Mihaela Prevenda

Mihaela Prevenda

Agricultura de precizie este un concept relativ nou pentru fermierii din țara noastră, care însă au realizat în ultimii ani că fără tehnicile și tehnologiile moderne nu pot progresa. Pe scurt, precizia în agricultură înseamnă folosirea tehnologiei pentru eficientizarea costurilor în procesul de producție, culegerea și analiza constantă a informațiilor legate de cultură ori de animale, pentru a obține informații clare și exacte care să conducă la reducerea costurilor și maximizarea producției. Prin urmare, companiile de IT au început dezvoltarea de noi produse cu aplicabilitate în agricultură. Syswin Solutions, companie românească de cercetare și dezvoltare în domeniul IT (IT, IoT și M2M), a lansat o soluție inteligentă pentru agricultură – SysAgria, care analizează, compară, decide și acționează în scopul optimizării resurselor și maximizării rezultatelor, procese vitale care vin în ajutorul fermierului. „Așadar, impactul pe care îl poate avea soluția SysAgria asupra culturii, mediului și, implicit, asupra agricultorului este cuantificabil. Prin reducerea consumurilor și a cheltuielilor, sporirea producției și a veniturilor, îmbunătățirea calității culturii și conservarea mediului, această soluție este menită să faciliteze o agricultură inteligentă și eficientă”, apreciază Ramona Budu, director dezvoltare afaceri internaționale în cadrul companiei Syswin Solutions.

Spre deosebire de alte sectoare economice, agricultura este puternic afectată de factorii externi, ceea ce conduce către necesitatea introducerii de noi soluții, care să ajute și să mențină echilibrul unei agriculturi intensive și de precizie. Creșterea randamentelor producției agricole la nivel global obligă și producătorii autohtoni  să adopte tehnici și tehnologii care cresc productivitatea și protecția mediului. „Cea mai recentă tendință de a face agricultură în Europa este agricultura de precizie. Această nouă abordare de management integrează soluțiile digitale în procesele agricole, cu scopul de a monitoriza și optimiza producția agricolă. Sistemele vor colecta și utiliza datele de mediu, pentru a recomanda acțiuni adaptate pentru fiecare cultură/situație. Rezultatele vor fi utilizate în timp real de agricultori, pentru optimizarea consumului de apă și nutrienți, combaterea dăunătorilor, precum și în scopul diminuării impactului negativ asupra mediului. Principiile fundamentale ale acestui concept relativ nou sunt: monitorizare (colectarea de date), stocare și prelucrare (analiză de specialitate a parametrilor), decizie și acționare. SysAgria contribuie la creșterea productivității în practicile agricole și a calității produselor.

Pe lângă posibilitatea integrării oricărui tip de senzor pentru componenta de monitorizare, SysAgria analizează, compară, decide și acționează în scopul optimizării resurselor și maximizării rezultatelor, procese vitale care vin în ajutorul fermierului și al culturii”, precizează Ramona Budu, director dezvoltare afaceri internaționale Syswin Solutions.

Ce monitorizează SysAgria

Există o gamă variată de senzori care monitorizează cei mai importanți piloni pe care se susține o „agricultură sănătoasă” – aer, lumină, sol.

Temperatura este un factor-cheie în creșterea și dezvoltarea plantelor. Totodată, prin menținerea nivelurilor optime de umiditate relativă într-o seră și în alte medii de creștere, se asigură o transpirație optimă a plantelor. „Direcția și viteza vântului, punctul de îngheț și precipitațiile sunt alți parametri vitali pe care îi monitorizează  SysAgria”, punctează Răzvan Ungurelu, director general de proiect în cadrul companiei Syswin Solutions.

De asemenea, lumina este o cerință absolută pentru creșterea și dezvoltarea plantelor. Cu toate acestea, plantele au cerințe optime diferite, iar intensitățile luminoase excesive sunt dăunătoare. Intensitățile de lumină insuficiente au tendința de a reduce creșterea, dezvoltarea și randamentul plantelor. „Implementând soluția noastră - SysAgria, fermierii pot monitoriza intensitatea luminii, la nivel de spectru vizibil, ultraviolete, infraroșii, pentru o evaluare cât mai exactă a efectelor expunerii îndelungate asupra culturii”, punctează Răzvan Ungurelu. El a adăugat că temperatura solului, pH-ul, lumina și umiditatea, corelate cu nivelul conductivității electrice, determină, în anumite condiții considerate optime, germinarea semințelor. Așadar, împreună cu ceilalți parametri monitorizați din aer, cunoașterea exactă și în timp real a valorilor acestora ajută la creșterea productivității și, implicit, conduce la o utilizare mai eficientă a resurselor necesare.

Principalele beneficii ale unei soluții care se implementează cu ușurință

SysAgria este un dispozitiv compact, rezistent (cutie metalică rezistentă la intemperii și factori de mediu, protecție IP65, izolată termic față de mediul exterior), care se instalează cu ușurință și necesită o mentenanță  minimală. A fost gândit ca un concept modular care se poate personaliza cu ușurință în funcție de necesitățile clientului sau ale culturii monitorizate. „Orice componentă poate fi înlocuită facil, iar update-urile necesare sistemului se pot realiza de la distanță. Fiind dotată cu un panou solar, un încărcător/charger solar și un acumulator deep-cycle (12 V, 9Ah), SysAgria este o soluție independentă energetic ce asigură funcționarea în parametri normali pe toată perioada anului”, a specificat directorul tehnic Syswin Solutions, Adrian Zărnescu.

Transmiterea datelor către aplicația online se realizează la intervale regulate de timp - în general, 5-10 minute - folosind, în funcție de situație, tehnologiile LoRa, LoRaWAN și/sau GPRS. „Totodată, sistemul este echipat cu dataloger care permite salvarea locală a tuturor datelor transmise pe o perioadă de până la zece ani”, a mai spus Adrian Zărnescu.

Utilizatorii au acces 24/24 ore, 7/7 zile la date statistice, grafice comparative, alerte de depășire ale pragurilor de atenționare ale parametrilor monitorizați și preavertizare în cazul îndeplinirii condițiilor de îmbolnăvire specifice tipurilor de culturi monitorizate.

Există și o versiune cu automatizare, dezvoltată pentru monitorizarea în timp real a microclimatului dintr-un solar. Automatizarea operațiunilor (acționare rulouri laterale, ventilare, încălzire, irigare) are un efect pozitiv asupra producției atât din punct de vedere calitativ, cât și din punct de vedere cantitativ.

Exemplele vorbesc de la sine

La Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Turda, a fost instalată versiunea SysAgria Premium pentru monitorizarea unei culturi experimentale de grâu, parametrii monitorizați fiind umiditatea relativă și temperatura aerului; evapotranspirația și temperatura la nivelul frunzei; radiația solară, pH-ul solului; electroconductivitatea solului; temperatura și umiditatea solului.

De asemenea, în județul Călărași, într-o mare fermă, au fost instalate două stații SysAgria pentru monitorizarea a două culturi diferite – porumb și soia. „În momentul de față, aceste stații sunt cele mai complexe dispozitive de tip SysAgria instalate, Stația 1 din cultura de porumb însumând 29 de parametri măsurați, iar Stația 2 din cultura de soia măsurând nu mai puțin de 24 de indicatori”, a precizat managerul de proiect Răzvan Ungurelu.

La porumb, pe lângă rolul de analiză a stării plantelor, SysAgria joacă și rolul de stație meteo standard, furnizând informații adiționale despre starea vremii (viteza și direcția vântului, presiunea atmosferică, nivelul radiației solare, temperatură și umiditate). Un alt aspect inedit este monitorizarea culturii prin măsurarea mai multor parametri pe trei niveluri diferite, atât în sol, cât și în aer. „Dat fiind faptul că porumbul este o cultură de talie mare, de interes ridicat și cultivată pe suprafețe extinse, costurile implicate sunt de anvergură, fertilizarea și pierderile provenite la aceasta putând avea un impact considerabil asupra fermierului. Așadar, monitorizarea solului la trei adâncimi diferite (prin informații despre pH, electroconductivitate și așa mai departe) conduce la realizarea unei imagini mult mai specifice asupra sănătății solului, a nevoilor plantei și, implicit, oferă o unealtă prin care se pot lua decizii rapide și eficiente (fertilizare, irigare etc)”, explică directorul tehnic Adrian Zărnescu.

Prin analogie, toate aspectele amintite mai sus sunt valabile și în cazul culturii de soia, unde este instalată cea de a doua stație SysAgria. După părerea lui Adrian Zărnescu, soia este o plantă destul de pretențioasă, a cărei cultivare și creștere necesită de regulă o fertilizare intensă, aspect ce implică bineînțeles eforturi considerabile. „Prin urmare, sunt de la sine înțelese contribuția și nevoia soluției SysAgria”.

Directorul de dezvoltare al Syswin Solutions, Ramona Budu, a menționat că soluții SysAgria mai există într-o livadă de aluni, în sere și în plantații viticole din România. Totodată, compania poate dezvolta produse similare cu aplicabilitate în zootehnie.

Compania românească de cercetare și dezvoltare în domeniul IT Syswin Solutions participă, în perioada 31 octombrie-4 noiembrie, la IndAgra (Platforma nr. 5, standul 02), unde cei interesați pot afla toate informațiile de care au nevoie.

Semences de France este departamentul de vânzări de semințe pentru culturile de câmp din cadrul Grupului InVivo, cel mai important grup de cooperare agricolă din Franța. Compania, creată în 1991, este deţinută de InVivo în proporţie de 68%, iar restul de 32% aparţine celor 49 de cooperative franceze. Sediul administrativ al Semences de France se află în nordul Franței, în localitatea La Chapelle-d’Armentières. Compania Agxecutive, cu sediul în București, este reprezentantul exclusiv al Semences de France în România. Florin Constantin, Strategic consulting&business development Agro-food sector Romania, Balkans&Black Sea, ne-a spus că Semences de France, în parteneriat cu Agxecutive, doreşte să aibă un aport la valoarea adăugată din agricultura României. Toate produsele aduse în ţara noastră vor fi înscrise în catalogul european, iar varietăţile vor fi testate la nivel naţional.

Spre finalul lunii august, s-a lansat oficial pe piața românească Semences de France, eveniment în cadrul căruia, pe lângă prezentarea brandului francez, s-a vorbit despre parteneriatul exclusiv cu Agxecutive, companie fondată și administrată de Florin Constantin, un nume cunoscut în agribusiness, cu o vastă experiență managerială, el deținând în trecut poziții-cheie în diverse firme furnizoare de input-uri pentru agricultură. „Agxecutive este reprezentantul exclusiv al Semences de France în România. Se lucrează la prospectarea pieţei, dar şi la testarea unor soiuri şi hibrizi, în ideea de a introduce o gamă variată. Toate produsele aduse în ţara noastră vor fi înscrise în catalogul european, iar varietăţile vor fi testate la nivel naţional. Astfel, Semences de France, în parteneriat cu Agxecutive, doreşte să contribuie la valoarea adăugată din agricultura României. Am observat, şi este incredibil, că fermierii sunt deja interesaţi de ceea ce vom lansa în piaţă. Am fost asaltat de e-mailuri şi de telefoane pentru a afla mai multe informaţii despre genetica pe care am testat-o şi pe care o vom propune pieţei agricole româneşti. Cred că mitul prin care fermierul era fidel unei companii, mergând cu aceleaşi soiuri sau aceiași hibrizi cinci ani, pentru a nu risca, a dispărut. Astăzi, fermierii români şi-au schimbat mentalitatea. Ei sunt deschişi la tehnologia nouă, care le oferă performanţe şi, bineînţeles, un profit mai mare. Fermierii vor să testeze şi să încerce o altă genetică pentru că au realizat că noul înseamnă evoluţie, calitate, profit şi un business mai bun. Când oferi genetică, ea trebuie să confirme şi să aducă performanţe. În ceea ce ne priveşte, noi ne bazăm pe rezultatele comunicate de reţelele de testare tehnică agricolă care şi-au creat credibilitatea în piaţă, pe expertiza şi pe potenţialul genetic de producţie, dar şi pe adaptabilitatea pedoclimatică şi rezistenţa la boli şi dăunători ale soiurilor şi hibrizilor”, a precizat Florin Constantin. El a fost completat de invitatul special din Franța, Olivier Crabos, International Development Director al Semences de France: „Vom aduce revoluția franceză în agricultura din România. Avem convingerea că dacă la nivel european ne poziționăm ca un expert, vom reuși alături de partenerul nostru exclusiv Agxecutive să aducem valoare adăugată agriculturii. Chiar dacă nu suntem un ameliorator, ne dorim să devenim un jucător important şi valoros pe piața de seminţe din România”.

Hibrizi cu genetică revoluționară, care vor surprinde piața agricolă

Semences de France face parte din grupul cooperatist InVivo, care reunește mai mult de 200 de cooperative agricole, cu peste 10.000 de salariaţi, din care 60% sunt în afara Franţei. Grupul are patru activităţi principale, cea agricolă fiind cea mai importantă. „În urmă cu şase luni, partea agricolă a grupului InVivo a fost rebranduită sub numele Bioline, pentru a integra produsele de la sămânţă până la consumatorul final, cu misiunea fermă de a conserva mediul. Cea de-a doua activitate este legată de furaje pentru animale, urmată de distribuţia de accesorii şi bricolaj pentru grădinărit în cele 1.000 de magazine proprii, iar în urmă cu doi ani a fost lansată cea de a patra activitate, distribuția de vinuri. Astăzi, InVivo este prezentă în peste 40 de țări, ceea ce demonstrează că suntem un grup mare, cu o prezență substanțială. Cifra de afaceri ajunge la circa șase miliarde de euro”, a punctat Olivier Crabos.

Semences de France are 150 de angajați şi o cifră de afaceri de peste 150 de milioane de euro, fiind cea mai mare companie de material semincer din Franţa. „Avem 30 de specialiști pe culturi furajere, 20 pe cereale păioase și 40 pe restul culturilor hibride de câmp. Expertiza noastră este marcată de două modele de business. Primul vizează cerealele păioase, acesta fiind un model de prestări servicii pentru cooperativele agricole membre, iar cel de-al doilea, pentru culturile furajere şi hibride, reprezintă un model clasic al firmelor furnizoare de semințe bazat pe comercializare și profit. Trebuie să precizez că noi facem distribuție, nu cercetare. Prin urmare, am încheiat acorduri strategice cu mai mulți producători de semințe pe teritoriul francez care ne dau genetica lor. Pentru alte țări, discutăm cu fiecare în parte pentru extinderea acordului”, a explicat directorul Semences de France. Olivier Crabos a ținut să menționeze că în România vor fi comercializați hibrizi promițători care, cu siguranță, vor surprinde piața agricolă cu o genetică revoluționară. „La porumb, venim cu hibrizi productivi rustici toleranți la stresul de cultură, din grupele de maturitate FAO 300 – FAO 400. Avem origini genetice diferite, din Germania, Franța, Austria și SUA, iar tot ceea ce propunem agricultorilor pentru primăvara 2019 sunt varietăți testate și certificate în România. La cultura de floarea-soarelui, suntem interesați de segmentele Clearfield, Clearfield Plus, dar și de hibrizi cu rezistență la erbicidele sulfonilureice, iar genetica vine din Franța și Austria. Pentru sorg, avem parteneriate cu Franța și Ungaria, iar pentru soia, cu firme din Argentina și Italia. La rapiță, aducem genetică din Franța și Polonia, la grâu, orz și cereale păioase, din Franța și Germania, iar pentru mazăre genetica vine tot din Franța”, a specificat specialistul companiei Semences de France.

Articol publicat în Revista Fermierului, 15-30 septembrie 2018

Patru companii de vârf din domeniul tehnicii agricole din Finlanda vor veni la București pentru a-și prezenta cele mai recente produse și soluții la IndaAgra 2018, care se va desfășura în perioada 31 octombrie - 4 noiembrie.

„Târgul IndAgra oferă o oportunitate excelentă de a cunoaște produsele unor companii finlandeze cu experiență în domeniul tehnicii agricole și de a crea parteneriate reciproc avantajoase. Companiile finlandeze sunt gata să se întâlnească cu distribuitorii români și să-și aprofundeze cunoștințele despre sectorul agricol din România, care este în creștere. Companiile finlandeze producătoare de tehnică agricolă sunt cunoscute la nivel internațional pentru calitatea, eficiența și fiabilitatea produselor oferite. Fiind dezvoltată și testată în condițiile dure din nordul Europei, agrotehnologia finlandeză poate spori productivitatea și profitabilitatea fermelor din România”, spune Elina Puszkarzewicz, directorul programului Agrotechnologie din Finlanda, al agenției guvernamentale finlandeze Business Finland.

MPH Products, mașini inovatoare și rentabile

Una dintre companiile finlandeze care vor participa la IndAgra este MPH Products, care oferă diferite lucrări de inginerie și servicii privind structurile de oțel (EN1090). Totodată, compania proiectează, fabrică și vinde o gamă largă de mașini și utilaje pentru agricultură, inclusiv gredere, pluguri, nivelatoare inelare, suflante pentru zăpadă, tocătoare, colectoare de bucăți de lemn mici și remorci pentru transport baloți. „Îi putem ajuta pe contractorii și marile întreprinderi agricole din România să-și eficientizeze activitatea din punctul de vedere al costurilor și al duratei. De exemplu, grederul MPH are cea mai bună mecanică a unghiului de rotire de pe piață, iar colectorul de bucăți de lemn mici este un instrument inovativ și rapid pentru colectarea resturilor, bucăților mici de lemn și a materialelor plastice dintr-o zonă extinsă. Impactul pozitiv asupra productivității se poate observa în special în cazul colectării bucăților mici de lemn de pe terenuri moi și din turbării”, spune Ari Kuhalampi, director de vânzări MPH Products.

Un pionier în tehnologia de uscare Antti-Teollisuus  

Cu peste 60 de ani de experiență în deservirea sectorului agricol, Antti-Teollisuus oferă produse și soluții remarcabile pentru gestionarea cerealelor, inclusiv în domeniul uscătoarelor, depozitării, procesării cerealelor și automatizării. „Avem produse care sunt ideale pentru fermele românești în ceea ce privește capacitatea, dimensiunea, ușurința operării și asamblării, care, cu siguranță, vor crește profitabilitatea fermierilor români. De pildă, uscătorul nostru inovator Antti Vacboost Wagon C410 usucă în mod eficient și în siguranță toate tipurile de cereale și semințe, fără a avea nevoie de o încăpere sau de un adăpost separat. Este unul dintre uscătoarele mobile cu cea mai mare capacitate de pe piața românească. Silozurile conice ventilate Antti oferă, de asemenea, opțiuni mai eficiente pentru treierat și uscare”, afirmă Jouni Virtaniemi, director comercial Antti-Teollisuus.

Alte companii finlandeze participante la IndAgra

JPT-Industria are peste 30 de ani de experiență în domeniul producerii furajelor, colaborând îndeaproape cu clienții din întreaga lume pentru a-și face produsele eficiente, ușor de utilizat, durabile și igienice. Datorită structurii containerizate a produselor, piața-țintă a companiei este practic întreaga lume.

Suokone este o companie de inginerie fondată în 1971, specializată în proiectarea și fabricarea utilajelor pentru manipularea solului în diverse condiții, inclusiv tractoare de mare putere, cu presiune mică asupra solului. Suokone își exportă produsele în peste 20 de țări.

 

Business Finland este o organizație finlandeză de finanțare a inovării și de promovare a comerțului, investițiilor și călătoriilor, cu sediul la Helsinki. Business Finland este deținută integral de guvernul finlandez. În cadrul acesteia, activează peste 600 de experți în 40 de birouri la nivel global și în 20 de birouri regionale din Finlanda.

Business Finland face parte din rețeaua Team Finland.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția 01-14 octombrie 2018

„Digitalizarea fermelor zootehnice – suport pentru managementul fermei, sănătate animală şi siguranţă alimentară” este tema ediției EuroTier 2018, evenimentul-lider mondial în zootehnie, organizat de DLG (Societatea Germană pentru Agricultură și Industrie Alimentară - DLG e.V). O lume din ce în ce mai conectată digital deschide noi posibilități pentru îmbinarea cu succes a productivității și bunăstării animalelor, precum și gestionarea informației și utilizarea durabilă a resurselor naturale. Productivitatea și sănătatea animalelor, precum și transparența și calitatea în procesele de producție reprezintă cheia succesului din punct de vedere economic și ecologic în creșterea animalelor. Menționăm că DLG InterMarketing (organizatorul a două târguri reprezentative pentru agricultura românească – Agraria și AgriPlanta-RomAgroTec) oferă bilete gratuite de acces la EuroTier și EnergyDecentral.

„Noile concepte legate de digitalizare pot aduce valoare adăugată în agricultură, pot contribui la integrarea agriculturii în dinamismul unei zone rurale și o pot transforma într-o componentă indispensabilă societății. Expozanții EuroTier 2018 vor prezenta cele mai noi soluții, iar DLG, împreună cu parteneri din industrie, mediul academic și consultanță, vor prezenta în cadrul evenimentelor speciale și al forumurilor importanța digitalizării în creșterea modernă a animalelor”, arată dr. Karl Schlösser, manager EuroTier, din partea DLG.

Pentru crescătorii de animale și specialiștii zootehnicieni din întreaga lume, perioada 13-16 noiembrie 2018 este cel mai important moment al acestui an. Organizat la fiecare doi ani, EuroTier prezintă, pe o suprafață de 250.000 mp, cele mai noi produse și tehnologii pentru creșterea bovinelor, porcinelor și păsărilor. Acvacultura, creșterea ovinelor și a caprinelor, precum și prezentările de animale în ring vor fi evidențiate anul acesta pentru cei peste 150.000 de vizitatori așteptați la eveniment.

Show live al bovinelor cu genetică de vârf, zilnic   

Organizatorul DLG menționează că la EuroTier 2018 vor fi prezenți furnizori de tehnologii de vârf în creșterea animalelor. Peste 2.200 de companii din 60 de țări (dintre care 300 expozanți noi) erau deja înregistrate în iulie la eveniment, mai mult de jumătate fiind din alte țări decât Germania, țara-gazdă. Se constată o participare importantă a țărilor europene: Olanda (187 de expozanți), Franța (122), Italia (119), Spania (80), Danemarca (59), Marea Britanie (58), Belgia (50), Austria (50), Turcia (50) și Polonia (45), dar și o prezenţă importantă a companiilor din China (156), Canada (30), SUA (25), India, Pakistan și Coreea de Sud, cu câte 20 de expozanți. DLG se așteaptă ca numărul total de standuri expoziționale să depășească 2.500 în acest an.

Diversitatea produselor și serviciilor expuse anul acesta la EuroTier este impresionantă: produse și servicii pentru creșterea animalelor, programe de ameliorare, comerț, tehnologii de reproducție; furaje și alte input-uri pentru fermă; depozitare și păstrare, producere furaje; construcții de grajduri și hale; managementul creșterii animalelor și tehnologii de furajare; tehnologii pentru mediu și controlul climatizării; tehnologii de muls și răcire; tehnologii de evacuare a dejecțiilor, a gunoiului de grajd solid și lichid; vehicule și tehnică de transport;  prelucrare și comercializare; echipamente și accesorii; management și consultanță, informare; bioenergie și alimentare cu energie în sistem descentralizat. „Organizatorul DLG, cu sprijinul partenerilor de business, al mediului academic, consultanților, asociațiilor de profil și al altor organizații, a pregătit un amplu program tehnic pentru vizitatori, oferind fermierilor o imagine de ansamblu a tendințelor actuale, acoperind toate aspectele legate de bovine, porcine, păsări de curte, ovine și caprine”, a precizat Raluca Mareș, director departament Expoziții în cadrul DLG InterMarketing, organizatorul târgurilor Agraria de la Cluj și AgriPlanta-RomAgroTec de la Fundulea-Călărași.

Programul include conferințe și evenimente internaționale privind tendințele actuale și evoluțiile importante din sector, precum și TopTierTreff – eveniment de marcă, cu prezentări zilnice în ring, pe scenă rotativă, ale bovinelor de reproducție, atât de lapte, cât și de carne. Acest show live al bovinelor cu genetică de vârf, care provin de la peste 70 de crescători de top din Europa, este însoțit de comentarii de specialitate.

Cu o zi înainte de deschiderea expoziției, pe 12 noiembrie 2018, în  incinta Convention Centre, din cadrul Complexului Expozițional de la Hanovra, vor avea loc două evenimente: EuroTier Cattle & Pig Event – dedicat creșterii bovinelor şi porcinelor și International Poultry Event – dedicat păsărilor de curte. „Aceste evenimente oferă oportunități de networking și schimb de informații pentru fermierii și experții internaționali din domeniu”, afirmă Corina Mareș, director general DLG InterMarketing.

Locațiile principalelor evenimente din programul tehnic dedicat crescătorilor de animale:

  • ·        „Special Digital Animal Farming” – Hall 26 (Pavilion nr. 26)
  • ·        „TopTierTreff” – Hall 11 (Pavilion nr. 11)
  • ·        Forum Cattle – Hall 12 (Pavilion nr. 12)
  • ·        Forum Pig – Hall 16 (Pavilion nr. 16)
  • ·        Forum Poultry – Hall 17 (Pavilion nr. 17)

 Premiu special în domeniul bunăstării animalelor, premieră la EuroTier

Pe lângă dimensiunile sale impresionante, EuroTier este și cea mai importantă platformă pentru prezentarea, în premieră, a inovațiilor pentru zootehnie. Cu acest prilej, o comisie independentă, formată din experți internaționali neutri, acordă medaliile de aur și argint pentru inovații „EuroTier-Innovation Award”. La ediția precedentă, au fost acordate patru medalii de aur și 21 de medalii de argint, dintr-un total de 250 de produse evaluate de către comisia de experți internaționali.

În premieră anul acesta, DLG și Asociația Medicilor Veterinari din Germania (bpt) acordă Animal Welfare Award, un premiu special pentru inovațiile care promovează bunăstarea animalelor. Condiția prealabilă pentru primirea premiului este deținerea unei medalii de aur sau argint EuroTier 2018. Câștigătorii premiului vor fi anunțați în cadrul evenimentului International Animal Health Event, pe data de 5 noiembrie 2018, la Hanovra, organizat în comun de DLG și bpt, oferind încă o dată medicilor veterinari din întreaga lume oportunități de networking și schimb de idei.

Asociația germană a medicilor veterinari (bpt) va organiza și anul acesta congresul anual și târgul de medicină veterinară „Veterinary Medicine”, în aceeași perioadă cu EuroTier, la Centrul Expozițional din Hanovra.

EnergyDecentral, tehnologii inovatoare pentru furnizarea de energie

Pentru că producerea de energie și creșterea animalelor se află în strânsă legătură, EuroTier 2018 este organizat împreună cu expoziția internațională EnergyDecentral, unde sunt prezentate tehnologii inovatoare pentru furnizarea de energie. Ediția din 2016 a atras 357 de expozanți specializați, 220 de companii din zootehnie care au prezentat produse și servicii legate de sectorul energetic și peste 31.000 de vizitatori interesați de tehnologiile inovative privind alimentarea cu energie.

Vizitatorii sunt invitați și în acest an să participe la un program complex de evenimente specializate, precum: energie obținută din lemn și paie – dezvoltată de-a lungul lanțului valoric; autoconsumul de energie versus consumul de energie provenită din rețea – modul în care stocarea și Smart Energy revoluționează alimentarea cu energie electrică.

Producătorii români din domeniul zootehniei interesați de înscrierea ca expozanți la EuroTier 2018 și EnergyDecentral 2018 sunt invitați să contacteze DLG InterMarketing: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.; 0799.742.765 (Adrian Câmpean). Același contact este valabil și pentru crescătorii de animale, specialiștii în zootehnie și profesioniștii din sectorul energetic din România care doresc să viziteze EuroTier 2018 și EnergyDecentral 2018. DLG InterMarketing oferă bilete gratuite de acces.

Pe la jumătatea lui iunie, am fost în Ungaria. Am vizitat, timp de două zile, un laborator pentru determinarea calității laptelui și a furajelor, o fermă în care 800 de vaci sunt mulse de patru ori pe zi și din care întreaga cantitate de lapte obținută zilnic pleacă spre România, respectiv 30.000 de litri. Vizita a mai cuprins un centru de testare a taurilor, undeva în apropiere de Budapesta, unde se află și un tânăr taur, în vârstă de opt luni, PanifMont, provenit dintr-o fermă românească din județul Iași – Panifcom. Ghizi, dar și gazde ne-au fost reprezentanții Asociației Holstein Ungaria.

Cum vedeți, vizita în țara vecină a fost una de documentare, invitați fiind de Asociația HolsteinRo, în cadrul unui proiect numit HolsteinRo Progressive Tour și desfășurat sub sloganul „Vezi pentru a te convinge”. Am văzut și sunt convinsă (nu că n-aș fi fost până acum) că are și România oameni harnici și ferme comerciale de succes. În invitația asociației crescătorilor români de vaci se menționa: „Ne dorim ca atenția fiecăruia dintre dumneavoastră să fie îndreptată către capacitatea fermierilor HolsteinRo de a produce animale de reproducție cu valoare autentificată prin evaluări genomice realizate în laboratoare din Scoția și SUA, dar și cu un status sanitar-veterinar în perfect acord cu legislația europeană în domeniu”. Nu pot decât să-i felicit pe cei de la Panifcom Iași pentru această realizare, tăurașul PanifMont, ajuns în centrul de tauri din Ungaria, cât și pe cei de la HolsteinRo. Am fost mândră acolo, la acel moment de prezentare a exemplarului made in România. Am simțit și un pic de invidie, sau poate mai multă, pe vecinii noștri. Mi-am amintit alte vizite prin fermele de taurine, prin cele vegetale, prin podgoriile Ungariei. Remarc evoluție la vecinii noștri. Parcă, în 2018, fermierii unguri sunt și mai uniți, mai coagulați, comparativ cu acum 10-15 ani.

Un exemplu, laboratorul pentru analiza laptelui și a furajelor aparține aproape în totalitate crescătorilor de vaci din rasa Holstein. „Aproape”, pentru că statul nu le-a predat fermierilor dintr-odată acest serviciu și întreaga logistică, oamenii, ci treptat. Pe măsură ce crescătorii se capitalizează, statul se mai retrage câte un pic, până la privatizarea totală.

Cam așa s-a întâmplat în toate sectoarele agriculturii din Ungaria, după căderea comunismului. Nimic nu s-a distrus, CAP-urile s-au privatizat cu ajutorul statului, păstrându-se structura, baza, oamenii, și devenind în câțiva ani adevărate ferme comerciale. Pământurile nu s-au fărâmițat. E drept, ungurii n-au avut parte de pomeni, statul vecin n-a dat sacul cu îngrășăminte.

De asemenea, dincolo vezi unire și mai puține orgolii, poate chiar deloc.

Recunosc, sunt invidioasă pe ei când mă uit la ai noștri. Ei sunt mici și puțini, au sub șase milioane de hectare de teren agricol și o populație spre zece milioane. Dar sunt puternici.

Am revenit în țară și, cu un gust amar, mă uit la „100 de ani de România”, la toate lucrurile, campaniile, conferințele legate de Centenarul Marii Uniri.

În 1918, se ajunsese să se importe cereale şi alte produse alimentare pentru acoperirea consumului intern. În 2018, exportăm materie primă și cumpărăm, scump, produsul finit.

La 1918, agricultura noastră era în criză, din cauza Primului Război Mondial. După reforma agrară din 1921, în România ponderea cea mai mare o aveau exploatațiile agricole sub 5 ha. „Repartizarea proprietăţilor agricole era următoarea: ţărani săraci (sub 5 ha) 74,9% din totalul exploataţiilor agricole; ţărani mijlocaşi (5-20 ha) 22,6%; ţărani înstăriţi (20-50 ha) 1,7%; proprietăţi moşiereşti (50-200 ha) 0,6%; proprietăţi moşiereşti mari (peste 200 ha) 0,2%.” (Maria Mureşan, Istoria economiei, Ed. Economică, 1998).

În urma reformei, agricultura românească s-a împărțit în două, una reprezentată de mica proprietate ţărănească, fără putere de dezvoltare, iar cealaltă, de exploataţiile mijlocii şi mari, capabile de dezvoltare, dar lipsite de forţele necesare.

La o sută de ani distanță, suntem, de fapt, tot pe la 1918, dacă privim statistica: exploataţiile agricole sub un hectar reprezintă în jur de 53% din numărul total, cele între 1 şi 5 ha – aproximativ 39% din total exploatații, iar o pondere de 0,5% o au exploatațiile agricole de peste 50 ha.

La vecini, peste tot, se vede evoluția, la noi – involuția.

Pe moșii și strămoșii noștri, războaiele i-au ținut pe loc ori i-au tras înapoi. România a avut o revoluție în 1989 care ar fi trebuit să ducă la dezvoltare, nicidecum să ne întoarcă în 1918.

Acum, în anul Centenarului, poate că ar fi oportun să privim înapoi, să ne uităm bine la prezent și să mișcăm lucrurile pentru un viitor.

Vorbim de unire, de reforme, de strategii. Să le facem! Să construim reforme pornind de la cei cărora li se adresează ele, de la agricultori, în cazul reformei agrare.

Producătorii sunt cei care, uniți, au puterea de a dărui încă o sută de ani pământului românesc.

Editorial publicat în Revista Fermierului, ediția 1-14 iulie 2018

13-16 septembrie 2018, Expo Arad

Cea de-a 29-a ediție a Târgului Internațional de Agricultură, Industrie Alimentară și Ambalaje -  Agromalim, organizat de Camera de Comerț, Industrie și Agricultură a județului Arad, se va desfășura în această toamnă în perioada 13-16 septembrie. Spațiile pe care le oferă complexul internațional EXPO Arad vor fi ocupate în totalitate, anunță organizatorii, care punctează că la ora actuală, cu aproape trei luni înainte de deschiderea târgului, 90% din suprafața expozițională este rezervată.

La Agromalim 2018, peste 280 dintre cei mai importanți jucători în domeniul agricol din România, Ungaria, Germania, Austria, Italia, Grecia, Cehia și Bulgaria își vor expune produsele pe o suprafață de 3.500 mp interior și 33.000 mp exterior. „Tehnologii, mașini și utilaje agricole, input-uri pentru fermele de cultura plantelor, sisteme de creștere și furaje pentru animale, medicamente și instrumentar de uz veterinar, echipamente pentru industria alimentară, produse agroalimentare, tehnică de ambalare, servicii de consultanță, reviste, cărți și cataloage de specialitate, toate acestea își așteaptă vizitatorii în perioada 13-16 septembrie”, arată Cimi Enache, manager proiect Agromalim.

Și la această ediție, agricultorii au posibilitatea să vadă la lucru în câmp utilaje agricole de ultimă generație. „Agricultura de precizie prinde tot mai mult teren în fermele din România. De aceea, organizăm, împreună cu firmele expozante și în parteneriat cu USAMVB Timișoara, demonstrații practice. Vor fi prezentate avantajele folosirii GPS-ului în agricultură și se vor face demonstrații cu roboți pentru agricultură și drone. Doritorii se pot înscrie la concursul de îndemânare conducere tractor. Nu vor lipsi nici la această ediție conferințele pe teme de interes pentru fermieri, pentru industria alimentară și cea a ambalajelor, precum și prezentările de firme și produse. De asemenea, salonul de produse tradiționale va fi reprezentat foarte bine, ca de fiecare dată”, a adăugat reprezentantul Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură Arad.

„Adoptă un tânăr fermier”, proiect nou în cadrul expoziției de animale de rasă

Reușita parteneriatului inițiat la Agromalim 2017 cu Asociația Crescătorilor de Vaci „Bălțată Românească” Tip Simmental, asociație conducătoare de Registru Genealogic pentru rasele Bălțată Românească și Montbeliarde, cât și cu Asociația Aberdeen Angus România, acreditată pentru conducerea Registrului Genealogic la rasa Aberdeen Angus, a făcut ca zona de expunere de taurine și prezentările din ring să fie puncte de maxim interes pentru vizitatori și expozanți. Modul activ și inovativ prin care se implică în activitatea de zi cu zi a fermierilor și oportunitatea pe care târgul Agromalim o oferă au făcut ca ambele asociații să propună un nou proiect - „Adoptă un tânăr fermier”, care să sprijine crescătorii de Bălțată Românească și Angus și să atragă tinerii spre această activitate. Despre acest nou proiect care va avea finalitate la târgul de la Arad, puteți afla detalii accesând site-urile www.baltataromaneasca.ro și www.aberdeenangus.ro. „Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Arad a acceptat cu mare bucurie propunerea de a fi partener în cadrul acestui proiect inițiat de cele două asociații, alături de AGRO TV, care se va implica în promovarea proiectului, prezentarea participanților și a desfășurării concursului. Premiile  tentante au făcut ca numărul concurenților înscriși să fie mare și, cu siguranță, faza finală a concursului care se va desfășura sâmbătă, 15 septembrie, în cadrul târgului Agromalim, va aduna mulți susținători”, a precizat Cimi Enache.

În cadrul secțiunii de taurine, vor fi prezentate cu precădere animale din rasele Bălțată Românească și Angus roșu și negru, însă nu vor lipsi nici rasele de lapte sau mixte Holstein, Brună, rasele de carne Charolaise, Limousine, Aubrac, Blanc Blue Belge sau metise ale acestora.

Sectorul de ovine este organizat în parteneriat cu Asociația Crescătorilor de Ovine ,,Păstorul Crișana” Arad, asociație acreditată pentru conducerea Registrului Genealogic al rasei Țurcană, și cu Asociația Crescătorilor de Ovine și Caprine  ,,Miorița” Chișineu-Criș, asociație acreditată pentru conducerea Registrului Genealogic al raselor Țigaie și Merinos Transilvănean. Vor fi expuse aproximativ 200 de animale cu valoare genetică ridicată, ovine și caprine din diverse rase și varietăți. „Cu sprijinul cadrelor didactice de la USAMVB Timișoara, vor fi expuse comparativ avantajele fiecăreia, vor avea loc prezentări pe teme legate de sisteme de creștere și bunăstare a ovinelor, se vor dezbate și oferi soluții la problemele cu care se confruntă crescătorii. În cadrul Agromalim, vor fi prezentate și alte specii de animale: cabaline, suine, caprine, animale de hobby”, a mai spus managerul Agromalim.

 

Program Agromalim 2018

Joi, 13 septembrie

Ora 11.00 – Deschidere oficială Agromalim 2018

 

Vineri, 14 septembrie

Ora 10.00 –   Conferință Federația Națională GAL – Implementarea strategiilor de dezvoltare locală PNDR 2014 – 2020 – sala de conferințe Pavilion A

Ora 10.30 –  Agenția pentru Dezvoltare Regională Vest – prezentare rețea Europe Enterprese Network (platformă europeană de promovare a firmelor pe piețele externe) – sala de conferințe Pavilion B

Ora 11.00 – Sesiune Brokeraj internațional pentru companii din domeniul agricol, industrie alimentară și ambalaje – sala de conferințe Pavilion B

Ora 12.00 - USAMVB „Regele Mihai I al României” din Timișoara - partenerul fermierilor – sala de conferințe Pavilion A. Sesiune de comunicări și workshop cu tematică agricolă – cultura plantelor, creșterea animalelor, agricultura de precizie, bioenergii.

12.00 – 17.00 -  Bonitare taurine Bălțată Românească -  ring prezentare animale

                    - Prezentare animale expuse - ring prezentare animale

 

Sâmbătă, 15 septembrie

Ora 10.00  - Întâlnirea asociațiilor de agricultori din bazinul carpatic

Ora 10.00 Finala concursului „Adoptă un tânăr fermier” secțiunea Bălțată Românească - ring de prezentare animale

Ora 13.00 – Finala concursului „Adoptă un tânăr fermier” secțiunea Aberdeen Angus - ring de prezentare animale

Ora 15.00 - Prezentare rase de ovine și caprine expuse, studii comparative, avantajele oferite de fiecare rasă și varietate pentru crescători - ring de prezentare animale

 

Duminică, 16 septembrie

Ora 11.00  - Parada taurinelor din rasa Bălțată Românească premiate în urma bonitării

                - Desemnarea câștigătoarei titlului „Miss Arad”

Ora 15.00 Extragere premii vizitatori târgul Agromalim

 

Program de vizitare

Joi, 13 septembrie, 11.00 – 18.00

Vineri, 14 septembrie, 10.00 – 18.00

Sâmbătă, 15 septembrie 10.00 – 18.00

Duminică, 16 septembrie, 10.00 – 16.00

Joi, 05 Iulie 2018 11:41

Ambiția l-a făcut om mare

George Stanson, business manager pentru România, Bulgaria, Croația și Serbia al CNH Industrial, este un pasionat de agricultură care spune, fără falsă modestie, că a reușit în viață. Parcurgând interviul de față, veți constata și dumneavoastră că are de ce să fie mândru românul nostru din Târgoviște. De formație inginer zootehnist, George Stanson a absolvit, în 1993, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din București și, de 25 de ani, bate lumea-n lung și-n lat, lucrând aproape în toate zonele Globului. Sunt de apreciat entuziasmul cu care vorbește despre domeniul profesional și faptul că în jurul lui subalternii zâmbesc și par că nu sunt atinși de stresul lucrului într-o mare corporație. Chiar dacă am dorit să-l cunoaștem, mai întâi, pe omul George Stanson, discuția noastră a pornit cu agricultura.

 

Despre loialitate și idei preluate din ferme

Reporter: În domeniul tehnicii, al tehnologiilor agricole, tendința la nivel mondial este una galopantă, noutățile apar în ritm alert. Acum, când ne urcăm într-un tractor sau într-o combină, parcă zici că suntem într-un avion ori într-o navă spațială.

George Stanson: Din motive complet obiective, toţi lucrează permanent să țină pasul cu evoluția Planetei. Niciun producător mondial de utilaje agricole nu produce și nu inovează dedicat pentru piața românească sau germană, sau franceză, sau americană. Și pentru că vorbim de inovații, mi-am amintit ceva. Să știți că noi, cei de la CNHI, preluăm din teren idei care sunt geniale. Cel mai recent exemplu: undeva în județul Galați, un fermier care exploatează o suprafață relativ mică a sudat niște chestii pe un tractor de 30-40 de ani cu care distruge tulpina de la floare în aşa fel încât să protejeze cauciucurile tractorului. Este atât de simplu, nu s-a gândit niciun greu al corporațiilor mondiale, nici măcar noi nu ne-am gândit să facem chestia asta. Este o bară pe care a luat-o de pe un disc sau un combinator care-i zăcea în curte din anul 1975, ruginit, a tăiat-o cu flexul, a pus-o în faţă și a făcut o chestie puţin flexibilă acolo, în aşa fel încât fiecare bucată de tulpină de floarea-soarelui, în momentul în care intră la prelucrarea pământului după recoltat, să fie ruptă în fața roții. Floarea-soarelui este cel mai mare distrugător de cauciucuri din agricultură. Mi-a plăcut atât de mult ideea, încât am preluat-o, am pus-o într-o formă relativ tehnologică pentru oamenii noştri și lucrăm la proiectul ăsta, să oferim ca opțiune, pe viitor, celor care fac foarte multă floare. Americanii nu produc floarea-soarelui. România și Bulgaria sunt numărul 1 și numărul 2 în floarea-soarelui în Comunitatea Europeană. Pentru noi, este o mare problemă. Pentru mulți fermieri din lumea aceasta, nu există, pentru că ei nu știu ce e aia floarea-soarelui decât din prisma folosirii uleiului. De asta spun, ne adaptăm. Și în momentul în care găsim idei de felul ăsta, iar pentru mine este o mândrie că găsești un inovator în mijlocul pustiului undeva, care gândește o chestie din asta, mi se pare absolut onorant. Deci, avem capacitatea de a prelua idei, oricât de nebunești ar putea părea din punctul de vedere al designului, care produc sisteme, le preluăm, noi, echipele de suport din regiuni, și le ducem pe masa inovatorilor. Însă durează, până să iasă pe piață o inovație.

Reporter: În România, aveți în grijă marca americană Case IH, reprezentată de Titan Machinery. În afară de John Deere, mai avem ceva de sorginte americană aici, la noi în țară?

George Stanson: Nu. Atât. Restul sunt de producție europeană și acolo depinde foarte mult cât de global gândești. Producătorii europeni gândesc eminamente pentru fermierul european, penetrează foarte greu alte piețe, respectiv Statele Unite ale Americii, unde, să fim serioși, există state în care 95% dintre fermieri folosesc un producător, două state laterale – către stânga, către dreapta, către est sau către vest – folosesc competitorul celălalt. Și asta, din cauza faptului că se transmite din generație în generație, oamenii ăia lucrează cu aceste utilaje agricole de o sută de ani, de 50 de ani sau de când sunt în farming. Foarte mulți dintre ei sunt la a patra sau la a cincea generație de fermieri, pe acelaşi pământ, motiv pentru care relația de fidelitate s-a creat într-o perioadă extrem de lungă. Există chiar o glumă care circula pe vremea când dezvoltam în emisfera de sud mai multe țări: un fermier hâtru, care din nefericire a murit – avea vreo 80 de ani – a pus în testament către băiatul său că „dacă, cumva, cumperi altceva decât ce ai avut în curte până acum – respectiv Case IH sau John Deere, ca să fiu concret – mă întorc din mormânt și s-ar putea să avem o problemă amândoi”. Astea sunt aspecte de glumă, dar în ceea ce privește fidelitatea, ea se construiește pe parcursul foarte multor ani. Titan Machinery este cel mai mare dealer al nostru la nivel mondial, este o firmă care din utilaje agricole are o cifră de afaceri de 2,2 miliarde de dolari americani. Nu poți să ajungi la nivelul acesta de cifră de afaceri vânzând numai utilaje agricole. Dacă aveai și input-uri – ok, există foarte multe conglomerate industriale care vând semințe, fertilizanți, chimicale, utilaje agricole și aşa mai departe. Dar nu, ei vând doar utilaje agricole și atât. Deci au ajuns la nivelul acesta de fidelizare datorită faptului că la 500 de metri mai jos de sediul central din North Dakota – Titan Machinery, este cel mai mare dealer de John Deere din lume. Și ca să poată ține pasul cu el, a trebuit să se unească și au avut un deziderat foarte simplu: au vrut ca acei 35-38 de clienți pe care-i aveau la început să aibă un mecanic care să doarmă sub combina de recoltat pe perioada de recoltare, să nu se miște de lângă ea. Nu mai poți să faci lucrul ăsta în momentul în care vinzi 4.000-5.000 de combine! Dar aspectul de fidelizare aşa se creează. Și noi, astăzi, lucrăm la restrângerea sistematică a zonei de acțiune a mecanicilor și am vrea ca într-un viitor extrem de apropiat să nu se deplaseze mai mult de 75, maximum 100 km.

 

Cum să scoți bani din piatră seacă

Reporter: Cum vedeți agricultura românească, astăzi?

George Stanson: Coloana vertebrală a agriculturii unei țări constă în oamenii care se dezvoltă. Și când spui „te dezvolţi”, nu înseamnă să ajungi de la 40.000 de hectare la 50.000 de hectare. Că tu, dacă ai ajuns la 40.000 de hectare, ţi-ai învățat lecția. Cu siguranță, ți-ai învățat lecția, altfel nu poţi administra 40.000 de hectare. Este mai greu pentru cel care a administrat 150 de hectare și acum trebuie să se adapteze la 500 de hectare. Asocierea, de care observ că românii se cam feresc, este calea succesului, iar cooperativa te va ajuta, mai devreme sau mai târziu. Cunosc foarte bine, pentru că am trăit jumătate din viață în emisfera de sud. În Noua Zeelandă, s-a creat compania care dă prețul exact al laptelui la nivel mondial - Fonterra. Îi cunosc bine pe acționarii inițiali, patru fermieri care nu au fost mulțumiți de prețul oferit de procesatori s-au unit și, treptat, li s-au alăturat și alți fermieri. Oamenii de la Fonterra nu s-au gândit ce or să ajungă ei într-o zi, că vor controla China, că vor controla India, Pakistan, și Europa, în ceea ce privește prețul laptelui. Ei doar au vrut să-și facă un teren mai bun de business, în aşa fel încât să producă atât de mult cât pot de pe pământul pe care-l au. Asta a fost, la început, inițiativa lor. Astăzi, Fonterra are peste 70.000 de acționari, crescători de vaci, și „dă ora exactă” pentru prețul laptelui la nivel mondial.

Noua Zeelandă are vreo 4,7 milioane de locuitori, iar vreo 75% din PIB vine din agricultură. Este o națiune care nu are și trebuie să găsească soluții. Noi, din nefericire, avem foarte multe, însă fie ne batem joc de ele, fie le vindem pe nimic, fie nu le folosim la maxima capacitate. Un singur exemplu extrem de scurt, pentru că este foarte, foarte elocvent: în anii ’90, la mijlocul Insulei de Sud din Noua Zeelandă, erau 200.000 de hectare de pământ bătute de vânt. De ce? Pentru că oamenilor le-a fost frig acum 150 de ani și a trebuit să-și facă case, și au tăiat toată perdeaua naturală. S-au băgat cu toporul pe ea, au făcut case, au pus-o pe foc și, după aia, și-au dat seama că nu mai pot crește nimic acolo; nici porumb, nici iarbă, nici grâu, nimic, din cauza faptului că cele două coaste, vânturile puternice și curenții puternici spulberau absolut tot. Primul ministru, o femeie, Helen Clark, care a deținut cinci mandate (1999-2008), pentru că a făcut niște lucruri deștepte, a luat doi absolvenți de facultate, le-a pus proiectul în faţă și le-a spus: trebuie să veniți cu idei în 6 luni cu privire la acele 200.000 de hectare, că e păcat să le bată vântul și să creștem piatră pe ele, că nu cumpără nimeni piatra. Unii a venit cu niște eoliene, unii au venit cu copaci – paulownia – din care faci peleţi, centrale termice și aşa mai departe, însă unul a zis: cel mai simplu este să facem iarbă și să mulgem vaca pe iarba aia. Întrebarea ei logică a fost: unde o găsim? La 100 km nord și 100 km sud, avem teren fertil, plătiți dumneavoastră, guvernul, să cărăm pământul arabil. Și au cărat pământ pe banii guvernului. Hectarul de pământ de piatră costa un dolar, iar în momentul în care s-a transformat în „vacă de lapte”, s-a vândut cu 10 dolari. La ora actuală, suprafața asta despre care vorbesc, la care au adăugat perdele naturale laterale, este printre cele mai productive zone pentru vaca de lapte, acolo unde acum 30 de ani era piatră.

 

Din emisfera sudică, înapoi în Balcani

Reporter: Totuși, haideți să aflăm și cine-i George Stanson, de unde a pornit în lumea largă. Când și unde v-ați născut?

George Stanson: În România, în județul Dâmbovița, la Târgoviște, în 1968 m-am născut. Am urmat cursurile Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară din București. Mi-am dorit să nu părăsesc niciodată agricultura. În 1993, am terminat Facultatea de Zootehnie. Am practicat foarte puţin în Noua Zeelandă zootehnia concretă, deoarece am fost absorbit de caracterul acesta global de business și am avut șansa să fiu șlefuit de către două nații extrem de puternice în domeniul agricol, respectiv Danemarca și Noua Zeelandă. Am apucat perioada în care au dispărut condicile de prezență de la cursuri. La final, după ce licența a fost definitivată, un grup de investitori și de politicieni danezi a venit în institut și așa am luat-o pe calea unui program de educație, am plecat la un master în Danemarca.

Reporter: Cum ați ajuns, totuși, la Facultatea de Zootehnie?

George Stanson: Datorită tatălui meu, care a fost un om deschis la minte și avea o vorbă extrem de sănătoasă: „De mâncare, n-o să ne săturăm niciodată”.

Am trăit într-o familie de clasă medie. Părinții mei au fost muncitori. Am prășit ceva porumb pe la bunici, dar nu-mi făcea foarte mare plăcere cu sapa în mână, de dimineața până seara în câmp. Aveam câteva tangențe cu agricultura, respectiv bunicii, atât din partea mamei, cât și din partea tatălui, nu se puteau numi fermieri, dar fiind crescuți la țară, vaca era în curte, oaia, gâsca și, probabil, hectarul de porumb. Tatăl meu m-a îndreptat către USAMVB, el ar fi vrut să devin medic veterinar, dar probabil că n-am avut ce-mi trebuie la vremea respectivă, din nefericire pentru el, dar nu regret nimic. Am avut parte de un sistem educațional sănătos, de niște profesori „monştri sacri” ai agriculturii românești, am avut șansa să învăț de la ei. La vremea respectivă, români fiind, erau invitați la tot felul de conferințe internaționale, în care aveau un mare cuvânt de spus. Aveam tehnicieni foarte buni, agronomi foarte buni, horticultori foarte buni. Am absolvit facultatea și am continuat cu masterul în Danemarca, la Universitatea Holstebro, care nu avea decât un singur țel - să pregătească oameni pentru dezvoltare de afaceri, în viitor, pentru ei.

Reporter: Ați dat examen?

George Stanson: A existat un test psihometric, la vremea respectivă nu știam nici măcar cum se pronunță „psihometrie”, d-apăi să mai dai și un test psihometric, cu foarte multe întrebări haioase care-ți căutau curajul, îți căutau puterea de adaptare, puterea de socializare, nu avea nicio treabă cu aspecte de cunoștințe tehnice în domeniul fiecăruia. A fost un test psihometric, după aceea am fost și am dat testul de limbă la British Council și abia la sfârșit ne-au întrebat cum arată ugerul la vacă și ce-i place să mănânce – în cazul nostru. Pe agronomi i-a întrebat despre cum e treaba cu grâul și porumbul, dar doar la final. Trei absolvenți români am fost selectați. Ne-au învățat acolo chestii pe care noi nu le învățaserăm în școală. De exemplu, nu învățai în școala din România cum să stai în fața unui client supărat pe tine. Am învățat foarte multe lucruri. După care, a existat un draft la sfârşit, exact ca în Campionatul Mondial de Baschet, în care toţi oamenii de sorginte est-europeană care eram la cursul respectiv – şi nu au fost numai români, au fost iugoslavi, nu se despărțise încă Iugoslavia, cehi, slovaci, câțiva din Ungaria, foarte mulți, din țările asiatice ale Uniunii Sovietice – Tadjikistan, Uzbekistan și din țările baltice – Estonia, Letonia, Lituania – datorită faptului că oamenii respectivi, cei care au investit în programul nostru, aveau de gând să-și dezvolte afacerile în zonele respective și nu făceau acest lucru până nu-și creșteau oamenii care or să aibă grijă de afacere. Ăsta a fost principiul pe baza căruia eu am evoluat. După care, am fost contactat de Numărul 1 mondial în comerțul cu semințe mici – trifoi, lucernă. Neavând businessuri într-o piață care se deschidea, aveau nevoie de oameni vorbitori ai limbilor din piețele respective. Este foarte greu în zona Balcanilor.

Reporter: Așadar, primul job de-adevăratelea a fost la această firmă de semințe din Danemarca. Ați vândut în România?

George Stanson: Iniţial, în România, dar foarte puţin. După care, am fost ucenicul unui om care m-a implicat foarte mult în piața scandinavă, din Danemarca până sus, în Finlanda, cu ceva influențe și în Islanda. Șansa vieții mele a fost să le reprezint produsele în Emisfera de Sud, și acolo am plecat și nu m-am mai întors 17 ani deloc.

Reporter: În Noua Zeelandă.

George Stanson: Exact. Am căpătat cetățenie într-un timp foarte scurt, erau foarte puțini români la vremea respectivă în Noua Zeelandă. Când am ajuns acolo, dat fiind faptul că aveam un copil, m-am gândit la viitorul lui, să nu fie în niciun fel frustrat de faptul că are un nume est-european sau chinez, sau arab. A durat 48 de ore să-mi schimb numele de familie, am făcut-o online și mi-am primit pașapoartele prin poștă. Nu s-a pus problema să mă duc să-mi dau amprentele, datorită faptului că autoritățile din Noua Zeelandă te verifică din secunda în care ai aterizat, văd dacă plătești taxe, îți controlează nivelul de implicare în societate, orice ai făcut negativ ei știu, motiv pentru care am primit pașaportul într-un interval de trei ani. Astăzi, dacă emigrezi în Emisfera de Sud, probabil că-ți trebuie 15 ani să-ți iei un pașaport, deoarece numărul de emigranți a crescut, e un aflux imens de chinezi.

Reporter: Ați ajuns în Noua Zeelandă împreună cu soția și copilul.

George Stanson: Exact. Fetița mea s-a născut în anul 2000, a crescut acolo, în Noua Zeelandă, pleacă la facultate în toamna asta, am emoții mari. Din nefericire, n-a vrut s-o ia pe calea mea, ci vrea să facă diplomație, probabil că o să-i vând câteva ponturi cândva, dar o să facă diplomație la Eastern University, în UK. Revenind la cariera mea, am dezvoltat cât am dezvoltat acolo, după care am avut și Japonia, am avut Africa de Sud, am avut Australia, care mi-a mâncat foarte mult din timp, am plecat pe o piață în care nu aveam niciun pic de reprezentare și am ajuns la 18% cotă de piață în aproximativ nouă ani. E foarte greu, din cauză că sunt anotimpurile inversate. Eu, când spuneam că plantăm porumbul în martie, ei ziceau „stai aşa, că e septembrie!”. Adică, trebuie să-ți dai seama unde ești. Era foarte greu să te adaptezi. După care, am avut al doilea tren al vieții, în care m‑am urcat pentru ultimii zece ani. Afirm cu mândrie că eu nu am aplicat activ la niciun job, din momentul în care am absolvit facultatea. Nu am aplicat activ, adică nu am fost în situația în care să am pe CV 25 de companii într-un interval de 25 de ani.

Reporter: Îmi place asta cu „n-am aplicat activ”. Se caută cei care schimbă mai des locul de muncă sau cei care sunt mai stabili?

George Stanson: E o linie foarte fină în răspuns. Depinde de ceea ce-ți dorești. Eu, personal, în momentul în care găsesc un tânăr de 30 de ani care a avut zece joburi, ceva, probabil, nu a mers așa cum trebuie. Poate că n-a fost ajutat, poate n-a avut susținerea necesară sau sprijinul de care a avut nevoie. Pe de altă parte, este foarte greu să te integrezi într-o companie în care să reziști, o companie care, apropo, are 75.000 de oameni pe ștatul de plată. În fiecare zi, 75.000 de oameni la nivel mondial primesc salarii de la compania pentru care lucrez eu.

Reporter: Ați spus „al doilea tren al vieţii, pe care nu l-aţi ratat”. Sunteţi în el de câţi ani?

George Stanson: Din 2008, de zece ani. În toamna anului 2008, în noiembrie, am fost contactat de către un headhunter care vorbea în numele corporației. Din nefericire pentru el, și-a luat câteva înjurături neaoșe, pentru că m-a trezit la 3 dimineața, fără să facă calculul de diferență de fus orar, și am fost extrem de vehement cu el – ca să vorbesc diplomatic – , după care și-a prezentat scuzele și, după șase luni de negocieri, în condițiile în care mi-a fost foarte greu să-mi conving familia să ne întoarcem în România, pentru mine a fost o dorință imensă, am acceptat jobul și am revenit aici, în țară. A fost destul de greu, aveam grupul de prieteni, fetița era la școală, era foarte greu să o dezrădăcinezi. Dar, datorită faptului că mi-am dorit foarte mult să fac ceva cu experiența mea acolo unde m-am născut, am acceptat. Și nu regret nici în secunda de faţă. Ca o glumă, șeful nostru suprem la nivel mondial, pe care-l consider al doilea mentor al meu în viață, Andreas Klauser, m-a întrebat în taxi la vremea respectivă: ce faci, după 6 luni, după ce te-am zburat la business class cu familia, te duci înapoi acasă, la tine acolo? Și i-am zis: urmărește-mă. Și cred că este mândru de faptul că după zece ani am trecut prin foarte, foarte multe furci caudine, nu este ușor să lucrezi în Balcani, din cauza vitezei și agresivității pieței, concurența este din ce în ce mai bună, noi trebuie să fim din ce în ce mai buni, nu putem să pierdem absolut niciun tren, încercăm să fim echidistanți și să lucrăm la fel de serios cu absolut orice fel de categorie de fermier, pentru că numai acesta este viitorul. Am venit inițial pentru trei ani și probabil că n-o să mai plec foarte curând de aici, datorită faptului că-mi place foarte mult spiritul românesc de business.

 

Și în agricultura românească trebuie să apară contractorii

Reporter: Sunt diferențe sau asemănări între fermierii români și cei din celelalte țări de care vă ocupați, Bulgaria, Croația, Serbia?

George Stanson: Răspunsul este foarte simplu: cantitatea de „ego” în Balcani este la fel peste tot. Când vorbești de ego și de aspecte de personalitate ale fermierului român, bulgar, sârb sau croat, sunt aproximativ egale. Nivelul de dezvoltare al României, care administrează nouă milioane de hectare de pământ arabil, sau al Bulgariei, la 4,5 milioane, sau al Voivodinei, în Serbia, care este o mână de oameni, dar cumpără 100 de tractoare pe an, este complet diferit. Dar în ceea ce privește accesarea know-how-ului și evoluția într-un timp foarte scurt, toţi au făcut niște pași imenși, într-o perioadă de 25-30 de ani.

Reporter: În România, avem meteahna asta, ne lovim de mentalități când e vorba de cooperative, de unire.  Acum, în Anul Centenar al Marii Uniri, poate că ar trebui să vedem mai multă unitate între fermieri. De ce crezi că nu suntem uniți, că fermierii nu au cooperative, că nu se constituie grupuri care să lucreze împreună, să ajungem și noi să dăm ora exactă în lume în ceea ce privește grâul, așa cum e cooperativa pe lapte din Noua Zeelandă, pe care ați dat-o exemplu?

George Stanson: Din nefericire, este extrem de adevărat ceea ce ați spus. Cred că unul dintre aspecte, privind dintr-un unghi de glumă, este că foarte puțini români acceptă ca șeful să fie vecin. Din nefericire. Dar aici iarăși vorbim de ego. Pe de altă parte, probabil că pârghiile politice nu sunt destul de complexe și de atrăgătoare, poate că nu există strategii agricole, economice. În momentul în care ai capacitatea de negociere globală, se schimbă cu totul datele problemei. Începi să ai un cuvânt de spus. Indiferent cât de mare ești, la nivel mondial nu poți să fii la fel de mare ca domnul Kuzneţov din Ucraina, care administrează 800.000 de hectare, pentru că nu există în România un fermier de talia lui. Există țări cu suprafețe de agricultură foarte mici, în care fermierul își elimină astfel de probleme de mecanizare din program. Investește mult mai mult în familie, ca timp liber, investește mult mai mult în hobby-urile pe care le are, datorită faptului că se creează un contractor foarte puternic în zonă, care bagă în fiecare an un milion de euro în utilaje agricole și care ți-a promis că pe data de 17 iunie la ora 9 dimineața vine să-ți recolteze grâul. Și vine pe 17 iunie la 9 dimineața, nu peste două săptămâni. În felul ăsta, îți relaxezi cumva și viața socială, pentru că fermierii, cel puţin crescătorul de vacă de lapte, e, probabil, cel mai oropsit, 24 din 24 este slugă. Trebuie să găsești soluţii. Ele există. Nu spun că, deocamdată, fermierul român este gata să accepte contractorii, dar sunt o tagmă în agricultura mondială care balansează foarte bine ecosistemul agriculturii.

 

Maxim de performanță aduce doar plăcerea

Reporter: La final, pe scurt, care ar fi, dacă vă uitați în urmă, regretul cel mai mare?

George Stanson: Nu am absolut niciun regret referitor la ce am făcut în viață. Tot ceea ce am făcut mi-am dorit și nu regret nicio secundă nimic. Nu regret că am plecat și am stat departe de țară, pentru că dacă n-aș fi plecat din țară, probabil că n-aș fi fost omul de astăzi. Mie, când am redescoperit România după atâția ani, mi s-a părut extrem de frumoasă!

Reporter: Sunteți mai tot timpul pe drumuri, răspundeți de atâtea țări, plecați mult de acasă, cum vă descurcați cu familia? Soția vă înțelege?

George Stanson: Din păcate, la un moment dat nu prea m-a mai înţeles… dar viața merge înainte. Trebuie să plătești un anumit preț când ești pasionat de ceea ce faci. În momentul în care stabilești un nivel de viață la care vrei să fii constant, trebuie să mai faci și sacrificii, iar sacrificiul meu a fost că sunt de aproape 25 de ani aproape tot timpul pe drum. Dar o fac cu plăcere, iar părerea mea este că cine nu practică o meserie cu plăcere n‑o să cunoască niciodată maximul de performanță.

Reporter: Care e cea mai mare bucurie a dumneavoastră, în afara muncii?

George Stanson: În primul rând, că fii-mea merge la facultate la toamnă. Şi în al doilea rând, faptul că începem să ne aliniem ca un mare jucător pe piața românească, lucru care nu se întâmpla acum zece ani, investim permanent, avem un colaborator extrem de cooperant, Titan Machinery România. Cea mai mare bucurie, pe lângă aspectele legate de familie, ar fi faptul că am crescut în ultimii cinci ani constant și mi-aș dori să o facem și în următorii cinci ani. Îmi doresc să facem pași sănătoși, să ajungem să luăm motorul de la Titan Machinery din America și să reușim într-o zi să culcăm un mecanic nu lângă o combină, dar lângă cinci măcar, să doarmă în mașină acolo, lângă utilaj, în aşa fel încât să poată interveni într-un sfert de oră. Acolo aș vrea să ajungem într-o zi.

 

Interviu publicat în Revista Fermierului, ediția 1-14 iulie 2018

AgroConcept, partener Field Academy 2018, prezintă în avanpremieră noua serie de inovații New Holland: Gama CR Revelation Tier 5 cu sistem IntelliSense™, care aduce automatizarea la un nivel superior; Noua combină CR7.80 - face disponibilă tehnologia Twin Rotor în fermele de mici dimensiuni; Dispozitivul EVO NIR - analiza în timp real a nutrienților.

CNHi organizează în fiecare an, în locații diferite, în ferme și în condiții reale de recoltare, Field Academy, un eveniment în cadrul căruia este instruit personalul de vânzări și post-vânzare. „Ediția din 2018 este prima organizată în Europa de Est și este o mare onoare pentru AgroConcept să facă parte dintr-un proiect de o asemenea anvergură. Este o confirmare a celor trei ani de activitate, a efortului depus de întreaga echipă pentru a reprezenta cu succes în România cele mai productive combine de pe piață, o marcă istorică, de record mondial”, a precizat Iulia Tudor, manager comunicare AgroConcept, companie care reprezintă în țara noastră marca New Holland.

Trainingul internațional de combine New Holland este găzduit de ferma Lux Com (Ileana, județul Călărași) a lui Gheorghe Țuțuianu. Timp de 30 de zile, la Field Academy participă peste 400 de persoane și 35 de utilaje. „Pentru AgroConcept, cu o echipă de 230 de persoane și în continuă creștere, programele de training sunt prioritare. Field Academy 2018 este astfel o nouă o oportunitate de pregătire, dar și un prilej de a prezenta în avanpremieră inovațiile New Holland atât celor din interiorul companiei, cât și clienților invitați pentru o zi dedicată în luna iulie”, a mai spus Iulia Tudor.

Mai multe detalii vor fi publicate în Revista Fermierului, edițiile din iulie și august 2018.

Un  moment de însemnat cu roșu în calendarul Cooperativei Agricole TimLactAgro este deschiderea primului magazin al cooperativei în Timișoara, în care se vând lactate produse în propria fabrică a crescătorilor de vaci, sub brandul „Floare din Banat”. Un moment la care cei 28 de membri cooperatori visează de zece ani și care a fost bifat la începutul lunii aprilie 2018.

TimLactAgro este prima cooperativă agricolă înființată în județul Timiș după 1990 și reprezintă interesele a 28 de crescători de vaci din Arad și Timiș, care dețin în total 4.000 de animale. Lucrurile s-au mișcat cu greutate, pentru că promisiuni au fost multe din partea diverșilor miniștri de la agricultură, însă respectate, prea puține, din păcate, astfel că fabrica a fost pusă pe picioare, în mare parte, cu banii fermierilor, strânși cu mare greutate. „Fabrica noastră s-a născut greu pentru că practic 80% din banii necesari i-am pus noi, fermierii. Va dați seama că doi nu se înțeleg, apăi 28, câți suntem în cooperativă”, spune Viorel Hapenciuc, membru în Consiliul de conducere al Cooperativei TimLactAgro.

Pariul pe care cooperativa îl pune cu piața este pe calitate și diversitate, astfel că fermierii au adus în fabrică un tehnolog italian cu experiență, care stabilește rețeta și gustul. În aceste condiții, la magazinul cooperativei se găsește lapte cu cea mai mare concentrație de grăsime, la cel mai mic preț, 3,7% grăsime, la 3,75 lei pe litru. Pe rafturile magazinului cooperativei TimLactAgro se mai găsesc smântână cu 30% concentrația de grăsime, iaurt, urdă, brânză dulce, telemea, caș, șapte tipuri de cașcaval cu perioade de maturare cuprinse între 45 și 60 de zile. Pe lângă produsele cu marca „Floare din Banat”, ieșite din fabrica fermierilor crescători de vaci cu lapte, magazinul mai vinde branduri culinare din vestul țării, precum pita de Pecica, salamul de Salonta și slănina bănățeană cu ciuperci.

Primul magazin al cooperativei crescătorilor de vaci are o suprafață de 30 de metri pătrați. „Chiria ne costă circa 2.000 de lei pe lună, vitrinele frigorifice ne-au costat 5.000 de lei, iar pe rafturi am dat 1.000 de lei. Intenționăm ca anul acesta să mai deschidem cel puțin două magazine în Timișoara”, a precizat Viorel Hapenciuc.

 

„Floare din Banat”, numele sub care ies lactatele din fabrica fermierilor

Fabrica de produse lactate a cooperativei TimLactAgro funcționează în Bucovăț și are o capacitate de lucru de până la 12.000 de litri de lapte pe zi. Unitatea de producție a costat 600.000 de euro, asta, în condițiile în care a fost achiziționată la mâna a doua. „La ora actuală, procesăm între 3.000 și 5.000 de litri de lapte pe zi. Deocamdată, procesăm doar o mică parte din producția de lapte realizată în cooperativă. Sperăm ca anul viitor să atingem capacitatea maximă de producție, asta și în funcție de ritmul în care vom reuși să mai deschidem magazine. Ne gândim să deschidem magazine și în Arad, pentru că sunt în cooperativă fermieri și din județul Arad”, a arătat Viorel Hapenciuc.

După momente dificile, chiar tensionate pentru cooperativă, în sfârșit, cei 28 de membri încep să culeagă roadele muncii lor. Președintele cooperativei TimLactAgro, Adriana Szekely, spune că, în sfârșit, poate vorbi și de beneficii atunci când vine vorba despre atragerea de noi membri. „Având un lanț închis, chiar dacă pentru o cantitate mult mai mică decât cea produsă de membrii cooperativei, avem totuși un as în mânecă. Până la urmă, înseamnă un preț mai bun pentru  laptele  livrat la propria fabrică, adică 1,5 lei pe litru”, punctează Adriana Szekely.

Este un prim pas făcut cu dreptul de cei 28 de crescători de vaci din județele Arad și Timiș, care au prins încredere și curaj pentru următorii pași, asta însemnând alte investiții în fabrica de la Bucovăț, dar și o întreagă rețea de magazine în vestul României prin care să vândă întreaga producție de lapte, procesată. Produse 100% made in Banat.

Articol publicat în Revista Fermierului nr. 7 (159)/15-30 aprilie 2018

Miercuri, 27 Iunie 2018 11:17

Lecție de agricultură cu Lucian Buzdugan

L-am întâlnit pe președintele Consiliului de Administrație al Agricost Insula Mare a Brăilei la evenimentul de lansare a companiei FMC Agro Operational România, pe la început de februarie. În vervă și cu poftă de a vorbi despre câmp, dr. ing. Lucian Buzdugan și-a rupt mai bine de o oră pentru interviul de față. A făcut-o cu plăcere, ca de fiecare dată când este abordat la o discuție despre agricultură. Experiența, studiul continuu și mai ales pasiunea duc la rezultate performante, iar orice discuție cu Lucian Buzdugan devine o veritabilă lecție de agricultură.

Reporter: Domnule Lucian Buzdugan, cum arată câmpurile din Insula Mare a Brăilei?

Lucian Buzdugan: Ești prima care mă întreabă de acest lucru, iar asta mă bucură. Noi am parcurs o etapă atipică, de iarnă foarte blândă, cu care nu prea suntem obișnuiți noi, românii, şi, sigur, o iarnă pe care alte țări din zona oceanică, începând cu Franța, Belgia, Olanda o au (așa blândă, n.r.). Iată că Dumnezeu ne încearcă şi pe noi. Câmpul arată bine acum, însă pot apărea probleme dacă temperaturile scad cu amplitudini mari. De ce?  Pentru că, de exemplu, de la 6-7 grade cu plus, cât se înregistrau ziua în februarie, o scădere la minus 15º le-ar fi dus undeva la o amplitudine de  minus 22º. Plantele suportă greu treaba asta, fie ele de grâu, de orz, dar mai cu seamă de rapiţă. Speranța mea era ca temperatura măcar noaptea să fi fost de minus 2º, chiar dacă ziua era de plus 6-7º, şi s-o fi ținut așa până în martie, când să zicem că nu ne vine, cum ne vine de fiecare dată câte o ninsoare, câte o înzăpezire chiar, un puseu de scurtă durată, şi în felul ăsta am ieșit în primăvară cu culturile pe care chiar le aveam bine.

Reporter: Grâul în ce stadiu este?

Lucian Buzdugan: De foarte bine înfrățit. Şi cel care a fost neînfrățit a avut posibilitatea, ocazia să înfrățească. Dar trebuie să tragem şi un semnal de alarmă: că atunci când avem astfel de condiţii, bolile sunt la ele acasă şi evoluează foarte rapid. Cine nu este atent, foarte ușor, poate pierde producția. De exemplu, să nu stăm cu gândul că e iarnă şi că trebuie să așteptăm, ci trebuie să mergem zilnic în câmp, să verificăm starea culturii din punct de vedere fitosanitar.

Reporter: La ce vă așteptați? Ați spus că acum verificați starea culturilor şi că bolile sunt un pericol.

Lucian Buzdugan: Atenția noastră e îndreptată spre rapiţă. Noi am avut rapiţă semănată la irigat şi rapiţă semănată la neirigat. Cea semănată la neirigat a răsărit după o ploaie de la sfârșitul lunii octombrie 2017. Am fost foarte interesați ca, la colet, aceste tinere plante care au răsărit alături de câteva care găsiseră puțină umiditate şi au pornit în vegetaţie, aceste tinere plante să ajungă la grosimea măcar de 6 mm, în februarie. Spre bucuria noastră, aveau 6 mm, dar ulterior, cu temperaturile de peste 6º constant în sol şi în aer, a evoluat un dăunător, cel mai periculos, de fapt, pentru rapiţă: este vorba de o gărgăriță - Ceutorhynchus quadridens. Această gărgăriță poate duce la pierderi de producție între 30 și 40%, chiar 50%. Adică, poți ajunge la un moment dat când toate plantele să fie atacate. Pentru că gărgărița este activă, la 6º Celsius începe să miște, iar la 9º atacă în mod constant. Şi noi stăm liniștiți, că lasă, că e cam rece afară, nu cred, uite ce frumos este. Şi, atunci, ce trebuie să facem? Să punem vase galbene, așa-zise capcane, așa încât vom putea determina care este densitatea atacului. Trebuie să se colecteze într-un singur vas în jur de 20-30 într-o zi, ca în momentul ăla să se dea drumul la tratament. Altfel, trebuie să repeți tratamentul şi e păcat. V-am dat un exemplu, la rapiţă. Să continui şi cu celelalte culturi. Trebuie observat că toate frunzele acestea care s-au îngălbenit, pe care le vedem pe câmp, la ora asta pe ele există o rezervă de boli, care așteaptă să migreze de pe aceste frunze care oricum sunt moarte, care nu vor contribui cu nimic la plantele viitoare, deci să știm că avem infecția acolo şi că ea foarte ușor va migra în sus. Sigur, nu recomand un tratament pe aceste frunze care vor muri, pentru că nu rezolvăm treaba. Ci trebuie să așteptăm să înceapă să crească, şi la grâu, şi la orz, şi când apar primele infecții pe frunzele adevărate şi depășim primul internod şi ne îndreptăm către al doilea, să intervenim. Dar încă o dată, nu înălțimea plantei este importantă, ci gradul de infestare. Trebuie să intervenim cu un tratament, însă fiecare are tratamentul lui, știe exact cu ce.

Reporter: Care este structura culturilor din toamna lui 2017 în IMB?

Lucian Buzdugan: Avem în jur de 14.000 de hectare de grâu, 8.000 de hectare de orz şi 4.000 de hectare de rapiţă. Cu rapița, revenim după trei ani de oprire, am făcut o pauză şi sperăm, la nivelul acesta de suprafață, să putem asigura o rotație așa cum ne-o dorim, măcar la patru-cinci ani să revenim pe aceeași solă. Pentru că, din cauza forțării, mai cu seamă în zona noastră neirigată, neavând alte culturi pe care să le rotim în afară de grâu, orz şi floarea-soarelui, o boală, sclerotinia, ne-a infestat câmpul. Sclerotinia nu poate fi combătută direct cu niciun fel de produs, ci la ora asta sunt soiuri rezistente şi produse care încearcă să combată. Dar sclerotinia nu poate fi combătută, şi atunci această boală a făcut ca rapiţa să arate foarte frumos, să evolueze foarte frumos, cine vedea spunea că fac sigur cinci tone la hectar, dar din cauză că în momentul când trebuia să umple boabele era ruptă legătura între rădăcină şi tulpină de către această zonă sclerotizată, boabele rămâneau mici. În loc ca 1.000 de boabe să aibă 5 grame, aveau 3 – 3,5 grame. De aici pierdeam o tonă, o tonă și jumătate de producție. Ceea ce mă situa într-o zonă a neperformanţei: la 3.500-3.600, la costurile din Insula Mare noi suntem nerentabili la rapiţă.

Reporter: În această primăvară, ce culturi semănați?

Lucian Buzdugan: Floarea-soarelui, o suprafaţă însemnată şi la irigat, şi la neirigat. În jur de 10.000 de hectare de porumb, vreo 2.800 de hectare de mazăre şi vreo 8.000-9.000 de hectare de soia.

 

Agricultura e business, nu joacă

Reporter: Dumneavoastră, domnule Buzdugan, cum alegeţi sămânţa pe care o puneți în pământ, în funcție de ce caracteristici alegeți soiul, hibridul?

Lucian Buzdugan: Răspunsul meu categoric este: îl aleg pe cel mai performant. Eu fac business, nu mă joc. Sigur, cultivăm grâu numai românesc. Dar orz, numai străin. Hibrizi de porumb numai străini şi hibrizi sau soiuri de soia românești. Noi testăm, nu introducem nimic în câmp decât după o testare de trei ani şi care e cel mai bun pe ăla îl folosim. Dar eu cred că nici nu merită să discutăm foarte mult. Dacă ar fi hibrizi de porumb competitivi sau comparabili în România cu hibrizii de la firmele consacrate, i-aș folosi. Dar nimic nu introduc netestat. Nimic.

Reporter: Ce urmăriţi? Ce caracteristici de la o sămânţă vă interesează? Ce vă aduce această performanță pe care o vedem an de an în Insula Mare a Brăilei?

Lucian Buzdugan: Foarte bună întrebarea. Există niște elemente de producţie. Fiecare cultură are elementul de producţie. Grâul, de pildă, pe care-l cunoaște toată lumea, are câteva elemente de producţie, şi anume: în primul rând, trebuie să ai un număr de spice la metru pătrat sau la hectar. Spicele acestea le fac planta principală şi fraţii. Dacă pui normă redusă de sămânţă, ca să ai un spaţiu de nutriţie mai bun decât avem, atunci sigur că te interesează ca fraţii care se dezvoltă să fie fertili, nu să crească ca o buruiană şi după aia să moară. În felul ăsta, se comportă ca un parazit: a mâncat din mâncarea plantei-mamă şi a murit. E o investiţie zadarnică. Deci, eu trebuie să fac ca aceşti fraţi să facă spic. După aceea, vreau ca spicul meu să fie cât mai mare, şi anume să aibă cât mai multe spiculeţe. De asemenea, vreau ca în spiculeţul de grâu, alea care sunt lateral, să fie cât mai multe boabe, de la un bob până la 5, chiar 6-7 boabe, dacă s-ar putea. Dar, de regulă, avem una-două, un spiculeţ sau două cu trei şi nu facem decât vreo 25 de boabe pe spic, în timp ce 30 de boabe pe spic înseamnă o tonă în plus. Pentru că fiecare bob în plus la un spic, la o densitate de 700 de spice, înseamnă o tonă în plus. După aceea, boabele acestea trebuie să fie mari. Ca să fie mari, trebuie să crească, să aibă apă – că dacă-i secetă, ca să ia mâncare, mâncarea nu se ia din pământ pur şi simplu. În pământ, trebuie să fie soluția solului. Soluția solului se face apă plus sol sau apă plus elemente nutritive, pe care planta le poate vehicula, le poate lua. Dar trebuie să ai o frunză curată, pentru că bucătăria – acolo se transformă aceste elemente anorganice, pe care le ia din sol, azot, fosfor, potasiu, sub formă ionică, acolo se transformă în materie organică, respectiv amidon, aminoacizi  sau tot ce are planta. Prin urmare, trebuie să ai şi frunza curată. De asemenea, trebuie să ai numărul de spice. Degeaba, pe metru pătrat, în loc să ai 700 de spice cu un gram spicul, asta înseamnă 7 tone la hectar, dacă ai 600 de spice cu un gram spicul, înseamnă că ai doar 6 tone la hectar. Sau dacă ai 500, ai 5 tone la hectar. Şi atunci, în momentul când se formează fraţii – mă întorc puţin –, trebuie să vii să dai mâncare, să ştii când se formează fraţii, nu când vezi tu fraţii. Când se formează ei în primordie acolo, în intimitatea plantei pe care nici n-o vezi cu ochii, şi trebuie să ştii când. Ăsta e secretul specialistului. Că în rest, toată lumea ştie să facă agricultură şi fotbal. Revin: atunci trebuie să-i dai. Ai forţat să ai, îţi trebuie doi fraţi, trebuie să-i ai pe ăia doi. Dar ăia doi, ca să nu devină paraziţi, trebuie să aibă mâncare suficientă. Şi când faci asta? Când are loc înspicarea. Iar trebuie să dai mâncare. Noi, de exemplu, la grâu, facem trei fertilizări cu azot. Una cu fosfor şi trei cu azot. De ce? Pentru ca în momentele acestea critice, să-l obligăm să facă fraţi. Să iasă spicul! Spicul să fie mare, să aibă multe spiculeţe, spiculeţele să aibă multe boabe, iar boabele să fie grele. Toată chestiunea aceasta trebuie condusă, altfel nu ai rezultate remarcabile. Sigur, se face cu costuri, cu maşini speciale, cu oameni speciali.

Reporter: Da, dar aveți şi rezultate performante. Cheltuiala, investiția se amortizează.

Lucian Buzdugan: Se amortizează, dar să știi că uneori nu se amortizează, pentru că prețul mondial a căzut. Nimeni nu ține cont de treaba asta. În timp ce toate mașinile, toate îngrășămintele, tot ce cumpărăm noi e mai scump în fiecare an, în fiecare an prețul la cereale a scăzut. Asta e soarta oamenilor ăstora care lucrează în agricultură şi care sunt atât de stresați, pentru că stau un an de zile şi așteaptă să tragă linia, pentru că nu-i o linie programată. Că nu știi, până în ultima secundă, cu cât vinzi. Dacă pe celelalte le mai conduci, intervii – dar şi aici: vine o grindină, nu plouă, ai un vânt puternic, îţi culcă toată cultura şi așa mai departe. Deci, pe lângă aceste probleme, sunt şi cele care chiar nu pot fi controlate, cum e piața mondială.

Reporter: Tot vorbim de o bursă a cerealelor în România, o bursă a producției agricole...

Lucian Buzdugan: Bursa se face nu din dorință. Ea se face din necesitate şi din putință. Trebuie să fii mare. Acolo unde faci tu bursa, trebuie să se tranzacționeze. Prețul trebuie să se hotărască acolo. Nu-ţi vine cineva şi-ţi zice: azi e grâul atât, mâine atât. Nu. Între cerere şi ofertă este un joc pe care cineva-l stăpânește. Într-un an când este foarte mult grâu şi este o rezervă de grâu, sigur că prețul va scădea. Chiar dacă te-a costat pe tine mult. Dar asta e piața, oriunde în lume. Noi am vrut economie de piață, şi în loc de o economie din aia comandată, centralizată, sigur că o preferăm pe asta. Dar trebuie să fii foarte bun, trebuie să faci producții foarte mari, cu costuri foarte mici.

 

Teledetecția și aplicarea variabilă a îngrășămintelor, noi programe care se implementează în IMB

Reporter: Domnule Lucian Buzdugan, dacă ar fi să vă luaţi viaţa de la capăt, aţi mai face agricultură?

Lucian Buzdugan: Numai agricultură, nimic altceva. Sincer, nu mă văd făcând altceva. De altfel, tinerețea mi-am petrecut-o în câmp, alături de părinții mei, lucrând, muncă brută, în fiecare zi. Numai în zilele de sărbătoare nu mergeam la muncă. Şi acolo, în câmp, îmi doream, de exemplu, o mașină care să secere, că mă săturasem de secerat, acolo îmi doream o substanță care să omoare toate buruienile, să nu mai trebuiască să prășesc, deci acolo visam la tehnologia de care mă bucur astăzi. Ca să zic aşa, închei împlinit sub acest aspect.

Sigur, în agricultură sunt foarte multe lucruri de făcut. Spre exemplu, acum avem o preocupare deosebită în Insulă, care anul ăsta se realizează, şi anume, pe principiul noii agriculturi de precizie, să folosim teledetecția în determinarea problemelor care sunt în câmp. Vrem ca pe fiecare solă să ne uităm ca într-o oglindă, pentru că un fermier care are 200 de hectare, oricât de conștiincios ar fi, el nu poate să știe ce s-a întâmplat cu fiecare metru pătrat. În timp ce dacă ai o poză de sus şi ai oglinda în faţă, şi o ai în fiecare săptămână, cu această oglindă vei şti cum evoluează cultura ta, unde trebuie să intervii, cu precizie, nu peste tot, ci numai acolo unde e nevoie. Acolo dăm îngrășământ, acolo tratăm boala, acolo tratăm dăunătorul, acolo nu dăm.

De asemenea, tot anul ăsta implementăm aplicarea variabilă a îngrășămintelor. Ne-am făcut laboratorul, ne-am făcut hărțile, ne spune: aici avem substanță, aici n-avem. Aici mașina dă mai puțin, unde avem, cu ce doză dă, ca să-mi asigure necesarul meu de substanță fertilizantă în sol, element fertilizant, care să-mi asigure producția aia pe care mi-am scontat-o. Mergem mai departe, şi unde e mai puțin mărește doza, se deschide dispozitivul, mărește doza astfel încât tuturor plantelor să le asigur aceleași condiţii de a se manifesta cu producția maximă. Deci nu unde am mâncare să dau mai mult, pentru că planta cade, deoarece se dezvoltă prea puternic şi nu rezistă să stea în picioare și cade. Şi nu reușești să faci producție deloc. Iar unde nu are, face producția la cât are. Dar tu ai avut substanța şi ai dat-o unde nu trebuie. Acesta e programul anului 2018 în Insula Mare a Brăilei.

Interviu publicat în Revista Fermierului nr. 7 (159)/15-30 aprilie 2018

Pagina 1 din 4