sprijin financiar - REVISTA FERMIERULUI
Căutare - Categorii
Căutare - Contacte
Căutare - Conținut
Căutare - Fluxuri știri
Căutare - Etichete
Căutare - articole

Asociația Industriei de Protecția Plantelor din România (AIPROM) ne-a transmis concluziile unui sondaj realizat de Ipsos la cererea CropLife Europe, care scoate în evidență percepțiile și dificultățile actuale ale fermierilor din Uniunea Europeană, inclusiv din România. Astfel, principalele provocări semnalate de fermieri sunt: presiunea financiară, accesul limitat la inovație, sarcinile administrative excesive și pesimismul privind viitorul agriculturii. Sondajul include date relevante din nouă state membre UE, cu o secțiune dedicată situației din România.

La un an de la protestele fermierilor din întreaga Europă, un nou sondaj realizat în rândul fermierilor europeni scoate la iveală o realitate îngrijorătoare: aproape toți fermierii se simt ignorați de autorități, în special în ceea ce privește accesul la tehnologiile moderne necesare pentru o agricultură durabilă și competitivă.

Sondajul realizat de Ipsos la cererea CropLife Europe relevă că, deși jumătate dintre fermierii europeni au participat la protestele din 2023–2024, 91% dintre aceștia sunt în continuare nemulțumiți de reacția autorităților, atât la nivel național, cât și european. În ciuda atenției mass-media și a sprijinului public, fermierii afirmă că schimbările concrete în politicile agricole sau veniturile suplimentare lipsesc cu desăvârșire.

Sondajul a fost realizat în nouă state membre ale Uniunii Europene: Franța, Germania, Spania, Italia, Polonia, România, Olanda, Irlanda și Belgia.

 

Principalele concluzii ale sondajului

 

Presiunea financiară: 69% dintre fermieri declară că veniturile lor nu sunt suficiente pentru a-și menține afacerea. Este nevoie urgentă de simplificarea procedurilor administrative și de acces sporit la sprijin financiar.

Acces limitat la inovație: Lipsa accesului la biopesticide, biotehnologie și instrumente de agricultură de precizie frânează progresul. Extinderea disponibilității acestor tehnologii este esențială pentru creșterea productivității și sustenabilității fermelor.

Sarcini administrative excesive: Prioritatea numărul unu pentru fermierii europeni este reducerea poverii birocratice. Simplificarea proceselor și reducerea formalităților ar economisi timp și resurse prețioase.

Pesimism cu privire la viitor: Peste jumătate dintre fermieri sunt îngrijorați de perspectivele pe termen lung ale agriculturii. Este nevoie de o distribuție mai echitabilă a profitului de-a lungul lanțului agroalimentar pentru a asigura o recompensare corectă a muncii fermierilor.

Intenția de a renunța la agricultură: Unul din cinci fermieri afirmă că intenționează să părăsească agricultura în următorii cinci ani, iar 5% chiar în decurs de un an. Acesta este un semnal clar de alarmă: agricultura trebuie să devină mai viabilă și mai atractivă pentru noile generații.

 „Fermierii și-au exprimat clar nemulțumirile. A venit momentul să acționăm împreună. Prin eliminarea decalajelor tehnologice și asigurarea unei remunerări echitabile, Uniunea Europeană poate sprijini fermierii în construirea unui viitor agricol durabil, competitiv și rezilient în fiecare stat membru”, declară Olivier de Matos, director general al CropLife Europe.

CropLife Europe este organizația europeană care reprezintă sectorul de protecție a culturilor, membrii fiind companii globale, întreprinderi mici și mijlocii, precum și asociații naționale cu activități în domeniul pesticidelor convenționale, biopesticidelor, biotehnologiei vegetale și agriculturii digitale și de precizie.

Rezultatele sondajului subliniază o nevoie urgentă de acțiune din partea UE, respectiv reducerea birocrației, asigurarea unei concurențe echitabile și stabilirea unor marje corecte pe piață pentru toți actorii din lanțul agricol.

 

Ce spun fermierii din România

 

Potrivit sondajului comandat de CropLife Europe, fermierii din țara noastră au pus accentul pe provocările legate de condițiile climatice, în timp ce creșterea prețurilor la inputuri și costurile generale reprezintă principala preocupare pentru agricultorii autohtoni. Prețul de vânzare al produselor sunt, de asemenea, surse majore de îngrijorare.

Referitor la protestele de la începutul anului 2024, 38% dintre fermierii din România au participat la protestele de anul trecut, iar 81% rămân în continuare nemulțumiți de reacția autorităților.

În ceea ce privește inovarea în agricultură, rata de utilizare a noilor tehnologii agricole este încă destul de scăzută în rândul fermelor de la noi din țară, cu un nivel mediu de adoptare de 20–30%. Instrumentele digitale (DST) și imaginile satelitare sunt cele mai adoptate practici în prezent, în timp ce utilizarea dronelor și roboților este mult mai restrânsă. Fermierii din România arată cel mai ridicat nivel de susținere pentru noile tehnici genomice, 49% declarând că le-ar adopta.

22% dintre agricultorii din România intenționează să renunțe la meseria de fermier în următorii cinci ani, în principal din cauza presiunii economice. 44% menționează constrângerile de mediu, cum ar fi lipsa apei, ca motiv principal. 47% dintre fermierii din țara noastră au declarat că intenționează să protesteze din nou.

Descărcați raportul complet

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Știri

Agenția de Plăți şi Intervenție pentru Agricultură (APIA) a publicat pe site-ul instituției două noi ghiduri informative pentru implementarea intervențiilor din sectorul vitivinicol.

Astfel, au fost publicate Ghidul informativ pentru implementarea intervenției IS-V-02 „Investiții în active corporale și necorporale” din cadrul Planului strategic PAC 2023-2027, precum și Ghidul informativ pentru implementarea intervenției IS-V-07 „Investiții în active corporale și necorporale menite să sporească durabilitatea producției de vin” din cadrul Planului strategic PAC 2023-2027.

„Materialele de informare au caracter de îndrumare a solicitanților în vederea pregătirii, derulării şi implementării programelor de investiții, conform condițiilor de eligibilitate, a cerințelor de bază ale UE și a altor cerințe specifice”, precizează APIA.

Valoarea maximă a asistenței financiare acordate în cadrul Intervenției IS-V-02 „Investiții în active corporale și necorporale” este de 1.500.000 euro/program în cazul proiectelor de achiziții complexe şi de 400.000 euro/program în cazul proiectelor de achiziții simple.

Valoarea maximă a sprijinului public acordat în cadrul Intervenției IS-V-07 „Investiții în active corporale și necorporale menite să sporească durabilitatea producției de vin” este de 650.000 euro/program în cazul proiectelor de achiziții complexe și de 250.000 euro/program în cazul proiectelor de achiziții simple.

Sesiunile de depunere aferente programelor de investiții IS-V-02 și IS-V-07 se închid în cazul în care valoarea cererilor de finanțare atinge pragul de 120% din limitele bugetare stabilite în nota de lansare.

Plățile de către APIA se realizează cu respectarea graficului de execuție a acțiunilor aprobat şi a rezervărilor financiare, fără a depăși data de 15 octombrie 2027 inclusiv.

Solicitanții trebuie să depună documentele conform instrucțiunilor de utilizare a modulelor on-line, care vor fi publicate pe site-ul APIA precum și în format letric, cu mențiunea că verificarea de bază se va face pe documentele depuse on-line.

Cererile se depun la sediul centrului județean APIA, respectiv al APIA municipiul București, pe raza căruia este implementat programul, în sesiunea de depunere prestabilită, conform anunțului de lansare publicat pe pagina de internet a Agenției.

Cele două ghduri informative pot fi consultate accesând link-ul: https://apia.org.ro/directia-masuri-de-piata/pns-2023-2027-investitii-viti-vinicole/.

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Știri

România se află într-un context agricol dificil, în care schimbările climatice severe și instabilitatea economică sunt factori majori ai acestui declin. Soluții care să rezolve pe deplin situația sunt greu de aflat, de aceea orice sugestie capabilă să mai amelioreze din probleme este binevenită. Prin urmare, îndemnul de a folosi sorgul pe post de alternativă de cultură este de luat în seamă. 

Sub egida Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu Șișești” din București și a companiei Sport Agra din Amzacea, județul Constanța, în cadrul Aula Magna a forului amintit, a avut loc, la sfârșitul anului trecut, conferința internațională „Sorgul - plantă de cultură a viitorului”. Organizatorii au dorit să aducă în prim-plan această cultură considerată de ei salvatoare în contextul provocărilor climatice și economice. Participarea la acest eveniment ne-a oferit ocazia de a înțelege mai profund potențialul, limitele și viitorul acestei plante, prin prisma experților și a fermierilor prezenți.

Seceta extremă este un fenomen recurent în regiunile aride ale României, cum ar fi Dobrogea și Câmpia Română, dar acesta s-a accentuat în ultimi ani. Iar condițiile economice nu sunt nici ele de natură să compenseze în vreun fel situația, din contră, adaugă o și mai mare povară pe capul fermierilor afectați. 

 

Context climatic și economic

 

Bine-cunoscutul fermier Gheorghe Nițu este de părere că actualele condiții impun o altfel de abordare: „Schimbările climatice nu sunt numai la noi, sunt mai peste tot, iar agricultura pe care noi am făcut-o până în prezent nu mai seamănă cu nimic cu cea care vine. Și trebuie să gândim foarte serios acest lucru, cu creionul în mână, pentru că oricum, ea trebuie să dea economic. Nu putem să mergem în continuare cum au fost învățați unii, pe datorii. Trebuie să facem o agricultură integrată, neapărat. Zootehnia a dispărut, tocmai de aceea nici sorgul nu s-a mai cultivat. Din fermele din jurul Capitalei, probabil 40, au mai rămas fermele de vaci cu lapte ale lui Claudiu Davițoiu și Mihai Petcu. Atât. În rest și în comune, de la 2.000-3.000 de vaci, acum sunt 200-300. Altele o să rămână în tablouri”.

Gheorghe Nițu

gheorghe nitu

Cea mai afectată cultură pare a fi cea a porumbului, despre care Dumitru Manole, cel care a avut inițiativa organizării conferinței, spune că în condiții de secetă paguba este multilaterală: „În județul Constanța, porumbul a scăzut ca suprafață. În dinamică, dacă pornim din 2015, porumbul era undeva la 55.000-60.000 de hectare. În 2024 a ajuns la 27.000 de hectare, aproape 50% mai puțin. Din 27.000 de hectare în 2024 s-au calamitat  21.000 de hectare. Spui că e puțin, dar nu e. Dacă înmulțim 21.000 cu 1.000 lei pe hectar, cât statul urmează să despăgubească aceste suprafețe, deci o dată este bugetul statului atacat prin faptul că n-am avut această alternativă, sorgul, și după aceea, dacă mai luăm cele 21.000 de hectare și le înmulțim cu un minim de producție de numai 5 tone la hectar, ca să fie socoteala rotundă, parcă fac foarte simplu 105.000 tone, care înmulțite cu 900 lei ne dă o cifră. Deci iată pierderile. O dată bugetul, o dată stabilitatea economică. Stabilitatea economică a fermelor este pusă în pericol. Și din acest punct de vedere azi am spus că începe epopeea sorgului”. Așadar, domnul Manole face trimitere la o alternativă pentru această cultură, numind-o, după cum ați văzut, pe cea a sorgului. El aduce ca exemplu situația din propria fermă, de la Amzacea: „Pe lângă problemele pe care le avem la nivelul piețelor – mă refer la partea de est, la granița României, aceasta fiind o provocare —, avem provocarea esențială, această secetă deosebit de agresivă. Începând cu 2020 — mai înainte 2007, 2012 —, după care a urmat 2022, 2023 și iată-l pe 2024, când, la Amzacea, am avut de la 1 ianuarie până în luna iunie 238 mm precipitații. Media pe 69 de ani, până la data pe care am precizat-o, era de 380 mm. În aceste condiții, porumbul s-a calamitat, iar sorgul devine singura alternativă viabilă”.

Cam în aceiași termeni îl susține și vicepreședintele ASAS, Aurel Badiu: „În condițiile unei secete 2020, 2024, care a făcut ca unii hibrizi de porumb să producă – deși termenul nu e corect, pentru că n-au produs — nimic, n-au pus nimic pe cântar, sorgul a pus 3.000 kg. Ceea ce nu e de ici, de colo”.

Cu alte cuvinte, mai bine mai puțin, decât deloc. Pentru că așa cum spune unul dintre participanți, Claudiu Davițoiu, important este „să investești puțin și să câștigi mult. Nu ne mai întreabă nimeni câtă producție am făcut la ora actuală, ne întreabă de bani. Ținem cont și de condițiile astea. Degeaba ai apă, investești mult și vinzi porumbul cu nimic. Trebuie să investești în așa fel încât producția pe care o faci, chiar dacă o faci mică, să ieși pe câștig”. Mai ales că se pare că pentru cultura de sorg e nevoie de investiții mai mici decât pentru cea de porumb. 

Claudiu Davițoiu

claudiu davitoiu

 

Sorgul, o cultură cunoscută

 

Iar cultura de sorg nici măcar nu este o noutate prea mare pentru agricultura românească, cel puțin așa susține domnul profesor Valeriu Tabără, președintele ASAS: „În primul rând, sorgul nu este o plantă nouă, România n-a fost o țară necultivatoare de sorg ca să o privim în acest moment ca pe o plantă pe care o luăm în cultură. Pornim de la un mic nivel de cunoștințe, chiar a existat un program legat de cultura sorgului, dar cred că momentul de azi este unul de readucere în actualitate a acestei culturi cu importanță excepțională din toate punctele de vedere, alimentar, furajer și tehnic, având astfel acțiune, atât directă, cât și indirectă — prin ceea ce reprezintă animalele, ca sursă de hrană —, asupra securității alimentare. Și este o plantă care vine în contrast cu ceea ce înseamnă schimbările climatice”.

Fermierul Gheorghe Nițu chiar își aduce aminte că a avut în cultură această plantă: „Pe vremea când eram director la fostul IAS Buftea, unde aveam nu mai puțin de 9.000 de hectare, cultivam în jur de 1.000 de hectare cu sorg și am cultivat hibrizi creați la Fundulea, F31 și F38, care aveau producții bune și, mai ales, o calitate nutritivă mare, cu aminoacizi esențiali precum lizina și triptofanul. Aceste sortimente erau folosite cu succes de marii crescători de păsări din apropierea Bucureștiului”, iar clima nici măcar nu era așa de drastică, ca acum. „Atunci clima era mai favorabilă, existau cele patru anotimpuri cu precipitațiile corespunzătoare și nu sufeream ca acum din cauza celor două secete: una pedologică agresivă și alta atmosferică. Producția era între 5-6 tone pe hectar; așa erau acești hibrizi - constanți în calitate nutritivă. De asemenea, prețul de valorificare era cu 20% peste cel al porumbului, iar recolta se realiza în totalitate mecanizat”.

camp sorg

Iar vicepreședintele ASAS își amintește că fost implicat în cercetarea acestei plante. „Lumea știe puține lucruri despre faptul că fostul Institut de sfeclă de la Fundulea era Institutul sfeclei de zahăr și al plantelor furnizoare de substanțe dulci. Una dintre plante a fost sorgul. Ani de zile m-am ocupat de sorgul zaharat și de posibilitatea de extracție a sucului zaharat și a alcoolului-carburant. Din nefericire, mutațiile economice, sociale și politice au sistat acest program. Pentru că se ajunsese într-o fază destul de avansată, în primul rând în ceea ce privește obținerea de alcool-carburant”, a spus Aurel Badiu.

Așadar, nu poate fi vorba despre bâjbâială în acest demers, există cercetări, făcute în chiar arealul nostru, experiență mai veche dar și mai nouă, pentru că, așa cum spuneam, inițiativa conferinței în cadrul căreia li s-a propus fermierilor să folosească această cultură i-a aparținut unuia cu multă experiență, fapt certificat de vicepreședintele ASAS, Aurel Badiu: „Firma privată condusă de un membru de onoare al ASAS, Dumitru Manole, este o companie privată care se ocupă de cercetări de agrofitotehnie a sorgului”, precum și de președintele acestui for, Valeriu Tabără, „Scopul acestei întâlniri de azi, evenimentul de la Academie, care a pornit la inițiativa unui fermier cu foarte multă experiență, dr. Dumitru Manole, care e și membru de onoare al ASAS, a fost o idee să aducem fermieri cu multă știință de carte și cu rezultate obținute, cu îndrăzneală, pentru că Manole este un cultivator de sorg, a testat sorgul, a testat foarte multe varietăți de sorg la el, în condițiile cele mai specifice pentru cultura sorgului, deci nu putea veni cineva cu soluții mai bune sau să dea lecții cuiva decât dânsul”.

 

Nu va înlocui porumbul

 

În esență, propunerea nu vine în ideea de a înlocui o cultură cu alta, nu asta a fost intenția, ci, așa cum spune domnul Badiu, ea are rolul doar de a fi o alternativă conjuncturală. „Sorgul nu este o plantă care să înlocuiască porumbul, mai ales în mentalul colectiv al fermierului român. Însă este o plantă care, în condițiile în care suprafețele în curs de aridizare se extind, poate să aducă un venit considerabil fermierilor care acceptă ca o parte din suprafețele cultivate tradițional cu porumb, și subliniez: o parte din suprafețe, să fie cultivate cu sorg”. Și tot domnia sa explică: „Sorgul într-adevăr, are niște caracteristici în unele cazuri inferioare porumbului, dar are și boabe când porumbul n-are boabe. Și atunci degeaba porumbul este strălucit când nu face nimic, în timp ce sorgul mai face câte ceva și la el se poate valorifica tot. Deci toată masa supraterană la sorg se poate valorifica. La porumb puțintel mai greu. Deci, nu înlocuiește porumbul, îl suplinește, ceea ce e cu totul altceva. Vă aduc aminte de termenul «suplinitor» în școală. Nu e profesor, dar ține locul profesorului”.

Chiar inițiatorul, Dumitru Manole, consideră sorgul ca fiind o cultură complementară, nu înlocuitoare pentru porumb. „Sorgul trebuie privit în complementaritate cu porumbul, pentru că acolo unde n-am minimum 600 mm de precipitații și până când nu vom produce și vom pune în aplicare «marele proiect de irigații», avem o alternativă care este sorgul, pentru Dobrogea, pentru Câmpia Română, tot ce merge până în Dolj și până la granița de sud-vest a României, mă refer sud-vestul extrem”. 

 

Rețineri și impedimente

 

Este de presupus că și alți fermieri s-au gândit la o astfel de soluție în perioada aceasta atât de secetoasă, dar sunt aspecte care i-a făcut să fie reținuți. Cea mai mare problemă este cea legată de valorificare. Nu este piață pentru sorg, spun cei mai mulți. Și nu poți spune că nu au dreptate. Dumitru Manole susține, însă, că piața se va realiza atunci când va exista suficientă cantitate ca să o justifice: „Dacă produci 10.000 de tone de sorg evident că n-o să ai piață. Anul ăsta s-au semănat 18.000 de hectare, după aproximările mele – c-am discutat cu companiile multinaționale, după numărul de saci care s-au livrat. 18.000 de hectare ar fi fost de sorg. Nici nu s-au aplicat tehnologiile care trebuie, cunosc treaba asta și o spun, plus atacul de schizafis graminum, care nu a fost cunoscut și nu s-au făcut tratamentele, dar oricum, cu 18.000 de hectare de sorg faci undeva la 50.000 tone de sorg. Aceste tone s-au dus către crescătorii de animale. La Izocon Călărași am livrat numai eu aproape 200 de tone de sorg. Plus că au mai fost crescătorii de ovine care, calamitându-se porumbul, n-au avut ce da de mâncare. Și vreau să vă spun că tulpinile de sorg au fost foarte apreciate de crescătorii de ovine. Tulpina de sorg are mai mult siliciu, și am vorbit cu crescătorii de ovine care spuneau: au consumat foarte bine și suntem foarte mulțumiți! Deci iată primele semnale. Iar piața sorgului se va rezolva, pentru că avem hectare – avem tone. Un exemplu, Ungaria în doi ani a ajuns la 50.000 de hectare de sorg. Credeți că fermierii unguri aruncă sorgul undeva pe Dunăre ca să ajungă în portul Constanța? Nu. Categoric au piață la 50.000 de hectare, au minimum 300.000 tone de sorg, ceea ce înseamnă piață sigură”. Președintele ASAS, domnul profesor Valeriu Tabără, este de părere că piața scăzută pe care o are sorgul este determinată de involuția pe care o cunoaște în ultima perioadă zootehnia de la noi. „Problema pieței sorgului este artificială, pentru că la nivel mondial, inclusiv european, dacă luăm Spania de pildă, și acolo unde sunt preocupări foarte puternice pentru monogastrice, pasăre-porc, sorgul este un component al rațiilor furajere de mare importanță. La noi problema aceasta este legată de reducerea unor structuri sau domenii ale agriculturii, inclusiv a monogastricelor, reducerea efectivelor de păsări. Sau faptul că n-am mai avut ferme mari de porci, comparativ cu Spania, de exemplu, care este preocupată, cu complexe mari, cu ferme foarte bine organizate în domeniile respective, care consumă foarte mult porumb și sorg”, explică prof. dr. univ. Valeriu Tabără.

Valeriu Tabără

valeriu tabara

Un alt motiv pentru care piața sorgului este scăzută în România îl reprezintă lipsa unei industrii care ar putea folosi această cultură ca materie primă, mai ales că plaja de utilizare este foarte mare. „Problema este să vedem domenii de utilizare, de transformare a acestor culturi. Îl las pe fermier, produce și săracu n-are ce face cu ce produce, că celorlalte sectoare nu le-am dat atenția cuvenită. Acele domenii să le finanțăm, să le facem funcționale, și atunci sorgul nu mai are probleme de valorificare, ca și orzoaica, orzul și așa mai departe. Nu ne oprim doar la furaj. Este o plantă industrială cum am spus-o mereu, și cartoful și sfecla sunt la fel. Din păcate le-am neglijat. Sorgul face parte din acea structură de plante tehnice și inclusiv energetice pe care noi le-am neglijat. Ce fel de industrializare fac, cu ce încep? Nu cumva trebuie să încep cu această industrie de transformare, de valorificare a materiilor prime din agricultură? Inclusiv sorgul. Dar nu mai vorbesc de alte plante, din legumicultură, pomicultură, viticultură, că și acolo mergem doar pe vin, dar la producția secundară uleiurile din sâmburi, pe urmă substanțele pe care le conțin pielița din vin. Pielița de la bobul de strugure, mai ales de la cel roșu, taninul din sâmburi, taninul din sorg, taninul care înainte era sursă pentru tăbăcitul pieilor tescovina, care poate fi o materie primă. Nu există deșeu în agricultură, decât materii prime. Agricultura nu conține deșeuri”, spune prof. univ. dr. Valeriu Tabără, președinte al ASAS. 

 

O cultură uimitoare

 

De altfel e uimitor cât de multe sunt modurile în care sorgul poate fi valorificat. Domnul prof. univ dr. Valeriu Tabără, enumeră „câteva” dintre ele: „Din punct de vedere tehnic sorgul este superior porumbului. E o chestiune legată de ce se poate obține, ca hârtia albă. Hârtia albă nu înseamnă o hârtie oarecare, hârtia de xerox, alții din astfel de tipuri de hârtie făceau inclusiv bancnote. Sunt forme de sorg care sunt o excepțională materie primă pentru producerea de energie, sau cum este sorgul zaharat, din care se extrage sucul, o substanță dulce-lichidă, pe care o pot duce spre industria sucurilor, a patiseriei și cofetăriei, înlocuind zahărul cristal, care are, după unii, și efecte negative. Poți să faci și zahăr cristalizat din sorg, dar îți trebuie anumite amenajări tehnice. Sorgul este excepțional ca materie primă pentru un anumit sortiment de bere. Se poate obține malț și din sorg. Pigmenții pe care-i poți extrage din sorg și fără diluant, în apă efectiv, se pot extrage pigmenți care nu au elemente de toxicitate, ca și la șofrănel”. Iar vicepreședintele ASAS, Aurel Badiu, care, așa cum am văzut, a fost implicat în cercetare, tocmai în valorificarea sorgului, completează și detaliază cele spuse de președinte: „În primul rând face grăunțe care  sunt un furaj excepțional. Este foarte adevărat că sorgul respectiv trebuie să fie sorg-furaj. De asemenea, sorgul poate să producă furaje verzi pentru animale, în forma lor conservată, fiind absolut comparabile cu porumbul. Apoi sorgul zaharat, care este un sorg care oferă o cantitate considerabilă de carbohidrați sub formă de sucuri dulci, care pot deveni un înlocuitor de zahăr, în condițiile în care pe terenurile pe care se cultivă sorgul zaharat sfecla nu visează să ajungă niciodată, că nu are apă, sfecla fiind o plantă căreia îi trebuie teribil de multă apă. Din resturile de la stoarcerea sorgului zaharat se obține o materie primă impecabilă pentru produs alcool-carburant, alcool în primul rând și după aceea carburant. Destinațiile sunt multiple, de la alcoolul ca atare la alcool-carburant, la polimeri de tip bio-degradabili și terminând cu combustibil foarte asemănător cu combustibilii rafinați din combustibili fosili. Ceea ce rămâne după transformarea alcoolică sau transformarea în bioreactoare după obținerea alcoolului devine un extraordinar fertilizant organic, capabil, la o socoteală făcută și de optimiști, și de pesimiști, să asigure în jur de 5 tone de biofertilizant, nu chiar de calitatea gunoiului de grajd, dar apropiat. Și poate că trebuie să ne gândim la sorgul alimentar. Sorgul alimentar este o formă de sorg care hrănește Africa Centrală și Africa subtropicală de vreo 3000-4000 de ani, ca fiind principala sursă de carbohidrați, pentru că în zona respectivă, din păcate, nici porumbul, nici grâul nu reușesc să aibă randamente asigurătoare pentru hrană. Deci, dacă tragem linie și adunăm, sub o plantă de sorg sunt 10-12 zone în care se poate utiliza, ca specie, și sunt cel puțin 5-6 domenii ale industriei alimentare în care poate să devină materie primă”. La toate acestea se poate adăuga și dezideratul președintelui ASAS, prof. univ. dr Valeriu Tabără: „Îmi pun speranța că odată și odată, parte din decidenții și de la Bruxelles, și din România, vor înțelege ce înseamnă să ai o astfel de plantă precum sorgul, din care eu aș putea muta gene de toleranță la arșiță atmosferică, de rezistență, la porumb, fără să fie probleme de interpretare că este toxică sau mai știu eu cum. Nu luăm de la bacterii, ci luăm de la aceste plante care-și demonstrează fiabilitatea în condiții climatice de accentuare a schimbărilor climatice, a arșiței atmosferice, sorgul fiind total diferit ca reacție față de porumb”.

 

Nevoia de promovare

 

După ce enumeri atâtea avantaje te întrebi ce se întâmplă de sunt atâtea rețineri. Valeriu Tabără crede că este și o chestiune culturală: „Părerea mea este că nu este numai o problemă legată de moment, ci și de modul de a vedea lucrurile. E mult mai ușor să cultivi grâu, orz, floarea-soarelui și să export materii prime. Sorgul nu este o plantă care să meargă doar ca materie primă, trebuie s-o transformi, ori în carne, ori să o industrializezi”.

Am putea spune că este și teama pentru ceva nou, părere pe care Aurel Badiu o contrazice: „Nu știu dacă neapărat fermierului îi este frică de noutatea de a cultiva sorg. Nu are informații despre el. Deci către el trebuie împinse cunoștințe, pentru că nu noi decidem, cum s-a discutat la un moment dat. Noi sugerăm, noi recomandăm. Decizia e a fermierului. Pe el trebuie să-l convingem că ceea ce-i recomandăm noi este valid, este fezabil, este profitabil în condițiile în care alte plante de cultură nu prea îi dau aceeași satisfacție, calculată în valută forte sau în lei, n-are nicio importanță, dar n-au cum să-i dea aceeași satisfacție în condițiile de schimbare climatică. Și atunci asta este opțiunea pentru sorg”. 

Aurel Badiu

aurel badiu

Iar „împingerea” aceasta de informații nu se poate face doar pe baza unor conferințe, e nevoie de mai mult, este lucrul pe care-l susține și Aurel Badiu: „Sunt câteva mii de hectare în toată țara. Probabil că se va extinde, însă nu se va putea extinde sub nicio formă dacă nu va avea politici agricole adecvate, dedicate acestei culturi, nu globaliste. Pentru extinderea culturii de sorg, dacă se ajunge la concluzia că trebuie extinsă, pentru că e o decizie politică până la urmă, e absolut nevoie de o anumită politică coerentă dedicată. Dacă este tot globalistă, nu se prea poate obține mare lucru. Nu pentru că nu ar răspunde cultura ca atare sau că tehnologiile de cultură ar fi extrem de dificile, că nu sunt. Sunt aproape comune. Ci, pentru că există ceea ce se cheamă în legislația comunitară și națională decizia de cultură. Dar decizia de cultură trebuie să fie conștientă. Dacă omul nu are informația, iar noi am transmis acum și pe net toată conferința noastră, și au fost peste 200 de oameni care s-au logat, înseamnă că prezintă interes. Noi suntem vehiculul care duce informația în curtea fermierului, de asemenea manieră încât el să poată să ia o decizie oportună, fezabilă și profitabilă pentru el. Pentru că nimeni nu poate să ia decizia în locul lui. Indiferent ce zice lumea, că Academia, Ministerul, Biserica – nu, decizia este a fermierului și fermierul trebuie să fie înarmat cu cunoștințele necesare ca să ia o decizie coerentă și corectă. Că, până la urmă, sorgul, dacă trag linia și adun, constat că este o plantă energetică, că este o plantă alimentară, că este o plantă furajeră. De ce are nevoie un sistem agricol, n-are importanță de unde? De alimente, de energie și de hrană pentru animale. Simplu”

 

O cultură a viitorului?

 

Simplu și nu prea, pentru că am putea fi optimiști și să spunem că oamenii vor fi entuziaști și vor alege imediat, măcar să încerce o astfel de cultură, dar am putea fi și pesimiști și să ne întrebăm, câți vor depăși temerile sau obișnuința? Un exemplu pozitiv am și întâlnit deja. Unul dintre participanți, fermierul Claudiu Davițoiu a mărturisit că va încerca: „Nu am cultivat niciodată sorg, de asta am venit și la conferință. Eu am multă zootehnie, am aproape o mie de capete de animale și cred că ar trebui să încerc și eu, având în vedere și seceta. Anul ăsta a fost primul an, din cei 50 de ani de agricultură, în care n-am făcut un kilogram de porumb. La anul o să încerc. Această conferință m-a convins. Încerc un an, doi și pe urmă poate intru în ritm cu sorgul. Dacă o fi bine, dacă o-i avea producție. Până la urmă, dacă nu încerci, n-ai de unde să știi. Fiecare zonă e pe specificul ei. Să vedem la zona noastră de la Afumați dacă vom putea cultiva sorg. Trebuie să fac şi siloz, să văd dacă are producție vegetativă, că până la urmă mie-mi trebuie și masă vegetativă, cum are porumbul. Să văd sorgul cum e, dă sau nu rezultate, un an-doi îl încerc, și pe urmă, dacă e, normal ar fi să mă adaptez, pentru că condițiile de secetă vor persista în continuare de acum încolo”. Dar să nu uităm că cel care rostește aceste vorbe, Claudiu Davițoiu, este unul dintre acei fermieri rezilienți despre care Gheorghe Nițu spunea că e printre puținii care au rezistat să mai facă zootehnie în apropierea Bucureștiului.

sorg

„Sorgul poate fi o plantă a viitorului pentru zonele în care se va confirma modificarea climatică sub formă de aridizare, pentru că asta este soluția: să găsim niște plante care să ofere venituri. Sorgul are și calitatea de a oferi, pe lângă veniturile brute, și valoare adăugată fermierului care face lucrul ăsta, pe de o parte, iar pe de altă parte permite aceluiași fermier să introducă principii de economie circulară, de conservare agro-eco sistem de agricultură conservativă ș.a.m.d. Nu că sunt la modă, sunt o necesitate imperioasă, mai ales pentru zonele agricole în care s-a practicat o agricultură intensivă și care în momentul de față se confruntă pasager sau pe mai lungă durată cu modificări climatice. Creștere de temperatură – sorgul e cămila deșertului, lipsă de umiditate – sorgul, cămila deșertului, creșterea concentrației soluției solului – sorgul este adaptat pentru așa ceva, deci ar fi cel puțin pentru momentul de față una din opțiunile agriculturii românești, încă o dată subliniez, pentru zonele în care efectul aridizării este foarte mare. Încă o dată o spun: nu va înlocui porumbul”, subliniază Aurel Badiu, vicepreședintele ASAS.

 

Sfaturile unui fermier experimentat

 

Pentru final am lăsat câteva sfaturi tehnologice oferite de cel mai în măsură să le dea, același cu inițiatorul conferinței, dr. ing. Dumitru Manole.

Dumitru Manole

conf.sorg 44

„În primul rând, elementul-cheie este solul. Trebuie să merg în funcție de categoria de sol, cu tehnologiile adecvate. Nu pot să dau o tehnologie de la Amzacea, valabilă pentru Timișoara, unde am apa freatică la 3,5-4 metri și am precipitații de 800 mm medie — colegul meu de breaslă, Dimitrie Muscă, când are 600 mm zice că e secetă. Așa a afirmat! Public! În această situație trebuie să fim foarte atenți cu categoria de sol, apoi să văd timpurietatea sorgului, trebuie să fie timpuriu sau tardiv? În Câmpia Română, în Dobrogea, trebuie să avem hibrizi timpurii. Apoi, el face parte din aceeași familie botanică cu costreiul, sorgum halepense, pentru că de fapt sorgum vulgarae, care se cultivă, provine din sorgum halepense, costreiul popular. Iar sorgul de care discutăm, fie pentru hrana umană, fie pentru hrana animalelor, el face parte din sorgum vulgarae. Deci, atenție mare la gradul de îmburuienare, cartarea buruienilor, și să nu cultivi sorg acolo unde avem costrei. Mai departe: trebuie să adaptezi perioada de semănat la schimbările climatice. Nu mai semănăm sorgul în prima decadă a lunii mai, pentru că mulți suntem înțepeniți acolo în niște – nu canoane, au fost niște lucrări științifice ale perioadei respective! Nu mai trăim în  aceeași perioadă. Schimbările climatice ne-au avertizat și ne vor avertiza. Ca atare, monitorizarea temperaturii din sol și schimbarea perioadei de semănat față de prima decadă a lunii mai. Mai departe: având o creștere foarte lentă în primele fenofaze de vegetație, îmi trebuie erbicide și, din cercetările pe care le-am făcut până la acestă dată, amestecul unor substanțe active, bentazonă 2 litri la hectar, plus acid 2-4V un litru la hectar, face curățenie cu paleta de buruieni care există la Amzacea. Și, de asemenea, e valabilă și pentru Câmpia Bărăganului. A apărut un alt erbicid, nu-i dau denumirea comercială pentru că fac promotion în aceste condiții, și atunci îi spun prosulfuron, plus dicamba 0,4 kg/hectar, face ordine cu paleta de buruieni pe care o avem în cultură. Și mai departe atenție foarte mare la recoltare, pentru că inflorescența sorgului este un panicul care înflorește de la vârful paniculului și categoric de acolo se va produce maturitatea fiziologică de recoltare a sorgului. Și vom avea la bază un amestec cu cele de la vârf, boabe cu 12-13% umiditate și boabe cu 16-17% umiditate. Umiditatea standard este de 14%, și atunci trebuie să fim atenți să aplicăm un desicant înainte de recoltare, dacă n-avem uscătoare. Sigur că mai sunt și alte furci caudine ale culturii de sorg, și una din ele este atacul de schizafis graminum. Este o insectă de 2,5 mm, care are 10-12 generații într-un an. O insectă care înțeapă frunzele, încep ușor să se îngălbenească de la bază în primele zile, apar niște puncte, noi zicem că e secetă, dar e schizafis. Și mai departe ajunge până la inflorescență. Și atunci, dacă eu nu observ această insectă trebuie să aplic insecticidele omologate pentru a controla acest patogen, pentru că altfel e dezastru la recoltare. De exemplu eu am scăpat un moment de tratament de combatere a schizafis și n-am făcut decât 4.800 kg de sorg. A fost o mare greșeală, după 63 de ani de activitate în agricultură, deși eu cunoșteam dăunătorul, nici eu nu l-am văzut. Erau temperaturi mari, 42-43°, mă calasem pe recoltarea grâului, sola era undeva mai departe de zonele mele, mergeam cu mașina, vedeam și spuneam: ce frumos e sorgul! Și iată că schizafis mi-a dat și mie în cap, la nivelul de producție. Îl vezi, dar trebuie să te dai jos din mașină și să intri în lanul de sorg, dar la 46° cât erau astă vară ziceam: ce frumos e sorgul! Și iată că mi-a dat în cap și mie!”

 

Articol de: Adrian Nedelcu & Victor Mihalache

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – ianuarie 2025
Abonamente, AICI!
Publicat în Cultura mare

În 2025, pentru intervenția DR-02: Agro-mediu și climă pe terenuri arabile – Pachet 4 ,,Culturi verzi”, angajamentele aflate în derulare din Campania 2024 se adaptează (în perioada de depunere a Cererilor de plată) la condițiile prevăzute de Planul strategic PAC 2023-2027, transmite Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA).

Potrivit APIA, angajamentele adaptate țin seama de îndeplinirea obiectivelor angajamentului inițial și prezintă cerințe superioare în domeniul mediului și al climei. Beneficiarii au obligația să îndeplinească angajamentul adaptat pentru restul duratei angajamentului inițial.

Astfel, începând cu anul 2025, trebuie să fie respectate următoarele cerințe specifice actualizate prevăzute în fișa intervenției DR-02, modificate față de anul 2024, respectiv:

  • Semănarea următoarelor culturi verzi: mazăre, măzăriche, muștar, rapiță, sulfină, ghizdei, trifoi, lucernă, fasole, soia, linte, lupin, năut, fasoliță, bob, sparceta se va realiza până la 15 octombrie în unitățile administrativ-teritoriale (UAT) cu altitudine medie de până la 600 m, respectiv până la 30 septembrie în UAT cu altitudine medie de peste 600 m (P). Culturile verzi pot fi semănate singure sau în amestecuri de specii din listă. În cazul amestecurilor în cultură a speciilor din listă cu alte specii, trebuie menținută o pondere predominantă a speciilor din listă care să le facă identificabile în cultură. (P) Cerințe a căror aplicare generează costuri suplimentare și/sau pierderi de venituri;

  • Cultura verde înființată trebuie să fie distrusă mecanic (fiind posibilă inclusiv încorporarea în sol) în primăvara anului următor până cel târziu la 31 martie (P);

  • Cultura verde înființată trebuie să fie menținută pe toată perioada iernii (decembrie – februarie);

  • Utilizarea fertilizanților chimici este interzisă, doar fertilizanții organici putând fi utilizați înaintea înființării culturilor verzi;

  • Beneficiarii țin o evidență a activităților agricole corelate cu implementarea cerințelor de agromediu.

Având în vedere modificările cerințelor specifice, beneficiarii care au deschis angajamente pentru Pachetul 4 al Intervenției DR-02 în anul 2024 pot reduce la cerere, în anul 2025, suprafața angajată inițial în cadrul acestui pachet, cu maximum 50%. Angajamentul ajustat, aplicat pe suprafața rămasă, trebuie menținut până în anul 2028 când se finalizează perioada inițială de 5 ani.

Pentru reducerea suprafeței angajate în anul 2025 nu este solicitată rambursarea sumelor plătite pentru cererile de plată depuse în anul 2024. Noua suprafață va fi înscrisă în declarația de suprafață din anul 2025 la depunerea cererii de plată sau la modificarea acesteia, până la 30 mai 2025.

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Știri
Marți, 08 Aprilie 2025 12:05

USAMV Cluj-Napoca la Agraria 2025

Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) Cluj-Napoca va fi prezentă la ediția aniversară Agraria 2025, care marchează 30 de ani de la lansarea târgului din inima Transilvaniei. În perioada 10-13 aprilie, la Jucu (jud. Cluj), universitatea clujeană participă cu standuri educaționale, oferă consultanță, organizează workshop-uri și demonstrații în domeniile agricole și zootehnice.

Și la ediția din acest an, prin parteneriatul dezvoltat cu Agraria, USAMV Cluj-Napoca oferă vizitatorilor evenimente atractive, informații importante în domeniul educațional, o festivitate de premiere a celor mai inovativi fermieri în domeniul pășunatului, precum și vânzare de vinuri din producția Stațiunii Viticole Apoldia Maior.

3

Astfel, pe toată durata târgului, USAMV Cluj-Napoca va avea la standul educațional prezentarea ofertelor pentru admiterea din 2025 la cele șase facultăți, iar informațiile și consultanța vor fi oferite de către cadre didactice și studenți voluntari.

Facultatea de Agricultură va amenaja un stand de prezentare de tehnologii agricole: lucrări ale solului, aplicare în siguranță a produselor de protecție a plantelor sau utilizare în condiții de siguranță a resurselor din agricultură. Vor avea loc și mici demonstrații de testare și diagnosticare a mijloacelor de aplicare a produselor de protecție a plantelor.

O componentă importantă a participării USAMV Cluj-Napoca la Agraria 2025 este reprezentată și de susținerea a trei workshop-uri cu tematică extrem de interesantă pentru participanți. Facultatea de Zootehnie și Biotehnologii va susține două evenimente de acest fel, în 10 aprilie: „Provocări în producerea cărnii de porc” – ora 13.00, prezentare susținută de conf. dr. Ioan Ladoși; „Servicii de consultanță și parteneriate cu fermieri oferite de Facultatea de Zootehnie și Biotehnologii” – ora 14.00, prezentare susținută de conf. dr. Cristian Coroian.

6

Al treilea workshop este organizat în 11 aprilie de către Facultatea de Horticultură și Afaceri în Dezvoltare Rurală, iar programul include mai multe prezentări, precum și o festivitate de premiere a celor mai inovativi fermieri, participanți în concursul Grazing4AgroEcology.

Astfel, între orele 12.00 – 14.00, sub titulatura „Sunt măsurile actuale de subvenționare adaptate nevoilor fermelor care utilizează pășunea?”, participanții vor asista la:

  • Premierea concursului Grazing4AgroEcology (G4AE): „Cel mai priceput fermier în domeniul pășunatului!”;

  • Prezentarea proiectului Grazing4AgroEcology (G4AE), susținută de prof. dr. Mugurel Jitea, decan al Facultății de Horticultură și Afaceri în Dezvoltare Rurală;

  • Discuții privind măsurile actuale de subvenționare adaptate nevoilor fermelor care utilizează pășunea;

  • Măsuri de politică publică pentru susținerea pășunatului, prezentare susținută de Silvia Hicea (DAJ, Cluj);

  • Perspectiva unui fermier, susținută de Sebastian Vaida (fermier PFN G4AE);

  • Sesiune interactivă privind propuneri legislative pentru susținerea pășunatului, moderată de Adrian Gliga și Vlad Isarie (USAMV Cluj-Napoca & AgroTransilvania Cluster).

Workshop-ul este organizat în cadrul proiectului european Grazing4AgroEcology (G4AE - https://grazing4agroecology.eu/), proiect finanțat prin Programul Orizont 2020, o inițiativă care urmărește promovarea practicilor agricole sustenabile și a pășunatului inovativ, adaptat nevoilor actuale ale fermierilor și mediului rural.

5

În plus, participanții vor avea ocazia să afle poveștile de succes ale câștigătorilor concursului „Cel mai priceput fermier în domeniul pășunatului!”, concurs lansat anul trecut de USAMV Cluj-Napoca, în parteneriat cu UBM Feed Romania, cea mai mare fabrică de furaje independentă din țară situată în comuna Sânpaul, județul Mureș.

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Eveniment

Organizația Interprofesională ProdCom Legume-Fructe a transmis Comisiei de Agricultură din Camera Deputaților un punct de vedere asupra funcționării și utilității Sistemului Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor (SNACP). Organizația fermierilor din sectorul horticol consideră că SNACP este unul dintre programele de succes, funcționale, coerente și eficiente derulate de statul român în ultimele decenii în domeniul agricol. „Sistemul protejează suprafețe valoroase cu specific horticol și viticol în zone de interes strategic pentru România, precum Cotnari, Matca, Huși, Vrancea, Buzău, Prahova, Constanța etc. – zone unde grindina poate compromite întreaga producție anuală și poate aduce pagube de ordinul zecilor de milioane de euro. Facem un apel la rațiune și responsabilitate în evaluarea acestui sistem.”

Neînţelegerile privind modul de funcţionare al SNACP nu ar trebui să ducă la abandonarea unui program care cel puţin pentru fermierii din sectorul horticol și-a dovedit pe deplin eficienţa, relevanţa și rolul strategic, transmite OPIA ProdCom Legume-Fructe.

Astfel, organizația producătorilor de legume și fructe susține menținerea și consolidarea Sistemului Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor, cu condiția unei abordări transparente, participative și extinse, în beneficiul tuturor producătorilor agricoli, în special din sectorul legumicol și pomicol. OIPA Legume-Fructe consideră că anularea sau restrângerea acestui program ar fi o eroare gravă, care ar vulnerabiliza și mai mult agricultura românească, și care ar afecta munca și investiţiile a mii de fermieri care depind de predictibilitate și siguranţă climatică minimă.

„Rămânem deschiși colaborării și dialogului instituțional pentru îmbunătățirea funcționării acestui sistem și pentru dezvoltarea unor politici publice coerente și eficiente în sprijinul fermierilor români. Considerăm că Sistemul Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor reprezintă o componentă strategică în asigurarea stabilității producției agricole și în protejarea culturilor împotriva fenomenelor meteorologice extreme, cu precădere a căderilor de grindină”, arată Gheorghe Vlad, președinte OIPA ProdCom Legume-Fructe.

Următoarele aspecte, considerate de interes, sunt menționate în punctul de vedere al OIPA Legume-Fructe:  

  • Rolul preventiv și de protecție al sistemului. SNACP contribuie semnificativ la reducerea riscurilor climatice asupra culturilor agricole, în special în regiunile vulnerabile frecvent afectate de grindină. Prin intervenții active, sistemul protejează investițiile fermierilor și asigură continuitatea producției agricole;

  • Necesitatea extinderii și eficientizării acoperirii teritoriale. Actualmente, sistemul nu acoperă uniform toate regiunile agricole ale țării, ceea ce generează inechități între zonele protejate și cele expuse riscurilor climatice. Se impune extinderea urgentă a rețelei de unități de combatere a grindinei și creștere a precipitațiilor, în special în bazinele legumicole și pomicole, unde pierderile potențiale sunt majore.

  • Importanța consultării structurilor reprezentative ale producătorilor. Deciziile privind planificarea, operarea și amplasarea punctelor de lansare antigrindină trebuie să includă consultarea organizațiilor profesionale și interprofesionale, pentru a asigura o corelare directă între realitățile din teren și intervențiile efective;

  • Nevoia unei evaluări transparente a impactului. OIPA propune inițierea unei evaluări periodice, independente, a eficienței sistemului, în corelație cu datele privind daunele evitate, producțiile salvate și costurile implicate, pentru a asigura o administrare responsabilă și eficientă a resurselor publice;

  • Corelarea cu strategiile de adaptare la schimbările climatice. SNACP trebuie integrat în strategiile naționale de adaptare la schimbările climatice, alături de alte instrumente complementare precum irigațiile moderne, perdelele forestiere și sistemele de alertă timpurie, pentru a asigura o agricultură rezilientă.

„Ne exprimăm acest punct de vedere în calitate de Organizație Interprofesională de interes public, cu caracter profesional și recunoscută de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în calitate de reprezentant legitim al sectorului legume-fructe la nivel național. Organizația noastră reunește membri – producători agricoli – care sunt beneficiari direcți și constanți ai Sistemului Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor (SNACP), având o experiență practică acumulată în decursul a peste 19 ani. Dorim să subliniem, cu responsabilitate, că nu ne exprimăm ca experți în științele atmosferice sau meteorologie, domenii care reclamă expertiză științifică specifică. Nu ne pronunțăm, așadar, asupra aspectelor tehnice sau asupra mecanismelor de operare internă ale sistemului – atribuții ce aparțin instituțiilor abilitate. În schimb, considerăm că avem dreptul și datoria de a exprima observații fundamentate empiric, din teren, rezultate din experiența directă a membrilor noștri”, precizează Gheorghe Vlad.

Concret, potrivit OIPA ProdCom Legume-Fructe, în ultimii 19 ani, niciuna dintre fermele legumicole, pomicole sau viticole aflate în zone acoperite de sistemul antigrindină nu a suferit pagube cauzate de grindină, deși anterior aceste fenomene erau frecvente și aveau un impact devastator asupra producției.

Pe întreaga durată de funcționare a sistemului antigrindină, membrii OIPA Legume-Fructe nu au constatat nicio diminuare semnificativă a cantității de precipitații în zonele protejate, comparativ cu alte regiuni similare, neacoperite de sistem. Nu au fost înregistrate dezechilibre locale care să fie corelate cu activitatea de combatere a grindinei.

Seceta severă din ultimii 2–3 ani a afectat uniform mari părți ale teritoriului național, inclusiv regiuni în care nu există niciun punct de lansare antigrindină, ceea ce întărește concluzia că diminuarea precipitațiilor este rezultatul unui trend climatic global, și nu al funcționării sistemului. Corelarea directă între sistem și lipsa precipitațiilor nu este susținută de fapte și observații din teren, susține OIPA ProdCom Legume-Fructe.

„În lumina acestor realități, considerăm că Sistemul Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor este un instrument necesar, eficient și benefic pentru sectorul agroalimentar românesc și pentru protejarea producției agricole, în special în contextul creșterii frecvenței fenomenelor meteorologice extreme”, conchide Gheorghe Vlad.

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Știri

Comisia Europeană, din „grijă” față de lucrătorii din agricultură, justificată printre altele și ca urmare a situațiilor de sclavie descoperite în special prin sudul Italiei, a decis prin noua Politică Agricolă Comună (PAC), care stă la baza actualelor programe naționale strategice aplicate la nivelul întregii Europe pentru perioada 2023-2028, sancțiuni suplimentare pentru cine nu respectă legislația muncii sau, mai bine zis, anumite aspecte ale acestei legislații.

Decizia Comisiei Europene privind condiționalitatea socială, care din punctul meu de vedere este totuși de neînțeles, în realitate introduce o dublă sancțiune pentru aceeași faptă, care oricum era prevăzută a fi sancționată prin legislația specifică a relațiilor de muncă existentă la nivelul fiecărui stat comunitar.

Nu vreau să se creadă că aș fi împotriva reglementării relațiilor de muncă, doar că orice formă de birocratizare este o frână în activitatea firmelor, iar în altă ordine de idei, faptele avute în vedere sunt deja reglementate prin acte normative specifice și sunt prevăzute de asemenea și sancțiuni destul de dure după opinia mea (cel puțin în cazul României). Acum că într-o țară sau alta nivelul sancțiunilor este considerat prea mic, asta se putea rezolva prin adoptarea unui regulament la nivel de UE care ar fi statuat o legislație unitară și se rezolvau toate problemele și de formulare dar și de stabilire a pedepselor.

Apoi, modul de aplicare efectiv al acestor controale ține de voința statului respectiv și mai puțin de prevederile legale adoptate, ori se știe fără a fi o noutate, că în Sicilia este mai greu cu aplicarea legislației când cei care sunt vizați fac parte din fel de fel de „organizații” cunoscute la nivel mondial a fi certate cu legea. Adică mai simplu spus, degeaba ai lege adoptată dacă nu se și aplică.

Doar că în acest caz Comisia a preferat o cale mai complicată, prin adoptarea acestor obligații suplimentare privitoare la așa numitele condiționalități sociale în cadrul art. 14 din Reg. CE 2115/2021 și art. 87-89 din Reg. CE 2116/2021 și unde se stabilesc faptele supuse acestei duble sancțiuni în cuprinsul anexei nr IV din Reg. CE 2115/2021.

În cazul României, fiindcă asta ne interesează, procedura de bază va fi următoarea, în sensul că vor veni în control cei de la Inspecția Muncii, așa cum era și până acum, vor face verificările de rigoare în urma cărora vor stabili eventualele sancțiuni, iar acolo unde acestea sunt cuprinse și în anexa IV la Reg. CE 2115/2021 vor face și o notificare către APIA, care la rândul ei în conformitate cu prevederile ghidului care va fi aprobat prin ordin de ministru, va dispune sancțiuni administrative prin reducerea subvențiilor, putând merge în anumite cazuri până la sancțiuni egale cu valoarea integrală a acesteia.

La data scrierii prezentului articol încă nu era adoptat ghidul final prin care se vor stabili detaliile aplicării acestor norme, dar o primă formă a fost supusă dezbaterii publice, iar în urma acesteia s-au desprins câteva aspecte care vor trebui reglementate, dar mai întâi clarificate.

Prima problemă este legată de definirea „activității agricole”, unde conform proiectului de ghid se arată a fi activitatea reglementată de coduri CAEN specifice, ceea ce din punctul meu de vedere este și în conformitate cu ce se dorește a se înțelege prin prevederile europene. Doar că pentru a nu exista interpretări diferite de la caz la caz, eu cred că ar fi bine ca aceste coduri CAEN să fie exact definite, iar astfel se vor stabili limitele aplicării sancțiunilor administrative de către APIA.

În opinia mea, cred că prin aceste reglementări Comisia Europeană a stabilit ca principiu că se pot aplica suplimentar niște sancțiuni administrative asupra subvențiilor, dar doar pentru neregulile constatate în derularea activităților agricole care sunt subvenționate prin fonduri europene.

Acest lucru ar trebui corelat și cu legislația națională unde toate activitățile pe care ai voie să le derulezi într-o firmă comercială (mă refer la SRL, SA și SNC), trebuie menționate în statut, adică pentru a fi mai clar, nu poți avea activități de depozitare produse agricole dacă nu ai trecut în statut cod CAEN 5210 (depozitare), nu poți transporta produsele agricole cu camioane proprii dacă nu ai cod CAEN 4941 sau nu poți condiționa semințe certificate dacă nu ai cod CAEN 0164, doar că toate aceste exemple nu au legătură cu codurile CAEN care definesc activitatea agricolă și care sunt subvenționate  cu fonduri europene plătite prin intermediul APIA.

În acest context un control pe linie de Inspecția Muncii într-o fermă care are mai multe activități reglementate prin coduri CAEN diferite, s-ar face ca și până acum pe ansamblul activității, doar că în schimbul de informații cu APIA ar trebui transmise doar neregulile găsite și aferente codurilor CAEN specifice.

Astfel, consider că definirea activității agricole trebuie să conțină și detalierea codurilor CAEN specifice, cum ar fi :

  • 011 – Cultivarea plantelor nepermanente;

  • 012 – Cultivarea plantelor din culturi permanente;

  • 013 – Cultivarea plantelor pentru înmulțire;

  • 014 – Creșterea animalelor;

  • 015 – Activități în ferme mixte.

De aceea cred că ar trebui notificată APIA doar pentru neregulile care au legătură cu activele, utilajele și personalul care lucrează efectiv pentru realizarea codurilor CAEN specifice, chiar dacă tendința ar fi că toate activitățile care concură la activitatea unei ferme ar trebui incluse în aceeași „oală”.

Cu titlu de exemplu fără a fi limitative, eventualele nereguli pe linie de ITM legate de activitatea șoferilor și a camioanelor aferente, activitatea legată de spațiile de depozitare (silozuri, magazii) sau a stațiilor de semințe nu ar trebui să intre sub jurisdicția sancțiunilor administrative de la APIA prin care s-ar reduce valoarea subvențiilor (nu ne referim la sancțiunile pe linie de protecția muncii), deoarece sunt activități cu coduri CAEN diferite.

Afirm asta în condițiile în care legislația te obligă când dorești să faci astfel de activități să ai cod CAEN specific, adică pentru autorizarea magaziilor de depozitare de către MADR trebuie să ai cod CAEN specific pentru depozitare, sau pentru obținerea autorizației de mediu pentru stațiile de semințe sau depozitare de îngrășăminte la fel trebuie să ai cod CAEN specific și multe astfel de situații. Lipsa acestor coduri CAEN te pun în imposibilitatea de a derula astfel de activități, deci sunt considerate activități separate care necesită autorizare separată.

Pentru cei care nu știu chiar și activitățile de birouri pentru sediul unei firme trebuie înscrise separat și specific la Registrul Comerțului, care funcționează în baza unei legi, iar tu ca antreprenor trebuie să respecți respectiva lege.

A doua problemă ar fi legată de modul de definire a semnificației termenului ,,neconformității”, deoarece pentru a nu exista confuzii de interpretare și aplicare, ar trebui corelat cu actul administrativ în sine, adică mai simplu spus orice proces verbal de constatare și sancționare ar trebui să reprezinte o singură neconformitate, care se va sancționa în funcție de gravitate, repetabilitate sau persistență.

Pericolul unei definiri neclare sau incomplete a termenului ,,neconformitate”, se poate manifesta  în situația în care în cadrul procesului verbal sunt mai multe nereguli prezentate și sancționate, chiar dacă la final amenda stabilită este una singură pentru întregul proces verbal, iar atunci poate exista riscul să se poată interpreta și să se aplice câte o sancțiune administrativă de reducere a subvenției pentru fiecare faptă descrisă, ceea ce în opinia mea ar fi incorect și nu ar respecta principiul în oglindă al legislației muncii aplicate, unde chiar dacă faptele sunt mai multe, sancțiunea administrativ-financiară este una singură.

O a treia problemă care consider că este foarte important a fi clarificată, o reprezintă sensul sintagmei din cadrul art. 88 alin 1 din Reg. CE 2116/2021 unde se prevede că ,,Agenția de plăți este notificată numai dacă neconformitatea este rezultatul unei acțiuni sau omisiuni imputabile direct beneficiarului ……..).”

Dar pentru a înțelege problema trebuie să arătăm că prin condiționalități sociale se au în vedere două domenii mari, primul care este legat de ,,încadrarea în muncă” și unde se are în vedere încheierea și existența de contracte de muncă, acte adiționale la acestea, fișe de post, fise de evaluare a performanțelor angajatului, prezentarea de oferte de muncă care să conțină cele mai importante prevederi ale viitorului contract, iar al doilea domeniu se referă la ,,securitate și sănătate în muncă” unde se au în vedere evaluarea riscurilor de SSM și securitate în muncă pentru fiecare poziție din cadrul fermei, riscurile care se identifică pentru fiecare post și ce norme trebuie respectate.

Doar că pentru a se îndeplini unele cerințe ale celui de-al doilea domeniu trebuie să se apeleze la firme de specialitate și acreditate în acest sens de Ministerul Muncii, care fac astfel de analize de securitate și sănătate în muncă.

Numai că aici se pune întrebarea, dacă aceste documente și fișe nu sunt făcute cum trebuie de către firma angajată pentru a le face, iar Inspecția Muncii aplică sancțiuni, asta în condițiile în care tu ca administrator al fermei nu ai fost implicat direct în întocmirea lor, neavând nivelul de pregătire și acreditare solicitat de lege, atunci se poate interpreta că ,,acțiunile sau omisiunile nu sunt imputabile direct beneficiarului?

Trebuie menționat că aici nu avem în vedere răspunderea administratorului fermei și al fermei implicit pe linia legislației muncii (și a sancțiunilor aferente), fiindcă știm că răspunderea nu se poate delega, dar mai este în drept de a se aplica suplimentar și sancțiunea administrativă de reducere a subvenției cât timp omisiunea este indirectă, fiindcă altcineva a făcut documentele?

Personal, consider că în acest caz asociațiile profesionale trebuie să fie ferme în clarificarea acestui subiect, iar fermierii apoi trebuie să conteste în instanță orice proces verbal care ar conține situații contrare.

Dar lăsând la o parte aspectele legate de ce clarificări s-ar impune în viitorul ghid al condiționalităților sociale, voi face o scurtă trecere în revistă a celor mai uzuale cerințe care se cer a fi respectate prin aceste norme.

Privitor la domeniul ,,încadrare în muncă” fiecare fermier trebuie să aibă dosarul complet al fiecărui angajat care să conțină în formă scrisă oferta de muncă (nu mai este necesară după semnarea contractului de muncă), contractul de muncă, actele adiționale la acesta, fisa de post, fisa cu criteriile de evaluare a performanței, dosarul medical de angajare (medicina muncii), vizitele medicale anuale, fișa de SSM și protecția muncii, fisa de PSI.

Apoi, legat de domeniul ,,securitate și sănătate în muncă”, trebuie să existe o analiză de securitate și sănătate în muncă privind firma, unde se vor analiza toate riscurile atât pentru societate, dar și pe fiecare grupă de posturi în parte, să existe documente care să ateste acordarea de echipament de protecție în conformitate cu recomandările analizei anterior menționată, norme interne de intervenție privind primul ajutor cu persoană responsabilă și echipamentele aferente (truse medicale), echipamente de protecție PSI atât individuale cât și pentru utilaje și clădiri.

În plus se pot verifica și sancționa și neregulile legate de neplata salariilor sau a contribuțiilor aferente acestora, acordarea de concedii sau a respectării programului de muncă.

Nu în ultimul rând utilajele să fie verificate pentru exploatare, cele care necesită acreditare ISCIR, să se respecte normele de funcționare a rețelelor electrice, gaze, alte zone periculoase, atenționarea privind pericolele de depozitare și utilizare a pesticidelor.

Toate aceste norme legale sunt în vigoare de mult timp, deci nu sunt o noutate, doar apare suplimentar faptul că pentru a serie de astfel de nereguli se mai aplică suplimentar și o sancțiune administrativă de reducere a subvențiilor, pe lângă amenda stabilită de Inspecția Muncii.

De principiu, primul prag de sancționare este de 3% din valoarea subvențiilor, apoi pentru faptele grave urmează a se stabili un prag care va fi mai mare de 3% si mai mic de 10%, apoi se va aplica 10% în cazul neconformităților persistente sau care se repetă într-un interval de 3 ani, iar ultimul prag este de 15% pentru faptele premeditate (deliberate), dar toate acestea vor fi stabilite printr-un viitor ordin de ministru care va reglementa sancțiunile pornind de la aceste elemente.

În încheiere nu se poate să nu remarcăm zelul funcționarilor bruxellezi de a mai introduce o condiționalitate, de parcă nu erau și așa destule, doar că așa își justifică și ei activitatea, totul printr-o birocratizare a activității antreprenorilor, în cazul de față al fermierilor. În rest, numai de bine.

 

Articol de: dr. ing. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ, fermier (jud. Brăila) și membru LAPAR

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – martie 2025
Abonamente, AICI!

CITEȘTE ȘI: Știința (agricolă) și educația europeană în luptă cu pseudoștiința și lipsa de educație a restului lumii

 

Colindele Guvernului pentru fermieri, în 2025

 

Acordul Mercosur, un balaur pentru agricultura europeană?

Publicat în Gânduri de fermier

IFC facilitează un pachet de finanțare în valoare de 42 milioane USD echivalent pentru Agricover Credit IFN, cea mai mare instituție financiară nebancară din România specializată în agricultură.

Investiția va extinde accesul la finanțare pentru micro întreprinderi și întreprinderile mici și mijlocii (IMM) din sectorul agricol din România, cu cel puțin 50% din fonduri alocate pentru IMM-uri deținute de femei, menit să adreseze un deficit critic de finanțare pentru femeile fermier și întreprinderile agricole.

Ca parte a acestui pachet de finanţare, IFC a mobilizat o sumă totală de 20 de milioane euro de la Fondul ILX din Amsterdam, un manager de active pentru finanţarea dezvoltării globale axat pe ODD (Obiectivele de Dezvoltare Durabilă) şi de la investitorul german de impact Invest in Visions.

Agricultura reprezintă 5% din PIB-ul României și 30% din forța de muncă, față de doar 5% în Uniunea Europeană (UE). România are a șasea cea mai mare suprafață de teren arabil din UE și se numără printre primii producători mondiali de grâu și porumb. În ciuda potențialului său, sectorul se confruntă cu provocări semnificative, inclusiv deficiențe structurale, productivitate scăzută și acces limitat la finanțare - în special pentru comunitățile rurale și femeile fermier.

„Suntem încântați să avem ocazia de a extinde colaborarea noastră de un deceniu cu IFC. Această ocazie marchează introducerea unui produs sindicalizat inovator care nu numai că oferă finanțare esențială, dar ajută și la diversificarea bazei noastre de creditori. Angajamentul comun al IFC și Agricover de a promova sustenabilitatea prin programe de incluziune va avansa egalitatea de gen și va sprijini eforturile actuale de reînnoire a generațiilor”, a declarat Serhan Hacisuleyman, CEO al Agricover Credit.

Tensiunile geopolitice globale au perturbat și mai mult piețele agricole regionale, provocând volatilitatea prețurilor pentru inputuri și produse și crescând aversiunea la risc a creditorilor. Proiectul va permite Agricover Credit, un partener de lungă durată al IFC, să ofere fermierilor finanțarea atât de necesară, inclusiv împrumuturi pe termen lung, esențiale pentru susținerea operațiunilor în perioada de incertitudine economică.

„Investiția IFC va adresa unul dintre cele mai mari deficite de finanțare din România, îmbunătățind accesul la finanțare al fermierilor și în special al femeilor, care se confruntă cu provocări mai mari în asigurarea resurselor. Acest parteneriat va permite fermierilor să investească în echipamente esențiale și capital de lucru, ajutându-i să rămână rezilienți în fața provocărilor globale”, a completat Etleva Koka, Manager IFC`s pentru Instituții Financiare în Europa.

Proiectul este sprijinit de Women Entrepreneurs Opportunity Facility (WEOF) prin intermediul unui stimulent bazat pe performanță care va promova creditarea IMM-urilor deținute de femei. WEOF, lansat de IFC prin programul său „Banking on Women” și prin inițiativa „10 000 de femei” a Goldman Sachs, este un mecanism unic dedicat extinderii accesului la capital pentru femeile antreprenor la nivel mondial.

„Goldman Sachs 10,000 Women este mândru să colaboreze cu IFC pentru a oferi un stimulent bazat pe performanță ca parte a acestei investiții semnificative în Agricover Credit. Prin concentrarea sa asupra agrobusiness-urilor deținute de femei, acest proiect exemplifică misiunea WEOF de a aborda deficitul de finanțare cu care se confruntă femeile antreprenor. Prin asigurarea accesului la capital, acest parteneriat va permite acestor afaceri să prospere, contribuind la creșterea economică a României. Noi suntem încântați să ne continuăm colaborarea cu IFC pentru a sprijini femeile antreprenor din întreaga lume și așteptăm cu nerăbdare impactul pozitiv pe care îl va avea această investiție”, a precizat Charlotte Keenan, Global Head of Goldman Sachs 10,000 Women.

IFC Agricover

Despre IFC
IFC - membră a Grupului Băncii Mondiale - este cea mai mare instituție globală de dezvoltare axată pe sectorul privat din piețele emergente. Lucrează în peste 100 de țări, folosindu-și capitalul, expertiza și influența pentru a crea piețe și oportunități în țările în curs de dezvoltare. În anul fiscal 2024, IFC a alocat o sumă record de 56 de miliarde de dolari pentru companiile private și instituțiile financiare din țările în curs de dezvoltare, valorificând soluțiile sectorului privat și mobilizând capitalul privat pentru a crea o lume fără sărăcie pe o planetă locuibilă.
Despre Agricover
Agricover este un grup de companii lider în agricultura românească, deservind peste 10.000 de fermieri. Cu 25 de ani de experiență și o abordare antreprenorială a dezvoltării afacerilor, Agricover este un generator de soluții inovatoare care transformă afacerile și viața fermierilor pe termen lung. Agricover Holding include Agricover Credit IFN, una dintre cele mai mari instituții financiare nebancare din România specializată în finanțarea operațiunilor și investițiilor fermierilor, precum și Agricover Distribuție și Agricover Commodities specializate în distribuția de inputuri agricole (semințe, produse pentru protecția culturilor, respectiv produse pentru nutriția culturilor și carburanți).
Despre Goldman Sachs 10,000 Women
Goldman Sachs 10,000 Women este o inițiativă continuă de promovare a creșterii economice prin oferirea femeilor antreprenor din întreaga lume a unei educații în afaceri și management și a accesului la capital. Inițiativa a ajuns la peste 200.000 de femei din peste 150 de țări. În parteneriat cu Corporația Financiară Internațională (IFC), Goldman Sachs 10,000 Women a lansat în 2014 prima facilitate financiară globală de acest tip, pentru a permite accesul la capital unui număr mai mare de femei antreprenor. Programul de educație în afaceri 10,000 Women în persoană a fost lansat în 2008, ajungând la peste 10,000 de femei din 15 țări din întreaga lume, iar în 2018, curriculum-ul 10,000 Women a fost disponibil online prin Coursera, democratizând în continuare accesul la o educație în afaceri în mai multe colțuri ale lumii.

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Comunicate

Se spune că a fi agricultor este mai mult decât o meserie, este o conduită de viață, un fel special de a fi, iar provocările, oricât de dificile, nu ar putea să schimbe acest lucru. Așa este în cazul celor care se nasc învățând de la părinți ce înseamnă agricultura, ajungând să lucreze încă din copilărie și să dezvolte pasiune pentru acest domeniu minunat. Recent, am vizitat societatea Agroprest Mailat, o fermă vegetală de vreo 300 ha, din Grădiștea, județul Călărași, administrată de tânărul fermier Marian Mailat (39 ani).

din ferma in ferma 259 fermier calarasi 3

Marian Mailat s-a născut și a crescut într-o fermă din Câmpia Bărăganului, aproape de Călărași, alături de fratele său mai mare. Încă de mic copil, alături de tatăl său, mergea frecvent la arat, discuit, se urca în tractor și participa la toate lucrările agricole. „Am moștenit ferma de la tatăl meu, care ne-a lăsat și mie, și fratelui meu munca lui de o viață, să o ducem mai departe, să o dezvoltăm. Este o fermă care a început pe la sfârșitul anilor ’90, începutul anilor 2000. Tata a plecat de la o mică proprietate, cu utilajele existente la acea vreme și cu tractoare românești. În 2006 am început să ne dezvoltăm și pe partea aceasta de utilaje performante, când am putut accesa bani europeni prin SAPARD”, povestește tânărul fermier, adăugând că, în ultimii ani, deși s-au străduit, cultura mare în Bărăgan nu a fost atât de profitabilă pe cât s-at fi așteptat. „În ultimii cinci ani ne-am confruntat cu secetă, au fost și ani cu grindină care ne-a afectat culturile și multe alte provocări. Au fost ani vitregi, în care știm cu toții cum au evoluat lucrurile în agricultură, cu războiul din Ucraina...”

În ferma lui, Marian Mailat lucrează undeva la 300 ha, iar ferma fratelui are de asemenea puțin peste 300 ha. Fiecare societate își face un asolament propriu. „În ferma mea, 60-70 ha sunt cultivate cu grâu, 40-50 ha cu orz, 60 ha cu rapiță, iar la porumb, dacă înainte cultivam peste 100 de ha, acum am scăzut suprafața la 70-80 ha, cam cât putem să irigăm. Și mai adăugăm floarea-soarelui, în funcție de asolament, circa 30 de ha (o solă) și câteodată soia, dar nu an de an. Culturile de grâu, orz, rapiță și porumb reprezintă baza, restul sunt în funcție de cum decurg lucrurile, mai întoarcem o cultură de la secetă, nu ne răsare tot din cauza secetei și tot așa, ne adaptăm în funcție de an”, arată Marian Mailat.

„Singura mea rugăminte pentru stat este să înceapă să investească în irigații, în canale și în stații de pompare. Pentru că dacă ar aduce apă aproape de sole, noi de acolo facem un împrumut, facem o conductă, punem un pivot.”

Suprafața agricolă gestionată de tânărul fermier călărășean nu este compactă, din păcate, cele 300 de hectare fiind împărțite în 20 și ceva de sole. „Când s-au dat aici terenurile, după Revoluție, s-au dat împrăștiat. Dacă un om avea șase hectare, a primit două aproape de sat, două la jumătate și alte două cât mai departe de sat ca să-i împace pe toți. Așa a fost atunci concepția, una greșită zic eu, pentru că dacă nu ai tot terenul într-un loc este un dezavantaj pentru fermier. Însă, ne-am organizat în așa fel încât să avem randamentul cel mai bun posibil”, ne spune Marian Mailat.

 

Fără apă nu există viitor în agricultură

 

Astăzi, agricultorii se confruntă cu o multitudine de provocări. „Nu știm la ce să ne așteptăm când ne gândim la momentul vânzării. Noi însămânțăm anul acesta, recoltăm peste un an. Nu putem să controlăm decât costurile pe hectar și cheltuielile totale pe care le facem. Nu știm la ce costuri să facem pentru că nu știm cu cât vom vinde, pentru că prețurile variază mult, cu 1 leu sau 1,3 lei sau 0,85 lei, iar diferențele sunt destul de mari. Noi ca fermieri suntem puțin încurcați. Adăugăm mai puține îngrășăminte pentru a ne încadra în acel randament, apoi apar și provocările meteorologice, secetă sau nu, grindină sau nu”, explică Marian Mailat.

„Fermierul să fie obligat să-și asigure culturile. Fără asigurări ești tot timpul descoperit la orice calamitate.”

din ferma in ferma 259 fermier calarasi 2

2020 este un an de care fermierul nu vrea să-și amintească, deoarece nu a recoltat absolut nimic din cauza secetei, nici la culturile de toamnă, nici la cele de primăvară. „A venit 2021 în care am recoltat, fiind un an bun, apoi 2022-2024 au fost încă trei ani în care am recoltat, în special la culturile de primăvară. Am început să investim puțin și în irigații. În 2024 am avut porumb doar la irigat. Am avut producții satisfăcătoare, dar una peste alta nu au fost suficient de rentabile. Am avut costuri cu motorina, cu forța de muncă, cu îngrășămintele, și vindem acum porumbul cu 0,8 – 0,9 lei/kg.”

La cultura de porumb a avut 40 ha irigate la tambur și 30 ha irigate prin picurare. „Nu prea avem surse de apă să trecem și la pivoți. Dacă vor mai apărea surse de apă, vom lua în considerare și sistemele pivot. Repet, este vital să avem irigații. Nu văd viitorul în agricultură fără irigații. Eu sunt dispus să investesc în irigații și am investit acolo unde am avut infrastructură, apă și canale. Se mai discută despre puțurile forate. Legea este foarte complicată cu puțurile forate, n-ai voie decât până la o anumită adâncime, iar la noi aici în zonă trebuie să sapi mai mult decât adâncimea legală stabilită de apele române să sapi după apă. Nu avem proprietăți foarte multe și se întâmplă să facă un puț pe proprietatea altcuiva și să-și revendice apoi acel om pământul și să rămâi descoperit. Noi în această zonă avem canale deschise față de multe alte zone ale țării care nu au canale și nu au avut niciodată irigații. Dar aici în zona mea au fost irigații și ar fi foarte simplu doar să se reabiliteze. Au început, ce-i drept, să reabiliteze stațiile de pompare și repompare, și canalele pentru a aduce apa din Dunăre, cu costuri destul de mari pentru a aduce apa la noi. Nu vreau să mă gândesc cum o să fie când apa nu o să mai fie gratuită.”

 

Irigații și asigurări, cu sprijinul statului

 

În ceea ce privește valorificarea recoltelor, Marian Mailat ne-a zis că în ultimii ani a fost nevoit să vândă direct din câmp, la recoltat, pentru a putea achita furnizorii, ratele scadente la leasing, toate cheltuielile cu inputuri. Și dacă ar vrea să țină recoltele în hambare, oricum nu are suficiente spații de depozitare. „Avem depozitare, dar nu la nivelul la care ne-ar trebui. Am încercat să depunem niște proiecte pe cooperativă și pe fermă, dar sunt costuri foarte mari și nu am avut câștig de cauză. Deocamdată suntem în expectativă. Mai lucrăm cu anumiți depozitari din zonă cu care mai avem contracte de depozitare și ne descurcăm așa.”

Nu auzim prea des de la fermieri că nu-și doresc sprijin de la stat, dar iată ce ne-a zis Marian Mailat: „Eu, ca fermier, am hotărât să nu mai depind de stat sau de alte ajutoare din afara fermei. Singura mea rugăminte pentru stat este să înceapă să investească în irigații, în canale și în stații de pompare. Pentru că dacă ar aduce apă aproape de sole, noi de acolo facem un împrumut, facem o conductă, punem un pivot. Ne dorim ca toți cei implicați în deciziile de la nivelul Ministerului Agriculturii să se axeze în primul rând pe irigații, să reabiliteze toate canalele și stațiile care au fost funcționale până la un moment dat, apoi pe asigurări. Să se găsească o soluție pentru a se face asigurări la nivel național pentru culturi, astfel încât fermierul să fie obligat să-și asigure culturile. Fără asigurări, ești tot timpul descoperit la orice calamitate. Noi semănăm în toamnă și recoltăm tocmai în vară, sunt 7-8 luni în care ești descoperit, totul se întâmplă în aer liber, nu știi ce vine de sus. Știi că în caz de dezastru iei ceva, nu pierzi absolut totul. Dacă statul implementează un sistem bine pus la punct de asigurări, în care fermierul să nu mai fie nevoit sa lucreze direct cu jucătorii de pe piață care au polițe foarte scumpe și care, cel puțin în caz de secetă, nu se justifică. Statul degeaba ne dă în fiecare an despăgubiri de o mie de lei la hectar, că noi nu avem ce să facem cu ei, când noi investim 3.000 – 4.000 de lei pe hectar. Nu vorbim de profit sau să mai rămână ceva cu care să plătim angajații, să plătim utilitățile și tot ce este. Pierde și statul, pierdem și noi, fermierii. Dar dacă s-ar investi acești bani pe care ni-i alocă statul în irigații și asigurări, fermierul și-ar face un sistem de irigat și ar fi mai liniștit”.

din ferma in ferma 259 fermier calarasi 5

 

În așteptarea vremurilor mai bune pentru tehnica de ultimă oră

 

Referitor la tehnologiile de cultură, Marian Mailat spune că a început să facă din ce în ce mai puțină pregătire a terenului. În toamna lui 2024, de pildă, nu a scarificat, nu a arat pentru culturile de toamnă. Rapița a semănat-o direct, după ce a recoltat, a intrat cu un disc de dezmiriștire și a semănat direct cu semănătoarea Tempo Väderstad la 70 și 35 cm. „Rapița arată acum foarte bine, ne-a ajutat și vremea foarte mult, ploile care au fost, au fost condiții optime de răsărire și de semănat. Nu suntem adepții vitezelor mari la semănat, semănăm mai încet și urmărim o calitate cât mai bună. Noi având și o suprafață mai mică, nu suntem constrânși să semănăm cu viteză. Suntem foarte mulțumiți de semănătoarea Tempo, am semănat și rapiță cu ea, am semănat rapiță la 70 cm și la 35 cm (n.r. distanță între rânduri), porumb, floarea-soarelui, soia la 70 cm.”

Tânărul fermier este deschis către tehnica modernă și tehnologiile de ultimă generație, și le dorește în afacerea agricolă, însă consideră că nu este un moment prielnic pentru dezvoltare. „În momentul de față, nu am bugetul necesar să implementez toate tehnologiile pe care le urmăresc și să mă echipez cu utilajele pe care mi le doresc. Provocările sunt deja destul de mari pentru ce avem noi aici. Nefiind la irigat, chiar nu văd de ce aș cheltui mai mult și să muncesc mai mult și să nu am un profit sau un randament bun. Dispunem de 5-6 angajați permanent și restul sunt oameni care ajută. Ne descurcăm cu acest personal și în perioada campaniei. Cu toții avem în fire să ne dezvoltăm să avem mai mult, dar momentan eu consider că este suficient cât avem, ne acoperim cu utilajele care sunt, cu forța de muncă existentă.”

În ultima vreme, prețurile utilajelor agricole, dar și costurile cu finanțarea au crescut foarte mult, ceea ce îi face pe fermieri să fie reticenți în a cumpăra utilaje. „Aș mai avea nevoie de o semănătoare așa cum este Väderstad Proceed. O urmăresc de ceva timp, să vedem, sper să nu fie un preț prea mare. Noi avem aici și o cooperativă agricolă formată din 17 fermieri, undeva la 2.000 de hectare, în total. Poate încercăm să facem o achiziție comună pe cooperativă. Așteptăm și noi timpuri mai bune, pentru că toți fermierii sunt decapitalizați acum, sunt loviți de secetă, de loteria prețurilor și de toate provocările din ultimii ani”, precizează Marian Mailat.

„În momentul de față, nu am bugetul necesar să implementez toate tehnologiile pe care le urmăresc și să mă echipez cu utilajele pe care mi le doresc.”

din ferma in ferma 259 fermier calarasi 1

 

Raportul calitate – preț, ghidul în alegerea utilajelor

 

Colaborarea cu Titan Machinery România a început prin 2017. „Noi lucram deja la acea vreme cu tractoare Case IH mai vechi, dar în acel moment am accesat proiecte pe fonduri europene și ne-am achiziționat tractoare Case IH, semănători Väderstad, toate, noi”, a specificat Marian Mailat.

Primul tractor achiziționat de la Titan Machinery a fost Case IH Puma 220, un an mai târziu a mai achiziționat unul, apoi a luat un tractor Case IH Puma 165 și de 155 CP, semănătoare Väderstad Tempo F8, semănătoare Väderstad Rapid de 4 metri mecanică, disc Väderstad Carrier. „Prima dată am plecat cu o idee foarte clară pe care noi o urmărim mereu aici, și anume raportul calitate-preț. Am studiat piața, ne-a ajutat foarte mult și reprezentantul de zonă Lucian (n.r., Lucian Pescaru – manager de zonă Titan Machinery România), care este chiar de la noi de aici, din comună. De fapt, eu și Lucian suntem și prieteni de mici copii, iar de fiecare dată când am luat o decizie, acest lucru a contat. Ne îndrumă de fiecare dată, au fost întotdeauna îndrumări sincere și tot ceea ce a spus s-a și întâmplat, drept dovadă că încă lucrăm împreună. Tot timpul ne-a sfătuit, ne-a îndrumat și a contribuit ca factor de decizie, dar în primul rând raportul calitate/preț al utilajelor pe care le are Titan Machinery m-a făcut să le achiziționez. Am achiziționat în 2018, 2020, 2022 și 2023 câte un tractor Case IH. Vă dați seama că dacă nu mă felicitam pentru alegere, nu mai luam. Dacă nu eram mulțumit de service, de piese de schimb, nu mai veneam să iau și alte tractoare. Totul a fost și este în regulă”, a conchis tânărul fermier din județul Călărași, Marian Mailat.

 

Articol de: MIHAELA PREVENDA & BOGDAN CONSTANTIN, specialist PR & Comunicare Titan Machinery România

 

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – ianuarie 2025
Abonamente, AICI!
Publicat în Din fermă-n fermă!

În Ședința de Guvern de joi, 27 martie 2025, a fost aprobată Hotărârea pentru modificarea art. 8 din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 844/2023 privind aprobarea procedurii de implementare a Programului național de dezvoltare și susținere a industriei alimentare INVESTALIM aferent perioadei 2023-2026, a modalităţilor de acordare, a indicatorilor cantitativi şi calitativi ai investiţiei, precum şi a criteriilor de stabilire a punctajului pentru întreprinderile solicitante.

Principala modificare vizează extinderea termenului de demarare a investiției și de prezentare a sursei de finanțare de la 6 la 7 luni de la emiterea acordului pentru finanțare. Amendamentul vine în sprijinul întreprinderilor beneficiare, oferindu-le mai mult timp pentru îndeplinirea obligațiilor financiare și evitarea riscului de a pierde finanțarea.

„Antreprenorii din industria alimentară au mai multă flexibilitate și siguranță în accesarea finanțărilor. INVESTALIM rămâne un pilon esențial pentru dezvoltarea sectorului agroalimentar, și susținerea producătorilor români”, a declarat Florin Barbu, ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Programul INVESTALIM are ca obiectiv sprijinirea industriei alimentare, dezvoltarea zonelor agricole și menținerea competitivității producătorilor români pe piața internă și internațională. „Totodată, programul contribuie la asigurarea securității alimentare, evitarea blocajelor în aprovizionarea cu alimente și protejarea locurilor de muncă din sectorul agroalimentar”, transmite MADR.

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Știri
Pagina 1 din 25

newsletter rf

Publicitate

FERMIERULUI ROMANIA AGRIMAX TERIS BANNER 300x250px

Banner Andermatt Insecticide 04 300x2050px

21C0027COMINB CaseIH Puma 185 240 StageV AD A4 FIN ro web 300x200

T7 S 300x250 PX

Banner Profesional agromedia RF 300x250 px

GAL Danubius Ialomita Braila

GAL Napris

Revista