Joi, 13 Iulie 2017 01:27

Tensiuni și sinergii în evaluarea impactului reformei PAC. Cea mai nouă tensiune - riscul apariției dualității emergente în agricultura europeană, (Tassos Haniotis, DG AGRI)

Scris de
Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Ca urmare a procesului de evaluare și reflecție, dar și a dezbaterilor cu privire la viitorul Politicii Agricole Comune (PAC) pe care Tassos Haniotis, director pentru strategii, simplificare și analiza politicilor din cadrul Directoratului General AGRI al Comisiei Europene (CE), le-a urmărit îndeaproapte, el a identificat 3+1 tensiuni pe care această politică europeană trebuie să le abordeze (cea dintre economie și mediu, dintre subsidiaritate și simplificare, dintre locurile de muncă și creștere, dar și una relativ nouă, și anume riscul apariției unei dualități emergente în agricultura europeană) și să le transforme în, spune el, sinergii.

Circumstanțele actuale în care se află blocul UE27 (post Brexit) au redeschis discuțiile cu privire la viitorul PAC după 2020. Scopul acestora este, potrivit diverselor expuneri publice ale oficialităților europene, simplificarea și modernizarea acestei politici europene cu impact bugetar semnificativ. Orientările și scenariile privind noile coordonate ale PAC direcționează această politică spre elaborarea propunerilor privind conservarea mediului, gestionarea riscurilor și reînnoirea generațiilor de fermieri.

Dezbaterile actuale au scos în evidență numeroase puncte ce pot fi exploatate în mod favorabil de statele membre (adică și de România) prin mecanismele acestei politici, indiferent de scenariul ales (scenarii post-PAC 2020 – agricultură smart, agricultură rezilientă, economie rurală vie, corelarea cu alte politici, respectiv îmbunătățirea guvernanței). Pintre cele mai importante regăsim și valorizarea fermelor mici și mijlocii, a continuării plăților redistributive și a eco-condiționalităților, a continuării susținerii dezvoltării rurale printr-o abordare axată pe comunitate și a prioritizării măsurilor sociale în zonele cu decalaje mari de dezvoltare.

În acest context al evaluării impactului reformei Politicii Agricole Comune, Tassos Haniotis a identificat 3+1 tensiuni pe care specialiștii de la Bruxelles trebuie să le abordeze, dar și câteva sinergii în care acestea trebuie să se transforme, respectiv întrebări la care trebuie să se răspundă cât de curând.

Potrivit spuselor lui Tassos Haniotis, director pentru strategii, simplificare și analiza politicilor din cadrul Directoratului General AGRI al Comisiei Europene (CE), prima tensiune identificată este cea dintre economie și mediu, cea de-a doua tensiune este cea dintre subsidiaritate și simplificare, între locurile de muncă și creștere, dar și prefigurarea un risc al apariției unei dualități emergente în agricultura europeană.

Dacă despre prima tensiune, Tassos nu a vorbit prea mult în primă instantă, iar despre cea dintre subsidiaritate și simplificare grecul a precizat că aceasta își face apariția în special atunci când se pune întrebarea care sunt prioritățile blocului comunitar cu privire la valoarea adăugată, despre tensiunile între locurile de muncă și creștere a fost mai generos.

Revenind la tensiunea dintre subsidiaritate și simplificare, Haniotis a explicat că subsidiaritatea înseamnă să lași statul membru să facă ce știe el mai bine. De cele mai multe ori însă, a afirmat oficialul DG AGRI, în legislație au fost menționate condiții pe care unele țări membre nu le îndeplinesc atât de bine.

„Și asta a complicat politica enorm, iar această politică, la nivel UE, plătește un preț greu din cauza celor ce se petrec la nivel de stat membru”, a mărturisit oficialul grec.

În ceea ce privește tensiunile între locurile de muncă și creștere, în viziunea sa, agricultura este, prin definiție, un sector care pierde locuri de muncă, în timp ce mediul rural, nu.

„Sunt zone din mediul rural care dau exemple concrete despre cum poți susține creșterea economică, activități care au legătură cu agricultura și care generează locuri de muncă bazate pe utilizarea cunoștințelor de specialitate”, a punctat totodată Tassos Haniotis.

Chiar dacă menționată ulterior, cea mai nouă tensiune depistată de angajații CE ar fi cea care a reieșit din unele discuții interne, și anume prefigurarea unui risc al apariției dualității emergente în agricultura europeană. Practic, a explicat Haniotis, această dualitate apare între fermierii care sunt avansați și pregătiți din punct de vedere tehnologic (și nu este vorba numai de agricultura de precizie la care unii producători au apelat, în condițiile în care unii mici producători agricoli folosesc Internetul pentru cele mai bune practici) și alții care folosesc... „ceea ce i-a învățat bunicul!”.

„Această dualitate a agriculturii europene își face apariția din ce în ce mai clar și pune în pericol avantajul enorm pe care UE îl are, și anume diversitatea. Uneori observăm că diversitatea este cel mai mare dezavantaj”, spunea Haniotis în legătură cu această tensiune.

În contextul acestei tensiuni, el a explicat că agricultura de precizie nu ar trebui să fie numai apanajul fermierilor europeni de nivel mare. Această practică este benefică pentru oricare producător agricol din blocul comunitar, dincolo de ordinul de mărime. În opinia sa, ea este în directă legătură cu o mai bună încorporare a cunoștințelor și inovației în practicile zilnice.

Și Haniotis a și exemplificat: „Nu demult, mă aflam într-o fermă belgiană experimentală (o exploatație reală de 140 de hectare) pe care două companii – una de inputuri și cealaltă de utilaje – o utilizau pentru a testa noi produse. Am auzit acolo o informație potrivit căreia 25 la sută din fermierii europeni au îmbrățișat deja agricultura de precizie. Că nivelul la zi este de 25 de procente sau nu, din punctul meu de vedere este irelevant. Și asta deoarece mâine vor fi cu siguranță 25% fermieri europeni care practică agricultura de precizie sau vor face în curând, mai ales în anii care vor veni. Un fapt este însă clar – producătorii agricoli care vor adopta aceste tehnologii, sunt capabili să facă lucruri într-un mod total diferit față de cei care nu o practică, iar prăpastia se mărește rapid. Politicile coomunitare au la rândul lor probleme să facă față acestei situații”.

Tensiunile converg către sinergii și ținte de reformă îmbunătățite

În prezent, discuțiile de la Bruxelles conduc către ideea continuării PAC conform liniilor directoare setate prin reforma din 2013, însă într-o formă simplificată și cu un accent sporit pe conservarea mediului, managementul riscurilor și reînnoirea generațiilor de fermieri.

Se consideră că fermierii care se specializează în producția anumitor bunuri și servicii trebuie sprijiniți, câtă vreme ei conservă și îmbogățesc într-un mod măsurabil așa numitele bunuri publice – animale, natură și peisaje. Un alt element care nu va lipsi în viitoarea politică este accentul sporit pe inovare, care se traduce atât prin răspândirea la scară largă a tehnologiilor moderne (ex. agricultura de precizie), cât și a inovării pe lanțul agro-industrial.

Cu alte cuvinte, se vrea transformarea tensiunilor exprimate anterior în... sinergii, așa cum îi place lui Haniotis să le descrie. Practic, spune el, prima țintă de atins este cea a unui echilibru între bunurile publice și cele private (ambele aflate separat în situația de eșec de piață). Iar ca sistem de gândire al unui fermier european, exemplificat în contextul acestei sinergii, Tassos Haniotis a precizat următoarele: «Vreau să-mi produc propriile bunuri, de aceea nu-mi pasă decât de costurile mele și de cum anume să le diminuez. Ce se întâmplă cu prețurile, asta depinde de piețe care nu sunt sub controlul meu. Ce voi face cu nivelul meu de producție depinde de vreme ceea ce, de asemenea, se află dincolo de controlul meu. Mă focusez astfel pe costuri și, pentru că piețele nu plătesc pentru beneficiile de mediu, pe termen scurt, ignor total acest aspect».

Cu privire la exercițiul acesta de gândire, tot el a replicat: „Cred însă că tot fermierii vor fi primii care vor conștientiza că, pe termen lung, acest lucru este un dezastru. Problema reală este însă cea care vizează echilibrul dintre primele pe care le oferim sub formă de subvenții și legătura dintre acestea și livrarea produselor, respectiv bunul public. Una dintre școlile de gândire actuale este orientată doar către bunul public, ignorând impactul economic. În contrast, cealaltă școală de gândire spune să uităm de mediu, prea mult lux”.

O altă țintă sau sinergie despre care Haniotis a vorbit în cadrul conferinței „CAP&the food chain”, care a avut loc în perioada 5-6 iulie 2017 la Bruxelles, a fost și cea legată de redefinirea echilibrului dintre ceea ce face UE, statul membru și fermierul, mai exact a responsabilității fiecăruia în acest context. Din punct de vedere economic, Haniotis a spus că, în principal, fermierii ar trebuie să decidă cu privire la ceea ce produc, de aceea au fost decuplate de plăți majoritatea producției.

„Nu am decuplat însă și mentalitățile producătorilor cu privire la bunele practici agricole și ce anume pot face pentru susținerea mediului înconjurător”, a mai punctat oficialul DG AGRI.

Nu în ultimul rând, Haniotis a vorbit de sinergia dintre locurile de muncă și creștere, unde situația este extrem de diversă. În acest context, chiar dacă nu s-a insistat foarte mult, se discută din ce în ce mai mult la nivel european de o agricultură rezilientă, prin abordarea volatilității veniturilor și consolidarea poziției agricultorilor europeni în lanțurile agroalimentare. De asemenea, se are în vedere sinergiile între sprijinul direct (inclusiv plățile pe suprafață) și gestionarea riscurilor. De asemenea, se urmărește o mai bună legare a practicilor agricole la țintele privind mediul/clima la nivelul întregii Uniuni. Se au totodată în vedere stimulente pentru o mai bună integrare a tehnologiilor existente și a rezultatelor cercetării și inovării (prin intermediul serviciilor de consultanță). Nu în ultimul rând, viziunea este de redistribuire puternică a sprijinului de la fermele mari către cele mai mici și prietenoase cu mediul. O plafonare obligatorie limitează suma maximă care poate fi încasată prin plăți directe. Această opțiune promovează cerințe mai stricte de mediu, lanțuri scurte de aprovizionare și piețele locale.

În contextul inițiativei de evaluare a impactului, care sintetizează înțelegerea din acest moment a
contextului și formulează o serie de orientări privind reforma PAC, orientări denumite de Tassos Haniotis „Întrebări la care viitoarea PAC trebuie să răspundă”, acesta precizat: „Principala întrebare pe care trebuie s-o abordăm este: care este cea mai bună direcționare a subsidiilor? Să fie oare terenul arabil cel către care să ne orientăm atenția? Sau către beneficiarul plăților directe? Dezbaterea cu privire la plafonare este un exemplu în acest sens. Plafonarea are legătură cu beneficiarul subvențiilor, nu cu nivelul plăților pe suprafață. Este clar că atunci când vine vorba de beneficiari avem puține date și prea multe dificultăți legate de activitatea lor. În cazul suprafețelor de teren, altfel este abordată problematica, cu condiția de a găsi o modalitate de simplificare procedurală. (...) Am văzut că, în medie, aproape 50 la sută din terenul agricol al UE este arendat. Această marjă diferă însă în intervalul 20-80% în diferite state membre ale Uniunii Europene. Așa că definiția fermierului activ se schimbă complet. (...) De fiecare dată când suntem întrebați să definim un fermier activ la Bruxelles, vom avea în final descrierea unui monstru. (...)

Trecând la performanță, aceasta ajută puțin, însă necesită o schimbare monumentală de mentalitate, necesară inclusiv la nivel instituțional și, de asemenea, la nivelul statelor membre. Trebuie să decidem ce anume trebuie să controlăm, de ce și cum”, a conchis el.

O nouă modernizare și simplificare a PAC, ținta post-2020

Potrivit raportului „România – Rol-cheie în viitorul Politicii Agricole Comune”, din cauza contextului geopolitic aflat într-o continuă schimbare și al provocărilor de ordin economic și social, PAC a necesitat constantă modernizare și adaptare la complexitatea realităților generate de extinderea procesului de aderare, dublarea populației agricole la nivel european și apariția unor noi provocări, cum sunt schimbările climatice, siguranța alimentară și gestionarea sustenabilă a resurselor naturale.

Ca urmare, această politică a fost nevoită să treacă prin mai multe reforme, ultima și cea mai relevantă în contextual actual fiind „Reforma Cioloș 2013”. Aceasta a trebuit să ia în considerare diversitatea structurilor agricole și a priorităților celor 27 state membre.

„În esență, noua reformă și-a setat trei obiective majore, și anume producția alimentară viabilă, managementul durabil al resurselor naturale și acțiunile legate de climă și dezvoltarea teritorială echilibrată, de atins prin intermediul celor doi piloni (pilonul I - plăți directe pe suprafață și măsuri de gestionare a pieței și pilonul II - dezvoltare rurală). Un element de noutate a fost faptul că s-a vizat sporirea legăturilor dintre acești doi piloni, astfel încât să existe o abordare integrată și cuprinzătoare.

Practic, reforma 2013 a țintit transformarea acestei politici într-una mult mai echitabilă (în interiorul, cât și între statele membre) și mai ecologică, asigurând în același timp o politică simplă, competitivă și eficientă. Propunerile au inclus plăți directe mai sustenabile, distribuite mai echitabil și îndreptate spre fermierii activi, simplificarea gestionării financiare, introducerea de noi instrumente menite să ajute fermierii să facă față volatilității prețurilor și a veniturilor, precum creșterea competitivității și a dezvoltării în zonele rurale”, se menționează în document.

După „Reforma Cioloș 2013”, în prezent, procesul de evaluare, reflecție și dezbateri cu privire la viitorul Politicii Agricole Comune (PAC) începe din nou, generat de două seturi majore de realizări, și anume necesitatea simplificării PAC, precum și a modernizării acestei politici, astfel încât să poată răspunde la schimbarea contextului extins al Uniunii Europene (UE).

În fiecare stat membru au fost lansate recent largi consultări privind impactul măsurilor actualei PAC în atingerea obiectivelor generale și specifice și pentru a oferi posibile schimbări de politică în contextul Cadrului Financiar Multianual al UE post 2020.

Până în prezent, discuțiile au avut loc în cadrul reuniunilor Consiliului de Miniștri din timpul ultimelor președinții rotative (olandeză, slovacă), în Parlamentul European - care a adoptat mai multe rapoarte cu propuneri pentru reforma PAC -, precum și în cadrul unor conferințe cu participarea factorilor interesați la nivel european (Conferința Cork 2.0. privind Dezvoltarea Rurală 5/6 septembrie 2016, Conferința privind perspectiva agriculturii UE 6/7 decembrie 2016, Grupul de Dialog Civil (GDC) privind PAC 16 decembrie 2016).

Rezultatele preliminare disponibile în studiul de evaluare vor fi utilizate atât pentru elaborarea Comunicării privind modernizarea și simplificarea PAC (prevăzută a fi adoptată la finalul lui 2017), cât și pentru Evaluarea Impactului de către Comisie pentru PAC după 2020.

Citit 179 ori

Articole recente - Ionel Vaduva

Articole înrudite

newsletter rf

surse si resurse

Publicitate

adama iunie2017

logoRALF

Revista