actuale. De aici şi tendinţa de a reduce cât mai mult utilizarea antibioticelor, inclusiv în producţia animalieră. Deci şi la agricultura ecologică din domeniul animal sunt cu certitudine benefice.

Reporter: Aţi amintit ceva mai devreme de eco-scheme, bătălia mare a fost dusă pe procentul care să fie din bugetul alocat pe fiecare Program Naţional Strategic pentru eco-scheme, era ca o sperietoare ideea ca eco-schemele să fie obligatorii pentru stat, dar nu şi pentru fermieri, şi ca atare o mare parte din buget să se întoarcă înapoi la Comisie. S-a ajuns la acordul acesta de creştere treptată. Să reamintim cum se va întâmpla din 2023 în fiecare Program Naţional Strategic.

Achim Irimescu: După cum ştim, iniţial Comisia nu prevăzuse pentru eco-scheme un procent anume şi a fost o singură prevedere ca măsurile benefice pentru mediu şi climă să se ridice pe ansamblu, atât pe partea de plăţi directe, cât şi pe dezvoltare rurală, deci cei trei piloni ai Politicii comune, la 40%. Iniţial s-a zis 10% pe plăţi directe şi 30% pe dezvoltare rurală. Ulterior Parlamentul European a venit cu propunerea să fie 30% din bugetul plăţilor directe alocat în fiecare an eco-schemelor şi Consiliul a votat în octombrie la Luxemburg 20%. Parlamentul a insistat şi până la urmă s-a ajuns la cifra medie între Parlament şi Consiliu, de 25%. 25%, sigur, în cazul României înseamnă o sumă substanţială, circa 475 de milioane de euro pe an. Acum, cum se aplică – iarăşi noi am vrut să evităm pierderea în primii ani, pentru că, ştiţi, până demarează politica, totdeauna sunt dificultăţi, până stabileşti lista eco-schemelor, până când în Planul strategic stabileşti sumele, pentru că sumele care se stabilesc pe eco-scheme se stabilesc în funcţie de pierderile de venit ale fermierului, deci în cazul în care fermierul Popescu a decis să aplice o eco-schemă, el trebuie să-şi facă clar socoteala cât pierde aplicând această eco-schemă şi cu cât va fi rambursat de către statul membru în cauză din bani europeni. Şi atunci trebuie făcute calcule foarte exacte, pentru a nu risca ca până la urmă fermierii să nu aplice şi banii să fie rambursaţi la Bruxelles. De aceea este o sarcină foarte delicată în acest sens pentru statele membre, dar sigur trebuie menţionat şi faptul de care spuneaţi, că deşi eco-schemele sunt obligatorii pentru statele membre, dar nu pentru fermieri, în general fermierii sunt şi ei interesaţi, pentru că fără eco-scheme, deci dacă scoatem din cele 1,9 miliarde euro plăţi directe anuale pentru România, scoatem 25%, cei 475 de milioane, atunci plata pe hectar se reduce mult şi niciunui fermier nu-i convine să primească mult mai puţin pe hectar, deci cu certitudine implicit fermierii vor fi interesaţi să aplice eco-scheme. Eu aici văd aşa, ca o ecuaţie: fermierii medii şi mari ar fi cei mai în măsură să aplice eco-scheme şi să utilizeze aceşti bani, iar fermierii mici să primească, trebuie să reamintim că a crescut reducerea plăţilor pentru fermierii medii şi mari, nu se aplică plafonare, dar se aplică 10% faţă de 5% cât e în prezent plata redistributivă, deci se taie la fermierii de peste 30 de hectare 10% – bine, am înţeles că Ministerul Agriculturii doreşte să aplice gradual, 8-10% la cei care au 31-32 de hectare şi câteva procente la cei cu suprafeţe mici şi creştere graduală, astfel încât pe medie să fie 10%. Şi atunci micii fermieri se echilibrează cu aceste plăţi redistributive, iar fermierii mari cu eco-schemele. Deci cam aşa ar sta lucrurile. Totuşi, pentru a nu risca să pierdem, am reuşit la Consiliu să introducem pentru primii doi ani o perioadă „de învăţare”, i-am zis noi, în care statul membru are o flexibilitate să compenseze cu nerealizarea în Pilonul I, Plăţi directe şi măsuri de piaţă, cu Măsuri de mediu şi climă în Pilonul II, Dezvoltare rurală.

Reporter: Deci 2023-2024, ca an de implementare.

Achim Irimescu: Exact. Şi mai e o posibilitate: statul membru care a realizat, în loc de 25%, 20% poate în primii doi ani să mute aceste cinci procente către alte măsuri, pentru că spre dezvoltare rurală nu se poate muta, pentru că ştiţi, la Dezvoltare rurală banii se folosesc multianual, iar la Plăţi directe în fiecare an, deci nu se pot muta banii din una în alta. Deci sunt, să spunem, create nişte condiţii ca să se evite cel puţin în primii ani dezangajarea, returnarea de fonduri importante la Bruxelles, să sperăm că fermierii vor reuşi să acceseze eco-scheme cât mai bine gândite şi plătite astfel încât în final România să fie câştigătoare şi nu pierzătoare, pentru că, cu certitudine, cine va folosi banii va rămâne competitiv pe piaţă.

Reporter: Aş vrea să ne referim în continuare puţin şi la ce înseamnă partea de Strategie către biodiversitate. Cam cum se vede la Bruxelles implementarea acesteia?

Achim Irimescu: Această strategie propune ca 10% din suprafaţă să fie dedicată biodiversităţii. Sigur, o propunere care pare un pic ciudată, care presupune, şi deja am văzut aplicată în Belgia, să se lase o fâşie la marginea lotului, pe care nu se cultivă nimic, nu se utilizează pesticide şi acolo se dezvoltă şi insecte, şi plante, şi alte vietăţi, să spunem, deci biodiversitate. De la ce a pornit? Sigur, România stă mult mai bine decât alte state membre, dar un studiu din Germania spunea că în Germania din anii ’90 până acum insectele zburătoare s-au redus cu 75%. Deci, ca o paranteză, eu în Belgia de 15 ani n-am auzit cucul niciodată... vă imaginaţi. Din fericire, România stă mult mai bine la asta.

Reporter: Şi când mergeţi pe autostradă parbrizul e curat.

Achim Irimescu: Trebuie să mergi mult până să se murdărească.

Reporter: La noi n-ai nicio şansă să-l menţii curat.

Achim Irimescu: Ceea ce demonstrează că încă avem biodiversitate şi asta este foarte important pentru România şi, sigur, să nu uităm faptul că România stă bine din multe puncte de vedere, dar există şi partea cealaltă, că avem atâta biodiversitate, încât la un moment dat noi suntem numărul unu, de exemplu, la numărul de urşi în Uniunea Europeană.

Reporter: Da, şi tot avem probleme cu implementarea legislaţiei pentru a menţine un efectiv normal.

Achim Irimescu: Da, sigur, dacă amintim că Elveţia a ucis ultimul urs în o mie optsute optzeci şi ceva şi că acolo turiştii nu sunt afectaţi de animale periculoase, carnivore, atunci înţelegem de ce în vestul Europei se insistă ca România să păstreze cât mai multe astfel de animale.

Reporter: Bine, acum eu fac o glumă, păstraţi voi că venim la voi... la noi nu. Ideea este că noi avem la fel de mulţi sau poate chiar mai mulţi mistreţi şi avem o problemă legată de evoluţia pestei porcine, pe de o parte, pe de altă parte este vorba şi de pagubele pe care le provoacă aceştia în culturi şi sunt zone în România unde fermierii au renunţat la a mai cultiva porumb sau cartofi, sau orice altceva pentru că nu au cum să facă faţă distrugerilor pe care le provoacă aceste animale.

Achim Irimescu: Da, aşa este, este o problemă, pentru că la un moment dat ne întrebăm: noi ţinem biodiversitatea, dar atunci când sunt populaţii care cresc foarte puternic, se intră în conflict nu doar cu omul, dar şi în regnul animal. Pentru că, spunea cineva într-o conferinţă, totdeauna vor vedea bunăstarea animalelor carnivore, dar nimeni nu se întreabă de bunăstarea bietelor oi şi vaci care sunt ucise de aceste animale, deci ştim bine că de multe ori sunt animale crescute de om care sunt vânate şi în acest context avem mari discuţii de respectare a condiţiilor de bunăstare atunci când fermierul le creşte, dar uităm acest lucru atunci când animalele mari carnivore vin şi „sacrifică” nu doar un animal, ci un număr important care nu este doar o pagubă pentru fermier. Dacă ne referim la bunăstare, ar trebui să avem în vedere şi acest aspect.

Reporter: Pe final, să vedem ce este pe agenda Parlamentului European şi a Comisiei Europene.

Achim Irimescu: Dacă avem în vedere că Reforma are acordul politic al celor două instituţii, colegiuitorii europeni, Consiliul şi Parlamentul European, atunci este clar că în această toamnă se vor întâmpla, referitor la reformă, două lucruri foarte importante. Unu: atât în Comisia pentru agricultură din Parlament, cât şi în plen, va fi votul final în această toamnă, pe textele finalizate, şi în octombrie, aşa cum spuneam, se speră să se publice în Jurnalul oficial al Uniunii Europene cele trei regulamente ale reformei. Dar să nu uităm că în paralel trebuie să se întâmple ceva şi tot procesul adoptării reformei este întârziat, a durat mai bine de trei ani şi s-a intrat efectiv în criză de timp, pentru că în paralel trebuia să meargă adoptarea actelor delegate şi de implementare pe care Comisia este delegată, împuternicită să le adopte, şi în discuţiile pe care le-am avut recent cu Comisia Europeană a rezultat că abia la începutul anului viitor vor putea fi publicate, ceea ce pune mari dificultăţi statelor membre în ceea ce priveşte finalizarea planurilor strategice, pentru că sunt deja state membre care au cerut amânarea termenului de predare a Planului strategic la Comisie, care e prevăzut, spuneam, la 1 ianuarie 2022, pentru că neavând şi actele de implementare şi delegate, nu ştiu toate detaliile pentru reformă. Deci este justificată cererea unor state membre de a revedea puţin termenul acesta. Unii au propus o lună, două luni amânare, dar pe de altă parte trebuie avut în vedere şi reversul, amânarea prezentării Planurilor strategice la Bruxelles la Comisie pentru adoptare va crea probleme, pentru că Comisia are 8 luni pentru a adopta toate cele 27 de Planuri strategice ale statelor membre – mă rog, mai multe, pentru că statele de tip federal au un plan la nivel federal şi tot aşa, pe landuri, pe regiuni au alte Planuri strategice. Şi în acest context, ideea de bază este: în momentul în care se adoptă, să sperăm în 8 luni, statele membre vor trebui să realizeze programul, softul, să spunem, pentru a aplica noua Politică Agricolă Comună, şi vă amintiţi în 2016 câte eforturi s-au făcut pentru a reuşi să plătim la timp, pentru că a fost o întârziere în realizarea softului. De aceea trebuie avut în vedere un lucru esenţial, adoptarea cât mai rapidă a actelor delegate şi implementare, prezentarea cât mai rapidă a planurilor strategice, adoptarea lor cât mai rapidă de către Comisie, astfel încât statele membre să aibă timp ca până la 1 martie 2023, când fermierii trebuie să-şi depună cererile de plată, pentru ei să fie foarte clar ce eco-scheme aplică şi ce măsuri aplică, astfel încât să nu rişte să nu primească bani pentru 2023, pentru că plăţile regulate, cum spunem noi, încep la 1 decembrie 2023 pentru anul 2023. Deci este într-adevăr un întreg şir de termene legate, corelate, care riscă altfel să pună mari dificultăţi fermierilor în accesarea fondurilor necesare, pentru că, în opinia mea, fondurile pe politica agricolă viitoare vor fi cu atât mai necesare fermierilor, având în vedere dificultăţile introduse, noile cerinţe introduse de către reformă şi saltul pe care trebuie să-l facă la nivel european. Vă reamintesc şi sloganul acestei Politici Agricole Comune, „trebuie să trecem la o agricultură durabilă, sustenabilă din punctul de vedere al mediului şi climei”, deci sunt într-adevăr cerinţe foarte mari şi fermierii au nevoie cu certitudine de consultanţă agricolă pentru a face faţă noilor cerinţe. Şi de aici vă imaginaţi tot lanţul care trebuie pus la punct pentru a sprijini efectiv fermierii şi a face faţă noilor cerinţe.

Reporter: Aţi amintit de consultanţă, consultanţă care ar trebui susţinută tot din fondurile europene, nu?

Achim Irimescu: Se poate susţine şi din fonduri europene, şi din buget naţional. Dar şi cum e legislaţia actuală, se pot, de exemplu, stabili firme de consultanţă privată, la care suma iniţială este 200.000 de euro, sigur, trebuie să ai specialişti, trebuie să fie bine informaţi, care să reuşească să-i sprijine pe fermieri. Şi în plus, trebuie amintit un alt factor foarte important, importanţa cercetării şi inovării, pentru că fără introducerea utilajelor moderne... şi am văzut în Belgia, într-o fermă, un utilaj care poate reduce utilizarea pesticidelor până la 92%, dar echipamentele costau undeva către un milion de euro, ceea ce nu este la îndemâna fiecărui fermier, desigur.

Reporter: Practic, tehnologia costă, aşa cum ştim, însă aceşti doi ani de tranziţie, îi putem folosi pentru pregătirea următorilor. Sumele sunt aceleaşi care au fost pe PNDR-ul 2013-2020 din fiecare an, atât pentru plăţi directe, cât şi pentru dezvoltare rurală?

Achim Irimescu: Nu. La nivel european s-au redus cu 15% fondurile pentru dezvoltare rurală şi cu 5% pentru plăţi directe. România nu pierde însă pe plăţi directe datorită convergenţei, adică România a avut plăţi sub plata medie europeană, care e 262-265 de euro pe hectar, şi atunci beneficiază de o nouă creştere. Dacă amintim că în 2016 am avut 170 de euro pe hectar, după aceea a crescut la 195,5 euro pe hectar, iar pe viitoarea perioadă mai creşte cu încă 20 euro pe hectar, şi trebuie amintit că aceşti bani nu-s bani suplimentari, ci se taie din banii altor state membre, de la fermierii din alte state membre, aceasta se numeşte convergenţa externă, adică se tinde către egalizarea plăţilor între statele membre, acesta e procesul, şi România beneficiază, repet, de încă nişte sute de milioane, datorită acestei scheme suplimentare adăugate, deci practic România va ajunge... dacă facem o comparaţie, iniţial România a avut 8,2 miliarde pentru dezvoltare rurală în prima perioadă, 2007-2013, şi de-abia 5,5 miliarde pentru plăţi directe, pe perioada viitoare vor fi 13,4 miliarde pe plăţi directe şi numai 6,8 miliarde pentru dezvoltare rurală. În aceste condiţii, în opinia mea, ar fi foarte bine dacă România ar acorda cu prioritate fondurile de dezvoltare rurală pentru investiţii destinate alinierii noilor cerinţe. Pentru că, aşa cum am menţionat, sunt echipamente foarte costisitoare şi fără sprijin european nu va fi foarte uşor pentru fermieri să acceseze fondurile sau să găsească resursele pentru a achiziţiona echipamentele necesare.

Cred că este cea mai radicală reformă a Politicii agricole comune de când urmăresc eu, din 1992. Sigur, România a aderat abia în 2007, dar este cea mai radicală reformă care schimbă total. Aşa cum vă amintiţi, conceptul actual este trecerea de la conformitate la performanţă, deci nu mai trebuie doar să respectăm nişte standarde, ci să devenim performanţi în ceea ce priveşte clima şi mediul. De aici marea provocare pentru agricultura europeană.

Reporter: Încă o întrebare: ce mai e pe la Vaideeni?

Achim Irimescu: Pe la Vaideeni am fost de curând şi am constatat, din păcate, că munţii nu mai au atâtea oi, ci a mai crescut numărul vacilor, dar pentru păşunile montane rolul oilor este esenţial şi sperăm ca pe viitoarea Politică Agricolă Comună fermierii crescători de ovine să fie încurajaţi să facă transhumanţă. Ştiţi că legislaţia europeană permite finanţarea transhumanţei pentru fermierii care urcă cu oile la munte în fiecare vară şi trebuie să recunoaştem că produsele montane sunt cele mai bune produse din lume, pentru că la munte sunt apă curată, aer curat şi atunci tot ce se produce la munte este de o calitate aparte, de acolo şi denumirea de „produs montan” introdusă în legislaţia europeană, ştiţi foarte bine şi am înţeles că ministrul a făcut eforturi şi sunt peste 2.500 de produse deja cu denumirea de „produs montan” în România.

Interviu publicat în Revista Fermierului, ediția print - septembrie 2021

Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Interviu

Din depărtare nu se văd detaliile, ci, așa cum spune poetul, „luminile luminilor”, ceea ce răzbate prin timp și spațiu până la privitor. Evident că detaliile sunt cele care fac lumina mai puternică, astfel încât să străbată în depărtare. Așa este pentru zona Văii Gurghiului „telemeaua de Ibănești”, singurul brand din România cu denumire de origine protejată la nivel european, iar prin acorduri, și în alte multe state din afara UE.

2

Nicu Bumb, cel care ne-a fost gazdă atunci când am vizitat cele două fabrici unde se face celebra „telemea de Ibănești cu saramură de Orșova”, este, cum se spune, omul bun la toate, este director executiv al fabricii de procesare, dar și omul de marketing, omul de vânzare, omul de teren, cel care ține legătura cu oamenii, face contractele pentru preluarea laptelui și așa mai departe. Nici el nu mai știe ce nu e, zice: „Dumnezeu știe. Trebuie să facem să meargă treaba bine, nu contează funcția pe care o avem, trebuie să muncim, că dacă nu muncim putem să avem funcții, n-avem roade”.

Laptele, adunat de la peste 2000 de gospodării

Noi suntem îndreptățiți să spunem că au. Pentru că de la cum a început totul, la cum e acum e drum lung. Povestea a început la puțini ani după revoluție, mai precis prin 1994, când părinții fraților David și Mircea Todoran începeau, cum s-ar zice, o afacere, adică „a facere” brânză, după o rețetă pe care o știau de la străbunici. (Firma poartă chiar numele celor doi frați, Mir(cea)da(vid)tod(oran) = Mirdatod Prod SRL) Pe atunci prelucrau, în micuța manufactură, 50 de litri de lapte, din care umpleau, în câteva zile, un butoi cu 200 de kilograme de brânză, pe care mergeau și o vindeau la piață, în București. Acum, după multe credite, rate, proiecte europene, au ajuns să proceseze în cele două fabrici, de la Ibănești și Reghin, în jur de 90.000 de litri de lapte. Nicu Bumb a ținut să ne precizeze, cu un fel de mândrie locală, că aproape toată cantitatea de lapte provine de la micii crescători: „85-90 la sută provine de la țăranul cu până la cinci vaci, pentru care singura sursă de venit, la țară, este laptele. Porcul, mielul, vițelul, o dată pe an. Ca să obții bani lunar, doar vaca de lapte. Restul de 10% sunt fermele de subzistență, cu 30-40-50 de capete”. Iar pentru a ne face tabloul complet, ne-a mai pus la dispoziție câteva cifre, pe care le intuiserăm și noi ca fiind foarte mari, dată fiind cantitatea imensă de lapte, adunată cu țârâita – o adevărată filantropie din partea lor: „Numărul de crescători de la care colectăm este de peste două mii, de pe o rază de 60-70 de kilometri pătrați, ce acoperă mai bine de 45 de localități”.

3

Noi nu reușim să ne închipuim ceea ce ei reușesc să facă: să adune atâta lapte de pe coclauri. Pentru că aproape toată cantitatea de lapte (90%) este strânsă de ei. Și pentru ca mirarea să fie și mai mare, adaugă un detaliu: „E foarte greu și cu infrastructura, laptele nu se obține și nici nu se procesează pe autostradă, fermele, toate, sunt pe dealuri, pe câmp, în zone greu accesibile, așa că, zilnic, din 12 cisterne pe care le avem, trei, patru sunt în service”.

O altă problemă pe care ei spun că au rezolvat-o este calitatea laptelui recoltat de la atât de multe gospodării. „Avem centre autorizate sanitar-veterinar în fiecare sat, unde producătorii aduc laptele în maximum 30-40 de minute de la muls. I-am conștientizat și i-am învățat ce înseamnă calitatea laptelui ca materie primă. «Laptele, le-am spus, este un lichid viu pe care trebuie să-l ții în viață până îl aduci la procesare». A fost destul de greu prin 2006-2007 când îi învățam ce înseamnă calitatea laptelui, numărul total de germeni, nu știau ce înseamnă, credeau că-s viermi – giermi – «ce giermi? Că nu există în lapte giermi!» – zic: «Nu, omule, stai, că-s niște bacterii care se dezvoltă, flora bacteriană, dacă dumneata nu o stopezi...» Și a fost destul de greu, după care i-am învățat să vină seara și dimineața să mulgă curat, asta însemnând ca după ce intră în adăpost să spele ugerul la vacă, să-l șteargă, să elimine primele trei jeturi, că acolo e cea mai mare floră bacteriană, fiindcă sfârcul nu se închide, după 2-3 ore în el intră aburul din adăpost, mizerie, acolo se găsește cea mai mare floră bacteriană. I-am învățat să mulgă de 3-4 ori din fiecare sfârc, să-l pună într-o cană, să-l dea la porc, la pisică, la ce vor ei, și să continue un muls igienic într-un vas separat, îl strecoară și în cel mai scurt timp îl golesc în tancul de răcire, unde opresc flora bacteriană prin răcirea laptelui la 3-4 °C.”

Odată cu extinderea capacității de procesare obținută prin investiția de aproape 8 milioane de euro (o treime proveniți din fonduri europene, restul, din împrumuturi și surse proprii) în fostul ICIL de la Reghin, s-au extins și ca arie de recoltare a laptelui, în județul Harghita.

Fabrica de la Reghin are o capacitate de 190 de litri de lapte, dar acum se procesează doar între 40 și 50 de mii de litri de lapte. Deci este loc de creștere. 

4

Produsele lor sunt în marile lanțuri de magazine

Desfacerea este destul de bună, vând cam 80% din produse prin supermarketuri și prin hipermarketuri, în Mega Image, în Penny, în Auchan, în Selgros, fie sub brandul propriu, fie sub mărcile private ale magazinelor. În varianta din urmă au un dezavantaj, pentru că pierd din notorietatea brandului lor, dar câștigă prin faptul că nu mai au taxe și comisioane pe care le solicită hipermarketurile și au și volume mai mari. Mai desfac prin magazinele proprii din județul Mureș și prin câțiva distribuitori locali. Exportul nu este semnificativ, pentru că piețele europene sunt destul de conservatoare și preferă prețuri mai mici chiar dacă produsul e bun. Evident că și la noi este aceeași problemă cu prețul cel mai mic. O capcană în care ne îndeamnă să nu cădem: „Lumea nu se mai uită la ce consumă, eu îi rog pe consumatori să fie foarte atenți când intră într-un supermarket sau într-un magazin să nu se înșele, să lase la o parte ofertele alea orbitoare care au cașcaval la 7 lei kg, ăla, adus de dincolo, pentru 7 lei cred că numai ambalajul, eticheta și transportul, ce-i înăuntru e zero, nu se regăsește prețul, eu pentru un kilogram de cașcaval am nevoie de 12,8 l de lapte la un preț, adus în unitate, de 1,8 lei pe litru, cu tot cu transport, plus 170 de angajați, energie electrică, combustibili solid pentru abur... sunt costuri mari”. 

De altfel, ne-a repetat de nenumărate ori următorul îndemn: „Rog consumatorul să ne cumpere produsele, că în spatele acestor produse fabricate la Ibănești stau aproape 2000 de producători, plus 170 de angajați care de aici își iau salariul. 2000 de crescători de vaci care au o soție, au copii și care la sfârșit de lună – mare parte, 80% din ei, le plătim laptele la 15 zile – își iau banii. Cumpărați cu încredere produse lactate de Ibănești. Nicio zi din cele șapte fără produse lactate de Ibănești. Poftă bună!”.

6

Laptele este ecologic, dar fără patalama

Zona este recunoscută ca fiind una nepoluată, nu se folosesc îngrășăminte și deci produsele obținute în această zonă ar putea fi considerate ecologice, dar asta trebuie certificat. „Tot ce vedeți aici este ecologic, materia primă convențională din zona noastră este sută la sută ecologică. Niciun țăran nu are banul să pună îngrășăminte, aruncă bălegarul lui, fertilizează solul, totul e natural sută la sută, produsul de Ibănești, că e cașcaval, că e telemea, că e brânză de burduf, că e brânză topită, totul este ecologic. Noi suntem ca un șofer care face parcări laterale la milimetru, dar n-avem permisul de conducere. Permisul de conducere fiind țidula aia ecologică.” Ceea ce îi încurcă este modul cum este perceput produsul ecologic la noi. Faptul că nu-i adaugă în preț nimic, deși el investește mai mult, îl face să renunțe pe orice investitor. „Am avut certificat lapte ecologic, am procesat vreun an și opt luni laptele ecologic, noi îl cumpăram cu 30% mai scump, în supermarketuri și unde vindeam nimeni nu ne acorda un preț mai mare și am renunțat, că am fi căzut în cap. Cădeam în cap pentru că achiziționam o materie primă cu 30% mai scumpă și o vindeam la același preț ca aceea convențională.”

5

Un logo național

Inspirat de sigla care stă mărturie pe pachetele de Telemea de Ibănești, că acest produs este înregistrat în Uniunea Europeană ca produs cu denumire de origine protejată, primul și singurul cu această certificare, Nicu Bumb se entuziasmează în a propune un logo național care să certifice că un produs este făcut exclusiv în România: „Dacă aș avea puterea, mâine aș crea un logo național pe care să-l pun, că-i haină, că-i mâncare, că-i mașină, că-i priză, că-s cizme, când intră consumatorul într-un supermarket, într-un magazin și va vedea logoul respectiv, să știe că acel produs este fabricat cu materii prime românești și să-l cumpere cu încredere, că atunci, dacă vom crea acest logo și vom crea această trasabilitate de la materie primă până la produs finit, că-i haină, că-i mâncare, că-s ustensile, că-s prize, că-s electrice, atunci banii vor rămâne la noi în țară. Și pe acel logo l-aș pune cum era poza lu’ Ceaușescu pe prima pagină în cărți, de mici copii, din grădiniță, când deschid cartea să vadă logoul respectiv. Și atunci vor ști că atunci când vor crește și vor cumpăra acest produs ei, vor avea locuri de muncă și, la rândul lor, copiii lor, când vor avea 18 ani, n-or să plece slugi, să rămână la noi în țară și vor avea locuri de muncă și vor avea bunăstare”.

8

Un certificat obținut greu

Telemeaua de Ibănești este certificată la nivel european, fiind primii care au primit o astfel de recunoaștere. Este vorba de certificarea DOP (denumire de origine protejată), pentru că înaintea lor magiunul de prune Topoloveni a primit certificare IGP (indicație geografică protejată).

Ideea le-a fost sugerată de reprezentantul Oficiului de Produse Tradiționale de la Brașov, care le-a propus să se certifice la nivel european cu un produs, pentru că le considera „de top”. „Ne-am întors acasă și ne-am gândit care e cel mai de top și are cea mai mare notorietate dintre produsele pe care le avem, și era Telemeaua de Ibănești cu saramură de Orșova. Prin 2009-2010 ne-am și apucat de caietul de sarcini, iar la sfârșitul lui 2010, începutul lui 2011, au venit cei de la CERTIND-RENAR și au autentificat caietul de sarcini cu realitatea din teren, a fost un control foarte mare, inclusiv la fermieri, toată trasabilitatea, ne-am dus în cele trei comune, Ibănești, Gurghiu și Hodac, au luat aleatoriu fermieri care au documentat că noi colectăm laptele de la ei, că respectă normele sanitar-veterinare.” După ce au primit certificarea DOP la nivel național, în noiembrie 2013 documentația a fost depusă la Comisia Europeană, iar pe 15 martie 2015, Comisia Europeană a primit un act de opoziție din partea Greciei, din cauza asemănării cuvântului telemea cu cel grecesc, telemes (τελεμες). Aceștia susțineau că ar fi astfel periclitată existența unor produse ce poartă această denumire pe teritoriul Greciei de mai multă vreme, înainte de data publicării cererii de înregistrare a denumirii „Telemea de Ibănești”. A contat foarte mult zona nepoluată din care se recoltează materia primă și faptul că nu se folosește sare, ci o saramură provenită dintr-un izvor sărat de adâncime din satul Orșova. „Împreună cu Ministerul Agriculturii, am strâns date prin care am demonstrat calitatea florei spontane din arealul geografic bine delimitat al celor trei comune, Ibănești, Gurghiu și Hodac, de unde se recoltează materia primă pentru acest produs de top, pe care-l numesc eu, în momentul de față, «Regina produselor lactate românești». Ei n-or să-l aibă niciodată în Grecia”. Este foarte interesant că la dosar a fost depus, după cum susține interlocutorul nostru, un document din vremea dacilor și romanilor: „Ne-a ajutat foarte mult o televiziune, cu care ne-am întâlnit odată la un târg, care ne-a propus, dacă vrem, din 15 în 15 minute, 24 din 24 de ore, să circule pe banda de jos: «Cine are documente despre fabricarea unei brânze românești și vrea să ajute Telemeaua de Ibănești să fie certificată la nivel european...». După câteva săptămâni, ne-a contactat cineva din Constanța care avea un document din vremea «dacilor și romanilor», care procesau prin metode tradiționale o brânză și, ca să o poată transporta cu vaporul, trebuia să o saramureze. Era o brânză albă saramurată. Am depus documentul și am primit certificarea Denumire de Origine Protejată, la nivel european”.

Denumirea a primit certificarea ca denumire compusă, Telemea de Ibănești, nu separat, ca Telemea, acesta din urmă putând fi folosit în continuare și de alte produse pe teritoriul Uniunii Europene.

Telemeaua de Ibănești este produsă din laptele obținut doar de la vacile crescute în zona Văii Gurghiului, în localitățile Gurghiu, Hodac și Ibănești. „Tot timpul, consumatorul român, cel extracomunitar sau comunitar vor ști, când vor consuma acest produs, că va avea aceleași calități. Tot timpul, animalele vor pășuna în același areal geografic și caracteristicile fizico-chimice ale acestui produs vor fi aceleași mereu.” Iar procesul de producție este condiționat de utilizarea saramurii provenite de la fântâna cu apă sărată din localitatea Orșova. „Pentru a putea să dăm o viață cât mai lungă acestui produs, natural sută la sută, folosim o saramură naturală din comuna Gurghiu, satul Orșova, unde este un munte de sare, unde, de sute de ani, este o fântână, de unde oamenii își luau apa sărată și făceau brânză, conservau murăturile sau când își tăiau porcul și conservau carnea – pe vremuri nu erau alte soluții, numai fumul sau sarea –, gospodinele și în momentul de față asta fac, și în momentul de față așa saramurează toți carnea. Am concesionat noi fântâna respectivă pe 49 de ani, am investit mulți bani, am amenajat-o, înainte era deschisă, putea să o acceseze oricine, să intre la ea, să-și ia cu găleata, am închis-o, am tras o conductă la 400 m, prin pământ, și, prin cădere, se umple un bazin de 9000 de litri, este prevăzut cu filtre și are un robinet unde fiecare, în condiții sanitar-veterinare optime, poate să meargă cu un bidon, cu găleata, poate să ducă acasă în condiții igienice.”

Telemeaua de Ibănești nu poate fi realizată în altă parte decât la Ibănești, așa că la cealaltă fabrică deschisă recent, de la Reghin, se fac în principal cașcaval (70% din producție), produse acidofile, adică iaurt, sana, chefir, acestea nu se produc la Ibănești, iar vreo 10 procente sunt brânzeturi de vaci realizate prin ultrafiltrare. Nicu Bumb mărturisea că își dorește să ajungă cei mai mari producători de cașcaval din țară. La Ibănești se realizează, pe lângă telemea, peste 30 de sortimente de produse, printre care brânza de burduf și brânzeturile topite.

7

Telemeaua de Ibănești descrisă în Jurnalul Oficial al UE (fragmente extrase)

Pentru fiecare nume înregistrat în baza de date cu produsele care dețin etichete UE de calitate, există o descriere publicată, alături de multe alte date, inclusiv despre evoluția procesului de înregistrare, în toate limbile Uniunii, pentru ca oricine să poată vedea caracteristicile și calitățile acelui produs. Asta crește în mod evident vizibilitatea și valoarea lor.

Mai jos, am extras fragmente din această descriere, cu speranța că vom înțelege mai bine cât de important este să faci efortul de a-ți înscrie produsele de valoare pe această platformă. Oricât de frumos am scrie noi despre munca acestor oameni, nici cât negru sub unghie nu va conta, comparativ cu poziția pe care au obținut-o pe această cale.  

---
Brânza „Telemea de Ibănești” este o brânză obținută prin coagularea acidă a laptelui de vacă muls de la vacile autohtone.
La momentul comercializării, produsul prezintă următoarele caracteristici: pentru bucățile cu baza pătrată, greutatea este 0,3-1,0 kg, iar pentru bucățile cu baza dreptunghiulară greutatea este 0,3-0,7 kg; masă compactă, legată, de consistență uniformă, moale și untoasă; se rupe ușor, fără a se sfărâma; de culoare albă până la albă cu nuanțe ușor gălbui, uniformă în toată masa, cu gust plăcut, dulceag-acrișor, puțin sărat și care se intensifică pe parcursul maturării. Mirosul și aroma sunt delicate, plăcute și se intensifică de asemenea pe parcursul maturării, cu arome pronunțate specifice pășunilor de munte; cu umiditate sub 62 %, conținutul de grăsimi raportat la conținutul de substanță uscată sub 38 %; valoare energetică kcal/100 g produs este de 198 kcal. Conținutul minim de calciu (Ca) și magneziu (Mg) din brânza „Telemea de Ibănești” este de 400 mg/100 de grame produs, respectiv 35 mg/100 de grame produs.
---
Aria geografică unde se produce brânza „Telemea de Ibănești” – Denumire de Origine Protejată corespunde în parte cu Valea Râului Gurghiu. Această zonă se caracterizează prin: existența unei flore specifice care se pretează pentru creșterea animalelor, în special a vacilor de lapte, existența izvoarelor de apă sărată pe care locuitorii o folosesc în conservarea produselor din lapte, carne, legume și, nu în ultimul rând, a populației care păstrează tradițiile culinare și meșteșugărești strămoșești.
Valea Gurghiului se caracterizează printr-un climat temperat montan, umed și răcoros în părțile mai înalte și un climat temperat continental în zona de podiș. Acest climat este răspunzător de bogăția și diversitatea floristică în această zonă.
Bogăția floristică a Văii Gurghiului (1 194 de specii), precum și prezența unui număr relativ mare de specii endemice, periclitate, vulnerabile sau rare denotă existența unei zone lipsită de surse de poluare.
Relieful variat din Valea Gurghiului reprezintă un avantaj pentru crescătorii de vaci de lapte și procesatorii de brânză telemea. De pe aceste suprafețe se poate asigura necesarul de masă verde pentru furajarea vacilor de lapte pe timp de vară și producția fânului pentru furajarea vacilor de lapte pe timp de iarnă.
---
În ceea ce privește apa freatică din această zonă, este nepotabilă din cauza depășirii concentrației de sare admise excepțional, anionul Cl-665,23 mg/l și cationii Na+ și K+, 420,5 mg/l.
În hrana vacilor de lapte nu se administrează furaje concentrate, ceea ce ar duce la creșterea acidității laptelui. Toate aceste acțiuni au un singur scop și anume acela de a obține un lapte curat și gustos în care se regăsesc mirosul și aroma florei caracteristice Văii Gurghiului.
---
Denumirea brânzei „Telemea de Ibănești” – Denumire de Origine Protejată corespunde unei brânze cu masă moale/semitare, cu gust plăcut, ușor sărat, gust ce se datorează laptelui obținut de la crescătorii de vaci de lapte de pe Valea Gurghiului.
Consistența și conținutul ridicat de Ca și Mg se datorează metodei de sărare și conservare cu saramură extrasă din fântâna cu apă sărată de la Orșova, caracteristici ce o diferențiază în mod clar de produsul obținut în saramură preparată din apă potabilă și sare.
Din rapoartele de încercare asupra mineralelor aflate în brânza „Telemea de Ibănești” – Denumire de Origine Protejată ținută în saramură extrasă din fântâna cu apă sărată de la Orșova și un produs ținut în saramură preparată din apă potabilă și sare (NaCl) reiese o valoare la cantitatea de calciu (Ca) de 540 mg/100 de grame produs față de 380 mg/100 de grame produs, iar pentru magneziu (Mg) valorile sunt 50 mg/100 de grame produs față de 32 mg/100 de grame produs, ceea ce dă specificitatea brânzei „Telemea de Ibănești” față de produsul ținut în saramură din apă potabilă și sare.
---
Printre tehnicile străvechi de producție, care mai sunt aplicate și în prezent în etapele de producție a brânzei „Telemea de Ibănești” – Denumire de Origine Protejată, se află coagularea rapidă cu ajutorul fermenților (în mai puțin de o oră) și mărunțirea fină a coagulului. Printre ustensilele utilizate în trecut care se folosesc și acum în obținerea brânzei „Telemea de Ibănești” – Denumire de Origine Protejată, sunt cele pentru mărunțirea coagulului, denumite popular „harfă”, și alte instrumente pentru amestec, precum „dogul de lemn”, un instrument artizanal, confecționat în special din lemn pentru a amesteca coagulul și a preveni lipirea acestuia de pereții vanei.
---
Un alt avantaj al folosirii saramurii extrase din fântâna cu apă sărată de la Orșova îl constituie faptul că deshidratarea brânzei este mai lentă, iar conținutul de sare se poate realiza la un procent mai redus.

Articol scris de: ADRIAN NEDELCU și ȘTEFAN RANCU

Publicat în Revista Fermierului, ediția print - iunie 2021

Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Satul românesc

Pentru că răspunsul e mai simplu, încep cu ce nu lipsește. Agricultura și satul românesc au, în mare parte, oameni harnici, care muncesc și-și investesc banii  pentru a dezvolta afacerile agricole și spațiul rural. Implicit, acești oameni contribuie la bunul mers al economiei naționale. Totuși, agricultura și satul românesc sunt invizibile pentru conducătorii țării, de mai bine de 30 de ani!

Și... ajung la lipsuri. Atât pentru agricultură, cât și pentru satul românesc, n-a existat și nu există o strategie. Nici pe termen scurt și nici pe termen mediu ori pe termen lung. Însă ca să faci strategii trebuie să-ți propui niște obiective. Tot caut în memorie și-mi amintesc doar obiectivele pe care și le propun politicienii în fiecare campanie electorală. Trec alegerile, obiectivele sunt uitate, la fel agricultura, la fel satul, nu mai există nici fermierul, nici țăranul, după ce ei, politicienii, se văd cu frâiele țării în mâini.

Haos. Ăsta nu lipsește. Circulă de mult timp acest banc: „- Ce este haosul?, întreabă un ascultător la Radio Erevan. – Nu dăm răspunsuri la întrebări din agricultură.”

Întregul sector agroalimentar românesc este caracterizat de haos. De ce? Pentru că îi lipsește legislația adecvată, pentru că legile sunt făcute pe genunchi, ceea ce duce la schimbarea lor de la o lună la alta. Or, se fac legi pentru care nu se mai dau norme de aplicare în veci, se fac așa, pentru a închide „gurile rele”. În aceeași situație este și spațiul rural, care, să nu uităm, înseamnă vreo 70% din teritoriul României. Și-mi vin acum în cap legile care vizează terenurile agricole, produsele românești în supermarketuri, camerele agricole, fondul mutual.

Oare, clasa politică are o imagine reală a agriculturii și a satului românesc? Nu, că dacă avea ochi pentru aceste bogății ale țării altfel ar fi arătat ele în 2021.

Finanțarea lipsește cu desăvârșire. Unii poate veți râde și-mi veți zice că agricultura și satul primesc bani. Așa e, de la statul român primesc, firimituri, nu bani. Că banii adevărați vin de la Bruxelles, iar la ăștia nu ajunge chiar toată lumea și nu sunt pentru toate nevoile. De unele necesități statul nostru ar trebui să aibă grijă, nu Europa, cea care se ocupă și de obiectivele noastre, că noi n-avem la conducerea țării oameni cu viziune, ci doar cu interese proprii.

Revin la strategie. Dacă o ai, atunci ajungi și la finanțare. Ar trebui să fie simplu, dar la noi e complicat pentru că există, din păcate asta nu lipsește, nepăsare. În „România lucrului bine făcut” e foarte multă nepăsare, „merge și așa”, „lasă-mă să te las”.

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, o formă fără fond. Iar pe actualul șef al acestui minister nici nu știu cum să-l caracterizez. O fac zilnic agricultorii. Și nu-i face cinste, din păcate...

Adrian Oros s-a lăudat anul trecut, 2020 – un an de care nimeni nu vrea să-și mai amintească, cum ziceam, s-a lăudat cu miliardele de euro pe care le va da agricultorilor, satului, prin PNRR, planul acela național de redresare și reziliență făcut și el pe genunchi, că dacă era gândit nu ne-ar fi fost refuzat de mai-marii Comunității Europene. Atunci, ministrul era în campanie electorală. A trecut, au câștigat ai lui, s-au dus și banii.

Șeful Agriculturii și Dezvoltării Rurale ar trebui să se bată pentru fiecare bănuț pe care să-l aducă în domeniul de care răspunde în guvern, pentru fiecare act normativ de care sectorul pe care-l dirijează are nevoie, pentru tot ce ține de agricultură și dezvoltarea rurală. Ar trebui, așa arată normalitatea. Adrian Oros, în schimb, are grijă de partid și de propria imagine. Se îmbracă-n ie și se plimbă prin ferme. Lasă impresia, inclusiv la întâlnirile cu organizațiile profesionale, că a înțeles problemele, care continuă să rămână probleme. Între timp mai apar altele. Despăgubirile, irigațiile și multe altele au rămas la stadiul de promisiuni. Ca exemplu, nu a fost în stare să-și convingă colegii de guvern să aprobe în timp util ajutorul de minimis pentru legume în spații protejate, astfel încât să intre la subvenție mai multe legume. Asemenea exemple pot continua. Părerea mea e că îi place fotoliul de ministru și atât. Și nu e singurul căruia-i place un fotoliu de demnitar.

Am rămas fără banii din PNRR, ce se întâmplă cu Planul Național Strategic? Și pe la Bruxelles se plimbă Oros. Ați văzut creionat de dumnealui ceva privind noua Politică Agricolă Comună?

Planul Național Strategic pentru implementarea Politicii Agricole Comune 2021-2027 este prioritatea numărul unu pentru sectorul agroalimentar din România. Ministrul Adrian Oros trebuie să se așeze cu adevărat la masa discuțiilor cu organizațiile profesionale, să asculte, să învețe, să-și pună oamenii la treabă și țină seama de propunerile, nevoile, de tot ce au de zis cei care vin din teren, de la firul ierbii și coada vacii, că și datorită lor este unde este.

Dacă nu se poate concentra pe Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, atunci poate ar trebui să lase locul altcuiva. Ceea ce le recomand tuturor politicienilor care nu pricep că este în joc securitatea alimentară a românilor și lumea satului românesc.

Editorial de: MIHAELA PREVENDA, publicat în Revista Fermierului, ediția print - iulie 2021

Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Editorial

Patru specialiști români au căutat soluții pentru a trece de la o economie liniară la una circulară. Ei au conceput un e-book cu 26 de exemple de afaceri din România și Olanda.

Consumăm mai mult decât producem, dar și irosim o mare parte din bunurile cumpărate. Ceea ce nu folosim ajunge sub formă de resturi menajere în mediul înconjurător și afectează toate sursele necesare supraviețuirii noastre – din sol, apă, aer, natură și faună. Deșeurile noastre se întorc împotriva noastră. Este o realitate tristă și apăsătoare cu efecte prea vizibile ca să mai poată fi ignorate. Soluții există însă, destule.

România, pe locul 6 în UE la producerea deșeurilor

La nivelul Uniunii Europene (UE), cantitatea de deșeuri generate de toate activitățile agenților economici și de gospodării a fost de 2.334 milioane de tone în 2018, conform Eurostat. Acest volum de deșeuri, resturi și gunoaie este mult prea mare pentru capacitatea de procesare și reciclare a țărilor membre UE și reprezintă una dintre cauzele principale ale poluării mediului înconjurător. 38,5% din aceste deșeuri ajung la gropi de gunoi, în mediul înconjurător sau sunt arse.

În clasamentul european, România este pe locul 6 cu 11,54 tone de deșeuri pe cap de locuitor. Din această cantitate, cea mai mare parte (90%) provine din sectorul minier și de prelucrare a metalelor și mineralelor și doar 2,1% din activitățile populației. În ceea ce privește gradul de gestionare a acestora, datele Eurostat arată că rata de reciclare a deșeurilor municipale era de puțin peste 11% în 2018.

Această realitate este cauzată de modul linear în care funcționează cea mai mare parte a economiei globale: luăm și exploatăm resursele, producem și risipim. Pentru a trece la un model sustenabil, trebuie să închidem cercul de la deșeuri la resurse, respectiv să adoptăm un model economic circular. Fiecare țară trebuie să își intensifice măsurile de combatere a schimbărilor climatice prin protecția ecosistemelor, reîmpădurirea suprafețelor defrișate, modificări legislative care să sprijine dezvoltarea economiei circulare, programe de educare și de promovare a unui mod de viață sustenabil și responsabil, dar și prin încurajarea și sprijinirea inițiativelor circulare și a comerțului verde.

Primii pași pentru trecerea la economia circulară

În Europa, afacerile bazate pe economie circulară au prins avânt mai ales în ultima decadă, fie susținute din fonduri proprii sau guvernamentale, fie prin crowdfunding, sau prin finanțări din fonduri comunitare. Astfel de modele au fost adoptate și în România, cu toate că sunt încă multe lacune în legislație și educație.

Olanda, unul dintre liderii mondiali în domeniul agriculturii, și-a oferit sprijinul în procesul de modernizare a învățământului agricol românesc care vizează 58 de licee din țară. Parteneriatul stabilit prin Ministerele Agriculturii ale ambelor state are ca scop educarea și sprijinirea elevilor, dar și a tinerilor interesați de economie agricolă și sustenabilitate.

Un pas în această direcție a fost făcut recent de Ambasada Regatului Țărilor de Jos la București prin lansarea primei ediții a cărții electronice bilingve „Economie circulară în sectorul agroalimentar: Bune practici din Regatul Ţărilor de Jos şi România - „Best Practices of Circular Activities in the Agri-food Sector from the Netherlands and Romania”, în colaborare cu echipa A.C.U.M., publicată la Editura ASE București.

E-book-ul a fost conceput de patru specialiști, membri ai echipei care a făcut proiectul A.C.U.M. - Agricultură circulară în Universitatea Mea, ce prezintă un model de ecosistem agro-urban și propune transformarea acoperișului cantinei Moxa, din cadrul Academiei de Studii Economice (ASE) din București, în grădină urbană. Echipa A.C.U.M. este formată din Simona Roxana Pătărlăgeanu, conferențiar universitar doctor specializat în econometrie şi modelare în economia agroalimentară şi a mediului la ASE București, Georgiana Strat, peisagist și antreprenor, fondator al APPA Atelier de peisaj, Marius Constantin, student doctorand la ASE, specializat pe economie agroalimentară, management și dezvoltare durabilă, și Mădălina Elena Deaconu, student masterand la ASE, cu specializare pe managementul proiectelor de dezvoltare rurală și regională.

Proiectul lor a câștigat prima ediție a concursului „The Circular Agriculture Challenge”, organizat de Ambasada Regatului Țărilor de Jos la București în 2020 și a încasat premiul cel mare în valoare de 20.000 lei.

Proiectul ACUM premiere castigatori Ambasada Regatului Tarilor de Jos

E-book de bune practici din Regatul Ţărilor de Jos şi România

Pentru realizarea cărții electronice, ce poate fi accesată pe portalul educativ www.agrieduportal.com, cei patru membri ai echipei A.C.U.M. au identificat 26 de afaceri bazate pe diverse modele de economie circulară în sectorul agroalimentar din Olanda și România, care au un impact real asupra societății și reprezintă surse de inspirație pentru cititori. Câteva dintre acestea sunt foarte apropiate de sectorul agroalimentar, iar altele promovează comerțul verde și își propun să reformeze modul în care oamenii gândesc despre mâncare, economie şi viață pe termen mediu și lung.

„În spatele proiectelor olandeze și românești alese stau oameni vizionari, creativi și cu experiență, dar și oameni care sunt mânați de o dorință puternică de a aduce o schimbare în bine și în folosul comunităților locale”, ne-a declarat Georgiana Strat, peisagist și co-inițiator al cărții.

Cei patru autori ai cărții au văzut aceste afaceri luând amploare sub ochii lor și oamenii participând activ la aceste modele de circularitate și zero-risipă.

„De exemplu, când echipa noastră a început documentarea și interviurile, cei de la Pieter Pot, din Olanda, aveau circa 15.000 de cereri, iar când am publicat cartea au ajuns la 25.000. Practic, cererea pentru produsele lor a crescut cu peste 60% în 3,5 luni”, ne-a precizat Georgiana Strat.

Pieter Pot Jouri Schoemaker Kees Winkelman 1

Provocarea ambalajelor de plastic

Pieter Pot este un startup înfiinţat în Rotterdam în 2020, care vrea să contribuie la rezolvarea problemei majore legată de utilizarea excesivă a ambalajelor de plastic prin schimbarea comportamentului consumatorilor.

În prezent, a fi sustenabil nu este foarte atrăgător în ceea ce priveşte produsele agroalimentare. E nevoie de un efort serios de organizare şi planificare pentru a putea reduce pe cât de mult posibil ambalajele de plastic de unică folosinţă. Luând acest aspect în considerare, Jouri Schoemaker şi Martijn Bijmol, fondatorii Pieter Pot, au venit cu o idee diferită: să facă sustenabilul atractiv. Ei oferă clienţilor nu mai puțin de 250 de produse alimentare – prăjituri, dulciuri, seminţe, nuci, leguminoase, condimente și produse de îngrijire personală – care sunt ambalate în recipiente frumoase, reutilizabile, la preţuri atractive, comparabile cu cele din supermarketurile tradiţionale.

Pieter Pot small social media 3

Întregul lor proces circular implică achiziţia de materii prime în vrac. Clienţii plasează comanda online, iar produsele sunt livrate la uşa lor cu ajutorul Poştei Olandeze, care a adoptat un model circular, la rândul său. Produsele ajung la destinatar în recipiente de sticlă pentru care acesta plătește o garanţie. La primirea unei noi comenzi, clientul înapoiază recipientele utilizate și murdare livratorului. Astfel, ele sunt spălate o singură dată, evitând risipa de apă şi un drum suplimentar. Clienţilor le este returnată garanţia, iar recipientele sunt refolosite la noua comandă. Publicul este atras prin diverse reţete și articole, dar și „Potcast”-uri publicate online care fac stilul de viaţă sustenabil mai uşor de adoptat. 

Pieter Pot Productfoto

„Cea mai interesantă parte e reprezentată de motivația inițiatorilor și felul creativ și ingenios în care au răspuns la probleme locale, în special legate de economia circulară pe tot lanțul agroalimentar. Sunt oameni vizionari, adevărați change makers, a căror soluții se pliază pe valorile morale și fizice ale societății. Prin experiențele acumulate, ei sunt capabili să identifice probleme și soluții viitoare”, a explicat Georgiana Strat referindu-se la toate exemplele cuprinse în e-book.

Primul zero-waste shop din România

Soluții reale și sustenabile la problemele comunității din Sfântu Gheorghe, județul Covasna, sunt oferite zi de zi de Kinga şi Gyozo, fondatorii Szimpla, primul ruin pub din România.

Szimpla Kinga si Gyozo

„Zi de zi chiar nu este o exagerare, afirmă Georgiana Strat. Pasiunea celor doi a mers atât de departe încât au creat contextul social și fizic pe plan local pentru a face această trecere la un comportament responsabil, conștient și circular al oamenilor cu care intră în contact. Acest proiect mi-a ajuns la suflet!”

Conceptul de ruin pub Szimpla are la bază o importantă componentă circulară deoarece presupune ca toate elementele pub-ului să fie reciclate sau upciclate, respectiv transformate în alte produse cu valoare adăugată. Locaţia este într-o clădire veche salvată de la demolare, iar mobilierul şi alte obiecte provin din donații. Lucruri, care altfel şi-ar fi pierdut valoarea şi ar fi ajuns la groapa de gunoi, au fost reparate și chiar reinventate.

Szimpla ruin pub produse 1

Meniul pub-ului cuprinde peste 100 de varietăţi de bere artizanală de la producători locali, ambalate în sticlă, mâncarea are ingrediente locale, cu opţiuni vegane şi vegetariene și e gândită să evite risipa, iar vesela de unică folosinţă este compostabilă, inclusiv cănile de cafea din tărâţe făcute pe comandă, iar restul veselei este făcută de mâna Kingăi care iubeşte să olărească. Paiele pentru suc sunt făcute dintr-o specie de grâu cultivată în acest scop. Apa îmbuteliată vine de la un izvor de la câţiva kilometri, iar sticlele sunt refolosite. În plus, pentru laptele din cafea s-a negociat cu un producător local ca să fie livrat în recipiente de 5 litri, refolosibile.

Szimpla ruin pub produse 6

Cei doi au organizat peste 170 de evenimente zero-waste şi chiar au devenit un model de sustenabilitate, în cadrul festivalurilor folosind veselă de plastic reutilizabilă de până la 50 de ori. Szimpla a devenit un loc al comunităţii unde sunt organizate variate workshop-uri: de la artă până la reparaţii de haine, biciclete şi electrocasnice, metode de reciclare și sustenabilitate; dezbateri pe probleme publice împreună cu principalii actori ai comunității; târguri pentru producătorii locali; schimburi de seminţe şi răsaduri; chiar şi o campanie de donat sânge.

Szimpla ruin pub produse 3

Cuplul Kinga și Gyozo crede cu tărie în capacitatea oamenilor de a-și îmbunătăți stilul de viață prin mici schimbări în viața de zi cu zi. Dacă vorbim despre reciclare sau alegerea produselor cu risipă zero, cel mai important aspect este să fim perseverenți și să avem acest comportament în mod constant, chiar dacă nu este perfect.

Fructele imperfecte, subiect de educare a publicului cu privire la discriminare

Kromkommer campaigns for fruit rights 2

Un proiect olandez care a ajuns să fie foarte îndrăgit a fost lansat în 2012 în Utrecht de trei asociate, Jente, Lisanne și Chantal, care au pus bazele întreprinderii sociale Kromkommer, în traducere însemnând castravete strâmb. Acesta are scopul de a lupta împotriva risipei alimentare de fructe şi legume prin campanii de conștientizare și proiecte sociale. Obiectivul este să schimbe percepția oamenilor cu privire la estetica dată de forma și mărimea fructelor și legumelor. Din cauza normelor de calitate din comerț, între 10% și 20% din cantitatea totală de fructe și legume este aruncată.

Cu ajutorul comunității, Kromkommer a strâns 31.765 euro și a înființat o linie de supe care a reintegrat în producție legumele respinse din motive estetice de către retaileri. Astfel, în 2017, au fost salvate 60.000 de kilograme de legume care ar fi ajuns la gunoi.

Kromkommer campaigns for fruit rights 8

Campaniile de conştientizare ale organizației se adresează atât publicului adult, cât şi copiilor, care învaţă prin jocuri şi poveşti cu ajutorul produselor Kromkommer: cartea „Domnul Morcov cu Două Picioare” şi seturile de jucării cu legume şi fructe deformate, accentuând astfel importanţa gestionării risipei alimentare și necesitatea de a renunța la prejudecăți.

Mai mult, Kromkommer a adoptat o poziţie fermă în ceea ce priveşte impactul negativ al standardelor suplimentare ale retailerilor și a demarat acțiuni cu ecou la nivel european. În documentul pe care l-a elaborat în anul 2019, „O Nouă Definiţie a Calităţii” se reiterează importanţa abrogării standardelor estetice ale supermarketurilor în vederea reducerii risipei alimentare.

Kromkommer campaigns for fruit rights 3

„Este interesant de observat procesul prin care cele trei antreprenoare au trecut. S-au lovit de probleme reale și au identificat cauzele pentru care lucrurile continuă să funcționeze ineficient. Prin urmare, au decis că este esențial să se concentreze pe acțiuni de advocacy pentru a crea un impact mai mare în domeniul alimentar și asupra publicului”, a apreciat Mădălina Deaconu.

Din 2020, compania ş-a îndrepat eforturile către sprijinirea fermierilor şi a proiectelor sociale care să încurajeze tranziţia către o economie circulară.

Economia circulară, un bun liant pentru antreprenoriatul social

Obiectivul de reducere a risipei alimentare și a deșeurilor din sectorul agroalimentar este îmbrățișat și de Bio&co, sub umbrela ONG-ului Ateliere Fără Frontiere. Cu un profund caracter social, întreprinderea este specializată pe comercializarea de produse agroalimentare proaspete, cultivate local cu ajutorul propriului fertilizant natural.

Bioco ferma 3

Bio&co a fost fondat în anul 2015 în Ciocănari – Dâmboviţa, cu asistenţa tehnică a Réseau Cocagne, Franţa. Modelul de business este bazat pe un lanţ scurt de aprovizionare, de la fermă la client, produsele agroalimentare fiind livrate abonaţilor din Bucureşti şi din zonele apropiate. În fiecare săptămână, sunt pregătite peste 150 de coșuri cu diferite legume proaspete care ajung la abonați. Prin această abordare, se reduce distanţa de transport a alimentelor, precum şi risipa la alimentare. Prețurile variază de la 55 lei pentru un pachet mic, suficient pentru două persoane, până la 85 lei pentru un pachet de familie, iar abonamentele se achită anual pentru asigurarea continuității activității.

Bioco ferma 2

„Pe lângă impactul agroalimentar creat, Bio&co are un impact social deosebit. Oferă locuri de muncă și reintegrează în societate persoanele din categorii defavorizate, cu risc de sărăcie şi excluziune. Oamenii lucrează în serele de legume, primesc un salariu lunar, beneficiază de transport și de sprijin social și profesional”, a explicat Marius Constantin, unul dintre co-autori.

Bioco ferma 8

Bioco ferma 4

Bioco ferma 5

În primii ani de activitate, Bio&co a colectat anual circa 500 de tone de deşeuri alimentare care au generat compost pentru sere și terenul agricol deținut. Următorul pas este punerea în funcțiune a platformei de compostare de 1.000 mp, unde deşeurile alimentare din supermarketuri, hoteluri şi restaurante vor deveni substrat de cultură.

Modă sustenabilă: poșete din piele de mango și adidași cu inserții de măr

Soluția de reducere a risipei de fructe găsită de doi absolvenţi ai Academiei Willem de Kooning din Rotterdam a fost transformarea lor în piele ecologică. Totul a plecat de la o scenă pe care Koen Meerkerk şi Hugo de Boon o vedeau zilnic având loc într-o piață din apropierea clădirii unde studiau: tone de fructe ajungeau la gunoi. Astfel, cei doi designeri au pus bazele afacerii circulare Fruitleather pentru a da valoare adăugată acelor fructe care şi-au pierdut aspectul estetic şi nu mai sunt atractive pentru consum. Cei doi și-au propus să participe la rezolvarea a două mari probleme de mediu: deşeurile alimentare şi efectele poluării masive din industria prelucrării pieilor de animale.

Fruitleather owners

Potrivit statisticilor oferite de Fruithleather Rotterdam, aproape 45% din fructele destinate consumului sunt aruncate anual. Totodată, procesul industrial de curățare a pieilor de animale emană în aer aproximativ 650 de milioane de kilograme de CO2.

Fruitleather products 4

Mădălina Deaconu consideră „impresionant faptul că doi designeri au conectat două domenii economice importante și au găsit o oportunitate de a închide cercul de la deșeuri alimentare, de la fructe, la resursele necesare pentru a produce articole de modă creative. Contează foarte mult conștientizarea, desigur, dar și dorința de a schimba modul în care se fac afacerile”.

Fruitleather products 9

Fruitleather products 6

Fructele care nu mai îndeplinesc standardele cosmetice pentru supermarketuri - mere, banane, mango, cactus - trec printr-un proces de transformare natural, fără aditivi sau alte substanțe care dau elasticitate materiei prime, iar rezultatul final este pielea ecologică. Astfel, în combinație cu alte materiale reciclate, Fruitleather reușește să ofere clienților o gamă atractivă de încălţăminte, genţi și portofele din piele de fructe, care reprezintă o alternativă sustenabilă la oferta de produse convenţionale din piele. În plus, au dezvoltat parteneriate cu barnduri de renume care au fost încântate de o astfel de soluție creativă.

Fruitleather products 8

Concept de grădină eco-urbană pe acoperișul cantinei studențești Moxa

În e-book-ul de bune practici se regăsește și proiectul celor patru co-autori, A.C.U.M. - Agricultură circulară în Universitatea Mea, ce răspunde unor necesități identificate în cadrul ASE București. Pe lângă marele premiu, acesta a câștigat și titlul de cel mai UrbanSmart proiect la concursul „The Circular Agriculture Challenge”.

Georgiana Strat, Marius Constantin, Mădălina Deaconu și Roxana Pătărlăgeanu au identificat o problemă majoră legată de deșeurile alimentare și amprenta de carbon lăsată de acestea. În cadrul cantinei studențești Moxa intră un volum mare de alimente și iese o cantitate deloc neglijabilă de deșeuri care ar putea fi compostate. Soluția propusă de proiectul A.C.U.M. este de a crea o grădină urbană care să folosească ca substrat de cultură tot compostul eliminat de cantină și să producă o varietate largă de legume și fructe: de la sfeclă, morcovi, salată și varză chinezească, până la căpșuni, zmeură și coacăze. Totodată, vor fi plantați arbuști ce produc semințe și care vor atrage păsări, precum și o pajiște meliferă destinată apiculturii.

Proiect ACUM plan Moxa July 2020

„Am făcut o cercetare în teren și foarte multe calcule, apoi am ales o zonă însorită pe terasa cantinei Moxa. E un spațiu mare de circa 1.200 mp care permite organizarea a patru zone diferite și complementare pentru a respecta componentele acestui proiect: economie circulară, biodiversitate, socializare, educație și compostare”, a arătat Marius Constantin.

Pentru a fi implementat, proiectul are nevoie de un studiu tehnic de structură care să analizeze capacitatea de încărcare ce poate fi suportată de cantină, iar în funcție de rezultate se va decide modul de implementare.

„Lunar, se pot composta 5-10 mc de deșeuri alimentare, în funcție de sezon, într-o primă etapă. Grădina urbană poate produce anual 200 kg de fructe și o tonă de legume în sistem biointensiv, care permite o productivitate mare pe o suprafață mică”, a adăugat Georgiana Strat.

Costul proiectului este evaluat la aproximativ 200.000 euro. De el vor beneficia în jur de 27.000 persoane, respectiv angajații și studenții A.S.E. București.

„Este un proiect gândit de studenți, sau foști studenți, pentru studenți. Cei de la Facultatea de Economie Agroalimentară și de Mediu vor avea o bază bună de practică: vor observa şi se vor implica în mod direct și real evoluția unei grădini, procesul și sezonalitatea produselor. Sperăm ca acest proiect să îi ajute să înțeleagă acest domeniu, să îl îndrăgească, la fel ca noi, și să îi inspire să inițieze alte proiecte”, a precizat Mădălina Deaconu.

Proiectul ACUM plan amenejare Moxa July 2020

Sustenabilitatea este un trend, dar trebuie să fie viabilă și rentabilă

Viitorul chiar se anunță plin de oportunități în acest domeniu pentru că surse de finanțare pentru astfel de inițiative vor fi din ce în ce mai multe, în special de la Uniunea Europeană. Este nevoie însă de multă creativitate și cercetare și de îmbunătățire continuă pentru a oferi alternative reale.

„Suntem destul de departe. În primul rând, ne lipsește mentalitatea, iar apoi nu avem infrastructura necesară pentru a face totul circular. Legea compostului este o soluție grozavă, dar nu are norme de aplicare. Unele administrații au luat-o înainte și au oferit compostoare comunităților, dar oamenii nu au știut ce să facă cu ele. Culmea este că s-a întâmplat la sat unde majoritatea resturilor alimentare sunt oricum date la animale”, afirmă Georgiana Strat.

Estetica produselor sustenabile create și oferite pentru consum are un rol foarte important pentru a le crește atractivitatea. Diferența o face însă și modul de comunicare care trebuie să fie unul coerent, creativ și însoțit de un marketing inteligent.

„Comunicarea eficientă în mediul digital a mărit vizibilitatea și interesul pentru acest stil de viață: sustenabilitatea a devenit un trend. Cred că următoarea etapă ar trebui să fie sustenabilitatea rentabilă pentru a putea susține din punct de vedere economic această tendință de evoluție”, a conchis Georgiana Strat.

Proiectele de circularitate prezentate de cei patru specialiști în e-book-ul de bune practici au fost puse în practică pornind de la o sumă inițială de 5.000 euro până la fonduri de sute de mii de euro cu finanțare privată sau guvernamentală.

***

E-book-ul „Economie circulară în sectorul agroalimentar: Bune practici din Regatul Ţărilor de Jos şi România” este disponibil în librăria digitală a Academiei de Studii Economice (ASE) (http://opac.biblioteca.ase.ro/opac/bibliographic_view/239340) și pe ISSUU.com (https://issuu.com/atelierappa/docs/bilingual_brochure__circular_activities_in_the_agr).

Articol scris de: ELENA VAVILOV

Publicat în Eveniment

Cooperativa Agricolă Montană din Mărginimea Sibiului a deschis primul său magazin cu produse proprii, atestate pe schema de calitate „PRODUS MONTAN”, în orașul Sibiu - Piața Rahova.

3

Opt membri ai Cooperativei Agricole Montană și-au expus produsele în spațiile special amenajate ale propriului magazin deschis joi, 24 iunie, în Sibiu. Prețurile sunt stabilite de fiecare producător.

Cooperativa Agricolă Montană din Mărginimea Sibiului a fost atestată anul trecut, 2020, pe schema de calitate „Produs Montan”.

Cei opt producători ai cooperativei pun la dispoziția clienților o gamă variată de produse montane: Lapte Crud de vacă din Cristian; Fructe și Sucuri Naturale din Cisnădie; Miere și Produse Apicole din Galeș (Săliște); Produse Lactate din lapte de vacă din Orlat; Produse Lactate din lapte de oaie din Râu Sadului; Produsele din carne „Mangalița de la Racovița”; Siropuri și Dulcețuri din „Cămara Chivuței” din Sadu, preparate după rețete tradiționale.

4

5

Foto: MADR

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Eveniment

Alianța pentru Agricultură și Cooperare consideră că strategia privind managementul apei este vitală pentru a putea continua producția de hrană în România. Motiv pentru care, într-o scrisoare deschisă, îl somează pe ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene, Cristian Ghinea, să facă toate diligențele necesare pentru ca managementul apei, împreună cu realizarea rețelei naționale de perdele forestiere de protecție a câmpurilor, să constituie parte integrantă din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR).

Scrisoarea deschisă a Alianței pentru Agricultură și Cooperare:

Protejarea calității solului, prevenirea eroziunii acestuia și gestionarea durabilă a resurselor de apă, inclusiv prin utilizarea de energie regenerabilă, pot fi susținute eficient doar prin reformarea și redresarea sistemului de irigații, desecări, drenaje și amenajări de lacuri de acumulare, coordonate la nivel național prin mijloace digitale moderne.

Pe lângă importanța agricolă, acest efort are și o importanță strategică de protejare a mediului, prin faptul că duce la modificarea microclimatului, în special a umidității relative a aerului, condiție a dezvoltării mai bune și mai armonioase a vegetației naturale/spontane, dar și a culturilor agricole, fiind elemente obligatorii pentru sustenabilitatea și durabilitatea sectorului agroalimentar al României.

În paralel, o dezvoltare corectă și eficientă a culturilor agricole, dar și a vegetației spontane datorită aplicării unei strategii integrate cu toate elementele prezentate anterior și a modificării microclimatului specific al zonei, duce la creșterea și stabilizarea cantităților de carbon stocate, lucru extrem de important pentru întraga societate, prevăzut expres și de noile direcții europene de gestionare a agriculturii.

Acțiunea conjugată a acetor factori va duce la prevenirea și combaterea vizibilă a schimbărilor climatice, cu condiția asigurării investițiilor necesare.

România are nevoie de o strategie națională privind asigurarea apei și microclimatul în zonele cele mai expuse la secetă pedologică severă și arșița atmosferică, care să ofere predictibilitate fermierilor. De aceea, este esențial ca rețeaua națională de irigații, desecări, drenaje și amenajări de lacuri de acumulare, ce constituie infrastructura principală și secundară, să fie încadrată ca infrastructură de siguranță națională, așa cum sunt căile ferate sau drumurile publice, iar cei care încearcă s-o devalizeze să suporte rigorile legii.

Schimbările climatice au modificat mult repartiția precipitațiilor în cursul perioadei de vegetație a culturilor, indiferent că vorbim de culturile de toamnă sau cele de primavară. Chiar dacă media multianuală a precipitațiilor poate fi aproximativ aceeași sau cu abateri suportabile, lipsa precipitațiilor într-o perioadă de 6 – 8 săptămâni duce la diminuarea sau chiar compromiterea recoltelor, în funcție de momentul în care se instalează seceta sau arșița. Sistemul integrat care cuprinde irigațiile, drenajele, desecările și lacurile de acumulare ajută fermierii (și, implicit, societatea) prin posibilitatea de a interveni în momentele critice pentru a suplini nevoia de apă a plantelor și a le ajuta să depășească perioadele de lipsă a precipitațiilor, reducând implict presiunea financiară asupra bugetului public și probabilitatea diminuării drastice a producției, așa cum s-a întâmplat chiar în anul agricol trecut.

Considerăm, domnule ministru, că este un act de responsabilitate includerea în PNRR a Strategiei Integrate Privind Managementul Apei (cu o alocare estimată la 2,6 miliarde euro). Sperăm că împărtășiți acest deziderat al tuturor agricultorilor din România, în caz contrar considerăm că ar trebui să vă asumați public acest lucru și să identificați surse alternative de finanțare de la Bugetul Statului, a celor 2,6 miliarde euro necesare, pentru a respecta și implementa programul de guvernare privind Infrastructura principală și Managementul Apei, acțiuni care trebuie realizate de statul român.

În numele Alianței pentru Agricultură și Cooperare, semnează președinții celor patru organizații profesionale care formează Alianța:

Ionel Arion – PRO AGRO

Mircea Băluță - UNCSV

Nicolae Sitaru - APPR

Nicu Vasile - LAPAR

Publicat în Știri

Asigurările agricole sunt esențiale pentru bunul mers al afacerilor fermierilor. Cu toate acestea, piața asigurărilor pentru agricultură încă pare la început de drum la noi în țară, fiind departe de ceea ce se întâmplă în acest domeniu în restul țărilor din Uniunea Europeană, din care facem parte deja de ani buni. Prea puțini agricultori își asigură culturile, plantele, animalele sau utilajele și prea mulți, constatăm, nu prea știu ce trebuie să asigure, cum trebuie să asigure, ce înseamnă, de fapt, asigurarea ori cum să ajungă la banii europeni destinați asigurărilor agricole.

„Anul trecut, s-au asigurat în jur de 2.260.000 de hectare, mai puţin faţă de 2019, când s-au asigurat cam 2.300.000 ha. Avem aproape opt milioane de hectare arabile.”

georgiana rusu 1

Anul trecut, în luna mai, a apărut primul broker de asigurare din România gestionat de fermieri, prin transformarea Agricover Broker de Asigurare SRL în Clubul Fermierilor Români Broker de Asigurare SRL. Pentru prima dată, o asociație a fermierilor intră ca acționar într-un broker de asigurare. Pentru a înțelege mai bine ce înseamnă asigurarea agricolă, și noi, și dvs., agricultorii, am stat de vorbă cu Georgiana Rusu, director executiv al Clubului Fermierilor Români Broker de Asigurare. Punctez că acest broker lucrează cu toți fermierii, indiferent că sunt sau nu membri ai Clubului. Și, așa cum veți vedea în interviul de față, informația și sprijinul în tot ceea ce presupune o asigurare agricolă sunt lucruri extrem de importante, care fac diferența.

Georgiana Rusu: Principala cauză a deteriorării suprafeţelor agricole sunt fenomenele meteo, cum spunem noi, riscuri asigurate. În 2020 principala cauză a fost seceta. Am avut în primăvara trecută 1,2 milioane de hectare afectate de secetă, iar pe culturi de toamnă la fel, 1,2 milioane de hectare, comparativ cu 2019 în care am avut în jur de 100.000 de hectare la nivel de ţară afectate cu grindină şi cu inundaţii. Suprafeţe întregi afectate de secetă, judeţe întregi, cum ar fi Călăraşi, Iaşi, Ialomiţa, Constanţa, Buzău, Brăila, în care seceta a afectat foarte, foarte mult culturile agricole. La fel, Comisia Europeană a declarat că am avut o producţie medie foarte afectată, adică în loc de 30 de milioane de tone, cum producea România, am produs puţin peste 25 de milioane de tone. La fel, am avut judeţe afectate de grindină: Vasluiul a fost afectat şi de grindină, şi de secetă. Producţia medie pe hectar la grâu a scăzut drastic, însemnând undeva la 40%, producţia la orz la fel, 47%, floarea-soarelui, porumb, rapiţă – 18%. Asigurătorii au venit pentru fermieri cu produse noi, am avut societăţi de asigurări care au asigurat producţia de porumb şi de floare cu un produs de secetă, am avut asigurători în 2020 care au venit în toamna lui 2020 şi au asigurat seceta pedologică, un pachet foarte frumos în care puteai să-ţi asiguri seceta...

Reporter: Interesant. Seceta pedologică, la care nu se bagă nimeni.

Georgiana Rusu: Exact. Seceta în faza de răsărire a culturii, crusta, acoperirea plantelor cu particule de pământ, gerul, la fel, care a fost asigurat în acest pachet. Deci produse noi au fost în piaţă în 2020, fermierii au putut să-şi asigure recolta nu numai pe riscurile standard, cum ştim noi: furtună, grindină, ploi torenţiale sau incendiu din orice cauză, au putut să-şi asigure şi seceta pentru culturi de primăvară, şi pentru culturi de toamnă la fel. Au fost două produse: un asigurător care a venit cu secetă pedologică, un asigurător care a venit efectiv pe culturile de toamnă, rapiţă, grâu, cu produsul de secetă. Să discutăm şi la nivel de ţară cam ce suprafaţă s-a asigurat.

Reporter: Aveţi datele?

Georgiana Rusu: Da. Din informaţiile din piaţă, noi ne facem o cotă de piaţă, este normal, suntem un broker care lucrează pentru fermieri, în avantajul fermierilor, şi atunci clar vrem să ştim cu cât putem să-i ajutăm mai mult. Anul trecut, s-au asigurat în jur de 2.260.000 de hectare, mai puţin faţă de 2019. Avem aproape opt milioane de hectare arabile. În 2019 s-au asigurat cam 2.300.000 de hectare. Dar acum vorbim şi de criza sanitară, vorbim şi de această secetă, vorbim şi de foarte multe culturi care au fost întoarse, culturile de toamnă înfiinţate în 2019 care au fost întoarse în 2020.

Reporter: Prin urmare, sunt peste cinci milioane de hectare neasigurate. De ce nu se asigură agricultorii?

Georgiana Rusu: Eu vreau să cred că fermierii nu se asigură din cauza faptului că nu sunt informați. Cred că fermierii care nu apelează la asigurări nu ştiu ce înseamnă o asigurare sau nu au foarte multă încredere în sistemul de despăgubire. Pentru asta suntem noi aici şi de asta spunem că de fapt 49% din Clubul Fermierilor Români – Broker de Asigurare este gestionat de către fermieri, de către Clubul Fermierilor Români, care înseamnă fermieri, care înseamnă o siguranţă, care înseamnă o supraveghere a brokerului. Lucrăm pentru a aduce informația fermierului, pentru a-l face pe fermier să înțeleagă, a-l sprijini de fapt şi a înţelege ce înseamnă să-şi gestioneze aceste riscuri.

interviu 213 georgiana rusu 1

„Lucrăm pentru a aduce informația fermierului, pentru a-l face pe fermier să înțeleagă, a-l sprijini de fapt şi a înţelege ce înseamnă să-şi gestioneze riscurile.”

Submăsura 17.1 a extins sfera de acoperire a riscurilor

Reporter: Există și fonduri europene pentru asigurările în agricultură. S-au utilizat banii europeni? Apelează fermierii la măsura AFIR?

Georgiana Rusu: Prima sesiune a submăsurii 17.1 – „Prime de asigurare a culturilor, animalelor și a plantelor” a fost lansată de către Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale în 2019. Prin submăsura 17.1 se dorește să se sprijine fermierii să aibă încredere în sistemul de asigurări private. Să ştiţi că sprijină fermierii pentru a accesa acest sistem de asigurări private şi în acelaşi timp determină societăţile de asigurări să vină şi cu alte riscuri şi să-şi extindă sfera de acoperire. Cum vă spuneam, în 2020 s-a venit cu acest produs de secetă care nu era, seceta pedologică şi seceta-secetă şi arşiţă. Am lucrat cu fermierii, am colaborat cu Clubul Fermierilor, care la rândul lui a adus măsurii îmbunătățiri, împreună cu responsabilii din Ministerul Agriculturii și AFIR. În 2019, submăsura a avut alocată o sumă destul de mare, dar s-au consumat doar 1,8 – 1,9 milioane de euro. În 2020 s-au consumat aproape 13 milioane de euro. A fost o creştere foarte mare la care zicem noi că am contribuit. În parteneriat cu Clubul Fermierilor Români am lucrat cu fermierii, am mers către minister şi împreună cu AFIR am avut o deschidere foarte mare şi am reuşit în 2020 să propunem îmbunătățiri, bineînţeles totul argumentat, arătând de ce le-a fost foarte greu fermierilor să acceseze submăsura 17.1.

Reporter: De pildă, dacă eu sunt fermier, am un cod de exploataţie, îmi depun cererea de plată la APIA, deci mă cunoaşte instituţia, poate am mai avut şi un proiect de finanţare, dar din moment ce am un cod de exploataţie mi se ştie suprafaţa, eu am cerere, ei ştiu din cerere care este suprafaţa alocată pentru fiecare cultură în parte sau pentru animale, şi atunci eu trebuie să vin cu ce? Cu contractul pe care-l am cu asiguratorul, cât i-am plătit şi cât să mi se deconteze?

Georgiana Rusu: Exact. Asta s-a întâmplat. Asta s-a întâmplat în 2020. Printr-o cerere de finanţare online fermierul a trebuit să depună doar poliţa de asigurare şi bineînţeles poliţa de asigurare să fie în acele condiţii de eligibilitate, deci să aibă toată structura asigurată pe o specie, să aibă o producţie medie asigurată conform ghidului, ultimii cinci ani sau ultimii trei ani, să aibă riscurile şi atunci toate astea au ajutat foarte mult fermierii în 2020 şi vedem şi creşterea, de la 1,9 milioane în 2019 la aproape 13 milioane de euro consumați anul trecut. Pentru că trebuie lansată sesiunea pe 2021, suntem în discuții cu autoritățile competente, s-a lansat o consultare în care pentru submăsura 17.1 există doar un fond de 10 milioane de euro, puțini bani pentru acest an în opinia noastră.

Suntem în discuţii pentru a propune, la fel de argumentat, mărirea acestui fond şi să vedem ce putem să aducem, pentru că am propus şi alte schimbări pentru sesiunea din 2021. Avem deschidere și din partea AFIR și din partea MADR şi sperăm noi să reuşim la fel ca în 2020.

interviu 213 georgiana rusu 5

„Fermierii care nu apelează la asigurări nu ştiu ce înseamnă o asigurare sau nu au foarte multă încredere în sistemul de despăgubire. Pentru asta suntem noi aici. 49% din Clubul Fermierilor Români Broker de Asigurare este gestionat de către fermieri, de către Clubul Fermierilor Români, care înseamnă fermieri, care înseamnă o siguranţă, care înseamnă o supraveghere a brokerului.”

Cost versus lipsa asigurării

Reporter: Ce îi sfătuiţi pe fermieri în ce privește de modul de asigurare? Pentru că există posibilitatea de asigurare la hectar sau la producţie. Aici este până la urmă, cred eu, diferenţa. Modul de asigurare face diferenţa?

Georgiana Rusu: Da. Avem peste 3.400 de clienţi activi...

Reporter: Lucrați cu toţi asigurătorii din piață?

Georgiana Rusu: Lucrăm cu toţi asigurătorii, cu toţi membrii Clubului, lucrăm cu toţi fermierii, şi avem nişte sesiuni online în fiecare săptămână în care, dacă fermierii au întrebări către noi, le răspundem. Le explicăm tot ce înseamnă asigurările agricole. Asigurarea agricolă este de trei feluri. Dvs. aţi spus la producţie şi la suma asigurată. O asigurare agricolă poate fi la cheltuială tehnologică, adică să-mi asigur cheltuiala tehnologică, pot să-mi asigur valoarea producţiei, la cheltuială tehnologică suma pe care mi-o asigur pe hectar este cheltuiala mea tehnologică, la valoarea producţiei este valoarea producţiei pe care o obţin, la fel care este o medie în general, asigurătorii fac o medie pe ultimii trei sau cinci ani. Valoarea producţiei este producţia medie înmulţită cu un cost pe hectar, sau la suma asigurată. Sunt cele trei produse care există la noi. Fiecare fermier trebuie, exact cum vă spuneam, să fie informat şi să ştie care este necesitatea lui. Asta facem noi în broker, avem peste 23 de oameni care lucrează zilnic şi informează rapid şi răspund la orice solicitare a fermierului. El trebuie să vadă costul versus ce ar însemna dacă nu ar avea această asigurare agricolă. Ce ar însemna să nu îşi asigure cultura. Fiecare fermier trebuie să decidă foarte, foarte informat pe necesitatea lui. Sunt fermieri care-şi asigură doar cheltuiala tehnologică, sunt fermieri care vin la valoarea producţiei, sunt fermieri care merg la o sumă asigurată pe hectar. Aici numai fermierul este cel care decidă.

Reporter: Şi cine dă suma asigurată pe hectar?

Georgiana Rusu: Suma asigurată pe hectar este dată de către fermier. Pe fiecare cultură în parte şi este diferită. Acea sumă asigurată pe hectar poate fi considerată valoarea producţiei, depinde cum îşi doreşte fermierul, sau poate fi o sumă mai mare.

Reporter: Şi cheltuiala tehnologică?

Georgiana Rusu: Cheltuiala tehnologică este la fel, dată de fermier din tot ce înseamnă cheltuiala pe care o face el, cu un deviz tehnologic în spate. Așadar, numai fermierul este cel care decide.

Reporter: Clubul Fermierilor Români Broker de Asigurare funcționează în această formulă de doar un an. Însă, brokerul Agricover există de mai mult timp.

Georgiana Rusu: Brokerul este înfiinţat din 2011. În 2020 am devenit Clubul Fermierilor Români – Broker de Asigurare, dar avem expertiză de aproape 10 ani în piaţă, o cotă de piaţă în 2020 care a urcat de la 2019 de la 13% la 15%, iar anul aceasta este un an foarte provocator pentru noi, vrem să ajungem la o cotă de 25%. În cazul în care şi asigurătorul faţă de anul 2020 îşi doreşte, majoritatea asigurătorilor îşi doresc o creştere de 10%, noi dorim o creştere mai mare, pentru asta am lucrat în 2020, ne-am extins, avem o expertiză mult mai mare, colegi mult mai mulţi şi atunci ne dorim o creştere la 25% cotă de piaţă.

Reporter: Ce suprafață acoperiți?

Georgiana Rusu: Suprafaţa pe care o vom acoperi anul acesta ajunge undeva la 600.000 de hectare. În 2020 am avut 350.000 de hectare suprafaţa pe care am intermediat-o, o creştere în 2020 cu aproape 20%, undeva la 300.000 de hectare în 2019, 350.000 de hectare în 2020, iar acum vrem să creştem undeva la 600.000 de hectare, poate chiar puţin mai mult.

Noi produse de asigurare, în 2021

Reporter: Să discutăm şi despre parteneriatul pe care-l aveţi cu fermierii, pentru care sunteţi şi reprezentanţi ca brokeri în cadrul Clubului Fermierilor Români. Care sunt avantajele pe care le au fermierii din colaborarea cu brokerul Clubului?

Georgiana Rusu: Brokerul Clubul Fermierilor Români are două misiuni. În primul rând, misiunea de a sprijini fermierii şi de a-i ajuta mai ales în momentul în care au daună, că aici este foarte important pentru fermieri. În al doilea rând, brokerul este cel care ajută la tot ce înseamnă proiectele Clubului şi sprijină, din punct de vedere financiar, proiectele Clubului Fermierilor Români. Parteneriatul cu Clubul este foarte bun, ţinând cont că asociația vine către noi cu nevoia fermierului, facem întâlniri, inclusiv anul trecut, cu toate că a fost criza sanitară, am avut întâlniri cu fermierii. Și anul aceasta avem întâlniri regionale în care facem chestionare cu fermierii, vedem ce-şi doresc fermierii, cum îşi doresc, ce riscuri îşi doresc să asigure, la ce asigurător sau ce produse şi-ar dori, mergem împreună şi lucrăm ţinând cont de submăsura 17.1 şi de expertiza pe care o avem în asigurări, mergem împreună cu clubul la minister şi la AFIR. Tot ce am făcut pentru fermieri cu submăsura 17.1 cred că e un exemplu elocvent de ceea ce putem să facem şi ce am făcut împreună cu Clubul Fermierilor Români.

Reporter: Sumele alocate din fondurile europene sunt mici şi poate că şi asta dezarmează fermierii în a lua o decizie dacă să-şi asigure sau nu culturile, plantele, animalele. Sunt și fermieri care se asigură, însă nu depun actele pentru acel procent de 50-60%.

Georgiana Rusu: Să ştiţi că avem şi fermieri care se asigură şi care nu-şi depun dosarul pentru a beneficia de fondurile europene, încercăm să-i convingem să-şi depună dosarul de eligibilitate, încercăm să-i convingem că AFIR a plătit sumele care sunt pentru submăsura 17.1. Sunt şi fermieri care nu accesează submăsura, dar sunt şi fermieri care accesează.

Reporter: Aş vrea să facem un mic calcul şi să apelez la experienţa dvs. Din 100 de lei, să zicem, cât costă asigurarea, cât se întoarce din suma respectivă dată de fermier către asigurător, cât se întoarce înapoi?

Georgiana Rusu: Dacă dvs. daţi 100 de lei pe o asigurare... sau haideţi să mergem pe hectar. Poliţa de asigurare are două părţi. O parte eligibilă şi o parte neeligibilă. Aş începe cu ce înseamnă neeligibil că este mai puţin şi înseamnă un 20% din acea sută de lei. Este riscul de incendiu în orice cauză, care nu este risc eligibil, şi este o răscumpărare franşiză de la ce înseamnă franşiza eligibilă, care este de fapt de 20% atinsă pe producţie, la un 10% o franşiză deductibilă. Adică, în caz de daună, fermierul suportă 10% din suma pe care el şi-a asigurat-o, că tocmai discutasem de suma asigurată pe hectar, 10% suportă fermierul. Doar atât. Acest risc de incendiu din orice cauză sau alunecare de teren şi această răscumpărare de franşiză înseamnă o primă neeligibilă. Prima eligibilă înseamnă toate celelalte riscuri pe care fermierul şi le cumpără: grindină, secetă, ploi torenţiale, furtună, vijelie, şi din această primă 70% vin înapoi către fermier prin această submăsură de contribuţie la asigurări. Asta, dacă vreţi, pe un total de 100 de lei înseamnă în funcţie de asigurător 50 de lei, 60 de lei. Adică fermierul pune doar 40 de lei din suma totală pe care o plăteşte.

Reporter: Există şi asigurare fără franşiză?

Georgiana Rusu: Sunt asigurători care pot merge cu un produs fără franşiză, dar pe anumite regiuni, pentru că orice franşiză sau orice cost este influenţat de mai mulţi factori. Înseamnă zona în care am culturile, câtă suprafaţă exploatez, ce riscuri vreau – dacă vreau şi ger, vreau şi îngheţ timpuriu, vreau şi îngheţ târziu – şi atunci toţi aceşti factori influenţează şi acea franşiză.

Reporter: Există nemulțumiri ale fermierilor legate de franşiză, legate de riscurile care sunt asigurate, pentru că de multe ori asigurătorii vin şi spun: „Noi nu avem decât pachetul ăsta, dacă vreţi bine, dacă nu, duceţi-vă la alt asigurător”. Nu întotdeauna asigurătorul are toată paleta de riscuri pe care să şi le asigure fermierul.

Georgiana Rusu: Da, pentru că orice sistem al asigurărilor este un sistem piramidal. De acord, plătesc foarte mult şi primesc cei care au daună. Sunt riscuri pe care asigurătorul sau reasigurătorul, pentru că orice societate de asigurări este reasigurată la rândul ei, şi le poate asuma, sunt riscuri pe care nu şi le poate asuma. Cotele noastre pe care le avem, cotele Clubului Fermierilor Români, care sunt nişte cote speciale pentru fermieri, sunt destul de mici. Şi atunci sunt asigurători care nu pot să susţină, în cazul în care este o daună, sumele de despăgubire. După cum ştiţi, la noi în ţară au fost asigurători care au avut această linie de business şi care nu o mai au. Sunt asigurători care vor să menţină această linie de business şi ca atare pot să acopere numai anumite riscuri cu anumite franşize. Sunt produse, şi noi o să le avem şi le vom aduce pentru fermieri anul acesta, în care sunt franşize sau nu sunt franşize, dar cotele sunt pe măsură. Vorbim de nişte produse parametrice pentru secetă, adică, în alte țări, dacă mă întrebaţi, fermierul îşi face o asigurare poate pe 4-5 ani, doar se reînnoieşte contractul, tot ajutorul care este, cum este la noi prin submăsura 17.1  sunt ţări în care este ajutor dar la nivel de – cum ar fi la noi nivel de APIA pe o diferenţă, iar fermierul vine şi plăteşte doar acea diferenţă. E un sistem altfel, dar şi cotaţiile sunt pe măsură. Anul acesta vom aduce fermierilor români şi alte produse de asigurare.

Reporter: Dacă măsura AFIR 17.1 se lansează în primăvară, practic doar culturile de primăvară intră sau intră şi cele din toamnă?

Georgiana Rusu: Sesiunea pentru 2021 este pentru recolta 2021. Aceasta înseamnă culturile însămânţate în toamna lui 2020 şi culturile de primăvară însămânţate în 2021. Deci înseamnă recoltă 2021. Prin urmare, sesiunea care apare acum este pentru recolta 2021.

Reporter: Practic, în toamnă de fiecare dată fermierul trebuie să ştie că trebuie să se asigure, iar în primăvară la lansarea măsurii să aplice.

Georgiana Rusu: Da, să aplice, dar la fel, în momentul în care aplică trebuie să aplice în condiţiile care sunt de eligibilitate. Pentru că au fost foarte mulţi fermieri care au aplicat eligibilitatea, au dorit această valoare nerambursată, dar nu în condiţiile ghidului. Să am toată specia asigurată, toată structura, conform declaraţiei APIA, şi atunci fermierul poate aplica, după ce iese declaraţia APIA, pentru că şi acolo sunt nişte diferenţe.

„Consiliem tot ce înseamnă avizarea de daună, pregătim documentele fermierului, le înaintăm societăţii de asigurări, suntem alături de el la constatarea de daună, suntem alături de el când monitorizăm tot ce înseamnă dosar de daună, suntem alături de el până când îşi primeşte despăgubirea în termenul în care l-am stabilit cu asigurătorul.”

Alături și la bine, dar mai ales la rău

Reporter: Ați pomenit faptul că 2021 va fi un an provocator. Cum anticipaţi acest an?

Georgiana Rusu: Considerăm că cel mai important pentru fermier este să-l îndrumăm şi să-l sprijinim. Ceea ce facem în 2021 facem la fel cum am făcut în 2020, să venim să lucrăm cu fermierii, să-i sprijinim, să-i consultăm. Ca piaţă, v-am spus, cred că creşterea va fi cam de minim 10%, sunt asigurători care vor ieşi şi ei cu produse, asigurătorii de la noi din ţară, lucrăm împreună cu asigurătorii, lucrăm nu numai la a aduce produse noi, lucrăm la a modifica condiţiile care sunt, şi am lucrat cu asigurătorii inclusiv la tot ce înseamnă eligibilitate, sunt asigurători cu care am lucrat la eligibilitate pentru a fi în avantajul fermierului. Vom aduce produse noi, vom sprijini în continuare, vom consilia fermierul. Țin să punctez că a încheia o poliţă de asigurare nu este uşor, dar se poate vinde; o poliţă de asigurare, indiferent de ce natură e. Pe cultura agricolă poliţa trebuie vândută, trebuie încheiată foarte informat. Fermierul trebuie să ştie ce a încheiat. Trebuie să ştie ce există în piaţă ca şi competiţie, trebuie să ştie la fiecare asigurător care sunt condiţiile de asigurare. Dar o încheie. Un lucru foarte important pentru fermier este să fii alături de el când are daune. Este ca atunci când ţi se îmbolnăveşte copilul şi nu mai ştii ce să faci. Este în situaţia în care i se pare că toată munca lui se duce de râpă. Dacă vine o grindină, chit că este o grindină pe rafală sau pe 100 de hectare din 500 de hectare câte are, sau pe 30 de hectare, este foarte important ca noi să fim lângă fermier, trebuie să fim lângă agricultor atunci când este în caz de daună.

Reporter: Ce face brokerul atunci?

Georgiana Rusu: Brokerul atunci este alături de fermier. În afară de faptul că noi consiliem tot ce înseamnă avizarea de daună, pregătim documentele fermierului, le înaintăm societăţii de asigurări, suntem alături de el la constatarea de daună, suntem alături de el când monitorizăm tot ce înseamnă dosar de daună, suntem alături de el până când îşi primeşte despăgubirea în termenul în care l-am stabilit cu asigurătorul. Pentru că în toate convenţiile noastre cu asigurătorul avem un termen pentru a satisface nevoia clientului, a fermierului.

Reporter: Haideţi să vedem: câţi din cei care anul trecut, şi din punctul ăsta de vedere putem considera că anul 2020 a fost unul dintre cei mai păguboşi, a fost un an cu pagube mari, cu fermieri care s-au asigurat. Cei cu care aţi lucrat în anul trecut şi-au primit până acum banii, au fost despăgubiți pentru pagubele suferite?

Georgiana Rusu: Sunt fermieri care şi-au primit despăgubirea, noi am avut peste 500 de daune pe culturi agricole, pe lângă asta am mai avut, pentru că în afară de cultura agricolă mai asigurăm şi alte bunuri ale fermierului, utilaje, şi acolo am mai avut daune, dar aproape toţi fermierii şi-au primit despăgubirea. Bineînţeles, sunt fermieri care s-au încadrat, sunt fermieri care au fost de exemplu în toamnă, în perioada de însămânţare şi pregătire a terenului şi nu au fost dispuşi să vină repede cu toate documentele, dar îi ţinem din scurt şi tot timpul îi sunăm şi avem contact cu ei ca să nu uite de ceea ce trebuie să facă pentru dosarul de daune. De asta vă spun, suntem alături de ei şi la bine, dar şi la rău și asta este cel mai important. Facem o asigurare pentru ce? Să fim acoperiţi în cazul în care ni se întâmplă ceva, facem o asigurare de viaţă în cazul în care ni se întâmplă ceva, să avem familia acoperită; facem o asigurare la maşină în cazul în care ni se întâmplă ceva. La fel, la cultură trebuie să o facem pentru că e vorba de nişte fenomene pe care nu putem să le ţinem în frâu, şi atunci trebuie să facem asigurare.

georgiana rusu 2

Fostul profesor de matematică se ocupă azi de siguranța fermierului

Reporter: La finalul discuției noastre vreau să vă cunoască cititorii noștri nu doar ca specialist, ci și ca om. Vă pricepeți la cifre, care-i meseria dvs.?

Georgiana Rusu: Sunt un fost profesor de matematică, care e foarte bun la calcule, și care a decis în 2002, fiind în concediu creştere copil, după primul copil, am doi copii, o fată şi un băiat, să intre în acest sistem al asigurărilor. Am pornit consultant financiar la Allianz Ţiriac, treptat, prinzând experienţă, am devenit manager, apoi am lucrat pe pensii, am plecat apoi la Groupama, fosta BT Asigurări, şi în ianuarie 2013 am decis să vin în fostul Agricover Broker ca director regional. În 2014 am trecut director executiv şi de atunci mă ocup de asigurări de culturi şi lucrez pentru fermieri.

Reporter: Cum vi se pare lucrul cu fermierii? Când aţi avut primul contact cu agricultura, cum vi s-a părut?

Georgiana Rusu: Primul contact l-am avut la Groupama, pentru că Groupama este specializată pe partea de culturi agricole. Mi se pare foarte provocator, pentru că există o piaţă foarte mare, exact ce spuneaţi, din opt milioane de hectare sunt asigurate doar puţine, zi de zi trebuie să lucrăm şi să venim cu ceva nou pentru fermieri. Nu simt responsabilităţile de zi de zi, o fac că-mi place, o fac că trăiesc, când vorbesc de daune mi se ridică părul... şi atunci consider că-i ajut.

Reporter: Vorbim de ceva care afectează vieţi.

Georgiana Rusu: Exact, şi este o satisfacţie foarte mare în momentul în care ştii că are o problemă şi că te sună şi-ţi mulţumeşte şi că ştii că eşti în sprijinul lui oricând, indiferent că este sâmbătă, că este duminică, colegii mei sunt tot timpul deschişi şi foarte rapizi la toate solicitările pe care le avem.

Reporter: Care sunt obiectivele pentru anul acesta?

Georgiana Rusu: Obiectivele noastre sunt măreţe. Avem colegi care au venit cu experienţă, o să mergem şi pe partea de tot ce înseamnă suport către fermieri, pe partea de AFIR şi de daune, pentru că pe lângă faptul că ajutăm fermierul la daune, îl ajutăm şi la partea de tot ce înseamnă accesare a submăsurii 17.1 şi va fi un an în care vrem să aducem ceva nou în piaţă, vom aduce produse, după cum vă spuneam, vom face în continuare aceste sesiuni online cu fermierii în fiecare săptămână în care discutăm toate problemele pe care le au despre asigurări, despre măsurile de sprijin, dacă au probleme pe daune. Ajutăm şi am ajutat fermieri şi dacă nu sunt clienţii noştri, deci pentru noi este important să-i ajutăm.

Reporter: Nu este obligatoriu să facă parte din Clubul Fermierilor Români ca să lucreze cu brokerul de asigurare al Clubului?

Georgiana Rusu: Nu. Am ajutat fermierii pentru că au fost în situaţia în care poate aveau un dosar de daune, nu aveau acces către asigurător şi atunci clar i-am ajutat şi, într-adevăr, au devenit clienții noștri şi lucrăm în continuare cu foarte mulți fermieri pe care i-am ajutat. Eu un an în care avem treabă şi vrem ca fermierul să fie în siguranţă.

Interviu publicat în Revista Fermierului, ediția print - aprilie 2021

Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Interviu

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR), pentru a veni în sprijinul beneficiarilor Programului Național de Dezvoltare Rurală 2014 - 2020 (PNDR 2020),  a solicitat și a obținut sprijin instituțional din partea Ministerului Economiei, Antreprenoriatului și Turismului (MEAT) în vederea înlesnirii eliberării avizului specific privind amplasamentul și funcționalitatea obiectivului pentru construcția, modernizarea sau extinderea unor structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare sau de alimentație publică (un document necesar solicitanților PNDR, care se depune la evaluarea cererii de finanțare) și a certificatului de clasificare (un document necesar beneficiarilor, care se depune la ultima tranșă de plată).

Pentru a obține în timp util avizul specific sau certificatul de clasificare, la momentul depunerii documentațiilor pentru eliberarea acestora de către Direcția Autorizare în Turism, solicitanții sau beneficiarii trebuie să informeze în scris MEAT cu privire la faptul că dezvoltă o investiție cu fonduri europene disponibile prin PNDR 2020. „Prin acest demers, Direcția Autorizare în Turism din cadrul MEAT își exprimă disponibilitatea de a sprijini în continuare absorbția fondurilor europene, considerând prioritară eliberarea cu celeritate a documentelor necesare proiectelor cu finanțare europeană din PNDR 2020”, transmite AFIR prin intermediul unui comunicat de presă.

Investițiile în agroturism sunt finanțate de AFIR prin intermediul submăsurilor 6.2 - Sprijin pentru înființarea de activități neagricole în zone rurale și 6.4 - Investiții în crearea și dezvoltarea de activități neagricole din cadrul PNDR 2020.

Până în prezent, AFIR a încheiat 1.844 de contracte cu beneficiarii submăsurii 6.2 în valoare de peste 108 milioane de euro, din care a plătit deja 89,5 milioane de euro. De asemenea, prin submăsura 6.4 AFIR finanțează 1.143 de investiții în valoare de 157 de milioane de euro, din care aproximativ 114 milioane de euro reprezintă plăți efectuate.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Știri
Sâmbătă, 17 Aprilie 2021 10:58

Ștampila este voluntară și nu obligatorie

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) reamintește beneficiarilor Programului Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020 (PNDR 2020) și solicitanților de fonduri europene nerambursabile că aplicarea ștampilei ca modalitate de autentificare a documentelor și înscrisurilor este voluntară și nu reprezintă un motiv pentru respingerea documentelor sau documentațiilor depuse la instituții și autorități publice.

AFIR este una dintre primele instituții publice care a implementat mecanisme electronice online de preluare și de procesare a documentațiilor de lucru, în speță a documentațiilor necesare accesării fondurilor europene și implementării proiectelor de investiții finanțate prin PDNR 2020. Acest mecanism este funcțional încă din anul 2018, astfel încât, pentru beneficiarii AFIR, eliminarea obligativității ștampilării documentelor este doar una dintre măsurile de simplificare a procesului de accesare a fondurilor europene.

AFIR are, de asemenea, capacitatea instituțională de a aplica prevederile Ordonanței de Urgență nr. 38 din 30 martie 2020 privind utilizarea înscrisurilor în formă electronică la nivelul autorităților şi instituțiilor publice, fără ca beneficiarii PNDR 2020 să fie obligați să schimbe modalitatea de lucru și de comunicare cu instituția. „Pentru beneficiarii PNDR 2020, utilizarea semnăturii electronice din etapa de contractare și până la ultima tranșă de plată este obligatorie, începând din august 2018”, precizează AFIR.

O serie de documente sunt obținute direct de către AFIR prin interogarea bazelor de date ale instituțiilor publice abilitate în emiterea acestora – Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) pentru verificarea înscrisurilor fermierilor, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) pentru verificarea animalelor din exploatațiile zootehnice prin Registrul Național al Exploatațiilor (RNE), Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) pentru cazierul fiscal prin sistemul informatic PatrimVen, Oficiul Național al Registrului Comerțului (ONRC) pentru verificarea corectitudinii datelor declarate de beneficiari, Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI) pentru extrasul de carte funciară, Ministerul Afacerilor Interne (MAI) pentru verificarea cazierului judiciar prin Sistemul Informatic al Cazierului Judiciar Român (ROCRIS).

Mai mult, începând cu luna martie 2020, corespondența internă și externă a Agenției este complet digitalizată și semnată electronic la toate palierele de decizie.

Încă de la deschiderea depunerilor online, AFIR a recomandat tuturor solicitanților folosirea semnăturii electronice ca pe o modalitate de a reduce consumul hârtiei și de a elimina unele etape intermediare de procesare a documentelor. În contextul actual, utilizarea semnăturii electronice este vitală, cu atât mai mult cu cât aceasta are forța juridică a înscrisurilor autentice atât ca reprezentare instituțională, cât și sub semnătură privată.

Interdicția respingerii documentelor fără ștampilă de către autoritățile și instituțiile publice este întărită de prevederea OUG 17/2015 conform căreia „Fapta de a solicita persoanelor fizice, persoanelor juridice de drept privat, entităților fără personalitate juridică, precum și persoanelor juridice de drept public aplicarea ștampilei pe declarații, cereri, contracte sau orice alte documente sau înscrisuri, săvârșită de către persoana din cadrul unei instituții sau autorități publice, constituie abatere disciplinară și atrage răspunderea disciplinară a acesteia, conform prevederilor legale.”

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Comunicate

Clubul Fermierilor Români și Federația Națională „Cartoful” din România au semnat joi, 15 aprilie 2021, un protocol privind susținerea temelor de interes major pentru fermierii producători de cartof din România și pentru lansarea unor proiecte care să sprijine dezvoltarea și extinderea unui Plan Național Strategic al Cartofului, cu elemente specifice naționale, care să contribuie la susținerea sectorului. Semnatarii protocolului, din partea Clubului Fermierilor Români: Nicușor Șerban - președinte, Laszlo Becsek - vicepreședinte, Florian Ciolacu - director exectiv, iar din partea Federației Naționale „Cartoful” din România: Romulus Oprea - președinte, Cleonic Sucaciu - vicepreședinte, Ioan Moroianu - director executiv.

Cele două organizații urmăresc promovarea în comun a unor obiective, programe, proiecte și acțiuni către autoritățile guvernamentale și legislative din România și structurile specializate ale Comisiei Europene și Parlamentului European cu responsabilități în domeniile de interes (agricultură, mediu, cercetare, inovație și tehnologie).

Scopul acestei alianțe îl reprezintă promovarea și determinarea unor programe de alocare financiară de fonduri nerambursabile în domenii eligibile și de interes comun, mai ales din perspectiva Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR), Noua Politică Agricolă Comună (PAC), susținerea alocării în continuare către cartof a măsurilor de sprijin cuplat în noul exercițiu financiar european 2023-2027 și promovarea acordării unui ajutor de minimis pentru producătorii fiscalizați de cartof pentru consum din România, în scopul creșterii competitivității acestora cu ceilalți fermieri din Uniunea Europeană sau din afara acesteia.

Pentru realizarea obiectivelor propuse în cadrul acordului de colaborare se va constitui un grup de lucru format din reprezentanții Clubului și a Federației, care va acționa pentru identificarea și elaborarea propunerilor privind dezvoltarea sectorului cartofului la nivel național prin măsuri de finanțare și proiecte în cadrul Planului Național Strategic. Propunerile stabilite de comun acord în cadrul grupului de lucru vor fi transmise și promovate către autorități în cadrul reuniunilor oficiale ale Grupurilor de lucru pentru elaborarea Planului Național Strategic.

Cele două organizații vor face demersuri comune pentru susținerea sprijinului cuplat în cuantumul notificat către fermierii producători de cartofi pentru sămânță și timpuriu pentru industrializare pe baza cererilor actuale și viitoare, construcția mai multor depozite specializate, care să ajute fermierii să-și poată depozita producția de cartofi, implementarea Planului Strategic al Cartofului, crearea de branduri locale și naționale în sector‚ precum și implementarea unor eco-scheme aplicabile cartofului (cum ar fi refacerea humusului din sol).

Nicușor Șerban, președinte Clubul Fermierilor Români: „Alianța Clubului Fermierilor Români cu Federația Națională „Cartoful” din România este una strategică pentru dezvoltarea sectorului de cartof. Semnarea protocolului cu Federația reprezintă pentru Club prima relație de colaborare cu o asociație a fermierilor din România. Urmărim ca împreună cu Federația Națională „Cartoful” să susținem și să promovăm cât mai bine interesele fermierilor producători de cartof în fața autorităților, pentru ca acestea să înțeleagă cât mai bine ce se întâmplă în acest domeniu, cum se desfășoară activitatea și ce nevoi are acest sector pentru a se dezvolta. Scopul nostru este să sprijinim fermierii să le meargă mai bine, iar poporul român să mănânce cât mai multă hrană sănătoasă produsă în România. Mulțumim Federației pentru încrederea acordată, suntem conștienți că semnarea acestui protocol reprezintă hotărârea celor două organizații de a colabora și acționa împreună pentru a reprezenta fermierii care produc cartof, a doua pâine a țării”.

Romulus Oprea, președinte Federația Națională „Cartoful” din România: „Suntem onorați să colaborăm cu Clubul Fermierilor Români și apreciem susținerea acordată Federației de către Club în cadrul consultărilor care au avut loc până acum și a demersurilor comune la minister. Acest parteneriat este important pentru ambele organizații pentru că ne va oferi forță și vizibilitate care, sperăm, va genera rezultate pentru producătorii de cartof. Avem în față provocări și consider că le putem face față, apreciez eficiența Clubului în a organiza aceste întâlniri cu factorul politic și susținerea punctelor de vedere ale fermierilor. Este momentul să avem o voce unitară și văd în semnarea acestui protocol un prim pas pozitiv, care vine în sprijinul fermierilor pe care îi reprezentăm”.

Laszlo Becsek, vicepreședinte Clubul Fermierilor Români: „Mă bucur foarte mult că am ajuns în acest moment, ca oficial, cele două asociații să aibă un document pe baza căruia să lucreze împreună. Consider că este important ca această cultură să fie reprezentantă în cadrul Clubului, iar parteneriatul lansat cu Federația Națională „Cartoful”, care reprezintă toți producătorii de cartof din țară, va acționa în interesul acestor fermieri, indiferent de suprafața pe care o lucrează. Împreună cu Federația, care are experiență și expertiză în acest domeniu, urmărim să rezolvăm problemele specifice, să propunem și să facem demersurile necesare pentru adoptarea și implementarea unei strategii naționale de dezvoltare a sectorului cartofului, care are un potențial foarte mare să susțină consumul intern al României”.

Cleonic Sucaciu, vicepreședinte Federația Națională „Cartoful” din România: „Este un moment important pentru noi, producătorii, care ne menținem în continuare ca o forță prin Federația Națională „Cartoful” din România. Participăm la o acțiune necesară pentru a putea ieși în evidență în fața factorului politic (Ministerul Agriculturii, Guvern) și dorim să fim ascultați în continuare, inclusiv de Uniunea Europeană, care trebuie să afle care sunt problemele punctuale ale României în domeniul cartofului. Trebuie să eliminăm deficiențele cu care se confruntă acest sector în țara noastră. Apreciem sprijinul deosebit și implicarea Clubului, căruia îi mulțumim pe această cale. Ne bucurăm că avem acest protocol în baza căruia vom acționa împreună, pentru rezolvarea problemelor specifice sectorului, în beneficiul producătorilor de cartof”.

Florian Ciolacu, director executiv Clubul Fermierilor Români: „Clubul Fermierilor Români are membri în toate asociațiile și federațiile agricole și vrea să aducă împreună cât mai mulți fermieri pentru a colabora și acționa în interesul lor, fără ca acest lucru să afecteze sau să interfereze cu statutul fermierilor în cadrul acestor asociații. Apreciem alianța cu Federația Națională «Cartoful» și avem încredere că, împreună, cele două organizații vor avea un parteneriat care va asigura dialogul cu reprezentanții autorităților responsabile pentru agricultură, va pune la dispoziția acestora argumente, studii de caz și analize de impact privind probleme specifice sectorului cartofului, în scopul promovării și  susținerii unor programe sau măsuri de finanțare prin fonduri naționale sau europene. Avem în vedere elaborarea, promovarea și desfășurarea de proiecte și programe care susțin dezvoltarea sectorului cartofului, prin adresarea unor teme conexe precum: creșterea capacității antreprenoriale, întărirea capacității de management, creșterea rezilienței și a capacității de management a riscului în fermele producătoare de cartofi, adaptarea continuă a prevederilor legale și fiscale, precum și creșterea capacității tehnologice de Agricultură 4.0”.

Ioan Moroianu, director executiv Federația Națională „Cartoful” din România: „Apreciem parteneriatul cu Clubul Fermierilor Români, pe care îl formalizăm astăzi prin semnarea acestui protocol de colaborare. Considerăm că această alianță va contribui la continuarea demersurilor făcute de Federație pentru susținerea intereselor fermierilor producători de cartof din țara noastră. Avem în vedere susținerea reciprocă a acțiunilor de interes comun cu impact pozitiv asupra dezvoltării sectorului cartofului în ceea ce privește cercetarea, producția și valorificarea acesteia. Elaborarea și implementarea unei strategii naționale va crește nivelul de atractivitate a sectorului cartofului pentru potențiali investitori naționali și străini”.

Despre Clubul Fermierilor Români

Clubul Fermierilor Români pentru Agricultură Performantă este o asociație non-profit și neguvernamentală a fermierilor din România. Membrii asociației sunt fermieri performanți care au modele de afaceri bazate pe inovație, tehnologie și bunele practici în agricultură, pentru creșterea competitivității și a valorii adăugate create în acest domeniu.

Obiectivul principal al Clubului Fermierilor Români este să asigure implicarea activă a membrilor săi în procesul de consultare și elaborare a reglementărilor europene și naționale în domeniul agricol, cu scopul de a crește performanța fermierilor din România.

Clubul Fermierilor Români lansează și derulează programe și proiecte concrete pe patru direcții strategice de acțiune: reprezentare, consiliere și consultanță, formare și leadership, informare și comunicare.

www.cfro.ro

Despre Federația Națională „Cartoful” din România

Federația Națională „Cartoful” din România este prima Federație din țară, înființată în anul 1991 de către fermieri și cercetători de la INCDCSZ Brașov cu stațiunile de cercetare aferente. Membrii federației sunt fermieri producători de cartof din toată țara, atât din zona tradițională de producere a cartofului, cât și din zonele de producere a cartofului extratimpuriu, timpuriu și de vară, procesatori de cartof și comercianți.

Federația Națională „Cartoful” din România reprezintă procentual 100% din producătorii de cartof pentru sămânță, 90% din producătorii de cartof pentru industrializare și 55% din producătorii de cartof pentru consum înregistrați la APIA. De asemenea, 60% din furnizorii de cartof către rețelele de magazine sunt membri ai Federației.

Federația Națională „Cartoful” reprezintă interesele membrilor săi, fiind un partener activ al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale în elaborarea strategiilor și politicilor dedicate sectorului cartofului.

Obiectivul principal al Federației îl reprezintă salvarea cartofului în România, cultură aflată în evident declin în ultimii ani, prin creșterea competitivității, eficienței și profitabilității sectorului și contribuția la securitatea alimentară a țării, pentru a asigura din producția proprie necesarul de consum intern al acestui aliment de bază.

https://potato.ro/fncr

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Eveniment
Pagina 1 din 4

Publicitate

21C0027COMINB CaseIH Puma 185 240 StageV AD A4 FIN ro web 300x200

TPV RF 300x250 2

produsenaturalfermieri

Banner Corteva 2020

GAL Danubius Ialomita Braila

GAL Napris

Revista