tehnologii moderne - REVISTA FERMIERULUI

Anul acesta, sub sloganul „Onorați trecutul - fiți viitorul”, Pöttinger sărbătorește 150 de ani de existență pe piața tehnicii agricole. Afacerea care a început într-un mic atelier din localitatea Grieskirchen – Austria, s-a transformat într-una de succes, Pöttinger fiind azi un producător de utilaje agricole de renume la nivel internațional.

Totul a început la un festival, unde Franz Pöttinger, un ceasornicar din secolul al XIX-lea, inovator și cu viziune, a prezentat teoria conform căreia precizia unui ceas ar putea fi aplicată și mașinilor agricole pentru a ușura munca grea a fermierilor. Acest lucru a marcat apariția mașinii de tocat furaje. Și pentru aceasta, el a primit Medalia de Argint la Linz Festival (Austria) în 1871. S-a întâmplat acum 150 de ani, în același an în care compania Pöttinger a fost fondată. De atunci, Pöttinger a servit cu succes industria tehnologiei agricole.

În plus, în afara mașinii de tocat furaje, compania a produs prese și sortatoare de fructe, mașini de recoltat siloz și furaje, tocătoare de resturi vegetale și mașini de recoltat cartofii. În anii 1950, una dintre cele mai vândute mașini a fost un încărcător pentru fân, paie, iarbă și frunze de sfeclă. Câțiva ani mai târziu, grebla transportatoare a revoluționat agricultura pajiștilor. Acest lucru a deschis calea către „gama de produse ecologice”.

În urma dezvoltării continue, încărcătorul pentru fân a devenit în scurt timp precursorul remorcii cu autoîncărcare. Pöttinger a fost de atunci liderul pieței mondiale pe acest segment.

Achiziționarea, în 1975, a unei fabrici de pluguri din regiunea Bavaria (Germania) a deschis ușa pentru Pöttinger de a intra pe piața utilajelor de lucrări ale solului. Grapele cu discuri, cultivatoarele și plugurile au fost apoi adăugate la gama de produse.

Al treilea domeniu cheie de competență adus în portofoliul companiei a fost tehnologia semănătorilor. Producătorul austriac a intrat cu succes pe această piață în 2001 prin preluarea fabricii Rabe din Bernburg (Germania).

Steagurile Pöttinger, ridicate în toată lumea

După primele expoziții la târgurile din Austria și țările vecine, succesul internațional a început în 1999, odată cu înființarea primei filiale de vânzări din Franța. Alte 14 filiale din Europa, SUA și Asia au urmat, cea mai recentă realizare fiind deschiderea filialei din Polonia în 2020.

Întotdeauna alături de fermieri

Evenimentele recente au arătat cât de important este ca toată lumea să aibă o cantitate suficientă de alimente de înaltă calitate. „La Pöttinger lucrăm pentru succesul clienților noștri de mai bine de 150 de ani. Fiind o companie de familie, Pöttinger își asumă responsabilitatea pentru generațiile viitoare și pentru mediu. Este datoria noastră să dezvoltăm tehnologia agricolă care să permită și să promoveze toate aspectele legate de agricultură și în viitor”, astfel prezintă strategia companiei pentru viitor Gregor Dietachmayr, purtătorul de cuvânt al echipei de management.

Utilajele agricole Pöttinger sunt comercializate în România de către NHR Agropartners, importator de utilaje agricole de înaltă calitate care deţine o reţea de 13 filiale, oferind o gamă complexă de produse şi servicii: vânzare utilaje agricole şi piese de schimb, ateliere de reparaţii şi echipe mobile de intervenţii.

NHR Agropartners are mai mult de 230 de angajați şi un portofoliu bogat în mărci de top distribuite exclusiv, cum ar fi: Deutz-Fahr, JCB, Hardi, Bogballe, Sfoggia, Einboeck etc.

 

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Tehnica agricola

Deși este o cultură profitabilă și o bună premergătoare pentru cerealele de toamnă, rapița devine din ce în ce mai greu de cultivat în România, din cauza condițiilor climatice din toamnă, în special a secetei. Dacă în condiții normale s-au cultivat și 750.000 ha, anul acesta suprafața semănată este cu mult sub acest potențial. Totuși, în multe zone, această cultură are o stare de vegetație foarte bună și se preconizează producții ce vor satisface așteptările fermierilor.

Pe lângă condițiile climatice din toamnă, nefavorabile culturii de rapiță, buruienile, bolile și dăunătorii constituie un alt grup de factori de risc care amenință această cultură. Ca urmare, fermierii trebuie să le acorde o atenție deosebită.

Condițiile foarte blânde din ultimele ierni, fără zăpadă și îngheț pe perioade mai lungi de timp, au făcut ca buruienile să se dezvolte și să concureze pentru apă și hrană cu plantele de cultură.

De aceea, compania Corteva Agriscience pune la dispoziția fermierilor noua soluție tehnologică pentru controlul buruienilor dicotiledonate anuale și perene – erbicidul KORVETTOTM.

Noul erbicid se aplică primăvara

KorvettoTM este noul erbicid postemergent destinat utilizării primăvara în cultura de rapiță de toamnă pentru controlul unui spectru larg de buruieni dicotiledonate (cu frunză lată).

Produsul conține noua substanță activă halauxifen-methyl (Arylex™ Active) 5g/L și clopiralyd 120 g/L, fiind omologat în doză de 1 l/ha.

Momentul aplicării este primăvara, de la începutul alungirii tulpinii plantelor de rapiță (BBCH-30) - până când mugurii florali sunt prezenți dar sunt încă acoperiți de frunze (BBCH-50).

KorvettoTM controlează foarte bine buruieni dicotiledonate, precum turița (Galium aparine), buruiană care dă cele mai multe bătăi de cap fermierilor, atât în perioada de vegetație a culturii, concurând planta, cât și la recoltarea și valorificarea producției. Alte buruieni problemă foarte bine controlate de erbicidul KorvettoTM sunt: pălămida (Cirsium arvense), mușețelul (Matricaria spp.), loboda (Chenopodium album), macul (Papaver rhoeas), inclusiv macul rezistent la erbicidele sulfonil-ureice, susaiul (Sonchus arvensis), cornuții (Xanthium strumarium), măturica (Descurainia sophia).

Erbicidul KorvettoTM are o selectivitate foarte bună pentru cultura de rapiță și permite rotația fără probleme pentru toate culturile succesive care urmează după rapița tratată cu noul produs Corteva.

KorvettoTM va deveni cea mai sigură metodă de a scăpa de buruienile dicotiledonate, atât anuale cât și perene, care se poate aplica primăvara. Atenție, nu se aplica toamna!

MARIA CÎRJĂ, MARKETING MANAGER ROMÂNIA & REPUBLICA MOLDOVA CORTEVA AGRISCIENCE

Pentru abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Protecția plantelor

Societatea Agricolă Agrozootehnica, din comuna Independența, este cea mai veche exploatație agricolă din județul Călărași. Are fermă vegetală – circa 2.000 ha, dar și fermă zootehnică care îi asigură supraviețuirea în ani dificili, precum cel pe care îl traversăm acum. Despre ce pot face guvernul, banca sau chiar fermierii ca să nu îngropăm agricultura ne-a vorbit Constantin Anghel, cel care a înființat și conduce afacerea agricolă de pe meleagurile călărășene, unde am ajuns și noi recent.

„De ce am mai ținut ferma de taurine? În 2007 a fost o secetă ca și în 2020. În anul 2007 am putut să ieșim pe profit cu ferma de vaci de lapte și cu ferma de legume. Cel mai bine este să putem să avem bani în fiecare lună. De multe ori prețul porumbului la recoltare nu este atractiv, și atunci depozitez și stochez niște porumb pe care-l folosesc în hrana animalelor.”

De mai bine de 30 de ani, Constantin Anghel are în grijă, pe lângă ferma vegetală, și ferma de vaci cu lapte pe care a ținut-o deoarece a vizat integrarea producției vegetale cu zootehnia. De ce? Simplu: vaca de lapte era cea mai rentabilă din sector, la acea vreme. Mai mult, avantajul lui era că „moștenea” de la fosta CAP niște grajduri pe care le putea moderniza.

Nu s-a gândit la o fermă de porci sau de păsări pentru că ar fi trebuit să ia totul de la zero. „De ce am mai ținut ferma de taurine? În 2007, a fost o secetă ca și în 2020. În anul 2007, am putut să ieșim pe profit cu ferma de vaci de lapte și cu ferma de legume – acum mai cultiv zece hectare, dar atunci aveam în jur de 80 ha cu ceapă, arpagic, roșii, vinete, ardei, în suprafețe mult mai mari comparativ cu ce mai cultiv acum. Și atunci am zis: cel mai bine este să putem să avem bani în fiecare lună. De multe ori prețul porumbului la recoltare nu este atractiv, și atunci depozitez și stochez niște porumb pe care-l folosesc în hrana animalelor. Nu mai pun că aproape 15-16 oameni sunt salariați la această fermă, ceea ce înseamnă foarte mult pentru o localitate cum este Independența: mecanizatorii, cu cei de la zootehnie și cu TESA înseamnă 44 de salariați”, ne-a spus Constantin Anghel, care crede că dacă această schemă s-ar replica la toate localitățile, nu ne-am mai plânge că numărul pensionarilor este egal cu cel al salariaților.

Foarte important i s-a părut și să producă lapte de bună calitate, pe care să îl dea spre consum. La automatul din sat vinde în prezent 300 de litri pe zi, o cantitate destul de mare, având în vedere populația din Independența și împrejurimi.

Numărul de vaci a scăzut în toate localitățile județului Călărași, nu doar în aceasta, și din cauza normelor impuse de UE ce trebuie respectate de fiecare gospodar care crește o vacă. „Noi, la societate, ne permitem să avem ferma împrejmuită, filtru sanitar-veterinar, teren pe care putem face furaje. Altfel, dacă vei cumpăra și furajele, nu cred că poți să ieși pe profit. Prețul laptelui a crescut, a scăzut, însă noi ne-am menținut”, spune fermierul călărășean.

„Am vrut să mă asigur de secetă. Știți cât mi s-a solicitat la hectar? Mă costau 500 de hectare de porumb trei miliarde jumătate de lei, din care, atenție, franciza 30%. Practic, eu nu mai luam nimic!”

Crescătorii se așteaptă la susținere din partea autorităților

Au fost și ani în care au dus-o bine, dar anul acesta crescătorii de animale se așteptau ca, din cauza pandemiei, Guvernul României să le ofere un ajutor, măcar 30 de bani pe litru, așa cum s-a mai întâmplat în trecut. „A scăzut prețul la lapte, nu se mai desface atât de mult pentru că programul «Cornul și laptele» a înghețat, școlile n-au mai funcționat. Nici HoReCa nu mai funcționează, deci se consumă mai puțin și atunci și vânzarea laptelui și a produselor din lapte este mult mai greoaie”, afirmă fermierul, căruia, de multe ori anul ăsta, i-a trecut prin cap să vândă animalele, mai ales și cu seceta extremă manifestată acum, în 2020.

Dar, se întreabă unde ar putea vinde în altă parte decât la abator? Iar urmarea? Peste 2-3 ani să cumpere alte animale. În plus, a investit foarte mult în reproducție, în genetică, de aproape 15 ani face însămânțări artificiale numai cu material seminal de la tauri de top. A făcut și transfer de embrioni, pentru că vorbim de vaci Holstein Friză, rasă cunoscută ca o adevărată fabrică de lapte.

Seceta a scăzut producția, dar nu și prețurile input-urilor

Provocarea este că dincolo de secetă, prețurile la input-uri au crescut, forța de muncă necesită susținere, ca să nu mai vorbim de mentenanța instalațiilor de muls, de eliminare a dejecțiilor, care sunt automatizate. „Suntem puțini cei care ne chinuim să ținem vacile, chiar dacă poate nu este recunoscută valoarea muncii de aici. Totdeauna când s-au dat subvenții au zis: hai să dăm la toți și acum 10-15 ani se dădeau și la cei cu o vacă. A fost o mare greșeală pe care nu puteai să o spui, că toată lumea-ți sărea în cap. Ideal era să pompezi în ferme și să ai ferme de elită, să poți să-ți asiguri toată cantitatea de lapte de care ai nevoie în țară fără să imporți măcar un litru de lapte”, crede Constantin Anghel.

Forma de organizare, de societate agricolă, nu îi permite să vândă când vrea. Mai întâi trebuie să ridice problema aceasta într-o adunare generală. Mai mult, își pune întrebarea de unde vor cumpăra laptele clienții săi fidelizați.

E nevoie de soluții pentru ca subvenția să fie mai mare pentru cei care fac producții de lapte crescute.

Despăgubiri prea mici?

2020 comparativ cu 2007 e mult mai dificil pentru fermierul din Călărași. În urmă cu 13 ani, intraserăm în UE și nu avea atât de multe proiecte sau leasinguri. Având în vedere că societatea agricolă Agrozootehnica Independența are două proiecte cu fonduri europene, nu mai întrunea punctajul necesar pentru a accesa și alte fonduri. Dar din 2007 până în 2020 sunt 13 ani și nu poți să folosești aceleași utilaje, așa că au fost schimbate din fonduri proprii sau leasinguri.

Aceste rate pot fi o problemă mai ales că societatea a investit în pământ pentru a securiza afacerea: degeaba ai animale, dacă nu ai cu ce le hrăni. „Nu mai spunem că una era valoarea input-urilor în 2007 și tehnologia în 2007 și alta e în 2020. Deci, cheltuielile, de la 13-14 milioane (lei vechi, n.r.) cât erau pe hectarul de grâu s-au dus la 30. La fel și la orz, la fel și la floarea-soarelui, la fel și la porumb. Curios că, în momentul în care s-au încheiat procesele-verbale de calamitate la orz-grâu, s-au luat de referință costurile de la Institutul de Economie Agrară. Spre nedumerirea mea, erau aproape egale cu cele din 2007. Interesant este că în momentul în care s-au făcut procesele-verbale de calamitate pentru floarea-soarelui și porumb, ele sunt mult mai mari. Un fapt curios, la floarea-soarelui avem costul de producție mai mare decât la porumb, dar sunt niște costuri, într-adevăr, reale? Cele de la grâu, orz, rapiță n-au fost reale, au fost foarte mici”, a mai spus agricultorul.

Constantin Anghel ne-a zis că anul acesta producția la grâu s-a situat în jurul a 1.000 kg/ha, chiar dacă tehnologiile aplicate solului și culturii au fost de top.

„Nu mai aplicăm produse de protecția plantelor, dar cine ne suportă costurile alea, că n-o să mai faci atâta producție? Că dacă vor fi dăunători sau boli, ți se diminuează producția!”

Investiții în energie verde și sisteme de irigații

Constantin Anghel a încheiat un contract pentru panouri fotovoltaice pe care le-a pus pe grajd pentru a fi independenți energetic. A mai cumpărat o remorcă tehnologică nouă, pentru că, în luna aprilie, grâul și orzul arătau extraordinar. „Dacă de vreo 7-8 ani totul era bine, se derula frumos, nu era nicio problemă, ne achitam toate leasingurile, toate ratele, am crezut că așa va fi și în 2020. La un moment dat, am zis: hai, că poate-i numai la grâu, la orz și rapiță, dar nu credeam că ne lovește și la porumb, și la floarea-soarelui”, precizează fermierul. În plus, seceta l-a determinat să nu semene rapița, mai ales că în sud nu a căzut apă mai deloc.

Mai mult, în zonă, canalele de irigații deschise au fost distruse, mai ales că de la un moment dat nu s-a mai subvenționat energia electrică. Acum se investește în sistemele de irigații, dar insuficient. Și nici apă nu se mai găsește. „Irig o mică suprafață, am făcut un puț forat, anul acesta – iată încă o investiție mare, m-a costat un miliard și ceva – și ud la grâu unde am 100 de hectare, unde pot să trag apă din lac fără niciun fel de probleme. Dar este foarte puțin”, ne-a mai povestit agricultorul.

Până anul acesta nu a investit în irigații, deoarece nu era proprietarul pământului și teama era să nu piardă investiția.

Constantin Anghel face parte din mai multe asociații de udători: datorită modului în care sunt amplasate terenul și canalele, terenurile sale se află între asociații, așa că a depus proiecte pe două asociații. Canalele sunt preluate pe organizații, mai există doar o singură stație și planul e să facă încă o stație, mai ales că discuțiile se poartă în jurul dării către o societate, chiar dacă nu va intra în proprietatea ei. „Și mi se pare normal să nu fie, dar trebuie văzut ce fac cu canalele din interiorul solelor, care sunt de două feluri. Canalele secundare C1 nu sunt ale noastre. Nu e ca la fostul IAS, unde la cei care au luat teren lucrurile sunt clare, sigure și precise. Aici s-au dat terenurile și, fiind pe Legea 18, s-a uitat să se dea sau să rămână la societatea-mamă... Sunt rămase în aer, nici la ANIF, nici la noi”, a explicat fermierul.

Proiectul se face doar pentru stație, fără canal, eventual prin conducte. E cea mai ieftină soluție și scopul e de a iriga în orice formă. Legat de proprietarii care se împotrivesc ca o conductă să le traverseze solele, trebuie găsite soluții.

Asigurarea la secetă, prea scumpă și prea impredictibilă

Seceta a dus la suprafețe calamitate în multe județe, mai ales în sud-estul țării, Tulcea sau Constanța fiind, de exemplu, printre cele mai afectate.

Susținerea guvernului a venit greu și le-a creat nemulțumiri fermierilor, care și-ar fi dorit sume mai consistente la hectar, mai ales că asigurarea pentru secetă e scumpă și mulți nu și-o permit. „Am vrut să mă asigur de secetă. Știți cât mi s-a solicitat la hectar? Mă costau 500 de hectare de porumb trei miliarde jumătate de lei, din care, atenție, franșiza 30%. Practic, eu nu mai luam nimic! Apoi, mă asiguram, dădeam banii ăștia, dar dacă asigurătorul nu-mi mai dădea nimic, încotro o luam? Asta era asigurare la producție”, ne-a explicat Constantin Anghel, subliniind că dacă o cultură nu e răsărită, nu ți-o asigură nimeni. „Dacă nu-i răsărită, se anulează asigurarea, subliniez, franșiza 30% și m-a dat peste cap... venea la 500 de hectare cam 60 de milioane pe hectar – niște sume colosale! Vreo 3 miliarde pe care trebuia să le dai atunci ca să poți să beneficiezi de banii europeni din Submăsura 17.1 (Prime de asigurare a culturilor, a animalelor și a plantelor, n.r.)”, a mai spus acesta, subliniind că e un risc prea mare.

Mai mult, fermierii care vor să se asigure cu ajutorul banilor europeni derulați prin AFIR pot avea ghinionul ca până depun dosarul să se epuizeze suma, deoarece există o anumită sumă și se asigură primii veniți până la acoperirea plafonului.

Green Deal... dar cum?

Strategia Comisiei Europene, Green Deal, aduce niște restricții, în contextul folosirii excesive la nivel european a produselor de protecție a plantelor (PPP). Deocamdată, nu se știe cum se va implementa, e doar un bumerang pentru a testa reacția fermierilor. Unii s-au declarat entuziasmați chiar și în România care, din motive economice, are un nivel mult mai mic de PPP.

Până în 2030, se urmărește realizarea a ceea ce nu s-a făcut în 30-40 de ani, la nivel de UE.

Dar provocarea e cu atât mai mare cu cât anul acesta, din cauza secetei, au apărut noi dăunători. „Și nu ici-colo, ci roiuri, de te și speriai. Alea decimează totul. Deci trebuie văzut că avem condiții diferite de la o zonă la alta, de la o țară la alta și nu putem dintr-odată să zicem: noi putem să reducem. Va trebui să facem, probabil, treptat-treptat. Să vedem care este și efectul administrării acestora. Dacă ar apărea aceste substanțe care ajută agricultura biologică, am face, dar va fi greu pentru noi”, a explicat fermierul.

În România, se știe statistic că nu avem atât de multe pesticide aplicate, iar mai mult de cinci sau șase tratamente la grâu nu se fac. Cei din sud dacă fac două, mai multe realizându-se în Banat, de exemplu, unde sunt mai multe ploi și e necesar să previi bolile. „Noi suntem în beznă. Ce se vrea, cum facem? Nimeni nu spune nimic și te trezești că «De mâine faceți așa!» sau «Nu mai aplicați voi din astea!». Bun, nu mai aplicăm, dar cine ne suportă costurile alea, că n-o să mai faci atâta producție? Că dacă vor fi dăunători sau boli, ți se diminuează producția! Nimeni n-o să facă asta...”, crede Constantin Anghel, adăugând dezamăgit că totul va cădea tot pe umerii fermierilor.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - decembrie 2020

Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Din fermă-n fermă!

La începutul lunii august 2020, combina Fendt IDEAL 9T a fost supusă de producător unor teste de performanță. Experți de la Societatea Germană pentru Agricultură, DLG TestService, au participat la teste ca spectatori independenți. În urma acestora și în comparație cu o altă combină din aceeași clasă de putere, Fendt IDEAL 9T a demonstrat rezultate impresionante în ceea ce privește cantitatea de material recoltat, pierderile, calitatea bobului și lungimea paiului.

Reprezentanții DLG TestService au luat parte la testările combinei Fendt IDEAL 9T și au înregistrat informațiile obținute în calitate de instituție independentă. Inginerii de la DLG TestService din Groß Umstadt au o vastă experiență în ceea ce privește testele de treierat, pe care le efectuează de mai multe decenii. Ei au fost însoțiți de un expert extern, Thomas Rademacher, profesor de Tehnologii Agricole la Universitatea Bingen. „Scopul testelor este acela de a realiza o curbă caracteristică a pierderilor de la o varietate de combine agricole. Combinele recoltează la viteze de lucru diferite și au randamente diferite – noi măsurăm pierderile de boabe și calitatea lor”, a precizat prof. Rademacher.

Productivitate crescută și pierderi reduse

Testele au avut loc la începutul lunii august 2020, pe terenuri cultivate cu grâu, la viteze cuprinse între 4 și 8 km/h. La 8 km/h, viteza maximă în condițiile de recoltare date, Fendt IDEAL 9T a înregistrat un flux al materialului recoltat de aproape 150 de tone, cu o cantitate de boabe de 89 t/h.

Cealaltă combină, cu care s-a făcut comparația, a înregistrat o productivitate mai mică în teste și mult mai multe pierderi. Pierderile înregistrate la Fendt IDEAL 9T au fost de doar 1%, rezultând o productivitate mai mare cu 21,5%.

O cantitate neglijabilă de boabe sparte

Cantitatea de materiale străine și de boabe sparte este decisivă pentru calitatea recoltei. Umiditatea scăzută a boabelor și treierarea prea intensă poate duce rapid la un procent mai mare de boabe sparte. La niveluri de umiditate a boabelor de 12% până la 13%, Fendt IDEAL 9T a obținut cele mai bune rezultate în ziua testului, cu un procent foarte scăzut de boabe sparte, mai exact între 0,1% și 0,3%. În cazul celeilalte combine, procentul de spargeri a fost mai ridicat, între 0,8% și 1,5%.

Paie de înaltă calitate

Ca parte a testelor, a fost analizată și calitatea paielor. În acest scop, s-au prelevat probe de paie din brazdă și s-au utilizat sitele „în cascadă” DLG.

Prin comparație, o cantitate mai mare de paie rămase în urma combinei Fendt IDEAL 9T s-a încadrat în intervalul de paie lungi (>67 mm și 30 până la 67 mm), și o cantitate mai mică în intervalul de paie scurte (8 mm). La viteză de lucru mai mare (8 km/h), diferențele au fost mai pronunțate decât la viteză mai mică (4 km/h).

Cum se face un test de comparație independent

Testele au comparat Fendt IDEAL 9T cu o combină din aceeași clasă de performanță și aceeași lățime a unității de tăiere, ambele, la recoltat de grâu. Condițiile de recoltare pe câmpul de testare din Mecklenburg-Pomerania de Vest au fost bune în ziua respectivă. Nivelul de umiditate a boabelor de grâu a fost de la 12% până la 13%, iar cel al paiului, de aproximativ 10%. Raportul boabe/paie a fost de 1:0,65. Ambele combine au fost calibrate înainte de teste și reglate de tehnicieni ai producătorului. De asemenea, s-au efectuat diverse probe înainte de testele propriu-zise, astfel încât reglajele ambelor combine să fie realizate în funcție de condițiile de recoltare. „Urmând standardele metodei de măsurare, am utilizat, în teste, metoda «pânzelor». Acesta este momentul în care tot ce s-a depozitat în combină este pus pe o «pânză» și apoi curățat din nou, pentru a identifica și a cântări pierderile de cereale”, a arătat profesorul Thomas Rademacher.

În testul de comparație, combinele au recoltat în același timp, în aceleași condiții de lucru. „Evaluarea se bazează pe principiul că tot ce intră într-o combină trebuie cântărit, explică prof. Rademacher. După fiecare testare, combina este alimentată pe o platformă de cântărire, iar cantitățile recoltate sunt înregistrate. Volumul de paie și pleavă, colectate cu ajutorul «pânzelor», precum și pierderile derivate din acestea sunt, de asemenea, cântărite. Utilizăm apoi viteza de lucru și cantitățile de boabe sau paie pentru a determina cantitatea totală de material trecut prin combină. Calculăm pierderile de cereale din pierderile de cereale cântărite și productivitatea”.

Tehnologia de măsurare utilizată la testare a fost validată în prealabil de DLG TestService. Întreaga serie de teste a fost înregistrată de către experții DLG la fața locului. Ulterior, probele de cereale prelevate în timpul alimentării combinei și probele de paie prelevate din brazdă au fost examinate și evaluate în laboratorul DLG TestService. „Pentru prima dată în istoria Fendt, am supus o combină de recoltat la un test de comparație DLG independent, pentru a arăta publicului cât de bine ne descurcăm printre cei mai buni. Fendt IDEAL a îndeplinit toate așteptările noastre în aceste teste extinse. Dar și mai important este că îndeplinește așteptările pe care clienții le au de la o combină Fendt”, a declarat Christoph Gröblinghoff, președintele Consiliului de Administrație Fendt.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - decembrie 2020

Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Tehnica agricola

Așa cum bine am putut observa în prima etapă a acestui proiect demarat de compania Titan Machinery România – Ferma Inteligentă - SMART FARM, lucrarea a început cu o analiză completă a solului, prin scanarea și determinarea elementelor agrochimice ale acestuia. (despre SMART FARM, etapa I, aici: https://revistafermierului.ro/din-revista/tehnica-agricola/item/4747-ferma-inteligenta-un-proiect-indraznet-cum-nu-s-a-mai-vazut-la-noi.html)Astfel s-au obținut date despre gradul de compactare, umiditate, textură, PH, conținutul de humus, microelemente, potasiu, fosfor și azot. Ca atare, au rezultat două hărți, una în urma scanării cu SoilXplorer și cealaltă rezultată în urma analizei agrochimice. Prin interpolarea acestor date obținute în softuri complexe, au rezultat dozele de îngrășământ ce trebuie aplicate în următoarea etapă.

A doua etapă a acestui proiect a constat în aplicarea cu rată variabilă a îngrășămintelor. Pentru a efectua acest lucru am avut nevoie de o hartă finală completă cu cantitatea și conținutul de îngrășământ optimizate pentru fiecare zonă. În urma procesului de cartare agrochimică, s-au obținut informații despre conținutul chimic al întregii suprafețe lucrate. În funcție de acest rezultat, specialiștii Titan Machinery au stabilit un obiectiv de producție de opt tone de grâu la hectar pe această suprafață agricolă exploatată.

Pentru a obține acest rezultat final de producție, partenerii de la Cartagris au recomandat un dozaj specific de îngrășământ pe bază de fosfor. Pe de altă parte, în urma analizelor s-a determinat câte o cantitate specifică de îngrășământ pentru fiecare zonă, care a variat de la o zonă la alta, în intervalul 170 – 240 kg.

În urma suprapunerii hărților, s-a determinat o hartă cu atribuții (harta variabilă de aplicare) pe care specialiștii Titan Machinery au prelucrat-o în programul AFS Software. Apoi, s-a trecut la aplicarea acestei rate variabile cu mașina de fertilizat Sulky X40 + Econov cu 12 secțiuni, cu o lățime de lucru de până la 44 de metri.

Împrăștierea îngrășămintelor nu se suprapune niciodată

În materie de tehnică de împrăștiere a îngrășămintelor, tehnologia Sulky Econov cu 12 secțiuni este unică pe piața agronomică mondială. Controlul formei reale a suprafeței pe care o convertește în curbe, fie că vorbim de întoarceri la capete de rând, fie de diferite unghiuri ale colțurilor, este foarte dorit de fermieri și se află în prim-planul agriculturii de precizie. Această tehnologie face posibil un control mai bun al aplicării îngrășământului în zonele de tranziție, zonele în care se recomandă modificările ratei de aplicare. De asemenea, acest sistem permite o economie de până la 15% din îngrășăminte. Altfel spus, sistemul funcționează astfel încât împrăștierea îngrășămintelor să nu se suprapună niciodată.

Spre exemplu, dacă rândul de aplicare are o lățime de 24 de metri, iar la capătul acestuia rândul se îngustează, raza de împrăștiere a fertilizatorului se va reduce automat până la zero (la capătul rândului), astfel încât nu se va pierde niciun gram de îngrășământ. Cele două discuri ale distribuitorului de îngrășăminte X40 se rotesc în direcții diferite și aruncă materialul în față sub formă de semicerc. Sistemul de control al secțiunii de lucru poate dezactiva funcția de împrăștiere în trei pași pentru fiecare parte a utilajului, fie dinspre exterior spre interior, fie din mijloc spre exterior. De îndată ce distribuitorul de îngrășăminte X40 ajunge la un capăt de rând, servomotoarele electrice modifică ambele puncte de cădere ale materialului pe disc (discuri) și închid progresiv vanele de dozaj.

Prin această etapă, s-a oferit fiecărui metru pătrat din solul acestei suprafețe exact ceea ce este nevoie, pentru înființarea ulterioară a unei culturi vegetale cu potențial maxim din start, fără pierderi sau costuri inutile.

Proiectul Smart Farm Titan Machinery reprezintă o premieră pe continentul european pentru RATA VARIABILĂ de semănat pentru cultura de grâu. Împreună cu colaboratorii Titan, vom implementa tehnologii pentru agricultura de precizie pe tot parcursul ciclului de producție. Ne vom folosi de cele mai inteligente sisteme existente în lumea agriculturii avansate: roboți, senzori, drone, imagistica satelitară, utilaje autonome. Ca atare, fii pe fază să vezi cum se face o agricultură titanică, inteligentă, cu costuri minime și rezultate maxime, cu cele mai inovative soluții de pe piață, și de la cap la coadă.

Articol scris de: BOGDAN CONSTANTIN, SPECIALIST PR & COMUNICARE TITAN MACHINERY ROMÂNIA

Publicat în Revista Fermierului, ediția print - decembrie 2020

Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Tehnica agricola

Unul dintre cele mai apreciate utilaje din portofoliul companiei Mewi este cultivatorul Horsch Tiger. Prezent astăzi în nenumărate ferme din întreaga lume, această mașină agricolă a producătorului german Horsch a pus piatra de temelie a unui altfel de mod de prelucrare a solului: fără arătură. Iar dacă cu plugul se ară, pentru lucrările cu Tiger trebuia să existe un verb care să reflecte acțiunea sa. Și i s-a spus, în mai toate limbile, „a tigărui”.

Ca de fiecare dată, Constantin Curcă, reprezentantul companiei Horsch în România, ne poate vorbi cu pasiune și doldora de cunoștințe despre orice produs al producătorului german, așa cum o face și în materialul de față în care ne spune povestea lui Tiger sau despre cum a început și cum continuă în prezent aceasta. Despre noul verb intrat în vocabularul fermierilor, „a tigări” sau „a tigărui”, Constantin Curcă spune că a auzit pentru prima dată termenul de „tigăruit” în nordul Germaniei, unde se află și cei mai mulți fermieri care dețin un cultivator Tiger. „Sunt zonele cu un potențial agricol foarte ridicat, unde sunt producții la grâu de peste zece tone, astfel că și resturile vegetale sunt pe măsură. Nu mică mi-a fost mirarea când și în România, la fermieri vestiți, am auzit din nou expresia «am tigăruit» sau «am tigărit». Mi s-a părut extraordinar.”

Primul cultivator cu trei bare de lucru din lume

Horsch Tiger a fost lansat pe piață la începutul anilor 2000, însă povestea sa a început încă de la mijlocul anilor ’90. Atunci nu exista încă noțiunea de cultivator greu, pe piață fiind disponibile doar combinatoarele de primăvară. Încet, încet, acestea au devenit mai solide – cu cadre mai puternice și gheare din ce în ce mai agresive. „Horsch a pus piatra de hotar în istoria cultivatoarelor odată cu producerea utilajului Horsch Terrano FX, iar companiei i-au fost, de altfel, recunoscute meritele ca inventator al cultivatorului cu trei bare de lucru – rânduri de organe active. Utilajul a avut un succes foarte mare, atât în Germania, cât și în țările învecinate. Dispunând de trei rânduri de organe, și nu de două sau unu, cum erau toate celelalte utilaje de pe piață, a avut avantajul că, pe lângă prelucrarea solului (superficială sau în adâncime), realiza și o încorporare și o nivelare superioare”, povestește Constantin Curcă.

Ulterior, odată cu deschiderea pieței din estul Europei, Horsch și-a extins aria de activitate. „Însă, pe terenurile din aceste țări, utilajul Terrano, care a funcționat extraordinar de bine în țările central-europene și vestice, nu făcea față la fel de bine condițiilor de lucru. Era vorba de terenuri grele, uneori neprelucrate de foarte mulți ani”, a continuat specialistul Horsch.

Piața a cerut același utilaj, care să aibă aceleași calități ca Terrano, să amestece resturile vegetale și să lucreze pe o adâncime acceptabilă, dar să reziste. Și așa a fost proiectat Horsch Tiger AS. „S-a creat un cadru mult mai rezistent, cuțite mult mai ranforsate, care aveau puterea să penetreze solul. Pentru a face o nivelare și mai uniformă, și mai precisă, compania a adăugat modelului existent un rând de gheare. Din experiență, s-a observat: cu cât sunt mai multe rânduri de gheare, cu atât solul va rămâne mai nivelat, mai bine prelucrat.”

Crearea unui utilaj perfect pentru terenurile din România

Compania germană Horsch este cunoscută drept o companie inovatoare, care investește în permanență în îmbunătățirea produselor pe care le produce. Aceste procese au loc, în principal, în urma a nenumărate probe, teste și, poate cel mai important, a feedback-ului primit din partea celor care lucrează cu utilajele. Acest lucru s-a întâmplat și în cazul cultivatorului Horsch Tiger, care urma să devină cea mai bună variantă a sa, perfect adaptată pentru terenurile din România. „O caracteristică a terenurilor din țările central și est-europene este cantitatea crescută de resturi vegetale – fiind vorba de țări axate pe culturile de plante prășitoare, precum floarea-soarelui și porumb. Horsch Tiger AS, echipat doar cu patru rânduri de gheare, deși era un cultivator potrivit pentru terenurile grele, nu era tocmai în elementul său. Astfel, Horsch a înlocuit două rânduri de gheare cu două rânduri de discuri grele, de diametru mare, cu care se putea lucra după cultura de porumb sau floarea-soarelui. Așa s-a născut Horsch Tiger MT. Practic, am putea spune că atât Horsch Tiger AS, cât și MT au fost construite în urma cerințelor clienților”, arată Constantin Curcă.

Utilajul a avut un mare succes pe toată piața din Europa Centrală și de Est  – Ungaria, România, Bulgaria, Ucraina, Rusia.

Dar pentru că este întotdeauna loc de mai bine, de câțiva ani, Horsch Tiger a trecut din nou printr-o metamorfoză importantă. Ultimele modificări ce i-au fost aduse utilajului au fost influențate de micșorarea ferestrelor de lucru și de faptul că există situații în care este nevoie de altfel de tăvălugi. Astfel că, astăzi, Tiger MT poate fi echipat, în afară de tăvălugul clasic, de cauciucuri, cu tăvălugii SteelDisc, SteelFlex, Dublu RollPack etc. Sunt disponibile o multitudine de opțiuni, existând inclusiv posibilitatea de montare a unui bazin, ce permite încorporarea de îngrășăminte minerale la prelucrarea solului. „Horsch Tiger a devenit, în timp, foarte adaptabil și sunt foarte puține ferme în care să nu-și găsească un loc. A ajuns să fie aproape indispensabil în cultura rapiței, iar succesul unei culturi îi este de multe ori atribuit. Din păcate, anul acesta am reușit să îi vedem utilitatea într-un fel în care nu ne-am fi dorit, într-o situație destul de nefirească. În nord-estul și în sudul României, Tiger a fost folosit pentru distrugerea culturilor care nu au apucat să ajungă la maturitate, din cauza secetei. Ca o concluzie, aș spune că Tiger este un utilaj pe care poți să îl vinzi celui mai bun prieten, așa l-aș descrie eu”, a încheiat reprezentantul Horsch în România, Constantin Curcă.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - octombrie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Tehnica agricola

DLG InterMarketing anunță că începe pregătirile pentru ediția 2021 a expoziției AgriPlanta-RomAgroTec.  

Vineri, 13 noiembrie 2020, de la ora 11:00 se dă startul lucrărilor pentru înfiinţarea culturii de grâu, pe terenul de la Fundulea, acolo unde are loc, din anul 2011, cea mai mare expoziție în câmp din România.

Fermierii pot urmări LIVE lucrările solului, pe Facebook.com/agriplanta și pe pagina de internet www.agriplanta.ro

Conf. univ. ing. Ovidiu Ranta comentează în direct tipurile de tehnologii folosite, respectiv convenţională (pluguri, grape, semănători); minim de lucrări (maşini combinate) și no-till (maşini de semănat direct).

La finalul lucrărilor, DLG InterMarketing va lansa discuţii tehnice, în direct, cu fermierii interesaţi.

Publicat în Știri
Vineri, 02 Octombrie 2020 18:44

Un „nebun” frumos al zootehniei

Cititorii revistei noastre, dar și cei care urmăresc emisiunea România Agricolă (difuzată în fiecare sâmbătă și duminică la Agro TV, de la ora 18:00) au observat, de bună seamă, că avem tendința de a evidenția activitatea acelor fermieri care sunt preocupați de o permanentă dezvoltare. Suntem motivați de ideea că exemplul va fi urmat și de alții, pentru o dezvoltare a întregii societăți, pe principiul: dacă ție ți-e bine, și mie mi-e bine. Unul dintre aceștia tinde să devină și Călin Muscă, fiul unui fermier care este deja cunoscut pentru dinamica accentuată cu care s-a dezvoltat. Și cum așchia nu sare departe de trunchi, Călin, cu un suflu nou, duce mai departe energia creatoare a tatălui său.   

Cea mai recentă investiție a lui Călin Muscă este într-o linie integrată, formată dintr-un compartiment de sacrificare, un spațiu de tranșare și o fabrică de mezeluri. Mai precis, „pe toată platforma inițial a fost acest proiect pentru abatorizare și procesare, după care avem încă un proiect în derulare pe o secție de crud-uscate, cu o parte de comerț, sunt două proiecte totalizând 10 milioane de euro, cu 5 milioane nerambursabil, în total investiția aici este undeva la 11.300.000 de euro”, ne spune chiar el. De altfel, citările sunt desprinse dintr-un dialog purtat chiar la fața locului, pe care l-ați putut vedea într-un reportaj din emisiunea România Agricolă și pe YouTube, pe canalul cu același nume. 

Lucrările de construire sunt spre final, cu toate că sunt întârziate din cauza pandemiei. Cel mai dificil lucru a fost aducerea echipamentelor din Italia. Punctul de sacrificare va avea o capacitate de 120 de capete pe oră, cu o capacitate de frig de 1.000 de capete, practic se poate merge până la 1.000 de capete pe zi. 

Amplasarea construcției nu este întâmplătoare. „Am ales această locație pentru a fi relativ aproape și totuși la o distanță suficientă de fermă, pentru măsurile de biosecuritate ale fiecărei ferme, și construim aici o platformă de procesare cu tot ceea ce presupune acest lucru, în sensul că urmează să pornim și partea de abatorizare de vită, practic o să avem o singură platformă de procesare pe tot ce producem noi de pe fermele de zootehnic.” 

Intenția declarată este de a produce în acest spațiu produse „în varianta tradițională sau după rețetele tradiționale, dar cu tehnologie modernă. Și acest fapt, sincronizat cu marfă proaspătă în permanență, plus controlul pe care-l avem asupra materiei prime, pentru că vine din fermele noastre, eu zic că este un atu pe piață în acest moment”. 

Securitatea alimentară este, cum s-ar spune, la ea acasă, conceptul „de la furcă la furculiță” fiind enunțat, cu mult timp în urmă, chiar de tatăl lui Călin, mai bine cunoscutul Dimitrie Muscă. Formula puțin modificată a devenit sloganul sub care se încearcă impunerea la nivelul întregii Uniuni Europene a trasabilității produselor ce se comercializează pe piață. „Marele nostru avantaj este că plecând de la producția vegetală, care este apanajul tatălui meu, intrăm să integrăm partea de producție cereale pe fermele zootehnice, după care venim în abatorizare și procesare, livrând direct în raft către consumatorul final atât carne proaspătă, cât și produse.” 

Tehnologia pe care o vor folosi are elemente care vor face această trasabilitate și mai sigură. „Practic, în cele cinci camere de carcasă putem să mergem pe loturi, pentru că fiecare animal în momentul sacrificării intră pe un cârlig cu un cip de identificare. Acest lucru îmi generează posibilitatea de a intra cu ele în depozitul potrivit, în funcție de procentul de carne din carcasă a fiecărui animal sau în funcție de lot, pentru trasabilitate. Cipul va avea un număr de identificare care va arăta lotul de sacrificare, procentul de carne în carcasă, plus greutatea fiecărei carcase. Trasabilitatea, de fapt, presupune că dacă eu, în momentul acesta, iau o bucată de salam, pot să mă duc pe fluxul de producție în spate și știu că pentru acel salam s-a folosit carne din porcii aferenți unui anumit lot, pe care pot să-l identific mai departe în fermă, să știu de unde vine.” 

A ales varianta asomării electrice, nu cea pe CO2, „pentru că după ce am văzut diverse înregistrări ale animalelor la asomarea cu CO2 am ales să nu o aplic, pentru că practic asomarea cu CO2 presupune sufocarea acestora cu monoxid de carbon, ceea ce nu mi se pare varianta corectă pentru tratamentul unui animal. Adică vorbim de bunăstarea animalului, dar în final îl sufocăm. Asomarea electrică practic nu ucide animalul, ci pur și simplu îi neutralizează sistemul nervos central, până la înjunghiere”. 

Porcii pe care îi are în fermele sale sunt, din punctul de vedere al procentului de carne în carcasă, cu randament foarte bun. „Rapoartele de clasificări ale animalelor care pleacă și se sacrifică, în momentul acesta, la Macea (Arad), arată o medie de 59,6% carne în carcasă. Gândiți-vă în felul următor: scopul nostru este să producem carne. Depășind inclusiv partea economică, un kilogram de carne mă costă mult mai puțin să-l produc decât un kilogram de grăsime, economic vorbind. Dar, oricum, și clientul în magazin vrea carne, nu vrea slănină, și atunci este normal să selectăm hibrizi care să vină cu performanțe ridicate în zona de producție de carne.” 

Crede că trebuie să-și asume cineva riscul de a produce carne de porc în România, în ciuda amenințării permanente cu pesta porcină, pentru că altfel nu se poate vorbi despre prospețime. „Acum zâmbesc pentru că mi-am adus aminte de interviul doctorului Balaban, care a afirmat și el că doar un nebun, în zilele noastre, investește în porc, în România. Poate că suntem un pic nebuni, dar considerăm că România are capacitatea și are și nevoia de a-și produce carnea de porc pe care o consumă în interiorul granițelor. Pentru că românul mănâncă carne de porc, problema este că noi avem în magazine carne de porc, doar că se pune în discuție dacă acea carne de porc este sau nu este calitativ corectă, și aici vreau să mă refer la prospețime în primul rând, pentru că dacă este să ne gândim ce găsim în acest moment în marile rețele – și-mi aduc aminte de anumite reclame de pe radio, de anul trecut, dacă nu mă-nșel, «pulpă proaspătă de Spania». În realitate, gândiți-vă în felul următor: avem prima zi de sacrificare, în ziua următoare se tranșează, în a treia zi pleacă – în cazul fericit, avem 2-4 zile pe drum, cel puțin, din Spania în România, ajunge în depozit, se descarcă, deci în cazul cel mai fericit ajunge în raft în a opta sau a noua zi de la sacrificare. După anumite definiții, carne proaspătă, și din punctul meu de vedere, nu este. Pentru mine, carne proaspătă înseamnă un termen de trei-patru zile maximum. Acum nu pot să intru să fac eu politica altor comercianți sau a altor crescători de animale, dar consider că este nevoie să avem porc crescut în România, consumat în România, pentru că oricum România consumă echivalentul a 8 milioane de porci. Noi, înainte de problema pestei, reușeam să producem undeva la 4 milioane și jumătate de porci, care se sacrificau în țară.” Din păcate, nu e suficient un „nebun”, industriei alimentare din România i-ar trebui mai mulți. 

A ales o centrală de frig care se încadrează în filozofia sa în ceea ce privește relația cu mediul. Una mai puțin poluatoare și mai puțin periculoasă: „Am optat pentru o centrală de frig pe CO2 pentru că este mult mai prietenoasă cu mediul, deja oricum sunt directivele europene care descurajează foarte mult utilizarea freonului, partea de amoniac mi s-a părut un pic mai greoaie și mai periculoasă, așa că varianta câștigătoare din punctul meu de vedere este CO2, chiar dacă se lucrează la presiuni mult mai mari, dar este o centrală despre care spun eu că este normal să o ai într-o asemenea investiție. 

Centrul va fi folosit și pentru tranșarea și procesarea cărnii de vită, cunoscut fiind că familia Muscă are și ferme de creștere a bovinelor. Evident, rase specializate pe carne. „Din punctul meu de vedere, vita de carne are un viitor foarte mare în România, doar că durează ca lumea să se obișnuiască cu ea. Mai este problema că și în acest moment încă se găsește pe anumite rafturi vită de carne incorect tratată sau o vită de carne de o calitate mai slabă, ceea ce mai aduce uneori consumatorului un semn de întrebare – mai iau vită sau nu? Dar în momentul în care ai o vită de calitate, plecând de la rasă, ai o parte de creștere corectă, ai partea de finisare, ai partea de procesare-sacrificare a animalului, zona de maturare. Fără maturare la o vită de calitate te poți descurca, dar partea de maturare dă un plus. La o vită de o calitate medie, fără maturare n-am făcut nicio treabă.” 

Rasa preferată este Charolaise, „am ales-o și pentru faptul că este una dintre cele mai mari rase ca greutate a carcasei. Eu calculez în kg de carne obținute pe fermă. Și în aceste condiții, dacă mă duc în Angus pe care toată lumea o cunoaște, este o rasă mult mai cunoscută, gândiți-vă că am ca procent de carne dintr-un animal am o diferență de cel puțin 20-25% în plus carne în Charolaise față de Angus. Pentru că Angus-ul este o rasă mai mică. Se pretează foarte bine, crește foarte ușor, se pretează în zonele de pășune acolo unde ai pășune, or, la noi în zonă condițiile meteo-climatice ne permit în cel mai bun caz să ieșim la pășunat cu animalele 1,5 – 2 luni pe an, și atunci nu am obținut absolut nimic, nu am niciun avantaj dacă le-aș scoate pe pășune, pentru că nu fac ce trebuie. Mi-este mult mai simplu să strâng din câmp, să pregătesc, să fac stocuri și să dau animalelor exact ce trebuie să mănânce”. 

Încă își crește efectivele. „Practic, am început pe carne în 2015, eu, taică-meu a fost un pic mai devreme decât mine, și față de cele 300 de capete cu care am început în 2015, acum avem peste 1.000 de animale, undeva la 1.200-1.300, nu știu să vă spun în momentul acesta exact. Practic, tot ce am crescut am crescut selectând femelele și sacrificând doar tăurașii, iar acest lucru a pus o presiune și pe cash-flow, pentru că un număr de animale creștea, dar fără să ai parte de vânzare decât la jumătate.” 

În cei 11 milioane de euro în total, intră și o flotă de 9 mașini de distribuție. „În acest moment, avem o flotă care este la Curtici, care face distribuția pe magazine. Fiind o investiție nouă tot ce este aici, mi s-a părut normal să vin și cu mașini noi pentru partea de distribuție. Asta nu înseamnă că o să renunț complet la cele vechi, dar o să pun un grad de încărcare de 80% din livrare să folosesc mașinile noi, care deja vin dotate nu doar cu agregate de frig, că asta este normal să fie, dar inclusiv cu partea de înregistrare și monitorizare a temperaturii, în așa fel încât eu în momentul în care am descărcat marfa la magazin se predă inclusiv bonul pe care-mi arată temperatura la care a stat din momentul în care a ieșit din partea de procesare până a ajuns în magazin, văd inclusiv acolo la ce temperatură a fost păstrată marfa.” 

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - septembrie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Din fermă-n fermă!

Clubul Fermierilor Români a devenit membru al European Landowners’ Organization (ELO), organizație europeană cunoscută și apreciată pentru poziția de lider în reprezentarea intereselor unui număr mare de afaceri și întreprinderi familiale rurale din Europa. Ambele organizații profesionale au obiective și interese comune, iar acțiunile lor vizează subiecte de interes major pentru agricultură, precum Politica Agricolă Comună, biodiversitatea, dezvoltarea rurală, clima și mediul. „Parteneriatul Clubului cu ELO este reciproc avantajos în primul rând pentru fermieri, având în vedere că ambele asociații susțin sustenabilitatea și progresul în zonele rurale, implementarea pe scară largă a agriculturii digitale, accesul la tehnologie pentru toți fermierii, indiferent de amplasarea geografică, inovația și posibilitatea de a o implementa împreună cu tehnologia, educația tinerilor fermieri, accesul rapid la informații, precum și reprezentarea agricultorilor la nivel european”, a precizat Florian Ciolacu, director executiv Clubul Fermierilor Români.

ELO este o organizație-umbrelă care are obiective ambițioase, extrem de activă și implicată în activități de reprezentare a fermierilor și lansare de proiecte dedicate agriculturii, cu peste 54 de asociații membre din toată Europa. Fără afiliere politică, sprijinindu-se pe rețeaua puternică și eficientă a membrilor săi, ELO are acces la informații în timp real, pe care le gestionează cu experții săi, pentru a înțelege mai bine activitățile și mecanismele specifice din agricultură, pentru a explica și pentru a influența deciziile UE care vizează acest domeniu.

Sprijinul ELO, important în demersurile la Bruxelles pentru susținerea intereselor fermierilor din România

Clubul Fermierilor Români a luat parte la prima Adunare Generală ELO în calitate de membru, pe 16 iunie 2020, prin reprezentantul său, directorul executiv Florian Ciolacu. În cadrul reuniunii, în calitatea sa nou-dobândită de membru, Clubul a votat agenda și conducerea ELO și a luat contact cu alte asociații europene de profil. „Clubul Fermierilor Români este foarte impresionant, cu așteptări și obiective înalte, iar noi, la rândul nostru, împărtășim aceleași obiective. Țelul nostru este unul comun, iar acest parteneriat reprezintă un câștig pentru ambele părți. Sprijiniți fermierii de succes, care au un model de afaceri bazat pe inovație, tehnologie și ghidul de bune practici în agricultură. În armonizarea legislației, avem domenii comune de acțiune, care vizează problemele care impactează profitabilitatea fermelor. Este foarte important să lucrăm împreună în consultarea și implementarea reglementărilor și să explicăm factorilor de decizie care sunt nevoile noastre, ceea ce este acceptabil pentru noi și cum ne pot ajuta. Sunt foarte încântat să vă urez bun venit și să colaborăm împreună de acum și pe viitor. Trebuie să recunosc că această colaborare cu fermierii români este captivantă, interesantă și pot doar să vă felicit pentru energia de care dați dovadă și pentru felul în care vă gândiți la viitorul dumneavoastră”, a spus Thierry de l’Escaille, secretarul general ELO.

Subiectele dezbătute au vizat noile strategii ale Pactului Ecologic European și viitorul Politicii Agricole Comune. La întâlnire au participat miniștrii germani pentru agricultură și mediu, în contextul în care Germania se pregătește să preia președinția rotativă a Consiliului UE.

Prin parteneriatul cu ELO, implicarea Clubului în acțiuni și proiecte comune aduce câteva beneficii concrete: modele și idei de proiecte care pot fi lansate și implementate la membrii Clubului, acces la rețeaua de experți ELO, acces în timp real la informații și analize de impact privind politicile europene, care sunt transmise rapid către membrii Clubului, creșterea gradului de experiență și expunere a Clubului și a membrilor săi în proiecte europene.

ELO dezvoltă numeroase proiecte care adresează diferite sectoare din agricultură. Unul dintre cele mai importante, de interes pentru Club, este Programul E-Natura 2000, al cărui obiectiv este de a oferi managerilor de terenuri oportunitatea să se conecteze și să rezolve împreună problemele specifice gestionării ariilor protejate. „Acest parteneriat reprezintă pentru ambele părți un beneficiu, întrucât ambele organizații au teme de interes comun, structuri și modele de lucru similare. Pentru noi este important schimbul de informații, analizele și studiile elaborate de ELO privind noua PAC sau diverse sectoare din agricultură, pe care le punem la dispoziția membrilor asociației noastre, sprijinul ELO în demersurile pe care le facem la Bruxelles pentru susținerea intereselor fermierilor din România. Programul de pregătire este foarte important pentru noi și apreciem implicarea ELO care asigură facilitarea de stagii de practică pentru tinerii fermieri în cadrul reprezentanței sale de la Bruxelles. Stagiarii vor putea înțelege mai bine mecanismele de funcționare a instituțiilor de la Bruxelles, modul în care sunt elaborate politicile și strategiile la nivel european, își vor putea coordona mult mai eficient afacerile și vor avea posibilitatea de a comunica cu părțile de decizie de la Bruxelles. Mulțumim partenerilor noștri de la ELO pentru încrederea acordată asociației noastre, ne bucurăm de colaborarea pe care o avem și pentru oficializarea alianței noastre - avem încredere că ne vom atinge obiectivele comune prin comunicare continuă și sprijin reciproc în avantajul fermierilor”, a subliniat Florian Ciolacu.

Publicat în Eveniment
Luni, 04 Mai 2020 12:09

Înroșirea frunzelor de porumb

De ce se colorează porumbul în roșu? Trebuie ca fermierii să se îngrijoreze de acest fenomen al colorării frunzelor de porumb în fazele de dezvoltare timpurii cu pigmentul antocianic răspunzător de emiterea radiației roșietice sau nu? Depinde de cauzele care provoacă fenomenul! Nu este deloc neobișnuit ca imediat după răsărirea micilor plantule de porumb, sub influența diferiților factori (meteorologici, antropici, chimici etc.), acestea să capete acea tentă roșiatică pe frunze, mai ales în faza de 2-4 frunze (fază de sevraj a porumbului) și, ca prin minune, în faza de 6 frunze această colorație să dispară.

Există o serie de factori care provoacă această colorație, dar să nu uităm că scopul final al activității agricole nu este reprezentat de admirarea coloristică și a nuanțelor date de unghiurile de incidență a luminii, ci este cel al obținerii de producții rentabile economic și stabile. Cercetările efectuate de echipa Corteva Agriscience arată că nu există nicio influență asupra productivității hibridului, corelată cu înroșirea frunzelor. Hibrizii care genetic dețin acest fenomen rămân la fel de productivi, fie că frunzele se colorează în roșu sau nu.

Cauze care pot provoca înroșirea frunzelor de porumb

Porumbul violaceu nu este o „invenție“ modernă. Această colorație roșiatică a frunzelor de porumb a fost observată din cele mai vechi timpuri și se manifestă „cu succes” pe forme de porumb sălbatic ce cresc în zonele montane răcoroase din Peru și Mexic. Practic, această colorație violacee este dată de o serie de gene, mai exact opt la număr, răspunzătoare de exprimarea fenotipică a pigmentului antocianic. Există numeroase plante care dețin același număr de gene. De exemplu, arțarul roșu are frunze cu tentă roșiatică în primăvară, cum de altfel, există arțari cu frunze total verzi. Să nu uităm de banala varză roșie care face fotosinteză și dă randamente foarte bune, chiar dacă e roșie. De altfel, sunt cunoscute o serie de flori ornamentale ce au frunze cărnoase și colorate în roșu. Diferența dintre varianta colorată în roșu și cea verde este aceea că varza, arțarul, florile ornamentale roșii dețin acele gene responsabile de sintetizare a pigmentului antocianic.

În cazul porumbului, care este un hibrid, această caracteristică este transmisă de la părinți ca multe alte caractere care nu se manifestă fenotipic în condiții normale. Marea majoritate a hibrizilor de porumb deține cinci din cele opt gene responsabile pentru colorația violet. Celelalte trei gene se regăsesc doar la o parte din hibrizi.

Atunci când acești hibrizi sunt expuși la temperaturi scăzute, genele declanșează secretarea de pigment antocianic în micile plantule. Același fenomen se poate observa și atunci când noaptea temperatura aerului coboară sub 10°C, iar ziua temperaturile depășesc 15°C, atunci când avem amplitudini mari de temperatură între zi și noapte.

Această colorație se manifestă doar în fenofaza de până în 6 frunze ale porumbului, când acesta trece prin acea „perioadă de sevraj”, când planta se hrănește preponderent prin sistemul radicular embrionar și investește masiv în dezvoltarea rădăcinilor coronare (principalul sistem radicular al plantei mature), în defavoarea dezvoltării aeriene.

În primăverile cu temperaturi scăzute, cu umiditate în sol și resturi vegetale, cu siguranță, hibrizii ce dețin toate cele opt gene răspunzătoare de secretarea pigmentului antocianic se vor manifesta fenotipic, prin apariția colorației violacee pe frunze. Pigmentația violacee poate apărea și la plantele mature (peste 6 frunze), dar în aceste cazuri, aceasta este determinată de alți factori (vătămări mecanice sau chimice, atac de insecte) și alt segment de gene este răspunzător.

Toate testele demonstrează că nu este o influență de niciun fel asupra plantei de porumb sau randamentului final. Nu există nicio corelație între culoarea violacee și metabolismul plantei, creștere, producția de clorofilă sau producția de boabe.

Temperaturile scăzute, în schimb, pot afecta plantulele de porumb, fie că sunt sau nu colorate în violet. Temperaturile scăzute sunt un factor de stres ce vor afecta porumbul indiferent de ce culoare ar avea, prin încetinirea metabolismului plantei. Aceasta este o regulă general valabilă în lumea vie. Cercetările specialiștilor Corteva arată că, atât hibrizii ce dezvoltă colorația violacee, cât și cei care rămân verzi, atunci când au fost expuși la frig au avut același conținut în clorofilă, fără nicio diferență. Pigmenții antocianici sunt secretați în partea periferică a frunzei, nu la interior, unde se găsește clorofilă.

Carența în fosfor (P) este o altă cauză care poate provoca fenomenul de înroșire a frunzelor de porumb.

După cum bine știți, carența în P se poate manifesta prin această colorație violacee a frunzelor. Bineînțeles, în aceste cazuri, o analiză agrochimică a solului va furniza informații asupra conținutului de P disponibil (din soluția solului), însă mare atenție, pentru că cea mai mare parte a P din sol este sub formă „blocată”, inaccesibil plantelor, dacă analizele vor arăta că nivelul de aprovizionare este suficient, fertilizarea suplimentară cu fosfor nu va schimba culoarea violet a plantelor în verde.

Cum putem să ne dăm seama dacă este vorba de colorație determinată genetic sau este deficit de fosfor?

  • Dacă colorația violacee este uniform răspândită pe întreaga solă, cauza este, cel mai probabil, determinată genetic.
  • Dacă colorația apare în vetre, localizată pe zone, acest fapt indică, de obicei, o carență în P.
  • Carența în P este, de asemenea, cauza probabilă și dacă această colorație persistă peste stadiul de 6 frunze.
  • Solurile reci, cu textură grea, se încălzesc mai greu și atunci plantele suferă, iar metabolismul este încetinit, acest lucru reprezentând o altă cauză a apariției colorației violacee.
  • Sistemul de lucrări pe solurile lucrate e în minimum tillage, acoperite de resturi vegetale, iar zonele compactate pot provoca reacția de colorație violacee.
  • Utilizarea necorespunzătoare a pesticidelor sau a fertilizanților (în special a celor cu azot pot distruge mezocotilul plantulei) va induce în anumite cazuri secretarea de pigment antocianic.

Productivitatea nu e influențată de colorația violacee

Apariția colorației violacee nu va influența productivitatea hibridului, în schimb condițiile de mediu, tehnologia aplicată, greșelile tehnologice o vor face.

În momentul de față, Corteva Agriscience are cea mai performantă gamă de hibrizi deosebit de bine adaptați condițiilor climatice specifice teritoriului României, cu o plasticitate ecologică deosebită.

În portofoliul Corteva Agriscience se găsesc o serie de hibrizi marca Pioneer® consacrați, extrem de productivi și care au caractere agronomice deosebite, dar care dețin cele opt gene, manifestând în condiții de stres termic colorația violacee. Amintim acum de P9241, poate cel mai stabil și bine adaptat hibrid la condițiile din România, care deține caractere agronomice aproape de perfecțiune (tulpină puternică, înrădăcinare profundă, toleranță excepțională la secetă și arșiță, toleranță deosebită la Fuzarium și Gibberela) și P9911, etalon de randamente record în grupa FAO 400, care prezintă acest caracter de colorație violacee.

De obicei, această colorație violacee dispare după faza de 6 frunze foarte rapid, dacă temperaturile sunt ridicate (în corelație cu metabolismul plantei) sau mai încet, dacă temperaturile scăzute persistă.

Nu uitati ca temperaturile scăzute, nu colorația violacee, provoacă această creștere lentă. Recomandarea ar fi ca atunci când alegeți un hibrid să consultați un reprezentant Corteva din zonă, pentru a vă da detalii suplimentare legate de hibridul ales. Spre exemplu, P9241, deși se colorează în violet, are o dezvoltare rapidă (early growth) în primele faze de vegetație, care îl face pretabil pentru programul de semănat timpuriu.

Pentru semănatul timpuriu, din portofoliu de hibrizi Pioneer®, recomandăm și P9074 – FAO 300, P8834 – FAO 310, P9610 – FAO 330, P9415 – FAO 340, P9757 – FAO 370, PR37N01 – FAO370 sau P0412 – FAO480.

MIHAI VALENTIN, CATEGORY MARKETING MANAGER CORN & SOYBEAN CORTEVA AGRISCIENCE ROMANIA & MOLDOVA

Publicat în Cultura mare
Pagina 1 din 2

Publicitate

banner web nuseed

TPV RF 300x250 2

produsenaturalfermieri

Banner Corteva 2020

Revista