Am vizitat o fermă din localitatea Copăceni, județul Cluj, parte a comunei Săndulești, aflată la marginea de nord-vest a municipiului Turda. L-am cunoscut pe Stelian Podar, iar dialogul pe care l-am purtat cu domnia sa și felul cum și-a organizat ferma ne determină să spunem că este un antreprenor modern, pentru care agricultura este o afacere care se face cu profesionalism și responsabilitate.

La început, Stelian Podar, mecanic de profesie, a avut doar cultură vegetală. În 2000, a preluat de la IAS Poiana o fermă de 130 de hectare. Opt ani mai târziu avea să construiască, pe fonduri SAPARD, o fermă de 600 de vaci. Acum cultivă 900 de hectare și crește 1.200 de capete, dar mai este loc de încă puțin. „Targetul nostru este de 1.400 și cu asta ne acoperim spațiul pe care-l avem  la dispoziție în zona asta pentru construcții, unde să adăpostim acest efectiv.”

Stelian Podar consideră zona colinară o zonă ideală pentru combinația dintre cultura vegetală și creșterea de animale. „Niciodată în zona colinară nu vom avea producțiile pe care le au colegii noștri din zona de câmpie, și atunci, ca să compensăm diferența de producție la hectar, am considerat că investiția în zootehnie, vacă de carne – vacă de lapte, se impune.”

Totul pentru animale

Producția vegetală o folosește, așa cum este de așteptat într-o astfel de fermă mixtă, pentru realizarea furajelor animalelor din fermă. „Pentru mine cel mai important este să-mi produc silozul de porumb și lucernă. Totdeauna dorința mea e să produc mâncare pentru cel puțin 15 luni, excesul nu e nicio problemă, pentru că am cui să-l vând. Asta îmi conferă siguranța că, având un siloz de porumb de calitate foarte bună, la fel semifân, fân de lucernă, siloz de lucernă de calitate foarte bună, pot să valorific calitatea genetică a animalelor. Pentru că toate sunt legate una de alta, și fără cantitate și în special calitate corespunzătoare a furajului, munca în fermă e în zadar”.

Stelian Podar spune că abordează cu mare seriozitate cultura vegetală, încercând să utilizeze tehnologii cât mai noi pentru o mai bună eficiență. Pentru asta se consultă cu fermierii din sudul țării, care sunt mai pricepuți în aplicarea acelor tehnologii prin care se poate conserva apa, pentru că ei sunt mai expuși decât el la secetă. În ultima perioadă, și regiunea în care are pământul se confruntă cu seceta, dar spune că nu s-a gândit niciodată la irigații. „Niciodată nu ne-am pus problema irigațiilor, mai ales că suntem pe un deal de sare, or, dacă am săpa să dăm de apă, în cea mai mare parte vom da de apă sărată. De aceea până acum nu ne-am pus problema irigațiilor și nici de acum încolo. Va trebui să găsim alte soluții; să păstrăm apa în sol, să schimbăm tehnologii, să găsim semințe și hibrizi care să fie rezistenți la secetă, să ne adaptăm în așa fel încât să rezistăm fără irigații.” De altfel, spune că nu i s-a părut până acum câțiva ani că ar avea probleme cu seceta. „Era o cantitate anuală de precipitații îndestulătoare. Conform cercetării stațiunii Turda, o medie de 600 litri/an, ceea ce pe terenurile noastre era mulțumitor.”

O colaborare fructuoasă

Ar fi vrut să crească vaci pentru carne, dar la momentul în care s-a apucat de zootehnie fondurile erau direcționate spre vaca de lapte.

Lui Stelian Podar îi pare rău că n-a apucat să învețe și să capete suficientă experiență pe vremea cât a existat IAS  Poiana, care avea un efectiv foarte valoros de Bălțate alb cu roșu, rasă pe care a fost nevoit să o importe din Cehia, pentru că între timp animalele de la IAS dispăruseră. „Am adus foarte multe vaci din Cehia, s-au adaptat bine și pot să spun că alături de ele am învățat cât de cât tehnologia în sistemul industrial de creștere a vacii.” A fost mulțumit de colaborarea cu cehii, de la care a luat aproape totul: „Foarte greu am găsit pe cineva să mă ajute să înțeleg cum ar trebui să arate o fermă modernă. Fiecare venea pe palierul lui. Cel care era specializat pe sală de muls putea să spună doar pentru sală de muls, cel care era pentru adăposturi, la fel, greu am găsit pe cineva cu care să adunăm toate piesele astea de puzzle și să rezulte ferma care este astăzi. Am avut noroc că am găsit o societate în Cehia, Power Agromilk, nici nu știu dacă mai există, dar, având un specialist foarte bun pe vaca de lapte și cu experiență în investiții de genul ăsta, cu ajutorul lor am reușit să facem proiectul, grajdurile, toată structura de metal, toate materialele le-am adus din Cehia. Sala de muls, la fel, montajul, la fel, și am fost foarte mulțumit de colaborarea cu ei, dovadă că din 2008 până acum sala a necesitat doar întreținere, este o sală solidă, fiabilă, cu o tehnologie care se readaptează, deci putem să venim, față de aparatura pe care am avut-o în 2008, să revenim cu aparatură modernă care să se poată implementa pe sala de muls.”

Între timp, au schimbat rasa pentru că au dorit să aibă un randament mai bun: „Convins de faptul că dacă vrem doar lapte va trebui să mergem pe o genetică superioară, atunci am schimbat efectivul pe Holstein, dar și la Holstein suntem foarte atenți în a evolua genetic. Propunându-ne un target pe următorii ani, dorința mea este să reușim să ajungem la un 38 de litri pe cap de vacă mulsă.”

Un traseu bine pus la punct

Ne-am perindat prin ferma domnului Podar de la iglu la grădiniță, de la grajd la sala de muls. Sunt spații specializate, pentru că într-o fermă mare lucrurile se desfășoară după un algoritm bine pus la punct, în funcție de tehnologia adoptată. În momentul în care am vizitat igluurile, domnul Podar ne-a explicat: „Primul spațiu cu care se obișnuiește vițelul în fermă este igluul. Încă mergem pe acest sistem, deci individual în primele două săptămâni de viață, în care el va consuma laptele colostral și se va familiariza cu nutriția, cu un fân de lucernă de o calitate foarte bună și granule, starter, urmând ca apoi, dacă este în regulă din toate punctele de vedere, el să treacă mai departe în sistemul de grădiniță, și apoi din lot în lot împreună cu alți viței urmează un circuit până se reîntorc în maternitate și după aceea intră în sistemul de exploatație, în sensul că va deveni vacă de lapte”.

Domnia sa revine cu explicațiile privind traseul pe care îl are un  exemplar în momentul în care ajungem la ceea ce se cheamă grădiniță: „Deja de la igluuri ei fac în jur de 10 metri și ajung în grupa mică, de aici, trecând treptat, în funcție de evoluția animalului, în mai multe boxe, ultima boxă deja fiind boxa înțărcatelor, care vor pleca în colectivul mare. Deci aici avem vreo 7 boxe, în care animalele deja se obișnuiesc să trăiască în colectiv, care este de fapt modul de viață pentru vacile de lapte, ele fiind animale de cireadă și se simt mult mai bine în colectiv decât singure”. Și continuă, odată ce ne-am deplasat într-un alt loc: „Acum am ajuns în spațiul pregătit pentru tineret, aici avem vițelele mai mici care în momentul în care vor ajunge între 11 și 12 luni și la conformația necesară pentru a fi însămânțată, ea va fi gestată și, după ce se confirmă controlul de gestație, va trece în lotul junincilor, cele care se află în partea cealaltă, și care vor fi la un moment dat trecute în maternitate, de unde după fătare vor trece pe sala de muls. Aici avem în jur de 300 de capete tineret și urmează să mai coborâm 100 de animale, deci vom avea cam 400 de vițele și juninci și ele vor fi practic viitorul fermei în ceea ce înseamnă producția de lapte, fiind toate gestate cu niște tauri cu valoare genetică ridicată”.

Și pentru că a venit vorba despre valoarea genetică a efectivelor de vaci, trebuie să spunem că este normal ca orice crescător dornic să progreseze pe termen lung să acorde o importanță deosebită creșterii calității genetice a efectivelor pe care le are. Stelian Podar face parte din această categorie de fermieri. „Nu putem să obținem produse de lapte fără să fie o permanentă atenție a creșterii valorii genetice a animalului. Noi utilizăm întotdeauna tauri de top și la ora actuală mergem pe material sexat, pentru că ne dorim să accelerăm puțin atingerea efectivului propus în fermă, și atunci utilizăm materialul sexat, și rezultatele deja se văd, pentru că avem un număr îndestulător de femele ca în doi ani să ajungem să mulgem 600 de vaci și să avem și un exces de juninci pe care să le vindem.”

Gestionarea eficientă a cheltuielilor

Când vorbește despre profitabilitate este foarte nuanțat, considerând că nu dimensiunea fermei contează, ci cum valorifici producția. „Depinde de materia primă, de ce faci cu laptele. Poți să fii profitabil ca fermă de familie dacă reușești să-ți vinzi laptele la un preț mai bun. Sunt fermieri în zonă care, vânzând cu 5 lei litrul de lapte în piață și ocupându-se de animalele lor, pot să trăiască. La o fermă mare profitabilitate pot s-o ai și cu 400 de vaci la muls, și cu 200, și cu 10.000 de vaci la muls, e vorba de cheltuielile cu care produci litrul de lapte și, factorul cel mai important, prețul pe care-l primești pe lapte, ținând cont de cheltuielile pe care le-ai făcut. Noi acum, în această perioadă, maximum în fermă au fost 34 de litri pe cap de animal, acum suntem undeva la aproape 31 de litri, dar va trebui să facem niște schimbări în rase, în sensul să ieftinim, pentru că la ora actuală suntem cu 0,40 lei preț de vânzare mai mic decât prețul de cost. Deci practic în fiecare zi lucrăm în pierdere.”

Pentru a avea un preț de producție mai mic îl interesează mai ales reducerea cheltuielilor, atât în producția vegetală, cât și în cea zootehnică, la care se adaugă aportul de fonduri din subvențiile ce decurg din respectarea cerințelor Uniunii Europene, sperând să aibă în anii următori aceleași producții sau aproape aceleași producții, dar cu cheltuieli mai mici. „Lucrăm cu atenție ridicată la banii pe care-i putem lua prin măsuri de fixare a carbonului în sol, vor veni foarte multe măsuri care ne condiționează să respectăm niște condiții de mediu, și în ferma zootehnică, și în cultura vegetală, și atunci trebuie să fim atenți la toate, pentru că orice ban în plus care vine să contribuie la buna funcționare a fermei și a avea un capital să poți să reziști când apar momente de genul acesta. Am văzut la colegii din sud, cu aceste tehnologii și-au redus foarte mult consumul de motorină; foarte puține treceri la nivelul solului. Bine, noi avem un alt tip de teren, dar plecând de acolo trebuie să testăm, vedem ce ni se potrivește nouă și aplicăm. Și sunt convins că rezultatele se vor vedea și vor însemna economii, care la rândul lor înseamnă practic bani în plus pentru dezvoltarea fermei.”

Onestitate în afaceri

În contextul afluxului de cereale din Ucraina la preț mai mic decât cel din țară, Stelian Podar vorbește despre corectitudine în afaceri. „Poți să cumperi la ora actuală, dacă vrei, eu am avut oferte de produse din Ucraina, și produse de calitate. Vorbesc de un șrot de soia cu 45 proteină și la un preț foarte bun, dar am rămas credincios contractelor încheiate, continuu să folosesc făină de porumb măcinată nu departe de fermă, șroturile de rapiță și de soia, șroturile de floare. Ești înclinat în prima fază să cumperi, pentru că-s mai ieftine. Eu, personal, având deja niște contracte încheiate de anul trecut, mi-am respectat contractele și le respect în continuare, pentru că punctul meu de vedere e în a lucra corect cu toți partenerii, inclusiv cu procesatorul, chiar dacă la un moment dat pare că un alt procesator vine cu o sumă puțin mai mare și ești tentat, dar… De-a lungul timpului, am avut doi parteneri care sunt aproape de mine și atât. Nu poți la nesfârșit să… Mulți se plâng acum, „nu mi se mai ia laptele”. E genul de nou-venit care merge dintr-o parte în alta, nu are un istoric și atunci și procesatorul clar că nu lasă un partener care a fost alături. Și ei, la rândul lor, își respectă contractul.”

Soluțiile sunt la noi, fermierii

Interesantă este opinia pe care o are referitor la ce ar trebui să se facă în a atenua această problemă a desfacerii laptelui, unde prețul cu care se vinde laptele în supermarket este cu mult mai mare decât cel cu care vând producătorii. El nu crede că intervenția guvernelor e de natură să rezolve ceva. „Din experiența mea, până să rezolve Guvernul sau oricine altcineva această problemă, trebuie noi în fermă să încercăm să găsim soluții. Guvernul a avut tot timpul să facă ceva și probabil și guvernele următoare, la rândul lor, se vor implica mai mult sau mai puțin, dar trebuie oarecum un efort colectiv în a veni în sprijinul creării unei alte piețe de valorificare a laptelui. Asta susțin, să nu mai fim noi, ca fermieri, într-un mod sau altul, dependenți de retaileri, fie că ajungem noi să creăm puncte de procesare a laptelui, fie să creăm o piață alta decât cea a supermarketurilor, eu așa văd soluția. Pentru că, văzând evoluția banilor din lapte, plecând din fermă și până la raft la consumator, întotdeauna câștigătorul a fost retailerul și profitul lui a crescut an de an în defavoarea în primul rând a fermierului și, de ce să nu recunoaștem, și a procesatorului.”

Educația, o componentă esențială pentru afaceri

Crede că pentru a fi eficient într-o asemenea afacere, pe lângă efortul de a face o marfă de calitate, și consumatorul ar trebui să fie educat pentru a putea-o percepe. Noi am presupus că în spiritul a ceea ce a propus, o alternativă la vânzarea prin supermarketuri, ar fi automatele de lapte, dar el ne-a replicat că acestea nu au succes atunci când consumatorul nu înțelege eficiența acestora: „Colegi de-ai mei au încercat automatele de lapte, sunt zone în țară unde funcționează, sunt zone în care nu funcționează. Este și asta o alternativă, să ai automatele de lapte, dar consumatorul să nu treacă nepăsător pe lângă ele, preferând să ia laptele din supermarket. Am urmărit familii de 35-40 de ani, care se presupune că au un venit, în zona supermarketurilor trecând pe lângă dozator, chiar am auzit un dialog între soție și soț: «Hai să luăm de aici că ieșim mai ieftin!» – era 2,50 atunci, era dozatorul unui coleg de-al meu pus lângă Kaufland –, și întâmplător, trecând pe la rafturile din supermarket, aceeași familie deja punea în coș două tetrapakuri, soția întreabă: «Nu luăm totuși de la dozator?», «Nu mai pierdem timpul…». Deci pentru 5 minute, cât trebuia să aloce să ia un lapte mai bun calitativ și mai ieftin, nu au rezervat timpul ăsta pentru familia lor. Și atunci, în paralel, trebuie și educația consumatorului.”

El crede că un copil dacă va putea alege între cipsuri și lapte va alege, fără educația corespunzătoare, cipsurile și Coca-Cola. „De aia încercăm și primim întotdeauna cu brațele deschise copii începând de la grădiniță, să vadă ce înseamnă o fermă, să vadă că animalele astea practic trăiesc și sunt îngrijite în fermă să producă lapte care să ajungă pe masa lor și ei să fie obișnuiți să-l consume și chiar să-l ceară părinților.”

Această chestiune a lipsei de educație a consumatorului îl determină pe Stelian Podar să fie oarecum sceptic și în ceea ce privește succesul pe care demersul fermierilor de a-și procesa singuri producția l-ar avea. Chiar dacă e convins că ar fi mai bine să facă asta, dar nu în orice condiții. E nevoie și de posibilitatea de a-ți asigura desfacerea a ceea ce procesezi. „E ușor să faci produsul, e greu să convingi consumatorul să cumpere de la tine. Pe mine m-a impresionat în Italia o fermă care avea dozatorul la șosea, era o mică parcare, și la 10 metri era un mic magazin al fermei în care, pe lângă fermă, mai aduceau și alți producători – cineva fructe sau… – și veneau consumatori de la 15-20 km să cumpere de acolo. Or, la noi consumatorul nu-și alocă 5 minute la ieșirea din supermarket să ia un lapte de calitate. Deci, degeaba… noi am oferi produse de calitate mai bună, să zicem, decât se găsesc pe raftul unui supermarket, pentru că am veni… ce frumos ar fi să ai un magazin în care să ai un televizor mare în care cumpărătorul să vadă imagini din fermă. Să vadă că-s mulse vacile, să vadă cum se naște un vițel, și pe de altă parte el să devină un consumator credincios al brandului respectiv. Noi, pe vremuri, aici, aveam Turda Lacto, se produceau foarte multe produse lactate care erau pe piața locală, dar foarte multe mergeau inclusiv în București, anumite produse de calitate pe care le poți face, dar încă o dată, revin: fără un consumator avizat, un consumator care să-și dorească să-și îmbunătățească nutriția familială, degeaba m-aș hazarda să fac un produs și să stau cu el nevândut. Și atunci, mi-e comod, în perioada în care am un preț bun de la procesator mă felicit, ce simplu mi-e!, vine cisterna, îmi ia laptele și nu mai îmi bat capul. Deci aici este marea problemă: nu să faci un produs de calitate, problema e consumatorul să vină să-l ia, și aici deja studiem problema asta, vedem cum putem veni inclusiv cu educația consumatorului.”

Despre educație ne-a vorbit și în cazul concret al specialiștilor din agricultură, de care este, de asemenea, nemulțumit. Stelian Podar consideră că ceea ce trebuie să facă guvernele – pe lângă ajutorul concret, pe care trebuie să-l acorde fermierilor, direct sau indirect, pe față sau cu subvenții ascunse, precum fac și alte state – este: „De a construi agricultura unei țări, în a reîncepe să educe fermierul din școală. Iei un tractor de 200.000 de euro și pui un mecanizator care ți-l poate strica sau, dacă ești norocos, nu. Dar lipsește cu desăvârșire o școlarizare bine înțeleasă. Eu am solicitat printr-un program un profesor de la un colegiu din Germania să vină să mă monitorizeze pe mine zi de zi în fermă, să vadă ce fac bine, ce nu fac bine, ce pot să fac în plus, și acest profesor mi-a arătat de fapt cum este la ei o școală care pregătește fermieri. Când tineri de jur împrejurul școlii respective, din toate fermele, vin, învață să lucreze pe toate utilajele, învață managementul fermei, și atunci, da, ăștia se reîntorc în ferma familială aducând un plus de valoare fermei respective. Or, la noi, săracul copil din școală prea multe nu învață, mai învață ce vede la taică-su în ferma de familie, care poate fi deja depășit, și atunci n-ai cum să avansezi. Ăsta e punctul meu de vedere. Ar trebui să revenim în a forma meseriașii. În orice domeniu, dar eu vorbesc acum de agricultură”.

Respect pentru animale

În sala de muls era muzică ambientală, Vivaldi, în momentul vizitei noastre acolo, am și glumit pe seama asta, întrebând ce efect ar avea dacă le-ar pune muzică rock, „la muzica rock cred că aș obține un alt tip de lapte, poate mai bine plătit… nu știu. Cred că totuși rămânem la muzica asta pentru că am observat că e benefic pentru animale. Asta am încercat și în 2008, am observat că are un efect pozitiv asupra lor și atunci am revenit, cred că de două luni am remontat boxele pentru muzică aici și în grajduri. E benefic cred că și pentru ele, și pentru angajat”.

De altfel, spune că acordă o mare importanță principiului, atât de des enunțat în ultima perioadă, bunăstarea animalelor. Mai ales că pe lângă câștigul material obținut în urma subvenției aferente, are și o mulțumire personală pentru că, din principiu, consideră că animalului trebuie să-i oferi respect. „Bunăstarea animalului înseamnă toată grija asta, pentru că de fapt noi depindem de ceea ce el face pentru noi, pentru că noi trăim de pe urma animalelor și atunci trebuie să le oferim tot respectul, plecând de la hrană de cea mai bună calitate, apă curată, condiții de cazare. La noi ați văzut, vacile dorm pe saltele, acum vrem să facem o reinvestiție în grajd să remontăm racleții, tocmai ca să nu ne mai stresăm cu un tractor care să intre să împingă gunoiul, și practic le oferim toate condițiile ca ele să se simtă relaxate și să trăiască în niște condiții bune. E binevenită subvenția asta pentru bunăstarea animalelor, care vine în sprijinul fermierului, a fermierului care poate să dovedească că respectă toate normele, în așa fel încât animalul să fie bine întreținut și noi facem tot ce e posibil, în primul rând să le oferim lor aceste condiții, și în al doilea rând – de ce nu? – să obținem acești bani.”

Respect și pentru oameni

Chestiunea personalului este, pentru orice antreprenor inteligent, una de primă importanță. Nu se poate face știință, iar cei care se ocupă trebuie să fie foarte bine pregătiți. „Nu preget în a utiliza specialiști, vorbesc de nutriționiști, vorbesc de oameni care-și cunosc meseria și pe reproducție, pentru că un fermier n-are cum să cunoască, într-o fermă industrială, toate problemele specializate ale fermei. Și atunci, totul pleacă de la oamenii care-ți vin în ajutor, oamenii din fermă, deci fără niște oameni buni nu poți să reușești. Doar ești alături de ei și, înțelegând fenomenul, pe fiecare componentă a activității din fermă, trebuie să utilizezi cei mai buni oameni. Ăsta este punctul meu de vedere. Și crezând că știi totul și neacceptând punctul de vedere al unor specialiști foarte bine pregătiți nu ai decât de pierdut”, punctează fermierul clujean.

Am abordat și eterna poveste a forței de muncă deficitară. Stelian Podar, fiind un antreprenor deschis la nou, nu exclude importul acesteia. „Avem în total 20 de angajați, dintre care patru sunt aduși din Sri Lanka, este un test pe care l-am început de acum două săptămâni. Îmi doream să încerc niște oameni despre care am auzit, din experiența altor colegi din țară, că pot fi niște muncitori constanți, disciplinați și care se poartă cu blândețe cu animalele. Or, în ferma asta eu țin foarte mult la a îngriji animalele cu devotament, dar și cu blândețe și nu-și are locul niciun angajat care dă dovadă de brutalitate. Și atunci am încercat și cu patru muncitori aduși din Sri Lanka.” Evident că adaptarea lor nu este ușoară, pentru că au în primul rând obiceiuri culinare foarte diferite, dar este dispus să-i ajute să le depășească. „Ei consumă la ora actuală pește și pui, deci cu porcul clar că nu, dar încet-încet îi familiarizez și cu mâncarea românească, până atunci își gătesc ei. Le-am pus la dispoziție o bucătărie, cumpăr tot ce au nevoie și își fac ei de mâncare, dar nerefuzând, dacă sunt atent și le aduc totuși mâncare făcută din carne de pui și pește, se acomodează și cu mâncarea noastră, ei mâncând o mâncare și mai condimentată, și cu mai multe mirodenii. Le pun la dispoziție camerele nou-renovate, deci condiții foarte bune, living în care pot să ia masa, bucătărie unde au și mașină de gătit, mașină de spălat vase, mașină de spălat haine, deci le ofer toate condițiile pe care le-aș oferi oricui.”

Fluctuația pieței este ca un val

Stelian Podar a observat că problemele, cum este aceasta de acum, cu fluctuațiile de preț, nu se întâmplă doar în România, la noi doar ajung mai târziu. „Fluctuațiile astea de preț nu se întâmplă doar în România. Dacă suntem atenți – bine, noi le sesizăm puțin mai târziu, dar din experiență am văzut totdeauna că e aproape un tsunami, în sensul că valul ajunge la noi mai târziu față de…, să zicem, Olanda. În Olanda prețul laptelui a început să scadă acum vreo două luni. La noi a ajuns acum. La fel va fi și creșterea. Dacă suntem cu ochii pe olandezi și vedem, va veni și la noi. Fluctuația asta se întâmplă de când știu eu, pe partea asta de lapte – bine, din 2008 până acum nu sunt foarte mulți ani față de alți fermieri care probabil lucrează imediat de după revoluție pe vaca de lapte sau au preluat efective și au lucrat –, dar e o fluctuație aproape previzibilă. Niciodată nu ești încântat că ea există, dar trebuie în perioada bună, oarecum, să faci niște rezerve să poți să reziști. Și niciodată nu seamănă o scădere de preț cu alta. Acum ne-au prins pe niște creșteri la prețul a tot ce presupune cultură vegetală, în special îngrășămintele, dar au crescut și semințele, dar cel mai mult la îngrășăminte, iar asta a contribuit foarte mult la împovărarea fermierului. Pentru că el e nevoit să-și facă producții să-și hrănească animale, dacă vorbim de zootehnie.”

Un om norocos 

Este o fire tenace Stelian Podar, spune că nu va renunța la business de bună voie oricât de greu ar fi, pentru că la câte dificultăți a întâmpinat, ar fi renunțat de mult. Este mulțumit de viața pe care o duce, considerându-se norocos că a ales această meserie de fermier. „Să fii fermier, în primul rând, poți să te consideri norocos, dacă accepți stilul ăsta de viață, dacă-ți place să nu fii îngrădit între niște pereți, să nu fii îngrădit între niște garduri, ți-asumi greutățile, mergi cu ele, trebuie să găsești soluții și, dacă reziști în meseria asta, atunci te consideri și norocos, dacă poți să zici că după o viață de muncă ieși la pensie sau cineva tânăr te înlocuiește și ai lucrat în meseria asta, eu zic că te poți considera norocos.” 

Așa cum se pot considera toți cei care fac ceea ce le place. Dar pentru ceilalți din jurul lor, ar fi de ajutor să combine entuziasmul pe care un om fericit, căruia i-a surâs norocul să facă ceea ce îi place, îl emană, cu o abordare bună și responsabilă a activității lor. Stelian Podar este un exemplu în acest sens.

Marți – 21 noiembrie 2023, Clubul Fermierilor Români a lansat cea de-a treia serie a programului de perfecționare managerială „Antreprenor în Agricultura 4.0”, care vizează creșterea performanței și competitivității fermierilor din România prin transformarea propriei afaceri într-un model de business sustenabil. Ediția cu numărul trei a programului reunește cursanți cu vârste cuprinse între 28 și 56 ani, din toate regiunile țării.

Crearea unui plan de dezvoltare sustenabilă a propriei afaceri agricole, cu impact imediat în creșterea performanței și alinierea la tendințele actuale prin includerea digitalizării și a reglementărilor de mediu, reprezintă obiectivele principale ale programului „Antreprenor în Agricultura 4.0”.

Prezent la evenimentul de lansare a celei de-a treia serii a programului, Daniel Botănoiu, consilier de stat în cadrul Cancelariei prim-ministrului, a punctat faptul că fermierii își pot asigura un venit decent investind „în primul rând în perfecționarea managerială și adaptarea la nevoile pieței”.

Florian Ciolacu, director executiv al Clubului Fermierilor Români, a adăugat că formarea și perfecționarea abilităților antreprenoriale reprezintă cel mai bun și durabil răspuns la criza multiplă cu care se confruntă astăzi agricultura românească, perioadă în care se suprapun efectele negative ale crizei economice și de securitate, impactul schimbărilor climatice și începerea aplicării noilor politici de mediu-climă ale Uniunii Europene. „Astăzi, o nouă serie de antreprenori din toate zonele țării, cu vârste cuprinse între 28-56 ani, cu experiențe și pregătiri diferite, dar cu interese comune, încep cursurile de perfecționare managerială din cadrul programului Antreprenor în Agricultura 4.0. Este un curs intensiv, pe care îl vedem ca parte dintr-un proces de consolidare a cunoștințelor dobândite de fermieri, prin schimburi de experință și analize ale modelelor de dezvoltare aplicate în cele mai performante ferme din România, prin punerea împreună a informațiilor rezultate din proiecte de success și eșecuri, prin disponbilitatea celor care fac parte din comunitatea fermierilor perfomanți de a lansa noi afaceri împreună și de a constitui noi forme de asociere”, a declarat Florian Ciolacu.

Managerul Politici și Programe în Agricultură din cadrul Clubului Fermierilor Români, Bogdan Chiripuci a arătat că programul „Antreprenor în Agricultura 4.0” reprezintă un ghid al perfecționării antreprenorilor din sectorul agroalimentar care doresc să se dezvolte atât profesional, cât și personal, într-o manieră concentrată, eficientă și practică. „În cele 21 de zile de curs, participanții își vor dezvolta abilitățile privind administrarea și diversificarea activității agricole, direcțiile europene privind noua PAC, legislația și fiscalitatea sectorului, managementul riscului, accesare de fonduri europene, agricultură digitală, comerț cu cereale, noile tehnici genomice, simulări de business, precum și fizionomia, comportamente și tonalitatea vocii – putere de negociere în funcție de interlocutor sau influență și inteligență emoțională. Această abordare multidisciplinară urmărește să ofere fermierului de astăzi o imagine de ansamblu care să-i permită noi instrumente și concepte manageriale pentru a-și putea menține și dezvolta competitivitatea propriei afaceri agroalimentare”, explică Bogdan Chiripuci.

Claudiu Jurubiță, fermier din Argeș, județ în care exploatează circa 2.000 de hectare împreună cu familia, a absolvit prima serie a programului „Tineri Lideri pentru Agricultură”, după care a urmat și cursurile celei de-a doua ediții a programului „Antreprenor în Agricultura 4.0”. „Alegerea să particip la programul Antreprenor în Agricultura 4.0 a venit în mod natural, cele două programe oferind o perspectivă de complementaritate. Mi-am făcut timp să particip la toate cursurile pentru că am înțeles cât este de important să investești într-un proces continuu de învățare. Cursurile sunt gândite să fie interactive și aplicabile imediat, cu traineri pregătiți să-ți ofere o viziune antreprenorială la care nu te gândești în mod frecvent că ți-ar fi utilă, beneficiind astfel de adaptabilitate și deschidere pentru implementarea noilor concepte atât tehnologice, cât și manageriale”, ne-a spus tânărul fermier Claudiu Jurubiță.

Un program pentru fermierii activi, fără limită de vârstă

Programul „Antreprenor în Agricultura 4.0” este recomandat fermierilor activi, fără limită de vârstă, care au minimum cinci ani de experiență managerială (la nivel de fermă/departament afacere agricolă), sau absolvenților programului „Tineri Lideri pentru Agricultură” derulat de Clubul Fermierilor Români. Fermierii interesați pot completa formularul de înscriere pe site-ul Clubului, pentru seria următoare: https://cfro.ro/antreprenor-in-agricultura-4-0  

În cadrul acestui program de perfecționare managerială sunt implicați parteneri educaționali, experți în domeniul lor de activitate, cele mai cunoscute companii de training din România cu expertiză în domeniul agricol, alături de specialiști recunoscuți la nivel internațional în zona de agribusiness.

Profil participanți

Fermieri activi, cu experiență managerială în fermă sau afacere agricolă de minimum 5 ani, interesați să-și dezvolte competențele în administrarea afacerii și să dobândească un set de instrumente de management și de analiză a propriei afaceri, sub coordonarea specialiștilor programului.

Perioadă desfășurare

Programul este gândit să se desfășoare timp de cinci săptămâni neconsecutive, în cea mai optimă perioadă pentru fermieri, 21 noiembrie 2023 – 16 februarie 2024. Cursurile vor avea loc în format fizic, la București și la Predeal, și vor fi urmate de sesiuni aplicate în fermele participanților, unde aceștia vor realiza schimburi de bune practici agricole și idei inovative specifice dezvoltării propriei afaceri în condițiile socio-economice actuale.

Curricula Program

Cursurile oferă participanților informațiile teoretice necesare și studii de caz practice aferente managementului afacerii agricole și adaptarea activităților în contextul actual, pentru asigurarea rezilienței fermelor.

Programul cuprinde cursuri de pregătire în următoarele domenii: Dezvoltare Managerială; Influență și Inteligență Emoțională; Fizionomie, comportamente si tonalitatea vocii - putere de negociere în funcție de interlocutor; Agricultura digitală; Legislația sectorului agroalimentar; Managementul riscului și asigurările agricole; Direcțiile europene privind noua PAC; Modele sustenabile de afaceri agricole, din perspectiva noii PAC; Comerț cu cereale; Managementul și administrarea afacerilor; Accesare fonduri europene; Fiscalitate și contabilitate în fermă; Public Speaking; Importanța schimbărilor climatice în agricultura românească; Implementarea și finanțarea sistemelor de irigații și desecare-drenaj; Bune practici agricole în ferma vegetală; Importanța utilajelor agricole, din perspectiva noii PAC; Managementul lanțurilor de valoare în fermă; Managementul vânzărilor și negocierea contractelor; Marketingul produselor agroalimentare; Simulări de business – plan de dezvoltare a fermei.

Cursurile sunt interactive, cu activități practice și studii de caz dezvoltate pe baza situațiilor concrete cu care se confruntă fermierii în activitatea curentă. Transferul de cunoștințe, metodele și conceptele utilizate se realizează prin raportare permanentă la propria afacere.

Taxă Program

Taxa de participare include strict valoarea cursurilor susținute de partenerii educaționali, precum și costurile administrative (închiriere sală, prânz și două coffee break-uri/zi).

Detalii despre programul Antreprenor în Agricultura 4.0 pot fi accesate aici: https://cfro.ro/antreprenor-in-agricultura-4-0/

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Aon România, unul dintre liderii globali ai pieței brokerilor de asigurări, a organizat joi, 16 noiembrie 2023, evenimentul cu tema „Provocările climei în agricultură”. În cadrul conferinței desfășurate la București, experți din domeniul agricol și al asigurărilor au dezbătut soluțiile de gestionare a riscurilor cauzate de fenomenele meteorologice extreme, importanța parteneriatelor între asigurători și fermieri, precum și noile tehnologii și inovații care pot sprijini și îmbunătăți sustenabilitatea și reziliența în fața provocărilor climatice.

În cadrul evenimentului au fost prezentate rezultatele unui studiu realizat de compania Bayer, care a analizat impactul schimbărilor climatice asupra agriculturii. Acesta a adus în prim-plan problemele cu care se confruntă fermierii în contextul schimbărilor climatice, subliniind impactul imediat pe care acestea îl au asupra fermelor.

„71% dintre fermieri afirmă că schimbările climatice au avut deja un impact major asupra fermelor lor, iar peste 90% dintre aceștia recunosc că au simțit efectele acestor schimbări. 70% dintre fermieri au suferit consecințele devastatoare ale secetei și arșiței. Din aceste motive, ne așteaptă o perioadă caracterizată de volatilitate, iar pentru a răspunde acestor provocări, soluțiile propuse includ o abordare matematică a agriculturii și implementarea tehnologiilor moderne, precum reducerea lucrărilor solului și adoptarea unor schimbări în tehnologia tradițională”, a arătat Daniel Stanciu, Grower Marketing Manager Bayer Crop Science.

Asigurările parametrice oferă fermierilor stabilitate financiară

Într-un peisaj agricol caracterizat de condiții meteorologice dificile și riscuri în creștere, apetitul limitat pentru asigurări și nivelul scăzut de încredere reprezintă provocări semnificative. Astfel, asigurările agricole contribuie la reziliența și adaptabilitatea agriculturii în fața schimbărilor climatice, oferind un sistem de siguranță financiară și sprijin pentru fermieri.

„Asigurarea tradițională a demonstrat funcționalitatea sa, însă necesită susținere și completare, în condițiile în care seceta a devenit un eveniment cu frecvență foarte mare. Pentru aceasta, soluțiile inovatoare precum asigurările parametrice oferă răspunsuri eficiente și flexibile. Adaptarea este cheia pentru fiecare fermă în parte, iar noi, la Aon, adoptăm o abordare axată pe soluții personalizate. În fața noilor provocări, adaptabilitatea și inovația sunt vitale. Progresele tehnologice actuale, digitalizarea, utilizarea unor baze de date globale, precum și modelarea datelor pentru a oferi acoperire personalizată, ne oferă o perspectivă mai profundă asupra fiecărei parcele de teren, permițându-ne să ne adaptăm nevoilor fiecărui fermier”, a punctat Cerasela Tudor, expert senior în cadrul liniei de business „Agriculture” Aon România.

Asigurările agricole parametrice sunt produse care deja câștigă teren în multiple piețe regionale și internaționale, venind în completarea soluțiilor tradiționale, pentru a le oferi fermierilor stabilitate financiară în fața pierderilor cauzate de factori climatici.

„Acest tip de asigurare le oferă fermierilor o soluție inovatoare și rapidă pentru gestionarea riscurilor legate de vreme și alte evenimente naturale. Ele se bazează pe parametri prestabiliți, cum ar fi nivelul de precipitații sau temperatura, eliminând astfel procesul lent și adesea complicat al evaluării pierderilor. Această abordare aduce certitudine și rapiditate în compensarea pagubelor, oferind astfel fermierilor o mai mare siguranță și stabilitate în fața riscurilor imprevizibile”, a adăugat Oleksandr Artiushyn, Senior Originator pentru Munich Re.

Asigurările tradiționale pot funcționa concomitent cu asigurările parametrice, astfel că acestea acoperă riscuri diferite, nu duc la dublă asigurare, se completează reducând riscurile neacoperite și cresc șansa de a duce către zero pontențiala pierdere economică a unei ferme. „În domeniul asigurărilor agricole, trebuie să înțelegem că piețele agricole sunt extrem de diverse și volatile. Fiecare regiune, fiecare cultură și fiecare fermier are propriile sale caracteristici și provocări unice. Pentru a face față impactului schimbărilor climatice asupra agriculturii, este crucială o abordare sinergetică și coordonată”, a completat Ivan Ruzicka, Head of Client & Distribution, Management, Axa Climate.

În 2023, circa 25% din suprafețele cultivate sunt asigurate

Conform estimărilor Aon, în anul 2023, industria asigurărilor agricole din România a marcat o creștere în protejarea fermierilor și a terenurilor agricole împotriva riscurilor, suprafețele cultivate acoperite crescând, ponderea asigurării culturilor rămâne una redusă, doar în jur de 25% din suprafețele cultivate fiind asigurate. De menționat că soluțiile oferite fermierilor sunt destul de concentrate, astfel ca dintr-o suprafață totală asigurată de 2,35 milioane de hectare în acest an, aproximativ 1,45 milioane de hectare au fost asigurate de către Agra Asigurări, restul fiind acoperite de alte companii de asigurări. Pentru a completa necesarul de acoperire pentru industria agricolă este necesară continuarea dialogului dintre fermieri, asociații și industria asigurărilor pentru a asigura o mai bună adaptare a acoperirilor, creșterea gradului de educare a fermierilor în utilizarea de soluții de management a riscului și adoptarea de noi soluții pe care piețele externe le promovează.

„Prin colaborare și angajament continuu între actorii-cheie, ne propunem să construim un viitor mai stabil și mai sustenabil pentru agricultura noastră. Aon România rămâne ferm implicată în sprijinirea comunității agricole și în promovarea soluțiilor adaptative, contribuind la reziliența și viabilitatea sectorului în fața schimbărilor climatice”, a conchis Eugen Anicescu, CEO Aon România.

Printre speakerii evenimentului „Provocările climei în agricultură” s-au numărat Eugen Anicescu - CEO Aon România, Cerasela Tudor - expert senior în cadrul liniei de business „Agriculture” din cadrul Aon, Daniel Stanciu - Grower Marketing Manager Bayer Crop Science, Lukas Schonach - Senior Business Developer Descartes Underwriting, Ivan Ruzicka - Head of Client & Distribution Management Axa Climate, Oleksandr Artiushyn - Senior Originator Munich Re, Eugen Cîrstea - Manager Regional Centru Sud-Est Agra Asigurări, Florin Constantin - fondator AGXecutive. La dialog au participat și reprezentanți ai Ministerul Agriculturii, Forumului APPR, reprezentanți ai Alianței pentru Agricultură și Cooperare.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Pe un deal în apropierea orașului Turda am găsit o fermă cum nu vezi multe pe la noi, curată, ordonată. Aici, în exploatația agricolă vegetală gestionată de Emil Turdean, înțelegem semnificația proverbului „omul sfințește locul”, pentru că fermierul din județul Cluj face cinste locului în care trăiește și muncește. Pasiunea pentru agricultură, deschiderea spre cercetare și evoluție, dorința de a învăța, de a se informa și de a aplica în afacerea agricolă orice apare nou, modestia și hărnicia, toate, le-a transmis copiilor. Emil Turdean are doi băieți care, piloți de linie fiind, când nu colindă pământul dintr-un colț în altul, lucrează cot la cot cu tatăl lor în fermă. O fermă pe care o dăm exemplu pentru că merită.

Reporter: Suntem deasupra oraşului Turda, dacă pot să spun aşa. La ce înălţime ne aflăm aici, în fermă?

Emil Turdean: 350 de metri altitudine faţă de nivelul mării. 

Reporter: Câte hectare exploataţi?

Emil Turdean: Pe cele două exploataţii agricole, cea de la Luna de Jos şi cea de aici, de la Turda, aproape de 1.500 de hectare.

„Întotdeauna am obiective pe care le stabilesc şi ajung acolo. Ce nu pot eu să îndeplinesc caut alţii care ştiu să-mi facă treaba respectivă şi acolo ajung.”

Reporter: De când faceţi agricultură?

Emil Turdean: Din ’94, profesionist. Și am făcut, pot să zic, de când mă ştiu, pentru că fiind de la ţară totdeauna, eram copii, eram puşi să dăm mâncare la tăuraşi, ne ocupam de găini, mergeam la cartof, mergeam la viţă-de-vie, aveam livadă, trebuia curăţată livada, tata lucra la SMA, mama era casnică, dar aveam mult pământ, proprietate şi atunci, aveam grădină mare intravilan, plus loturi ajutătoare. Deci, de când ne ştim eram puşi la lucrul câmpului.

Reporter: De profesie ce sunteţi?

Emil Turdean: Am fost mecanic de locomotivă până în ’94, din 1994 m-am apucat să fac agricultură mai profesionist, cu cartof, cu ceapă, iar în 1996 am urmat cursurile unui program finanţat de Guvernul Olandei pentru tinerii fermieri, trebuia să fii sub 35 de ani, să fii proprietar de terenuri şi prietenii noştri olandezi ne instruiau cum să administrăm fermele, cum să lucrăm în ferme, cum să facem să fim eficienţi. N-o să uit niciodată cum mi-a zis un profesor olandez că rentabilitatea în fermă apare când ai 1,2 cai putere la un hectar. În momentul ăla ai maximum de eficienţă, nici supradotat, nici subdotat la munca câmpului. Am avut multe lucruri de învăţat de la olandezi şi, precum se vede, am „furat” de la ei lucrurile bune, adică în cap, am văzut cum arată la ei fermele, am văzut cum lucrează, am venit acasă, am început să le implementez. Din păcate, nu putem implementa şi la nivel mare. Ar trebui să avem perdele de protecţie plantate, copaci pe lângă drumuri, pentru că… iar ne întoarcem, şi de câte ori am ocazia mă întorc la cadastrul general terminat şi la gradarea terenurilor, pentru că de acolo încolo deja poţi să dezvolţi. Din păcate, nu avem o ţară verde, frumoasă, nu avem o ţară îngrijită. Eu vă spun, lucrurile astea s-ar putea face dacă instituţiile statului, care-s plătite din banii contribuabililor, şi-ar face treaba. Adică, cei de la Garda de Mediu, uitaţi-vă ce dezastru ecologic e peste tot, se aruncă gunoaiele din construcţii, din moloz în mijlocul câmpului, în verdeaţă. Măi, frate dragă, ai poliţie locală, ai mediu, scoate-i afară din birouri să meargă în teren, i-ai prins – i-ai ars! Îi confişti maşina! Dar sunt mână în mână instituţiile statului cu infractorii, fără nicio jenă! Și dacă avem legi, nu se aplică, pentru că „cine-i ăla? Pe cine are în spate? Al cui e ăla?”. Lucrurile nu aşa merg.

Eu vă spun încă o dată şi vă dau un exemplu. În Ucraina, amenda rutieră, orice ai comis, îţi vine pe telefon şi-ţi ia banul. La noi de ce nu se poate implementa? L-am întrebat pe un  ucrainean: de ce este la voi aşa? Mi-a zis: „De aia, că atât era de coruptă poliţia, că trebuia pe toţi să-i dea afară, rămânea statul fără poliţişti”. Ce le-a luat? Le-a luat banul, ca să nu aibă acces la ban. Punct! Instituţiile publice, în primul rând, ar trebui să fie de îndrumare, îndrumare şi control. Adică, dacă te-a prins prima dată, îţi dă un avertisment şi te monitorizează pe urmă.

Primarii fac lucruri în așa fel încât să nu deranjeze, că după aia nu iau voturi. Sunt ferme autorizate şi neautorizate, da? În fermele care-s autorizate, toţi te calcă, Garda de Mediu, Arme şi muniţii pentru pesticide, alea, alea. Nu ştiu ce pregătire are poliţistul respectiv să vină să-mi verifice erbicidele, ar trebui să fie însoţit de unul care are studii pe fitosanitar. Deci nu funcţionăm şi nu funcţionează, unde dai de statul român, apare handicapul deja. Slab pregătiţi funcţionarii, deci în funcţii, mulţi sunt şi rău intenţionaţi, mulţi sunt indolenţi, nepăsători, şi avem o ţară plină de mizerie, oriunde te uiţi, curge mizeria.

„Încerc să-mi fac structura de culturi în aşa fel încât să am culturi mai pretenţioase un pic din punctul de vedere al erbicidării, al întreţinerii culturilor, dar şi rezultatele sunt mai bune.”

Reporter: Revenind la dvs. şi la ferma pe care o administrați, remarcăm igiena, curăţenia, ordinea. Când aţi început cu agricultura, v-aţi gândit că veţi ajunge la stadiul la care sunteţi astăzi? V-aţi luat un asemenea obiectiv?

Emil Turdean: Da. Întotdeauna am obiective pe care le stabilesc şi ajung acolo. Ce nu pot eu să îndeplinesc caut alţii care ştiu să-mi facă treaba respectivă şi acolo ajung. Pentru că n-ai cum să ştii toate lucrurile. De exemplu, nu ştiu contabilitate – am contabil angajat. Ai o problemă de construit? Cauţi cel mai bun constructor. Restul, curăţenia şi ce vedeţi aici, ţine de ce ai în cap – aia e şi pe lângă tine. Dacă ai gândirea ordonată şi nu eşti un tip avar după bani, că mulţi aleargă după bani, dar şi banul aleargă, deci trebuie făcut, ai făcut, ai rezultate, îţi vine şi banul.

Culturile de nișă, profitabile

Reporter: Cum gândiţi structura de culturi? Aţi avut culturi pe care le-aţi încercat şi aţi renunţat la ele de-a lungul timpului? Sau vă gândiţi să încercaţi de acum înainte alte culturi?

Emil Turdean: Nu cultiv mult porumb, pentru că nu este de viitor, pentru mine, cel puţin. Merg pe culturi de nişă, încerc să adaptez culturi de nişă. Am sfeclă de zahăr, am muştar, am pus in în premieră anul ăsta, sunt cotaţii mult mai mari la culturile astea, faţă de cereale.

Reporter: Şi cum le valorificați? Unde vindeți?

Emil Turdean: Muştarul se caută în toată Uniunea Europeană, nici nu se pune problema că rămân cu el pe stoc. Inul se caută şi pleacă; orzoaica de bere se vinde; sfecla de zahăr – contract sigur cu Luduşul, cu grâul nu-mi fac probleme, că dacă faci proteină multă, peste 14, şi gluten, automat trece şi ăla la grâu premium. Nu cultiv rapiţă, nici nu se pune problema, încerc să-mi fac structura de culturi în aşa fel încât să am culturi mai pretenţioase un pic din punctul de vedere al erbicidării, al întreţinerii culturilor, dar şi rezultatele sunt mai bune.

Eu am o vorbă: porumbul e cultura omului sărac. Asta nu mi-o schimbă nimeni. Oricine ştie să facă un porumb, toată lumea îl seamănă, îi dă un erbicid şi uită să mai meargă acolo. Clar, dacă se pornesc sistemele de irigaţii o să trec înapoi pe cartof şi legume.

„Vreau să ajung undeva până la maximum 2.000 de hectare, nu mă interesează peste 2.000 de hectare, că nu mai cuprinde un singur om, şi rezultatele sunt când eşti implicat direct în fermă.”

Reporter: Cum și când vindeți recoltele?

Emil Turdean: Am spaţii de depozitare. De regulă, grâul nu-l vând nici într-un an mai repede de sfârşit de mai – început de iunie. Erau ani când am recoltat grâul nou şi atunci am vândut grâul vechi. E nevoie de grâu vechi, pentru că nu poţi din grâul nou să lucrezi, că dă boala întinderii.

Reporter: Ce capacitate de depozitare aveţi?

Emil Turdean: În total, 25.000 de tone.

Reporter: Mai stocaţi şi pentru alţi fermieri din zonă?

Emil Turdean: Da. Stocăm. Şi acolo, la Luna de Jos, la cealaltă fermă administrată de băieţii mei, au prins copiii un proiect şi construiesc şi acolo depozite de cereale.

„Și eu, și copiii lucrăm în fermă. Că pentru noi muncim, nu muncim pentru nimeni altcineva. Munca e cel mai bun medic în viaţa unui om.”

Reporter: Mai vreţi să cumpăraţi teren, să mai măriţi ferma?

Emil Turdean: Da, negreşit. Vreau să ajung undeva până la maximum 2.000 de hectare, nu mă interesează peste 2.000 de hectare, că nu mai cuprinde un singur om, şi rezultatele sunt când eşti implicat direct în fermă. La criza de forţă de muncă de acum, nu găseşti un bun inginer de câmp şi care să fie ca mine de trei ori pe zi pe câmp, a plouat aici – mă duc la parcela cealaltă. Greu găseşti oameni buni care să fie implicaţi, şi atunci până în 2.000 de hectare controlăm noi trei, eu cu băieţii.

Reporter: Angajaţi aveţi?

Emil Turdean: Avem în total șase angajaţi, cu şoferul de pe camion. Și eu, și copiii lucrăm în fermă. Băieţii se dau jos din avion, îşi termină zborurile şi la muncă pe tractor, pe combină, pe ce e de lucru. Că pentru noi muncim, nu muncim pentru nimeni altcineva. Munca e cel mai bun medic în viaţa unui om.

„De 15 ani nu ar, semăn direct, am semănătorile directe, grâu, rapiţă, orzoaică, şi scarific pentru restul culturilor care vin în primăvară.”

Reporter: Aşa e. Şi când lucrezi şi într-un mediu curat…

Emil Turdean: Îţi creezi tu să fie curat. Ca să-ţi fie curat, trebuie să investeşti nişte bani, să plantezi pomi, să-ţi pui beton ca să nu ridici praful, mai ales pe unde circulă camioanele, deci ambientalul ţi-l creezi tu, că-ţi petreci 70% din viaţă la locul de muncă.

Lucrări minime, tehnologie adecvată și curaj

Reporter: De-a lungul anilor ați făcut investiţii considerabile, mai ales în dotarea tehnică.

Emil Turdean: Pe banii noştri am făcut cam totul. Am avut un singur proiect FEADR la început, de 70.000 de euro, restul a fost făcut cu banii noştri. Am reinvestit profitul, am mai făcut credite, leasinguri, însă tot ce e făcut aici e făcut din bani proprii.

Reporter: Dacă vorbim de tractoare, la ce capacităţi aţi ajuns în momentul acesta?

Emil Turdean: 400 de cai-putere, sunt cele două tractoare mari care fac lucrările grele, scarificat, disc mare. Pe urmă, avem un tractor de 265 CP, mai avem două de 200 de cai-putere, două de 156 şi unul de 100 CP. Deci avem 8 tractoare, lucrăm cu ele în jur de 500-600 de ore pe an. Nu fiecare. Cel mic, de 100 de cai, ăla lucrează puţin, pe ăla îl folosesc mai mult la lucrările de înierbat, trage remorca cu echipamentul de hidroînsămânţare.

Reporter: Referitor la lucrările solului, sunt de ceva vreme discuții cu privire la arat, la lucrări minime...

Emil Turdean: Eu de 15 ani nu ar. Eventual, fac această lucrare după cocenii de porumb. Dar dacă e toamnă uscată îi dau un disc greu, îl mărunţesc bine şi pe urmă-i dau o scarificare.

De 15 ani semăn direct, am semănătorile directe, grâu, rapiţă, orzoaică, şi scarific pentru restul culturilor care vin în primăvară. Şi depinde. La sfeclă scarific mai adânc, 50-60 cm; unde vine porumb sau altă cultură, 30 cm scarificare.

Reporter: Ce beneficii ați remarcat? Există?

Emil Turdean: Să ştiţi că în primii doi-trei ani nu se vede, pentru că rezerva de buruieni o învârţi cu scarificatorul, primii 15 cm tu tot acolo îi roteşti. Dar pe urmă putem merge să vedeţi teren arat versus teren nearat. Pe teren arat toată lumea intră mai greu, că nu-l nivelează din toamnă, pe teren scarificat şi nivelat din toamnă intri mai repede, că apa-ţi circulă în sus şi-n jos. Când e secetă, unde e scarificat terenul pe puţin cu 10-15 cm, cultura de porumb e mai înaltă, mai viguroasă; unde e arat, când a dat de talpă, de harpan, se simte. Sunt avantaje, dar îţi trebuie tehnologie, îţi trebuie curaj. Mulţi nu lucrează în sistemul ăsta, dar eu aşa lucrez de 15 ani. N-am decât un plug de patru trupiţe şi v-am spus, recurg la arătură doar după tulei, când nu pot utiliza scarificatorul. În rest, toate terenurile vin fertilizate din toamnă, fosfor-potasiu, vin nivelate. Şi primăvara numai cu azot lucrăm, deci aplicăm azot. Prin urmare, grosul pleacă din toamnă, fosforul şi potasiul. Adun de pe la oieri gunoiul de oaie, mai am acces la gunoi de pasăre, pe unde găsesc îngrăşământ organic încerc să aduc şi dacă 30-50 de hectare pot pe an, dar încerc să dau şi îngrăşământ organic. Resturile vegetale le îngropăm înapoi în sol, de exemplu paiele le balotez de la colegii care n-au tocătoare de paie la combină, iar paiele mele le toc înapoi în pământ.

„Trebuie să înţelegem că uniţi puterea noastră creşte mult, nu ne consumă atâta energie.”

Reporter: Ce părere aveţi despre noua Politică Agricolă Comună, mai exact, cum vedeți acel procent de 10% pentru culturile fixatoare de azot?

Emil Turdean: Va fi o mare porcărie. Cel puţin în zonă neirigată degeaba pui soia sau mazăre, că nu faci. N-o să faci acele 1.350 kg şi s-ar putea să pierzi. Eu zic că România a negociat foarte, foarte prost acolo. Noi puteam face să fixăm carbonul atmosferic, să plantăm peste tot perdele de protecţie şi să ţină cont de treaba asta sau, dacă ai terenuri erodate, în pantă, să faci pâlcuri de vegetaţie forestieră şi să încercăm. 10% din suprafaţa fermei poate să fie rata ta de profitabilitate.

„Nu trebuie să fim toţi întreprinzători”

Reporter: Ce părere aveți despre asociere, despre cooperative?

Emil Turdean: Nu trebuie confundată Cooperativa Agricolă de Producţie (CAP) cu cooperativele agricole din prezent. Cooperativele acum sunt mai mult pe marketing axate şi pe a construi împreună ceva pentru a ne valorifica produsele din fermă. În alte țări cooperativele funcționează foarte bine, fiecare în ferma lui îşi face strategia lui. Dar deja sunt cooperative unde se face şi strategia de fermă în comun. Îşi cumpără parcuri de maşini împreună. Cumperi o autospecială din asta de stropit care ajunge să coste 400.000 - 500.000 de euro. Nu-i utilizată la randament maxim într-o fermă care are 1.000 de hectare sau 1.500. La utilajul ăsta trebuie 4.000 – 5.000 de hectare, ca să fie utilizată la maximum. Atunci o cumperi în grup cu colegii din cooperativă. Sau cumperi o maşină de recoltat sfeclă, că tractor fiecare are nevoie, e clar, dar sunt utilaje pe care le poţi cumpăra în comun. Spaţii de depozitare le poţi face pe cooperativă, poţi face procesare împreună. Cauţi un manager pe care-l numeşti acolo. Tu, Consiliu de Administraţie, dai direcția managerului: „De aici până acolo fă-ţi treaba, furnizează”.

Trebuie să înţelegem că uniţi puterea noastră creşte mult, nu ne consumă atâta energie. Am fost în Austria, în Munţii Tirol, am fost la nişte fermieri care obțineau 10.000 de litri de lapte/vacă, cele trei familii aveau împreună undeva la 500 de vaci cu lapte. Şi cum lucrau? O săptămână deservea o familie toate cele trei ferme, ca să aibă timp liber şi pentru ei. Deci o săptămână celelalte două familii erau libere. Dacă era forţă majoră sau ceva, interveneau. El îşi putea face până atunci furajul, putea merge la coasă, putea să meargă în oraş, în Viena, să se simtă bine. Noi, până ajungem acolo, mai avem, dar eu sper că individualismul ăsta foarte fixat la noi în cap trebuie să iasă şi trebuie să ne luăm de braţ şi să împingem împreună la deal căruţa.

Suntem într-o piaţă comună, care are nişte reguli foarte bine definite, şi cei care nu cred în construcţia acestei pieţe comune numite UE să meargă în Anglia şi să vorbească cu fermierii din Anglia, să întrebe când a fost mai bine pentru Anglia? Cât erau în UE sau acum? Plâng englezii cu produsele pe stoc, nu se vinde porcul, nu se vinde nimic pentru că este în UE Danemarca şi alţii care furnizează la preţuri mici.

Reporter: Ce trebuie să facă fermierul român ca să trăiască decent pe o asemenea piață comună?

Emil Turdean: Să facă tehnologie, să caute soiuri care aduc valoare bună, adică proteină, gluten, să încerce să-şi poziţioneze ferma în aşa fel încât dacă ai terenuri care nu produc, că atât e randamentul terenului, lasă-l acolo, fă-ţi plantaţii forestiere pe el, că vin bani, fă altceva, utilizează terenurile, ţine-ţi-l rezervă pe ăla, fă ceva pe el, utilizează-ţi terenurile care aduc plusvaloare, respectă-le, nu le omorî cu chimicale la infinit, şi fiecare în ferma lui să-şi facă strategia de eficienţă. Adică, acum sunt doi ani când am vândut la preţuri uriaşe, n-am plâns că uite preţuri, ne-am bucurat. Asta înseamnă capitalism. Noi, din păcate, mulţi încă, spun când este bine că suntem capitalişti; când ajungem la greutăţi, „să vină statul să ne dea…”. De ce să ne dea statul? Dar noi am dat impozite şi taxe în plus statului român când am făcut profit uriaş? N-am dat! Exact ăia 16% i-am dat. Trebuie să înţelegem că lucrurile aşa funcţionează în capitalism. Nu vine cu cozonaci numai capitalismul, vine şi cu greutăţi. Noi am decis. Nu mai vrei să lucrezi, laşi ferma, vine altul care are managementul mai bun, are o gândire mai bună şi te poţi angaja, că se caută muncitori peste tot. Nu trebuie să fim toţi întreprinzători.

Tinerii trebuie să aibă răbdare, cunoștințe și să nu fie lacomi de bani

Reporter: Băieţii dvs. sunt piloţi de avioane de linie. În același timp, ei lucrează de mici în fermă. Cum i-aţi făcut să meargă acolo, în cer, dar să rămână cu picioarele pe pământ?

Emil Turdean: De mici i-am luat cu mine la zbor. Cred că de acolo a fost scânteia. Cel mare voia să facă medicină şi era o perioadă destul de slabă cu medicii, salarii mici, şi a venit cu ideea: „Mă duc şi-mi fac carieră de pilot”. De acolo a plecat. Cel mic, şi el, s-a luat după cel mare, iar acum amândoi sunt piloţi de linie.

„Școala nu se gată în momentul în care ai ieşit de pe băncile ei. Din păcate, şcoala românească scârţâie foarte mult cu pregătirea.”

Reporter: Şi viitori fermieri la pensionarea dvs…

Emil Turdean: Nu ştiu. Ei ştiu care le e țelul. Ferma cealaltă de la Luna de Jos, comuna Dăbâca, este a lor. Ei o conduc, conlucrăm, colaborăm cu parcul de utilaje, colaborăm cu forţa de muncă, cu tot ce trebuie, dar eu acolo nu iau nicio decizie, iar aici, la Turda, ne mai consultăm, însă aici eu iau deciziile. Ne consultăm şi acolo, la ferma lor, dar nu iau eu deciziile. Să ştiţi că le spun orice pas care se întâmplă în fermă şi trebuie să cunoască şi aici totul, pentru că viaţa poate să fie gata în următoarele secunde, iar atunci ei trebuie să fie pregătiţi pentru orice.

Reporter: Ce sfaturi aveţi pentru tinerii fermieri din România?

Emil Turdean: Să aibă răbdare şi să nu fie lacomi de bani, că nu te poţi îmbogăţi de pe o zi pe alta. Răbdare, cunoştinţe, să pună mâna să fie şi autodidacţi, pentru că şcoala nu se gată în momentul în care ai ieşit de pe băncile ei. Nu trebuie să fii inginer, nu trebuie să fii doctor în ştiinţe agricole, fă o şcoală agricolă, nu este în România – du-te afară, încearcă să faci cursuri la distanţă, dar învaţă pentru tine, nu pentru note. Lasă notele. Din păcate, şcoala românească scârţâie foarte mult cu pregătirea. Studentul nu este capacitat să aibă interes. Nu ştiu cum să vă spun, studenții azi sunt apatici. Vin în practică și întreb: „Unde stai?” – „În vârful blocului.” – „Şi ce cauţi la facultatea de agronomie? Ce vrei să fii?” – „Fac şi eu o facultate”. Nu de aia faci facultate. Du-te la lucru, du-te ăia patru ani în care ai tăiat frunze la câini la facultate, du-te într-o fermă, lucrează şi, dacă crezi că-ţi place ferma, du-te şi fă facultatea, că poţi să faci şi pe urmă facultatea, dacă chiar îţi trebuie neapărat să ai titluri că eşti inginer, doctor sau nu ştiu ce în ştiinţe agricole.

Reporter: Astăzi, mai poţi să faci o fermă de la zero, nu s-o moşteneşti?

Emil Turdean: Nu prea găseşti terenuri. Dar ar trebui odată făcută legea şi la noi, astfel încât în prag de pensionare ori vinzi ferma, ori o dai moştenire la copii, pentru că nu se poate să avem fermieri de 75, 80, 85 de ani care nu mai au energie şi blochează activitatea pentru că nu se pot adapta la noutăți, astfel de oameni sunt o piedică în faţa celor care ştiu și pot să alerge.

Sau „Șefu`, veți avea o scamă!”. Toate variantele sunt folosite și funcționează atât la stat, cât și la privat. Acum însă vreau să mă opresc la autorități, adică la sistemul public, unde găsim toate tipurile de lingușitori și poate cea mai mare proporție de yesmeni. Șeful nu trebuie supărat ori contrazis, așa că deciziile se iau în funcție de dorințele mai-marelui.

Premierul dorește să strângă bani la buget, să facă economii și ordine în sistemul public. Imediat, ministrul Agriculturii vine cu soluția și este aplaudat de șef. Felicitările, masa și dansul vor avea loc la groapa zootehniei, a protecției plantelor, a testării și înregistrării soiurilor... Fără vin pe masă, pentru că sectorul vitivinicol e aproape inexistent în structurile MADR.

La începutul toamnei, șeful Agriculturii și Dezvoltării Rurale a inițiat un proiect prin care reorganizează structurile din subordinea ministerului. Proiectul pare făcut pe genunchi, spre mulțumirea șefului suprem, nicidecum gândit conform realității.

Să luăm ca exemple doar câteva instituții propuse spre desființare: Agenția Națională pentru Zootehnie, Institutul de Stat pentru Testarea şi Înregistrarea Soiurilor, Laboratorul Central pentru Calitatea Semințelor și Materialului Săditor, Autoritatea Națională Fitosanitară. Acestea sunt structuri cu legături și corespondență nu doar la Bruxelles, ci pe plan internațional, a căror desființare poate bloca unele activități. Pe la colțuri se vorbește de preluarea unora dintre atribuții de către sectorul privat, mai exact de către „prieteni” ai Puterii cu interese în domeniile mai sus menționate. Dar de asta trebuie să se ocupe alții, nu eu.

Cred că în aparatul central al Ministerului Agriculturii (MADR, APIA, AFIR) sunt mai mulți șefi decât numărul angajaților din toate instituțiile pe care vrea să le desființeze ministrul în aplauzele șefilor. Nu mai spun că sunt o mulțime de oameni care taie frunze la câini cât e ziua de lungă, cărora alții le prestează munca. Da, la stat sunt și angajați care chiar muncesc. Ăștia-s pălmașii, n-au perii de scame și nici nu rup ușa la ora 16 sau 14, vinerea.

Am scris despre inoportunitatea desființării unei instituții. M-a sunat directorul: „Ce-mi faceți? Ce-i spun eu acum la ministru?” Ca să înțelegeți ce vremuri trăim după trei decenii de democrație! Nu am folosit niciun nume deoarece, indiferent cine-i ministru sau director ori premier, situația este aceeași.

Vreau să închei cu zâmbetul pe buze, unul amar, dar zâmbet.

Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare.

Editorial de: MIHAELA PREVENDA, redactor-șef

În perioada 7-10 septembrie 2023 a avut loc, în cadrul complexului expozițional Expo Arad, în organizarea Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură a județului Arad, cea de-a 33-a ediție a Târgului Internațional de Agricultură, Industrie Alimentară și Ambalaje - Agromalim.

La târg, ca la târg, nimic nou sub soare, de când e lumea cu pământul, cu vânzători și cumpărători. Fie că e un talcioc, un mic târgușor dintr-o oarecare comună sau unul mai mare dintr-un fiece oraș ori ditamai expoziția internațională desfășurată pe mii de hectare, regulile sunt aceleași. Cei care au ceva de vândut vin, se așază cu marfa la vedere, iar cei care au nevoie de ceva și vor să cumpere se perindă de la un vânzător la altul, mai întreabă de una, de alta, compară, socotește, poate și cumpără, dacă îi dă mâna, că, de, vorba ceea, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Dar oricum nu pleacă nimeni sărac de la un târg, pentru că, se știe, după ce ai vorbit cu unul, cu altul, ai descoperit că s-a mai inventat ceva de care nu auziseși, apoi ai mai aflat o bârfă, te-ai mai întâlnit cu un prieten pe care nu l-ai mai văzut de mult, ba chiar ți-ai făcut noi prieteni, se cheamă că n-ai fost degeaba. Ba sunt unii care chiar pentru aceste lucruri merg la târg, neavând vreo nevoie de ceva anume și nici intenția de a cumpăra. Pentru mulți dintre noi, târguitul este o adevărată pasiune.

Peste trei decenii de eforturi organizatorice

Dar asta nu înseamnă că toate târgurile sunt la fel. Principiul este același, dar sunt și târguri sărace sau târguri plicticoase, ba chiar târguri urâte. Diferența dintre astfel de târguri și unele bogate și frumoase este făcută de organizatori. Ei pun la dispoziție locul pentru comercianți, pe care tot ei îi cheamă, asigurându-i că vor avea numeroși vizitatori. Poate nu dintr-un început, dar, de la o ediție la alta, vorba se duce și dacă ai administrat bine, iar lumea a fost mulțumită, vei avea o creștere permanentă. Așa stau lucrurile la Arad, unde de 34 de ani se tot organizează un târg, iar Camera de Comerț, Industrie și Agricultură a județului s-a preocupat ca pe an ce trece să găsească noi soluții de a face cât mai plăcută, pe de o parte, șederea, vreme de câteva zile, a celor care expun și, pe de altă parte, vizita celor care se perindă pe la târg. Un târg început odată cu reînființarea sistemului cameral, în 1990, fiind primul eveniment pe care Camera de Comerț, Industrie și Agricultură l-a organizat sub forma unui târg de toamnă pentru bunuri de larg consum. Deja în anul următor a creat un departament specializat în organizarea de târguri și expoziții, deoarece interesul pentru astfel de evenimente era prioritar, pentru că nimeni nu produce, dacă nu are cui să vândă, iar membrii Camerei asta voiau, în primul rând. Așa că de la o hală agroalimentară au exploatat orice spațiu din Arad care putea să găzduiască un târg, stabilizând, o vreme, evenimentele la Sala Sporturilor, care oferea cel mai mare spațiu interior și exterior, acceptabil. Dar faima creștea și acest spațiu a devenit insuficient, și atunci a realizat, din surse proprii, primul pavilion expozițional cu o suprafață de 1.500 mp, în anul 2002. Și urmând această cale de creștere, s-au adăugat noi pavilioane și spații expoziționale în aer liber.

O ediție reușită

Azi se poate spune, fără nicio reținere, că Agromalim este cea mai mare expoziție de acest gen din vestul României și una dintre cele mai importante la nivel național. Mai bine de 300 de expozanți și-au întâmpinat vizitatorii cu mașini și echipamente, animale mici și mari, tot felul de inputuri pentru fermele vegetale și zootehnice, diverse tehnologii agricole, produse farmaceutice și echipamente pentru uz veterinar, utilaje, echipamente și ambalaje pentru industria alimentară, precum și nenumărate produse agroalimentare.  Nu au lipsit nici serviciile de consultanță, incluzând aici cercetare pe diverse categorii agricole, educație antreprenorială și orientare financiară, precum și conferințe tematice și demonstrații tehnice.

Dar să nu credem cumva că, atribuind Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură aceste realizări, creăm un merit impersonal, pentru că eforturile sunt ale oamenilor de acolo, iar numele care, pentru cei mai mulți colaboratori ai acestui eveniment, cum suntem și noi, se identifică cu târgul de la Arad, este Cimi Enache, managerul târgului. Un om care se pare că și anul acesta poate să fie mulțumit de munca depusă: „Ne bucurăm să avem mai mulți expozanți decât anul trecut, undeva cu vreo 10% creștere în total, vreo 300 de expozanți. De asemenea, suprafețele interioare și exterioare au crescut cam cu 10%. Suntem pe un trend bun”. Trebuie să spunem că în curând, păstrând acest trend, și spațiul acesta va începe să fie strâmt. Dar să nu ne facem probleme, în spiritul de până acum vor afla soluții la momentul potrivit.

Așa cum spuneam la început, cei care vin la târg nu caută doar ceva de cumpărat, unii vin și pentru a se îmbogăți cu informații, poate cei mai mulți. De altfel, acest tip de ofertă reprezintă vârful de lance al celor mai importante și mari expoziții din lume. Este „cârligul” cu care atragi cei mai mulți vizitatori și oferi plusvaloare acestor evenimente. Dorința de a ști, de a fi la curent cu ce este mai nou sălășluiește în oamenii harnici, dinamici, puși pe creație și dezvoltare, exact aceia pe care și-i doresc expozanții spre a le călca pragul. De aceea satisfacția pe care o are Cimi Enache este justificată: „Ne bucurăm să avem și în acest an continuarea parteneriatului cu Academia de Științe Agricole și Silvice de la București, sunt în cadrul târgului stațiuni și institute de cercetare coordonate de ASAS care au standuri, spre zece standuri. Au avut prezentări, s-au întâlnit cu fermierii. De asemenea, ne bucurăm că Universitatea Științele Vieții „Regele Mihai I” din Timișoara au fost prezentă, atât cu stand, cât și cu o sesiune de comunicări, 15 teme prezentate de profesori, parteneri, studenți ai acestei universități, unde fermierii au fost prezenți și au putut să afle lucruri interesante”.

O expoziție foarte importantă

Aflându-ne în zona de vest a țării, unde creșterea animalelor este extrem de răspândită și intensă, realizarea unei expoziții de animale este nu doar oportună, ci și necesară. Iar dacă aceasta a fost un succes, nu ne surprinde satisfacția directorului Cimi Enache: „Ne bucurăm că expoziția de animale și în acest an a ieșit bine, datorită participării asociațiilor cu care lucrăm. Pe partea de taurine avem  crescătorii de vaci Bălțată românească, pe partea de Angus, asociația este prezentă cu animale, cu crescători, iar pe partea de ovine, Asociația „Păstorul Crișana” este și anul acesta alături de noi cu un stand deosebit de frumos. Le mulțumesc tuturor pentru această implicare, fiindcă doar cu ei putem face lucrurile bune”.

Printre oi

Realitatea este că aceste asociații, numite mai sus de către gazda evenimentului, vin cu entuziasm la acest târg.  Bunăoară, Nicolae Cioranu, președintele Asociației Crescătorilor de Ovine Arad „Păstorul Crișana” consideră acest eveniment un bun prilej de a expune eforturile pe care ei, în calitate de crescători, le fac pentru o zootehnie performantă și de a promova rezultatele muncii lor, adică acele produse tradiționale care, din păcate, cam dispar din gustul consumatorilor. „Pe lângă faptul că am încercat ca, în această expoziție, să aducem, în zona organizată de noi, de la fermierul de la coada oii până la profesorul de la universitate de la catedra de ovine, am încercat, și cu animalele, să aducem de la un mieluț care acum suge lapte cu biberonul, pentru ca cei mici să vadă realitatea și cum stau lucrurile în natura lor, până la acele ovine care deja fac parte dintr-un program de ameliorare. Pe lângă aceste animale și acești oameni pe care am reușit să-i aducem aici în această expoziție și cu ocazia acestui eveniment, nu ne lăsăm mai prejos nici să facem o promovare a produselor sectorului ovin. Am reușit să aducem aici de la telemeaua pe care știm să o procesăm de sute de ani, de la părinții și bunicii noștri, până la iaurtul din lapte natural, adus de domnul Traian Bîrsan, din ferma dumnealui, care este, clar, un noutate, iar pe segmentul de carne de ovine, de la pastrama, pe care o făceam când eram în transhumanță, căci pe timpul acesta, în această perioadă, deja animalele, în România, de sute de ani, erau plecate din vârful munților ca să vină către locurile de iernat, către Dunăre, către Banat, iar pastrama era un produs pe care ciobanii noștri puteau să-l conserve acolo, în natură, în desagi, pe măgari, pentru că ei cu aceste produse își duceau traiul. Și aș mai aminti pe lângă această pastramă și cârnații de oaie, poate cu un amestec de carne de vită, poate cu un amestec de carne de porc, că se obișnuiește în România. Deci repet, nu pierdem niciun moment, cu fiecare ocazie, de a promova mâncarea naturală, mâncarea sănătoasă pe care românul nostru a avut-o de zeci și sute de ani și ne dorim să readucem consumatorul, care nu mai știe gusturile naturale,  nu mai știe ce înseamnă un produs la care nu s-a adăugat nimic, care e lăsat așa, exact cum ni l-a dat Dumnezeu, de la animal. Să sperăm că punem umăr de la umăr, de la ciobani până la profesorii de la catedra de ovine și, cu ajutorul dumneavoastră, cu ajutorul Ministerului Agriculturii, cu ajutorul Autorității sanitar-veterinare, că nu o să putem de unii singuri, încet, încet, încet, să ne ocupăm din nou locurile noastre către inima consumatorului și, cum se spune în politica agricolă comună, de la furcă la furculiță, sperăm să ajungem cât de repede la acest lanț scurt”, a arătat Nicolae Cioranu.

Președintele Asociației Crescătorilor de Ovine Arad „Păstorul Crișana” a ținut să evidențieze și rolul social al târgului, al fiecărui târg la care participă: „Nu pot să trec cu vederea și să nu vă spun că, după ce, prin intermediul Ministerului Agriculturii, care a fost partener la o expoziție de agricultură din Doha, din statul Qatar, desfășurată în luna martie, am cunoscut niște oameni de acolo, cu care am schimbat păreri și gusturi. Și n-am crezut, deși ne-au promis, că vor veni la noi când vom avea un eveniment din acesta, dar iată că i-am avut aici, între fermieri, i-am avut ca oaspeți, participând până și la sărbătoarea noastră, cum o facem noi, o seară a crescătorilor de ovine”. Evident că este mândru și de această seară în care se dovedește că cei care știu să muncească știu și să se distreze.

Și printre capre

Tot cu dorința de a-și promova produsele au venit și cei din Asociația Națională a Crescătorilor de Capre din România „Caprirom”. „Pentru noi a fost o experiență plăcută și utilă. Pentru că noi suntem aici să ne promovăm produsele din lapte de capră. Și am avut mulți vizitatori, noi sperăm că le-au plăcut produsele și vrem să se creeze rețele locale prin care lumea să aibă de unde să-și ia un produs tradițional, un produs natural. Ați văzut ce este pe piață. Pentru asta suntem aici, de asta am venit chiar de la Constanța, să promovăm un produs natural și tradițional. Noi suntem aici în echipă și îi ajutăm pe cei care nu au putut să vină, dar ne-au dat produsele și le vindem noi în contul lor, și îi ajutăm în felul acesta. Pentru că scopul asociației este să promoveze și să susțină crescătorii de caprine. De aceea încurajăm și promovăm laptele și brânza de capră, pentru că astfel poate să crească eficiența unei gospodării și lumea să poată trăi numai din creșterea caprelor”, ne-a spus dr. Andreea Anghel, vicepreședinte al Caprirom.

Este de menționat că această asociație este una dintre cele mai longevive din România, împlinind anul acesta 30 de ani de activitate. Doamna Anghel spune că nu a pierdut din istoria asociației decât un an, pentru că a venit în institutul unde își are sediul organizația în 1994. „Asociația s-a înființat în anul 1993 și eu am ajuns acolo în 1994, când am terminat facultatea. Deci am ratat puțin. Asociația a fost constituită de dna prof. dr. Stela Zamfirescu, dumneaei a fost cu ideea și cea care a constituit nucleul de membri fondatori, și cea care a susținut activitatea asociației pe parcursul acestor 30 de ani. Asociația noastră a avut ca obiectiv susținerea crescătorilor de caprine și cercetarea în domeniu, pentru că noi avem sediul în Institutul de cercetare-dezvoltare «Palas Constanța», și am îmbinat întotdeauna rezultatele cercetării cu aplicabilitatea în fermele de caprine, astfel încât să-i ajutăm să-și îmbunătățească managementul în fermă: inseminări, monte în contra-sezon, astfel încât să aibă lapte când nu are toată lumea, trei fătări în doi ani… îi ajutăm în funcție de cerințele fiecăruia dintre crescători să-și îmbunătățească cumva activitatea și eficiența.” Andreea Anghel ne-a precizat care au fost cele mai populare și mai bine primite cercetări de către fermieri: „Dintre proiectele noastre cu aplicabilitate practică, unul dintre ele a fost să-i ajutăm să-și crească producția de lapte în fermă prin metisarea femelelor din rasa Carpatină cu țapi din import, din rase specializate. Și atunci produșii metiși rezultați au avut o producție mai bună de lapte. Un alt proiect care a avut succes și pe care-l vom continua a fost să determinăm genotipul genei pentru alfa-S1 cazeină. Asta înseamnă că noi vrem să determinăm dacă laptele conține mai multă sau mai puțină proteină. Asta este determinat genetic. Un conținut mai mare de proteină înseamnă un randament mai mare de transformat în brânzeturi. Am început proiectul acesta pe caprine de rasă Carpatină, rasa noastră locală, am genotipat în jur de 3000 de animale, iar rezultatele au demonstrat că randamentul crește cu 30% dacă laptele provine de la animale care au genele dominante pentru alfa-S1 cazeină, respectiv genotipurile AA, BB, nu intrăm în amănunte, adică genotipurile care produc o cantitate mai mare de proteină în lapte. Bineînțeles că, având aceste rezultate, vom continua să genotipăm animalele celor interesați, adică ale celor care procesează laptele, pentru că chiar este un progres”. Evident că pentru un specialist cum este Andreea Anghel metisarea nu este un obiectiv, ea chiar ne-a precizat că proiectul de metisare este mai vechi, azi ei încurajează creșterea caprelor în rasă pură, mai ales că asociația deține și registrul genealogic. „Eu susțin rasa Carpatină. N-avem nimic împotrivă cu metisarea pe care o fac cei care vor să fie eficienți, însă laptele care provine de la rasa noastră locală carpatină este un lapte-medicament. Și asta vrem să arătăm oamenilor – poate ați văzut, avem pliante, am scos afișe – capra mănâncă pe alese și mănâncă flora medicinală. Toți acești produși fitoactivi trec în lapte, astfel încât laptele de capră este un adevărat miracol pentru sănătatea noastră. Este antiinflamator, nu produce alergia pe care o produce laptele de vacă, pentru că are mai puțină cazeină A2, betacazeină. Sunt anumite peptide din lapte despre care s-a demonstrat că sunt anticancerigene, despre care s-a demonstrat că sunt antiinflamatoare, este mult mai digerabil, și asta-l face mai bun pentru copii, deci ca substituent al laptelui matern, laptele de capră este primul pe listă. Deci Carpatina, pentru că este crescută pe pășune, produce un lapte-medicament. Cele care stau pe stabulație, acasă, mănâncă ceea ce au la dispoziție”, precizează Andreea Anghel.

Și pentru că metisarea dacă se face controlat poate duce la formarea unei noi rase, am aflat de la doamna Anghel că la Institutul Palas se lucrează chiar la o astfel de rasă nouă. „La noi, la Institutul Palas, este în curs de creare o rasă nouă, rasa Bocard. Deocamdată, așa s-ar părea că se numește, fiind formată prin metisarea rasei noastre locale, Carpatină, cu mascul din rasa Boer. Rezultă o rasă de capre de carne, dar e mai mult mixtă, pentru că are și o cantitate de lapte care nu este chiar insignifiantă. În general, la rasele de carne, nu prea poți să valorifici laptele. Cu toate acestea, la rasa aceasta nouă chiar se pot valorifica și carnea, și laptele. Rasa este în curs de omologare, iar populația se află la Institutul Palas. Sperăm ca în câțiva ani să beneficiem de reproducători din această rasă, pentru că a început să crească și consumul de carne de capră.”

Dar și printre vaci

O altă asociație pe care am întâlnit-o la târg este cea a crescătorilor de vaci „Bălțată românească” tip Simmental, al cărei președinte, domnul Mircea Dumitru, pune accent tot pe calitatea produselor românești. „Noi, prin asociația noastră și cooperativa pe care o avem pe lângă asociație, promovăm pe cât putem, de vreo doi ani tot promovăm carnea de vită, produsele din carne de vită, produse din lapte de vacă, de Bălțată românească, produse fără niciun fel de alte ingrediente, alte chimicale, alți E-uri și ce se mai bagă. Bălțata românească are două linii: o linie de lapte și o linie de carne, deci avem și produsul acesta de carne, special pentru carne. Ele produc și lapte, dar linia de carne are un spor mult mai bun la carne și se finisează mult mai bine. Noi folosim carnea ca atare, facem niște preparate din carne de vită, dar nu numai carne de vită, avem preparate din lapte, avem înghețată, avem frișcă, avem multe produse pe care le scoatem pe piață, le promovăm, și văd că lumea este mulțumită de ceea ce oferim. Aici, în spatele meu, vedeți că avem hotdog care are în interior un crenvurști făcut numai din carne de vită, tot ce este aici este din carne de vită sută la sută, din Bălțată românească, sunt produse din mânzat, carne premium. Mânzatul este un animal până la 24 de luni, tăurașii de Bălțată românească au o creștere puternică, avem undeva până la 1,8 kg/zi spor, e un spor foarte bun, și o carne de foarte bună calitate. Trendul, după cum îl simt eu, este bun. Deși se fac importuri cu niște produse pe care noi nu le știm foarte bine, nu știm ce e în interiorul lor. Nu știm dacă avem atât de bune laboratoare încât să-mi spună mie că laptele ăsta este sută la sută lapte sau am știu eu ce adaosuri. La noi este numai lapte, sută la sută curat. Avem niște ferme de top în România și încercăm să facem cât mai multe, să-i lămurim pe fermieri să producă foarte curat, foarte igienic, să producă mult și bine, pentru că nu mai merge că ții o vacă să-mi dea 2-3 litri de lapte. Noi facem o selecție, suntem și deținătorul Registrului de rasă Bălțata românească și avem genetică de top. Asta facem noi, îmbunătățim rasa, dar asta înseamnă mulți ani de muncă. O rasă nu se îmbunătățește în doi-trei ani. Un program de ameliorare se desfășoară pe 15-20 de ani. Iar noi am trecut puțin de jumătate, dar mai avem mult. Noi am început în 2012 și n-au trecut decât 11 ani. Mai avem cel puțin 7-8 ani ca să ducem la capăt programul de ameliorare. Și atunci o să avem o rasă bună, avem deja, dar o să îmbunătățim și mai mult performanțele acestor animale.”

Este de remarcat că asociația a reușit să construiască o fabrică de lapte la Târgu Secuiesc. Este o fabrică care nu va produce brânză, ci niște produse de nișă, după cum spune Mircea Dumitru: „Ne-am adunat foarte mulți fermieri, cooperative, am dus-o la capăt, până la urmă. Fabrica e funcțională, avem absolut tot ce trebuie. Fabrica are capacitatea de 45.000 de litri, o capacitate bună, se poate mări dacă trebuie sau se mai poate face o fabrică; e totul automatizat. Avem produse care, zicem noi, ar fi produse de nișă. În primul rând, facem o bază de înghețată care are termen de valabilitate un an; se poate ține la temperatura camerei 12 luni, ceea ce în România nu prea se vede. Și în momentul când vrei să o folosești, o bagi în mașinăria de înghețată; se pot pune fructe în ea – nu chimicale, fructe. Pe lângă această bază de înghețată, avem vreo 3-4 sortimente de frișcă, smântână, lapte cu 1,5 și 3,5 UHT; deci tot ce vă spun, în afară de înghețată, are termen de valabilitate 6 luni. Adică venim cu niște produse care se pot ține mult timp în condiții sigure, pentru o piață modernă. Mai facem și unt, pe care vrem să-l ambalăm la 5-10 g, pentru Horeca. Baza de înghețată, frișca, se pot lua de laboratoare și de gospodine, dar în special laboratoare și Horeca”.

Asociația, fiind una națională, colectarea laptelui ar fi o problemă, dar la care ei au găsit o rezolvare. „Noi avem în plan să facem niște centre de colectare lapte în toată țara. Sunt fonduri, sunt tot felul de granturi care vin pentru asta, numai că, încă o dată, revin la conducătorii noștri, ei trebuie să-și îndrepte atenția către noi. Și atunci noi ne putem permite să facem centre de colectare în toată țara. Vrem să facem și depozite de carne în țară, de unde să plece carnea pe care noi o producem, și să sperăm că vom ajunge acolo. Sper să ne putem permite, dar fără bani nu se poate face nimic. Noi nu cerem pomană, dar sunt fonduri pe care nu le putem absorbi, pentru că suntem fie slab pregătiți, fie răuvoitori.”

Clubul Fermierilor Români țintește excelența

Am remarcat prezența la târg și a unei altfel de asociații, una care reprezintă nu doar un domeniu de activitate, ci se adresează tuturor fermierilor din România. Este vorba de Clubul Fermierilor Români. Este o asociație care pune accent pe performanță și care caută să își ajute membrii să atingă un nivel cât mai ridicat de management.

Cel puțin asta reiese din vorbele directorului executiv al clubului, domnul Florian Ciolacu: „Am avut ocazia plăcută astăzi de a fi prezenți aici, nu doar pentru a întâlni fermieri, pentru a vizita târgul și pentru a participa la evenimentele din cadrul târgului, dar și pentru a semna un acord de colaborare, un protocol de colaborare între Clubul Fermierilor Români și o organizație nou-creată, care pornește din această regiune, dar cu ambiția de a deveni națională. O organizație care vrea să promoveze împreună cu Clubul Fermierilor interesele celor care produc și comercializează în domeniul zootehnic, într-un sens pe care noi îl urmărim prin obiectivele noastre: să creștem valoarea adăugată peste producția primară a României, pentru niște fermieri mai capabili să facă investiții, mai rezilienți, ferme care să reziste acestor presiuni economice, de mediu și sociale actuale. Evident, e un eveniment important, nu doar regional, ci și național, acest târg, această expoziție, conferințele, evenimentele astea paralele desfășurării vizitelor în târg. E un eveniment care ia un puls asupra interesului antreprenorilor pentru tehnologii și investiții. Și cred că e relevant și trebuie încurajat lucrul ăsta, pentru că, cum spune un proverb, că atunci când vântul schimbării bate, unii își construiesc ziduri, alții își construiesc mori de vânt. Iar acum suntem într-o perioadă când vântul schimbării bate foarte puternic și suntem obligați nu să ne protejăm căutând ziduri să construim în jurul nostru, ci să facem lucruri care să ne ajute să creștem. Clubul Fermierilor nu este o organizație închisă, e o organizație deschisă, chiar și pentru cei care nu sunt membri, porțile sunt deschise să vină să acceseze consiliere, programe de consultanță și programe de formare. Iar altă cheie nu este pentru a deschide aceste lucruri. Transformarea pe care ne-o dorim toți este de fapt ce rezultă din formare: formare – transformare. Avem proiecte de formare ca să schimbăm oamenii, schimbăm sistemul schimbând oamenii. Proiectele se numesc Tineri Lideri în Agricultură și Antreprenori în Agriculturi 4.0. Avem această caravană de interacțiune cu fermierii, nu doar pe proiectele noastre, ci și pentru a da informații privind stadiul actual al Politicii Agricole Comune, subvenții, proiecte de investiții și toate lucrurile astea. Avem și acest proiect al unui Centru European pentru Tineri Lideri în Agricultură, care să fie în România. E un proiect al nostru de suflet, pe care-l promovăm la Bruxelles, l-am promovat, am fost acolo în Parlamentul European, la Comisia Europeană, avem sprijin din partea unor ambasadori ai proiectului și încet-încet noi credem că, cunoscând mai mult despre experiența din România, vom deveni un model de bune practici care, să știți, are și consecințe favorabile. Adică atunci când ești recunoscut ca un succes într-un anumit sector, vin către tine și alte lucruri favorabile, mă refer la bani, investiții, mă refer la un interes din partea unora care au înțelegerea nu de a cumpăra teren și a-l da în arendă, ci de a investi pentru a-i crește valoarea”.

Demonstrația, o altfel de școală

Așa cum am mai spus, un astfel de târg nu înseamnă doar a vinde și a cumpăra, ci și un loc unde poți să afli ce mai este nou în lumea tehnologiei. De aceea organizatorii pun la dispoziție expozanților spații în care pot face demonstrații cu utilajele și echipamentele pe care le aduc la târg. Și pentru că cineva trebuia să coordoneze acest lucru, acesta a fost domnul dr. Sorin Bungescu din cadrul Pavilionului de Mecanizare „George Bungescu” - Universitatea de Științele Vieții „Regele Mihai I” din Timișoara, cel  care ne-a făcut o scurtă descriere a acestor demonstrații. „Anul acesta am avut două tractoare care au fost puse la dispoziție pentru demonstrații, este vorba despre un tractor clasa Arion 630, de un tractor Solis, de asemenea am avut un încărcător Schaffer și nu în ultimul rând am avut și un robot Robocut, care este deja bine cunoscut de la ediția Agromalim 2022, când a fost lansat în România. Demonstrațiile s-au desfășurat în zona special amenajată pentru demonstrații, aici cei de la firmele producătoare de tractoare, de încărcătoare și de roboți au venit și au făcut diferite demonstrații, în special noi punem un accent pe demonstrațiile cu tractoare utilizate pentru furaje, deci pentru a lucra cu furajele de exemplu într-o fermă zootehnică sau pentru a lucra un tractor cu încărcător frontal sau un încărcător telescopic într-o fermă zootehnică, pentru că acolo tractoristul sau operatorul trebuie să știe cum să manipuleze, de exemplu, un balot, cum să manipuleze încărcătorul la evacuarea dejecțiilor și așa mai departe, dacă nu există sisteme speciale pentru evacuat dejecții.” Așadar, fermierii au putut beneficia de un fel de școală demonstrativă, mai ales cei care își doresc un utilaj similar.

Tot în zona de demonstrații au fost prezentați și doi roboți despre care ne povestește tot Sorin Bungescu. „Robocut este deja un robot cunoscut și în România, vreau să vă spun că dacă anul trecut a fost prima oară când l-am prezentat, până în acest an există deja 5 roboți vânduți în România, ceea ce este un lucru foarte bun. Primăriile, dar și fermierii au înțeles că un astfel de robot își face treaba. Acest robot poate să aibă până la 20 de implemente. La ora actuală robotul care este în expoziție este un robot dotat cu un implement gen tocătoare, pentru a toca pe marginea drumului sau, dacă ne referim la agricultură, el se poate folosi cu succes în fermele pomicole, de exemplu, în fermele de fructe de pădure și așa mai departe, deci în fermele mai mici. De asemenea, dincolo este folosit de primării pentru diferite operații pe care trebuie să le efectueze și iarna, el poate fi dotat și cu o freză pentru zăpadă. De asemenea, poate fi dotat cu cositoare, deci pentru cosit oriunde, într-o fermă agricolă, într-o fermă zootehnică acest robot își face treaba. Are o autonomie foarte bună, de până la 150 m, asta înseamnă că eu stau aici și pot să-l comand până la 150 m distanță. Este dotat cu un motor de 54 cp, dar există și varianta de 75 cp. Marele avantaj al acestui robot este că poate să lucreze pe suprafețe cu o înclinare de până la 70°. Pentru zona montană este ideal. De asemenea, poate să fie folosit și pentru a tăia anumiți arbuști care au tulpina ca diametru între 20-40 mm. Dacă anul trecut am făcut primii pași și l-am adus pe Robocut la Arad, anul acesta l-am adus și pe roboțelul Naio Oz 440, este un robot tot de serie făcut de o firmă din Franța și distribuit printr-o firmă din jud. Hunedoara, de la Brad. Timp de două zile a făcut demonstrații, cam toate firmele au fost încântate de ce poate să facă acest roboțel. Este un roboțel de dimensiuni mai mici față de Robocut, dar este un robot care se folosește, de exemplu, în legumicultură, cu el poți să faci toate lucrările agricole, de la lucrat solul, pregătit patul germinativ, cât și semănatul, pentru că are implemente și pentru a efectua aceste lucrări. De asemenea, vreau să vă spun că firma din Franța face și roboți pentru viticultură, deci are mai multe modele și de dimensiuni mai mari”.

Măiestria de a manevra un tractor

Pe lângă demonstrații, au avut loc și câteva concursuri foarte apreciate de vizitatori, după cum ne spune domnul Bungescu, sunt mulți dintre aceștia care se interesează din vreme de calendarul acestor concursuri pentru a-și arăta măiestria în manevrarea tractorului. „Este un concurs de îndemânare, aceste probe le-am văzut în Germania la școlile de agricultură, acolo unde tinerii se duc și se specializează pentru a lucra în agricultura din Germania. Deci timp de trei ani ei acolo se specializează pe tehnică performantă, iar la condusul tractorului, unde primesc și carnetul de conducere în final, au aceste probe de îndemânare. Și acolo le-am văzut prima oară și am considerat că ar fi bine și în România să introducem acest concurs, pentru prima oară l-am introdus la Agromalim în 2016, a avut un real succes, și am continuat în fiecare an cu acest concurs și chiar sunt foarte mulți care vin an de an și mă întreabă înainte de expoziție: dle profesor, când este concursul?, la ce oră?, că vrem să venim”, a specificat Sorin Bungescu.

După cum am putut vedea noi, au fost mai multe probe, ceea ce ne-a determinat să folosim pluralul pentru ceea ce era de fapt un singur concurs, iată care au fost aceste probe, evident același Sorin Bungescu le detaliază: „Prima probă, la un tractor dotat cu încărcător frontal s-a montat o țeavă în față și cu ajutorul acelei țevi trebuie ca operatorul, tractoristul, să ia trei inele de diametre diferite care sunt montate pe niște stative. Deci, în primul rând să ia cele trei inele și în final se consideră timpul. La a doua probă este una de îndemânare cu spatele tractorului, de fapt parcarea cu spatele tractorului, deci la tiranții speciali din spate montăm două lanțuri, iar tractoristul trebuie să dea cu spatele astfel încât la un moment dat să lase lanțurile în interiorul a două anvelope, în mijlocul acestor anvelope, unde noi facem două puncte cu vopsea. Deci trebuie să atingă acele două puncte. Asta înseamnă că parchează foarte bine cu tractorul respectiv. Iar a treia probă, am introdus-o pentru prima oară la ediția aceasta, este o probă cu încărcătorul frontal, încărcătorul telescopic, să ia o minge de baschet și s-o arunce în coșul de baschet. Am văzut-o anul trecut la o demonstrație a unei mari firme din lume, la noi în cadrul Universității, și am zis să implementăm această probă și la această expoziție, la acest mare târg din vestul țării. Deci nu este suficient ca fermierul să conducă un încărcător frontal, un încărcător telescopic, ci trebuie să aibă și îndemânare în cadrul fermei zootehnice”.

În loc de concluzii ne întoarcem la entuziastul director al târgului, Cimi Enache, care a fost mulțumit și de prezența în număr mare a vizitatorilor: „De asemenea, ne bucurăm că sunt și anul acesta vizitatori care au venit, au văzut, s-au informat, fiindcă expoziția oferă cam tot ce îi trebuie unui fermier, fie mic, fie mare. Pentru că noi ne adresăm și publicului larg, nu doar specialiștilor, care vine să vadă niște animale, vin cu copii, vin să petreacă câteva ore plăcute în târg. Și împreună cu voi, împreună cu ceilalți parteneri media reușim să îi aducem în târg și să le oferim informații utile”.

Evident că prezența noastră la târg este una utilă, după cum o apreciază domnul Enache, atât pentru succesul lui, cât și pentru noi, ca reporteri, pentru că ne întoarcem de fiecare date mai bogați cu o informație, cu un prieten, ca toți, de altfel. Așteptăm cu nerăbdare următoarea ediție.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – octombrie 2023

Abonamente, AICI!

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) anunță că, începând cu 2 noiembrie 2023, sunt deschise primele sesiuni de primire a cererilor de finanțare pentru investiții în agricultură și pentru dezvoltarea infrastructurii rurale, cu fonduri disponibile prin Planul Strategic pentru Politica Agricolă Comună 2023 – 2027 (PS PAC 2027).

Sesiunea de depunere pentru proiectele finanțate prin intervențiile DR 27 – Crearea/Modernizarea infrastructurii de acces agricole și DR 28 – Crearea/Mmodernizarea infrastructurii rutiere de bază din spațiul rural se desfășoară în perioada 2 noiembrie 2023 – 29 februarie 2024. Alocarea financiară pentru DR 27 este de 100.000.000 de euro, iar pentru DR 28 sunt disponibile fonduri în valoare de  200.988.235 de euro.

Solicitările de finanțare pentru DR 30 – Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri se depun online în intervalul 2 noiembrie – 31 ianuarie 2024, fondurile disponibile fiind de 250.691.764 de euro, împărțite astfel: componenta națională - 175.484.235 de euro și componenta zona montană - 75.207.529 de euro. Valoarea sprijinului acordat pe care îl poate obține un tânăr fermier este de 70.000 de euro. De banii europeni nerambursabili pot beneficia fermierii care acționează în nume propriu și sunt organizați ca microîntreprindere sau ca întreprindere mică (PFA, II, IF). Pot accesa intervenția DR-30 și persoanele juridice unde un tânăr fermier se instalează și exercită un control efectiv în ceea ce privește luarea deciziilor referitoare la gestionarea exploatației agricole.

„Fondurile acordate pentru construcția, extinderea, modernizarea drumurilor agricole către ferme prin intervenția DR-27, cât și pentru construcția, extinderea, modernizarea rețelelor de drumuri de interes local prin intervenția DR-28 sunt 100% nerambursabile, iar valoarea maximă acordată pentru un proiect ajunge la 1.000.000 de euro. Pentru tinerii fermieri, finanțarea prin intervenția DR-30 este, de asemenea, 100% nerambursabilă”, a precizat George Chiriță, directorul general AFIR.

Pragul minim de selecție a proiectelor este de 40 de puncte pentru intervenția DR-27 și de 30 de puncte pentru DR-28 și DR-30. De asemenea, pragul de calitate lunar pentru prima etapă de depunere (noiembrie 2023) este de 90 de puncte în cazul intervențiilor DR-27 și DR-28 și de 85 de puncte pentru DR-30. Pragurile de calitate scad treptat lunar, până la pragul minim.         

Pentru întocmirea documentației necesare depunerii cererilor de finanțare, solicitanții au la dispoziție Ghidul solicitantului și anexele aferente publicate pe pagina de internet AFIR, la secțiunea Finanțare.  

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Miercuri, 1 noiembrie 2023, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) a postat pe pagina sa de internet, în dezbatere publică, proiectul de Ordin al ministrului Agriculturii pentru modificarea și completarea Ordinului nr. 447/2023 pentru aprobarea în anul 2023 a realocării sumelor și stabilirea condițiilor de acordare a avansului pentru plățile directe decuplate finanțate din FEGA, din cadrul Planului Strategic PAC 2023-2027.

Intervențiile vizate sunt: PD-21 Sprijin cuplat pentru venit - vaci de lapte; PD-22 Sprijin cuplat pentru venit - carne vită; PD-23 Sprijin cuplat pentru venit - bivolițe de lapte; PD-24 Sprijin cuplat pentru venit – ovine și caprine.

„Prin proiectul de ordin propus se asigură tratamentul echitabil și nediscriminatoriu față de solicitanții de plăți directe care dețin exclusiv animale și care nu ar putea beneficia altfel de plata avansului”, transmite MADR.

Cuantumurile propuse pentru stabilirea avansurilor sunt:

• PD-21 Sprijin cuplat pentru venit – vaci de lapte: 338 euro/cap;

• PD-22 Sprijin cuplat pentru venit - carne vită: 279 euro/cap;

• PD-23 Sprijin cuplat pentru venit - bivolițe de lapte: 169,1900 euro/cap;

• PD-24 Sprijin cuplat pentru venit – ovine și caprine: 16,9448 euro/cap.

„Adoptarea în regim de urgență a prezentului proiect de act normativ va permite beneficiarilor acestor intervenții să dispună de fondurile necesare asigurării inputurilor pentru desfășurarea activității în sectorul zootehnic, ținând cont și de condițiile economice dificile pe care le traversează fermierii în această perioadă”, precizează MADR.

Proiectul de Ordin poate fi consultat aici: https://www.madr.ro/proiecte-de-acte-normative/8578-proiect-ordin-modificare-omadr-nr-447-2023-01-11-2023.html

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Comuna Săndulești, din județul Cluj, este dovada că hărnicia alungă sărăcia. Asta poate și pentru că primul gospodar al comunei este cunoscutul fermier Călin Fărgaciu, care are o bună cunoaștere a realităților și provocărilor cu care se confruntă agricultura și întregul spațiu rural. În rândurile ce urmează vă invităm să-l cunoașteți pe primarul, fermierul și omul Călin Fărgaciu.

„Nu sunt singurul inginer sau fermier care este şi primar. Comunităţile din rural au înţeles că oamenii care ştiu să facă treabă bună pentru ei ştiu să facă treabă bună şi pentru ceilalţi.”

Reporter: Comuna Săndulești, numită de locuitori „Capitala Ardealului”, se află la poalele Munților Apuseni, Munții Trascău, mai exact, în apropierea Rezervației Naturale Cheile Turzii. Aici s-a născut, a crescut și-și duce traiul de zi cu zi Călin Fărgaciu. Aşadar, s-o luăm pe rând. Călin Fărgaciu, fermier sau primar?

Călin Fărgaciu: În primul rând, sunt fermier. Probabil că acesta este şi motivul pentru care am trecut un pic şi în administraţie. Cât Dumnezeu va considera că trebuie să fiu şi aici o să fiu şi aici, la primărie, în rest la fermă şi în agricultură o să fiu mereu.

Sunt unul dintre oamenii care au crescut pe lângă Mircea Ciurea, Dumnezeu să-l odihnească, am continuat ce a pornit Mircea ca luptă sindicală şi ca luptă a celor care suntem în rural şi în agricultură, împreună cu Dan Ţandea, tot aşa şi el a trecut la Domnul, şi încet-încet în asociaţie, în cooperativă şi în ce facem noi în agricultură vin tineri, şi asta e foarte bine, se predau ştafete, se face schimbul între generaţii şi este minunat dacă noi reuşim să lăsăm o cărămidă, două, trei, cinci, astfel încât cei care vin după noi, tinerii, să aibă pe ce clădi.

Nu sunt singurul inginer sau fermier care este şi primar. Comunităţile din rural au înţeles că oamenii care ştiu să facă treabă bună pentru ei ştiu să facă treabă bună şi pentru ceilalţi. Mai demult, în perioada interbelică şi înainte, în general cel mai gospodar din sat era şi primar. Lumea atunci ştia să cumpănească mai bine lucrurile.

A fost şi o perioadă în care comunităţile considerau că dacă ai făcut treabă bună şi ai dezvoltat un business în agricultură, ajungând în funcţia publică te vei îmbogăţi şi mai tare. Era o cutumă şi o gândire păguboasă pentru toată lumea, pentru că ulterior comunităţile şi-au dat seama că oamenii gospodari ştiu să facă treabă, făcând pentru ei aveau expertiză şi în zona atragerii fondurilor, ştiau să chibzuiască un buget, deci nu veneau chiar doar pentru a face paradă. În general, în comunele şi în unităţile administrativ-teritoriale în care se merge doar pe discurs politic, pe promisiuni care nu au un fundament şi în gândirea unui buget, comunităţile stau pe loc sau chiar regresează.

Reporter: Câte suflete sunt în comuna Sănduleşti?

Călin Fărgaciu: Sănduleşti e o comună de gradul trei, o comună mică, are doar în jur de 2.300 de locuitori, sunt două sate, Sănduleşti şi Copăceni. Noi zicem că suntem Capitala Ardealului, dar asta zicem noi, nu vrem să supărăm pe nimeni, chiar avem la intrarea în comună un însemn care spune acest lucru: „Comuna Sănduleşti, Capitala Ardealului”. Dar este doar marketing, şi ca un lucru care să creeze zâmbet celor care-l ascultă, în comuna Sănduleşti se fac foarte multe cununii. Într-adevăr, am şi creat un spaţiu, o casă de căsătorii în care cei care se căsătoresc să poată să aducă pe toată lumea care doreşte să fie la fericitul eveniment, şi am observat că veneau şi din alte părţi. Există o legislaţie, primarul poate da o dispensă şi se pot cununa şi la noi tinerii care doresc. Căsătoream nişte tineri de aici, care apoi mi-au zis: „Vor şi nişte prieteni de-ai noştri să se căsătorească la Sănduleşti!”. Am rămas mirat, de ce vor să se căsătorească aici? Şi-mi răspund: „Vor să se cunune în Capitala Ardealului!”. O chestie de marketing pe care am tot derulat-o în online şi până la urmă lumea a înţeles că la Sănduleşti se întâmplă lucruri bune, suntem oameni aşezaţi. Chiar avem o comunitate de oameni aşezaţi, deşi suntem multietnici, multiconfesionali, multiculturali, dar încet-încet s-a aşezat foarte mult comunitatea. Chiar când am ieşit primar în 2016 ieşeau de la diferite biserici şi de multe ori nu se salutau chiar cum aş fi considerat eu că trebuie să facă un bun creştin, şi-i spuneam soţiei mele: „Parcă am ajuns primar în Belfast!”. Dar încet am adus înapoi comunitatea, pentru că am avut inteligenţa ca în momentul în care a fost ales viceprimarul el să fie din Copăceni, eu fiind localnic din Sănduleşti, şi astfel şi prin buna noastră colaborare comunitatea a înţeles că dacă în administraţie este linişte şi pace, lucrurile merg bine şi ei trebuie să facă la fel. Am făcut foarte multe activităţi în care i-am adus împreună și asta pentru noi este o bucurie, chiar lucrurile se întâmplă bine în comunitatea noastră şi probabil de aceea şi Domnul îşi întoarce privirea spre noi şi face ca bugetul să fie unul astfel încât noi să progresăm.

Reporter: Care sunt activităţile economice de bază în comuna Sănduleşti?

Călin Fărgaciu: Agentul economic cu cea mai mare pondere este tot în zona agriculturii, este o fermă de vaci cu lapte, 700 de capete, Agronova, care face treabă bună. Va trebui să aducem şi alt gen de mediu economic la noi, pentru că așa funcţionează un buget la nivel de România, şi probabil şi în alte state, o parte din contribuţiile de pe raza unui UAT se întorc procentual în cadrul UAT-ului, de asta vedem că unele comune explodează, pentru că au creat mediu economic sau au transformat o parte din terenul agricol în parc industrial. Nu ştiu dacă neapărat este cea mai bună formă, însă pentru comunităţi şi pentru dezvoltare este bine, se creează locuri de muncă, bugetul local are nişte sume confortabile astfel încât să facă o infrastructură la nivel de Europa, cum ne dorim. Din acest punct de vedere, Sănduleşti este o comună fericită, pentru că am asfaltat aproape toate drumurile, mai avem de turnat asfalt pe o porțiune de 7 km, unde s-au finalizat lucrările de canalizare. Da, comuna Săndulești are canalizare sută la sută, are apă în sistem centralizat, are gaze naturale, electricitate, internet, tot ce înseamnă confort. Şi dacă reuşim, oricum avem proiect pe Saligny, cu siguranţă se va asfalta și bucata rămasă şi astfel închidem cercul, comuna ca infrastructură, ca utilităţi, este la nivel de urban.

Avem în lucru un parc industrial. Când va fi gata, eu chiar pot să plec acasă, deoarece comuna Sănduleşti va rămâne cu un buget confortabil, cu locuri de muncă şi cu siguranţă. De fapt, ca zonă de rezidenţial, nici nu prea avem unde să construiască. Tot ce a fost grădină sau casă mai veche toate sunt cumpărate, au venit mulţi tineri în comunitate, chiar acum construim – ceea ce e o mare bucurie - trei clase de învăţământ primar. Se întoarce şi diaspora, s-au mutat familii tinere la noi şi chiar vreau să vă spun, fără a face reclamă pentru vreun ONG, există un ONG la Bucureşti, se numeşte Bookland, cu care dezvoltăm împreună proiecte, ei ajută comunităţile să investească în educaţie. Îi aduc pe toţi cei puternici şi cu potenţă economică, cu materiale de construcţii, în general UAT-urile mai plătesc manoperă sau materiale pe care nu le pot ei furniza. Am renovat un corp de clădire şi acum construim chiar un corp nou şi urmează să construim şi o mică sală de sport. Adică nu încercăm să creăm proiecte decât adaptate la nivelul comunităţii. Nu vom avea o sală de sport megalomanică, ci una care să satisfacă nevoile copiilor de la şcoală.

„Totdeauna am să mă ocup de ferma de vaci cu lapte, că va merge mai bine, că va merge mai rău. Businessul în agricultură trebuie să-l calculezi minimum pe cinci ani.”

Reporter: Comuna este situată într-o zonă foarte frumoasă, cu multe obiective turistice în apropiere...

Călin Fărgaciu: Există o energie bună la Sănduleşti şi asta cred că face ca lumea să-şi dorească să treacă pe aici şi să stea la noi. Adevărat, suntem şi bine amplasaţi, pentru că avem Cheile Turzii într-o parte a localităţii, avem Cheile Turului cu Valea Racilor, Cheile Copandului cum le spunem noi în partea dinspre Turda, e salina foarte aproape, Muntele Băişor e staţiune turistică, de la noi începe Valea Arieşului cu tot ce înseamnă zonă cu potenţial turistic extraordinar. A fost o mare bucurie când am reuşit să asfaltăm drumul care face legătura cu Cheile Turzii. Era un drum de 4,5 km pe care comunitatea întotdeauna şi-a dorit să-l vadă asfaltat și am reușit.

Fermierii trebuie să devină și procesatori, și retaileri

Reporter: Să trecem și la agricultură, la fermieri... 

Călin Fărgaciu: Acum trebuie să dau din casă şi să vă spun că sistemul cel mai uşor îl învingi din interior. Ăsta a fost motivul pentru care eu am intrat în politică cu mult timp în urmă, nu neapărat cu gândul de a fi primar, deşi mi-am dorit dintotdeauna, pentru că acumulând o experienţă şi o expertiză din lumea businessului, mi-am dat seama că pot să fac unele lucruri bine. Nu ştiu dacă mai bine decât alţii, dar tot am făcut câteva lucruri bine. Văd aşa, când lumea îmi zâmbeşte pe stradă, şi fără lipsă de modestie, la al doilea mandat am câştigat cu 80%. Asta cam spune ceva despre gradul de satisfacţie a cetăţenilor, dar nu despre asta vreau să vorbim. Am intrat în politică pentru că, i-am amintit pe Mircea şi pe Dan, făceam mitinguri, mergeam la Bucureşti, zgâlţâiam porţile Ministerului Agriculturii câte 2.000 de oameni să ne cerem drepturile. Ulterior ne-am dat seama că cu un telefon putem să mergem în mod calm la Bucureşti, să ne primească ministrul a doua sau a treia zi, să discutăm şi să facem lucrurile să funcţioneze. Mai greu a fost până când sistemul a înţeles că noi existăm şi că într-adevăr suntem o forţă, şi în acelaşi timp contribuim şi la bunăstarea ţării. Dacă ne uităm statistic, anii cei mai buni din punctul de vedere al PIB-ului sunt anii în care agricultura merge bine. Şi probabil că şi-au dat şi ei, politicienii, seama în timp.

Deci îmi place să fac lucruri şi la primărie, dar nu înseamnă că neapărat aş vrea să trec la Domnu’ din primărie. Nu. Totdeauna am să mă ocup de ferma de vaci cu lapte, că va merge mai bine, că va merge mai rău. Businessul în agricultură trebuie să-l calculezi minimum pe cinci ani, pentru că aşa funcţionează, cumva cam în dinţi de fierăstrău, ani mai buni, ani mai puţin buni. Perioada tristă pe care o traversăm acum am mai traversat-o. Noi speram că nu se va întâmpla. Motivele sunt multe, cu siguranţă războiul din Ucraina e unul din motivele care ne afectează foarte tare pe toţi, în primul rând pentru că a scăzut foarte mult consumul, ăsta e un motiv.

Am înființat Uniunea de Ramură Națională a Cooperativelor din Sectorul Taurin -BOVICOOP, suntem destul de bine coagulaţi, suntem prezenţi activ în 14 judeţe şi avem colaborări şi cu alţi colegi din altă parte. Astăzi, există un apetit al consumatorului pentru produse româneşti. Se vor întâmpla lucruri în viitor. Fermierul va trebui să iasă cumva din starea de confort în care să producă doar materii prime şi să le dea celor care să le proceseze şi apoi să ajungă la retail. Va trebui să devenim oarecum şi procesatori, deşi noi credeam că va fi în a doua – a treia generaţie, marile ţări producătoare de lapte deja fac lucrul ăsta, cei din Occident care oarecum sunt dinaintea noastră cu tot ce înseamnă economie de piaţă, în general marile uniuni de fermieri au ajuns să deţină şi o parte din procesare.

„Probabil că va trebui să ieşim şi noi, fermierii, din zona de confort, va trebui să ne facem propriile rețele de magazine astfel încât să supravieţuim.”

Reporter: Într-o vreme, îndepărtată, nu era judeţ fără două-trei făbricuţe de procesare a laptelui, nu mai zic de cele de carne, abatoare şi aşa mai departe, iar astăzi sunt judeţe care nu mai au abatoare, în care nu mai găseşti o fabrică de procesare a laptelui. Prin urmare, credeți că e necesar ca procesarea să crească pe lângă cooperativele de fermieri, mai ales că multinaţionalele continuă să fie cele care să impună preţul şi să se joace cu contractele?

Călin Fărgaciu: În trecut toată hrana era produsă în România. Lucru care acum nu se mai întâmplă. Deci, în trecut importam doar citrice şi piper, produse care nu se făceau la noi. Acum se importă foarte mult produs finit, inclusiv aluat congelat, de lactate nu mai vorbesc, partea de carne şi așa mai departe.

Va trebui ca noi, cei care producem materia primă, să devenim şi procesatori, şi cred că ulterior va trebui să devenim şi retaileri. Va trebui creată o contrapondere la marile reţele de supermarketuri. Chiar dacă există lapte la dozator, care e foarte bun şi e şi mai ieftin, omul merge în supermarket pentru că merge cu coşul, îşi pune în coş tot ce vrea el, pentru că e mult mai confortabil. Probabil că va trebui să ieşim şi noi, fermierii, din zona de confort, va trebui să aducem genul acela de comerţ spre consumator, să ne facem propriile rețele de magazine astfel încât să supravieţuim.

În ceea ce privește fermele de vaci, practic, ferme comerciale în România sunt vreo 300.000, după cum s-a văzut la depunerea cererilor pentru ajutor. Însă ceea ce vreau să vă spun e că țara noastră la ora actuală îşi produce doar 40% din cantitatea de lapte de care are nevoie şi totuşi nu-i nevoie de laptele nostru, pentru că ne inundă ungurii, ne inundă polonezii, lucrurile nu se întâmplă chiar cum ar trebui să se întâmple. Adică sigur, trebuie să-i ajutăm pe toţi, dar ar trebui să ne ajutăm în primul rând pe noi. A fost o sincopă legată şi de „cornul şi laptele”, adică unele aspecte oarecum au fost neglijate de stat.

„Cam de pe la 20 de capete începi să fii o fermă care să conteze, să ai un trai decent cu un efort adecvat, în acelaşi timp să şi contribui cu ceva la bugetul statului.”

Reporter: Cum e piața laptelui, s-a mai reglat prețul? Pentru că în primăvară a fost destul de rău pentru crescătorii de vaci.

Călin Fărgaciu: De curând, cantitatea de lapte care e necesară la procesare s-a mai reglat, iar preţul a ajuns să depășească 1,3 – 1,4 lei/litru şi tinde chiar spre 2 lei, la poarta fermei. Sigur că, în condiţiile în care dacă faci furajare din stoc şi fermele mari de vaci toate fac furajare din stoc, atunci, referitor la costul de producție, suntem undeva pe la 2,3 – 2,4, chiar 2,5 lei cu litrul de lapte. Mai nivelează un pic subvenţia, însă nivelarea preţului şi acoperirea pierderilor din subvenţie înseamnă să ajungem să nu mai putem face investiţii. Multă lume nu înţelege că de fapt subvenţia reprezintă o mâncare ieftină pe masa românilor. Nu este subvenţionat fermierul, ci este subvenţionat consumatorul final. Adică noi, fiecare, ca populaţie, când mergem şi cumpărăm o parte din mâncarea ieftină este sprijinul pe care-l are fermierul ca să vândă un pic mai ieftin. Se acoperă de fapt nişte pierderi. Dar dacă noi ajungem să acoperim nişte pierderi din subvenţie, costul de producţie, atunci nu mai facem investiţii, încep să se închidă ferme, apar probleme sociale, PIB-ul României nu e acolo unde ar trebui să fie.

Agricultura este un factor important la nivel macro în economia ţării. Nu toată lumea înţelege, unii înţeleg că fermierii vor bani ca să-şi cumpere jeepuri, fără să ştie că ei mai umblă şi prin noroi şi-şi iau jeepul nu de făloşi, ci că trebuie să meargă în câmp şi când plouă, şi când e vreme bună. Indiferent câtă tehnologie ai avea într-o fermă, nu poţi chiar să suplineşti toate, mai ales că noi încă suntem, geografia ţării nu permite nişte ferme imense, eu personal nici nu mi le doresc, eu vreau încă să existe mica proprietate, proprietarul de nivel mediu, care, de fapt, el e motorul oricărei economii şi la noi, şi în Europa. Francezii au făcut greşeala asta să creeze nişte exploataţii imense şi ulterior au creat nişte pungi de sărăcie. Sper că România nu va ajunge acolo, dar să ştiţi că s-au închis multe ferme de vaci.

Există nişte dimensiuni în care eşti oarecum rentabil, echilibru şi între munca pe care o investeşti în fermă, efortul tău şi beneficiu. Cam de pe la 20 de capete începi să fii o fermă care să conteze şi pentru familia ta, să ai un trai decent cu un efort adecvat, în acelaşi timp să şi contribui cu ceva la bugetul statului.

Reporter: Care este opinia dvs. în legătură cu plafonarea preţului la alimentele de bază?

Călin Fărgaciu: Probabil că populaţia va simţi în buzunar această plafonare, însă să ştiţi că fermierul este cel mai afectat. Tot ceea ce a însemnat ieftinirea laptelui la raft a fost doar pe spinarea fermierului. Noi, în decembrie 2022, vindeam laptele cu 3 lei litrul. A venit nebunia cu scăderea preţului, am ajuns pe la 2 lei, şi în momentul când s-a propus prima reducere de preţ la raft laptele a ajuns 1,30 – 1,80 lei/litru. După cum vedeți, reducerea a fost clar pe cârca fermierului. Fermierul nu are ce face, vaca este ca o siderurgie, în fiecare zi trebuie mulsă, în fiecare zi produci lapte. Dacă nu ţi-l cumpără nimeni, trebuie să-l arunci, nu ai altă variantă. Şi procesatorul ştie asta, şi retailerul ştie. De asta s-au şi închis ferme de vaci. Am încercat noi să obţinem o subvenţie, însă din păcate subvenţia se consideră ajutor de stat, Europa nu a vrut să aprobe genul ăsta de abordare, şi pentru ei a fost un cartof fierbinte, şi astfel s-au mai abatorizat câteva mii, zeci de mii de vaci, s-au mai închis nişte ferme, o parte dintre fermieri au ajuns în industrie sau în zona de asistenţă socială, lucru pe care tot statul îl decontează. În continuare lucrurile sunt într-o zonă de gri, pentru că de-abia acum tinde spre 2 lei laptele, pentru că s-au închis ferme, a scăzut producţia, nu mai este lapte, nu pentru că încearcă cineva să ne ajute pe noi. Întotdeauna s-a întâmplat aşa, cel puţin de 30 de ani de când fac eu agricultură, totdeauna fermierul a decontat orice colaps economic, orice zonă în care au fost probleme.

Reporter: Cum e acest an pentru ferma dvs. în ceea ce privește partea vegetală, care vă asigură furajul pentru animale?

Călin Fărgaciu: Noi, fermierii, avem o vorbă: în anii secetoşi facem marfă bună, dar puţină, în anii ploioşi facem marfă multă, dar nu de cea mai bună calitate. Anul ăsta este un an bun agricol, însă pentru munca câmpului a fost un efort mare din partea fermierilor, deoarece ca să faci fânuri în timpul dintre două reprize de ploaie nu a fost suficient, şi atunci am apelat la baloţi înfoliaţi. Foarte mulţi dintre fermierii de la noi din zonă şi-au achiziţionat echipamente pentru a putea face lucernă înfoliată. Este bine că şi fermierii din România au reuşit să ajungă să aibă tehnologie, astfel încât în funcţie de condiţiile meteo ei să-şi poată lua hotărârea cea mai bună în ceea ce priveşte culturile, mă refer la masa verde, la silozuri de plante proteice, pentru că până la silozul de porumb mai este.

După cum se vede, lucrăm cu mai multe utilaje, astfel încât să reuşim ca în timp scurt să facem cosirea şi apoi, în funcţie de ce va zice buletinul meteo, lăsăm şi facem fânuri dacă vor fi trei zile de temperaturi ridicate, iar în cazul în care considerăm că nu vom avea timp suficient, o să balotăm şi o să înfoliem, după care în scurt timp o să şi scoatem baloţii, pentru că nu ne permitem să ocupăm foarte multă suprafaţă cu partea de baloţi înfoliaţi.

La final, cred eu, 2023 va fi un an bun pentru fermieri şi-l aşteptam, pentru că anul trecut a fost un an greu, a fost un an cu secetă, dintr-o eroare pentru noi, văcarii, culturile de porumb siloz, lucerna şi păşunile au fost prinse la plante de nutreţ şi nu au fost în pachetul de sprijin pentru secetă la culturi agricole. Am avut sprijin pe vaca de lapte, însă ar fi fost bine dacă şi porumbul siloz ar fi fost prins în pachetul de despăgubiri. Am înţeles că la Ministerul Agriculturii se discută ca această eroare să fie îndreptată, acum dacă se va putea şi vor reuşi va fi foarte bine pentru noi, dacă nu, noi, fermierii, oricum suntem apropiaţi de divinitate şi zicem aşa: ce dă Domnu’, aia e bun şi pentru noi. Iată că anul ăsta Domnu’ a fost bun cu noi, lucerna arată extraordinar. Aici, în zona Transilvaniei, unde ne aflăm noi în zona de podiş Turda-Cluj, facem maximum trei coase. Sunt suprafeţe şi sole în România unde se fac şi patru, şi cinci coase, sigur, în funcţie de regimul pluviometric, există şi frumoasa zonă a Braşovului în care ei pot să pună şi amestec de ierburi, pentru că regimul de ploi este unul aproape de normal şi fac un furaj superior, combinat între o graminee şi mai multe leguminoase, noi putem să facem aici doar lucerna. Lucerna se comportă bine în zona noastră.

„Totdeauna fermierul a decontat orice colaps economic, orice zonă în care au fost probleme.”

„Trebuie să învățăm tot timpul și să ne adaptăm”

Reporter: Nu vreau să încheiem fără să vorbim despre omul Călin Fărgaciu. Așadar, cine e Călin Fărgaciu?

Călin Fărgaciu: Am 53 de ani şi anul trecut m-am înscris la doctorat. Cam aşa cred că ar trebui să se întâmple lucrurile, nu cred că există o vârstă la care să faci şcoală, mereu trebuie să mergi la şcoală, mereu trebuie să înveţi. Ne uităm de multe ori la medici, că până se pensionează tot învaţă. Cred că şi noi, zootehniştii şi agronomii, va trebui să facem lucrul ăsta, sigur că pentru mine e o bucurie că sunt coleg de doctorat cu fiica mea. Nu ştiu dacă neapărat pot să finalizez doctoratul, pentru că, uitându-ne la televizor, a devenit un lucru de care aproape că ţi-e spaimă să îl ai, nu cumva cinci propoziţii să nu fie ale tale, dar în acelaşi timp legătura cu mediul academic trebuie să o avem tot timpul.

Călin Fărgaciu mereu va fi un fermier, deşi viaţa aşa a vrut, să fiu vizibil uneori. Sunt o persoană destul de smerită, în ultimul timp m-am apropiat şi mai mult de Dumnezeu, sunt creştin ortodox, dar am descoperit şi înţeleg cu tărie că tot ce am am de la Domnul. Şansa mea în viaţă a fost să învăţ bine, pentru că nu am fost un bogat, am avut nişte părinţi extraordinari, însă au fost într-o perioadă de comunism în care n-au putut să-mi lase foarte multe lucruri, dar am avut o educaţie bună.

Reporter: Revoluția din 1989 v-a prins student la zootehnie?

Călin Fărgaciu: La Bucureşti. Eram chiar la Bucureşti, eram atunci militar în termen, am terminat în ’88-’89, chiar în perioada aceea. Ce să zic? Lucrurile s-au întâmplat bine pentru mine în viaţă doar pentru că Dumnezeu m-a iubit. Mie mi-a dat, zic, de o sută de ori decât aş fi putut să-I cer eu. Eu nu ştiam să-I cer atât cât de mult mi-a dat.

Am o fetiţă care a terminat şi ea zootehnia, şefă de promoţie, acum e înscrisă la doctorat. Am un copil minunat. Cred că o parte din ceea ce am creat eu ca fermă va merge mai departe, pentru că Diana a mers la zootehnie nu pentru că i-am impus eu ca să ducă tradiţia de familie mai departe, ci pentru că într-adevăr îi place şi ei vaca de lapte, îi place agricultura.

Am investit foarte mulți bani în tehnică modernă, în tehnologie, pentru că vreau ca fata mea să fie doar manager de fermă. Eu şi muncesc în fermă, pentru că e o opţiune personală, acolo îmi găsesc liniştea, dacă stau între văcuţe sau dacă stau pe tractor o zi-două, îmi încarc bateriile. M-am născut cu un alt mod de a vedea lucrurile, nici nu ştiu dacă e o laudă că-ţi place să munceşti fizic neapărat. Probabil că va trebui să evoluăm. Văd noile generaţii, nici nu mai au rezistenţa fizică pe care am avut-o noi. Poate că e un lucru bun, poate că e bine că pentru ei viaţa e mai uşoară, nu ştiu dacă neapărat îi pregăteşte şi pentru perioade mai grele. Că vedeţi, numai un pic de război a fost la graniţa noastră, a fost un pic de pandemie, nu s-au mai găsit produse şi deja am început să ne înspăimântăm cu toţii, am început să descoperim grădina din spatele casei, am început să ne apropiem de Dumnezeu.

Reporter: Uitându-vă în urmă, aveți regrete?

Călin Fărgaciu: E o întrebare grea... Nu cred că am ceva ce să regret, pentru că, vă spuneam, mie Dumnezeu mi-a dat mai mult decât aş merita, consider eu. Chiar cred lucrul ăsta. Am ajuns în poziţiile pe care mi le-am dorit, chiar dacă ulterior le‑am regretat. Mă refer la poziţii de demnitate publică. Pentru că în general îţi ia din timpul tău, personal, şi din timpul familiei. Dar cineva trebuie să facă şi lucrurile astea, dacă fiecare stă deoparte, atunci nu au cum să meargă lucrurile bine. Sigur că unele lucruri acum aş şti să le fac mai bine. Au fost şi perioade în care am muncit prea mult, când puteam, dacă eram un pic mai atent, să-mi uşurez viaţa. Asta încerc să transmit copilului meu: tot ceea ce eu la un moment dat nu am judecat sută la sută smart – că ăsta e un termen pe care acum îl foloseşte toată lumea – să dau copilului meu. Sigur că şi el, până nu se va lovi o dată, de două ori cu capul de pragul de sus, nu va înţelege.

Reporter: O ultimă întrebare. Ce şi-ar mai dori Călin Fărgaciu?

Călin Fărgaciu: Să fie un preţ bun la lapte. Programul de investiții „Anghel Saligny” să funcţioneze şnur în România şi atunci Călin Fărgaciu, atât fermierul, cât şi primarul, va avea o stare de bine şi va putea în viitor să facă numai fermă, pentru că-mi doresc din tot sufletul să aloc mai mult timp familiei.

Articol de: MIHAELA PREVENDA & ȘTEFAN RANCU

Cu ocazia Zilei Internaționale a Femeilor din Mediul Rural, sărbătorită pe 15 octombrie, Corteva Agriscience anunță încheierea celei de-a patra ediții a Programului educațional TalentA 2023 cu un atelier practic pentru femeile fermier.

64 de femei din România și 10 femei din Republica Moldova au participat activ la procesul de învățare și dezvoltarea de proiecte pentru a-și susține comunitățile și afacerile, iar la finalul lunii octombrie cele mai bune propuneri vor fi premiate cu granturi de Corteva Agriscience.

Pe lista participantelor la TalentA 2023 se află femei cu vârste cuprinse între 18 și 56 de ani din diferite regiuni ale celor două țări, care lucrează în diverse domenii ale agriculturii - cultivarea cerealelor, legumelor și fructelor, creșterea animalelor și a păsărilor de curte, apicultura și horticultura. „Este pentru prima dată când programul a fost deschis și pentru studente aflate la începutul carierei, ceea ce întărește angajamentul Corteva de a le oferi oportunități de dezvoltare tinerilor și de a îmbunătăți comunitățile lor”, a punctat Maria Cîrjă, Marketing Manager Corteva Agriscience România, Republica Moldova și Ungaria.

Un proiect de succes, solicitat de femeile din mediul rural

Programul educațional, dezvoltat și sponsorizat de Corteva Agriscience pentru al patrulea an consecutiv, s-a desfășurat timp de cinci luni începând cu luna mai și a inclus două module de studiu: modulul de afaceri cu 10 cursuri și modulul de agribusiness cu 4 cursuri. Cursurile au fost susținute și conduse de profesioniști Corteva și de membri ai echipei Starperformining, o firmă de consultanță în afaceri, care este partener oficial al programului încă de la prima ediție din România.

„Credem cu tărie că femeile pot avea o contribuție semnificativă la progres, inovație și o mai bună calitate a vieții în zonele rurale. De aceea, programul TalentA inițiat de Corteva Agriscience a devenit un proiect de succes, solicitat de femeile din România, Republica Moldova și nu numai, și un punct de referință pentru industria agricolă la nivel național și în alte țări în care este implementat. Inițiativa Corteva reprezintă o oportunitate pentru femeile din mediul rural de a participa la cursuri gratuite, care le oferă participantelor noastre cunoștințele necesare pentru a dezvolta afaceri sustenabile, dinamice și competitive, cu impact pozitiv asupra progresului comunităților în care trăiesc”, declară Maria Cîrjă.

Radu Stănescu, Managing Partner Starperformining, partenerul organizațional al Corteva Agriscience pentru proiectul TalentA în România și Republica Moldova, completează: „TalentA este un proiect remarcabil care duce la nivel înalt dezvoltarea profesională a femeilor fermier din România și Republica Moldova. Sunt onorat să fiu alături de compania Corteva în acest demers și să contribui la îmbunătățirea abilităților de gestionare a afacerilor participantelor, aspect esențial pentru viabilitatea și sustenabilitatea agriculturii”.

Cursul final al programului TalentA 2023 a avut loc la sfârșitul lunii septembrie. În cadrul unui atelier de lucru de două zile, participanții la program s-au întâlnit personal cu consultanții și au interacționat pentru prima dată față în față cu colegii lor după modulele de webinar. Aceștia au dezbătut subiecte fundamentale pentru o afacere agricolă, cum ar fi analiza financiară, resursele umane și tehnici eficiente pentru o recrutare de succes într-un context demografic dinamic, modele de afaceri aplicate proiectelor agricole și impactul digitalizării asupra sectorului prin soluții inovatoare.

În etapa actuală, participanții au început pregătirea proiectelor pentru concursul de granturi, care vizează îmbunătățirea securității alimentare a comunităților. În funcție de rezultate și pe baza conceptelor de proiect furnizate, un comitet de experți va alege trei câștigători care vor primi finanțare din partea Corteva Agriscience la sfârșitul lunii octombrie: Locul 1 - 6000 USD, Locul 2 - 5000 USD, Locul 3 - 4000 USD.

Ce spun femeile antreprenor

Iris Maria Roșculeț are 19 ani, este din județul Ialomița și urmează cursurile Facultății de Medicină Veterinară din cadrul USAMV București. Tânăra intenționează să studieze și Agronomie. „Împreună cu părinții mei avem o fermă legumicolă, în spații protejate, cu o suprafață de 6.000 metri pătrați, Serele Dulci, unde cultivăm ardei, castraveți și roșii, și avem contract cu un important lanț de supermarketuri din România. Anul acesta, pentru a reduce pierderile de producție, am făcut un experiment și am început să facem gem din resturile de sortare. A fost un succes și vreau să continui acest lucru pe viitor, dar vreau să învăț mai mult, motiv pentru care m-am înscris la cursurile TalentA. Este o oportunitate pentru mine, atât pe plan profesional, cât și personal, deoarece cursurile sunt foarte bine structurate, și cred că voi reveni anul viitor pentru a continua acest proces de învățare. Am întâlnit o mulțime de oameni noi la acest workshop și este o cu totul altă comunicare cu toate colegele mele, pentru că a fost plăcut să ne descoperim și să ne cunoaștem aici”, ne-a spus Iris Maria Roșculeț.

Alexandra Buliga, fermier la Baiagrogiv – Ferma familiei Buliga, județul Neamț, s-a alăturat de curând afacerii familiei, iar anul acesta a participat la cursurile programului TalentA. „M-am înscris în acest program, TalentA, pentru a cunoaște mai multe femei ca mine, pentru că în zona din care provin, județul Neamț, sunt foarte puține femei fermier și mă simțeam singură. De curând m-am lansat în agricultură, alături de familia mea, Baiagrogiv - Ferma familiei Buliga, iar participarea la acest proiect a însemnat pentru mine să întâlnesc o mulțime de oameni de vârsta mea, care sunt dedicați în ceea ce fac și au idei de afaceri foarte bune, astfel încât acum nu mai simt acea singurătate. Cursurile au fost foarte interesante, m-am implicat activ, iar informațiile pe care le-am primit au fost foarte utile pentru că nu s-au bazat doar pe teorii dintr-o carte, ci pe multă practică, lucru care ne-a plăcut foarte mult tuturor”, a precizat Alexandra Buliga.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!