Astăzi, fermierii trebuie să facă față unei presiuni din ce în ce mai mari de boli, dăunători și buruieni. În același timp, strategiile verzi ale Uniunii Europene scot din piața produselor de protecția plantelor multe substanțe active care nu au înlocuitori.

dr. ing. Dumitru Manole: „În toate statele UE, trebuie să privim arealele geografice cu problemele, cu patogenii, cu dăunătorii lor şi să luăm decizii. De pildă, nu se potrivesc condiţiile pedoclimatice din sud-estul României cu cele din alte zone ale țării. Dobrogea are indicele de ariditate cel mai ridicat şi o soluție nu poate fi folosită și în sud-vestul extrem, și în nordul Dobrogei. Oamenii de știință, noi cei care ne ocupăm cu testarea, toți avem dreptul, şi o facem, să dăm soluţii producătorului agricol, companiilor multinaţionale, să venim lângă producătorul agricol, să-l sprijinim. Nu trebuie să dăm soluţii în necunoştinţă de cauză. Europa nu trebuie să devină un muzeu al inovaţiei în care vocea publică să fie mai puternică decât datele cercetării ştiinţifice.”

La nivel mondial, până la 40% din randamentul culturilor se pierde din cauza bolilor și dăunătorilor, dar această cifră s-ar putea dubla fără pesticide. Zeci de substanţe active au fost scoase de pe piaţă, în ultimii zece ani, în Europa, fără ca acest trend să se păstreze și dincolo de granițele UE. „Producţia industriei de produse pentru protecţia plantelor, la nivelul anului 2018, a fost undeva la 57 miliarde de dolari. Trebuie să adăugăm că, din aceste 57 de miliarde de dolari, cam 43% reprezintă erbicidele, 28% fungicidele şi undeva la 21% insecticidele. Trebuie să mai spunem că, anual, industria de pesticide consumă patru miliarde de dolari. Pentru a produce o moleculă de substanţă activă sunt necesare 280 milioane de dolari. Şi acum, să vedem cât revine României. Din cele 57 de miliarde de dolari, la nivelul lui 2018, România are cam 0,7% din total această valoare. Şi pe hectar, țara noastră consumă undeva la 610 grame substanţă activă, în timp ce Ungaria, că e la graniţă cu noi, 1,24 kg de substanţă activă pe hectar, iar media UE este de 2 kg substanţă activă pe hectar. Noi vrem să devenim toţi verzi, bun, dar aproximativ 28% culturile agricole sunt decimate din cauza bolilor şi dăunătorilor, şi poate ajunge până între 40-80%”, arată dr. ing. Dumitru Manole, academicianul care, de zeci de ani, face agricultură în județul Constanța.

Plantele au nevoie de medicamente

Pesticidele sunt medicamentele plantelor, care au ajutat agricultorii să oprească dăunătorii agresivi și să depășească momentele istorice în care omenirea a suferit din cauza lor, așa cum s-a întâmplat în 1845, în Irlanda, când o ciupercă adusă din America de Sud a provocat foametea. „Cu 2500 de ani înainte de Hristos, în Epoca Sumeriană, a fost folosit primul pesticid: sulful. Şi, de atunci, cercetările se desfăşoară continuu. Acum, undeva, în nişte cancelarii, se doreşte să nu se mai folosească pesticide. Dar să nu uităm, că Norman Borlaug – promotorul revoluţiei verzi, laureat al Premiului Nobel, inginer agronom –, la al 15-lea Congres mondial de ştiinţă a solului, din 1994, în Mexic, a declarat că noi trebuie să avem grijă de acest pământ, de plante, iar accesul micilor fermieri la mai puţine inputuri va produce foamete şi haos. Noi nu dorim acest lucru, pentru că trebuie să cunoaştem că 29% din planetă reprezintă uscatul şi, atunci, din 29% numai 6,5% e folosit pentru agricultură. Iată că avem o mare îndrituire cei care slujim pământul şi ceilalţi care fac parte din populaţia Terrei, pentru că, de fapt, pământul a devenit noul aur, petrolul este noua hrană. Asta ne-o spunea de la Washington strălucitul şi eminentul economist Lester Brown”, ne povestește dr. ing. Dumitru Manole.

În România, încă avem probleme cu Anoxia villosa, numit popular cărăbuşul de stepă, venit de prin Asia Mică și descoperit încă din 1934, de către profesorul Constantin Manolache la Hârşova. „De ce este cărăbușul o mare problemă? Pentru că depune ponta în timpul recoltării grâului şi de acolo se dezvoltă în sol, iar larvele din generaţia a doua şi a treia sunt polifage şi distrug toate rădăcinile plantelor. Asta s-a întâmplat acum cinci ani, la Viroaga, în județul Constanţa, când un producător agricol m-a invitat la el și mi-a spus: domnule Manole, mi-aţi dat erbicidul ăsta şi grâul mi-a dispărut! M-am dus acolo, m-am uitat şi l-am întrebat: ai o cazma? El s-a mirat. Şi-mi aduce cazmaua, am început să sap şi i-am arătat larvele de Anoxia villosa”, arată specialistul, care susține că în ciuda faptului că pe vremuri se foloseau cloruri derivate, panaceu universal: DTT, crescătorii de albine nu aveau de suferit. „Mai erau și perdele forestiere, iar eu eram şef de secţie la fostul GAS Stupina. Evident că-i rugam să protejeze albinele cât făceam tratamentele. Îi întrebam după aceea: ţi-a dispărut vreo albină? Nu! Nu s-a întâmplat nimic! Ştiinţa a lucrat şi am putut să stăpânim acest dăunător, pentru că a apărut carbofuranul, care prin tratamentul seminţelor de porumb şi de floarea-soarelui, a oprit şi a stăvilit atacul de Anoxia villosa”, a completat dr. ing. Dumitru Manole.

O provocare cu care se confruntă agricultorii din țara noastră de când a fost scos endosulfanul o reprezintă Microtus arvalis  – şoarecele de câmp, care are nu mai puțin de 8, 10 sau 12 generaţii pe an. Unii fermieri, de nevoie, au pus până și căsuţe din lemn ca să se adune păsările cu scopul de a-l distruge.

Adevărul despre neonicotinoide

„O altă problemă care e la ordinea zilei, an de an facem memorii, deşi printr-un proiect ADER, cu contribuţia ASAS, a unor cercetători, s-a demonstrat că prin folosirea hulitelor neonicotinoide nu s-a produs niciun fenomen de toxicitate la produsul finit, adică la mierea de albine, prin analize făcute în afara ţării, în Bulgaria şi Germania, că noi încă n-avem laboratoare. Nu s-a găsit niciun reziduu de neonicotinoide în floarea de floarea-soarelui, în plantă şi, în final, în mierea de albine”, menționează dr. ing. Dumitru Manole. Academicianul crede că anumite decizii trebuie luate în funcţie de arealele geografice în care ne găsim. În acest sens, el dă exemplul Tanymecus dilaticollis gyll care e cantonat în Dobrogea, PED-ul (Prag Economic de Dăunare) fiind depăşit. „PED trebuia să fie 5-6, dar ajungem la 10-12 exemplare. Şi atunci, lanuri întregi de floarea-soarelui au dispărut prin eliminarea tratamentului seminţelor de porumb şi de floarea-soarelui. Eu sunt de acord şi cu asta, dar să punem ceva în loc, pentru că, de fapt, biopesticidele nu pot suplini produsele sintetice”, a punctat dr. ing. Dumitru Manole.

Ce punem în loc?

Buruienile se adaugă și ele pe lista de probleme în ferme. Prin aplicarea unui management integrat în folosirea pesticidelor s-a reuşit eliminarea unor buruieni, cum ar fi Sorghum halepense, Echinochloa, Xanthium. „Dar au rămas altele: Chenopodium album, Convolvulus, Veronica şi o serie întreagă de buruieni care pur şi simplu distrug recoltele, pierderile fiind foarte mari. Trebuie să fim foarte atenţi la eliminarea unor substanţe active”, atrage atenția academicianul.

În rândul fermierilor circulă zvonul că va fi eliminat și tritosulfuronul, substanţa activă a unui erbicid folosit în combaterea buruienilor din cultura grâului. „Fermierul poate distruge buruienile cu erbicidul pe bază de tritosulfuron. Această substanţă activă, dacă vine o ploaie la interval de patru ore, îşi face efectul. De asemenea, temperaturile, nu trebuie să aştepţi 10-12° C în administrarea acestei substanţe active, ci poţi să administrezi erbicidul la 6-7° C. O altă substanţă activă care am înţeles că din 2025 va fi interzisă este triticonazolul. Eu sunt de acord să scoatem o serie de substanţe active, dar ce punem în loc?”, întreabă dr. ing. Dumitru Manole.

De altfel această întrebare îi preocupă atât pe producătorii substanțelor, pe distribuitori, cât și pe fermieri - primii afectați, în contextul schimbărilor climatice, de o serie întreagă de patogeni care acţionează tot mai agresiv. „În cultura sorgului, la Sport Agra Amzacea, în anul 2024, am avut un atac extraordinar de Schizaphis graminum (păduchele verde al cerealelor), care a redus recolta cu 50% faţă de anii în care acest dăunător, deosebit de agresiv, nu a fost prezent în culturi. Considerând că pe hectar cheltuiala la sorg e undeva la 5.000 de lei, realizez că în loc de 8 tone, am 4 tone şi l-am valorificat cu 800 de lei, fac exact 3.200. Eu cheltui 5.000 de lei şi pierd din cauza atacului de Schizaphis graminum”, explică dr. ing. Dumitru Manole.

Articol de: DELIA CIOBANU & ȘTEFAN RANCU

CITEȘTE ȘI: Monitorizarea gărgărițelor tulpinilor de rapiță

Apa, Fata Morgana a agriculturii românești

Incompetență, indolență, neputință sau rea-voință?

Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC) solicită autorităților naționale și europene să ia măsuri urgente pentru a proteja fermierii de impactul economic devastator al taxelor vamale propuse pentru importul de îngrășăminte din Rusia și Belarus de către Comisia Europeană. Având în vedere apropierea votului COREPER din 14 martie 2025, AAC a transmis autorităților naționale și europene solicitări urgente de măsuri corective la propunerea CE privind taxele vamale aplicabile importurilor de îngrășăminte, inițial pe 5 februarie și apoi pe 12 martie.

Comisia Europeană a propus modificarea taxelor vamale aplicabile importurilor de anumite produse originare din Federația Rusă și Republica Belarus (COM(2025)34 final). Pentru îngrășăminte, propunerea include:

• Taxe vamale de până la 100%: Pe lângă taxa ad valorem existentă de 6,5%, tariful ar fi supus unei taxe specifice suplimentare care ar crește treptat, ajungând la un nivel prohibitiv de 315 euro sau 430 euro pe tonă, la trei ani după începerea aplicării regulamentului propus;

• Aplicare graduală: Taxele vamale vor crește progresiv, începând cu 1 iulie 2025;

• Impact diferențiat: Taxele vamale se vor aplica atât îngrășămintelor cu azot (uree), cât și îngrășămintelor cu fosfor;

• Praguri de import: Propunerea include praguri pentru volumele cumulate de import, după care se aplică o taxă la nivelul maxim.

„Recunoscând contextul geopolitic tensionat, marcat de invazia Ucrainei de către Rusia, ținem să subliniem că fermierii români și europeni vor fi din nou în prima linie pentru suportarea consecințelor economice, confruntându-se cu costuri în creștere, în special la îngrășăminte, energie și combustibil, pe fondul sancțiunilor aplicate Rusiei, care au dus la reducerea exporturilor de îngrășăminte și, implicit, la creșterea prețurilor, având deja un impact negativ asupra pieței agricole și existând riscul unui impact pe termen lung asupra competitivității agriculturii europene și asupra creșterii dependenței de importurile de alimente”, transmite Alianța pentru Agricultură și Cooperare.

AAC susține că propunerea Comisiei Europene este o povară insuportabilă pentru fermieri și un risc iminent pentru mediu. „Costurile prohibitive ale îngrășămintelor chimice forțează fermierii din țara noastră să reducă drastic utilizarea acestora, angajându-se într-un periculos „minerit agricol”, adică epuizarea micro și macronutrienților esențiali din sol, punând în pericol calitatea solurilor și viabilitatea producției agricole pe termen lung.”

Sancționarea suplimentară a îngrășămintelor din Rusia și Belarus este o măsură absurdă și contraproductivă, spun reprezentanții AAC. În timp ce aceste state își mențin fluxurile comerciale prin intermediul unor terțe părți, fermierii europeni sunt cei care suportă consecințele, respectiv costuri crescute și competitivitate diminuată. „În loc să afecteze regimurile vizate, aceste sancțiuni lovesc direct în agricultura europeană, punând în pericol securitatea alimentară și viabilitatea sectorului agricol. Este imperativ să reevaluăm această strategie și să adoptăm măsuri care să vizeze cu adevărat sursele de finanțare ale acestor state, fără a sacrifica interesele agricultorilor europeni. Este nevoie de o acțiune coordonată și fermă pentru a asigura un viitor durabil pentru agricultura românească. Prin intermediul COPA-COGECA, AAC îndeamnă Președinția Consiliului și statele membre să sprijine ajustările esențiale și necesare pentru a proteja competitivitatea și reziliența agriculturii europene”, se arată în semnalul de alarmă tras de Alianța pentru Agricultură și Cooperare.

Măsuri solicitate de Alianța pentru Agricultură și Cooperare

Excluderea completă a îngrășămintelor fosforice din domeniul de aplicare al regulamentului. „Agricultura românească depinde vital de accesul la îngrășăminte fosforice. Orice restricție ar avea consecințe devastatoare asupra producției agricole și a veniturilor fermierilor.” Prin urmare, AAC solicită eliminarea codurilor NC 310520, 310530, 310540, 310551 și 310559 din domeniul de aplicare al articolului 1§ 2.b.

În cazul în care excluderea nu este posibilă, AAC solicită amânarea cu un an a intrării în vigoare a regulamentului. „Fermierii au nevoie de timp pentru a se adapta la noile condiții și pentru a identifica surse alternative de îngrășăminte. O amânare ar permite realizarea unui studiu de impact detaliat asupra efectelor regulamentului asupra agriculturii românești.”

Revizuirea perioadelor de referință și realizarea unui studiu de impact, ținând cont de observațiile industriei îngrășămintelor. „Dacă îngrășămintele UAN (soluție de uree și azotat de amoniu) și CaN (nitrat de calciu și amoniu) nu sunt excluse din propunere, importurile acestora nu trebuie limitate prin cote. Cotele tarifare, la nivelul Uniunii Europene pentru îngrășămintele incluse în domeniul de aplicare, pentru primul an, trebuie majorate la 4,2 milioane de tone, reflectând nivelurile importurilor din 2024 (care sunt încă cu 13% sub mediile istorice din perioada 2017-2024). În caz contrar, ca soluție de compromis, cota nu trebuie să fie mai mică de 3,2 milioane de tone pentru primul an, echivalent cu nivelurile importurilor din 2023. Aceste cifre reprezintă poziția fermă a fermierilor și cooperativelor europene, susținută de noi în calitate de membri ai organizației profesionale europene reprezentative Copa Cogeca.”

Orice majorare anuală a taxelor tarifare trebuie condiționată de o evaluare a impactului tarifelor asupra sectorului agricol al UE, a statisticilor reale ale importurilor din anul precedent, a fluctuațiilor prețurilor și a unei analize mai ample a pieței, care să fie efectuată în primul noiembrie după impunerea tarifelor și în fiecare noiembrie ulterior. AAC solicită realizarea unui studiu de impact amănunțit, care să analizeze efectele regulamentului asupra producției agricole, a prețurilor îngrășămintelor și a veniturilor fermierilor din țara noastră, dar și a impactului mai larg asupra pieței europene și a fermierilor din întreaga Uniune Europeană.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În cadrul reuniunii Consiliului AgriFish de la Bruxelles, care a avut loc luni – 24 februarie 2025, Comisia Europeană a prezentat „Viziunea pentru agricultură și alimentație”, un document esențial pentru definirea liniilor strategice ale viitoarei Politici Agricole Comune (PAC) post-2027.

Viziunea CE se axează pe patru direcții fundamentale:

• Atractiv și previzibil, asigurând venituri care să permită fermierilor să prospere;

• Competitiv și rezilient, capabil să facă față concurenței globale și șocurilor economice;

• Durabil, în acord cu cerințele de mediu și climatice;

• Echitabil și conectat, promovând condiții de muncă și de viață decente și dezvoltarea zonelor rurale și de coastă.

„Este esențial să stabilim din timp liniile directoare ale viitoarei PAC, astfel încât să ne putem adapta la un context social, economic și de mediu în continuă schimbare. În acest sens, solicităm realizarea unor evaluări de impact riguroase, care să țină cont de specificitățile fiecărui stat membru”, a spus în intervenția sa secretarul de stat din MADR, Violeta Mușat, evidențiind necesitatea unui buget consistent, care să sprijine fermierii și dezvoltarea rurală. Totodată, oficialul MADR a subliniat importanța unor reguli simplificate, ușor de aplicat de către agricultori.

Un alt aspect crucial este continuarea procesului de convergență externă, pentru a reduce decalajele între fermierii din diferitele state membre.

În ceea ce privește structura viitoarei PAC, reprezentantul MADR a accentuat importanța menținerii celor doi piloni principali, considerând că echilibrul dintre dimensiunea economică, de mediu și cea socială trebuie păstrat. „O agricultură europeană competitivă și sustenabilă nu poate exista fără o dezvoltare constantă a zonelor rurale. Pentru a sprijini fermierii și pentru a menține vitalitatea mediului rural, PAC trebuie să rămână o politică puternică, echilibrată și bine finanțată”, a punctat Violeta Mușat.

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale transmite că își reafirmă angajamentul de a colabora activ cu Comisia Europeană și statele membre pentru a construi o PAC adaptată provocărilor viitoare, care să răspundă realităților din teren și să asigure un viitor prosper pentru fermierii europeni.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

CITEȘTE ȘI: Zonele rurale și piața agricolă, pe agenda AgriFish