tratamente - REVISTA FERMIERULUI

Observăm că începutul lunii martie este unul răcoros. Temperaturile scăzute înregistrate în primele șapte zile ale lunii au oprit activitatea adulților de Ceutorhynchus sp. care au ieșit de la iernat în ferestrele calde ale lunii februarie. Acum gărgărițele s-au adăpostit și pot fi găsite în rozeta de frunze sau sub frunze. Bineînțeles că stau adăpostite și în vegetația de la nivelul solului și în crăpături.

multi gandaci

Luna martie a debutat cu temperaturi medii cuprinse între 1 - 4  grade C, maxime între 6.3 - 9.2  grade C și minime între  minus 4.5 și 0  grade C. La 10 cm în sol temperaturile medii au fost cuprinse între 6.3 - 6.4  grade C, maxime între 6.5 - 6.6  grade C și minime de 6.2  grade C. Precipitațiile au fost foarte scăzute în această perioadă la Lovrin, înregistrându-se doar 0,4 mm. Când temperaturile vor crește, trebuie acordată maximă atenție gărgărițelor tulpinii, deoarece își vor relua activitatea de hrănire, împerechere și apoi depunere ouă și este posibil ca momentul optim de combatere să nu fie surprins.

La Lovrin, primele gărgărițe ale tulpinilor de rapiță au apărut în culturi la data de 15 februarie 2022 și erau din specia Ceutorhynchus pallidactylus. La această dată, temperatura minimă înregistrată a fost de 3.6  grade C, maxima de 16.6 grade C, iar media de 7.9  grade C. Temperatura medie la 10 cm în sol a fost de 5.5  grade C. Temperatura medie a decadei a II-a a lunii februarie a fost de 5.6  grade C, maxima de 12.6  grade C, iar minima înregistrată a oscilat între 3.6 - 3.7  grade C. Decada a III-a s-a caracterizat prin temperaturi medii cuprinse între 1.9 - 6.0  grade C, maxime între 4.5 - 15.8  grade C și minime între -5.0 (24 februarie) - 3.0  grade C. La 10 cm în sol, temperatura medie a lunii a fost cuprinsă între 4.7 - 6.3  grade C, maxima între 4.9 - 6.5  grade C, iar minima între 4.6 - 6.2  grade C. Precipitațiile înregistrate au fost de 19,8 mm. Analizând parametrii climatici amintiți, pot spune că temperatura medie a lunii februarie a depășit normala acestei luni, care la Lovrin este de 0,8 grade C. În cazul precipitațiilor, cantitatea căzută a fost mai mică decât media multianuală a lunii februarie (29,8 mm), înregistrându-se deficit de 10 mm. Datele climatice înregistrate au favorizat ieșirea de la hibernat a gărgărițelor tulpinilor de rapiță.

Ceutorhynchus napi a apărut mai târziu în culturile de rapiță de la Lovrin, mai precis la data de 24 februarie 2022. Din 12 gărgărițe capturate doar una era Ceutorhynchus napi, restul erau C. pallidactylus. La data de 3 martie doar trei indivizi capturați în capcane (vremea era deja foarte rece).

Deoarece specia C. pallidactylus este mai puțin cunoscută, în cele ce urmează vă aduc în atenție aspecte despre biologia, ecologia și combaterea acesteia. Despre C. napi voi scrie într-un viitor articol. De altfel, biologia și modul de dăunare al celor două specii sunt identice.

Ceutorhynchus pallidactylus

Ceutorhynchus pallidactylus 1

 

Ceutorhynchus pallidactylus Marsham (gărgărița tulpinilor de varză)

Populațiile de gărgărițe ale tulpinilor sunt în creștere în culturile de rapiță datorită cultivării intensive. În zona Lovrin sunt prezente speciile Ceutorhynchus pallidactylus și C. napi. Din observațiile mele, specia C. pallidactylus are ponderea mai mare decât C. napi în această zonă. Specialiștii consideră că, dintre cele două gărgărițe, mai periculoasă și mai păgubitoare este Ceutorhynchus napi. Fermierii nu fac diferența între cele două specii [Šedivý et Kocourek, 1994].

Specia este cosmopolită și cunoscută pentru daunele care le produce rapiței, dar și altor brassicaceae. Este considerată un dăunător important al rapiței, dar poate fi dificil de detectat, deoarece adulții petrec mult timp pe pământ [Gratwick, 1992].

C. pallidactylus ascuns în frunze

C. pallidactylus ascuns în frunze

 

Biologia și ecologia dăunătorului

 

C. pallidactylus are o singură generație/an. În perioada septembrie - martie, adulții iernează sau hibernează în locuri adăpostite, printre resturile vegetale, în sol, de cele mai multe ori în apropierea plantelor gazdă. În perioada aprilie - mai (cel mai adesea) adulții migrează în culturi. În Banat, la Lovrin, aceste gărgărițe sunt observate foarte devreme în culturi, uneori chiar în ferestrele mai calde din timpul iernii, atunci când temperaturile trec de 6 grade C. De regulă, își încep activitatea când temperatura solului ajunge la 8 - 9  grade C. La astfel de temperaturi, gărgărițele pot zbura în căutarea plantelor gazdă. Totuși, cea mai mare parte a timpului o petrec la nivelul solului sau pe tulpina plantelor gazdă. După ieșirea de la iernat, adulții se hrănesc cu tulpini și frunze fragede, fără a produce însă daune semnificative. De obicei, se hrănesc cu pețioli și nervuri groase de pe suprafața inferioară a frunzei, uneori rod găuri în frunze.

După Klukowski (2006), masculii și femelele de C. pallidactylus părăsesc locurile de hibernare în momente distincte. Masculii apar primii, după care încep să apară și femelele. Faptul că femelele apar mai târziu limitează posibilitățile de copulare de la începutul migrației și depunerea ouălor. Astfel, infestarea plantelor în această etapă este redusă [Büchs 1998]. Multe studii arată că femelele tind să apară în grupuri mai ales la marginea culturilor [Perry et al. 1996; Klukowski, 2006].

Ovipoziția are loc cel mai adesea în aprilie și mai. Femelele fac mici orificii în tulpini, la baza pețiolurilor, unde introduc grupe de câte 3 - 4 ouă. Fertilitatea este de aproximativ 40 de ouă depuse câte 3 - 4 în cavitățile tulpinilor, pețiolurilor sau nervurilor mijlocii ale frunzei. Oul este transparent, ovat, are 1,7 mm lungime și 0,5 mm lățime. Țesutul frunzelor se extinde în jurul ouălor, ca un neg. La începutul verii, mici vezicule prezente în zona nervurilor principale indică locul unde au fost depuse ouăle. Embriogeneza durează 4 - 7 zile. Larva are culoare albă, și trece prin 3 sau 5 stadii. Lungimea corpului larvei mature este de 5,3 mm. Capul este mare și gălbui. Larva roade galerii în interiorul tulpinilor, ascendente sau descendente [Roșca et al., 2011]. Se deplasează în jos de-a lungul tulpinii, uneori până la colet, devorând miezul tulpinii. Uneori, până la 80 de larve pot fi găsite într-o plantă. Din cauza atacului, tulpinile se vor ofili și vor muri uneori, mai ales când atacul este masiv. Larvele ajung la maturitate cam în trei săptămâni, apoi își sapă orificii de ieșire sau le măresc pe cele de ovipoziție și cad la sol unde se împupează în celule la 4 - 5 cm în sol. Stadiul de pupă durează două săptămâni. Noii adulți apar de la sfârșitul lunii iunie până în august. Se hrănesc o perioadă de timp după care se retrag pentru iernat în locuri adăpostite, sub frunziș. Densitatea populației depinde în natură de activitatea entomofagilor (de ex., paraziții larvari Diospilus affinis Wsm. și prădătorul larvar Muscina stabulans Fallen) [Alford et al., 2003].

Ceutorhynchus pallidactylus

Ceutorhynchus pallidactylus

 

Influența condițiilor climatice

 

Temperatura influențează foarte mult activitatea acestor gărgărițe. Ceutorhynchus pallidactylus începe să iasă din hibernare când temperatura solului trece de 6  grade C și începe să zboare la 12  grade C. C. napi își începe zborul la 9 - 10  grade C [Büchs, 1998; Juran et al., 2011).

Bűchs (1998) a studiat relația dintre temperatura solului și activitatea de zbor a gărgărițelor tulpinilor. Rezultatele obținute arată că adulții încep să iasă de la iernat atunci când temperatura solului la 5 cm este în jurul valorii de 6 °C. Cei mai mulți autori arată că gărgărițele părăsesc locurile unde au hibernat când temperatura din stratul superior al solului ajunge la 9 - 10  grade C [Sekulič et Kereši 1998; Juran et al., 2011].

Dacă apar variații de temperatură, activitatea gărgărițelor poate fi întârziată, mai ales atunci când apar temperaturi scăzute în luna martie.

C. pallidactylus ascuns în crăpăturile din sol

C. pallidactylus ascuns în crăpăturile din sol

 

Daune produse

 

Dăunătorul are importanță economică deoarece poate distruge plantele prin reducerea creșterii lor, afectând în final producția de semințe. În principal, stadiul larvar este cel care produce daune rapiței, dar și altor brassicaceae (varză, conopidă, ridichi, muștar). Din cauza atacului larvelor tulpinile se deformează, crapă și se pot frânge foarte ușor. Zonele lezate sunt o poartă de intrare pentru agenții patogeni ai tulpinii dar și pentru alți fungi ce pot produce putrezirea. Uneori plantele ramifică excesiv, nu mai cresc și în cazurile grave chiar nu mai formează silicve [Roșca et al., 2011]. Pagubele pot ajunge uneori la 50% din producție și chiar mai mult.

 

Recunoaștere

 

Adulții de Ceutorhynchus pallidactylus au lungimea corpului cuprinsă între 2,3 și 3,5 mm și rostru lung (sunt mai mici decât cei de C. napi). Culoarea corpului este gri închis, acoperită cu un strat fin de solzi gălbui - albicioși. Prezintă o pată albă în mijlocul spatelui. Picioarele și antenele sunt roșietice. Larvele au culoare albă - crem, capul maroniu, sunt apode și pot ajunge la 4 - 5 mm lungime. Când ajung la maturitate își sapă un orificiu de ieșire prin care ies și cad în sol unde se împupează.

Ceutorhynchus napi

Ceutorhynchus napi

 

Cum combatem acest dăunător?

Măsuri profilactice

Cele mai importante măsuri de prevenție în cazul acestor gărgărițe sunt: izolarea culturii, îndepărtarea resturilor de plante care rămân după recoltare, arătură adâncă după recoltare (mai ales atunci când infestarea a fost mare), fertilizare cu azot echilibrată. Dacă arătura se execută mai tarziu, va fi ineficientă, deoarece adulții iernează înafara culturii infestate.

Combaterea chimică

Măsurile chimice vizează omorârea adulților deoarece larvele, prin modul de hrănire în interiorul tulpinilor sunt foarte greu de combătut. Tratamentul împotriva gărgărițelor tulpinilor de rapiță trebuie efectuat înainte ca femelele să depună ouă (ar fi ideal). Scăparea momentului optim reduce eficacitatea tratamentului.

Eficiența unui tratament este dată de momentul aplicării. Tratamentul ar trebui efectuat atunci când primele femele fără ouă apar în capcane sau când procentul de femele care urmează să depună ouă este în creștere. După Spitzer et al. (2014), cele mai eficiente tratamente sunt cele aplicate atunci când în capcanele galbene încep să apară femelele. Dar, cel mai eficient moment de aplicare a fost la 16 zile de la prima activitate de zbor, moment în care și femelele erau prezente în capcane.

Riscul de a pierde momentul optim de combatere este foarte mare, mai ales atunci când se așteaptă creșterea numărului de femele cu ouă [Spitzer et al., 2014]. În general, fermierii trebuie să surprindă dăunătorii în perioada de migrare, hrănire și chiar depunerea ouălor.

Tratamentul cu insecticid este necesar la abundență mare a dăunătorilor imediat după apariție și apoi o dată sau de două ori la interval de 7 - 8 zile [Graham et Gould, 1980; Winfield, 1961]. Goga et al. (2020) recomandă două tratamente la interval de 12 - 14 zile.

Eficacitatea tratamentelor poate fi evaluată de către fermieri la sfârșitul înfloritului (BBCH 65 - 69). Se aleg la întâmplare 20 de plante și se numără larvele din tulpini, lăstari, pețioli, după care se face media/plantă (conform standardului PP 1/219 (1) al EPPO).

În România sunt omologate mai multe insecticide pentru combaterea gărgărițelor din genul Ceutorhynchus. Amintesc aici: acetamiprid, cipermetrin, deltametrin, fosmet, lambda - cihalotrin, etofenprox, cipermetrin + piperonil butoxid, acetamiprid + lambda - cihalotrin. Respectați dozele recomandate, fenofazele când pot fi aplicate (la unele insecticide), timpul de pauză etc.

Momentul aplicării tratamentelor chimice este foarte important, de aceea insecta trebuie atent monitorizată.

Măsuri biologice

În mod natural, larvele gărgăriței tulpinilor de varză pot fi parazitate în procent de peste 50% de Tersilochus spp. [Alford et al., 2000].

gandac cotuna

 

Cum putem monitoriza aceste gărgărițe?

Pentru monitorizarea zborului gărgărițelor se recomandă utilizarea capcanelor galbene cu apă. Capcanele galbene cu apă (vase Moericke), clasice, sunt utilizate cel mai des pentru monitorizarea celor două specii de gărgărițe ale tulpinilor cu scopul de a stabili momentul optim pentru efectuarea tratamentului chimic.

Capcanele „Csalomon KLP+ trap” cu atractant pot fi utilizate cu succes. Ele ar trebui amplasate la locul de iernare, adică în apropierea culturii de rapiță de anul trecut. Momeala sintetică a acestor capcane atrage toate speciile de gărgărițe Ceutorhynchus. Pentru C. pallidactylus există și momeli optimizate special pentru capturarea acestora. Alte specii pot intra în capcană doar accidental. La 3 - 4 săptămâni, producătorii recomandă schimbarea momelilor. Capcana KLP+ (pălărie) poate fi utilizată pentru detectarea și monitorizarea populațiilor în câmp. Cu ajutorul acestei capcane poate fi capturat un număr mare de gărgărițe, atât masculi cât și femele. Se recomandă plasarea unui agent de distrugere în containerul de captare. De obicei capcanele sunt livrate și cu niște benzi lipicioase ce pot fi introduse în container. Ele pot fi achiziționate de la Institutul de Protecția plantelor din Budapesta [http://www.csalomontraps.com].

Acest tip de capcană și-a dovedit eficiența mai ales pentru detectarea timpurie a primelor gărgărițe care ies de la iernat, atunci când a fost amplasată în vecinătatea fostelor culturi. Când primele capturi în aceste zone se înregistrează, fermierul trebuie să știe că, în una - două zile, gărgărițele vor migra către noile culturi.

 Când pragurile de dăunare sunt atinse se recomandă efectuarea tratamentelor cu insecticide. Pentru C. napi, un prag des utilizat este cel de 4 - 6 gărgărițe/capcană la trei zile, iar pentru C. pallidactylus, 12 gărgărițe/capcană la trei zile [Šedivý, 2000]. Aceste praguri sunt relative de cele mai multe ori [Seidenglanz et al., 2009].

Pe lângă pragurile menționate anterior, mai sunt utilizate și altele. De exemplu, în Europa Centrală, pentru C. pallidactylus se recomandă pragul de 10 - 20 gărgărițe/capcană consecutiv în trei zile, iar pentru C. napi, 10 gărgărițe/capcană pe parcursul a trei zile consecutive [Alford et al., 2003]. Însă, cel mai adesea, pentru că fermierii nu pot face diferența între cele două specii, pragul recomandat este de 10 gărgărițe/capcană timp de trei zile consecutiv [Alford et al., 2003] . 

Alte praguri utilizate: 3 gărgărițe/capcană/zi atunci când temperaturile maxime zilnice ajung la 6  grade C. Acest prag este recomandat mai ales în zonele unde rapița se cultivă intensiv și plantele sunt atacate în mod regulat.

În România, Goga et al. (2020) indică un prag economic de 2 adulți per plantă.

Se crede că, actualele praguri ar trebui revizuite pentru ca momentul optim de combatere să fie cât mai precis [Seidenglanz et al., 2009]. În practică însă, este destul de dificil de prins momentul optim de combatere, iar gărgărițele reușesc să infesteze culturile în fiecare an.

Bibliografie
Alford, D. V., Ballanger, Y., Büchi, R., Büchs, W., Ekbom, B., Hansen, L. H., Hokkanen, H. M. T., Kromp. B., Nilsson, Christer, Ulber, B., Walters, K. F. A., Williams, I. H., Young, J. E. B., 2000, Minimizing pesticide use and environmental impact by the development and promotion of bio-control strategies for oilseed rape pests. Final Report, Project FAIR CT 96 - 1314, 119 pp.
Alford V. A., Nilsson C., Ulber B., 2003, Insect pests of oilseed rape crops. In: Biocontrol of oilseed rape pests ed. by Alford V. A. Blackwell Science, Oxford, pp 9 - 41.
Büchs W., 1998, Strategies to control the cabbage stem weevil (Ceutorhynchus pallidactylus) and the oilseed rape stem weevil (Ceutorhynchus napi) by a reduced input of insecticides. IOBC Bulletin, 21: 205–220.
Goga N., Mondici S., Ursulescu V. B., Brejea R., 2020, Manifestations of the pest Ceutorhynchus napi (Large rapeseed beetle) in the agroclimate of North - Western Romania, Annals of the University of Oradea, Fascicle: Environmental Protection, Vol. XXXIV, 61 - 66.
Graham C. W., Gould H. J., 1980, Cabbage weevil on spring oilseed rape in Southern England and its control. Annals of Applied Biology, 95 (1). Colchester & London: 1 - 10.
Gratwick, M., 1992, Crop pests in the UK. Chapman and Hall
Kirk, W. D. J., 1992. Insects on cabbages and Oilseed rape. Richmond Publishing.
Juran I., Gotlin Čuljak T., Grubišic D., 2011, Rape stem weevil (Ceutorhynchus napi Gyll. 1837) and cabbage stem weevil (Ceutorhynchus pallidactylus Marsh. 1802) (Coleoptera: Curculionidae) – importnant oilseed rape pests. Agriculturae Conspectus Scientificus, 76: 93 – 100.
Klukowski Z., 2006, Practical aspects of migration of stem weevils on winter oilseed rape. In: International Symposium on Integrated Pest Management in Oilseed Rape Proceedings, 3 – 5 April 2006, BCPC, Gottingen, Germany.
Perry J. N., 1996, Simulating spatial patterns of counts in agriculture and ecology. Computers and Electronics in Agriculture, 15: 93 – 109.
Sekulič R., Kereši T., 1998, O masovnoj pojavi stablovog kupusnog rikša – Ceutorhynchus pallidactylus Marsh. (Coleoptera, Curculionidae). Bijni lekar, 3, 239 – 244.
Seidenglanz M., Poslušná J. Hrudová E., 2009, The importance of monitoring the Ceutorhynchus pallidactylus female flight activity for the timing of insecticidal treatment. Plant Protect. Sci., 45: 103 – 112.
Šedivý J., 2000, Škůdci ozimé řepky. In: Vašák J. (ed.): Řepka. Agrospoj, Praha: 199 – 220.
Šedivý J., Kocourek F., 1994, Flight activity of winter rape pests. Journal of Applied Entomology, 117: 400 – 407.
Spitzer T., Matušinský P., Spitzerová D., Bílovský J., Kazda J., 2014, Effect of flight activity of stem weevils (Ceutorhynchus napi, C. pallidactylus) and application time on insecticide efficacy and yield of winter oilseed rape. Plant Protect. Sci., 50: 129 – 134.
 Winfield A., 1961, Observations on the biology and control of the cabbage stem weevil, Ceutorhynchus quadridens (Panz.) on the trowse mustard (Brassica juncea). In: Pearson O., ed. Bulletin of Entomological research, 52 (3). London: P. 589-600.
***https://ahdb.org.uk/knowledge-library/biology-of-cabbage-stem-weevil-in-vegetable-brassicas-and-oilseed-rape?
***http://www.csalomontraps.com

Articol scris de: DR. ING. OTILIA COTUNA, CSIII Laborator de protecția plantelor SCDA LOVRIN, Șef lucrări USAMVB Timișoara

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Cultura mare

În cadrul evenimentului Ziua Grâului Bărăgan 2022 vor fi prezentate 56 soiuri de cereale păioase, gentica provenind de la 12 companii producătoare de semințe. Întreaga platformă a fost semănată în aceleași condiții, iar fertilizarea și tratamentele cu produse fitosanitare se aplică conform aceleiași strategii pe toată suprafața. Ziua Grâului Bărăgan 2022 reprezintă una din platformele din seria evenimentelor dedicate fermierilor, marca FarmForum, evenimentul din județul Ialomița, de la Mărculești, fiind găzduit de ferma Agriserv Telehuz și susținut de partenerul principal Corteva Agriscience.

farm forum2

Grâul de iarnă poate fi fertilizat cu întreaga cantitate de azot în toamnă, dar studiile arată un răspuns vizibil mai bun de producție și o eficiență mai mare a folosirii azotului de către plante atunci când cea mai mare fracție de azot este administrată în primăvară, în momentul pornirii în vegetație.

Fertilizarea pe soluri înghețate care nu se dezgheață până în primăvară este o strategie de fertilizare greșită. Solul înghețat nu permite azotului să se deplaseze în sol. Mai mult decât atât, azotul se dizolvă în momentul topirii zăpezii, rămânând la suprafața solului înghețat poate chiar 1 – 2 săptămâni și nefiind accesibil plantelor din cauza temperaturilor încă scăzute (vorbim de pierderi financiare variind între 15% și 50 % din costul îngrășămintelor administrate).

Aplicarea de primăvară este uneori dificilă din cauza topirii neuniforme a zăpezii și a solului umed, dar înghețurile de dimineață, odată ce zăpada se topește, permit, de obicei, o aplicare în timp util.

Utilizarea îngrășământului lichid UAN (32-0-0) cu bare de flux este o metodă larg răspândită de aplicare. Aplicarea îngrășământului de tip UAN prin difuzare nu trebuie utilizată deoarece frunzele pot fi arse. Barele de flux trebuie monitorizate în timpul aplicării, astfel încât fluxul să nu fie întrerupt de vânt. În cazul în care apare această problemă, aplicarea îngrășământului prin utilizarea  barelor de flux va duce la o aplicare difuză, care ar conduce la arderea severă a frunzelor.

Granulele de uree pot fi utilizate, dar volatilitatea potențială a amoniacului este un motiv de îngrijorare dacă ploaia nu cade în câteva zile. Ureea aplicată la suprafață în no-till este deosebit de expusă riscului de volatilitate din cauza concentrației ridicate de enzimă urează în reziduu, în comparație cu solul gol. Pierderea amoniacului din cauza descompunerii ureei din cauza activității urează este cea mai mare atunci când solul/reziduul este umed, temperaturile sunt peste îngheț și bate un vânt.

 

Rata de azot

 

Rata de azot nu poate prezice randamentul de producție. Formulele de recomandare anterioare au forțat fermierii să prezică un randament și apoi să aplice predicția randamentului la o formulă. Această strategie a dus la o subfertilizare în câțiva ani datorită condițiilor de creștere mai puțin decât ideale în momentul fertilizării.

Starea meteorologică este imprevizibilă, iar condițiile de creștere se pot îmbunătăți, fiind posibile randamente de producție mai bune decât cele planificate inițial. Cercetările recente privind rata azotului pe mai multe culturi indică faptul că nu există nicio relație exactă între producție, rata de azot și condițiile de mediu.

O rată optimă de azot similară este adecvată atât într-un mediu cu randament scăzut, cât și într-un mediu cu randament ridicat, datorită diferențelor în ceea ce privește eliberarea de minerale din sol, probabilitatea pierderii de N datorită percolării și/sau denitrificării și eficiența absorbției N a rădăcinilor în diferite medii de umiditate a solului. Pentru cultura de grâu, este necesară luarea în considerare a productivității istorice a solului datorită economiei aplicărilor și nu neapărat a răspunsului de producție.

Cercetările unei Universități din America indică faptul că următoarele intervale de productivitate sunt adecvate pentru luarea în considerare a ratei economice optime de N pentru grâul de iarnă:

  • Scăzut – randamente sub 2.690 kg/ha;

  • Mediu – randamente între 2.690 și 4700 kg/ha;

  • Mare – randamente mai mari de 4.700 kg/ha.

Pentru zonele cu productivitate scăzută, total N disponibil (îngrășământ +analize de sol privind cantitatea de azot) = 112 de kilograme de N/ha.

Pentru zonele cu productivitate medie, total disponibil N (îngrășământ +analize de sol privind cantitatea de azot) = 170 kilograme de N/ha.

Pentru zonele cu productivitate ridicată, total disponibil N (îngrășământ +analize de sol privind cantitatea de azot)  = 225 de kilograme de N/ha.

În concluzie, experiențele tehnologilor recomandă ca strategia de aplicare a îngrășămintelor în culturile de cereale păioase să țină cont de necesarul istoric al parcelelor, condițiile meteorologice și de capacitatea de producție a zonei.

farm forum1

Articol furnizat de: Asociația Producătorilor de Porumb din România (APPR)
https://farmforum.ro/

Abonamente Revista Fermierului, ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Cultura mare

De curând am primit la laborator probe constând în lăstari de prun ce prezentau gale rotunde, localizate în jurul mugurilor, sub formă inelară. Practic, mugurii erau sufocați de aceste gale. Analiza de laborator a arătat prezența acarianului galicol al mugurilor de prun, Acalitus phloeocoptes.

Despre acest dăunător, Acalitus phloeocoptes, sunt cunoscute mai puține aspecte cu privire la biologia sa. Probele analizate provin de la prun din zona Vaslui.

Acest acarian galicol este capabil să producă daune serioase deoarece poate distruge mugurii floriferi. De aici și pagubele în producție. Dintre speciile atacate, pagube mai mari poate produce mai ales la cais, prun, migdal.

Acarianul galicol al mugurilor de prun

Acarianul galicol al mugurilor de prun

În această perioadă puteți observa cu ușurință galele de pe ramuri. Controlați livezile și respectați recomandările pe care le găsiți în materialul de față.

Vin în sprijinul pomicultorilor cu informații și fotografii ale acestui acarian extrem de dăunător.

Acarianul galicol al mugurilor de prun a fost identificat și raportat pentru prima dată de către Nalepa în anul 1980 la prun [Nalepa, 1890]. Pe lângă prun, mai atacă caisul, piersicul, cireșul, migdalul. Este un acarian oligofag (nutriție restrânsă la un număr limitat de specii). Aparent, este limitat la gazde din genurile Prunus și Cotoneaster [Jeppson et al., 1975].

La nivel mondial sunt raportate daune la migdal, cais și prun, cu mențiunea că, cele mai mari prejudicii le aduce migdalului [Temreshev et al., 2016].

 

Cum recunoaștem atacul acestui acarian Eriophyd

 

La prun, dar și la celelalte specii pomicole atacate, acarienii formează gale foarte mici, rotunde cel mai adesea sau neregulate uneori, cu diametrul de 1,3 - 1,8 mm. Galele se formează de jur împrejurul mugurilor, ramurilor, cicatricilor (sub formă de inele suprapuse), deformându-i în cele din urmă. Pot fi solitare sau grupate în jurul mugurilor. Galele noi au culoare roșie. Mai târziu capătă culoare gri, maro sau chiar neagră și au consistență lemnoasă. În interiorul galelor trăiesc acarienii [Li et al., 2021].

Forma cea mai gravă de atac este la lăstarii fructiferi. În astfel de situații, producția va fi scăzută.

Acalitus phloecoptes este un acarian Eriophyd considerat un dăunător important din punct de vedere economic. Prin modul de hrănire, acești acarieni sunt capabili să afecteze creșterea și fiziologia plantelor pe care trăiesc [Larson et al., 1998; Van Leeuwen et al., 2010; Li et al., 2021]. Datorită galelor lemnoase formate, lăstarii vegetativi și fructiferi se pot usca. Mugurii acoperiți de gale vor muri și ei. În timp, ramurile tinere se usucă, iar pomii atacați se devitalizează și chiar pot muri în câțiva ani [Ben - David et Shamian, 2011]. Există câteva soiuri recunoscute pentru rezistența la acești acarieni.

Acarieni de culoare ivorie în interiorul galei

Acarieni de culoare ivorie în interiorul galei

La soiurile sensibile, impactul economic poate fi ridicat, deoarece dăunătorul duce la reducerea producțiilor. Pierderi importante în producție se înregistrează mai ales la migdal și la cais. Acarianul galicol al mugurilor produce daune mari la cais în întreaga lume, fiind prezent în Europa, America de Nord și de Sus, Asia de Est [Castagnoli et Oldfield, 1996].

 

Aspecte generale despre biologia și modul de răspândire al acestui acarian Eriophyd

 

Acarianul galicol al mugurilor de prun supraviețuiește peste anotimpul de iarnă în gale, sub formă de adult (femele), ouă și nimfe. Unele studii arată prezența adulților în procent de 70%, nimfe 15% și ouă 13% [Li et al., 2021]. Primăvara, când temperaturile cresc, galele se crapă, iar acarienii ies și caută muguri noi pe care îi infestează. De obicei, migrarea din gale se face în timpul nopții. Pe măsură ce mugurii sunt atacați, noi gale se formează de jur împrejurul lor. Din cauza asta, mugurii se deformează și mor. În aceste gale acarienii se înmulțesc. Acarianul poate avea câteva generații pe an [Jeppson et al., 1975]. Într-o singură gală pot trăi sute și chiar mii de acarieni care proliferează în timpul verii [Sternlicht et al., 1973]. 

Gale ale acarianului Acalitus phloeocoptes. Printre ele se observă și ouă de afide

Gale ale acarianului Acalitus phloeocoptes. Printre ele se observă și ouă de afide

În timpul verii are loc depunerea ouălor. Fiecare femelă depune câte un ou în fiecare zi timp de 20 - 25 de zile. După Jeppson et al. (1975), femelele de Acalitus phloeocoptes pot produce între 700 - 850 ouă.

Vara, o nouă generație se formează cam la trei săptămâni. Toamna reproducerea se oprește. O gală poate conține aproximativ între 4000 - 5000 de acarieni [Diekmann et al., 2019].

Ou de afide printre gale

Ou de afide printre gale

După Vacante (2016), femelele adulte au aproximativ 0,15 mm lungime, sunt albe și au corpul vermiform. Alți autori arată că, acarienii femele au formă vermiformă și culoare cel mai adesea ivorie. Partea anterioară a corpului este mai largă și are formă de morcov. Ouăle au culoare albă și sunt ovale. Acarianul adult este albicios, de aproximativ 0,13 - 0,15 mm lungime [Sternlicht et al., 1973; Li et al., 2021]. Pot fi observate și alte culori, roz și violet, de exemplu (observație personală).

În general, acești acarieni sunt microscopici, au până la 0,15 mm în lungime sau chiar mai puțin, formă cilindrică, vermiformă și doar două perechi de picioare. Fără microscop sunt foarte greu de observat. De regulă, nu sunt observați decât atunci când galele sunt formate. Galele se văd foarte bine în timpul iernii când pomii nu au frunze.

Acalitus phloeocoptes este răspândit în principal cu ajutorul vântului și al insectelor în timpul primăverii când ies din gale [Sternlicht et al., 1973; Jeppson et al., 1975; Li et al., 2021]. Păsările pot fi implicate și ele în dispersarea dăunătorului.

Potențialul de reproducere și răspândire al acestui acarian este unul ridicat. Migrația prelungită și rata ridicată de reproducere sunt strategii de supraviețuire de succes ale acarianului Acalitus phloeocoptes.

Secțiune în gale. Se observă culoarea violacee

Secțiune în gale. Se observă culoarea violacee

 

Combaterea dăunătorului

 

Dăunătorul poate fi ținut sub control dacă este descoperit la timp.

Lăstar cu muguri înconjurați de gale

Lăstar cu muguri înconjurați de gale

Profilactic, se recomandă tăierea lăstarilor infestați în timpul iernii când galele pot fi observate ușor. După tăiere, ramurile cu muguri infestați trebuie scoase din livadă. O metodă bună, ecologică este solarizarea acestor ramuri. Ele pot fi introduse în saci de plastic care pot fi lăsați apoi la soare o perioadă de timp. Temperatura ridicată care se formează în interior va omorî acarienii. După această operație sacii pot fi aruncați la gunoi [Vacante, 2016].

Chimic, se recomandă două tratamente. Ele ar trebui să fie efectuate la momentul migrării femelelor din galele în care au iernat și la începutul formării galelor [Vacante, 2016]. Pot fi efectuate stropiri cu sulf umectabil sau cu abamectin. Abamectinul (Vertimek una din denumirile comerciale) este omologat în România pentru combaterea acarienilor eriophyzi, nu se specifică pentru care. Temreshev et al. (2018) a obținut rezultate foarte bune în combatere cu abamectin. Pentru eficiență ridicată, tratamentele trebuie sincronizate cu ieșirea adulților din gale primăvara, înainte de formarea noilor gale. Cel mai bun moment pentru efectuarea primului tratament este la dezmugurit când acarienii încep să iasă din gale [Diekmann et al., 2019].

Studii realizate de Lacasa et al. (1990) în Spania la prun au arătat că femelele adulte de Acalitus phloeocoptes migrează din gale de la sfârșitul lunii martie până la începutul lunii mai. Ei au observat primii acarieni la data de 2 aprilie. Aceasta este perioada în care pot fi efectuate tratamentele pentru a omorî acarienii. Autorii arată că cele mai eficiente au fost tratamentele de la începutul lunii aprilie care au redus infestarea cu 95% [Lacasa et al., 1990]. Tratamentele de la sfârșitul lunii aprilie nu au fost eficiente, mortalitatea înregistrată fiind de 30%.

Tratamentele de iarnă nu controlează acest dăunător.

În caz de infestare se recomandă ca materialul de înmulțire să nu fie scos din livezi sau pepiniere pentru a preveni răspândirea dăunătorului.

finala

Bibliografie

Ben-David, T. and Shamian, S. 2011, European plum galls caused by the Plum tree bud mite, Acalitus phloeocoptes. Alon Hanotea 65: 26 - 28 (in Hebrew).
Castagnoli, M., Oldfield, G. N., 1996, Other Fruit Trees and Nut Trees. Chapter in: Eriphyoid Mites - Their Biology, Natural Enemies and Control, 543 - 559.
Diekmann L., Gazula A., Grothe K., 2019, Plum gall mite: An emerging pest in the Greater Bay area, UCCE Santa Clara Publication, Published March 2019, Revised September 2021, 5 p., accesat la data de 01.03.2022.
Jeppson, L. T., Keifer, H. H, Baker, E. W., 1975, Mites Injurious to Economic Plants. University of California Press, 468 - 469.
Lacasa A., J. Torres, M. C. Martínez, 1990, Acalitus phloeocoptes (NALEPA) (Acarina: Eriophidae) plaga del ciruelo en el Sureste español. Bol. San. Veg. Plagas, 16 (1): 285 - 295.
Larson K. C., 1998, The impact of two gall - forming arthropods on the photosynthetic rates of their hosts. Oecologia. 1998; 115 (1 – 2): 161 – 166.
Li S., Khurshid M., Yao J., Zhang J., Dawuda M. M., Hassan Z., et al. (2021),  Interaction of the causal agent of apricot bud gall Acalitus phloeocoptes (Nalepa) with apricot: Implications in infested tissues. PLoS ONE 16 (9): e0250678. https://doi.org/10.1371/journal.pone.0250678.
Nalepa, A., 1889, Beitrage zur systematik der phytoptiden. K. Akad. der Wiss. Wien, Math.- Nat. Cl. Sitzber. Abt. 1, 98 (1 - 3): 112 - 156.
Nalepa A., 1890, Zur Systematik der Gallmilben. Sitzungsberichte; (99): 40 – 69. http://dx.doi.org/10.5962/bhl.title.60847, accesat la data de 20.02.2022.
Sternlicht, M., Goldenberg, S. and Cohen. M., 1973, Development of the plum gall mite, Acalitus phloeocoptes (Eriophyidae). Annales de zoologie - écologie animale 5: 365 - 377.
Temreshev, I. I., Kopzhasarov, B. K., Slyamova, N. D., Beknazarova, Z. B., & Darubayev, A. A., 2018, First records of invasive pests Almond bud mite Acalitus phloeocoptes (Nalepa, 1890) (Acari, Trombidiformes, Eriophyidae) in Kazakhstan. Acta Biologica Sibirica, 4 (4), 6-11.
Vacante, V., 2016, The handbook of mites and economic plants. CAB International, 314 - 317.
Van Leeuwen T., Witters J., Nauen R., Duso C. and Tirry L., 2010, The control of eriophyoid mites: state of the art and future challenges. Exp. Appl. Acarol.; 51 (1 – 3): 205 – 224.

Articol scris de: DR. ING. OTILIA COTUNA, CSIII Laborator de protecția plantelor SCDA LOVRIN, Șef lucrări USAMVB Timișoara

Puteți accesa articolul și pe www.scdalovrin.com la secțiunea „Articole de informare”.

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Horticultura

În prezent, păduchele din San Jose se înmulțește nestingherit prin livezi și plantații de arbuști alături de alți dăunători (Eriosoma lanigerum, Eulecanium corni, Panonychus ulmi, Scolytus rugulosus etc). În livezile tinere, în sistem ecologic, acești dăunători pot produce pagube mari. În ultimii ani, am constatat prezența păduchelui de San Jose în plantații tinere de măr și de cătină. Pe lângă San Jose, se extinde atacul de Scolytus rugulosus. Verificați cu atenție pomii tineri. Eliminați ramurile și lăstarii cu orificii, acolo dăunătorul iernează în stadiul de larvă.

horti 224 paduche pomi 3

Suntem în plină iarnă. În această perioadă ar fi bine ca pomicultorii să finalizeze tăierile la pomi. Trebuie eliminate toate ramurile uscate și cele cu simptome de boală sau atac masiv de dăunători. Tot materialul lemnos rezultat trebuie scos din livadă și distrus. Poate fi compostat doar dacă nu există în livadă probleme deosebite cu patogenii. După tăieri, trebuie făcut un prim tratament cu un produs pe bază de cupru sau cu zeamă bordeleză. Pentru distrugerea stadiilor hibernante ale dăunătorilor, tratamentul trebuie efectuat la sfârșitul repausului vegetativ sau la începutul dezmuguritului (urechiușă de șoarece la măr) cu un produs pe bază de ulei de parafină sau ulei vegetal amestecat cu un insecticid.

 

Depistarea timpurie poate salva plantația

 

Păduchele din San Jose poate face ravagii în plantațiile de arbuști și cele pomicole, în sensul că poate duce la moarte în 2 - 3 ani un pom tânăr și în 7 - 10 ani un pom mai bătrân. Momentele optime în care puteți să vă dați seama că dăunătorul este prezent în livadă sunt: la culesul fructelor, când puteți observa în zona caliceală, dar și a pedunculului pete roșietice-violacei (se formează de jur împrejurul scutului larvelor) și atunci când efectuați tăierile. Dacă sunteți atenți, veți observa scuturile localizate pe vârfurile ramurilor (sunt preferate), trunchiuri și chiar pe frunzele uscate care mai atârnă prin pomi. De asemenea, vă atrag atenția că, distribuția dăunătorului în livadă poate fi neuniformă. În această situație este important să descoperiți focarele și să insistați cu tratamentele în zonele infestate puternic pentru a preveni răspândirea în livadă.

Colonii de San Jose pe ramuri de măr

Colonii de San Jose pe ramuri de măr

Atenție mare în livezile și plantațiile de arbuști cultivate în sistem bio sau eco. Este bine să apelați la specialiștii în protecția plantelor pentru identificarea la timp a dăunătorului. Depistarea timpurie vă poate salva plantația. Dacă nu aveți specialiști prin preajmă, puteți apela SCDA Lovrin, unde puteți trimite probe pentru un diagnostic corect și eventuale recomandări.

Iarna aceasta (deocamdată blândă) a favorizat iernarea în bune condiții a păduchelui din San Jose. Monitorizați cu atenție livezile!

 

Informații utile despre păduchele din San Jose - Quadraspidiotus perniciosus Comst

 

Femela adultă are culoare galbenă și corp cordiform. Lungimea corpului este cuprinsă între 0,8 - 1,0 mm. Corpul femelei este protejat de un scut circular, ușor convex. Acest scut protector are culoare brună - cenușie iar în mijloc cu ușurință se poate observa o pată de culoare galbenă - portocalie. Masculul San Jose are aceeași culoare ca și femela, aproximativ aceeași lungime (0,8 - 0,9 mm). Spre deosebire de femelă care nu are ochi și nici aripi, masculul are ochi și aripi membranoase de culoare albă. Scutul protector are formă ovală, culoare cenușie deschis și este puțin bombat [Roșca et al., 2011; Lefter G., Minoiu N., 1990].

Larvele primare au culoare galbenă - portocalie și dimensiuni foarte mici (0,2 - 0,25 mm). Au ochi, antene și picioare și sunt mobile circa 24 - 48 de ore. După acest interval se fixează de substrat și încep să își construiască discul protector. La început, larvele secretă fire mătăsoase cu aspect ceros pentru a-și proteja corpul. În câteva zile se formează scutul de culoare albă. Pe măsură ce trece timpul scutul capătă culoare cenușie iar în centru se vede un inel de culoare mai deschisă.

Când trec în vârsta a doua, larvele sunt apode, nu au ochi și nici antene. În timpul acestei vârste are loc și diferențierea sexelor [Lefter G., Minoiu N., 1990].

Păduchele din San Jose poate avea între 1 și 3 generații în condițiile din țara noastră. Numărul de generații diferă în funcție de zona climatică. Astfel, în zonele mai calde și în anii favorabili insecta poate ajunge chiar la trei generații, pe când în zonele mai reci se dezvoltă doar o generație.

Pragul biologic de dezvoltare este de 7 grade C. Temperatura optimă este de 31,5 grade C, iar cea maximă de 34,5 grade C. După Costescu (1980) citat de Roșca et al. (2011), constanta termică pentru o generație însumează 756 grade C.

Păduchele din San Jose

Păduchele din San Jose

Quadraspidiotus perniciosus iernează în stadiul de larvă primară pe scoarța trunchiurilor, lăstarilor, ramurilor groase și se înmulțește vivipar.

Odată cu creșterea temperaturilor primăvara (peste 7 grade C), larvele de San Jose încep să se hrănească. Transformarea generației hibernante în insecte adulte are loc în cursul lunii aprilie (masculi și femele). După împerechere, femelele depun între 70 - 450 larve, cu un ritm de 8 - 10 larve/zi, într-o perioadă cuprinsă între 40 - 60 zile. Larvele nou apărute sunt mobile un timp scurt (24 - 48 ore), uneori doar câteva ore. În funcție de condițiile climatice, perioada de mobilitate a larvelor poate fi mai lungă sau mai scurtă. În condiții foarte favorabile larvele sunt mobile câteva ore. Dacă condițiile climatice nu sunt optime, perioada de mobilitate se lungește. În acest timp ele își caută un loc unde să se fixeze cu rostrul pentru a începe să se hrănească cu sucul celular și a-și forma scutul protector. O larvă de San Jose poate parcurge între 40 - 50 cm [Lefter G., Minoiu N., 1990]. În circa trei săptămâni ajung la maturitate, năpârlesc și are loc diferențierea sexelor. În scurt timp (câteva zile) începe împerecherea sau copulația. De regulă, generația de primăvară începe să se dezvolte începând cu sfârșitul lunii iunie. În anii foarte favorabili s-au înregistrat apariții timpurii ale larvelor (decada a treia a lunii mai). Femelele fecundate vor depune larve doar după o perioadă de 23 - 30 zile (de regulă sfârșitul lunii iulie sau începutul lunii august). Dezvoltarea acestei generații se poate întinde pe o perioadă mai lungă de timp, cuprinsă între 65 - 70 zile. Condițiile climatice influențează mult ciclul evolutiv al acestui dăunător.

Dezvoltarea celei de-a doua generații începe în luna august și poate dura 50 - 55 zile. Primele larve secundare apar la mijlocul lunii august. În septembrie năpârlesc și apar primii adulți.

În zonele climatice favorabile dăunătorului (stepă) poate apărea cea de-a treia generație, care constă în larvele depuse de femelele din a doua generație. Dezvoltarea are loc în lunile septembrie - octombrie și continuă până în anul următor.

În general, în zonele de cultură unde se pot dezvolta trei generații de San Jose, ciclul evolutiv se prezintă astfel:

  • Prima generație: decada a treia a lunii mai - decada a treia a lunii iulie;

  • A doua generație: decada a treia a lunii iulie - decada a treia a lunii septembrie sau decada I a lunii octombrie;

  • A treia generație: decada a treia a lunii septembrie sau decada I a lunii octombrie - decada a treia a lunii mai.

  • În zonele unde se pot dezvolta două generații, eșalonarea se prezintă astfel:

  • Prima generație: luna iunie - luna august;

  • A doua generație: luna august - luna iunie (anul următor).

În zonele unde se poate dezvolta o singură generație, ciclul evolutiv se întinde din decada a treia a lunii iunie sau decada I a lunii iulie până în luna iunie a anului următor.

Trei generații se dezvoltă în zonele de stepă, unde temperaturile medii anuale sunt mai ridicate de 10 - 110C (zona I). Două sau trei generații se dezvoltă în zona de silvostepă (zona II). Două generații de San Jose se pot dezvolta în zona pădurilor de stejar (zona III) și 1 - 2 generații în zona pădurilor de fag (zona IV). În zona dealurilor înalte, unde temperaturile sunt mai scăzute, se dezvoltă o singură generație a păduchelui din San Jose (zona V) - după Lefter G., Minoiu N., 1990.

 

Daune produse

 

Păduchele din San Jose este polifag și poate fi întâlnit la peste 200 specii de plante gazdă (pomi și arbuști fructiferi, plante ornamentale, plante ierboase, specii silvice).

Atacă tulpinile, ramurile, lăstarii, frunzele și fructele. De regulă se instalează pe scoarță, iar la fructe în zona pedunculului și a caliciului. Pe frunze mai rar, atunci când infestările sunt masive.

La atacuri ridicate, discurile sau scuturile protectoare se suprapun având aspect de crustă. Culoarea acestor cruste este albicioasă - cenușie.

Păduchii injectează salivă toxică în țesuturile pomilor. Ca urmare țesuturile atacate se vor necroza iar uscarea va începe de la vârf. Deoarece ei se hrănesc cu seva organelor atacate, acestea vor fi secătuite iar în final se vor usca. Frunzele se îngălbenesc iar fructele rămân mici și deformate.

Un pom tânăr infestat puternic se poate usca în câțiva ani (2 - 3). Cei mai bătrâni se usucă în 7 - 10 ani. Pot fi observate simptome de uscare care încep de la vârf. Pomii sau arbuștii atacați vor stagna în creștere iar producția va fi redusă (fructele rămân mici). Fructele atacate vor avea valoare comercială scăzută datorită prezenței păduchilor și a petelor roșcat - violete din jurul scuturilor.

Păduchi din San Jose protejați de scut

Păduchi din San Jose protejați de scut

 

Combaterea chimică, cea mai eficientă metodă de control

 

Acest dăunător este destul de greu de controlat datorită eșalonării ciclului evolutiv și chiar a suprapunerii generațiilor.

Combaterea chimică rămâne în continuare cea mai eficientă metodă de control. Tratamentele trebuie efectuate la avertizare, pe baza criteriilor biologic și ecologic. Tratamentele de iarnă pot fi efectuate la temperaturi de peste 40C cu produse pe bază de uleiuri minerale la care se adaugă un insecticid. În Codex există omologat pentru utilizare un ulei de parafină. Lefter și Minoiu (1990) recomandă două tratamente în perioada de repaus vegetativ, mai ales în livezile și pepinierele unde sunt focare de San Jose.

Foarte important! Succesul în combaterea acestui dăunător constă în tratamentele de iarnă. NU ignorați aceste tratamente. Există specialiști care susțin că tratamentul de iarnă ar trebui aplicat în ferestrele din luna ianuarie, în stadiul de „cap negru” al nimfelor care iernează (sensibilitate mai mare la insecticide). La modul general, tratamentul de iarnă împotriva formelor hibernante ale dăunătorilor (adulți, larve, nimfe, ouă) se efectuează la sfârșitul repausului vegetativ sau la începutul dezmuguritului („urechiușă de șoarece” la măr sau „buton verde” la prun). Pot fi utilizate produse omologate, pe bază de ulei de parafină (Ovipron Oil/Vernoil; Plantoil; Estiuoil/Yagos) ce pot fi combinate cu un insecticid. De asemenea, în România este omologat insecticidul Mospilan 20 SG/Krima 20 SG (acetamiprid) + 0,5% Toil (adjuvant pe bază de ulei vegetal). Pentru tratament de iarnă poate fi utilizat și piriproxifenul (Juvinal 10 EC, omologat la măr și păr pentru combaterea stadiilor hibernante).

Tratamentele din timpul vegetației se fac la avertizare pe baza prognozei de scurtă durată, adică la apariția masivă a larvelor fiecărei generații. Pentru fiecare generație se avertizează două tratamente. În pepinierele și plantațiile de unde se recoltează altoii, este bine să se facă tratamente la intervale de 2 - 3 săptămâni pe întreaga perioadă de vegetație.

Insecticidele omologate în România pentru combaterea acestui dăunător se regăsesc în aplicația „PESTICIDE 2.21.10.2”. Amintesc aici: acetamipridul (Mospilan 20 SP/Gazelle), deltametrinul (Poleci/Deca 2,5 EC; Decis 25 WG; Deltagri/Faster Delta), etofenproxul (Trebon 30 EC), piriproxifenul (Juvinal 10 EC; Proximo/Talsior) etc. Respectați indicațiile de utilizare a produselor. Purtați echipamente corespunzătoare de protecție în timpul stropirilor. Nu efectuați stropiri în timpul înfloritului.

Este bine ca primul tratament să se aplice la 5 - 8 zile de la apariția larvelor. Repetarea se va face după 8 - 12 zile. Acolo unde mai există stații de prognoză, tratamentele se vor face în perioada avertizată.

Nu executați stropiri repetate cu același insecticid. Alternați insecticidele pentru a avea succes în combatere.

Atac de San Jose la cătină

Atac de San Jose la cătină

Combaterea biologică a păduchelui din San Jose a fost și rămâne în atenția cercetătorilor din întreaga lume. Dintre organismele vii utilizate și-a dovedit eficiența în combaterea biologică viespea Prospaltella perniciosi. În agroecosistemele unde această viespe parazită se dezvoltă mai există și alți entomofagi paraziți ai păduchelui din San Jose. Amintesc aici Aphytis proclia, Azotus sp., Aspiditiophagus citrinus. Pe lângă entomofagii paraziți, mai sunt și prădătorii naturali: Chilocorus bipustulatus, Chilocorus similis, Cybochephalus sp., Exochomus flavines, E. quadripustulatus. Chilocorus bipustulatus și Exochomus quadripustulatus sunt prădători care și-au dovedit eficiența în menținerea populațiilor de San Jose la un nivel scăzut în livezi [Masoodi M. Amin, Trali A. R., 1987; Lefter G., Minoiu N., 1990].

În livezile infestate cu San Jose, viespea Prospaltella perniciosi este întâlnită adesea. După Lefter G. și Minoiu N. (1990), procentul de parazitare naturală poate ajunge la 20%.

În plantațiile ecologice se pot face lansări de Prospaltella perniciosi începând cu sfârșitul primăverii și până toamna. Pentru succes în combatere, lansările trebuie să însumeze aproape un milion de viespi la hectar.

După Simeria G. et al. (2001), rezultate bune s-au obținut prin lansarea viespilor în patru etape: două la prima generație și două la a doua generație, câte 1500 - 2000 viespi/pom. În perioada repausului vegetativ se poate face un tratament cu un ulei horticol simplu, fără insecticid. Este destul de eficient.

În Germania, biosistemul Quadraspidiotus perniciosus - Prospaltella perniciosi a fost monitorizat timp de 30 de ani, constatându-se rezultate foarte bune în combatere și menținerea unui echilibru biologic între parazit și gazda sa [Neuffer G., 1990].

În livezile cultivate în sistem convențional se pot face tratamente chimice pentru prima generație iar la a doua generație lansări de viespi pentru reducerea poluării dar și a protejării entomofaunei utile. Se cunoaște că, dezvoltarea viespii parazite Prospaltella perniciosi este foarte mult stânjenită de insecticide. În viitor ar trebui acordată mai mare atenție protejării biosistemului Quadraspidiotus perniciosus - Prospaltella perniciosi. Din cauza multelor tratamente chimice care se fac în livezi în prezent, entomofagii au foarte mult de suferit. Chiar și atunci când sunt utilizate insecticide mai prietenoase cu entomofagii, s-a constatat că aceștia mor în același procent în care moare și păduchele din San Jose. Studii realizate de Kyparissoudas D. S. (1987) în nordul Greciei, arată că Prospaltella perniciosi este prezentă în livezile netratate în perioada aprilie - octombrie, pe când în cele tratate primele apariții au fost înregistrate după jumătatea lunii iunie.

Important de știut în combaterea bio! Eficiența utilizării entomofagilor în combaterea păduchelui din San Jose poate fi bună atunci când populațiile dăunătorului nu sunt mari. Dacă ne confruntăm cu infestări masive eficacitatea scade mult.

horti 224 paduche pomi 1

Bibliografie
Kyparissoudas D. S., 1987 - The Occurence of Encarsia perniciosi in Area of Northern Greece As Assesed by sex Pheromone Traps of its Host Quadraspidiotus perniciosus, Entomologia Hellenica 5 (1987): 7 - 12.
Lefter Gheorghe, Minoiu Nicolae, 1990 – Combaterea bolilor și dăunătorilor speciilor pomicole semințoase, Editura Ceres, București, p. 79.
Masoodi M. Amin, A. R. Trali, 1987 - Seasonal History and Biologica] Control of San Jose Scale Quadraspidiotus perniciosus (Comstock;) (Diaspidae: Homoptera) on Apple in Kashmir,J. Flioj. Control. 1(1), p. 3 - 6.
Neuffer G., 1990 - Abundance and gradation of the San Jose scale Quadraspidiotus perniciosus and of its enemy Prospaltella perniciosi, Agri Science, vol. 42, Issue 3, p. 89 - 96.
Roșca I. et al., 2011 - Tratat de Entomologie generală și specială, Editura Alpha MDN Buzău, p. 656.

Articol scris de: DR. ING. OTILIA COTUNA, CSIII Laborator de protecția plantelor SCDA LOVRIN, Șef lucrări USAMVB Timișoara

Foto: Otilia Cotuna 

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - februarie 2022
Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Publicat în Horticultura

În condițiile viitoarelor strategii ale Uniunii Europene - Pactul Verde European, De la fermă la consumator - agricultura din România va fi supusă multor provocări. Companiile producătoare de sămânță, de produse pentru protecția plantelor, de îngrășăminte cercetează și creează produse care să fie în concordanță cu prevederile legislative viitoare. De pildă, Corteva Agriscience va lansa produse care vor ajuta planta să fixeze azotul din atmosferă. Despre provocări, despre noutăți tehnice și tehnologice am vorbit cu Maria Cîrjă, director de marketing Corteva Agriscience România și Republica Moldova.

Maria Cîrjă este un expert în domeniul agricol cu peste 20 de ani experiență în domeniu, un doctorat în Protectia Plantelor și o activitate îndelungată în domeniul tehnic și marketing.  

IMG 5746

Reporter: Suntem la început de an, unul în care sperăm să scăpăm de pandemia care ne-a afectat pe toți, într-un fel sau altul...

Maria Cîrjă: În opinia mea, pandemia nu prea a afectat agricultura. Noi ne-am desfăşurat activitatea ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic din acest punct de vedere al sănătăţii publice. Toţi avem nevoie de hrană, iar fermierii îşi desfăşoară activitatea în aer liber, ceea ce de data aceasta i-a ajutat, chiar dacă uneori agricultura, desfăşurându-se în aer liber, suferă foarte mult din cauza condiţiilor meteorologice. Şi noi ştim foarte bine că ce nu ne ajută, cel puţin în ultimii ani agricoli din România, este seceta.

Reporter: Aşa este. Schimbările climatice despre care tot vorbim. Iată, doar zilele trecute au fost 15°C, după aceea, la interval de 24-48 ore s-a ajuns cu temperatura la minus 2°C şi minus 5°C, lucru care afectează plantele, având în vedere diferenţa aceasta mare de temperatură.

Maria Cîrjă: Cu siguranţă culturile de toamnă sunt afectate de aceste oscilaţii de temperatură, planta reacţionează la temperaturile mai ridicate crezând că gata, s-a sfârşit perioada de repaus şi începe vegetaţia, după care ne putem aştepta la un îngheţ şi atunci putem spune că se pot compromite. Dar nu doar culturile de câmp, cerealele şi rapiţa sunt afectate de aceste oscilaţii de temperatură, ci mai mult decât ele sunt culturile perene, cum ar fi livezile, viile, unde astfel de oscilaţii – deja se primesc avertizări – au început să dăuneze. Deci plantele încep să înmugurească şi…

 

Verben, „Noul Star” pentru T1

 

Reporter: Şi nu e bine pentru producţia acestui an. Într-adevăr, anul a început cu provocări, pe de o parte temperaturile, pe de alta lipsa apei. Producătorii de produse pentru sănătatea plantelor, eu aşa le numesc având în vedere că produsele de protecţie a plantelor sunt medicamentele care asigură sănătatea plantei, deci producătorii vin mereu în întâmpinarea agricultorilor. Care sunt noutăţile anului 2022 din partea companiei Corteva Agriscience?

Maria Cîrjă: În ceea ce priveşte produsele pentru sănătatea plantelor, pentru protecţia culturilor cum le mai spunem noi, România este una dintre ţările – conform ultimelor informaţii – care consumă cea mai mică cantitate de produse de protecţie a plantelor, ceea ce înseamnă că, dacă ne gândim la efectul lor asupra mediului înconjurător, putem spune că în cazul României nu poate fi vorba despre o poluare, în aceste condiţii. Dar asta nu înseamnă că plantele de cultură sau culturile de cereale, culturile perene nu au nevoie să le menţinem sănătatea, să combatem bolile în primul rând, să combatem dăunătorii care devin din ce în ce mai agresivi, din exact motivele expuse se interzic foarte multe insecticide şi fermierii nu mai au soluţii ca să combată dăunătorii; buruienile din diferite culturi la fel fac probleme foarte mari sau dăunează producţiilor estimate, şi atunci este nevoie de produse pentru sănătatea lor. Corteva vine în fiecare an, sau ne-am dori în acest domeniu să venim în fiecare an cu produse noi. Este foarte greu să dezvolţi o moleculă, s-o descoperi, s-o dezvolţi şi să o înregistrezi în Europa. Înregistrarea unei molecule noi în Europa poate să dureze şi 7-8 ani, după care poţi s-o pui la dispoziţie în ţările Uniunii Europene. În acest an lansăm pentru cultura de cereale un fungicid pentru combaterea bolilor de colet şi foliare, performant, îi spunem noi „Noul Star” pentru tratamentul numărul 1, mai exact este vorba de Verben. Fungicidul Verben conţine două substanţe active care fac un parteneriat foarte bun, mai ales pentru combaterea bolilor la primul tratament, boli ca făinarea, care este una dintre cele mai agresive boli la grâu şi în general la toate cerealele, şi care, dacă nu este combătută, poate să reducă producţiile semnificativ. Bineînţeles că Verben, pe lângă făinare, combate septorioze, combate sfâşierea frunzelor, ruginii, poate fi aplicat şi ca al treilea tratament şi pentru bolile spicului, în special Fusarium. Deci, din acest an avem în portofoliu un nou fungicid pentru cereale, care este deja pe piaţă şi fermierii au început să-l achiziţioneze.

Reporter: Ați spus că se aplică în T1...

Maria Cîrjă: Exact, imediat ce temperatura permite, mai precis când în aer avem între 7 și 10°C, atunci ştim foarte bine că se dezvoltă făinarea, fermierii ştiu acest lucru, fac primul tratament care este cel mai important pentru protejarea grâului, vorbesc mai mult despre grâu pentru că el ocupă cea mai mare suprafaţă. Se poate amesteca cu orice produs de protecţia plantelor, aici nu vorbim doar de fungicide, dacă e nevoie, el merge de sine stătător, dar se poate amesteca cu erbicide, cu stimulatori de creştere, cu insecticide.

Reporter: Pentru perioada imediat următoare, pentru primăvară, aveţi şi produsele tradiţionale. Aveți vreun pachet special pentru fermieri?

Maria Cîrjă: Pachetele pe care noi le-am lansat acum doi ani, deci e al treilea sezon, când deja fermierii s-au obişnuit cu seminţe şi produse de protecţie a plantelor, cei mai importanţi hibrizi de porumb din gama AquaMax se vând împreună cu cele mai performante erbicide postemergente, este vorba de Principal Plus, de Arigo, Mustang, care se vând cu hibrizii de porumb. De asemenea, hibrizii de floarea-soarelui se vând împreună cu erbicidul Express, pentru a evita utilizarea altor erbicide pe bază de tribenuron-metil care nu sunt înregistrate pentru hibrizii de floarea-soarelui cu această genă Express, şi care pot să dăuneze, pot să dea fenomene de fitotoxicitate, iar floarea-soarelui să producă mai puţin decât este potenţialul genetic al hibridului.

interviu 224 jean ionescu 2

 

Instinct, stabilizator de azot care se utilizează în culturile de cereale, rapiță și porumb, pentru o productivitate mai mare și pierderi mai mici de azot

 

Reporter: Corteva are în țara noastră o experienţă de zeci de ani...

Maria Cîrjă: Începuturile cercetării în România au avut la bază hibrizi Pioneer. Henry Wallace a fost primul cercetător care a creat primii hibrizi de porumb în lume. Corteva are în România cea mai mare staţiune de cercetare la Afumaţi. Foarte mulţi dintre hibrzii care se comercializează în România sunt creaţi în România de către amelioratorii noştri şi sunt aclimatizaţi, adaptaţi pentru microzonele de cultură din ţara noastră. Deci sunt testaţi până la nivel de sub-regiune, bineînţeles fiecare maturitate pe zona ei. După care intră la comercializare, iar sămânţa pe care noi o punem la dispoziţie, 95% din sămânţa de porumb care se vinde în România este produsă în România de către fermieri români. Deci ferme producătoare de sămânţă, pe care toată lumea le cunoaşte, din sud-estul României până la Neamţ produc sămânţă pentru Pioneer. Şi pot să spun că produc sămânţă de cea mai bună calitate.

Reporter: Am discutat câte ceva despre reducerea utilizării produselor de protecţie a plantelor. Tot strategiile viitoare ale UE prevăd reducerea cu 50% a utilizării îngrăşămintelor...

Maria Cîrjă: Nu este o bucurie pentru fermieri să li se impună o anumită cantitate de azot. Știm cu toţii că azotul este cea mai importantă hrană pentru plante, şi atunci chiar dacă uneori din punct de vedere financiar nu puteam să cumpărăm sau să aplicăm cantitatea de azot de care are nevoie cultura respectivă şi o înjumătăţeam, acum suntem nevoiţi să o reducem mai mult de jumătate, din cauza acestei noi legislaţii europene. Prin urmare, limitarea cantităţii de azot la 170 kg de substanţă activă pe hectar ne-a făcut pe noi, dar şi pe fermieri, să ne gândim la alte soluţii care ne-ar ajuta să suplinească această lipsă de azot sau să o menţinem pe cea pe care o aplicăm la dispoziţia plantelor cât mai mult timp. Pentru că azotul se levigă foarte uşor, de fapt acesta a fost şi motivul pentru care se limitează cantitatea aplicată pentru a reduce cantităţile de nitriţi şi nitraţi din pânza freatică. Şi atunci ce putem face ca azotul aplicat să nu fie spălat şi să-l menţinem la nivelul rădăcinilor? Şi aici Corteva vine cu un produs extraordinar de inovator, care se numeşte Instinct și care se aplică odată cu semănatul sau înainte de semănat, la suprafaţa solului, dacă ne permite umiditatea din sol îl lăsăm neîncorporat, dar dacă nu, ar fi ideal să-i facem o încorporare superficială, care nu face altceva decât să blocheze o bacterie care intervine în descompunerea azotului în nitriţi şi nitraţi, blochează această bacterie, iar azotul rămâne sub forma lui iniţială la nivelul rădăcinilor o perioadă foarte mare, aproape toată perioada de vegetaţie. Dar ce ne interesează pe noi, de exemplu la porumb, ca plantele în momentul înfloritului, când consumă cea mai mare cantitate de azot, să o găsească în sol. Cu acest produs, azotul rămâne nedescompus la nivelul rădăcinilor.

Tot pentru managementul azotului cred eu că anul viitor, dacă nu cel mai târziu în 2024, vom pune pe piaţa din România două produse, aplicate foliar, care vor ajuta planta de cultură să fixeze azotul din atmosferă. Deci sunt deja ţări care folosesc aceste produse şi rezultatele sunt extraordinare. Imaginaţi-vă, să poţi să-ţi iei o anumită cantitate de azot din atmosferă. Deci nu-l aplici, nu dai bani pe el.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Interviu

Suntem la începutul lunii februarie din 2022. Pe câmpurile de la SCDA Lovrin culturile de cereale păioase și rapiță se resimt în urma temperaturilor scăzute și a variațiilor de temperatură din luna ianuarie. La această dată culturile suferă din cauza frigului mai mult sau mai puțin, dar este mai bine decât anul trecut în aceeași perioadă, prin comparație.

grau3

În urma controlului fitosanitar efectuat la data de 9 februarie 2022 am observat că plantele sunt afectate de frig. Pe lângă asta, sunt prezenți și câțiva patogeni care sunt capabili să mai realizeze infecții în ferestrele calde ale iernii. Frigul a stopat infecțiile, dar fructificațiile patogenilor (micelii, picnidii, peritecii etc.) sunt prezente și vor constitui o importantă sursă de inocul în primăvară.

grau ingalbenire

Analizând datele climatice înregistrate la Stația Meteorologică a SCDA Lovrin, se poate spune că regimul termic al lunii ianuarie, dar și cel de la începutul lunii februarie 2022 au dus la apariția fenomenelor de îngălbenire, albire respectiv învinețire/înroșire (acumulări de antociani) a cerealelor păioase. Fenomene de înroșire și albire a frunzelor s-au înregistrat și la rapiță. Combinațiile de temperaturi negative și pozitive, variațiile de temperatură, umiditatea relativă ridicată, precipitațiile excedentare din luna decembrie în special și deficitare din luna ianuarie, au fost nefavorabile culturilor de orz, orzoaică, grâu, triticale, ovăz, rapiță. Dintre aceste culturi, cele mai afectate sunt cele de orz, urmate de orzoaică, grâu, ovăz și triticale. La rapiță fenomenul de albire și înroșire a frunzelor este generalizat.

Pentru o mai bună înțelegere a fenomenelor produse de frig în culturile de cereale în această iarnă, voi face o scurtă caracterizare climatică a lunilor decembrie și ianuarie pe decade (zona Lovrin).

În prima decadă a lunii decembrie 2022, temperaturile minime înregistrate s-au încadrat în intervalul - 5,7 grade C și 4 grade C, maximele între 3,6 și 11,0 grade C, iar temperaturile medii între - 0,5 și 5,4 grade C. Umiditatea relativă maximă în această decadă s-a situat între 92 - 100%, iar cea minimă între 58 – 100%. A doua decadă a lunii decembrie s-a caracterizat printr-un regim termic în care temperaturile nu au depășit 6 grade C. Astfel, temperaturile minime s-au situat în intervalul - 3,5 și - 2 grade C. Temperaturile maxime ale decadei au fost cuprinse între 1,6 grade C și 5,8 grade C. Umiditatea relativă maximă a fost cuprinsă între 99 - 100%, iar cea minimă între 57 - 99%. Decada a treia a lunii decembrie a ieșit în evidență prin temperaturi minime situate în intervalul - 7,8 - 5,8 grade C, temperaturi maxime între 0,5 - 14,8 grade C și umiditate relativă maximă între 97 - 100% și minimă între 74 - 100%. Cantitatea totală de precipitații căzută în luna decembrie a fost de 76,8 mm, înregistrându-se excedent de 37,1 mm față de media multianuală a lunii care este de 39,7 mm.

Acumulări de antociani în frunzele de grâu

Acumulări de antociani în frunzele de grâu

În prima decadă a lunii ianuarie 2022, temperaturile minime au fost cuprinse între - 7,5 (10 ianuarie) și 4,9 grade C, iar cele maxime între - 1 și 14,5 grade C. Temperatura medie a fost cuprinsă între - 3,7 grade C și 8,3 grade C. Umiditatea relativă maximă a acestei decade a fost cuprinsă între 92 - 100%, iar cea minimă între 54 - 99%. În această decadă au căzut 4,2 mm precipitații. Decada a doua a lunii ianuarie este cea care a pus probleme cerealelor și în general culturilor de toamnă (rapița a fost afectată și ea). Temperaturile minime ale decadei s-au situat între - 17,5 (înregistrată la 13 ianuarie) și -1,9 grade C. În această decadă, nouă zile consecutiv s-au înregistrat temperaturi minime de sub - 4 grade C, în următoarea ordine: - 9,8 grade C, - 17,5 grade C, - 8,1 grade C, -7,8 grade C, - 8,3 grade C, - 8,6 grade C, - 8,5 grade C, - 4,4 grade C, - 7,9 grade C și -6,2 grade C (din 12 ianuarie până în 20 februarie). Temperaturile maxime s-au situat între - 5,5 grade C și 4,9 grade C, iar cele medii între - 10,3 grade C și 0 grade C. Umiditatea relativă maximă a decadei a fost cuprinsă între 95 - 100%, iar cea minimă între 66 - 99%. În această decadă au căzut 8 mm precipitații. În cea de-a treia decadă ianuarie 2022, temperaturile minime au fost cuprinse între - 12,1 (25 ianuarie) și 0 grade C, iar cele maxime între - 1,5 și 10,3 grade C. Temperatura medie a fost cuprinsă între -6,2 grade C și 3,8 grade C. Umiditatea relativă maximă a acestei decade a fost cuprinsă între 93 - 100%, iar cea minimă între 43 - 90%. În această decadă au căzut 0,8 mm precipitații. Cantitatea de precipitații înregistrată în luna ianuarie a fost de 13 mm, înregistrându-se deficit de 19,7 mm față de media multianuală a lunii, care este de 32,7 mm în zona Lovrin.

grau2

 

Culturile agricole prezintă mai multe tipuri de simptome, ca urmare a condițiilor climatice

 

La grâu, fenomenul de îngălbenire, albire și învinețire se manifestă la frunze și este generalizat. Frunzele sunt afectate în general în treimea superioară. Punctul de creștere nu este afectat. Comparativ cu fenomenul de îngălbenire din iarna 2021 (când plantele au fost afectate destul de grav de îngheț) la această dată plantele de grâu se comportă destul de bine.

Albirea frunzelor produsă de frig

Albirea frunzelor produsă de frig

Patogeni prezenți la grâu:

  • Septoria tritici (septorioza frunzelor) - pe frunzele mai vechi de la baza plantelor sunt prezente pete cu picnidii la suprafață. Frecvența plantelor cu simptome este de 5%, iar intensitatea nu depășește 10% (1-2 pete pe frunzele infectate).

  • Blumeria graminis (făinarea cerealelor) - micelii pe frunzele mai bătrâne. Frecvența plantelor cu micelii este de 3%, iar intensitatea este cuprinsă între 5 - 15% (1 - 5 pete pâsloase pe frunză).

Patogenii sunt prezenți mai ales pe plantele de la marginea culturilor.

Septoria tritici

Septoria tritici

Rozătoare prezente - șoarecele de câmp (Microtus arvalis) - 1 - 2 vetre/ha. Nu sunt probleme cu șoarecii deocamdată.

Micelii de Blumeria graminis la grâu

Micelii de Blumeria graminis la grâu

La orz, aparatul foliar este mai afectat de frig decât grâul. Fenomenul de îngălbenire este generalizat, dar intensitatea este diferită, existând zone (vetre) unde frunzele sunt îngălbenite în proporție de 30 - 40%. Este prezent simptomul de frunză transparentă ale cărei țesuturi par a fi îmbibate cu apă (astfel de frunze mor). Punctul de creștere nu este vătămat, plantele își vor reveni odată cu creșterea temperaturilor. Orzoaica suferă de frig mai mult decât orzul, aparatul foliar fiind îngălbenit în proporție de 60%. Vârful de creștere nu este afectat.

Patogeni prezenți la orz și orzoaică:

  • Pyrenophora teres (pătarea reticulată a frunzelor) - pe frunzele mai vechi de la baza plantelor sunt prezente pete. Frecvența plantelor cu simptome este de 30% iar intensitatea nu depășește 10% - 15%.

  • Blumeria graminis (făinarea cerealelor) - sunt prezente micelii pe frunzele mai bătrâne. Frecvența plantelor cu micelii este de 2%, iar intensitatea este cuprinsă între 5 - 10%.

Patogenii sunt prezenți mai ales pe plantele de la marginea culturilor.

Făinare la orzoaică

Făinare la orzoaică

Ovăzul suferă și el din cauza frigului, prezentând fenomene de învinețire, înroșire, albire a frunzelor în treimea superioară (vârful frunzelor). Prin comparație cu grâul și orzul, ovăzul prezintă fenomen de învinețire a frunzelor generalizat și mai puțin de îngălbenire. Îngălbenirea se manifestă în vetre.

Patogeni prezenți la ovăz:

  • Septoria tritici - pe frunzele mai bătrâne de la baza plantelor sunt prezente pete. Frecvența plantelor cu simptome este de 3%, iar intensitatea nu depășește 10% - 15%.

  • Blumeria graminis (făinarea cerealelor) - sunt prezente micelii pe frunzele mai bătrâne. Frecvența plantelor cu micelii este de 1%, iar intensitatea este cuprinsă între 5 - 10%.

Ovăzul suferă din cauza frigului

Ovăzul suferă din cauza frigului

Triticalele de la Lovrin nu suferă din cauza frigului până acum, frunzele fiind verzi. Pe alocuri (mici pâlcuri) există frunze ce prezintă o ușoară învinețire și îngălbenire a vârfurilor cu aspect de arsură.

Patogeni prezenți la triticale:

  • Septoria tritici - sporadic. Câte o plantă din loc în loc prezintă câte o pată. Nu poate fi notat atacul în acest moment ci doar semnala prezența.

  • Blumeria graminis (făinarea cerealelor) - idem Septoria.

Triticalele sunt sănătoase, frunzele sunt libere de pete și au culoare verde.

Albirea frunzelor la rapiță din cauza frigului

albirea frunzelor la rapiță din cauza frigului

Culturile de rapiță de pe teritoriul SCDA Lovrin au suferit și ele de pe urma frigului. La această dată se văd efectele variațiilor de temperatură. Frunzele plantelor de rapiță sunt afectate de frig în proporție de 100%. La unii hibrizi este prezent fenomenul de colorare violacee a frunzelor, iar la alții este mai pregnant fenomenul de albire. Punctul de creștere nu este afectat, iar plantele își vor reveni. Rapița are capacitatea de a se recupera repede când temperaturile cresc.

La rapiță întâlnim Phoma lingam, patogenul fiind prezent pe frunzele bătrâne de la baza plantelor. Frecvența plantelor cu pete este de aproximativ 50%, iar intensitatea este cuprinsă între 15 - 25%. Sunt prezente picnidii la suprafața petelor.

Phoma lingam

Phoma lingam

Patogenii prezenți în culturile verificate nu pun probleme la această dată deoarece din cauza temperaturilor scăzute sunt inactivi. În ferestrele din timpul iernii ei pot realiza mici infecții care sunt stopate de temperaturile scăzute. Prezența fructificațiilor care iernează (picnidii, micelii, peritecii, clamidospori) constituie însă o importantă sursă de inocul pentru viitoarele infecții din timpul primăverii. Deocamdată, pe teritoriul SCDA Lovrin, acești patogeni nu pun probleme.

Rapiță înroșită

rapiță înroșită

 

Important de știut!

 

Daunele produse de îngheț la cerealele cu talie mică depind de mai mulți factori: stadiul de vegetație al plantelor, temperaturile scăzute (mai ales cele de sub punctul de îngheț), durata temperaturilor scăzute, condițiile climatice de dinainte de îngheț, lipsa zăpezii. Cunoaștem cu toții că, în primele stadii de dezvoltare ale cerealelor, punctul de creștere se află sub nivelul solului. Din acest motiv el este protejat de frig, iar primele afectate vor fi frunzele supraterane care se vor pierde, dar planta nu va muri. Pe măsură ce plantele se dezvoltă punctul de creștere va fi deasupra solului fiind predispus la îngheț. Trebuie să știm că temperaturile scăzute sau foarte scăzute care se întind pe o perioadă mai mare de timp pot distruge punctul de creștere al plantelor chiar și atunci când acesta se află sub nivelul solului. De asemenea, gerurile severe, cu temperaturi sub – 7 grade C pot duce la apariția daunelor mari.

Cele mai des întâlnite simptome produse de frig în etapele timpurii de vegetație la cereale sunt: îngălbenirea și necrozarea frunzelor (aspect de arsură), frunze transparente ale căror țesuturi par a fi îmbibate cu apă (astfel de frunze mor), arsuri ale vârfurilor frunzelor, punct de creștere maroniu sau cu aspect apos, frunze cârlionțate de la punctul unde au fost afectate de frig. În cazurile grave apare și un miros de siloz în vetrele afectate de frig.

Uneori, arsurile produse de frig se limitează doar la vârfurile frunzelor sau alternativ, frunzele mai mari, orizontale, pot suferi arsuri la punctul de expunere (pierd căldura mai repede decât frunzele erecte). În zonele mai joase, plantele pot fi afectate mai grav de frig deoarece aerul rece este mai greu decât cel cald. La fel se întâmplă și în cazul temperaturii și umidității din sol. Temperaturile se schimbă mai lent în solurile umede comparativ cu cele uscate. De aceea, riscul ca plantele să fie lezate în solurile uscate crește.

În general, frunzele afectate de îngheț se vor îngălbeni inițial, iar în câteva zile se vor brunifica. Dacă punctul de creștere nu este afectat, în 3 - 5 zile de vreme caldă ar trebui să vedem creșteri noi. Efectul asupra producției viitoare va fi redus.

oc

Articol scris de: DR. ING. OTILIA COTUNA, CSIII Laborator de protecția plantelor SCDA LOVRIN, Șef lucrări USAMVB Timișoara

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Cultura mare

La culturile oleaginoase, de anul acesta, fermierii au o nouă alternativă în protejarea de boli precum Sclerotinia și Alternaria. Pe lângă hibrizii Pioneer® din gama Sclerotinia Protector, Corteva Agriscience™ aduce astăzi, în primă linie și fungicidul CapartisTM.

Principalele boli care afectează culturile de rapiță, floarea-soarelui și soia sunt Sclerotinia spp. - Putregaiul alb și Alternaria spp. - Alternarioza. Bolile apar frecvent în perioada înfloritului, mai exact, începând cu căderea primelor petale și până la scuturarea completă a florilor. Tocmai din acest motiv, se recomandă ca fungicidul CapartisTM să fie aplicat chiar la începutul scuturării petalelor. CapartisTM este cel mai nou și mai puternic fungicid, special creat pentru a oferi maximum de protecție împotriva acestor boli și nu numai.

O singură lovitură, mai multe boli combătute

Fungicidul CapartisTM este compus din cele mai eficiente substanțe active întâlnite la ora actuală (boscalid și piraclostrobin). Aceste două substanțe active au un efect sinergic și totodată foarte puternic în controlul bolilor specifice culturilor oleaginoase, cum ar fi Sclerotinia spp. și Alternaria spp.

Boscalid este o substanță activă cu proprietăți translaminare și sistemice de invidiat, iar alături de piraclostrobin, care este absorbit rapid în țesutul lipofilic și translocat ulterior sistemic, conferă protecție de lungă durată întregii plante.

Efectul de înverzire, semnul sănătății fitosanitare și al recoltelor bogate

CapartisTM, pe lângă efectul fitosanitar puternic și de lungă durată, favorizează și descreșterea emisiei de etilenă din plantă. În urma aplicării noului fungicid, a fost observat un efect pronunțat de înverzire, care aduce cu el producții mai mari și mai calitative.

Cercetările efectuate au arătat că, prin aplicarea fungicidului CapartisTM, semințele își măresc MMB-ul, iar silicvele sunt mai puțin predispuse scuturării.

Capartis™, o soluție antirezistență

Datorită celor două substanțe active cu moduri de acțiune diferite, CapartisTM este considerat a fi o soluție viabilă pentru împiedicarea apariției rezistenței. Piraclostrobin aparține clasei strobilurinelor FRAC 11, care acționează asupra respirației mitocondriale a celulei fungice. Boscalid face parte din categoria fungicidelor SDHI (carboximine) grupa FRAC 7, ce acționează asupra sursei de energie, împiedicând dezvoltarea ciupercii. CapartisTM reduce riscul apariției rezistenței, datorită celor două substanțe active care fac parte din două clase chimice diferite, cu moduri de acțiune diferite.

Dozarea și utilizarea

  • La rapiță, CapartisTM se poate aplica de la stadiul de buton verde, până în faza în care 50% din silicve au ajuns la dimensiunea normală (BBCH 51-75), în doză de 0,6-1 l/ha.

  • La floarea-soarelui, CapartisTM se poate aplica încă din stadiul în care inflorescența nu este vizibilă și până când semințele din treimea mijlocie a capitolului au culoarea gri sau sunt de dimensiune normală (BBCH 40-75), în doză de 0,5 l/ha, în cazul aplicării prin două treceri, sau 1 l/ha, atunci când se va face o singură trecere.

  • La soia, CapartisTM poate fi aplicat fracționat, în doză de 0,5 l/ha la un interval de 14-21 zile între tratamente, sau într-o singură trecere cu 1 l/ha, începând din fenofaza de butoni florali vizibili și până la 50% păstăi de dimensiune normală (BBCH 51-75).

Prin utilizarea produsului CapartisTM, plantele sunt protejate de atacul bolilor specifice (Sclerotinia spp. - Putregaiul alb, Alternaria spp. - Alternarioza, Plenodomus spp. - Putregaiul negru, Diaporthe spp. - Pătarea brună-cenușie a tulpinii, Botryotinia spp. - Putregaiul cenușiu și Hyaloperonospora spp. - Tăciunele rapiței) și sunt fortifiate și menținute verzi, pentru a oferi producțiile cele mai mari și mai calitative.

Articol scris de: ADRIAN IONESCU, Category Marketing Manager Fungicide, Insecticide & Produse Biologice Corteva Agriscience RO & MD

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Protecția plantelor

În Comisia de Agricultură a Camerei Deputaților s-a dezbătut și votat Proiectul de Lege privind transmiterea unor bunuri imobile destinate activităților de asistență sanitar-veterinară, aflate în proprietatea privată a statului, în administrarea consiliilor locale.

Astfel, se dă posibilitatea medicilor veterinari să deschidă cabinete în mediul rural și în orașele mici, având infrastructura necesară, iar oamenii își pot trata animalele și păsările aproape de casă, în cabinete veterinare moderne. „UAT-urile vor putea să acceseze fonduri europene și să doteze aceste clădiri, multe aflate în paragină, pentru a putea fi folosite pentru activități sanitar-veterinare. În acest fel, modernizăm și îmbunătățim calitatea vieții în satele din România”, spune deputatul Florin Barbu, președintele Comisiei pentru Agricultură.

De reținut că primarii nu au voie să schimbe destinația acestor imobile, nu au voie să le vândă și nu pot să le închirieze decât medicilor veterinari.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Știri

La Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Lovrin (Laboratorul de Protecția Plantelor) am analizat probe provenite de la cais cultivat în sistem ecologic. Plantația a fost înființată de doi ani. În urma analizelor efectuate am constatat cu surprindere prezența unui fung specific declinului și anume Schizophyllum commune care produce boala numită „putregaiul alb” sau ”putrezirea Schizophyllum” (în engleză ”Schizophyllum rot”). Din cauza capacității fungului de a putrezi lemnul, unii autori numesc boala „cancerul și declinul pomilor”.

cais2

Într-o carte veche (1899) am găsit o explicație cu privire la termenul „cancer”, atât de controversat și neînțeles de mulți pomicultori. În cartea „The New York apple tree canker”, Paddock Wendel aduce în atenție termenul de „cancer” și dă următoarea explicație: „Termenul de cancer, aplicat bolilor plantelor, a fost folosit în Europa de mult timp (înainte de 1900) pentru a evidenția daunele sau rănile produse pomilor de speciile de Nectria. În această situație, termenul a ajuns să fie privit ca fiind specific fungului Nectria, deși și alți fungi produc daune similare copacilor. Potrivit lui Hartig, daune similare produce și frigul și atunci am putea spune „cancer de îngheț”. La modul general, se poate spune că orice vătămare a copacilor care se manifestă prin distrugerea scoarței și lăsarea lemnului la vedere, poate fi clasificată sub termenul general de cancer”. Iată o explicație simplă din 1899.

cais

Mulți caiși din plantația bolnavă au murit deja din cauza bolii. Este posibil ca pomii să fi venit infectați din pepinieră. Voi urmări evoluția bolii și în acest an. Situația este gravă deoarece patogenul este dificil de ținut sub control odată ce a pătruns în plantă, mai ales dacă se localizează în tulpina principală. Un pom tânăr, cu diametru mic al tulpinii va fi ucis cu ușurință de către acest patogen/saprofit. Vă recomand să analizați cu atenție materialul de plantat. Scoarța pomilor trebuie să nu aibă simptome de boală (crăpături, gome, corpuri fructifere fungice, carpofori ai fungilor macroscopici specifici declinului etc), rădăcina să fie sănătoasă, nu brunificată, iar în secțiune lemnul să nu prezinte brunificări. Este esențial să faceți asta ca să nu aveți probleme în viitor.

Schizophyllum commune (ciupercă de putrezire) este considerată un fung saprofit ce are capacitatea de a descompune lemnul mort, dar poate provoca daune și copacilor slăbiți la fel ca o ciupercă patogenă cu virulență slabă. Prin urmare, este considerată un parazit de rană sau de plagă care poate degrada lemnul pomilor (cambium/alburn rănit dar și duramenul expus). În general, ciuperca colonizează pomii stresați de căldură, arsuri solare, secetă, insecte sau răni majore, lemnul tăiat și căzut și părțile moarte ale copacilor vii. Putrezirea lemnului este de obicei o boală a copacilor bătrâni. În cazuri speciale (cum este cazul de față) ciuperca poate infecta și pomii foarte tineri. Când Schizophyllum commune infectează pomii foarte tineri, este semn că aceștia sunt debilitați din alte cauze. Patogenul este dificil de gestionat în livezile infectate.

Atenție! Schyzophyllum commune produce boli la oameni. Vin în ajutorul dumneavoastră cu câteva informații cu privire la acest fung, deoarece am observat că este prezent din ce în ce mai des în livezile tinere și nu numai.

Acești pomișori sunt sortiți pierii. Între timp au fost scoși

Acești pomișori sunt sortiți pierii. Între timp au fost scoși

 

Schizophyllum commune Fries - putregaiul alb sau „putrezirea Schizophyllum” a pomilor

 

Schizophyllum commune este o specie cosmopolită de basidiomicotine de putrezire a lemnului. Ciuperca este comună în multe zone din lume. În unele țări (Nigeria, Malaezia, Mexic), ciuperca este consumată fiind considerată comestibilă [Takemoto et al., 2010]. În climatul nostru, fungul nu este comestibil, datorită dimensiunii mici și a consistenței pieloase, dure a bazidiocarpilor care acumulează mult Fe și Zn [Milovac et al., 2017]. Bazidiocarpii sau carpoforii sunt acele structuri fungice macroscopice ce pot fi observate pe scoarța copacilor morți sau a celor vii.

Nakamura et al. [citat de Takemoto et al., 2010] în studii nepublicate, a găsit sporocarpii acestei ciuperci atât pe scoarța copacilor morți, cât și pe ramurile și trunchiurile copacilor vii încă. Acest fung pare să colonizeze lemnul mai repede decât alte ciuperci de putrezire a lemnului.

Basidiocarp deshidratat. La prima ploaie se va rehidrata și va produce spori continuu

Basidiocarp deshidratat. La prima ploaie se va rehidrata și va produce spori continuu

 

Cum recunoaștem Schizophyllum commune

 

Prezența corpurilor fructifere (în formă de evantai și culoare albă, cenușie) ale fungului pe suprafața pomilor este semn că scoarța și cambiul sunt moarte, iar ramurile sau tulpina sunt cel puțin parțial putrede. Deoarece degradarea cauzată de aceste ciuperci poate progresa rapid în tulpină, trebuie să presupunem că, atunci când ciupercile putregaiului sevei sunt vizibile, o parte considerabilă a tulpinii ar putea fi putrezită. Prin urmare, tulpinile sau ramurile care prezintă fructificații ale acestei ciuperci ar trebui considerate cu un risc crescut de mortalitate [Luley et Kane, 2009]. Pomii infectați au vigoarea scăzută, prezintă gome în țesuturile lemnoase, frunze mici putând apărea chiar fenomene de defoliere prematură [Puterill, 1922].

Carpoforii fungului Schizophyllum commune la cais în primăvara 2021

Carpoforii fungului Schizophyllum commune la cais în primăvara 2021

Există mulți cercetători care au observat de-a lungul timpului că, S. commune are capacitatea de a invada țesuturile vii ale plantelor lemnoase și de a le omorî treptat [Hemmi, 1942]. Încă din 1922, Putterill a realizat experimente de inoculare la migdal, cais și piersic și a raportat că fungul a manifestat patogenitate la cais și piersic. Tot el a raportat și prezența gomelor, cleiurilor în vasele și celulele lemnului bolnav. Partea putredă a lemnului se distinge clar de cea sănătoasă printr-o linie distinctă. Uneori, ciuperca poate popula țesuturile vii ale pomilor fără simptome vizibile [Nakazawa et Harada, 2002]. După Poole (1929), patogenul poate pătrunde ușor la merii infectați de bacteria Erwinia amylovora. De asemenea poate însoți cancerele produse de Nectria sp., Botryosphaeria sp., Phomopsis sp., Valsa sp. etc.

 

Patogenia și epidemiogia fungului Schizophyllum commune

 

Fungul S. commune a fost raportat ca fiind prezent în lemnul mort la aproximativ 150 de genuri de plante. Ocazional a fost raportat și ca patogen la speciile lemnoase dar și la oameni [Schmidt et Liese, 1980]. Takemoto et al. (2010) arată că fungul este recunoscut ca agent patogen ce produce putrezirea lemnului la pomii vii. În cartea sa despre bolile pomilor fructiferi, Togashi (1950), a descris S. commune ca fiind un agent patogen care pătrunde prin răni și duce la putrezirea lemnului la multe specii pomicole (semințoase, sâmburoase), putând produce pagube considerabile. Autorul arată că fungul este adesea semnalat la măr, piersic, cireș, cais.

Carpofori prezenți pe tulpină, scoarță și lemn brunificate, cleiuri prezente în țesutul lemnos

Carpofori prezenți pe tulpină scoarță și lemn brunificate cleiuri prezente în țesutul lemnos

De obicei, Schizophyllum commune nu poate pătrunde într-o plantă sănătoasă. Un pom viu poate fi infectat doar dacă prezintă leziuni prin care ciuperca poate pătrunde. Cazuri excepționale au fost raportate la măr unde ciuperca a pătruns totuși prin țesuturile tinere de la vârful tulpinii. De regulă, fungul pătrunde prin răni care lasă la vedere alburnul, cum ar fi: leziuni ce rămân în urma tăierilor, înghețurilor, arsurilor solare, grindinei, atacului agenților fitopatogeni și a dăunătorilor etc [Putterill, 1922; Snieškienė et Juronis, 2001; Ito, 1955; Nakazawa, N. & Harada, 2002].

Unii cercetători consideră S. commune parazit de plagă sau chiar saprofit. Alții arată că fungul este de fapt un agent patogen al plantelor producând boala „putrezirea Schizophyllum” sau ”Schizophyllum rot” (în engleză), la pomii vii. La sâmburoase poate produce pagube considerabile mai ales la pomii debili sau neîngrijiți [Togashi, 1950; Kishi, 1998]. De-a lungul timpului, ciuperca a fost recunoscută de către mulți cercetători ca fiind agent patogen de putrezire al pomilor fructiferi [Putterill, 1922; Bergdahl et French, 1985; Lacok, 1986; Oprea et al., 1994; Snieskiene et Juronis, 2001; Shimizu et al., 2008; Lahbib et al., 2016].

În zonele cu climat temperat fungul are condiții foarte bune de dezvoltare [Vulinovic et al., 2018]. Numeroase studii arată că, factorii climatici au un rol important în creșterea incidenței atacului acestui fung, Astfel, temperaturile scăzute din timpul iernii, seceta din vară și umiditatea foarte ridicată susțin patogenia [Sinclair et al., 1987; Oprea et al., 1994; Snieškienė et Juronis, 2001]. Pe lângă acești factori, vigoarea scăzută a pomilor facilitează infectarea [Essig, 1922].

Odată infecția realizată, fungul Schizophyllum commune descompune scoarța și cambiul copacilor după care trece în alburn iar moartea pomilor este iminentă în astfel de situații. De cele mai multe ori se stabilește ușor pe scoarța și cambiul care sunt deja putrede din alte cauze. Din țesuturile moarte, cu ușurință va trece în scoarța sănătoasă și cambiul adiacent. Boala mai poartă numele de putrezirea sevei deoarece descompunerea are loc în alburn după care progresează spre centrul tulpinii. Totuși, această denumire este oarecum greșită, deoarece marea majoritate a ciupercilor de putrezire a sevei sunt capabile sau au capacitatea de a descompune și duramenul unui pom, odată ce alburnul a putrezit [Luley et Kane, 2009]. Se poate spune că, fungul acționează ca un organism care produce „cancer”, fiind capabil să descompună rapid lemnul. Sănătatea pomului pare a fi un factor important în limitarea răspândirii putregaiului sevei la țesuturile adiacente.

Se observă forma de evantai a carpoforilor ciupercii

Se observă forma de evantai a carpoforilor ciupercii

Corpurile fructifere (carpoforii sau bazidiocarpii) au dimensiuni cuprinse între 1 - 6 cm lățime, formă de evantai când se formează pe părțile laterale ale pomului, neregulată uneori funcție de locul unde se formează. Carpoforii sunt acoperiți cu perișori și pot avea culoare albă, cenușie și chiar cafenie când îmbătrânesc, nu au tulpină, au consistență tare, pieloasă. Lamelele de pe suprafața inferioară (asemănătoare unor branhii) produc bazidiospori. Sporii au dimensiuni cuprinse între 3-4 x 1-1,5 μm, sunt cilindrici până la eliptici, netezi. Corpurile fructifere sunt necomestibile datorită dimensiunilor mici și consistenței pieloase, dură. Basidiosporii sunt dispersați abundent în aer și joacă un rol important în realizarea infecțiilor [James et Vilgalys, 2001].

Pe timp de secetă, corpurile fructifere se usucă, dar au capacitatea de a se rehidrata în condiții de umiditate. Astfel, de deschid și se închid de mai multe ori pe parcursul unui sezon de creștere. Aceasta este o adaptare excelentă pentru un climat arid, cu ploi sporadice. Spre deosebire de alte specii de ciuperci, miceliul trebuie să producă doar un set de corpi fructiferi pe an, care apoi se pot usca aproape complet și se pot rehidrata și pot continua să funcționeze. Este o strategie excelentă pentru reproducerea fungică. Chiar și în timpul iernii putem găsi corpuri fructifere sporulante ale acestei ciuperci.

Partea inferioară a bazidiocarpului

Partea inferioară a bazidiocarpului

Deoarece este adaptat la condițiile aride și este rezistent la poluare, fungul S. commune s-a dovedit a fi cel mai agresiv invadator al speciilor lemnoase forestiere, pomicole, ornamentale etc. Pe lângă asta amenință persoanele imunocompromise, producând alergii, sinuzite, boli de plămâni [Vulinovic et al. 2018].

 

Management și control

 

Rezistența la patogen este variabilă între soiurile de cais și măr [Oprea et al., 1994; Latham, 1970].

Fungul este încadrat în categoria de risc scăzut (zona galbenă) [31; 32]. Cu toate acestea, ciuperca poate afecta sănătatea și stabilitatea structurală a pomilor. Pomii infectați trebuie supuși monitorizării numai dacă ciuperca este asociată cu trunchiul principal sau cu ramurile de schelet ale copacilor.

Alternativ, îndepărtarea părților infectate ar putea fi luată în considerare dacă ciuperca este observată pe ramuri de dimensiuni mici. Fungicidele pot fi aplicate copacilor infectați cu această ciupercă ca măsură provizorie pentru a întârzia creșterea fungică. În realitate, deoarece ciuperca este în interiorul lemnului, nu există tratamente fungicide eficiente.

În acest sens, pomii trebuie examinați cu atenție, mai ales în zonele rănite. Vigoarea pomilor trebuie menținută prin regimuri adecvate de îngrijire, în așa fel încât șansa infecției fungice să fie redusă substanțial [Toghasi, 1950].

Rănile cauzate de tăieri, precum și cele cauzate de temperaturile scăzute, dar și arsurile solare ar putea servi cu ușurință drept porți de intrare pentru Schyzophylum commune. De cele mai multe ori, fungul se atașează de scoarțe rănite, cancere de pe ramuri și tulpini. Odată stabilit pe copacii infectați, putrezirea localizată poate continua și deschide calea pentru infecții suplimentare cu alte ciuperci oportuniste de dezintegrare a lemnului. Majoritatea pomilor infectați sunt de obicei deja slăbiți și prezintă simptome nespecifice de anomalie a coroanei, cum ar fi defolierea, regresia, producții mici. Se recomandă îngrijirea cu atenție a pomilor care suferă daune climatice pentru a preveni instalarea acestui fung dar și a altor basidiomicotine de putrezire a lemnului [Takemoto et al., 2010].

Tulpină putrezită

Tulpină putrezită

Cel mai bun mod de a preveni „putrezirea Schizophyllum” este să menținem starea de sănătate a pomilor.

În acest sens, trebuie respectate câteva reguli:

  • Minimizarea rănilor care rămân în urma tăierilor, deoarece patogenul pătrunde prin răni.

  • Efectuați tăierile în perioada de repaus vegetativ și pe vreme uscată.

  • Identificați pomii infectați cu Schyzophillum commune și verificați starea lemnului (dacă mai este lemn sănătos sau nu).

  • Păstrați vigoarea pomilor printr-o fertilizare adecvată și echilibrată. Aplicați îngrășăminte la mijlocul toamnei sau primăvara devreme.

  • Irigarea echilibrată mai ales în timpul perioadelor secetoase, la fiecare 10 - 14 zile (dacă este vreme uscată și caldă pe o perioadă prelungită).

  • Pomii proaspăt plantați ar trebui protejați la intrarea în iarnă prin înfășurarea trunchiurilor cu hârtie Sisalkraft (specială pentru împachetarea pomilor înainte de iernat).

  • Evitați rănirea inutilă a scoarței în timpul lucrărilor din livadă. Rănile apărute trebuie tratate, badijonate cu substanțe ce conțin substanțe fungicide, deși de multe ori nu au nici un efect și sunt doar cosmetice. Mai indicată este netezirea și dezinfectarea rănilor cu alcool 70%.

  • Îndepărtați ramurile și pomii grav deteriorați [Jha, 2020].

S. commune este cel mai cunoscut agent de infecție umană dintre Basidiomycotine. Pe lângă faptul că este considerat un agent patogen al plantelor din ce în ce mai agresiv care provoacă putregaiul alb, s-a raportat recent că această ciupercă poate provoca boli grave: micoza bronhopulmonară alergică [Kamei et al., 1994], boală pulmonară cronică [Ciferri et al., 1956], meningită [Chavez – Batista et al., 1955], sinuzită [Kern et Uecker, 1986; Catalano et al., 1990; Rosenthal, 1992], alergii etc. Cu marea sa adaptare la climatul arid și rezistența la poluare, Schizophyllum commune s-a dovedit a fi cel mai agresiv și de succes invadator fungic universal al speciilor lemnoase, amenințând oamenii imunodeprimați și chiar pe cei sănătoși [Matavulj et al., 2013].

 
Bibliografie
[1] Barnard E. L., Smith J., Understanding Decay in Florida Trees - An expplanation and pictorial guide to some of the more common decay fungi observed on Florida Trees, 8 p., https://www.floridaisa.org/.../understandingDecay...
[2] Bergdahl, D. R. & French, D. W. (1985) Association of wood decay fungi with decline and mortality of apple trees in Minnesota. Plant Dis., 69, 887–890
[3] Castillo, G. & Demoulin, V. (1997) NaCl salinity and temperature effects on growth of three wood-rotting basidiomycetes from a Papua New Guinea coastal forest. Mycol. Res., 101, 341–344
[4] Ciferri, R., Chavez Batista, A., Campos, S. (1956): Isolation of Schizophyllum commune from sputum. Atti Inst. Bot. Lab. Crittogam. Univ. Pavia 14:118 – 120.
[5] Chavez - Batista, A., Maia, J.A., Singer, R. (1955): Basidioneuromycosis on man. Anais Soc Biol Pernambuco 13:52 – 60.
[6] Catalano, P., Lawson, W., Bottone, E., Lebenger, J. (1990): Basidiomycetous (mushroom) infection of the maxillary sinus. Otolaryngol. Head Neck Surg. 102: 183– 185.
[7] Essig, F. M. (1922) The morphology, development, and economic aspects of Schizophyllum commune Fries. University of California Publications in Botany, 7, 447–498, plates 51–61.
[8] Hemmi, T. (1942) On some diseases of fruit trees in Manju region and North China (II). J. Plant Prot., 29, 66–71, plates 1–7 [In Japanese].
[9] Ito, K. (1955) Diseases of chestnut and their characteristics. In Chestnut in Japan, eds. Kajiura, M. & Ono, Y., Japanese Chestnut Council, Tokyo, Japan, 45–58 [In Japanese].
[10] James, T. Y. & Vilgalys, R. (2001) Abundance and diversity of Schizophyllum commune spore clouds in the Caribbean detected by selective sampling. Mol. Ecol., 10, 471–479.
[11] Jha S. K., 2020, Identification and management of heart-rot fungi,” Banko Janakari, vol. 30, no. 2, pp. 71–77, 2020.
[12] Kern, M. E. and Uecker, F. A. (1986): Maxillary sinus infection caused by the homoba-sidiomycetous fungus Schizophyllum commune. J Clin Microbiol, 23: 1001–1005.
[13] Kishi, K. (1998) Plant diseases in Japan. Zenkoku-NosonKyoiku Kyokai Publishing Co. Ltd., Tokyo, Japan [In Japanese].
[14] Lahbib A, Chattaoui M, Aydi N, Zaghouani H, Beldi O, Daami-Remadi M, Nasraoui B, 2016. First report of Schizophyllum commune associated with apple wood rot in Tunisia. New Disease Reports 34, 26. http://dx.doi.org/10.5197/j.2044-0588.2016.034.026.
[15] Lačok, P. (1986) Fungi and apricot cultures in Slovakia (Czechoslovakia) at present. Acta Horticulturae, 192, 205 – 212.
[16] Latham, A. J. (1970) Development of apple fruit rot and basidiocarp formation by Schizophyllum commune. Phytopathology, 60, 596–598.
[17] Matavulj Milan N., Svjetlana B. Lolić , Slobodanka B. Vujčić, Snežan a Milovac, Milana S. Novaković, Maja A. Karaman, 2013 - Schizophyllum commune: The main cause of dying trees of the Banja Luka arbored walks and parks, Jour. Nat. Sci., Matica Srpska Novi Sad, № 124, 367—377, 2013, DOI: 10.2298/ZMSPN1324367M.
[18] Milovac S., Škrbić B., Lolić S., Karaman M., Matavulj M., 2017, Distribucija teških metala u biotskom i abiotskom matriksu pored visokofrekventne saobraćajnice u Banjoj Luci. (Distribution of heavy metals in biotic and abiotic matrix along high-frequency road in the Banja Luka city. Proceedings of the Conference on 20 Anyversary of the Faculty of Sciences of the Banja Luka University (Republic of Srpska, Bosnia). 1: 29 – 40.
[19] Nakazawa, N. & Harada, Y. (2002) Growth inhibition of Valsa ceratosperma by fungal isolates from apple trees. Ann. Rept. Plant Prot. North Japan, 53, 109 – 111 [In Japanese].
[20] Oprea, M., Şesan, T. & Bălan, V. (1994) Schizophyllum commune – canker and dieback disease of apricot trees in orchards of southeastern Romania. Rev. Roum. Biol. – Biol. Végét., 39, 35 – 40.
[21] Poole, R. F. (1929) Sweet potatoes infected by Schizophyllum commune. J. Elisha Mitchell Sci. Soc., 45, 137–139, plates 7–9
[22] Putterill, V. A. (1922) The biology of Schizophyllum commune Fries with special reference to its parasitism. Union of South Africa, Dept. Agr., Sci. Bull., 25, 3–35
[23] Rosenthal, J., Katz, R., DuBois, D. B., Morrissey, A., Machica O., A., (1992): Chronic maxillary sinusitis associated with the mushroom Schizophyllum commune in a patient with AIDS. Clin. Infect. Dis. 14: 46 – 48.
[24] Sinclair, W. A., Lyon, H. H. & Johnson, W. T. (1987) Diseases of trees and shrubs. Cornell Univ. Pr., New York, USA
[25] Shimizu, J., Hayashi, Y. & Fukuda, K. (2008) Wood-rot disease on cherry trees along Koganei Cherry Street, a national cultural property. Landscape Res. J., 71, 865–868 [In Japanese with English summary]
[26] Schmidt O., Liese W., 1980. Variability of wood degrading enzymes of Schizophyllum commune. Holzforschung 34: 6772.
[27] Snieškienė, V. & Juronis, V. (2001) Distribution of the fungus Schizophyllum commune Fr. in plantings of trees in the Kaunas city. Biologija, 3, 45–47
[28] Takemoto, S., Nakamura, H., Imamura, Y., and Shimane, T. (2010). Schizophyllum commune as a Ubiquitous Plant Parasite. Japan Agricultural Research Quarterly, 44(4),357-364.
[29] Togashi, K. (1950) Fruit tree pathology. Asakura, Tokyo, Japan [In Japanese].
[30] Vulinović Jelena N, Svjetlana B. Lolić, Slobodanka B. Vujčić, Milan N. Matavulj, 2018 - Schizophyllum commune – the dominant cause of trees decay in alleys and parks in the City of Novi Sad (Serbia), Biologia Serbica, 2018, 40(2): 26-33, DOI 10.5281/zenodo.2452495.
[31] ***Note on Common Wood Decay Fungi on Urban Trees of Hong Kong, Greening, Landscape and Tree Management Section, Development Bureau, The Government of the Hong Kong Special Administrative Region, 2015, 41 pag.
[32] ***Guidelines for Tree Risk Assessment and Management Arrangement on an Area Basis and on a Tree Basis’ issued by the Greening, Landscape and Tree Management Section, Development Bureau, available at www.trees.gov.hk.

Articol scris de: DR. ING. OTILIA COTUNA, CSIII Laborator de protecția plantelor SCDA LOVRIN, Șef lucrări USAMVB Timișoara

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Horticultura

Principalele boli care afectează puternic culturile de cereale păioase își fac apariția chiar din primăvară, cum ar fi făinarea, pătarea în ochi, septorioza, iar dacă factorii de mediu sunt favorabili și restul bolilor pot apărea mai devreme. Având o plantă curată chiar din T1, putem optimiza schema tehnologică fără a face rabat de la producție, deoarece planta va fi curată încă din primăvară și va fi mai rezistentă în fața următoarelor valuri de infecție.

Verben™ este cel mai nou și mai puternic fungicid special creat și lansat de Corteva Agriscience în 2022 pentru a asigura protecția cerealelor încă de la primul tratament din primăvară. Prin utilizarea lui Verben™ în primul tratament T1, beneficiem de puterea curativă și preventivă a celor două substanțe active conținute.

 

O singură lovitură tuturor bolilor importante

 

Fungicidul Verben™ este compus din două dintre cele mai bune substanțe active întâlnite la ora actuală (proquinazid și protioconazol). Aceste două substanțe active au un efect sinergic, fiind puse în valoare și cu ajutorul formulării speciale create de Corteva, pentru a oferi maximul de putere chiar și la temperaturi scăzute, aderență, distribuție uniformă a substanțelor active și rezistență la spălare la o oră de la aplicare. Prin folosirea lui Verben™ în T1 nu mai este nevoie să adăugăm în pompă un alt fungicid, eliminând astfel riscul de fitotoxicitate, poluare și incompatibilitate. În testele efectuate de Corteva, Verben™ a dovedit că poate fi amestecat fără a avea probleme de compatibilitate cu majoritatea produselor fitosanitare, fie ele regulatori de creștere, erbicide, fungicide sau insecticide, frecvent utilizate în T1.

 

Cel mai bun în controlul făinării

 

Verben™ combate bolile specifice, inclusiv făinarea, chiar și la temperaturi reduse. Testele efectuate de către Corteva au evidențiat faptul că, pe lângă absorbția rapidă în plantă chiar și la temperaturi sub 10°C, Verben™ combate făinarea și septorioza foarte bine și rămâne activ datorită sinergiei celor două substanțe, chiar și la câteva săptămâni după aplicare.

Datorită mobilității sale în plantă chiar și la temperaturi scăzute, Verben™ acționează înainte ca simptomele să fie vizibile asupra hifelor miceliene care sunt deja prezente în planta de cultură. Verben™ protejează cerealele păioase prin modul său de acțiune, atât curativ cât și preventiv.  Prin formularea și sinergia celor două substanțe active, Verben™ deține controlul bolilor la toate culturile de cereale păioase și în special al făinării.

 

Verben™, o soluție antirezistență

 

Datorită celor două substanțe active, Verben™ este considerat o soluție viabilă într-un viitor în care clasa azolilor va fi dominantă și riscul de rezistență va fi unul foarte ridicat. Prin utilizarea lui Verben™, acest risc este minimizat deoarece ambele substanțe active din Verben™ fac parte din două clase chimice diferite, ce au moduri de acțiune diferite, care vor impiedica crearea rezistenței bolilor.

 

Dozarea si utilizarea

 

La grâu și triticale, se poate aplica de la stadiul de înfrățire până la înflorit (50% spice înflorite) BBCH 25-65, în doză de 0,6-1l/ha, doza medie recomandată fiind de 0,75l/ha.

La secară și orz, Verben™ se poate aplica din stadiul de înfrățire până în faza de burduf, BBCH 25-49, în doză de 0,6-1l/ha, doza medie recomandată fiind de 0,75l/ha.

Spectrul de combatere al fungicidului Verben™ este foarte mare cuprinzând boli precum: Erysiphe graminis - FăinareaSeptoria tritici – Septorioza, Septoria nodorum - Septorioza spicelor, Pseudocercosporella herpotrichoides – Pătarea în ochi, Puccinia striiformi s Rugina galbenă, Puccinia recondita - Rugina brună, Pyrenophora teres - Sfâșierea frunzelor, Ramularia collo-cygni - Ramularia, Rhynchosporium secalis - Arsura frunzelor.

Prin utilizarea lui Verben™ încă de la primul tratament din primăvară, planta este protejată de bolile specifice cerealelor, fortifiată și pusă în valoare, pentru a oferi producțiile cele mai mari și calitative.

Articol scris de: ADRIAN IONESCU, Category Marketing Manager Insecticide & Fungicide Corteva Agriscience RO & MD

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Protecția plantelor

newsletter rf

Publicitate

21C0027COMINB CaseIH Puma 185 240 StageV AD A4 FIN ro web 300x200

FMC banner site

banner.logo agroconcept

Banner Corteva 2020

GAL Danubius Ialomita Braila

GAL Napris

Revista