vinuri - REVISTA FERMIERULUI
Căutare - Categorii
Căutare - Contacte
Căutare - Conținut
Căutare - Fluxuri știri
Căutare - Etichete
Căutare - articole

CAFFINI BANNER

Joi, 31 martie 2022, secretarii de stat din Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Costin Telehuz și Sorin Moise au primit la sediul MADR o delegație din cadrul Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare din Republica Moldova condusă de ministrul Viorel Gherciu.

Potrivit MADR, întâlnirea a vizat posibilitatea sprijinirii de către autoritățile române a extinderii schimburilor comerciale cu produse agroalimentare pentru a crește accesul producătorilor din Republica Moldova pe rafturile unităților comerciale din România.

Sistemele de irigații, creșterea suprafețelor irigate, programe de sprijin pentru fermieri și sporirea competitivității pe piața europeană a agricultorilor din cele două țări au fost alte subiecte dezbătute în cadrul întrevederii.

Conducerea MADR a transmis disponibilitatea de a asigura susținere în ceea ce privește domeniul de competență al MADR.

S-a agreat continuarea dialogului instituțional în beneficiul fermierilor, experiența europeană a României, dar și a Republicii Moldova contribuind la punerea bazei pentru o agricultură performantă în regiune.

Foto: MADR

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Știri

Vineri, 18 martie 2022, a avut loc ultima etapă a celei de-a șaptea ediții a concursului „Povești cu vinuri românești”, organizat de BASF. Odată cu jurizarea vinurilor din Banat și Transilvania, membrii ADAR au stabilit lista celor 36 de vinuri care vor concura în marea finală, de pe 12 mai, pentru cele trei premii în valoare totală de 15.000 euro, puse în joc de BASF Agricultural Solutions România.

Compania anunță că, la ediția din acest an, vor fi desemnate și cele mai populare trei vinuri, din cele 36 finaliste, care vor fi jurizate de Cabral Ibacka, Vlad Petreanu, Alex Dona, Cristian China Birta, Andra Nistor, aceștia fiind special instruiți pentru a realiza o degustare ca la carte.

Concursul național „Povești cu vinuri românești” este dedicat viticultorilor mici și mijlocii din toată țara, cu suprafețe cultivate sub 100 de hectare, sprijinindu-i în promovarea brandurilor și în vânzarea vinurilor. Competiția se desfășoară în patru faze, organizate în marile regiuni viticole ale țării, urmate de marea finală națională. Dincolo de concursul dedicat vinurilor locale, BASF Agricutural Solutions România lansează și o competiție dedicată etichetelor de pe sticlele de vin. Acest concurs se desfășoară pe două paliere. Pe de o parte, fanii paginii de Facebook a companiei votează cea mai atractivă etichetă, iar pe de altă parte, un juriu alcătuit din specialiști în domeniul advertisingului alege eticheta creativă, eticheta cu cel mai frumos design și cu cele mai mari șanse de a avea succes pe piață.

Mai multe despre ediția 2022 a concursului și vinurile câștigătoare din Moldova, Oltenia, Muntenia și Dobrogea, aici: https://revistafermierului.ro/romania-viticola/item/5311-povesti-cu-vinuri-romanesti-concursul-basf-si-a-desemnat-castigatorii-din-moldova-oltenia-muntenia-si-dobrogea.html

 

Banat și Transilvania, vinurile și etichetele premiate

 

Vinuri albe

  • Crama Zaig - Sauvignon Blanc, sec, 2021

  • Crama Pivnița Savu - Sauvignon Blanc, sec, 2021

  • Fort Silvan - Fetească Regală, sec, 2021

Vinuri roze

  • Miniș Winery - Merlot, sec, 2021

  • Crama Tarr - Cabernet Sauvignon, 2021

  • Cooperativa Vinart Aiud - Cabernet Sauvignon, sec, 2021

Vinuri roșii

  • Crama Daiconi - Merlot, sec, 2018

  • Crama Aramic - Cabernet Sauvignon + Merlot + Fetească Neagră, sec, 2019

  • Crama Milo - Cabernet Sauvignon barrique, sec 2018

 

Premiul „Cea mai frumoasă etichetă” din regiunea Banatului și Transilvaniei a ajuns la Crama Pivnița Savu, iar „Cea mai creativă etichetă” a fost desemnată „Urme”, gamă de vinuri produsă de Familia Darabont.

pivnita savu feteasca regala 1540x866

familia darabont urme 1540x866

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în România Viticolă

Pe 17 februarie 2022 s-a desfășurat a șasea ediție a Concursului Național Vin Bag-in-Box, eveniment organizat de compania Azoc-Star - partener oficial unic și exclusiv pentru Europa de Est (Bulgaria, Georgia, Moldova și România) al Diviziei Smurfit Kappa Bag-in-Box, cu sediul central în localitatea Epernay din Franța. De punctat că, sistemul Bag-in-Box (BIB) oferă produselor alimentare o creștere a duratei de consum de până la câteva săptămâni de la deschidere.

bib2

La ediția din acest an au fost înscrise în concursul de vin ambalat la Bag-in-Box 165 de vinuri, dintre care albe 75, roze 41, roșii 49.

Juriul 1 a degustat toate cele 165 de vinuri, astfel stabilindu-se câștigătorii trofeelor „Cel mai bun vin Bag-in-Box 2022”. Primele vinuri primesc trofee cu aur. Juriul 1 a fost compus din oenologi, membri ADAR, profesori universitari, somelieri, bloggeri, vloggeri, jurnaliști și comercianți de vin. Juriul a avut patru comisii, cu următorii președinți: Comisia 1: Cătălin Păduraru; Comisia 2: Arina Antoce; Comisia 3: Marian Timofti; Comisia 4: Sergiu Nedelea. Cei patru președinți de comisii, împreună cu președintele concursului – Cătălin Costiniuc - au evaluat împreună toate vinurile câștigătoare pe fiecare comisie și astfel au decis câștigătorii trofeelor „Vinul președintelui”, care înseamnă medalii de aur pentru un vin alb, un vin roze și unul roșu.

După-amiaza s-a întrunit Juriul 2, format din comercianți, iubitori și pasionați de vin. Juriul 2 a degustat vinurile câștigătoare a distincției „Cel mai bun vin Bag-in-Box 2022”. Această evaluare a condus la câștigătorii trofeelor „Cel mai popular vin Bag-in-Box 2022” (un vin alb, un vin roze și un vin roșu). Aceste trofee sunt cu aur.

Președintele concursului, Cătălin Costiniuc va selecta minimum zece vinuri câștigătoare, care vor fi înscrise la Concours International Wine In Box (Franța, Toulouse, 29 martie 2022). Totodată, va selecta peste 20 vinuri câștigătoare, pe care le va înscrie la VINARIUM – IWCB (București, 26-29 mai 2022), iar „Vinurile președintelui” vor fi calificate la Concours International Wine In Box (Franța, Toulouse, 29 martie 2022) și la VINARIUM – IWCB (București, 26-29 mai 2022), dacă vor întruni condițiile organizatorilor. Cătălin Păduraru, CEO VINARIUM – IWCB, va selecta trei vinuri, despre care va face o recenzie în Ziarul Financiar, la rubrica «Ce vinuri bem în acest week-end».

Concursul a avut loc în Bucureşti, la restaurantul La Mama – Muzeul Național al Țăranului Român.

albe

roze

rosii

Vinurile medaliate primesc distincții autoadezive care se pot aplica pe exteriorul cutiilor, pentru evidențierea lor. „Această metodă validează vinurile declarate câștigătoare în cadrul concursului și ajută comercianții și consumatorii în alegerea vinului românesc de calitate superioară ambalat în Bag-in-Box. Obiectivul principal al concursului este acela de a sprijini consumatorii de vin ambalat la Bag-in-Box atunci când doresc să aleagă un vin certificat în mod obiectiv de specialiști din lumea vinului și degustători recunoscuți, din România, precum și de promovare pe piața europeană a vinurilor românești ambalate în Bag-in-Box”, precizează Cătălin Costiniuc.

Potrivit reprezentantului Smurfit Kappa Bag-in-Box, creșterea consumului de vin ambalat la Bag-in-Box este constantă și semnificativă, în special în ultimii doi ani, când restaurantele nu au funcționat la capacitatea maximă. „De când organizăm acest concurs, din 2017, apreciem îmbunătățirea continuă a calității vinului astfel ambalat”, arată Cătălin Costiniuc, președintele concursului.

Concursul Național Vin Bag-in-Box beneficiază de sprijinul companiei franceze Smurfit Kappa Bag-in-Box, a filialei italiene Smurfit Kappa Bag-in-Box Vitop și este organizat după modelul celui mai mare concurs de vinuri de profil din lume – Concours International Wine In Box din Franța.

Divizia Smurfit Kappa Bag-in-Box deține nouă fabrici în toată lumea, este liderul european pentru soluții Bag-in-Box, iar robinetul său Vitop este numărul unu mondial pentru pungile Bag-in-Box. Ambalajul Bag-in-Box este ideal nu doar pentru vin, ci pentru toate produsele lichide sau semi-lichide, existând capacități de la 1,5 litri până la 1.000 litri.

Abonamente Revista Fermierului, ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Eveniment

Pe 17 februarie 2022 are loc a șasea ediție a Concursului Național Vin Bag-in-Box, eveniment organizat de compania Azoc-Star - partener oficial unic și exclusiv pentru Europa de Est (Bulgaria, Georgia, Moldova și România) al Diviziei Smurfit Kappa Bag-in-Box, cu sediul central în localitatea Epernay din Franța. De punctat că, sistemul Bag-in-Box oferă produselor alimentare o creștere a duratei de consum de până la câteva săptămâni de la deschidere.

bib

Potrivit reprezentantului Smurfit Kappa Bag-in-Box, Cătălin Costiniuc, la ediția din 2022 a concursului de vin ambalat la Bag-in-Box sunt așteptate peste 150 de probe. „Creșterea consumului de vin ambalat la Bag-in-Box este constantă și semnificativă, în special în ultimii doi ani, când restaurantele nu au funcționat la capacitatea maximă. De când organizăm acest concurs, din 2017, apreciem îmbunătățirea continuă a calității vinului astfel ambalat”, precizează Cătălin Costiniuc, președintele concursului.

Vinurile care vor fi medaliate vor primi distincții autoadezive ce se pot aplica pe exteriorul cutiilor, pentru evidențierea lor. „Această metodă validează vinurile declarate câștigătoare în cadrul concursului și ajută comercianții și consumatorii în alegerea vinului românesc de calitate superioară ambalat în Bag-in-Box. Obiectivul principal al concursului este acela de a sprijini consumatorii de vin ambalat la Bag-in-Box atunci când doresc să aleagă un vin certificat în mod obiectiv de specialiști din lumea vinului și degustători recunoscuți, din România, precum și de promovare pe piața europeană a vinurilor românești ambalate în Bag-in-Box”, arată Cătălin Costiniuc.

Concursul Național Vin Bag-in-Box beneficiază de sprijinul companiei franceze Smurfit Kappa Bag-in-Box, a filialei italiene Smurfit Kappa Bag-in-Box Vitop și este organizat după modelul celui mai mare concurs de vinuri de profil din lume – Concours International Wine In Box din Franța.

În urma evaluărilor la Concursul Național Vin Bag-in-Box, organizatorul va oferi minimum 33 de diplome (distincții), în funcţie de cel mai mare punctaj atribuit de juriu. Dintre acestea, va selecta minimum zece vinuri și le va înscrie la „Concours International Wine In Box”, Toulouse, Franța, care va avea loc pe 29 martie 2022.

De asemenea, tot ca o recompensă pentru obținerea unui punctaj mare la concurs, organizatorul va înscrie vinuri care au primit distincții la „International Wine Contest Bucharest - VINARIUM”, care va avea loc în perioada 26-29 mai 2022.

Pentru cramele din România, participarea la competiții internaționale este o modalitate de creștere a vizibilității la nivel mondial. „Suntem mândri de faptul că în anii precedenți, atât în 2017, 2018, 2019, 2020 cât și în 2021, au fost producători români declarați câștigători la concursul internațional din Franța”, punctează Cătălin Costiniuc.

costiniuc

În cadrul Concursului Național Vin Bag-in-Box 2022 vor fi două jurii.

Juriul 1, format din oenologi, membri ADAR, certificați WSET, somelieri, bloggeri, jurnaliști, producători și comercianți de vin, va desemna câștigatorii distincției „Cel mai bun vin ambalat în Bag-in-Box” și Cel mai bun vin ambalat în Bag-in-Box – Medalia de Aur”.

Juriul 2, constituit din consumatori și pasionați de vin, va desemna câștigatorii distincției „Cel mai popular vin ambalat în Bag-in-Box”.

La această a șasea ediție, președintele concursului va desemna câștigatorii distincției „Vinul Președintelui”.

Concursul are loc în Bucureşti, la restaurantul La Mama – Muzeul Național al Țăranului Român.
Divizia Smurfit Kappa Bag-in-Box deține nouă fabrici în toată lumea, este liderul european pentru soluții Bag-in-Box, iar robinetul său Vitop este numărul unu mondial pentru pungile Bag-in-Box. Ambalajul Bag-in-Box este ideal nu doar pentru vin, ci pentru toate produsele lichide sau semi-lichide, existând capacități de la 1,5 litri până la 1.000 litri.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în România Viticolă

De ce „X”? Simplu, la momentul scrierii acestor rânduri încă nu cunosc numele noului ministru... aș putea continua și cu o butadă. Anume că miniștrii au fost cam toți X. Cu puține excepții (și doar secvențial), numele lor a contat pentru vinul românesc. Ar fi însă o adresare oarecum glumeață, iar eu, unul, m-am săturat de „glumele” ultimelor trei decenii. Așa că...

Domnule Ministru X,

Este posibil ca, fiind proaspăt numit în post, să mai aveți curiozitatea de a citi gânduri ale românilor exprimate prin intermediul presei. Pentru că, după cum am observat timp de un sfert de veac, după „instalare” (la cel mult două luni după), un fenomen neelucidat (vreo bacterie fără schemă de anihilare sau vreun virus fără vaccin – microorganisme care sălășluiesc în pereții ministerului) face ministrul „imun” la glasul societății. Mai mult, i se declanșează misterioase activități neurocerebrale într-un sens pe care ministrul îl va numi „înțelegere” (deseori însoțit de atributul „superioară”). În acest punct, ministrul constată că noi, cei care producem, cei care aducem plusvaloare societății, nu înțelegem nimic, în timp ce dumnealui cunoaște și înțelege totul.

Această situație, o veritabilă amintire din viitor sau proiecţie din trecut, verificată timp de aproape 30 de ani, mă obligă la a vă scrie acum. Nu știu ce planuri aveți în marea agricultură. Sper să aveți succes și să creați cadrul pentru saltul la cât mai multe produse prelucrate, cu origine definită. Intersectez cu atenția Dvs. afirmația că vinul românesc este deja în acești parametri – valoare adăugată mare și identitate conturată clar.

Cu toate acestea, ministerul nu are o structură care să se ocupe de problemele reale de strategie, imagine, piață și consum. Ca atare, aceste probleme nu pot fi identificate, inventariate, înțelese și rezolvate de către minister (sau, măcar, cu ajutorul ministerului). Poziția reflex-defensivă „mi s-a comunicat” că directorul / biroul / departamentul / oficiul Y se ocupă” nu (vă) folosește la nimic. Vi se va șopti că există resursa administrativă și umană care să rezolve aceste lucruri. Nu vă pot cere să nu vă credeți subalternii. Sugerez doar să îi chestionați câte proiecte cu rezultate măsurate (accentuez importanța măsurării îndeplinirii obiectivelor) au fost duse la bun sfârșit. Şi care este beneficiul receptat în industrie. Care sunt părerile specialiştilor? Care este saltul în piaţă (internă/externă)? Într-un tabel cu două coloane facem o comparație cu ceea ce se întâmplă în organizațiile non-profit și private, respectiv în structurile administraţiei. Dacă ne dorim cu adevărat să desfacem nodul gordian, mai punem şi bugetele folosite de ambele categorii. Mai clar spus, încercăm să credem că veți vedea imaginea de ansamblu recurgând la un raport obiectiv.

Nu mă plasez în gruparea celor care fac procese de intenţie. Nu sunt într-o competiţie cu politicienii sau cu cei din administraţie.

Formulez însă cât se poate de clar: vinul românesc are nevoie de sprijin pentru a deveni produsul care să contribuie la bunăstarea materială şi culturală a întregii naţiuni, aşa cum se întâmplă în toate cele cinci ţări aflate înaintea noastră în topul european.

Dacă vi se spune că „s-a făcut şi s-a dres” – poate fi adevărat doar pentru componenta agricolă şi/sau tehnologică.

Pentru brandingul naţional vini-viticol, pentru poziţia în preferinţele consumatorului, pentru cultura vinului, cu excepţia unor gafe internaţionale, nu s-a făcut nimic.

Ca atare, cine vă va spune că „e bine” n-o va face din neştiinţă, ci din rea-credință.

Aceste rânduri vă sunt adresate spre... „ştiinţă”.

P.S.: dacă vă manifestaţi interesul, vă pot pune la dispoziţie activitatea Institutului Vinului. Nu vă fac o culpă pentru că nu ştiaţi de existenţa lui. E o situaţie reparabilă.

Articol scris de: CĂTĂLIN PĂDURARU - WINE AMBASSADOR, CEO VINARIUM-IWCB

Publicat în Revista Fermierului, ediția print - decembrie 2021
Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Publicat în Paharul cu... visuri

Pe 2 decembrie 2021 s-a tăiat panglica noului concept de la Pivniţele Rhein & CIE Azuga 1892, deținute de The Iconic Estate, parte din Alexandrion Group. Conceptul va ilustra spiritul regal, farmecul şi rafinamentul pe care acest complex îl avea la finalul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. The Iconic Estate este furnizor oficial al Casei Rgale a României pentru vinurile spumante și liniștite.

263554495 4144061315698599 3994677834180025376 n

Istoria, moștenirea culturală, longevitatea, distincția sunt daruri prețioase care trebuie păstrate cu grijă și înțelepciune. Pivniţele Rhein & CIE Azuga 1892 reprezintă locul în care toate aceste elemente se îmbină armonios într-o frumoasă poveste țesută cu măiestrie de-a lungul a aproape 130 de ani, în care se produce fără întrerupere vin spumant prin metoda tradiţională, aceeași prin care se produce șampania.

20211202 114318

Evenimentul organizat imediat după Ziua Națională a României a marcat debutul unui proiect amplu și complex, prin care Alexandrion Group va reda farmecul și eleganţa pe care acest loc îl avea în urmă cu mai bine de un secol. Oaspeţii au degustat noul meniu regal pregătit de Chef Ecaterina Paraschiv, un master chef proprietar al unui restaurant în vogă din Paris, Ibrik. Meniul este o reinterpretare a preparatelor rafinate savurate de Familia Regală a României. Cunoscutul somelier Julia Scavo, noul Brand Ambassador RHEIN EXTRA, a coordonat degustarea, realizând asocieri ȋntre felurile de mâncare și vinurile spumante Rhein Extra. Înainte de a ne așeza la masă am vizitat pivnițele în care se produc vestitele spumante Rhein și micul muzeu în care sunt expuse vechi echipamente de vinificație. Ghid ne-a fost oenologul The Iconic Estate, Lorena Deaconu-Stoian.

263552889 4144062895698441 5869554217328582123 n

263463183 4144059962365401 1171525312775199301 n

263498248 10227473962012826 7379975463900327224 n

263219773 4144064055698325 8166242907867705991 n

 

Regina Margareta, spumantul-omagiu în ediţie limitată

 

„Vom face o călătorie în trecut şi vom reînvia imaginea şi spiritul, eleganţa şi distincţia pe care acest loc le avea în urmă cu aproape 130 de ani. Pivniţele Rhein & CIE Azuga 1892 sunt, poate, unicul loc din Europa în care se produce fară întrerupere vin spumant prin metoda tradițională, de mai bine de un secol. Ne dorim să onorăm memoria fondatorilor Pivnițelor Rhein: Regele Carol I, care a solicitat și încurajat ridicarea acestui loc pe terenul său de la Azuga, și frații Rhein, oameni de afaceri de succes la finalul secolului al XIX-lea - începutul secolului XX, care au construit, dezvoltat și au început producția de vin spumant la Pivnițele Rhein. Totodată, ne dorim să le aducem un omagiu și să le mulțumim tuturor celor care au depus eforturi deosebite și au făcut posibil ca Pivnițele Rhein să rămână deschise și producția să continue fără întrerupere după Primul Război Mondial. În tot acest proces ne bucurăm de susţinerea Casei Regale a României, descendenţii Regelui Carol I, reprezentaţi de Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei”, a spus Nawaf Salameh, președintele și fondatorul Alexandrion Group.

20211202 123847

Nawaf Salameh a punctat că Pivniţele Rhein & CIE Azuga 1892 nu vor mai fi doar un obiectiv turistic, ci un concept unic în România, cu cel mai înalt nivel de calitate. „Vor deveni un obiectiv istoric, pe care oamenii îl vor vizita pentru tradiţia sa în producţia de vinuri spumante, prin metoda tradiţională, cu fermentaţie secundară în sticlă, un proces foarte meticulos şi complex, foarte bine controlat, în care vinul care constituie baza, timpul şi temperatura de fermentare sunt factori esenţiali. Vor face un tur al cramei şi li se va explica cum se produce acest spumant, vor vizita muzeul şi vor savura noul meniu regal, care este o reintrepretare a preparatelor pe care le savura Familia Regală a României. Nu vom mai avea un simplu restaurant aici, ci un concept unic în România, cu cel mai înalt nivel de calitate. În tot acest proces, ne bucurăm de susţinerea Casei Regale a României, descendenţii Regelui Carol I, reprezentaţi de Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei, cărora le mulţumim pentru întregul suport oferit.”

263577095 4144062169031847 7159693360711323146 n

În curând, în semn de preţuire pentru relaţia îndelungată şi solidă pe care producătorul și distribuitorul de băuturi spirtoase și vinuri o are cu Casa Regală a României, va fi lansat spumantul Regina Margareta, care va fi produs la Pivniţele Rhein & CIE Azuga 1892. „Va fi un spumant produs în ediţie limitată. Eu însumi voi coordona comercializarea sa şi voi selecţiona cu mare atenţie locaţiile în care va fi listat şi toate achiziţiile”, a precizat Nawaf Salameh.

 

Vinul românesc promovat în celebra piață Times Square din New York

 

261815998 4136175486487182 5679832479448863103 n

Corneliu Vîlsan, Chief Marketing Officer Alexandrion Group, a ținut să amintească inițiativa Carrefour România care prin vinul românesc i-a adus pe românii care locuiesc ȋn New York împreună în pragul Zilei Naționale a României. Pe 30 noiembrie s-a desfășurat un eveniment de degustare la unul dintre cele mai apreciate restaurante din New York - Avra Madison Estiatorio. Printre vinurile românești din portofoliul The Iconic Estate, degustate la New York, se numără vinul spumant Rhein Extra Magnifique Brut (disponibil exclusiv la Carrefour) și vinurile liniștite Hyperion Fetească Neagră și Hyperion Rosé.

Inițiativa face parte din programul Deschidem Vinul Românesc și are scopul de a celebra Ziua Națională a României ȋncurajându-i pe români să vorbească despre vinul și produsele românești, cu mândrie și bucurie, oriunde s-ar afla. În perioada 24 noiembrie – 4 decembrie, în emblematica piață Times Square vor rula mesaje de promovare a vinului românesc. „Alexandrion Group, cel mai mare producător și exportator de băuturi spirtoase și vinuri din România, cu o rețea de distribuție extinsă în peste 50 de ţări, aflată în continuă expansiune, susține, alături de partenerul său Carrefour, promovarea vinurilor românești premium, în întreaga lume. Ne dorim ca aceste vinuri să fie degustate de cât mai mulți consumatori, care să se bucure de atributele și de calitatea lor excepțională. Vinurile din portofoliul The Iconic Estate, parte a Alexandrion Group, se bucură de aprecierea experților reputați în domeniu, care le evaluează și le plasează pe cele mai înalte poziții la competiții internaţionale prestigioase. Doar anul acesta, Hyperion Fetească Neagră 2016 și Neptunus Shyraz 2016 au obținut Marea Medalie de Aur, cea mai înaltă distincție acordată unui producător, la Concours Mondial de Bruxelles”, a arătat Corneliu Vîlsan.

263673018 4144060345698696 3086866000437597319 n

 

Pivnițele Rhein, încă din 1904 furnizorul oficial al Casei Regale a României

 

20211202 114710

Pivniţele Rhein & CIE Azuga au fost construite în 1892 de Wilhelm Rhein care, la solicitarea Regelui Carol I, a contribuit la dezvoltarea zonei. Calitățile remarcabile ale spumantului Rhein Extra au fost recunoscute încă din 1906, fiind apreciate și astăzi în cele mai prestigioase competiții internaționale. Din punct de vedere istoric, în aceeași perioadă sunt înființate și dezvoltate multe case de șampanie în Franța, Italia și Germania. Puțină lume știe că România este a patra țară din lume în care s-a făcut vin spumant prin fermentare naturală în sticlă (după Franța, Germania, Rusia).

Pivnițele au fost construite la suprafață. Pereții dubli și groși de circa 1,50 metri, cu pernă de aer și climatul specific zonei facilitează crearea condițiilor favorabile pentru producerea vinului spumant fermentat natural în sticlă. Temperatura se menține în mod natural, în perioada de vară nu crește peste 14° C, iar iarna nu scade sub 5° C.

Istoria Pivnițelor Rhein & CIE Azuga 1892 este legată de Casa Regală a României încă din 1904, când a devenit furnizorul oficial, până în acest moment.

Spumantul Rhein Extra a fost prezent în meniul realizat cu ocazia ceremoniei de încoronare a Regelui Ferdinand, la Alba Iulia - 15 octombrie 1922.

20211202 121416

20211202 121424

20211202 121433

20211202 121439

 

Peste 60% din producția anuală de vin merge la export

 

The Iconic Estate este unul dintre cei mai mari producători și exportatori români de vin îmbuteliat, având peste 60% din producția anuală vândută în străinătate. Deține peste 250 de hectare de viță-de-vie în Dealu Mare și alte regiuni viticole. O parte din plantație este irigată prin picurare și este certificată ca organică.

Dealu Mare, situat în regiunea viticolă Dealurile Munteniei, are rădăcini adânci în istoria regiunii, numită „țara vinurilor roșii”. Microclimatul tipic cald, uscat, și toamnele destul de lungi favorizează o coacere lentă și temeinică a strugurilor. Perioada de vegetație este lungă, de 210-240 de zile, cu o umiditate maximă de 55-80%. Solul de aici este presărat cu fosile marine, iar strugurii se bucură de combinația perfectă de zile calde și nopți reci. „Fiecare picătură din vinurile noastre ascunde o poveste nespusă. O poveste plină de eforturi, pasiune și răbdare. O călătorie magnifică de supraviețuire de-a lungul zilelor fierbinți și nopţilor reci, dar și procesul parcurs pentru a livra în mâinile tale un vin unic, aşa cum sunt plăcerile simple ale vieții. Povestea noastră este surprinsă în fiecare sticlă, căci continuă de fiecare dată când o deschideți și împărtășiți un pahar de vin cu familia și prietenii”, afirmă Lorena Deaconu-Stoian, oenologul The Iconic Estate.

263574330 4144063815698349 7242086384847524624 n

Producătorul de vin, care face parte din grupul Alexandrion, deține facilități de producție și depozitare, trei linii de îmbuteliere, depozit cu temperatură controlată și beciuri subterane.

Cele trei crame ale The Iconic Estate sunt la: Tohani, în Dealu Mare, cu o capacitate de procesare de 5.000 de tone și o capacitate de depozitare de 37.900 hl, 500 de baricuri de stejar; Ploiești, unde găsim facilități de producție cu depozitare subterană, o linie de îmbuteliere pentru vinuri liniștite, una pentru vinuri spumante, o linie pentru Bag-in-Box și un depozit de produse finite cu temperatură controlată, cu o capacitate de peste un milion de sticle; și Pivnițele Rhein & CIE Azuga 1892, unde se produc vinurile spumante.

20211202 114635

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în România Viticolă
Miercuri, 03 Noiembrie 2021 14:22

Nepoliticos

Câți români au somnul liniștit? Câți zâmbesc măcar o dată la câteva ore și câți râd zilnic cu poftă? Câți dintre noi privim cu încredere în viitor?... Și câți suntem mulțumiți privind la ce s-a realizat în țară, în ultimii 30 de ani? Iată întrebări pentru un studiu...

Înainte de acest studiu însă, ar mai trebui făcut un altul. Tăios ca o lamă de oțel, rece ca gheața: cât timp și câtă energie din „bugetul” personal am acordat solidarizării cu ideile valoroase? Cât am penalizat oamenii incapabili (sau corupți) din Administrație? Ce preț am pus pe educația reală și, mai ales, unde ne situăm - fiecare dintre noi - pe scara cunoașterii de tip secol XXI și cât am cochetat - iarăși, fiecare dintre noi - cu „nu mă-nvață nimeni cum e mai bine”?!

Pentru sus-puși, semnalarea neajunsurilor a ajuns o banalitate. Greșelile, lipsa de viziune, proasta și reaua-credință - locuri comune.

Din partea societății este o inflație de cereri, de reclamații, de înjurături. Inflația este sâcâitoare și moneda pusă în circulație nu mai are valoare.

Oamenii politici știu asta și nu se mai simt obligați nici măcar să mai răspundă la critici. Ba, mai mult, se folosesc de numărul mare de nemulțumiți. Adică, vezi Doamne, spun ei, „comentatorii” sunt mai mulți decât „făcătorii”. Doar că judecata politicianului nu se intersectează niciodată cu judecata făcătorului. Și de ce ar ține cont de ideile unei categorii care, deși mică, este extrem de divizată?

Chiar angrenați în mecanismul realizărilor de bun augur, confrații noștri care nu au viziune, sunt oportuniști în relația cu oamenii de la putere, care nu suportă concurența, cei care aleg să facă lucrul cel mai ușor, cei care nu acceptă polemica constructiv, cei care nu empatizează cu cercetarea, inovația, cu lucrul prin metode vizionare sunt suficient de mulți. Și ei diminuează forța care ar putea  modula reușit economia și viața socială din România.

Am devenit cu toții niște „politicoși”. Cei cu viziune sunt condescendenți cu cei „fără”, cei „fără” sunt iertători cu oportuniștii și (aproape) cu toții am abandonat atitudinea intransigentă pentru a nu deranja aleșii/numiții/„unșii”.

Personal, nu mă calific pentru a da răspunsuri de ce agricultura românească – în general – se exprimă în atât de puține produse finite cu origine stabilită, trebuind să-i las pe alții mai pregătiți în domeniu, dar pentru felul în care Administrația se îngrijește de vin (cu toate extensiile cunoscute), îmi asum dreptul de a pune și întrebări, de a formula și verdicte.

pan.jidvei

Oenoturismul, sursă de venit pentru regiuni întinse din Europa

Fără a mă plasa în centrul acțiunii, îmi clasific poziția ca observator obiectiv, cu experiență, folosindu-mă doar de două axe: timp și spațiu. Practic, să compar ce au realizat alții (axa spațiu - ne deplasăm în spațiu geografic, în ce direcție dorim) în ultimii 30 de ani (axa timp) și ce am realizat noi.

Această observație nu privește, sub nicio formă, ceea ce construiesc - cu destul succes (mai ales în condițiile date) - proprietarii de crame.

Analiza se referă exclusiv la ceea ce s-ar putea obține dacă vinul, oenoturismul, produsele derivate, cercetarea ar putea fi privite de Guvern ca resursă pentru întreaga societate. Așa cum se întâmplă în multe alte țări.

Sunt convins că ideea de mai sus nu poate fi receptată și agreată în mod automat. Dumneavoastră, în calitate de cititori, nici nu vi se poate reproșa eventuala neîmbrățișare a acestei idei. Ministerelor responsabile însă, da.

Auzi că în Croația, în trei mari orașe, există un festival de vin care se desfășoară în parcurile centrale publice, seară de seară, pe parcursul întregii veri. Spații puse la dispoziție gratuit.

Te uimești că țara vecină, Moldova, își face brandul național prin vin și că „atacă”, cu curaj, cele mai noi tehnologii (AR, VR, video mapping. À propos, felicitări Chateau Vartely!).

Strângi din dinți când vezi țări cu potențial viticol mai mic decât al nostru care sprijină desfășurarea unor concursuri internaționale de import, pentru că știu că le face bine și pentru că ei nu au astfel de competiții autohtone. (Dar noi avem!)

Oenoturismul este sursă de venit pentru regiuni întinse din Europa. Rezultatul obținut vine în urma unui sprijin masiv al guvernelor, măcar prin programe de promovare (lăsăm problema infrastructurii pentru altă dată; ce șansă au cramele din Moldova fără nicio autostradă?!)

Cercetarea este plătită bine. Nu la noi, ci la cei care și-au dorit să transforme, cu mintea câtorva și bunăstarea generală.

Guverne centrale, regionale, municipalități (din țări de pe întreg mapamondul) includ, în programele lor, investiții alături de ONG și structuri private, pentru realizarea de muzee ale vinului, pentru conceperea unor programe educaționale, pentru producții TV, pentru restaurarea unor situri istorice și pentru crearea unor atracții noi, inclusiv în mediul virtual.

La noi, redeschiderea șantierului arheologic Cucuteni ar echivala, pe lângă capitalul adus științelor, un nucleu solid pentru o nouă destinație turistică. (Re)certificarea prezenței vitis vinifera pe acest teritoriu, încă de acum 7.000-8.000 de ani, ar spori brandul vinului românesc către valori inestimabile, iar brandul de țară ar avea, în sfârșit, un postament.

Din păcate, statul român, deși a inventat o grămadă de instituții, nu le-a creat pe cele care ar putea inventaria, prelucra și valorifica astfel de informații.

Nu știu dacă „politicos” vine de la „politică”, dar, pentru lipsa de viziune și pentru dorința evidentă de nonacțiune, statul român mai poate număra, de azi înainte, încă un „nepoliticos”.

Articol scris de: CĂTĂLIN PĂDURARU - WINE AMBASSADOR, CEO VINARIUM-IWCB

Publicat în Revista Fermierului, ediția print - august 2021
Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Publicat în Paharul cu... visuri
Luni, 25 Octombrie 2021 19:26

Viticultura de pe Colinele Dobrogei

Lui Panait Trantu, mai toată lumea îi zice Iota Trantu. E un fel de brand, asociat cu regiunea viticolă Murfatlar. E un specialist apreciat și respectat, dovadă că este și președintele Asociației Profesionale Vitivinicole „Colinele Dobrogei”. Am stat de vorbă despre o grămadă de lucruri foarte interesante, despre irigații, despre conversie, despre eforturile pe care cineva trebuie să le facă dacă merge pe acest drum, despre banii care nu prea sunt, sau sunt, dar nu unde ar trebui, despre lipsa forței de muncă, despre poziția vinului românesc pe piața internațională și câte și mai câte. 

0V5A8624

Iota Trantu este din zonă, dobrogean, din comuna Stejaru, județul Tulcea. Când era copil, nu voia să facă agricultură, a urmat un liceu teoretic cu profil real și apoi s-a pregătit în domeniul industriei alimentare, fiind absolvent de chimie alimentară, la Galați. Doar că, pe vremea aceea, nu prea alegeai ce vrei tu, ți se dădea o repartiție unde aveau ei nevoie. Iar posturile pe care le primeau cei care absolveau domeniul amintit erau în locurile unde se valorificau produsele de origine animală sau vegetală. Așa a ajuns într-o unitate în care se producea vin, care avea în spate și o însemnată suprafață de vie, vreo 2.300 de hectare. Acolo a făcut ceea ce era pregătit să facă, același lucru pe care îl face și acum. Și nu doar că face același lucru, dar și în același loc, la Cernavodă. O dovadă de consecvență, statornicie și optimism. Ultima calitate răzbate din tot ce face și zice. Nu cred că riscăm prea mult să spunem că această regiune vitivinicolă îi datorează parcursul bun de care se bucură în ultima perioadă, pentru că a crezut în potențialul zonei și i-a încurajat și pe alții să treacă peste problemele care apar mereu.

Deschizător de drumuri

Crama sa, care-i și poartă numele, se află pe locul fostei crame a IAS-ului Cernavodă, al cărei director a și fost, o perioadă. Pentru că IAS-ul rămăsese fără nicio suprafață de vie, toate fuseseră retrocedate foștilor proprietari, în 1999 a hotărât să se privatizeze, înființând compania Vinex Murfatlar. A luat în arendă 300 de hectare de vie, devenind unul dintre primii producători privați de vinuri din țară.

Recunoaște că nu și-a dat seama cât urma să fie de greu, dar a mers înainte. „Cea mai grea perioadă a fost prin anii '98-'99, când la toate unitățile mari au dispărut suprafețele, societatea a intrat în lichidare, dar am avut noroc că îi cunoșteam pe foștii și noii proprietari, care au fost de acord să le iau eu să le lucrez. Am fost nevoit, ca urmare a situației create, nu era nimeni care să dorească să facă lucrul ăsta. Eu eram încrezător, dar a fost partea cea mai grea, nu aveam bani. Nu am avut bani să plătesc prima lună de salarii. Noroc că erau niște firme de inputuri, care îmi ofereau și motorina, îmi dădeau și avansuri, cei la care vindeam vinul, aveam și o relație pe export, și cu ajutorul lor am  reușit să depășesc problemele, ba chiar am putut să cumpăr la un moment dat o parte din suprafețele de vie, clădirile...” Acum lucrează doar 200 de hectare de vie, toate, în proprietatea sa, pe care le-a replantat, între 2005 și 2012, prin programele de reconversie, pe care le consideră foarte reușite. „Programul de reconversie a fost un mare ajutor, în sensul că a venit când trebuia. Suprafețele vechi aveau cel puțin 20-30 de ani, iar un ciclu la vie este de 30-35 de ani, maximum 40 de ani, dacă îl exploatezi foarte bine. Cred că s-au replantat undeva la 34.000-35.000 de hectare, asta începând din 2007 până în prezent.”

În ultima vreme nu se prea mai accesează banii ăștia, din cei 48 de milioane de euro pe an, de vreo 5-6 ani nu se mai accesează decât vreo 15-18 milioane pe an, deși loc pentru replantare mai este destul, dar s-au cam epuizat cei care doresc să își înființeze o suprafață de vie. „Noi în România avem comunicate la Comisia europeană 185.000 de hectare de vie. Până acum. Aceste suprafețe care au fost cu vie, ele există în continuare – ce vedeți dumneavoastră pe terase, acolo unde nu se poate cultiva altceva, cereale –, au rămas. Acum sunt împădurite, neîngrijite. Vă spun că aici, în zona Constanței, avem undeva la 6.000 de hectare care nu sunt plantate. Este teren disponibil, numai că trebuie făcute investiții acolo și trebuie dat ceva, stimulați beneficiarii care accesează aceste programe: ajutor și de la primărie, e vorba de drum de acces, de faptul că te-ncurci de niște proprietari care nu se găsesc, și ca să-ți faci o exploatație viticolă trebuie să ai cel puțin 20-25 de hectare parcele de titluri, nu poți să mergi sacadat cu aceste fâșii, trebuie să lucrezi în sistem intensiv. Și găsești proprietari care nu sunt depistați, terenuri care nu sunt atribuite, iar cei câțiva care vor să planteze se încurcă de anumite suprafețe, de intabulări, de cadastre, de tot ce înseamnă...”

Tehnica lucrărilor din vie este învechită

Din păcate, banii ăștia se pierd, iar viticultorii au nevoie de bani pentru tehnologizarea procesului de producție din vie. Ei, organizațiile de producători, chiar au cerut trecerea acestor bani la investițiile din vie. „Nu știu de ce, ni se tot spune că nu prevăd regulamentele, dar nu prea am găsit în regulamente unde să ne interzică să folosim. Noi, până acum, puteam accesa pentru fermele viticole doar pe AFIR, dar acum, după cum bine știți, nu aveam punctaj, deci în ultimii 7-8 ani, cei cu exploatații viticole n-au putut să-și facă investiții în zona fermelor, începând de la tractoare, combine de recoltat și utilaje de lucrare a solului, nu au avut acces. Pur și simplu. Nu știu cum vor fi, acum, noile Ghiduri ale solicitantului pe AFIR pe măsura 4.1 – 4.2, cum vor arăta și ce punctaj va fi acordat, că, vă dați seama, noi am modernizat unitățile de vinificație, dar avem un handicap la plantațiile de vie, pentru că nu avem automatizare, care ne-ar reduce foarte mult forța manuală de lucru, începând de la mașini de tăiat și mașini de recoltat și de stropit. Toți cei care au accesat și-au cumpărat la nivelul anilor 2000 majoritatea utilajelor, sunt deja 10-11 ani, uzate moral, iar atunci mai exista forță de muncă în România, acum suferim la acest capitol.”

trantu

Capitolul forță de muncă este unul destul de grav în toate domeniile de activitate. Nu avea cum să fie altfel în agricultură, iar în horticultură, în mod special, unde rolul acesteia este foarte mare. „Nu prea găsim oameni să vină la recoltat, forța de muncă pe care o folosim este formată din femei între 60 și 65 de ani, doar ele au mai rămas aici, care mai lucrează în câmp, care sunt și foarte ordonate. În rest, nu mai găsim tineret, pentru că pleacă afară, iar cei care rămân nu vor să vină la muncă. Iar ca să lucrezi cum trebuie, îți trebuie cam o persoană pe hectar, începând cu tot fluxul, de la vița-de-vie până la vin, cam acolo ajungem.”

Producem mai scump, vindem mai ieftin

Lipsa forței de muncă, lipsa utilajelor care să suplinească oamenii duc prețul de producție a vinului în sus. Iar acest aspect se pare ca este unul foarte important în decalajul pe care viticultura noastră îl are față de puterile mari din domeniu. Pentru că degeaba ai o calitate competitivă, dacă cheltuiești mai mult ca să o obții. „S-a început această afacere cu vinuri, în zona privată, cam după anul 2000, și pentru că suntem într-o piață concurențială, față de țările cu tradiții noi am fost dezavantajați, pentru că nu am avut terenuri, nu am avut tehnologie, nu am avut bani. Noi suntem, în acești 20 de ani, la scara investițiilor în viticultură, într-o perioadă de început. Cramele din România sunt foarte bine dotate, noi producem vinuri de calitate, dar față de concurență nu avem piață. Piața din România nu este la un nivel la care să poată să absoarbă ce producem noi și atunci e nevoie să ne adresăm și către piețele de afară, iar  pe acestea noi nu avem un nume. Pe piața europeană și americană România nu a fost cunoscută, poate doar cu vinuri foarte ieftine. Or, un produs ca să fie și foarte bun, și ieftin nu prea se poate. Noi avem costurile de producție mai mari decât ei, pentru că ei s-au tehnologizat mult mai rapid decât noi, au acces la fonduri, la împrumuturi cu dobânzi foarte mici.”

Nu se pune doar problema că nu avem acces pe piețele europene, așa-zise consacrate, nouă ne e greu să pătrundem pe orice fel de piață. „Peste tot există o piață, ea trebuie exploatată. Ca să ajungi pe această piață, trebuie să ai turnee de promovare. Noi nu suntem în stare să facem asta, nu avem bugete, nici nu suntem ajutați de instituțiile din țară. Ca să penetrezi într-o țară, nu te duci o singură dată, cu un stand, și gata. Trebuie să lucrezi 3-4 ani, să fie ceva consistent. Trebuie să investești cam 50000 de euro într-o țară pe an. Iar dacă țara respectivă nu mai este atractivă după ce ai investit? Sau te răzgândești între timp. Iar banii europeni pe care i-am putea accesa pentru asta se obțin foarte greu. Am colegi care au încercat și au renunțat. Se derulează foarte greu. Este foarte multă birocrație.”

Pe lângă aceste probleme pe care le ridică potențialul redus de care dispun viticultorii noștri pentru a pătrunde pe alte piețe, se adaugă o discrepanță între proporția cererii de vinuri albe comparativ cu cele roșii. În România piața solicită 70% vinuri albe, în timp ce în vest proporția este inversată. Cum să îți coordonezi producția? Dacă produci pentru piața locală, insiști pe producerea vinurilor albe, dar aceasta nefiind capabilă să absoarbă cantitatea produsă, reorientarea către export se lovește de lipsa cererii de vinuri albe în acea zonă. Cum o dai tot nu e bine. Tradiția consumului este, în opinia lui Iota Trantu, legată de nivelul de trai, de unele cutume. „Nu am avut un cult al vinurilor roșii. Asta este de înțeles, românul încă nu consumă vinuri la restaurant, pentru un vin roșu trebuie să ai un așezământ, trebuie să consumi carne roșie, să stai undeva să fie pregătită, carne condimentată, la noi cel mai mare consum se face la evenimente, sâmbăta, duminica, la o nuntă, la un botez, plus că e obișnuința asta a șprițului, mai ușor de băut.”

Soiurile românești, cele mai cerute

Consideră că este foarte bine pentru România că s-au plantat foarte multe soiuri românești. „La un moment dat se cam pierduseră, acum vreo 20 de ani. Feteasca neagră, la noi a fost pus în plantație prin anii ’85-’86, până atunci erau suprafețe mici, dar după acești ani s-au plantat suprafețe întinse în podgoria Murfatlar. Acum sunt foarte multe suprafețe cu Fetească albă, Fetească regală, Tămâioasă românească, Fetească neagră, Băbească neagră. Soiuri de care chiar și noi am fost surprinși de ce calitate au. Bineînțeles că au apărut și metode noi de vinificație, utilaje, și le-am scos în valoare, nu că n-ar fi fost ele bune.”

Știm cu toții că sunt regiuni viticole în care predomină ori soiurile albe, ori cele roșii. Iota Trantu ne-a explicat că asta nu vine ca urmare a impunerii din partea vreunei autorități. „Sunt stabilite niște soiuri care sunt potrivite cu zona, foarte multe variante, din care fiecare, după istoricul zonei, cu experiența sa, în baza cunoștințelor pe care le are, își plantează ce soi dorește, în proporția, de alb, de roșu, pe care o consideră potrivită.”

L-am rugat să comenteze acest trend, care se manifestă de vreo 10-15 ani pe piața mondială, de a consuma vinuri tinere, în special albe și roze. A zis că pe de o parte sunt puse în valoare prospețimea, cu aromele de flori proaspete de câmp, dar că ar putea să fie și raționamentul producătorului, care zice „de ce să mai ținem la învechit, atâția ani, și vinul alb, și să nu-l vindem mai repede?”. Despre vinurile roșii zice că se pretează la învechire, „ele trebuie să mai stea, cel puțin un an, prin butoi, apoi să mai stea și prin vinotecă și la sticlă, putând fi consumate mai târziu, peste  doi, trei, cinci ani. Dar asta înseamnă o blocare a unor valori în sticlă și trebuie să și suporți. De aceea e binevenit acest mix prin care consumăm vinurile albe și roze proaspete, ușoare, savuroase, pe care să le bei de plăcere, și vinurile albe care trebuie «împrietenite», să rămână la învechit”. 

Viticultura, cea mai afectată de pandemie

Evident că și pandemia și-a pus amprenta. Mai mult decât asupra altor agricultori. Și nu în zona de producție, ci în cea a vânzărilor, care au fost undeva la 20-30%, față de anul trecut, cel puțin așa susține gazda noastră, care vede și un aspect pozitiv, creșterea vânzărilor pe online, dar asta în condițiile în care acestea erau aproape inexistente. „În România, 90% din consumatori consuma doar la evenimente. A crescut pe piața de online, dar până acum doi ani noi nu prea vindeam mai nimic pe online. E un lucru bun acesta că a crescut, dar nu se acoperă pierderile, pentru că românul nu consumă vin acasă, foarte mult, era obișnuit la petreceri, la evenimente, nu s-a mai ieșit la restaurant, de exemplu, anul trecut, vă spun sincer, pentru cei care lucrează pentru HoReCa, pe produsele premium, vânzările au fost la 50-60% față de 2019. Se vorbește despre un ajutor de 500 de euro pe hectar, o sumă care, zicem noi, nu este suficientă, având în vedere că lucrările pe hectar ajung undeva la 3000-3500 de euro pe fiecare an, 500 de euro însemnând undeva la 15%, foarte puțin.”

trantu roze

O soluție ar fi distilarea vinului care, nefiind vândut, se deteriorează. Dar nu prea sunt distilerii în România. „Producătorii nu vor să se autorizeze pentru distilerie pentru că e birocrația foarte mare. În România nu sunt decât doi-trei producători de țuică autorizați. Restul sunt producători de produse tradiționale și sunt mici care nu apar pe piață, nu se văd sau sunt pe piața nefiscalizată. În celelalte țări, Spania, Italia, Franța, chiar și vecinii noștri bulgari, cam toți producătorii de vin au și distilerie pentru vinars.”

Irigațiile, eterna poveste

O temă extrem de importantă, care și-a pus, și asupra viticultorilor, amprenta foarte puternic, a fost seceta, chiar extremă în Dobrogea. Cultura viței-de-vie, în ciuda prejudecății că seceta ar favoriza o calitate înaltă a vinului obținut, nu este posibilă fără apă. Relația dintre calitate și precipitații este legată de cantitatea acestora, care nu este de dorit a fi prea mare. „Trebuie apă la vie, altfel mor plantele, ca să o înlocuiești îți mai trebuie trei, patru ani, dacă la cultura mare pierzi producția pe anul respectiv, aici pierzi o perioadă de patru, cinci ani, cu cheltuieli foarte mari.”

Iar dacă vorbim despre secetă, vorbim despre irigații. Care nu prea sunt. Iota Trantu s-a îngrijit și de asta, chiar dacă a fost nevoit să plătească mai mult decât face. „Eu sunt primul care a făcut irigații prin picurare în 2008, în vie, în România. Și nu am luat apă nici din canal, nici din Dunăre, am luat apă de la uzina de apă a orașului, la un preț mai mare, dar aveam nevoie. Deși aveam la îndemână aceste surse, nu am putut la vremea respectivă să iau de acolo. Plătesc cu un leu metrul cub, pentru vie nu e chiar scump pentru că nu e nevoie de foarte multă apă, fiind și sistemul de picurare... am nevoie undeva la 70-80 de litri pe metrul pătrat pe an, împărțite pe trei, patru luni, totuși e scumpă apa, în condițiile în care stăm între Dunăre și Canal la câteva sute de metri.”

Alături de el sunt toți cei din zonă. „Noi suntem un caz fericit la Cernavodă, această organizație de udători irigăm toată suprafața de vie pe teritoriul administrativ al localității Cernavodă și sunt undeva la vreo 700 de hectare. Noi irigăm aici cam de 12 ani, față de ceilalți colegi ai noștri din Dobrogea care, cu toate că sunt riverani Dunării sau Canalului, nu au reușit.”

Nu au reușit pentru că nici nu este foarte ușor, chiar dacă sunt fonduri ce pot fi accesate. Fonduri sunt, dar sunt și piedici, uneori de netrecut. Cea mai complicată situație provine din situația de fapt din România, unde pământul este foarte fărâmițat, sunt foarte mulți proprietari, pe mulți nu-i mai știe nimeni, sunt succesiuni nefăcute, iar unii dintre proprietari sunt și de rea-credință. „În lege scrie că trebuie să ai acordul proprietarului, acord notarial, or, unii proprietari nici nu sunt cunoscuți, pe alții nu-i găsești, nu au terenurile intabulate, chiar dacă-l găsești pe proprietar, trebuie să fie terenul intabulat, or, noi știm că în România nici jumătate din terenuri nu sunt intabulate, și te lovești de un proprietar care are o fâșie de 50 m și nu poți să treci conducta. Atunci te lovești pe o organizație mare, cu 5000-6000 de hectare, de un singur proprietar unde nu poți să traversezi și nu se asigură aceste irigații.”

Iota Trantu zice că ar fi și soluții care ar putea fi luate în considerare: „Irigațiile se fac primăvara-vara, nu se fac iarna, și s-ar putea folosi conducte care se pot pune suprateran, deci să nu intri pe proprietatea aceluia sau, chiar dacă ai intra, cu acordul primăriei poți să treci aerian o fâșie de pământ, după aceea s-o muți de acolo, să fie flexibilă”.

O altă problemă de care s-au lovit cei din zona lor este faptul că ANIF-ul nu pompează apă la stațiile de bază. Trebuie să ai o sursă de apă independentă, adică o sursă de apă curgătoare, un lac sau foraje independente. „Cred că ar trebui să regândească guvernanții noștri modul de atribuire a acestor proiecte, și acolo unde nu se poate face prin ANIF, ar trebui să lase producătorii sau cumva să gândească împreună cu autoritățile locale, cu primăriile, pentru că toate localitățile care sunt riverane Dunării și Canalului, până la distanțe de 5-6-7 km, se pot alimenta direct de acolo, ba se poate lua apă și din niște lacuri, Tașaul, Razelm. Acum sunt tehnologii, sunt stații de pompare plutitoare, care nu afectează integritatea malului sau a digului din zona respectivă, și se pot amenaja într-un timp foarte scurt, fără a fi nevoie să refaci această structură mare a ANIF-ului, care durează foarte mult. De 30 de ani, n-au reușit mai nimic și tot ce era s-a distrus. Cred că ar trebui să lase puțin mână liberă sau să acceseze împreună, într-o asociere cu autoritățile locale, cu primăriile, aceste fonduri.”

Consideră că dacă n-ar fi foarte multă birocrație cu mulțimea de aprobări și autorizații, programele de finanțare ar fi foarte bune. „Pentru vie sunt alocați 4000 de euro pe hectar, asta însemnând 75% din investiția necesară în realizarea unui hectar de vie. Nu știu anul ăsta, că am înțeles că s-au scumpit foarte mult toate pompele și conductele pe bază de plastic și inox, este o situație pe plan mondial, s-au dublat prețurile, aud că se și triplează.”

El a implementat recent un program de irigare prin picurare, de altfel foarte dificil și costisitor. „Ca să faci un sistem de irigații prin picurare sunt necesari cam 6000 de euro pe hectar, din care 4000 de euro îi poți lua prin programul de reconversie. Eu aici, pentru 35 de hectare, am îngropat 7 km de conductă principală și vreo 150 km de tub de picurare. Numai să-l întinzi, vă dați seama ce înseamnă.”

Spune că programele pentru susținerea irigațiilor prin picurare, prin APIA, sunt greoaie. „Sunt bani, dar foarte mulți renunță din cauza birocrației, accesează, dar renunță pe parcurs. Ar trebui avute discuții la nivel de minister, să se facă mai accesibil. Această măsură e de vreo doi ani, s-a amânat vreun an și jumătate pentru cei care voiau să pună conducta îngropată, s-a stat pentru ca să schimbe ordinul. Acum sunt mai mulți solicitanți, în cadrul asociației noastre, Colinele Dobrogei, sunt șase care au depus dosare.”

Nici mare, nici mic

Din păcate unitățile mai mici, de câteva hectare, nu sunt prea eficiente economic. Pe de o parte, nu au posibilitatea să construiască o cramă, numai autorizațiile și i-ar copleși, pe de altă parte, dacă reușesc să obțină vinul, vinificat într-o cramă din apropiere, cantitatea obținută nu e nici mică, să o consume singur, dar nici mare să o poată vinde eficient. Marketingul presupune cheltuieli care sunt la fel de mari ca și în cazul în care ai vinde mai mult. Doar un preț foarte mare obținut ar face eficientă o astfel de plantație. Dar cine poate vinde la prețuri foarte mari în România? Gazda noastră a observat că există în asociația pe care o conduce o dilemă printre cei aflați într-o astfel de situație. „Pentru a face un business din treaba asta trebuie să îți mărești suprafața, să treci de 15-20 de hectare, sau lucrezi doar ca hobby, sub un hectar, pentru consumul propriu, iar cei cu patru, cinci, șase hectare, sunt într-o dilemă în momentul acesta dacă să își mărească suprafața sau să o micșoreze.” 

De altfel, în sectorul vitivinicol nu este sprijinită producția în vreun fel, „la noi subvenția este foarte mică, raportată la costurile de producție, adică undeva la 3-5% din costuri pe un an, e doar subvenția pe suprafață, 140 sau 150 de euro pe hectar, în condițiile în care costurile la vie sunt undeva la 2500, 3000 de euro pe hectar, într-un an”.

Specialistul face diferența

Cheltuielile pe care le faci pentru a produce un vin de calitate nu sunt doar în direcția unei tehnologii înalte, ci și în specialiști. „Toți cei care au investit în tehnologie a trebuit să își ia și un specialist care să se priceapă, pentru că vinurile nu se fac singure. Noi am avut o școală bună de oenologi, venită din producție, de la marile unități care s-au desființat între timp, sau școliți afară, iar pe lângă aceștia sunt oenologi veniți de afară, de la care am învățat să fim în trendul actual. Sunt și niște oenologi, Flying Winemakers se numesc, care vinifică în primăvară în emisfera sudică și vin în toamnă în emisfera nordică, care au acumulat experiență și se pricep foarte bine la treaba asta. A trebuit să facem și noi aceste angajări de personal, pentru că e bine să vezi ce este nou, fiecare vine dintr-o altă parte, aduce ceva nou, un lucru pe care nu l-ai știut. Apar de la an la an noi metode de vinificație de fermentare, de păstrare de arome, o altă calitate și trebuie să fii în același trend cu lumea nouă din industria vinului. Vinificatorii de la noi s-au specializat și ei și trebuie să caute cea mai potrivită metodă pentru materialul din zona lor. O metodă de vinificație poate fi bună într-un loc, iar în altă zonă, cu un strugure cu alte caracteristici, nu este potrivită.”

Arta culinară, o atracție turistică

Fire optimistă, vede o posibilă creștere a turismului oenologic, „mai ales după această perioadă de pandemie, când lumea a văzut ce înseamnă să stai închis în casă, să vedem în asta o parte bună a acestei pandemii”.

0V5A8684

Crede în potențialul turistic al zonei dobrogene, mai ales din perspectiva unor atracții culinare. „Dobrogea este o zonă bogată în ceea ce privește arta culinară, avem o diversitate mare de etnii și toți au un aport la această bogăție, sunt aici 18 etnii, rar poți găsi undeva acest amalgam. Sunt în lucru foarte multe crame, câteva finalizate, pe partea de turism, și în zona aceasta a Dobrogei peste doi, trei ani vor fi probabil 15 unități de vinificație care pot primi turiști și să le prezinte și partea culinară, asortată cu vinurile pe care le producem.” Există și un of: „Problema este partea de infrastructură, șoselele. Autostrada trece pe aici, dar dacă cobori din ea, s-a terminat.”

Iota Trantu este și președintele Asociației Profesionale Vitivinicole „Colinele Dobrogei”, în care sunt înscriși 68 de cultivatori de viță-de-vie, mici și mari – cel mai mare are 700 de hectare, cei mai mici au câte 3-4 hectare –, acoperind împreună o suprafață de 3.800 de hectare. 90% din suprafață este ocupată cu vii tinere, de maximum 12 ani. Toți cei care activează în asociație produc și vinuri, chiar dacă nu au toți capacități de vinificație, doar vreo 20 au așa ceva, dar acelea sunt noi și dotate, fapt care îi face să aibă o calitate constant bună. „Vinurile din Dobrogea au fost un reviriment pe piața din România. Peste tot în țară, pe unde mergem, toți sunt interesați de vinurile dobrogene. Mergem cu conceptul de «vinuri dobrogene» oriunde, pe la toate degustările, pe la toate festivalurile de vin. Suntem asociați, mergem împreună și e mai bine, că suntem mai mulți, pentru că lumea vede. Noi nu ne considerăm concurenți unul cu celălalt, pentru că suntem din aceeași zonă și trebuie ca toți să avem vinuri de calitate și toți să mergem cu aceeași politică. Am observat că de vreo doi, trei ani și consumatorul a început să perceapă această calitate a vinurilor dobrogene, mai ales că aici avem litoralul și Delta Dunării și vin turiști din toată țara, și când ajung aici sunt interesați să consume vinuri dobrogene.”

Așa cum vă spuneam în deschiderea articolului de față, Iota Trantu este un lider de opinie, credem că nu doar pentru cei din regiune sau din asociația pe care o conduce, ci și pentru oricine îl cunoaște. Conștient de greutăți sau nu, are puterea de a se lupta cu ele și de a le învinge. Sperăm ca și pentru cititorii noștri să fie un model de urmat.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - iulie 2021

Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Foto: Crama Trantu

Publicat în România Viticolă

În zilele de 30 și 31 octombrie 2021, la Domeniul Manasia are loc evenimentul „Roadele Toamnei”, ajuns la cea de-a șaptea ediție. Grupurile de Acțiune Locală Danubius Ialomița – Brăila și Naparis sunt implicate încă de la început în organizarea evenimentului de la vestitul conac din județul Ialomița, aflat la 50 km de București. Domeniul Manasia este o bijuterie de patrimoniu unică în peisajul Bărăganului, inclusă în Ansamblul Conacului Hagianoff. Domeniul include conacul boieresc, parcul de două hectare și crama de sub conac, monumente înnobilate de istoricul aristocratic al moșiei.

De șapte ani, în fiecare toamnă la Domeniul Manasia sunt sărbătorite belșugul pământului, obiceiurile culinare și tradițiile locale. Evenimentul „Roadele Toamnei” reunește anul acesta mici producători din Bărăgan, în cadrul Farmer’s Market, un târg în aer liber care promovează micile afaceri locale, vizitatorii putând cumpăra produsele expuse.

În jur de 20 de mici producători locali vor aduce la conac legume (roșii, ardei capia „urechi de elefant”, broccoli, fenicul, castraveți sau pepenași pentru murături sau vinete pufoase), fructe de sezon (mere, gutui sau căpșuni celebre), brânzeturi de fermă sau miere, toate produse ecologic în Bărăgan. De asemenea, cei care trec pragul Domeniului Manasia vor descoperi covoare țesute tradițional la război, accesorii handmade, produse pe bază de lavandă sau chiar vor putea pleca acasă cu o tuie de pepinieră. Preparatele culinare ale Domeniului Manasia vor fi și ele prezente la târg în ziua de sâmbătă – 30 octombrie, sau vor putea fi savurate în cadrul dejunului de duminică – 31 octombrie. Dintre producătorii locali prezenți la conac, amintim: Anaeli Atelier de Cofetărie (Urziceni); Cristea Valentin (Roșiori); Ferma Baciu; Ionuț Drăgan; Las Căpșuni (Fierbinții de jos); Lavandă Ialomița (Scînteia); Lucian Dumitru (Dridu); Lungu Costin; Maria Stancu (Urziceni); Mirelaxa (Luciu); Roxana Roșculeț (Jilavele); Rural Creativ (Giurgeni); Toma Cătălin; Tuia Bărboșelul (Jilavele); Vichi Berbec etc.

În cele două zile în care se sărbătoresc roadele toamnei, oaspeții Domeniului Manasia vor avea parte și de un program artisitc susținut de Ansamblul Doina Bărăganului și Corala„Sfântul Mare Mucenic Mina” aProtopopiatului Slobozia.

Pentru doritori, se organizează un tur ghidat al conacului și cramei subterane.

Vă invităm, împreună cu organizatorii, să descoperiți rezultatele muncii unor oameni pasionați, să savurați preparate tradiționale de sezon, să vă bucurați de folclor popular și povești aristocrate, la „Roadele Toamnei” de la Domeniul Manasia. Pentru toate detaliile, accesați link-ul: https://domeniulmanasia.ro/roadele-toamnei-editia-7/

Foto: Domeniul Manasia

Publicat în Eveniment

Făinarea este una dintre bolile viței-de-vie cu efecte extrem de grave. E provocată de ciuperca numită Uncinula necator, care poate provoca valuri de infecții pe toate organele verzi ale plantei.

Ce trebuie să faci ca să-ți dai seama că strugurii au fost infectați de ciuperca Uncinula necator

Făinarea strugurilor se poate identifica relativ ușor. Boabele afectate par a fi „pudrate” de făină, de unde și denumirea bolii. Ele sunt învăluite de o pâslă de culoare alb-cenușiu, iar pielița strugurilor capătă accente cenușii-brune. Dacă sunt cuprinse în totalitate de boală, boabele nu se mai dezvoltă și rămân acre la gust. Pe măsură ce boala avansează, boabele de struguri încep să crape, sâmburii devenind vizibili.

Dacă totuși nu ești sigur că boala cu care te confrunți este făinarea viței-de-vie, poți folosi un truc cunoscut de viticultorii cu experiență: dacă atingi boabele atacate de făinare și apoi apropii mâna de nas, vei simți un miros puternic de pește.

Tratamente succesive la interval de 7 zile

Din păcate, în momentul în care boabele sunt afectate, boala e destul de avansată și greu de combătut. Este și motivul pentru care, de obicei, se aplică tratamente preventive contra făinării. Totuși, dacă te confrunți cu această situație, poți încerca să aplici două tratamente succesive, la interval de șapte zile:

  • Tratamentul 1: Vivando® (20 ml la 100 litri de apă) + Cabrio® Top (200g la 100 litri de apă) + Kumulus® DF (500g la 100 litri de apă);

  • Tratamentul 2: Sercadis® (15 ml la 100 l de apă) + Cantus® (100g la 100 litri de apă) + Kumulus® DF (500g la 100 litri de apă).

Material și foto furnizate de BASF Agricultural Solutions

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în România Viticolă

newsletter rf

Publicitate

FERMIERULUI AGRIMAX V FLECTO BANNER SUL SITO 300x250 MAX80K

ATS25 300X250

21C0027COMINB CaseIH Puma 185 240 StageV AD A4 FIN ro web 300x200

T7 S 300x250 PX

Banner Profesional agromedia RF 300x250 px

GAL Danubius Ialomita Braila

GAL Napris

Revista