Prin asigurarea gradului de afânare al solului și prin celelalte măsuri luate, în funcție de zonă și de cantitatea de precipitații căzute în perioada de toamnă-iarnă, în sol s-a acumulat o anumită cantitate de apă. Esențial acum este modul cum se gestionează această apă.

Cantitatea maximă pentru apă într-un teren afânat este de 59%, iar în terenul tasat – compactat 38%.

Capacitatea de reținere a apei de către sol este condiționată de modul cum se va lucra până la sfârșitul perioadei de vegetație. Se va avea în vedere că în funcție de evoluția condițiilor climatice, începe însămânțarea unor culturi încă din luna februarie.

Căile prin care se poate consuma apa din sol sunt:

- Solul tasat-compactat, cu crustă, are capilaritatea până la suprafață prin care se ridică apa și se pierde prin evaporare;

- Solul prea afânat, bolovănos prin care circulă aerul și antrenează apa și din straturile adânci pe care o evaporă;

- Terenul denivelat expune o suprafață mare atmosferei și pierderile de apă prin evaporare sunt proporționale cu suprafața expusă;

-Terenul îmburuienat pierde apă deoarece buruienile consumă de 3-4 ori mai multă apă:

- O parte din apă se reduce prin consum productiv de către plantele de cultură, dar care și acesta poate fi raționalizat.

Măsurile de reducere a pierderilor de apă din sol constau în:

- Menținerea terenului perfect nivelat și fără crustă. Se știe că solul cu structură glomerulară nu formează crustă, ci un mulci natural deoarece în spațiile dintre glomerule se găsesc vapori de apă care blochează ridicarea apei și evaporarea ei din sol;

- Capilaritatea nu trebuie să ajungă până la suprafața solului. Solul bine structurat, prin uscarea glomerulelor de la suprafață, acestea își micșorează volumul, se desprind de glomerulele umede de mai jos, întrerup capilaritatea spre suprafață și deci, întrerup pierderile de apă prin evaporare;

- Printr-o fertilizare echilibrată, crește concentrația soluției solului reducând evaporarea apei la suprafața solului;

- Prezența diverselor paravane contra vântului formate din câte 2-3 rânduri de tulpini de porumb, sorg, floarea soarelui și mai ales a perdelelor forestiere de protecție, scad din viteza vântului care poate crește evaporația de 15-20 ori;

- Reducerea gradului de îmburuienare a culturilor agricole, acestea fiind mari consumatoare de apă din sol;

- Gradul de afânare a solului să fie realizat numai până la adâncimea de dezvoltare a sistemului radicular pentru a evita pierderile de apă spre pânza freatică;

- Terenul să se mențină bine și uniform acoperit de plante pentru a nu avea goluri în care cresc buruieni și pentru a menține o atmosferă fără deficit de saturație care reduce atât procesul de evaporare a apei, cât și transpirația plantelor;

- Este necesară și utilă lucrarea de prășit, cu un cultivator cu cuțite plate, reglat să lucreze la mică adâncime (2-3 cm) pentru a tăia rădăcinile buruienilor fără a răscoli solul și buruienile tăiate să rămână la suprafața solului, având rol de protecție. Totodată, sunt astupate crăpăturile prin care se pierde cu 18% mai multă apă;

- Trebuie alese specii de plante și din soiuri (hibrizi) cu perioadă de vegetație mai scurtă și cu consum de apă mai mic. Spre exemplu, consumul specific de apă la mei este 311, la sorg 322, la grâu 519, la in 905 etc.;

- Fertilizarea organică asigură cantități mai mari de apă reținută în sol deoarece materia organică are capacitatea de a reține cu 20% mai multă apă, iar humusul de 4-6 ori mai multă apă, putând întârzia cu două săptămâni apariția secetei;

- Asolamentul și rotația culturilor prin diversitatea plantelor cu sistemul radicular la diferite adâncimi, cu perioadă de vegetație diferită, cu consum variat de apă din diferite straturi, reușesc să gestioneze mai bine apa pe întreaga perioada de vegetație;

- Aplicarea agriculturii conservative, prin reducerea numărului de lucrări asupra solului, răscolind mai puțin pământul se reduc și pierderile de apă. Se apreciază că fiecare lucrare a solului provoacă pierderi de apă de 25%.

Prin urmare, există multiple posibilități la îndemâna agricultorilor ca apa acumulată în sol în perioada de toamnă-iarnă să fie valorificată, în cea mai mare parte, pentru creșterea nivelului și calității recoltelor.

Articol de: prof. dr. ing. VASILE POPESCU

CITEȘTE ȘI: Nimic pentru primăvară

Reținerea zăpezii, sursă de apă și de protecție a culturilor

Condiționalitatea socială, mecanismul care condiționează plata subvențiilor

Toamna trecută ne-a purtat pașii în două ferme din județul Constanța, pentru a afla, la firul ierbii, realitățile a doi agricultori. La Fântânele, ne-am reîntâlnit cu un agricultor pasionat, Constantin Soare, iar la Agigea, cu Gheorghe Lămureanu, care lucrează împreună cu familia o mie de hectare. Într-un an dificil, unul dintre subiectele care stau pe buzele agricultorilor a fost cel al apei, o provocare pentru mulți dintre aceștia, care, din fericire, nu a mai fost atât de „fierbinte” în toamnă, după o vară caniculară venind ceva ploi.

Apa mult-așteptată vara și-a făcut simțită prezența abia spre toamnă. Dacă în luna august, în zona Fântânele au căzut 48 de litri în două reprize, luna septembrie a fost mai darnică, precipitațiile asigurând în jur de 75 de litri, un nivel mulțumitor care a permis înființarea culturilor în condiții normale.

Însă anul agricol 2023-2024 a fost unul nefavorabil tocmai din cauza lipsei precipitațiilor care a generat multe pierderi la culturile însămânțate atât toamna, cât și primăvara. Producțiile au fost destul de scăzute, în special la culturile de primăvară, la mazăre, porumb sau floarea-soarelui. Dintre toate, porumbul rămâne însă cel mai afectat, deoarece apa de care avea atât de multă nevoie în perioada de vegetație a lipsit. „Dar asta e… am mai trecut prin situații din astea, tragem speranța să mergem înainte, să putem găsi soluții financiare, economice. E motivul pentru care am încercat să ne constituim într-o organizație a utilizatorilor de apă pentru irigații (OUAI), în vederea reabilitării infrastructurii secundare, deoarece apa este o nevoie pe zona Dobrogea. Din păcate, unde nu e infrastructură principală, nu ai șanse să poți să repui în funcțiune sistemul de irigații”, ne-a zis Constantin Soare, care administrează o fermă de puțin peste o mie de hectare. „Unii mai blamează faptul că infrastructura pe care o deține ANIF-ul ar fi energofagă. Din păcate, aprecierile celor care gândesc în felul ăsta nu sunt tocmai realiste sau corecte. Fără o astfel de infrastructură nu aveam nicio șansă să putem iriga, aceasta fiind făcută de firme de proiectare specializate, de mari specialiști la vremea respectivă. Și astfel de investiții de o anvergură de maniera aceasta, după cum se constată, s‑au putut face numai într-un sistem centralizat – vezi cel anterior. Și trebuie să mulțumim și să apreciem că-l avem, și să facem uz de el”, a mai spus fermierul constănțean.

Păioasele, mai puțin pretențioase

Fermierii dobrogeni cunosc însă specificul zonei, cu precipitații mult mai reduse față de alte arii ale țării, astfel că în structura de culturi includ unele mai puțin „pretențioase”, așa cum sunt orzul, grâul, iar pentru primăvară floarea-soarelui, acolo unde se poate. „Culturile pe care le punem și care ne asigură, cât de cât, cel puțin recuperarea cheltuielilor și eventual ceva profit sunt culturile de păioase. În ultimii trei ani, am pus rapiță pe aproximativ 300 de hectare anual și am pierdut-o de fiecare dată, cauza fiind lipsa precipitațiilor, a umidității, care n-a permis generarea răsăririi. Anul acesta avem precipitații, dar atunci când am stabilit structura de culturi n-am mai luat în calcul cultivarea rapiței. Și am mers pe orz, pe grâu, în toamna aceasta, iar la condițiile pe care le avem tragem speranțe că va fi bine. Sunt culturi care sunt mai sigure decât rapița, floarea sau porumbul și, în situația dată, asta este strategia. Încercăm să ne încadrăm în obligațiile pe care le avem, să avem minimum trei culturi și așa mai departe, dar ponderea în structura de culturi o reprezintă păioasele”, arată Constantin Soare, care beneficiază de sprijin prin Pachetul 4 Culturi Verzi. Acest pachet de conservare a apei şi a solului are potenţialul de a diminua riscul scurgerilor de nutrienţi, în special a azotului, în timpul iernii și vizează atingerea obiectivelor Directivei-cadru Apă de a asigura o bună stare ecologică şi chimică a tuturor apelor.

„În structura de cultură a fiecărui producător agricol avem şi culturi de toamnă, şi de primăvară. Pachetul patru, culturi verzi şi culturile secundare, iar acolo unde n-ai pachetul patru, ai culturi secundare, că avem toate GAEG-urile pentru care trebuie să ţinem cont de obligaţii. Deci, după 1 octombrie avem dreptul, aşa cum este stabilit prin actul normativ care reglementează pachetul patru, să intrăm să pregătim terenul şi să semănăm cultura principală. Pentru celelalte terenuri care rămân pentru a fi semănate primăvara, pachetul patru – cultura verde rămâne în vegetație, înainte de semănat”, a detaliat fermierul. 

Susținerea statului, impuls pentru agricultori

În zona Dobrogei, infrastructura principală și cea secundară de irigații acopereau în jur de 450.000 de hectare până în 1989. Legat de demersurile făcute în zona Fântânele, de la proiectarea sistemului de irigații care urmează a fi pus în funcțiune, Constantin Soare spune că nu trebuie uitată contribuția unor decidenți care au înțeles nevoile din teren. „În mai 2017, ministrul Agriculturii, dl Daea, în funcție la acea dată, a reușit prin demersurile pe care le-a făcut cu Guvernul – deoarece așa cum bine știm orice subvenție acordată de către statul român fermierilor trebuie aprobată de către Comisia Europeană –, constatându-se că natura a început să creeze mari probleme în ce înseamnă lipsa precipitațiilor, s-a aprobat să se subvenționeze apa, să se livreze cu titlu gratuit OUAI-rilor. Deci statul aduce apă pe canalele principale, prin ANIF, care gestionează infrastructura respectivă, și o livrează cu titlu gratuit OUAI-urilor. S-a completat Legea 138, Legea îmbunătățirilor funciare, și s-a stabilit cu caracter permanent această regulă. Dacă nu aveam această regulă, nu discutam de irigații la nivel de România. Poate doar la cei care mai erau pe prima treaptă de pompare și atât”, povestește Constantin Soare.

Prețurile mult prea mari în lipsa acestor reglementări ar fi pus stop oricăror irigații pentru treptele de pompare secundare. Doar fermierii de pe prima treaptă de pompare, unde costul energiei este mai mic, ar mai fi avut cum să beneficieze de aceste sisteme.

„Eu am irigat până în 2004 inclusiv, moment în care la final, în decembrie 2004, s-a schimbat Legea îmbunătățirilor funciare, a apărut Legea 138 și prin conținutul ei s-a eliminat subvenția care făcea obiectul pompării apei, apa ce o aducea până la stație, până la hidrant, gratuit. Apa, la vremea respectivă, era 50 lei pe 1.000 de metri cubi. După ce s-a eliminat subvenția, pe mia de metri cubi am avut 2.000 de lei pentru treapta a treia, și pentru treapta a patra 4.000 lei. Dacă nu s-ar fi luat această decizie să se livreze cu titlu gratuit, nu discutam de irigații. Acela a fost declicul, momentul care m-a determinat să adun colegii din zona Fântânele, am constituit OUAI-ul și mai departe am făcut toate demersurile pentru depunere de proiect, în 2017. În 2018 am preluat toată infrastructura celor șase ploturi de irigații pe care le avem în portofoliu, în proprietate de la ANIF, cu titlu gratuit cum bine se știe, am făcut în paralel proiecte, ținând cont de Măsura 4.3 care permitea depunerea de proiecte”, a detaliat agricultorul care a depus la începutul anului 2019 proiecte pentru fiecare plot. În 2020, în martie, a semnat contractele de finanțare cu AFIR-ul.

Pandemia și explozia prețurilor au dus la întârzieri destul de mari, dar fermierii au găsit soluțiile pentru a merge mai departe. „Am reușit să determinăm Ministerul Agriculturii și tot Guvernul să înțeleagă că trebuie să ne ajusteze prețurile, având în vedere explozia acestora care a avut loc în 2021. În acest sens a apărut Ordonanța 64 care ne-a permis ajustarea prețurilor, care ne-a permis în continuare scoaterea la licitație și angajarea constructorilor, și începerea execuției lucrărilor, situație în care ne aflăm la momentul de față. Suntem cu toate cele șase proiecte în faza de execuție, în diverse faze de lucru”, a explicat Constantin Soare.

Cele șase ploturi deservesc suprafața totală de 5.350 de hectare. Suma alocată pe Submăsura 4.3 – Infrastructura de irigații, de un milion de euro plus, a fost suplimentată cu aproximativ 200.000 prin Ordonanța 64, dar nu acoperă necesarul. „În Ghidul sM 4.3, în 2018-2019, era stipulat că o organizație poate depune trei proiecte pentru același plot, dar în sesiuni diferite. Motivul era generat de această situație, că suma alocată pe un proiect – la data respectivă, un milion de euro – nu reușea să acopere reabilitarea întregii structuri, pentru că o iei cronologic: stația completă, cu alimentare cu energie, conductă principală și mai departe o antenă, două, trei, patru, în funcție de banii pe care-i avem. Acum însă nu reușim, din păcate, să ne acoperim întreaga suprafață. În 2019, în sesiunea următoare, când eu eram pregătit cu toate documentele, s-a schimbat Ghidul și nu s-a mai permis să depui al doilea rând de proiecte”, precizează Constantin Soare. Construcția unei stații de capacitate maximă, alimentată cu energie, cu o conductă principală la care se conectează două-trei antene, nu acoperă neapărat întreaga infrastructură necesară unui plot, în multe cazuri fiind necesare investiții pentru o a doua conductă principală cu antenele aferente. Însă legislația actuală a oprit depunerea de noi proiecte. „Ne-am trezit în situația în care, și în condițiile stabilite prin PNS, a fost stabilit că un beneficiar poate depune un singur proiect. Indiferent, în cazul nostru, vezi OUAI fiind, cu șase proiecte, aș fi putut să depun și ar fi fost necesar să depun proiect pentru fiecare plot în parte. Nu! Am avut dreptul, prin efectul conținutului PNS-ului, să depun un singur proiect, și am depus doar pe unul. Cu celelalte vom vedea ce vom face în continuare. Va fi o problemă, mai ales că PNS-ul, după cum știm, are valabilitate până în 2027. Banii care au fost pe DR 25 s-au alocat printr-o singură sesiune și sunt toți acoperiți prin proiectele depuse. Ne bucurăm că e cerere mare, motiv pentru care tragem speranțe că statul, Guvernul, MADR vor mai găsi surse financiare care să permită reabilitarea întregii infrastructuri, și secundare, și principale”, ne-a zis cu speranță agricultorul constănțean.

Mulți bani din buzunarul propriu

Din păcate, nici băncile nu vin în ajutorul fermierilor din aceste OUAI-uri, care sunt organizații nonprofit, cu activitate de utilitate publică. „Am reușit să determin banca cu care lucrez să înțeleagă că trebuie să ne acorde credit pentru implementarea proiectelor pe care le am în derulare și am accesate 11 milioane de lei credit de la o bancă, bani care fac obiect de plata facturilor și a bazei, și a TVA-ului facturilor cu constructorii”, a explicat Constantin Soare.

Aceste sume le sunt necesare pentru plata facturilor către constructori, cererile de plată către AFIR – în cazul de față, în număr de șapte, stabilite de la momentul semnării contractului pe toată perioada de derulare – și documentele trebuind să fie conforme, plus actele care atestă plata facturilor ce urmează a fi decontate. „Ca să poți cere banii la AFIR, trebuie să demonstrezi că i-ai plătit constructorului, și asta presupune să deții tu surse proprii. Motiv pentru care, repet, pentru toate cele șase ploturi am accesat un credit de 11 milioane de lei”, a completat agricultorul, mulțumit că el se află în situația fericită de a avea un constructor. Creșterea prețurilor la materiale și echipamente care fac obiectul realizării acestor investiții nu a atras prea multe firme interesate, chiar și în condițiile în care prin Ordonanța 64 s-a realizat ajustarea prețurilor cu un procent de 25%, care nu era tocmai acoperitor.

Aripile de ploaie, premieră în zonă

În prezent, se lucrează în paralel pe toate cele șase ploturi, ce aparțin sistemului de irigații Sinoe, care deservește 60.000 de hectare. Stația bază este amplasată pe malul lacului Golovița, pe latura de est a teritoriului, o sursă sigură de apă. „Are laturi comune cu lacul Razelm și, mai departe, printr-un canal care vine din brațul Sf. Gheorghe al Dunării, se deversează apă. Altfel spus, sursa de apă pentru sistemul de irigații Sinoe a fost, este și va fi permanentă. Fără semn de întrebare ca să spunem că nu mai avem apă, pentru că apa aceasta se deversează în mare și, din câte am aflat, nu știu cât de adevărat este, acest braț a fost făcut artificial, acum foarte mulți ani, tocmai cu scopul de a menține un nivel al apei în cele două lacuri”, a detaliat Constantin Soare.

Legat de aripile de ploaie, premieră în cadrul OUAI Fântânele, agricultorii speră ca la anul, acolo unde există antene, să se achiziționeze și să se monteze pivoții. „În sensul ăsta încerc să mai trag un semnal de alarmă către cei de la MADR, de la ANIF, să încerce să forțeze reabilitarea infrastructurii principale, care ar permite aducerea apei până la zona noastră și dincolo de zona noastră, până la Cogealac. Știu că Sistemul Sinoe a avut o primă etapă de reabilitare, finalizată acum, a două agregate din stația bază, cu schimbarea conductelor de refulare, cu diametrul de trei metri, plus o parte din canal. Acum este raliul în fază realizată de proiectare, urmează să fie depus, din ce informații am și eu. Asta presupune ca reabilitarea lui să se facă de la stația bază, încă un agregat principal, cu încă două-trei stații de repompare de pe o treaptă inferioară pe o treaptă superioară și pe toate canalele aferente până la Cogealac. Ca timp, raliul este realizat, trebuie pus, trebuie bani, pentru că totul e legat de bani, după care înțeleg că e posibil anul acesta, dacă nu în prima parte a anului următor, să se scoată la licitație, la pachet, partea de proiectare cu execuție. Ce presupune scoaterea la pachet? Că se câștigă timp, poate aproximativ un an. Ca moment când vom avea apă pe canal și vom putea iriga… Posibil 2026, trag speranțe. Până atunci, noi trebuie să ne finalizăm tot ce avem”, a completat agricultorul, care mai are doar de montat țeava pe 21 de kilometri.

„Vinovatul” succesului, optimismul

Totodată, Constantin Soare a depus un proiect și pe DR-35 și, având în vedere experiența dobândită, crede că va reuși finalizarea într-un an. „Ca producători agricoli, trebuie să încercăm să facem uz de toate oportunitățile pe care ni le oferă piața, Guvernul, MADR. Și în sensul ăsta aș scoate în evidență Creditul fermierului. Din păcate, mulți dintre colegi se plâng că nu au bani, că nu pot să-și ia mai departe… dar nu știu de ce nu îl accesează, pentru că este ca o mănușă, cu atât mai mult pentru cei care sunt în situații financiare mai precare. Pentru că iei o sumă de bani, o folosești pentru nevoi și plătești în următorii patru ani.” Constantin Soare rămâne optimist, pentru că, spune el, aceasta este o condiție obligatorie de reușită în agricultură.

Optimist rămâne și Gheorghe Lămureanu, în ciuda faptului că, de multe ori, cheltuielile îi depășesc profitul. „Chiar dacă faci zece tone pe hectar la grâu, nu reușești să acoperi cheltuielile, dacă dai și două ape grâului, una în toamnă, una în primăvară sau chiar și trei, uneori. N-am crezut că vom avea o asemenea situație și, dacă în primăvară situația încă era cu ceva speranțe, astăzi am ajuns în punctul în care suntem convinși că nu o vom duce pe roze până la sfârșitul anului. Și la noi, zic vecinii și colegii mei, e un caz mai fericit, că irig. Însă apa o pompez de la aproape o sută de metri adâncime din Canalul Dunărea – Marea Neagră cu priză directă”, ne-a spus Gheorghe Lămureanu, care își dorește să rămână cu o suprafață mai mică în exploatație, dar pe care să o irige și de zece ori, dacă e nevoie. Anul acesta, de la jumătatea lunii mai până în toamnă, nicio cultură nu a avut vreun aport de precipitații.

Patru ani de coșmar

Ultimii patru ani au fost „catastrofali” pentru fermierul din Agigea, atât din punctul de vedere al prețurilor, cât și al producției sau al aportului de precipitații. Agricultorul a sperat că măcar anul acesta să își revină prețul, dar cu 0,85-0,90 lei kilogramul de grâu, șansele sunt slabe. „Să-mi spuneți și mie dacă mai găsiți vreun produs care să coste un leu, în afară de prețul grâului. Și grâul trebuie să fie cu proteină peste 14 ca să iei un leu pe el. În 1990 era tot 0,90 lei, dar vindeam un kilogram de grâu și luam doi litri de motorină sau două kilograme de îngrășăminte. Sămânța nu te costa mai mult de 150-200 lei pe hectar. Acum, dacă vă spun cât a costat sămânța, că am semănat și un pic mai des anul ăsta, n-o să dormiți, alături de mine, la noapte. Cât au costat îngrășămintele, cât costă energia electrică, apa e gratuită, că ni se dau banii înapoi peste un an, însă dacă ar fi mai ieftine lucrurile astea, am și iriga mai mult ca să creăm cât de cât o rezervă pentru anul următor”, zice cu năduf Gheorghe Lămureanu, care a decis că dacă într-un an irigă porumbul, să nu mai irige grâul deoarece sunt foarte mari costurile la energie, manoperă și forță de muncă. Dacă în trecut iriga în medie cu 700-800 metri cubi la hectar, având rezerve pentru culturi viitoare, în prezent situația este cu mult diferită.

Costurile din ultimii ani s-au ridicat enorm la hectar, costuri ce însumează sămânța, lucrările agricole, piesele de schimb, motorina, forța de muncă. Ba mai mult, utilajele agricole au necesitat o întreținere mai costisitoare deoarece lipsa apei a îngreunat lucrările. „Vă dați seama că am arat cu bolovani. N-am reușit să pregătim, n-am avut o arătură de calitate, am lucrat cu discuri grele, mari, sau am făcut lucrări minime și n-am încorporat resturile vegetale, nici semințele de buruieni și cele de boabe străine, și anul următor o să cheltuim mai mult cu întreținerea culturilor, cu pregătirea patului germinativ”, a detaliat Gheorghe Lămureanu.

Din păcate, rata precipitațiilor din Germania, din Franța sau din Austria nu este similară cu cea din Dobrogea. La nivelul țării, Banatul are de trei-patru ori mai mare rata de precipitații. „Toate utilajele de pregătire a terenului, pe toate le-am distrus! Am schimbat anul trecut două mii de rulmenți la un Amazone sau un Horsch, pe care am dat 150.000 de euro să schimb la el 80 de rulmenți odată? E o catastrofă pentru noi din punct de vedere financiar! Și zic eu că puțină libertate dacă ne-ar da sau să prezentăm de la început un program. Păi noi facem lucrări din astea din 1980. Semănam și atunci, ca să nu cheltuim, semănam din disc. Apăruseră discurile acestea, tractoarele articulate de la Craiova, dădeam un disc și semănam porumbul după grâu. Deci am făcut și înainte și facem și acum. Am 60 de hectare de cultură dublă și am dat până acum patru ape. Unde o să ajung cu cheltuiala?”, întreabă fermierul de la Agigea.

În această situație, mulți fermieri întâmpină greutăți la a plăti leasing-urile, alții și-au pus proprietățile gaj pentru credite, iar producțiile nu justifică investițiile.

Aparatul administrativ, sperietoare

O politică agricolă mai prietenoasă cu producătorul ar fi de dorit, iar instituțiile statului să fie puncte de susținere, nu de stres. „Prea s-a încărcat aparatul administrativ și cel de control, și am început să ne fie teamă că vine Direcția agricolă în control sau APIA? N-ar trebui să ne fie teamă. Din contră, ar trebui să colaborăm cu ei... Nu vă mai spun că, acum vreo trei ani, pentru 3,32 lei ne-au blocat toate conturile în bănci. Deci ANAF-ul ne-a blocat toate conturile pentru 3,32 lei, care erau virați în plus! Era o simplă greșeală… Sunt oameni care ne controlează și care cred că noi chiar nu avem nimic de făcut și vor să ne dea neapărat de lucru să nu ne plictisim, să nu ne sinucidem văzând în ce situație dezastruoasă… Și nu glumesc, poate până acum am îndrăznit să mai glumesc, dar situația este tragică și oamenii ăștia care ne conduc, și în Parlament, și pe la Bruxelles, ar trebui să se gândească că, dacă nu se va egaliza cât de cât subvenția asta europeană cu a noastră, a celorlalți de dincolo de graniță, nu vom mai putea face concurență cu ei”, susține Gheorghe Lămureanu. Pe lângă subvențiile mai mari, și prețurile de vânzare sunt mai mari, și, cu toate acestea, atitudinea fermierilor europeni este mult mai fermă. „Și la ei sunt revolte, și la ei sunt fermieri nemulțumiți, pentru că nicăieri nu mai iubește lumea agricultura. Iubim doar să mâncăm, și de produs, nu... Am toată admirația față de ultimii trei-patru miniștri care au făcut o politică agricolă din ce în ce mai bună. Era mult mai dezastruoasă înainte. Suntem încurajați acum și să facem OUAI, și să irigăm, însă, ca să implementez un proiect european în 6, 7, 10 ani cât a durat celălalt, și pe ăsta deja am banii de patru ani ca să-l implementez, să dureze 6-7 ani, bănuiesc că birocrația este extraordinar de încărcată și dificilă ca să ne încurce”, apreciază Gheorghe Lămureanu.

Instituțiile statului trebuie să vină și în primul rând să informeze, și în al doilea rând să-l direcționeze pe fermier către calea cea bună. Fermierii speră că acolo unde s-a greșit, să fie îndrumați.

Astfel, nici pentru fermierii care au deja sistem funcțional de irigații situația nu este atât de luminoasă din punct de vedere economic, așa cum ar spera cei care se află la început de drum în instalarea acestor sisteme. „Mi-e teamă că nu pot să-i sfătuiesc pe colegii mei să facă ce am făcut eu, că mulți îmi spun: vezi?, ți-am zis să nu te apuci de irigații! Însă nici să așteptăm în continuare să primim ajutor de stat pentru calamități, subvenții și ajutoare suplimentare în loc să facem irigații consider că nu este o variantă bună. E păcat și ca Ministerul Agriculturii să plătească calamități și pierderi fermierilor, când banii ăștia ar putea fi investiți, dacă ar fi cu un pas înainte... Statul să facă un canal magistral, să dea apă pe el și să vedeți că fermierii vor uda... Îi sfătuiesc pe agronomi și pe fermieri să-și facă meseria și să împace și regulile astea europene, care ar trebui să fie mai prietenoase cu producătorul, pentru că, așa cum au început, mi-e teamă că vom mai putea continua discuind terenul sau făcând minimum-tillage după doi-trei ani când nu vom încorpora 20 de tone de paie”, ne-a zis în încheiere fermierul Gheorghe Lămureanu.

Articol de: DELIA CIOBANU & ȘTEFAN RANCU

CITEȘTE ȘI: Soluții de irigații

Generatoarele PTO, alternativă economică și eficientă pentru alimentarea diverselor echipamente în teren

Lupta cu solurile nisipoase

În 2024, producătorul german de mașini agricole Horsch împlinește 40 de ani. Motiv pentru care partenerii de vânzări și clienți din întreaga lume au ajuns în Germania, la Sitzenhof, pentru a discuta deopotrivă despre trecut, prezent, dar mai ales despre viitor. Din aprilie până în iulie, acasă la Horsch au avut loc, ca parte a sărbătorilor aniversare, întâlniri cu grupuri de fermieri de pe tot mapamondul.

Horsch Maschinen GmbH a luat ființă în 1984. De atunci, compania a crescut și s-a extins în întreaga lume, în principal datorită dezvoltării constante și găsirii de noi și noi tehnologii pentru agricultură. Deși 1984 este oficial anul înființării companiei, la Sitzenhof s-a lucrat și s-au construit utilaje chiar cu câțiva ani înainte.

Încă de la început, la baza succesului s-a aflat relația creată între companie, parteneri și rețeaua de clienți formată. Punctul forte al acestui triunghi îl reprezintă comunicarea constantă și directă. Astfel, la evenimentele care au avut loc la Sitzenhof ca parte a celebrării companiei, partenerii de vânzări și clienții nu doar au învățat câte ceva despre istoria companiei, dar au aflat și planurile de dezvoltare.

Cuvântul de ordine, cooperare

Sub mottoul „40 de ani – am putut ajunge atât de departe doar împreună”, partenerii de vânzări au venit la Sitzenhof, locul unde a fost fondată compania. „Este o onoare și este o plăcere pentru noi să împărtășim acest moment cu voi. Împreună am sărbătorit multe povești de succes și am privit mereu cu optimism spre viitor”, a spus Cornelia Horsch în discursul său de bun-venit.

Accentul nu a fost pus pe ultimii 40 de ani, ci pe oportunitățile viitoare deschise de companie. Mai ales în ultimii ani, a devenit clar că sectorul comercial trebuie să se specializeze din ce în ce mai mult. Gama de produse a devenit tot mai mare, iar produsele individuale, din ce în ce mai complexe. În acest sens, Horsch dorește să-și sprijine partenerii de vânzări oferindu-le pregătire profesională atât în sectorul vânzărilor, cât și în cel tehnic. „Tot ce apare nou apare şi ca necesitate sau ca o dorinţă a clienţilor noştri. Ascultăm ceea ce ni se transmite şi încercăm ca împreună să găsim soluţii din ce în ce mai bune pentru a ajuta fermierul să producă hrană, să fie performant, în fapt, să rămână fermier”, a punctat Michael Horsch.

Pe lângă faptul că participanții au putut să-și facă o idee despre tot ce înseamnă compania, evenimentul s-a concentrat și pe definirea factorilor comuni de succes și pe dezvoltarea lor viitoare. Totodată, au fost prezentate proiecte curente din sectorul digitalizării, confirmând astfel că Horsch este bine pregătită pentru subiectele viitorului. Cerințele mai multor generații diferite au fost, de asemenea, discutate în detaliu, pentru a le aborda în mod specific și, mai ales, pentru a ajunge în consecință la viitorii clienți.

Demonstrații practice acasă la Horsch

Ca parte a sărbătorilor aniversare, la Sitzenhof, din aprilie până în iulie au avut loc o mulțime de întâlniri cu grupuri de clienți, fermieri, din întreaga lume. Participanților nu numai că li s-a oferit o perspectivă asupra companiei și producției, dar au putut, de asemenea, să vadă și să discute despre testele efectuate în câmpul demonstrativ.

Tehnologia deja bine cunoscută și produsele noi, inovatoare, au fost prezentate la lucru în timpul demonstrațiilor practice. În plus, în discursuri au fost prezentate evoluțiile actuale și avantajele specifice ale soluțiilor digitale Horsch.

Grupul din România, alcătuit din fermieri și membri ai echipei Mewi, în total 35 de participanți, a fost parte a evenimentelor aniversare, la sfârșitul lunii mai. „De fiecare dată când am participat la evenimentele Horsch alături de fermieri-clienți sau la târgul de la Hanovra, sau doar la simple școlarizări, am fost impresionat de câte inovații a adus Horsch ingineriei agricole. Istoria de 40 de ani a companiei este plină de pietre de hotar”, spune Florin Vălușescu, manager regional Mewi, companie care distribuie exclusiv marca Horsch în țara noastră.

Obiectivul stabilit pentru viitor este cât se poate de clar. „Horsch își dorește să fie și mai aproape de clienții săi, să-i înțeleagă (și) mai bine și să dezvolte astfel noi soluții pentru agricultură”, conchide Constantin Curcă, reprezentantul Horsch în România.

CITEȘTE ȘI: Premieră în România: Zilele Câmpului Horsch

Avatar SD, utilajul Horsch conceput special pentru semănatul direct

Semănatul direct, o artă

Acum, în prag de alegeri parlamentare și prezidențiale, fermierii le transmit politicienilor că vor vota în acord cu implicarea, participarea și votul politic dat pentru adoptarea Legii Arendei în forma propunerii legislative Pl-x nr. 435/2024 pentru modificarea Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil.

Pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputaților se află Pl-x nr. 435/2024 propunere legislativă pentru modificarea Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil referitor la Arendă. Alianța pentru Agricultură și Cooperare a transmis o scrisoare deschisă – „Parlamentari, salvați fermierii din România!” în care solicită adoptarea Legii Arendei, acest proiect legislativ fiind pentru fermierii din țara noastră, cel mai important proiect legislativ din 1989 până în prezent, pentru că asigură predictibilitate și posibilitatea de a continua activitatea agricolă, locurile de muncă și investițiile în mediul rural în aceste condiții incerte cauzate de seceta pedologică severă și arșița atmosferică, inflație, constrângeri legislative impuse de la nivel european, lipsă de condiții reciproce, în oglindă pentru produsele produse/importate în UE, crize etc.

În România, până în 2007, perioada minimă de arendare a fost de cinci ani. Este nevoie de predictibilitate, de minimum șapte ani, susțin fermierii, similar ca în majoritatea statelor din UE. Într-o perioadă de arendare cât mai lungă se poate conserva calitatea solului, se realizează rotație, se pot adapta tehnologiile către min/no/strip till, se pot asuma investiții în irigații, perdele de protecție, tehnologie, valoare adăugată, pot fi accesate credite, proiecte, pentru a putea menține numărul de fermieri, pentru a asigura continuitatea activității agricole și a nu încuraja specula și acapararea terenurilor de fondurile de investiție străine, explică semnatarii scrisorii deschise adresată parlamentarilor.

„În România, maximum 10% din suprafața arabilă se utilizează pe locația deținută în titlul de proprietate. Pentru că terenurile sunt foarte fragmentate și nu pot fi lucrate, din moment ce sunt multe parcele care au lățimi de 2-3 m, mai mici decât lățimea de lucru a utilajelor agricole existente, fermierii și proprietarii de terenuri au fost forțați să facă schimburi și înțelegeri verbale pentru a comansa terenurile și să poată fi lucrate într-un mod sustenabil. De aceea este foarte important să fie permise prin lege schimburile de terenuri între proprietari/arendași așa cum este prevăzut în Plx – 435/2024.

Este nevoie ca proiectul de lege Plx - 435/2024 să fie aprobat în Parlament în regim de urgență, până cel târziu pe 20 noiembrie 2024, promulgat de Președinte și publicat în Monitorul Oficial până pe 30 noiembrie 2024. După intrarea în vigoare a modificărilor și completărilor aduse prin Plx 435/2024, la începutul anului 2025, se poate și trebuie venit de noul Parlament cu un proiect de Lege Specială pentru Arendă, care să aibă anexată un contract cadru echilibrat cu aplicabilitate la nivel național. În acest sens, organizațiile Membre AAC fac apel la colaborare parlamentară și consens privind participarea și susținerea la vot a Legii Aredei pentru a fi asigurate cvorumul necesar și adoptarea legislației atât de necesare pentru agricultura românească. De asemenea, solicităm și o asumare publică și politică în acest sens cu privire la acest proiect legislativ de interes strategic național. Avem încrederea că, de această dată, parlamentarii membri ai tuturor partidelor, precum și parlamentarii neafiliați, vor da dovadă de responsabilitate și nu vor mai sabota în niciun fel un drept al celor care vor să lucreze legal pământul, în acord cu o legislație corectă, care să răspundă problematicii și realității din zilele noastre. Vă asigurăm că fermierii vor vota în acord cu implicarea, participarea și votul politic dat pentru adoptarea Legii Arendei în forma Pl-x nr. 435/2024 propunere legislativă pentru modificarea Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil”, transmite Alianța pentru Agricultură și Cooperare.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Pentru proiectele de investiții finanțate cu fonduri europene nerambursabile, fermierii, procesatorii și antreprenorii din mediul rural pot achiziționa direct prin Baza de date a AFIR – fără parcurgerea procedurilor specifice achizițiilor – utilaje, mașini agricole, echipamente specializate, silozuri, sere, hale, grajduri și mobilier.

Baza de date cu prețuri de referință, realizată și gestionată de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR), este disponibilă beneficiarilor fondurilor europene pentru agricultură și dezvoltare rurală pe durata implementării Planului Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020 (PNDR 2020) și a Planului Strategic 2023 – 2027 (PS 2027).

„În prezent, în Baza de date online există o categorie de peste 5.000 de echipamente destinate agriculturii de tip low, strip sau no tillage, prin care se urmărește protejarea mediului și conservarea solului prin aplicare unor lucrări minime ale solului, în benzi sau chiar însămânțarea directă, fără lucrarea prealabilă a solului. Totodată, sunt afișate tot mai multe tractoare și combine care au în dotare pachetul pentru agricultura de precizie (sisteme de ghidare prin satelit), semănători de precizie, dar și alte echipamente pentru agricultura de precizie, de tipul mașinilor de erbicidat, dronelor agricole, stațiilor meteo, distribuitoarelor de îngrășăminte, combinatoarelor, prășitoarelor etc”, menționează AFIR.

De asemenea, pentru susținerea digitalizării activităților zootehnice, AFIR amintește că în Baza de date cu prețuri de referință se găsesc roboți de alăptat, roboți pentru muls, roboți pentru furajare, roboți pentru curățarea dejecțiilor etc., precum și peste o sută de echipamente destinate abatoarelor (inclusiv linii de abatorizare complete).

Baza de date este actualizată constant și completată cu noi elemente, astfel că în acest moment cuprinde prețuri de referință pentru mai mult de 45.000 de elemente, multe dintre acestea fiind îndreptate către practicarea unei agriculturi sustenabile și minim invazive asupra mediului.

Baza de date cu prețuri de referință este un instrument de lucru unic la nivel național, prin care AFIR înlesnește și simplifică accesul fermierilor și antreprenorilor la fondurile europene acordate pentru investiții în agricultură și pentru dezvoltarea mediului rural. „Simplificarea realizată de AFIR constă în faptul că prin această Baza de date se permite beneficiarilor să achiziționeze produsul pe care îl doresc, în mod direct fără a mai trece prin procedura de achiziții, conform prevederilor procedurale în vigoare. Această modalitate de lucru reduce considerabil timpul de achiziționare și îi dă posibilitatea fermierului să își aleagă exact echipamentul de care are nevoie pentru eficientizarea investiției”, precizează AFIR.

CITEȘTE ȘI: „Fermierul robot” aduce tehnologia de ultimă oră în pomicultură

AgroNova, o fermă condusă responsabil

Ovidiu Furdui, primarul care n-a ratat niciun proiect

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

De curând, compania NHR Agropartners a devenit unic importator al utilajelor marca Claydon, iar noi am fost prezenți la o demonstrație cu semănătoarea Opti-Till Claydon Hybrid T, care a semănat sorg direct în miriște, într-o localitate din județul Teleorman. A fost un bun prilej să aflăm mai multe despre tehnologia strip-till și despre performanțele acestei semănători produse în Marea Britanie.  

În prima parte a secolului trecut, Statele Unite se luptau cu dunele care puseseră stăpânire pe suprafețe enorme de teren agricol, ca urmare a unei exploatări agresive și iraționale. De atunci omenirea tot socotește efectele nechibzuinței care culminează cu schimbările climatice din ce în ce mai evidente. De aceea este nevoie să ne schimbăm, pe cât de repede se poate, mentalitatea, părăsind filozofia unei economii de consum pentru o alta, mult mai sănătoasă, bazată pe sustenabilitate. Să învățăm că nu e bine să modificăm natura în favoarea noastră, obținând foloase imediate și ponoase mai încolo, ci să încercăm să fim cât se poate de neinvazivi în tot ce facem. Se vede azi că din ce în ce mai mulți au apucat pe această cale, iar producătorii de utilaje se aliniază și ei acestor necesități și propun fermierilor soluții specifice.

O astfel de companie este Claydon, „o firmă de familie deţinută de fermieri activi, ei în momentul ăsta lucrează cu semănătorile produse de ei, şi o fac încă din 2002. Asta nu poate decât să ne asigure că au înţeles exact care sunt nevoile unui sistem minim de lucrări”, ne descrie Valentin Cojocaru, product manager NHR Agropartners, compania care a intrat recent în portofoliul lor de vânzări. Așadar sunt peste douăzeci de ani de experiență în sistemul minimum tillage, Claydon fiind cei care au dezvoltat foarte mult conceptul de strip-till, o metodă de cultivare conservativă care maximizează producția și minimizează impactul asupra mediului. Devenind liderul pieței europene pe segmentul semănătorilor directe strip-till din 2003, producătorul britanic Claydon își extinde constant aria de influență, operând astăzi în peste 30 de țări din întreaga lume.

Strip-till, o tehnologie cu multe avantaje

Traducând simplu termenul englezesc „strip-till”, înțelegem de la bun început că vorbim despre o prelucrare în benzi, adică solul este prelucrat doar acolo unde este nevoie să semănăm, îmbinând astfel tehnologia tradițională — prin care prelucrăm solul, cu avantajele specifice — cu tehnologia no-till, care conservă structura solului minimalizând pierderile de apă. Pe lângă asta sunt și alte avantaje pe care le descrie specialistul NHR Agropartners: „Semănatul în benzi vine cu mai multe avantaje, unul dintre ele fiind faptul că pe aceeaşi lăţime de lucru oferă mai mult spaţiu de nutriţie plantelor şi pe lângă asta are, aceste 19 organe prin forma lor au impact minim asupra solului, îl prelucrează fără să scoată bolovani. Ceea ce este un lucru foarte important. Organele active se pot regla de la 5 la 15 cm, în funcţie de cultură. Dacă vorbim de o cultură de rapiţă, putem să mergem la o prelucrare în profunzime de 15 cm; dacă discutăm de grâu, putem să prelucrăm undeva la 10 cm. Între zonele prelucrate, terenul rămâne consolidat, ceea ce înseamnă că susţine mai bine utilajele, diminuează foarte mult tasarea, şi un lucru foarte important pe care nu mulţi îl iau în calcul, şi aici putem să-l observăm, este că nu distruge de exemplu habitatul microorganismelor sau al râmelor, care sunt extraordinar de importante. Şi dacă ne uităm şi în acest câmp, o să vedem că la prima cazma găsim râme, dovadă că avem un sol fertil, un teren fertil şi de la an la an în sistemul strip-till îmbogăţim structura solului atât din punctul de vedere al mineralelor, cât şi din cel al microorganismelor. Îmbunătăţind structura solului înseamnă că creştem stratul de humus, creştem aportul de masă vegetală. Această prelucrare în sistem strip-till, prelucrare pe benzi, cu semănătoarea Claydon, are impact minim asupra solului, iar seminţele fiind împrăştiate în benzi, acestea au un spaţiu de nutriţie mai mare şi se creează acel efect de margine al câmpului în tot câmpul, pentru că avem o suprafaţă vegetală mai aerisită, un aport de oxigen mai mare înseamnă mai puţine boli, înseamnă dezvoltare mai bună a plantelor, sunt plante mai viguroase. Pe lângă asta, prelucrarea în profunzime asigură microfisuri în sol pentru o retenţie mai bună a apei şi pentru un pat germinativ de calitate. Dacă vorbim de rădăcinile plantelor pivotante, acestea pot să se dezvolte foarte bine pe verticală, şi dacă vorbim de păioase, de exemplu, pot să-şi dezvolte un sistem radicular foarte bun, să reziste mai bine secetei şi să fie mai bine fixate în sol”. 

O semănătoare trei în unu

Trimiterile pe care le face Valentin Cojocaru în descrierea acestor avantaje sunt legate de faptul că NHR Agropartners ne-a invitat să vedem la lucru o semănătoare, produsă de Claydon, care pe lângă rostul ei clasic de a semăna face și această prelucrare minimă în prealabil, pentru a reduce astfel numărul de treceri pe care ar fi trebuit să le facem pentru o asemenea lucrare. „Astăzi în câmp avem o semănătoare de 6 metri, modelul cu T6 Hibrid, o semănătoare care poate să pregătească dintr-o trecere şi să semene, cu un impact minim asupra solului, asta fiind o condiţie esenţială în sistemul minimum-till. Semănătoarea pe care am prezentat-o are un bazin de 5500 de litri şi poate să vină echipată cu fertilizare, aceşti 5500 de litri se împart în 60:40, seminţe şi fertilizare. Este o semănătoare cu 19 organe active, în consecinţă 19 secţii de semănat care seamănă în benzi”, ne explică Valentin Cojocaru despre ce utilaj este vorba. Așadar, această semănătoare poate face în același timp și pregătirea terenului, și semănatul, și fertilizarea. 

Totuși, Valentin Cojocaru a ținut să precizeze că este foarte important modul cum faci recoltarea culturii precedente. „Aşa cum ne place să spunem, însămânţarea începe de la recoltare. Pentru sistemul strip-till sau minimum-till, în primul rând trebuie să avem o mirişte de calitate, un cuţit ascuţit la combină, o împrăştiere uniformă a masei vegetale. Dacă nu reuşim să atingem acest pas, avem echipamente pe care să le propunem, de exemplu o greblă care să stimuleze samulastra, să creeze un pat uniform de resturi vegetale ca să izoleze solul să păstreze umiditatea sau, dacă este nevoie de o prelucrare mai agresivă, putem să venim cu o grapă pe care o numim Terrastar. După aceasta, putem să intrăm cu semănătoarea.”

Capacitate mare de adaptare

Specialistul NHR Agropartners Valentin Cojocaru a considerat că este foarte important de remarcat că această semănătoare are o mare capacitate de adaptare la necesitățile fiecărui fermier. „Aici suntem într-o solă în care n-a mai plouat de mult, terenul este foarte tare şi semănătoarea lucrează cu succes. Face o prelucrare bună, face o plasare a seminţelor la adâncime constantă. Elementele de prelucrare a solului sunt prevăzute fie cu bolţuri de forfecare, fie cu cilindri, ca element de siguranţă. Dacă alegem varianta cu bolţuri de forfecare, creşte rezistenţa sistemului şi poate să lucreze în condiţii deosebite, în condiţii de umiditate extremă, sau, mai bine spus, în condiţii în care umiditatea lipseşte. Terenul este foarte tare. Compania Claydon, în cele peste 30 de ţări în care lucrează, a întâlnit cam toate tipurile de pământ. Şi în România, dacă mergem 200 km putem să întâlnim soluri diverse, şi semănătoarea, cu fiecare ocazie, lucrează excelent.”

În aceeași idee este de reținut faptul că ambele buncăre pe care le are, folosite în principiu 60/40, sămânță/fertilizare, pot fi utilizate după cum dorește fermierul. „În acest caz, clientul a preferat, pentru că are o rată de 7 kg pe hectar, deci a avut nevoie de 150 kg de sămânţă, a preferat ca în buncărul de sămânţă să pună fertilizare şi să aplice o rată de 150 kg la hectar lângă sămânţă, pentru că semănătoarea oferă posibilitatea să plasezi îngrăşământul lângă sămânţă în bandă, deci acolo unde planta are nevoie, sau mai jos decât sămânţa, ca în ciclul de dezvoltare să-i ofere hrană”, arată Valentin Cojocaru.

Această flexibilitate se adaugă celorlalte avantaje pe care semănătoarea le oferă, făcând-o foarte profitabilă. Reprezentantul NHR Agropartners ne spune că producătorul numește lucrarea de strip-till pe care o execută semănătoarea cu termenul de opti-till, adică o prelucrare optimă fiecărui loc unde este folosită, adăugând: „Să nu uităm că diminuează foarte mult costurile, pentru că poate semăna dintr-o trecere sau poate semăna, chiar dacă implică o lucrare de împrăştiere a resturilor vegetale, cu nişte costuri foarte reduse, de până la patru ori mai reduse decât în sistemul convenţional de lucru”.

Articol de: ȘTEFAN RANCU & ADRIAN NEDELCU

Compania NHR Agropartners a încheiat un parteneriat exclusiv cu Claydon, producător britanic renumit pe plan mondial pentru semănătorile directe strip-till, precum și pentru utilajele de prelucrat solul.

Claydon a revoluționat agricultura prin introducerea conceptului de strip-till, o metodă de cultivare conservativă care maximizează producția și minimizează impactul asupra mediului. Devenind liderul pieței europene pe segmentul semănătorilor directe strip-till din 2003, Claydon își extinde constant aria de influență, operând astăzi în peste 30 de țări din întreaga lume.

Parteneriatul cu NHR Agropartners marchează o etapă importantă pentru Claydon în consolidarea prezenței pe piața din România. NHR Agropartners, cu experiența sa vastă și rețeaua de distribuție bine dezvoltată, va înlesni accesul fermierilor români la gama completă de utilaje Claydon, incluzând:

• Semănători directe purtate Evolution M, tehnologie strip-till;

• Semănători directe tractate Hybrid T, tehnologie strip-till;

• Grape cu dinți pentru dezmiriștire;

• Cultivatoare pentru dezmiriștire Light Rotary TERRASTAR;

• Cultivatoare prășitoare între rânduri TERRABLADE.

„Suntem onorați să fim partenerii exclusivi ai Claydon în România. Suntem convinși că utilajele Claydon vor aduce o contribuție semnificativă la modernizarea agriculturii românești, oferind fermierilor soluții eficiente și durabile pentru creșterea producției și a profitabilității. NHR Agropartners este dedicată promovării agriculturii durabile și va oferi fermierilor români consultanță de specialitate și suport tehnic pentru a facilita adoptarea cu succes a metodelor de cultivare conservativă cu utilajele Claydon”, a declarat Anamaria Damian, director general NHR Agropartners.

Proiectul CLAYDON OPTI-TILL^® din cadrul NHR Agropartners este condus de Gheorghe Bălăceanu.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În prima zi a lunii noiembrie s-a lansat raportul dedicat agriculturii sustenabile din România, primul de acest fel, realizat de Solutions, cu sprijinul companiei Bayer. Evenimentul a avut loc la Stația de procesare a semințelor din localitatea Sinești – județul Ialomița. În prezența mass-mediei și a unui grup de studenți de la USAMV București, membri ai echipei de leadership Bayer și ai Solutions au arătat că lumea este într-o continuă și accelerată transformare, iar în contextul global dominat de provocările schimbărilor climatice și ale securității alimentare pentru o populație în creștere, alegerile pe care le facem acum în domeniile agriculturii și protecției mediului vor contura viitorul planetei. Lansarea raportului „Agricultura sustenabilă în România: abordări și direcții pentru viitor” a prilejuit și un tur complet al Stației de procesare a semințelor.

„Agricultura sustenabilă în România: abordări și direcții pentru viitor” este o sinteză a soluțiilor realizabile de către fermierii locali și se adresează tuturor celor interesați de subiectul agriculturii sustenabile. Raportul realizat de Solutions, cu sprijinul Bayer, avertizează că, în contextul schimbărilor climatice din ce în ce mai accentuate, producția agricolă și viitorul securității alimentare sunt puse sub semnul întrebării. De aceea, este esențială construirea unui viitor agricol durabil prin inovație, transformare digitală și promovarea sustenabilității.

„Necesitatea ca fermierii să adopte sustenabilitatea este de primă importanță. Ca administratori ai pământului, fermierii se află într-o poziție unică pentru a aborda provocările actuale, de la schimbările climatice la lipsa de resurse. Iar practicile sustenabile nu numai că protejează mediul înconjurător, dar îmbunătățesc reziliența și viabilitatea pe termen lung a activităților din fermă. Acest raport de sustenabilitate este o dovadă a viziunii noastre comune asupra unui viitor agricol mai sustenabil și regenerativ aici, în România”, a declarat Boualem Saidi, Senior Bayer Representative & Bayer Crop Science Division Head România, Bulgaria, Republica Moldova.

Agricultura sustenabilă se referă la practicile agricole care îmbină eficiența economică cu protecția mediului și bunăstarea socială. Ea respectă resursele naturale, promovează biodiversitatea, utilizează metode prietenoase cu mediul și asigură satisfacerea nevoilor actuale fără compromiterea resurselor viitoare. Mergând mai departe, agricultura regenerativă se axează pe obținerea de rezultate, cum ar fi îmbunătățirea calității solului, sechestrarea carbonului din atmosferă, conservarea resurselor de apă și îmbunătățirea bunăstării socio-economice a fermierilor și a comunităților lor.

„Strategia Bayer de sustenabilitate are trei dimensiuni: să creștem calitatea vieții pentru cât mai mulți oameni, să ne reducem amprenta ecologică de-a lungul lanțului valoric și să promovăm o conduită responsabilă în afaceri. Agricultura poate fi una dintre soluțiile la provocările actuale. Mai exact, nu numai impactul asupra climei al agriculturii poate fi redus, ci și fermele pot avea o contribuție imensă la sechestrarea carbonului. Agricultura de precizie, hibrizii inovatori toleranți la secetă și dăunători și noile produse de protecție a plantelor cu profiluri de mediu mai favorabile reduc consumul de apă, forță de muncă sau energie. Și întocmai cu aceste soluții mergem către fermieri, pentru a-i sprijini să își crească performanțele și profitabilitatea, utilizând în același timp mai puține resurse și protejând mediul înconjurător”, a subliniat Ana Gheorghiu, Public Affairs, Science and Sustainability Lead Bayer România, Bulgaria, Republica Moldova.

Viitorul agriculturii se va construi cu deciziile și inovațiile de astăzi, în opinia lui Ciprian Stănescu, CEO Solutions, care a continuat: „Scenariile de viitor, trendurile și direcțiile pe care le explorăm și construim acum vor influența nu doar modul în care ne cultivăm hrana, ci și relația noastră cu natura și responsabilitatea față de generațiile viitoare. La Solutions credem într-o abordare informată către un viitor sustenabil. Modelarea unui viitor favorabil necesită o înțelegere profundă a provocărilor curente și a potențialului de inovație, de aceea susținem companiile din România și CEE cu explorarea strategică a viitorului”.

Soluțiile inovatoare, adoptate de agricultorii din România

Raportul „Agricultura sustenabilă în România: abordări și direcții pentru viitor” a fost elaborat pe baza unor studii, analize și articole științifice relevante pentru domeniul agriculturii, precum și pe baza intervievării unor fermieri români care au adoptat tehnologii și practici agricole sustenabile.

Fermierii noștri arată că provocările principale cu care s-au confruntat au fost fluctuațiile climatice imprevizibile și schimbările de temperatură, precum și distribuția neuniformă a precipitațiilor, care au influențat randamentele culturilor. În plus, adaptarea forței de muncă la noile tehnologii reprezintă o altă problemă întâmpinată de agricultorii din țara noastră.

În fața tuturor acestor obstacole, fermierii au adoptat în mod consecvent o serie de soluții inovatoare. Au acordat o atenție sporită sănătății solurilor și gestionării eficiente a apei disponibile. De asemenea, tehnologia are un rol esențial: agricultura de precizie, monitorizarea prin satelit și utilizarea hărților NDVI s-au dovedit a fi instrumente cruciale în identificarea nevoilor solului și a culturilor dezvoltate de la an la an. Pentru a face față variațiilor climatice, fermierii au testat și selectat soiuri de plante mai rezistente. Practicile agricole sustenabile, precum lucrările conservative ale solului (min-till, no-till sau strip-till), au fost integrate cu succes, împreună cu optimizarea utilizării inputurilor.

„Sustenabilitatea este doar un concept dacă nu reușești să creezi o cultură în jurul acesteia. Sunt extrem de mândru să spun că în organizația noastră, toată lumea este dedicată să acționeze în beneficiul mediului și comunității și să caute oportunități de reducere a amprentei de carbon. Toate acțiunile sunt măsurate, urmărite și integrate în strategia noastră, pentru a ne asigura că avansăm în ritmul potrivit în călătoria noastră către sustenabilitate”, a precizat Rémi Dei-Tos, Row Crop Seeds Production Lead Bayer România.

În același timp, viitorul alimentației în contextul creșterii demografice și al schimbărilor climatice va depinde de adaptabilitate, inovație și cooperare la nivel global, susține Alexandra Moraru, Research Lead Solutions, adăugând: „Agricultura sustenabilă este un angajament pe termen lung, care ne privește pe toți. Astăzi, avem o ocazie unică de a modela agricultura viitorului, de a o face mai eficientă, mai sustenabilă și mai responsabilă”.

Raportul „Agricultura sustenabilă în România: abordări și direcții pentru viitor” este o invitație la acțiune și reflecție, o provocare de a privi cu încredere spre viitor, având convingerea că, împreună, putem modela un traseu sustenabil și prosper pentru agricultura românească, a concluzionat Boualem Saidi, Senior Bayer Representative & Bayer Crop Science Division Head România, Bulgaria, Republica Moldova.

*****

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Într-o discuție directă cu dr. ing. Grigore Oprea, șef laborator producere sămânță în cadrul INCDA Fundulea, producătorul agricol Cezar Andrei Musteață din Țibănești, județul Iași, a ținut să laude hibridul de porumb Olt, însă i-a atras atenția furnizorului de material genetic că ar trebui să se mai lucreze la acesta, astfel încât să piardă mai multă apă înainte de recoltare.

„Vreau un Olt cu FAO mai mare, dar care să mai piardă oleacă de apă și să aibă ciocălăul (n.r. - știuletele de porumb fără boabe) mai mic. Avem genetică și este păcat de ea. Olt este «țigan». Este învățat și cu foame, și cu tot ce trebuie”, a adăugat producătorul de porumb, ținut să laude produsul în felul său personal.

Musteață cultivă anual circa 700 de hectare, din care 150 de hectare aflate în proprietate.

El a mărturisit că, în următorii ani, porumbul va deveni cultura exclusivă în proprietarea sa, în condițiile în care nici rapița și nici grâul sau floarea-soarelui „nu au făcut bani”.

„Singurul care face bani este porumbul. Fac 12,5 tone de porumb, în principal cu genetică străină, dar și autohtonă. Folosim azot lichid, folosim tehnologie premium”, a ținut să mai precizeze fermierul ieșean. „Avem combine axiale specializate pe recoltarea mecanizată a porumbului. Avem siloz de depozitare pe ventilație”.

Întrebat dacă este adeptul lucrărilor în adâncime ale pământului, în special prin intermediul scarificării, el a precizat că „nici prea mult deranj la pământ nu este bun”.

„Sunt tehnologii mai bune decât scarificarea. (...) Am o tehnologie pe care am implementat-o de vreo doi ani de zile, și anume strip till. Cu un pinten, bag fosfor la 20 de centimetri în pământ, iar cu două discuri acopăr șanțul; înglobez. Apoi vin să semăn”, a conchis fermierul.

Cea de-a doua ediție a evenimentului „Ziua Porumbului” – Iași a avut loc în data de 26 septembrie 2019.

Evenimentul organizat de Asociația Cultivatorilor de Cereale și Plante Tehnice Iași, sub egida Asociației Producătorilor de Porumb din România, s-a desfășurat pe Platforma Expozițională a firmei SC Agro Ilmar SRL Târgu Frumos, comuna Balș, sat Boureni. Partenerul principal al evenimentul a fost compania Syngenta.

Pe platforma de la Agro Ilmar au fost cultivați, în 2019, nu mai puțin de 55 de hibrizi de porumb, câte cinci de la fiecare companie parteneră la Ziua Porumbului Iași 2019.

Vârful de lance al INCDA Fundulea este hibridul Olt (FAO 480, umiditate la recoltare de 29,43 la sută, producție totală de 10 323 kilograme boabe la hectar STAS, umiditate 14 la sută).