Odată cu comunicarea oficială a Comisiei Europene către Parlamentul European din data de 20 mai 2020, prin care se făcea publică strategia dorită a se implementa și cunoscută sub numele de ,,Farm to Fork”, s-au lansat și câteva obiective ambițioase privind modularea tehnologiilor agricole, iar unul dintre acestea este reducerea consumului de pesticide cu 50% până în anul 2030.

În altă ordine de idei, a apărut și opinia, din ce în ce mai puternic și mai larg manifestată în rândul fermierilor și organizațiilor profesionale ale acestora, că această dorință (cel puțin în prezent) va afecta în mod fundamental competitivitatea și durabilitatea fermelor europene în raport cu cele din alte țări, mai ales cele din America.

Toată această formulare se regăsește, mai exact, într-o mică alocare de spațiu din cadrul comunicării, unde se arată: ,,Comisia va lua măsuri suplimentare pentru a reduce cu 50 % nivelul general de utilizare și de risc al pesticidelor chimice, precum și pentru a reduce cu 50 % utilizarea de pesticide mai periculoase, până în 2030. Pentru a deschide calea către alternative și pentru a menține veniturile fermierilor, Comisia va lua o serie de măsuri.” (Comunicarea Comisiei către Parlamentul European din 20.05.2020).

Dar, din păcate, așa cum este obiceiul birocratic al funcționarilor europeni, atunci când nu este foarte clar cum se dorește a se face un lucru sau nu se cunoaște exact tipul de răspuns, sau intensitatea acestuia din partea celor care vor trebui să implementeze măsura, se merge pe un sistem de a ,,se arunca năvodul” pentru a se vedea ce se întâmplă ulterior, modalitate aplicată și în acest caz. Spun acest lucru deoarece în mod oficial nu există încă nicio comunicare publică cum se va implementa măsura și care vor fi procedurile, dar voi reveni mai jos la aceste aspecte.

Am arătat, cu altă ocazie, că la fel cred că se întâmplă și în cazul dorinței Comisiei de a se ajunge ca 25% din suprafața agricolă europeană să fie cultivată ecologic sau nivelul de folosire a îngrășămintelor chimice să scadă cu 40%, obiective de apreciat și de dorit a fi implementate în condițiile schimbărilor climatice globale, dar care cred că vor fi fără finalitate, dacă nu se vor implementa la nivel global, nu doar european, aspect care nu este chiar simplu de realizat.

Dar astăzi mi-am propus să discutăm niște cifre simple, referitoare la consumul de pesticide raportate la terenul agricol (include teren arabil, teren cultivat cu vii, legume, livezi, etc. și pășunile, și fânețele), cifre care sunt prelucrate după informațiile oficiale din FAOSTAT și au în vedere perioada 1990-2018, deci aproape 30 de ani.

Pentru a putea face niște comparații cât mai sugestive, am făcut 4 grupe de țări, una a celor cu tehnologii ,,libere”, adică unde se folosesc pe scară largă inclusiv tehnologiile OMG (modificate genetic), și am în vedere Argentina, Brazilia și SUA.

A doua grupă este reprezentată de forțele agricole din vestul Europei și mă refer la Franța, Germania și Belgia, apoi, a treia grupă, un număr de țări din centrul și estul Europei comunitare, și am avut în vedere Austria, Ungaria, Bulgaria și România, și ultimul grup este cel al țărilor care sunt deja forțe agricole din punctul de vedere al producțiilor totale de produse agricole, nu și al tehnologiilor (încă), sau mai exact al randamentelor la hectar, și aici am avut în vedere Rusia și Ucraina.

Cifrele prezentate se referă la kilograme de substanță activă, așa cum este clasificarea FAO, fără a se preciza alte date sau forme de comparație, deci pot apărea aici anumite nuanțe, cum ar fi folosirea pesticidelor sulfonilureice, caracterizate prin aplicarea de doze foarte mici, de până în 100 gr de produs comercial/ha, ceea ce în mod normal influențează consumul raportat la hectar, dar acestea sunt datele.

Analizând datele din tabelul nr. 1, vom observa în cazul Argentinei și al Braziliei o creștere a consumului de pesticide între anii 1990-2010, cu peste 750%, adică asta arată că aceste țări au parcurs o fază de dezvoltare puternică a agriculturii și având un vârf al consumului în anul 2010, după care a urmat o relativă plafonare a consumului de pesticide.

Această creștere a consumului s-a înregistrat inclusiv între anii 2000 și 2005, perioadă de introducere și dezvoltare a culturilor modificate genetic, în special la soia și porumb, care, contrar multor opinii, nu au adus o reducere a consumului de pesticide, în condițiile în care de exemplu cultura de soia modificată genetic a ajuns să reprezinte peste 20% din suprafețele totale de cultură din Argentina sau Brazilia.

În comparație, se poate vedea maturitatea agriculturii americane, care între 1990 și 2018 are variații extrem de mici ale consumului total de pesticide, chiar și în perioada ulterioară dezvoltării culturilor modificate genetic, aspect care pentru mulți poate constitui o surpriză, în sensul că o agricultură destul de ,,hulită” din punctul de vedere al protecției mediului are alte realități în raport cu percepțiile noastre.

Dacă trecem Atlanticul, vom constata în vestul Europei că în cazul țărilor precum Franța, Germania și Belgia, realitățile se schimbă, iar consumul de pesticide apare mult mai ridicat, cu vârful de consum în cazul Belgiei, unde consumul este în jurul a 5 kg substanță activă/ha teren agricol.

În plus, în ultimii ani tendințele în cazul acestor țări (Franța, Germania și Belgia) nu sunt clar manifestate și nu se poate afirma că are loc cu adevărat o reducere a acestui consum în vreuna din cele 3 țări menționate, cu toate presiunile de mediu existente în societate.

Dacă comparăm țările din vestul Europei cu cele din America, am considera la prima vedere cum consumul de pesticide este clar mai mare în cazul țărilor europene, dar vom vedea mai jos că realitatea trebuie analizată luând în calcul și un alt factor extrem de important, respectiv ponderea suprafeței arabile din total suprafață agricolă.

Analizând țările din centrul și estul Europei, vom constata în cazul Austriei că în ultimii doi-trei ani a înregistrat o creștere accelerată a consumului de pesticide, cu peste 35%, fapt dat de suprafețele însemnate de rapiță, unde consumul de pesticide este ridicat, iar interzicerea neonicotinoidelor pare a influența în mod semnificativ creșterea consumului de insecticide (vom reveni cu un articol pe această temă).

Nu trebuie să uităm că asistăm la această creștere în condițiile în care Austria este și campioana europeană a suprafețelor lucrate ecologic și care reprezintă 25% din suprafața agricolă, dar impactul este neglijabil asupra consumului de pesticide, fiindcă suprafețele ecologice sunt reprezentate de pășuni alpine care oricum aveau un consum mic de pesticide și în agricultura convențională.

Apoi, dacă mergem mai departe, vom constata în cazul Ungariei că a existat o tranziție  de la agricultura de stat a anilor `90 la noua agricultură privată pe baze capitaliste, care s-a manifestat ca principiu în cazul tuturor țărilor foste comuniste și, normal, a influențat și consumul de pesticide în agricultură.

Diferența este dată de faptul că în cazul Ungariei s-a atins cel mai scăzut consum de pesticide în jurul anului 2000, după care a avut loc o creștere accelerată a acestuia, urmată de o stabilizare relativă în cazul ultimilor 20 de ani, ceea ce se coroborează cu nivelul atins de agricultura ungară, unde tehnologia se aplică mult mai uniform între exploatațiile mici și mari.

Surprinzător, Bulgaria se aseamănă din acest punct de vedere destul de mult cu Ungaria, cu mențiunea că acum consumul de pesticide este mult mai mare decât cel moștenit din perioada comunistă, iar vecinii de la sud de Dunăre au turat motoarele de dezvoltare a sectorului agricol cu mult mai mult decât în cazul României.

Amintind de România, este de menționat că nu am reușit la acest moment, la 30 de ani de la Revoluție, să atingem măcar 40% din consumul de pesticide de atunci și asta nu datorită aplicării unor tehnologii de top, ci doar datorită incompetenței politice de a gestiona acest sector și unde tot felul de neaveniți au ocupat scaunele de demnitari, nereușind să pună bazele agriculturii pe fundații serioase, astfel încât pe mai mult de jumătate din suprafața agricolă a țării tehnologiile aplicate sunt de-a dreptul rudimentare.

Totuși, putem fi ,,mândri” că nu suntem singura țară incapabilă de evoluție în domeniul agricol și o situație asemănătoare este și în Ucraina, unde, la fel ca și la noi, abia au atins 50% din consumul de pesticide din anii ‘90. La acest tandem de țări se adaugă Rusia, care prost a lucrat și lucrează în continuare terenul agricol, dar, timid, se manifestă o tendință de creștere a acestui consum de pesticide. În cazul Rusiei și în cel al Ucrainei, doar volumul producțiilor este impresionant, nicidecum gradul de intensivizare a producției, situație cu care ne mândrim și noi că suntem mari și tari, dar doar ca volum al producțiilor de porumb, grâu sau floarea-soarelui, nu și ca randamente la hectar, adică, cum era o vorbă, mușchi are, cap ce-i mai trebuie.

Un alt aspect de care s-a ținut seama în analiză (așa cum am menționat și mai sus) este ponderea terenului arabil din total teren agricol, indicator care va permite o analiză mai obiectivă a comparațiilor între consumurile țărilor din America cu cele din Europa, de exemplu.

Importanța acestui indicator apare din faptul că în cazul țărilor din America, ponderea terenului arabil din total teren agricol  este mică, cum ar fi în Argentina, de circa 23%, în Brazilia, de 26%, iar în cazul SUA ponderea este medie, adică de circa 44%. Adică, mai simplu spus, acest indicator arată că în principal restul terenului agricol este folosit pentru creșterea animalelor prin pășunat, unde consumul de pesticide este foarte redus și apoi mai poate fi folosit într-o mai mică măsură pentru alt fel de culturi, cum sunt livezile, viile sau terenurile pentru legumicultură.

O altă observație contrară miturilor frecvente este reprezentată de faptul că suprafața agricolă totală în Argentina și Brazilia a crescut în ultimii 30 de ani cu cifre între 3 și 6%, adică foarte mici la orizontul de timp, cu toate că defrișările din Amazonia sunt puse în cârca agriculturii (repet, cifrele sunt de la FAOSTAT), dar nu cred că pe drept, după aceste date.

Dacă ne întoarcem în Europa, prin comparație, ponderea terenului arabil din total teren agricol în cazul unor țări cum sunt Franța, Germania sau Belgia oscilează între 62 și 70%, la care se adaugă suprafețe intensiv lucrate, cum sunt plantațiile de pomi, vii, sau legume și unde consumul de pesticide este accentuat datorită numărului mare de tratamente și care influențează semnificativ consumul total de pesticide.

În cazul în care consumurile de pesticide le-am raporta doar la terenurile arabile (cum se vede în tabelul nr. 2), constatăm că diferențele între consumurile totale de pesticide la țările din America de Sud și Nord comparativ cu Europa de Vest se schimbă, în sensul că în Argentina și Brazilia consumul de pesticide pe hectarul de teren arabil este mai mare decât în Franța sau Germania, cu toate că în cazul primelor țări culturile modificate genetic ocupă ponderi foarte importante.

Campionii consumului de pesticide în situația noastră rămân fermierii belgieni, în timp ce chiar și cu acest indicator luat în calcul,  consumul agriculturii americane este la nivelul agriculturii din Ungaria sau Austria, asta pentru că intensivizarea culturilor de cereale păioase (de exemplu) nu este stimulată, iar producțiile sunt la nivelul a 3.500 kg/ha, comparativ cu medii de peste 7.000 kg/ha în țări ca Franța, Germania sau Belgia, aspect care se întâlnește și la alte culturi.

Fără a avea pretenția adevărului absolut, cred că aceste prime cifre merită atenție măcar prin faptul că ridică niște semne de întrebare în raport cu eficiența culturilor modificate genetic asupra reducerii consumului de pesticide, fără a se discuta de sistemele tehnologice globale. Nu vorbim aici de eficiența economică și nici de ușurința aplicării acestor tehnologii, unde realitatea poate și este alta, dar din punctul de vedere al dorinței de mediu a Comisiei europene lucrurile sunt discutabile și cred că trebuie făcută o analiză mai profundă a implicațiilor.

Un alt aspect este că la acest moment agricultura americană pare a fi cea mai echilibrată  din punctul de vedere al acestui consum și cred că au găsit un echilibru între tehnologiile convenționale, sistemele de cultură a plantelor OMG și au început și dezvoltarea suprafețelor ecologice. Statul a înțeles că anumite culturi mai bine le subvenționează decât să le dezvolte productivitatea în dauna unor costuri de mediu și am arătat mai devreme situația culturii de grâu.

Fără a continua dezvoltarea subiectului în acest material care este limitat ca spațiu, îmi pun totuși întrebarea cum se va reduce consumul de pesticide în Europa comunitară? Doar prin simpla reducere cu 50% atât la cei care aplică peste 8 kg substanță activă la hectar, cât și la cei care abia aplică un kg la hectar, cum este cazul României? Care vor fi criteriile de raportare și comparație între agriculturile mature din vestul Europei cu cele în curs de formare din est? Sau cum vom rezista în fața competiției unor țări ca Brazilia și Argentina, care au și consumuri ridicate de pesticide, dar utilizează și culturi modificate genetic? Își va permite Europa să reducă productivitatea la culturi de genul cerealelor păioase, al rapiței sau al sfeclei de zahăr, care au un consum foarte ridicat de pesticide, doar pentru a-și îndeplini ambițiile de mediu, care nu sunt foarte clar și hotărât asumate de alte țări mari producătoare în agricultură?

România ca să își atingă potențialul agricol se estimează că ar trebui să aibă un nivel de consum ca Franța sau Germania, ceea ce ar însemna să înregistrăm o creștere de peste patru ori față de consumul actual, dar oare când ar fi posibil acest lucru, în condițiile în care mai adunăm lucerna cu furca sau săpăm manual porumbul?

Deocamdată, noi, cei mulți care activăm în domeniul agriculturii, nu știm nici ce se dorește și nici cum se dorește, dar, din păcate, nici nu are cine să întrebe aceste lucruri. Poate se va înțelege odată că nu fermierul mic sau mare este problema, ci cine îi ajută și pe unii, și pe alții. În cazul nostru, toți se ajută singuri, cum pot, fiindcă nu are cine altcineva.

Articol scris de: DR. ING. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – iulie 2021

Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Cercetarea agricolă românească încă dă roade. Fie că-i de stat ori privată, cercetarea nu stă pe loc și aduce în ferme produse și tehnologii adecvate și adaptate la condițiile zilelor noastre. Un astfel de produs vă prezentăm în rândurile ce urmează, un soi de grâu românesc – PG 102, mândria fostului ministru al Agriculturii Stelian Fuia.

Omologat în 2015, PG 102 este astăzi recunoscut ca unul dintre cele mai productive soiuri românești de grâu, cu producții constante de 9 - 10,5 tone la hectar. Sunt, însă, țări în care producția a depășit 11 tone/ha. De pildă, în Polonia, unde perioada de vegetație este mai lungă, fermierii polonezi recoltând grâul între 20 iulie și 1 august, soiul PG 102 a dat o producție de 11,2 tone/ha. Anii trecuți, în țara noastră, fermele care au semănat PG 102 au obținut peste zece tone la hectar, iar în condiții dificile producția tot a depășit opt tone.

PG 102 este un soi de grâu semitimpuriu, aristat, cu o foarte bună capacitate de înfrățire atât toamna, cât și primăvara și cu o foarte bună rezistență la complexul de boli foliare și ale spicului, având o rezistență foarte bună la rugina galbenă.

Acest soi performant al companiei Peteka este produs în categoria biologică prebază. „Avem o rețea de parteneri în țară unde vindem prebază și uneori bază și mai departe partenerii noștri multiplică sămânța și vând fermelor categoriile bază și C1”, explică dr. ing. Stelian Fuia, care adaugă că Peteka la fel lucrează cu parteneri din Ungaria și Polonia, țări în care soiul românesc de grâu PG 102 are performanțe deosebite.

Distanță mai mare între rânduri și normă mai mică de semănat

Pe cercetătorul și fermierul Stelian Fuia l-am găsit recent la Fundulea (Călărași), într-unul din câmpurile semănate toamna trecută cu prebază din soiul PG 102, unde abia începuse recoltatul și în care producția de sămânță la hectar depășește nouă tone. Aici, a fost adoptată o tehnologie diferită de cea uzuală. Grâul a fost semănat la o distanță mai mare între rânduri și cu o normă mai mică de semănat. „Am semănat la 30 cm între rânduri și la 25 cm și cu o normă de 250 kg sămânță la hectar. Ne-am dorit să avem în jur de 350 de plante pe metrul pătrat, deoarece PG este un soi cu o foarte bună capacitate de înfrățire, ca să avem în jur de 800 de spice la recoltat, care asigură peste opt tone la hectar, în funcție de an, de condițiile anului agricol. Cu toate ploile și furtunile pe care le-am avut în zonă, grâul nu este căzut, pentru că fiind mai rar între rânduri și mai puține plante, ele au înfrățit mai bine, iar paiul este mult mai bine dezvoltat. Am aplicat și un stabilizator de creștere. Astfel, cultura arată foarte bine. Am aplicat azot lichid în trei faze, ultima aplicare fiind după înspicat, foarte important pentru a obține grâu de calitate, cu proteină și amidon”, arată dr. ing. Stelian Fuia.

Prin urmare, tehnologia de semănat cu densitate mai mică și în rânduri rare a permis o înfrățire mai bună și o aerare mai bună a culturii, ceea ce a redus presiunea bolilor pe cultură și a îmbunătățit starea fitosanitară a culturii de grâu.

În încheiere, Stelian Fuia ne-a punctat că Peteka propune agricultorilor soluții inovatoare care conduc la optimizarea performanțelor în agribusiness.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html 

În ultimii ani, România a înregistrat creșteri semnificative în industria agricolă, reușind performanța de a se repoziționa în topul țărilor producătoare de porumb, floarea-soarelui, chiar și grâu, din Europa. Această creștere a însemnat o dezvoltare a fermierilor români, în special în direcția de business, prin adaptarea la o economie globală.

Creșterea productivității în România se datorează și produselor inovatoare TIMAC AGRO, produse care se regăsesc în fiecare an în peste 2.500 de ferme care înregistrează producții superioare. Echipa Timac vizitează zilnic 400-500 de ferme, fapt ce permite evaluarea acțiunilor fermierilor.

Într-o cercetare în teren realizată de echipa TIMAC AGRO a reieșit că peste 30% dintre fermieri își planifică atent anul agricol, analizând atât potențialul propriu și sporul de producție pe care îl pot obține raportat la investiții, dar mai ales fluctuațiile de prețuri la bursele de cereale, trendurile globale și estimările de producții pe plan european și mondial.

Noul tip de fermier #AgroStrateg este celebrat de echipa TIMAC printr-o amplă campanie de comunicare începută în luna mai și care va continua până la jumătatea anului viitor.

AgroStrategul este fermierul care este concentrat pe o tehnologie axată întotdeauna pe creșterea productivității pe hectar, indiferent de factorii externi. Este atent la evoluția prețurilor pe piața internă și internațională și analizează atent posibilitațile de valorificare a producției. Caută asolamente care să îi permită să găsească culturi cât mai profitabile, iar în valorizarea producției utilizează combinații de contracte spot și future pentru diminuarea riscurilor de pret. Abordează inputurile în cultură în direcția eficienței economice a acestora, nu de preț.

Timac este partenerul care împărtășește valori comune cu fermierul AgroStrateg: performanță și investiția în inovații tehnologice, care să contribuie la dezvoltarea unei agriculturi sustenabille.

„Promisiunea noastră este să satisfacem nevoile unei agriculturi productive și durabile: fertilizare rațională cu mai multă eficiență în productivitate și mai puțin impact negativ asupra mediului. Folosim toată expertiza noastră tehnică pentru a ne îmbogăți produsele cu specificități inovatoare pentru a oferi niveluri ridicate de performanță, verificate atât în laborator, cât și în teren, având la bază standarde internaționale în ceea ce privește calitatea și securitatea”, a declarat Marius Marica, Marketing Manager România și Republica Moldova.

Despre TIMAC AGRO

Timac Agro România, reprezentant local al Grupului Roullier, este compania promotoare la nivel național a soluțiilor inovatoare de nutriție ale Grupului. Angajat pe deplin în nutriția plantelor și animalelor de peste  60 de ani, Groupe Roullier dezvoltă soluții pentru agricultura de mâine, în Centrul Mondial de Inovație Roullier (CMI), probabil cel mai mare centru de cercetare la nivel mondial, adresat nutriției plantelor.

În urma activității de monitorizare a dăunătorilor Ostrinia nubilalis și Helicoverpa armigera din cultura de porumb desfășurată în cadrul programului Arc™ farm intelligence, FMC România informează că în această perioadă s-a înregistrat maximul de zbor al fluturilor de Ostrinia nubilalis în majoritatea zonelor de monitorizare.

Astfel, s-a înregistrat:

• Risc ridicat de atac în: Muntenia, Banat, Oltenia, Dobrogea

• Risc mediu în: Crișana

• Risc scăzut în: Moldova

Prin urmare, FMC recomandă aplicarea unui tratament cu insecticidele Coragen^® sau Avaunt^® în următoarele 3-5 zile.

Înainte de a aplica tratamentul, specialiștii FMC recomandă, de asemenea, vizitarea fiecărei sole de porumb și identificarea stadiului de dezvoltare a dăunătorului și gradul de atac.

Mai multe informații despre presiunea de atac a dăunătorilor, inclusiv numărul de insecte capturate de fiecare capcană în toate zonele monitorizate, găsiți accesând aplicația Arc™ farm intelligence (https://fmcagro.ro/arc-farm-intelligence).

Peste 500 de capcane și peste 120 de puncte de monitorizare

FMC România a amplasat pe întreg teritoriul țării peste 500 de capcane (clasice și automate, pe bază de feromoni) în peste 120 de puncte de monitorizare. Valorile rezultate din citirea capcanelor sunt introduse în aplicația Arc™ farm intelligence, după ce acestea sunt validate de către specialiștii FMC și cercetătorii entomologi de la INCDA Fundulea și SCDA Lovrin.

FMC România a emis un buletin de avertizare ținând cont de cele trei criterii: biologic, fenologic și ecologic.

La sfârșitul săptămânii trecute au fost observate primele larve eclozate și atacul larvelor pe frunzele în cornet sau la unii hibrizi la panicul.

Din punctul de vedere al ecologiei dăunătorului, în acest an s-a constatat o întârziere de două săptămâni în biologia acestuia, din cauza temperaturilor mai scăzute din această primăvară.

„Aplicați produse selective pentru entomofauna utilă și asigurați-vă că protejați culturile agricole de prădători”, transmite FMC fermierilor.

De ce este important să se combată dăunătorul Ostrinia nubilalis

Ostrinia nubilalis (sfredelitorul porumbului) este un dăunător polifag, care poate provoca pagube importante în cultura de porumb.

La început, larvele consumă din frunze (atacul în primele faze), iar apoi sapă galerii în tulpina plantelor de porumb și în știuleți. Acest lucru determină în prima fază reducerea capacității de nutriție a plantelor și toleranța acestora la secetă, iar la maturitate frângerea tulpinilor sub greutatea știuleților sau a vântului de la punctul de atac.

Atacul la știulete provoacă pagube însemnate cantitativ, dar și compromite calitatea recoltei prin instalarea unor boli de putrezire, mai ales în condiții de umiditate atmosferică crescută (precipitații) înainte de recoltare.

„În urma atacului de Ostrinia nubilalis la știuleți, pe leziunile produse se pot instala fungii micotoxigeni Fusarium graminearum, Fusarium verticillioides și Aspergillus flavus. Acești fungi contaminează cariopsele cu micotoxine periculoase (deoxynivalenol, zearalenon, fumonisine, aflatoxine) pentru sănătatea oamenilor și a animalelor. Dacă nivelul de micotoxine din boabele de porumb depășește limitele maxime admise, o recoltă contaminată va fi greu de valorificat sau chiar imposibil.

Aplicarea corectă a tratamentului insecticid pentru combaterea generației I de Ostrinia nubilalis asigură în primul rând o combatere eficientă a acestei generații și reduce rezerva de dăunători pentru generația a II-a. În același timp, tratamentul aplicat pentru combaterea dăunătorului Ostrinia nubilalis controlează și o parte din generația I de Helicoverpa armigera, dacă nu a fost aplicat un tratament în acest sens”, explică specialiștii FMC România.

Recomandările FMC pentru combaterea chimică a Ostrinia nubilalis

Coragen^® este sistemic și combate dăunătorii în toate stadiile de dezvoltare: ouă, larve și adulți. Este eficient și la temperaturile ridicate din timpul verii de până la 33-34°C. Este rezistent la spălare, dacă precipitațiile survin la mai mult de două ore după tratament. Este selectiv și protejează entomofauna utilă, refăcând echilibrul natural dintre prădători și paraziții dăunătorului.

Momentul optim de aplicare este de la depunerea pontei până în primele două zile de la eclozare (larve neonate).

Datorită activității ovi-larvicide excelente, Coragen^® previne pătrunderea larvelor în tulpină sau în știuletele de porumb și reduce pagubele cantitative și calitative determinate de atacul celor doi dăunători în culturile de porumb.

Avaunt^® asigură o protecție excelentă a culturii tratate și are un efect puternic asupra ouălelor și larvelor de lepidoptere în toate stadiile de dezvoltare.

Acționează prin contact și ingestie, iar după ce pătrunde în organismul dăunătorului produce un efect neurotoxic ireversibil. Nu este influențat de temperaturile ridicate din momentul aplicării (optimul aplicării 22-34⁰C).

„Aceste informații sunt cu titlu informativ, iar pentru aplicarea corectă a tratamentelor vă rugăm să efectuați un control fitosanitar culturilor dumneavoastră, pentru a determina prezența adulților, a pontei depuse sau a larvelor eclozate și, ulterior, efectuați tratamentele necesare. Utilizați produsele de protecția plantelor în siguranță și cu responsabilitate. Când aplicați produse pentru protecția plantelor, urmați întotdeauna instrucțiunile menționate pe etichetă”, atrag atenția specialiștii FMC Agro România.

Foto: FMC Agro România & Otilia Cotună (SCDA Lovrin)

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă (SCDA) Lovrin, în parteneriat cu FMC Agro Operational România, oferă fermierilor, prin intermediul aplicației ArcTM farm intelligence, în mod gratuit, informații cu privire la monitorizarea dăunătorului Ostrinia nubilalis din culturile de porumb, pentru a gestiona corect și eficient acest dăunător periculos.

Toate cercetările realizate până în prezent cu privire la Ostrinia nubilalis și în mod special a monitorizării cu ajutorul capcanelor feromonale arată că, din mai multe motive, numărul fluturilor capturați la acestea nu oferă predicții fiabile cu privire la infestarea larvară ulterioară. Cu toate acestea, monitorizarea zborului oferă informații valoroase mai ales în ceea ce privește ovipoziția. Ostrinia nubilalis preferă să își depună ponta pe porumbul semănat devreme. Din ce motiv? Pentru că fluturii sunt atrași să depună ouăle pe plantele mai înalte și mai verzi (cam peste 45 cm înălțime).

Din punctul de vedere al ecologiei dăunătorului, în acest an constatăm o întârziere de două săptămâni în biologia acestuia, din cauza condițiilor climatice răcoroase din această primăvară.

Putem spune că la 30 iunie 2021 sunt îndeplinite cele trei criterii care stau la baza avertizării combaterii unui dăunător: criteriul biologic (zbor maxim al adulților, ponte și larve de vârsta I, II și III pe plante), criteriul ecologic (la Lovrin s-au însumat 550 grade C ceea ce înseamnă că larvele de vârsta I, II și III sunt prezente), criteriul fenologic (femelele depun ouăle pe plantele avansate în vegetație, care au mai mult de 45 cm înălțime).

În consecință, vă avertizăm că, în această perioadă, s-a înregistrat zborul maxim al fluturilor de Ostrinia nubilalis la capcanele cu feromoni și momeli alimentare din Banat, Crișana, Muntenia, Moldova, Oltenia (zone la care capcanele sunt validate de mine), dar și în alte zone din România.

De asemenea, la data de 29 iunie 2021, în culturile de porumb mai avansate în vegetație au fost observați adulți de Ostrinia nubilalis, ponte și primele larve eclozate. Larvele din generația I sunt văzute adesea în zona verticilului plantelor. Ele pătrund în nervura frunzelor, în panicul (pe care îl perforează) și mai târziu în tulpină.

Comparativ cu anul trecut, în acest an, dezvoltarea dăunătorului a fost stagnată de condițiile climatice răcoroase din această primăvară. Dacă în 2020, la 16 iunie erau deja prezente primele larve în câmpurile de porumb, în 2021, în Banat, primele larve au fost observate la 25 iunie, iar prima pontă la 18 iunie.

Primul tratament se aplică la avertizare

Când avertizarea a fost lansată, este timpul să efectuați un control în culturi. Verificați într-un lan mai mult de 100 de plante. Larvele pot fi văzute în zona verticilului plantelor de porumb, iar pontele pe dosul frunzelor în zona nervurii principale.

Decizia de a utiliza insecticide sau bioinsecticide pentru combaterea sfredelitorului tulpinilor de porumb trebuie luată după un control fitosanitar serios al culturilor, dar nu trebuie să întârzie mai mult de 2 - 3 zile de la momentul primirii avertizării.

Repetarea tratamentului se recomandă după 7 - 8 zile, acolo unde densitatea dăunătorului este mare.

În culturile de porumb zaharat și în loturile de hibridare se poate interveni dacă situația din teren impune efectuarea unor tratamente. Porumbul zaharat este preferat de această insectă.

În loturile de hibridare și nu numai, pot fi utilizate bioinsecticide pe bază de Beauveria bassiana și Bacillus thuringiensis kurstaki [Huang F. et al., 1999b; Lereclus D. et al., 1993].

Dăunătorul mai poate fi combătut și prin lansări de viespi oofage, Trichogramma maydis în doză de 100000 viespi/ha (2 tratamente). Lansările se fac atunci când se înregistrează maximul curbei de zbor al adulților [Roșca et al., 2011].

Combaterea chimică se poate face cu insecticide pe bază de: indoxacarb (AVAUNT 150 EC), clorantraniliprol (CORAGEN 20 SC), clorantraniliprol + lambda - cihalotrin etc. Aceste produse sunt omologate pentru combaterea Ostriniei nubilalis în România, sunt prietenoase cu entomofagii, au efect ovicid și larvicid foarte bun și pot fi aplicate și la temperaturi mai ridicate (chiar și la 34 grade C). Respectați dozele și momentele optime de aplicare.

De obicei, nu se fac tratamente chimice de combatere decât în cazuri speciale de atacuri masive și doar atunci când se mai poate intra în cultură pentru tratamentele terestre.

Acolo unde se practică monocultura timp îndelungat, tratamentele sunt indicate. Insecticidele trebuie să ajungă pe teaca frunzei sau în verticilul plantei pentru ca larvele din acele zone să moară înainte să pătrundă în tulpini [Roșca et al., 2011].

ATENȚIE!

Decizia de efectuare a unui tratament trebuie luată la 2 - 3 zile de la emiterea avertizării și obligatoriu după ce culturile au fost verificate. Este important ca larvele să fie eclozate în număr cât mai mare. Tratamentul cu insecticide chimice, bioinsecticide și chiar entomofagi trebuie aplicat înainte ca larvele să pătrundă în tulpini. Din momentul în care au pătruns în tulpini, nu mai pot fi omorâte.

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Dincolo de pandemie, de secetă sau de alte fenomene meteo extreme, munca în agricultură este continuă şi, din fericire pentru noi, românii, încă are cine să lucreze pământul în ţara asta. Însă după un an ca 2020, investiţiile în dezvoltarea fermelor stau tot sub semnul prudenţei.

Productivitatea, trasabilitatea producției și valoarea acesteia, inovațiile și tehnologia nu ar trebui să fie dependente de cuantumul subvenției la hectar, ci de modul în care gestionăm resursele pe care le avem la dispoziție. De priorități și necesitățile imediate. Acesta este, pe scurt, rezumatul unei discuții ample pe care am avut-o recent cu Arnaud Van Strien, director general IPSO Agricultură și președintele Asociației Producătorilor și Importatorilor de Mașini Agricole din România (APIMAR). „Astăzi în firmă avem un departament special pentru irigații, pe care l-am format deja de câțiva ani, dar l-am dezvoltat și avem o echipă dedicată de anul acesta. Fără irigații, eu ca fermier dacă m-aș fi instalat în România, să zicem din 100 de euro pe care îi aveam subvenție, 10-20% îi puneam deoparte pentru irigații și 80% erau pentru un tractor sau un utilaj. Dacă nu facem aceasta, greșim. Pentru că da, ok, noi vă vom vinde niște tractoare, dar ce ne facem când avem un an ca 2020? Este suficient să mai fie încă un an așa și nu vom vinde nimic, s-a ales praful. Deci, subvenția trebuie să fie redirijată în funcție de problematica pe care o avem. Vorbim de irigații, vorbim de ecologie, vorbim de îmbunătățiri funciare și de asociere, adică să adăugăm valoare produselor pe care le obținem”, explică Arnaud Van Strien viziunea după care coordonează și businessul pe care îl reprezintă.

Semnele bune vin de sus...

Și să nu credeți cumva că de la autoritățile agricole... Nicidecum! Cu o agricultură încă dependentă de capriciile vremii, ploile din ultima vreme dau speranțe fermierilor afectați de un 2020 secetos și pandemic. Cu toate acestea, încă sunt zone din țară, mai ales în Dobrogea și Moldova, unde umiditatea din sol e la cote foarte scăzute. „E un început bun pentru anul agricol. Față de anul trecut a plouat mai mult, simțim că fermierii au reînviat. Acum să vedem, până nu este recolta în hambar, cum se spune, mai avem puțin de lucru”, spune Arnaud Van Strien.

Anul 2020 a fost un an dificil pentru agricultură, unul dintre cei mai grei ani din ultimii 30, spun fermierii. Însă indiferent de starea vremii, de pandemie sau alte neajunsuri care ne-au dat târcoale încă din primăvară, lucrul câmpului nu s-a oprit, iar fermierii s-au aflat cu adevărat în linia întâi. Interlocutorul nostru confirmă: „Bineînțeles, putem să vorbim de pandemie, dar țin încă o dată să felicit toți oamenii din mediul în care activăm, pentru că agricultura nu s-a oprit. Și nu mă refer doar la oamenii de teren sau la ingineri agronomi, ci la toată industria. Chiar dacă riscul există, pentru că e vorba de deplasare, de contactul direct cu alți oameni, pot să spun că am făcut față cu profesionalism, în primul rând. E adevărat că și autoritățile ne-au permis și au înțeles că agricultura este un domeniu care nu se poate opri și trebuia să ne deplasăm chiar în perioada de lockdown”.

Secetă la sol, irigații pe hârtie

Mulți dintre fermierii României concluzionau, la sfârșitul anului trecut, că pandemia care a făcut cel mai mare rău agriculturii a fost cea de... secetă! „Covidul a avut și are impactul lui negativ, însă cea mai mare problemă pentru agricultură, în 2020, a fost seceta care a făcut ravagii în zonele din București spre Marea Neagră și mergând până în Brăila și deasupra, în zona Moldovei. Nu că a fost trist, a fost dezastruos. Și eu sunt fermier în Franța și știu exact cât timp și bani se investesc, iar când vezi că toată munca pe care ai făcut-o în toamnă deja puteți să o întoarceți în primăvară... Semeni prășitoare și la fel, același rezultat. În luna mai, câmpurile din Constanța și Brăila erau maro și aveam vegetație de 10 cm... o catastrofă pentru fermieri!”, afirmă directorul general al companiei IPSO Agricultură.

Suntem obișnuiți – și nu o spun cu mândrie, e trista realitate – să plasăm agricultura românească la extreme: ferme mici vs ferme mari, secetă vs inundații, importuri vs exporturi, producții vs iluzii... După același tipar, dar indiferent de putința noastră, a fost și 2020: dezastru pentru unii, aur pentru alții. „Trebuie să tratăm lucrurile cu seriozitate, chiar dacă acum ne bucurăm de mai multă umiditate în sol. Dacă nu va fi un an bun, și nu vorbim aici de utilaje sau alte investiții, ci numai de supraviețuire, mulți fermieri vor pune lacătul pe ușă, pentru că deja sunt la limită. A fost un an dezastruos pentru unii, chiar catastrofal pentru alții, sper din toată inima că pentru ei 2021 va fi bun, dar în același timp un an cu producții și recolte foarte bune pentru fermieri din Giurgiu, Teleorman, Timiș”, atenționează Van Strien.

Iar dacă ajungem la capitolul irigații, Dumnezeu cu mila! Tot de la nori ne vine speranța de apă. „Despre irigații vorbim doar atunci când avem secetă, cam la fiecare doi, trei ani. După care vine un an mai bun, cum sperăm că va fi 2021 și uităm de irigații. Adică noi reacționăm, dar nu anticipăm și nu avem un plan concret. Tocmai din acest motiv trebuie să existe un plan național viabil, operațional pentru irigații, iar fermierii să fie susținuți să implementeze aceste sisteme. Câte hectare putem să irigăm, câte autostrăzi sau canale sunt pregătite și hai să facem treabă! Dar să facem, să nu devină numai o statistică pe hârtie sau cel mult niște pompe care aduc apa din Dunăre și atât”, spune interlocutorul nostru.

Cum e anul pentru fermieri, așa e și pentru firme

IPSO Agricultură este una dintre cele mai mari companii furnizoare de inputuri pentru agricultură din România. Dar pandemia nu a ocolit nici firmele, iar seceta a afectat în mod direct și vânzarea de tractoare și utilaje agricole, deoarece investițiile stau sub semnul prudenței. „Cum știți, noi facem parte dintr-un lanț, și când ceva merge rău, și noi, cei din industria de mașini agricole, suntem afectați. Seceta a afectat industria, piața a scăzut, dar această scădere este oarecum firească. E nevoie de o zonă de consolidare în această piață. Am avut niște ani care au fost destul de buni, vorbesc mai mult de firma pe care o reprezint, am fost ajutați și de fondurile europene care însă deja reprezintă o proporție mică a activității, a cifrei de afaceri. Așa că sper ca anul acesta să fie unul bun pentru fermieri. Dacă n-avem clienți, degeaba. Cum spunea un fermier: dacă e bine pentru ei, poate va fi bine și pentru noi. Dacă nu e bine pentru ei, nici măcar nu îndrăznim să întrebăm de investiții în utilaje... le deschidem ușa ca să-i întrebăm: ce faceți, sunteți bine?... fără gânduri la proiecte”, spune, realist, Arnaud Van Strien.

Una dintre cele mai mari probleme în starea de urgență instaurată anul trecut a fost aprovizionarea cu inputuri și piese de schimb, în plin sezon agricol, din cauza restricțiilor de circulație. Dar la IPSO Agricultură s-a lucrat la foc continuu pentru a preveni sincopele în relația directă cu fermierii. „În pandemie cel mai greu a fost să relaționăm direct cu fermierii. I-am încurajat și am spus tot timpul să fim atenți, să respectăm condițiile de igienă, am lucrat cu multe firme de acasă, dar când trebuie să livrezi piese sau să repari un tractor, asta nu se face de acasă. Deci toată forța noastră de post-vânzare, care numără la ora actuală aproximativ 300-350 de persoane, a fost pe teren, pe front, ca într-un război! Nu am închis nicio sucursală, iar pentru asta le mulțumesc tuturor tehnicienilor și îi felicit pentru că au fost prezenți în niște condiții deosebite; la piese de schimb, la fel, a trebuit să ne adaptăm să aducem piese, n-am avut niciun fel de întârziere, în afară de granițele care trebuiau trecute. Personal am încercat să țin legătura cu cât mai mulți clienți, din păcate am fost puțin pe teren. Cel mai bun birou este în câmp. Abia aștept să revenim într-o normalitate în care putem să avem libertate de circulație”, spune președintele APIMAR.

Poate că unul dintre cele mai sensibile aspecte în relația IPSO cu fermierii a fost legată de respectarea termenelor de plată, în condițiile în care mulți fermieri au avut producții zero la păioase, dar și la prășitoare. Cum a abordat compania problema? Ne-a explicat Arnaud Van Strien: „Sunt două aspecte. Primul, imposibilitatea de plată trebuie să fie reală, pentru că am avut niște situații și surprize neplăcute. Dar în situație reală încercăm să-i înțelegem pe clienți și să facem niște eșalonări de plăți. Nu este ușor, dar mai bine să încercăm să trecem un munte decât să forțăm, altfel închidem și după aia nu mai avem nimic. Adică relația s-a terminat... De aceea trebuie să fim și comprehensivi, să studiem și să ne punem de acord, să respectăm un pic și ce m-a învățat tata-socru, adică „Legea lui Om”, și, din moment ce plecăm de la un principiu cum este acesta, atunci lucrurile merg mai departe".

Însă nici pandemia și nici extremele agrometeo nu au stopat planurile de dezvoltare ale IPSO Agricultură. Până la urmă, acesta este semnalul că performanțele se obțin cu investiții, iar tehnologia trebuie susținută cu tehnica adecvată. Chiar dacă prudent, proiectele continuă în ferme, iar inovațiile ocupă un loc important în alegerile antreprenorilor români. „Am deschis un centru specializat pe zona de utilaje de ocazie la Fetești, am renovat un centru la Craiova, l-am făcut mai mare, am investit în total 3 milioane de euro și avem în plan să continuăm dezvoltarea. Am inaugurat în martie un punct pentru piese de schimb în Tecuci și, la un nivel mai înalt, suntem dealerii John Deere pentru România, Croația și, acum, Turcia. Prin urmare, la 1 septembrie 2020 am deschis o nouă filială, în Turcia”, arată directorul general IPSO Agricultură.

Valoare adăugată ZERO pentru exporturile agricole ale României

Deși poate că unii (chiar dintre cei care decid) nu pricep mai nimic din consecințele pe care le are deficitul balanței comerciale pentru economia națională, mulți folosesc sintagma mai ceva ca pe un slogan. Atâta vreme cât nu vom începe să procesăm în țară materia primă pe care o obținem în agricultură și astfel să-i adăugăm valoare produsului finit, nici nu are sens să pomenim despre echilibrarea balanței comerciale. „Investițiile au continuat și în 2020, și dacă ne uităm și din punct de vedere regional, macro-agricultura a beneficiat anul trecut de una dintre cele mai mari creșteri de creditare. Unde trebuie să fim atenți, la rentabilitate și profitabilitate. Și aici nu trebuie să ne mințim singuri. Dacă în Austria, spre exemplu, o fermă are un lanț integrat de valoare adăugată, adică produce materia primă și-o transformă în carne pe care o vinde în detaliu în propriul magazin, în România producem cereale care se duc în portul Constanța și sunt exportate. Valoarea adăugată e zero! În aceste condiții, dacă credem că o fermă de 40-50 de hectare, model austriac, se poate aplica la noi, greșim. Aud multe voci, și printre autorități, că „vom sprijini fermierii mici” și toate acestea. Trebuie să-i sprijinim, nu să le dăm. Am învățat de la bunica, ea a trăit între cele două războaie, că nu e suficient să îi dai omului pâine, ci trebuie să-l înveți cum să facă pâine. Adică poți să-i dai la început, dar după aceea el trebuie să-și facă pâinea și să trăiască singur. Altfel, o fermă care produce 4 tone pe 40 de hectare niciodată nu va avea bani și nimeni nu o va finanța, pentru că nu este viabilă”, explică Arnaud Van Strien.

Asocierea, cheia dezvoltării fermelor de familie

Se discută foarte mult despre micul fermier, ferma de familie și fermele mijlocii versus cele mari. Fără doar și poate, ferma de familie este considerată motorul agriculturii comunitare și viziunea PAC este de a susține dezvoltarea acestui tip de fermă. O fermă de 40 de hectare, considerată mică în România, dar medie în Austria sau în Franța, la alții presupune asociere și valoare adăugată producției, în timp ce, la noi, o astfel de fermă produce... semisubzistență. În lipsa asocierii în cooperative, șansele la o viitoare dezvoltare a fermelor mici românești sunt mult reduse. „Sunt două aspecte: fermele de familie trebuie să existe; ferme industriale, cum sunt aici în România, nu mai are nimeni în Uniunea Europeană și consider că acesta este un avantaj enorm pe care-l are România. Și o spun ca fermier francez, nu vorbesc din punctul de vedere al vânzătorului de utilaje agricole. Am o fermă de 120 de hectare în Franța. O păstrez din respect pentru generațiile anterioare, pentru bunicul meu care este venit cu o valiză din Olanda în Franța, în 1936. Însă nu e o fermă rentabilă, adică nu pot să trăiesc din ea, deși face exact ce fac și fermele din România: produce și vinde. Produce doar materie primă: grâu, rapiță... Trebuie să deschidem ochii, aceasta este realitatea. Bineînțeles că fermele familiale trebuie să rămână, dar trebuie să se asocieze; dacă fiecare are 50 de hectare și ne asociem 4-5 familii, vom lucra 250 de hectare. E altceva! Echipăm aceste ferme nu cu 5 tractoare, ci cu unul sau două tractoare, pentru reducerea costurilor. Și, foarte important, revenim la cum punem valoare adăugată. Spre exemplu, România este încă un importator de carne de orice fel și din păcate am distrus abatorizarea... nu comentez, dar este încă mult de făcut și e păcat pentru că România avea acum zeci de ani un sistem bine pus la punct”, spune șeful APIMAR.

Turcia ne servește lecția rentabilității

Deși avantajată de poziționarea geografică, de deschiderea la Marea Neagră, de resursele de relief și subteran pe care le are, România, țara potențialului nevalorificat, importă în continuare, și în procente foarte mari, principalele alimente de pe masa cetățenilor ei. „Bineînțeles că trebuie să existe portul Constanța, dar Constanța poate exista și pentru materia primă, și pentru valoarea adăugată. România are un mare avantaj prin faptul că este poziționată strategic, cu deschidere la Marea Neagră; este aur, avem Dunăre, apa cade de la munte până în Dunăre și apoi în Marea Neagră. Nu încercăm să recuperăm măcar un pic din această apă care cade, să o reținem ca să irigăm, să creăm aceste lanțuri de valoare. S-a început deja cu hipermarketurile, avem niște filiere de producție la legume, dar trebuie intensificate. Avem 15 milioane de oameni și România poate să fie un exportator net. Am fost în Turcia, care se pare că a înțeles cum stau lucrurile cu agricultura și a devenit al cincilea exportator de fructe și legume din lume.

Și mai uimește Turcia cu ceva: cumpără de aproape 20 de ori mai multe tractoare decât România! „Vă mai dau un număr, spre exemplu: Turcia este o piață de 45.000 de tractoare pe an. România a căzut și acum dacă suntem la 2.500 de unități. În Franța nu știu dacă ajungem la 27.000. De aceea cred foarte mult în afiliere, în cooperative agricole care pot crea valoare adăugată produselor pe care le obțin. În același timp, nimic nu ne oprește să continuăm cu aceste ferme mari, industriale, care trebuie și ele să-și continue viața, pentru că sunt efectiv forța în agricultura României. Nu spun asta pentru că le vindem niște utilaje, dar ei au înțeles perfect ce n-am reușit în Franța: eficientizarea producției și scăderea costurilor”, spune Arnaud Van Strien.

APIMAR și generația de mâine

În urmă cu patru ani, Asociația Producătorilor și Importatorilor de Mașini Agricole din România (APIMAR) s-a implicat direct în formarea primei clase de învățământ profesional în sistem dual – mecanici agricoli, la Colegiul Tehnologic „Viaceslav Harnaj” din București. „S-au făcut în ultimii ani progrese pentru învățământul agricol liceal și universitar, dar mai este mult de lucru. Ceea ce am făcut noi, prin APIMAR, înseamnă educație specializată, pentru că avem nevoie de tineri bine pregătiți care să vină din urmă. Am început acum patru ani, primul ciclu s-a finalizat, acum în atelier la IPSO avem deja câțiva tineri care au un job la 18 ani. Și am primit și părinții în vizită la noi. Unii n-au crezut că se poate lucra cu așa tehnologie, alții ne-au mulțumit că le oferim copiilor un viitor. Este trist să tot vedem cum pleacă tinerii din țară. Și am zis: voi face tot ce este posibil ca să rămână. Să le oferim o educație și după aceea să le oferim un loc de muncă. Vom continua acest proiect pentru că este un câștig de ambele părți”, ne-a confirmat președintele APIMAR.

Articol scris de: CARMEN NICOLAE

Publicat în Revista Fermierului, ediția print - aprilie 2021

Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

După o iarnă în care precipitațiile s-au lăsat așteptate, cultura de grâu a avut un start bun în această primăvară, beneficiind și de o vreme adecvată, cu precipitații și temperaturi favorabile. Așa cum se observă din fotografiile făcute la fața locului, întreaga suprafață de circa 180 ha de cultură s-a dezvoltat uniform și ferm, grâul prezentând o înfrățire medie spre bună.

Echipa pentru Agricultura de Precizie și Smart Farm de la Titan Machinery, împreună cu partenerii de la SysWin Solutions, a instalat în cultura experimentală de grâu o rețea SysAgria de stații meteo inteligente. Aceasta monitorizează parametrii vitali ai solului, aerului, precipitațiilor și luminii prin intermediul unei game largi de senzori și afișează atât datele acestora, cât și multe alte informații utile prin aplicația proprie SysAgria. De asemenea, aceste stații transmit informații din teren în timp real pentru o bună monitorizare a culturii, inclusiv alerte despre eventuale probleme și cauze, direct pe telefon sau pe laptop.

Stația meteo este dotată cu o serie de senzori care monitorizează prin algoritmi complecși caracteristicile culturii. De ce sunt importanți acești senzori pe care o stație SysAgria îi are în componență?

Aceștia sunt utilizați pentru a îndeplini o varietate de funcții agricole:

• Pentru fenotipizare;

• Predicția riscului de boli specifice culturii;

• Detecția paraziților plantelor într-un stadiu incipient;

• Managementul resurselor de apă;

• Măsurarea umidității din sol pentru o lungă perioadă și stabilirea rezervei de apă;

• Estimarea producției prin măsurarea continuă a nivelului NPK și pH din sol cu ajutorul senzorilor dedicați.

De la ieșirea din iarnă, pe lângă instalarea acestei rețele de stații meteo, cultura a beneficiat și de o fertilizare cu azot, și de două tratamente fitosanitare, primul cu erbicid, fungicid și insecticid, iar al doilea, cu fungicid și insecticid.

Alte pregătiri Smart Farm

Totodată, în aria Proiectului Smart Farm, lângă DN52 se va instala un punct de observare marcat corespunzător, de unde se vor vedea pe de-o parte cultura de grâu semănat cu rată variabilă și pe de altă parte cultura de grâu semănat convențional.

Lucrările premergătoare acestei etape au fost următoarele:

1.     Pregătirea patului germinativ – scarificare la adâncime de 20 cm cu Väderstad TopDown cu o lățime de lucru de 3 metri și discuit la adâncime de 10 cm cu Vogel&Noot Terra Disc 500;

2.     Cartarea Agrochimică împreună cu partenerul Cartagris, obținerea rezultatelor și a Planului de Fertilizare (vezi prima etapă a proiectului SMART FARM);

3.     Scanarea prin inducție electromagnetică a solului cu Senzor SoilXplorer, prelucrarea datelor și obținerea hărților VRA și VSR (vezi prima etapă a proiectului SMART FARM);

4.     Aplicarea de îngrășământ (compozit Fosfor și Azot) cu Rată Variabilă cu fertilizatorul Sulky X40 (n.r. vezi etapa a II-a a proiectului SMART FARM).

5.     Semănarea cu rată variabilă în regim de mare viteză cu semănătoarea Väderstad Rapid A 600 (n.r. cu o lățime de lucru de șase metri / vezi etapa a III-a a proiectului SMART FARM).

Toate aceste etape au un rol esențial în cadrul SMART FARM, în virtutea atingerii obiectivelor propuse: producție mare și costuri reduse.

Articol scris de: BOGDAN CONSTANTIN, SPECIALIST PR & COMUNICARE TITAN MACHINERY ROMÂNIA

Publicat în Revista Fermierului, ediția print - iunie 2021

Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă (SCDA) Lovrin, în parteneriat cu compania FMC Agro România, monitorizează zborul adulților de Helicoverpa armigera și Ostrinia nubilalis în mai multe zone din țară cu ajutorul aplicației ArcTM Farm Intelligence, pe care fermierii o pot descărca în mod gratuit. Scopul acestui program de prognoză și avertizare este de a stabili momentele optime de combatere ale celor doi dăunători. Stabilirea momentelor optime de combatere este foarte importantă deoarece ajută fermierii să-și eficientizeze tratamentele fitosanitare în culturi. Astfel, cheltuielile cu pesticidele vor fi mai mici, iar mediul va fi protejat.

În această perioadă s-a înregistrat la capcanele cu feromoni și momeli alimentare zbor maxim al dăunătorului Helicoverpa armigera (omida fructificațiilor). Pragul maxim de alertă a fost depășit în mai multe zone din Banat și Crișana, dar și din alte zone din țară. Numărul de fluturi capturați cu ajutorul capcanelor a ajuns în unele localități din România la 300/capcană/citire, ceea ce înseamnă că ne confruntăm cu o populație numeroasă la prima generație. În Banat, s-a înregistrat la capcane maxim de zbor în urmă cu câteva zile, când numărul de capturi a trecut de 150/capcană/citire. Acum, curba de zbor a dăunătorului Helicoverpa armigera este în scădere. Curbele maxime de zbor indică o activitate intensă a dăunătorilor (împerechere, depunere ouă).

Controlul primei generații a dăunătorului va diminua mult a doua generație

La câteva zile de la maximul curbei de zbor, se recomandă efectuarea controalelor fitosanitare în culturile preferate de dăunător (porumb, sorg, tomate, fasole, soia, lucernă, tutun etc.) și efectuarea unui tratament, dacă este cazul. Controlul primei generații a dăunătorului va diminua mult a doua generație, care este extrem de păguboasă, mai ales la porumb și soia.

La această dată, primele larve de Helicoverpa armigera pot fi găsite în culturile de mazăre, unde se hrănesc pe păstăi. Hrana preferată a larvelor constă în frunze, flori, boboci florali, fructe, semințe. Larvele tinere se hrănesc pe frunze, iar pe măsură ce cresc se vor îndrepta către flori și fructe.

La porumb, foarte periculos este atacul din perioada de mătăsire. Femela depune ouăle pe mătase, iar tinerele larve vor consuma mătasea, după care trec pe știulete.

Decizia de efectuare a tratamentelor trebuie luată în urma unui control fitosanitar. Dăunătorul poate fi combătut cu metode chimice, dar și biologice în cazul culturilor ecologice.

Substanțele chimice recomandate pentru combatere sunt: clorantraniliprol și clorantraniliprol + lambda - cihalotrin (după „Codexul produselor de protecția plantelor omologate pentru utilizare în România” 2019).

În combaterea biologică pot fi utilizate preparate pe bază de NPV (nucleopoliedrovirus) și Bacillus thuringiensis, Beauveria bassiana, Metarhizium anisopliae.

Când pot fi efectuate tratamentele

Este bine ca tratamentele să fie efectuate atunci când larvele pot fi ucise cu ușurință.

Momente recomandate:

• Când larvele sunt mici și foarte mici, între 1 - 7 mm (pot fi omorâte cu doze mici de insecticid).

• Când se hrănesc la suprafața organelor sau în timpul deplasării (pot fi ucise mai ușor).

• Înainte de a pătrunde în inflorescențe, știuleți, păstăi, capsule (sunt mai greu de omorât sau chiar imposibil).

Larvele de Helicoverpa armigera trec prin șase stadii de dezvoltare. Cele din stadiile I și II se hrănesc cu frunze fragede, iar pagubele nu sunt vizibile. Din stadiul III, larvele produc daune vizibile. Dimensiunea larvelor din stadiul III este cuprinsă între 8 și 13 mm. În acest stadiu ele pot fi ucise cu ușurință. Stadiile cele mai dăunătoare sunt V și VI, când larvele sunt mari, agresive și rezistente la insecticide sau bioinsecticide.

De reținut!

În paralel cu zborul de Helicoverpa armigera se înregistrează și zbor de Autographa gamma. Atenție la atacul larvelor de „buha gamma” în culturile de soia, sfeclă, porumb, tomate, cartof, varză etc! Sunt prezente. Despre „buha gamma” mai multe într-un material viitor.

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Schimbările climatice, tot mai evidente în ultimii ani, care se manifestă prin variațiile bruște ale temperaturii, ninsori abundente în lunile martie-aprilie, înghețuri târzii de primăvară și timpurii de toamnă, călduri excesive și perioadele de secetă întâlnite în toate anotimpurile anului, afectează direct producția agricolă, conducând an de an, la pierderi însemnate de recoltă în bazinele viticole și pomicole. Uneori, aceste condiții nefavorabile de mediu influențează negativ și recolta anului viitor, din cauza slabei dezvoltări a mugurilor și a primordiilor ramurilor la pomi și coardelor productive la vița-de-vie.

Pentru diminuarea efectelor negative ale acestor condiții de stres și pentru intensificarea proceselor fiziologice ale plantelor, Summit Agro România a introdus în portofoliu gama de produse BIO Seipro, gamă al cărei simbol este frunza de Ginkgo biloba, recunoscută în medicină și considerată în filozofia veche japoneză ca dătătoare de forță și vitalitate. 

Gama BIO Seipro de la Summit Agro conține produse cu rol de biostimulatori cu un conținut ridicat de aminoacizi liberi de formă L, activi metabolic, obținuți din materii prime de origine vegetală, prin procesul de hidroliză enzimatică a proteinelor. Produsele sunt certificate OKO (Kiwa BCS ÖKO-GARANTIE GmbH) și recomandate spre a fi utilizate și în agricultura ecologică.

“Aplicarea biostimulatorilor Shigeki și Kinactiv Fruit în diferite stadii de creștere, dezvoltare și fructificare a viței-de-vie a determinat o reglare a echilibrului metabolic al plantelor, prin dezvoltarea unei toleranțe bune la factorii de stres biotici și abiotici, ca efect al stimulării mecanismelor naturale de apărare. Rezultatele obținute în perioada 2018 – 2020 au arătat un beneficiu asupra randamentului cantitativ al producției prin creșterea greutății medii a strugurilor cu 10,42% - 26,75% și creșterea calitativă a strugurilor prin asigurarea unui echilibru între conținutul de zahăr și aciditate”, confirmă dr. ing. Alina Donici, director științific la Stațiunea Didactică de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Pomicultură Pietroasa-Istrița, în „Raportul final de testare Shigeki și Kinactiv Fruit – Summit Agro 2018-2020”.

Shigeki este un produs care stimulează procesele fiziologice ale plantelor, pentru a trece mai ușor peste perioadele de stres fiziologic cauzat de diverși factori biotici sau abiotici, ce are în componență macroelemente: fosfor (P) potasiu (K) (7-10), bor (B) și o gamă largă de microelemente chelatate, ușor asimilabile de către plante.

Raportul echilibrat al elementelor nutritive din compoziția produsului asigură o bună creștere a sistemului foliar, contribuie la stimularea procesului de fotosinteză și fotoasimilare, ajutând la dezvoltarea sistemului radicular și la o bună absorbție a elementelor nutritive din sol. De asemenea, îmbunătățește procesul de înflorire și fructificare.

Recomandăm aplicarea produsului înainte de producerea stresului datorat temperaturilor scăzute, secetei, arșiței sau consumului important pe durata înfloririi etc. în doză de 1,5-2 L/ha.

Nu se utilizează în amestec cu produse pe bază de calciu (Ca) sau magneziu (Mg).

Dacă nu s-a putut face tratamentul cu Shigeki înainte de stres, recomandăm folosirea produsului Kaishi, un biostimulant cu o formulă unică, ce conține azot organic și o gamă largă de aminoacizi care stimulează metabolismul plantelor. Aminoacizii sunt implicați în activarea sistemului de fotosinteză, în reglarea activității stomatelor și contribuie la îmbunătățirea procesului de absorbție și utilizare a microelementelor necesare plantelor. Toate acestea contribuie la recuperarea plantelor după o perioadă de stres.

Doza recomandată este de 2 L/ha, fiind recomandat ca tratamentul să fie repetat la un interval de 10-15 zile, folosind suficientă apă pentru a acoperi întreaga masă foliară.

Kinactiv Fruit este un biostimulant formulat pentru dezvoltarea, maturarea și colorarea fructelor, care are în compoziție aminoacizi, fosfor, potasiu și microelemente.

Se aplică 2 tratamente - la compactarea boabelor și în fenofaza de pârgă, pentru stimularea colorării și creșterii conținutului în zahăr și pentru îmbunătățirea proprietăților organoleptice - în doză de 2 L/ha.

Nu se utilizează în amestec cu produse pe bază de calciu (Ca), cupru (Cu) sau magneziu (Mg).

Articol scris de: DR. ING. ENDRE SIGMOND, SUMMIT AGRO ROMÂNIA

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Pentru că în ultimii ani au început să crească ușor suprafețele cultivate cu cânepă în România, dorim să venim în ajutorul fermierilor cu informații despre dăunătorii și patogenii acestei plante minunate.

Un dăunător deosebit de periculos al cânepei este Grapholita delineana sau „molia cânepei”, cum i se mai spune. În acest sens, la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă (SCDA) Lovrin am început testarea unor feromoni și atractanți alimentari creați la Institutul de Cercetări în Chimie „Raluca Ripan” de la Cluj-Napoca. Momeala alimentară conține extract din plantă de cânepă. Capcanele au fost amplasate în câmpul de ameliorare al cânepei de la SCDA Lovrin. Sperăm să avem succes în acest an și să reușim să stabilim momentul optim de combatere pentru generațiile a II-a și a III-a care pot produce pagube importante producției de semințe.

Grapholita delineana este considerat un dăunător periculos al cânepei ce poate deprecia fibrele și semințele. Larvele de Grapholita delineana, prin modul lor de hrănire, produc deformări fusiforme la lăstarii atacați asemănătoare unor gale [Manolache et al., 1966; Miller, 1982]. Ele atacă foliolele, pețiolii, tulpinile și ramurile, inflorescențele și semințele. Frunzele atacate se usucă. Atacul la tulpini duce la deprecierea fibrelor, iar pagubele pot ajunge uneori chiar la 100% [Manolache et al., 1966]. Pe de altă parte, este serios periclitată absorbția nutrienților, fiind afectate vasele conducătoare.

Deformări produse de larve la lăstarii de cânepă 

Cel mai periculos este atacul la inflorescențe și semințe, pierderile putând ajunge la 41% [Bes, 1978]. Atacul la inflorescențe și semințe este produs de larvele generației a II-a și a III-a. O larvă poate consuma mai multe semințe (4 - 11). După Ion D. Șandru (1974), viteza de consumare a unei semințe de către o larvă este de aproximativ 11 ore. Când sunt atacate axele secundare ale inflorescenței, există riscul ca semințele să nu se mai dezvolte normal [Șandru, 1974]. În țara noastră, Manolache et al. (1966) au raportat pierderi cuprinse între 17 - 30%. Barloch et al. (1974) arată că 10 larve/plantă pot afecta dezvoltarea plantei și producția de semințe.

Avertizarea tratamentelor se face ținând cont de biologia și ecologia insectei [Săvescu și Rafailă, 1978]. Cu ajutorul capcanelor feromonale, poate fi stabilită curba de zbor. Se recomandă efectuarea tratamentelor la 5 - 6 zile de la maximul curbei de zbor. Criteriul ecologic poate fi și el utilizat în avertizare. Se cunoaște că pragul biologic al insectei este de 9 grade Celsius. La suma de temperatură efectivă de 250 de grade Celsius poate fi efectuat un prim tratament pentru combaterea moliei cânepei la cânepa pentru fuior și la 400 de grade Celsius la cânepa pentru sămânță.

Vă vom ține la curent cu evoluția capturilor de la capcane, dar și cu observațiile din câmp cu privire la atac.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html