Actuala perioadă de programare (2014-2020) a Programului Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) are prevăzute sume pentru refacerea sistemului secundar de irigații din România, precum și pentru susținerea producătorilor agricoli în vederea achiziției de instalații de udat eficiente în ceea ce privește consumul de apă și energie, a declarat directorul general adjunct al Directoratului General Agricultură și Dezvoltare Rurală (AGRI), Mihail Dumitru, într-un interviu acordat publicației Revista Fermierului.

„Sunt bani în PNDR 2014-2020 prin care să refacem sistemul secundar de irigații, să sprijinim fermierii să-și cumpere instalații și să contribuie la economisirea de apă și la economisirea de energie. Principiul de bază pentru irigații este că va trebui să sprijinim cu prioritate acele sisteme care au deja asigurată sursa în sistemul primar, iar apoi să dezvoltăm întreg sistemul, de la primar la secundar și până la utilizatorul final”, a afirmat Dumitru.

În plus, a mai spus oficialul Comisiei Europene (CE) în interviul acordat, forurile europene continuă să sprijine prin intermediul PNDR 2014-2020 instalarea tinerilor fermieri, formele de cooperare și oferă modalități de modernizare. Se continuă și acel efort „puternic” de modernizare și de dezvoltare a infrastructurii în zonele rurale, partea de agromediu și măsurile care să prevină schimbările climatice.

Mihail Dumitru este responsabil cu Aspectele Generale de Dezvoltare Rurală și Cercetare din cadrul AGRI (Directoratul H), o direcţie care aparţine de Directoratul General (DG, echivalentul unui minister naţional) de Agricultură şi Dezvoltare Rurală, respectiv cu Programele de Dezvoltare Rurală I și II (Directoratele F și G). A fost printre primii români care au lucrat cu Comisia Europeană, ceea ce se întâmpla la jumătatea anilor '90. Mihail Dumtru a fost, pentru mai puţin de un an (decembrie 2009- septembrie 2010), ministru al Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. În ianuarie 2011, acesta a ajuns director la Comisia Europeană după luni de zile de probe în care a reuşit să eclipseze peste 100 de contracandidaţi.

Revista Fermierului: Simplificarea este cuvântul de ordine aflat pe buzele tuturor celor care gestionează fonduri europene. Cum se vede această dorință de schimbare la Bruxelles?

Mihail Dumitru: Simplificarea este un punct de mare prioritate pe agenda politică europeană, atât unul care vizează PAC în mare măsură, dar și alte politici europene. De aceea, la preluarea mandatului, comisarul Phil Hogan a făcut și el din simplificare o prioritate absolută. Deja suntem în al doilea an al acestui proces complex.

Simplificarea PAC - politică evident care a acaparat un grad mare de complexitate, în special prin ultima sa reformă când s-a încercat să fie integrate în ea situațiile deosebit de diverse din statele membre, din regiunile europene - are două componente, prima având legătură strict cu partea legislativă europeană. Când s-a lansat acest proces de simplificare, comisarul Phil Hogan a stabilit trei parametri de care trebuie să ținem cont atunci când facem propuneri de simplificare.

În primă instanță, simplificarea trebuie să ducă la îmbunătățirea condițiilor de accesare și de utilizare a banilor europeni de către beneficiarul final: fermier, IMM, autorități locale; beneficiarul final să fie cel care obține acest avantaj. În al doilea rând, măsurile de simplificare nu ar trebui să aducă atingere acordului politic obținut foarte greu pentru această reformă PAC; elementele esențiale ale politicii trebuie să rămână așa cum au fost stabilite ele în procesul de codecizie. În al treilea rând, prin simplificare nu trebuie să punem în pericol buna gestiune a fondurilor europene. Principiul de gestionare corectă în fondurile europene trebuie să fie, de asemenea, luat în considerare.

Pe parcursul acestor doi ani de mandat a existat un întreg proces în care comisarul, Comisia Europeană, au cerut statelor membre, tuturor miniștrilor Agriculturii din statele membre, să facă propuneri; am primit un volum foarte mare de răspunsuri. În plus, comisarul Hogan a cerut și Parlamentului European să facă propuneri. Toate acestea au fost analizate, sortate, contrar principiilor stabilite și s-a început un proces de revizuire a legislației secundare în special. (...) Ca exemplu, anumite elemente privind controlul fermierilor, declararea sau aplicarea sunt deja abordate sau schimbate în legislația secundară.

Alte elemente care sunt, de asemenea, foarte importante în special pentru dezvoltarea rurală, se găsesc acum în procesul de validare a unei propuneri legislative de modificare a legislației secundare. Acestea se referă, în special, la a face mai simplă utilizarea instrumentelor financiare în dezvoltarea rurală. Când mergem mai departe către statele membre, către autoritățile de gestiune, există toată transpunerea acestei legislații în normele locale, în ghidurile aplicantului, în proceduri care pot să complice foarte mult procesul. Iar acesta este un alt aspect al simplificării. De aceea, noi, CE, lucrăm foarte mult cu statele membre prin intermediul seminariilor, prin schimburi de bune practici, prin ghiduri, prin tot felul de discuții și documente de orientare, astfel încât să determinăm statele membre să nu adauge legislației europeane elemente „gold plating”, adică alte straturi de complexitate în normele interne.

R.F.: Se află și România pe lista țărilor care au tendința de a apela la acest „gold plating”?

M.D.: Vă voi da un exemplu clasic care vine la noi, la CE, și de care beneficiarii se plâng: unui ghid al aplicantului i se adaugă niște elemente care vin în plus față de regulamentul de bază sau de regulamentul de aplicare. De foarte multe ori, aceste elemente adăugate în plus apar dintr-o bună intenție, de a-l sfătui pe beneficiar cum anume să-și orienteze mai bine cererea de finanțare, cum să-și pregătească dosarul. De foarte multe ori este posibil ca într-un ghid al aplicantului să apară elemente sub forma unor solicitări ale administrației naționale, entitate care vrea să se asigure că anumite elemente de eligibilitate care sunt prevăzute expres în legislația națională, sunt transpuse într-un număr de documente, de solicitări administrative, de avize, care nu sunt neapărat necesare.

Cred că inclusiv administrația română poate face un control al acestor cerințe și poate printr-un simplu screening să vadă în ce măsură unele se justifică, altele nu.

R.F.: PNDR 2014-2020 abordează problematica accesărilor fondurilor FEADR dintr-o nouă perspectivă față de exercițiul anterior. Sunt încă necesare elemente de fine tuning în ceea ce privește buna funcționare a acestui program?

M.D.: Pentru că acum avem un termen de comparație, PNDR 2014-2020 este un program bun, în special pentru România. Țara noastră a învățat în primul exercițiu. România a reușit să facă o programare de această dată mai rapidă, să își adune toate informațiile necesare, să facă o analiză destul de pertinentă și să identifice nevoile cele mai importante, care pot fi finanțate prin Programul Național de Dezvoltare Rurală.

Din punctul meu de vedere, PNDR 2014-2020 este un program echilibrat ca structură, ca nevoi identificate, acoperă anumite elemente pe care vechiul program nu le avea în vedere; irigațiile spre exemplu. Există în acest PNDR o importantă parte alocată refacerii sistemului de irigații (secundar) și investițiilor în ferme. Sunt bani în PNDR 2014-2020 prin care să refacem sistemul secundar de irigații, să sprijinim fermierii să-și cumpere instalații și să contribuie la economisirea de apă și la economisirea de energie. Principiul de bază pentru irigații este că va trebui să sprijinim cu prioritate acele sisteme care au deja asigurată sursa în sistemul primar, iar apoi să dezvoltăm întreg sistemul, de la primar la secundar și până la utilizatorul final.

În plus, sprijinim în continuare instalarea tinerilor fermieri, formele de cooperare și oferim modalități de modernizare. Pe de altă parte, continuăm efortul puternic de modernizare și de dezvoltare a infrastructurii în zonele rurale. De asemenea, se continuă foarte bine cu partea de agromediu și cu măsurile care să prevină schimbările climatice.

R.F.: Avem anumite învățăminte trase din implementarea PNDR 2007-2013 de care trebuie să ținem cont în programarea aceasta?

M.D.: Trebuie să învățăm din greșelile din perioada trecută, pentru implementare. În programarea precedentă am întâmpinat anumite dificultăți să punem programul în aplicare în totalitatea lui și să cheltuim toți banii pe care i-am avut la dispoziție. Cred că trebuie să învățăm că este necesar să lansăm foarte repede toate măsurile. Să vedem unde anume acesea nu funcționează. De asemenea, trebuie să ne gândim ce ajustări trebuie făcute, de ce nu funcționează o măsură și ce ajustări trebuie făcute, astfel încât să nu mai întârziem cu lansarea la timp a măsurilor.

O investiție mare ia timp, durează doi-trei ani. În momentul în care un contract a fost semnat, trebuie să ne asigurăm că beneficiarul lansează și derulează programul repede. Trebuie să-i ajutăm pe beneficiari să-și asigure partea de cofinanțare. Sunt o serie întreagă de probleme cu care ne-am confruntat în programul trecut, pe care le-am învățat și pe care le putem de această dată evita fiindcă le-am conștientizat, fiindcă am găsit niște mecanisme ca să nu ne mai confruntăm cu aceeași situație, cum a fost cazul în trecut.

Va trebui, de asemenea, să se facă o monitorizare atentă. Spre exemplu, în cazul unui proiect care nu avansează, ar trebui ca AFIR, Autoritatea de Management, să ia o decizie rapid: - continuă să aibă contractul respectiv sau îl oprește și îl relansează? De asemenea, există o altă dinamică a organizării de „call for application”, de apeluri pentru depunerea de proiecte. Aici, iarăși trebuie să ne mișcăm repede.

R.F.: Comisarul Hogan a prezentat un pachet de sprijin pentru sectoarele în criză, grav afectate de embargoul rusesc. Către care domeniu din România ar trebui să meargă pachetul majoritar de finanțare? Către sectorul laptelui sau către cel al cărnii de porc?

M.D.: Situația diferă de la o țară la alta și chiar de la o regiune la alta. Înțeleg că situația sectorului cărnii de porc din România este foarte diferită față de alte state membre. Există chiar deficiențe și prețurile au crescut foarte mult în ultima perioadă. Poate că într-acolo ar trebui să privim foarte atent, ce se întâmplă și ce nevoi sunt de intervenție. Situația este, de asemenea, deosebită în România în ceea ce privește evoluția pieței laptelui, pentru că în România a existat o reducere a șeptelului, pe când în alte țări a existat o creștere și un excedent al laptelui care a dus la colapsul pieței ș.a.m.d. Nu există o formulă generală.

Cred că fiecare stat membru și fiecare minister de resort trebuie să observe foarte atent situația concretă din țara respectivă, să realizeze o analiză obiectivă, să stabilească dacă sprijină sau nu un domeniu și ce forme de susținere să adopte. Și vă pot da un exemplu: foarte multe state membre UE, în special în cele din nordul Europei, au sprijinit sectorul de profil în perspectiva dispariției cotelor de lapte. Pe urmă și-a făcut apariția o situație proastă pe piață și ne-am trezit cu investiții făcute care nu mai sunt viabile și care trebuie oprite. Dacă aceste investiții s-au făcut cu o marjă de flexibilitate destul de mare, astfel încât să putem converti foarte repede producția de lapte în producția de carne este foarte bine. Am avut exemplul unor state membre care au venit la CE și au spus că trebuie făcut ceva. Ei făcuseră aceste investiții foarte rigide. În PAC există principiul durabilității, prin care o investiție trebuie ținută o perioadă de timp, nu i se poate schimba obiectul de activitate. Dacă acolo au fost adăugate anumite elemente de strictețe, fermierii sunt închiși în situații imposibile. Ar trebui să privim cu foarte mare atenție acest aspect și să lăsăm o marjă de flexibilitate în a defini măsurile și sprijinul pe care-l dăm fermierilor, astfel încât să nu-i omorâm încercând să le dăm sprijin și pe urmă să se confrunte cu situația din care nu mai pot ieși. Un fermier care a investit în producția de lapte și se trezește că nu mai poate să vândă laptele, afacerea lui s-a terminat.

R.F.: A tot circulat în ultimele luni prin România un mesaj propagandistic de tipul „zero fonduri europene absorbite”. Este așa sau nu?

M.D.: Când rostim sintagma „zero fonduri europene”, trebuie să ne gândim la ce ne referim mai exact. Ne putem referi la câte fonduri europene a cheltuit România și câte au fost rambursate din bugetul comunitar. Având în vedere că suntem la începutul unui ciclu de programare și că toate programele au fost aprobate, aș spune că ideea de zero fonduri europene nu există. La aprobarea fiecărui program, orice stat membru primește un avans ca să înceapă programul respectiv. Acești bani sunt transferuri efective, nete, din bugetul comunitar în bugetul statului român. Această sumă poate merge până la trei la sută din valoarea programului respectiv.

Există un sistem diferit între fondurile agricole, în special FEADR, și celelalte finanțări provenite din fondurile europene structurale și de investiții, gen fondul regional, fondul social european, fondul de pescuit și fondul de coeziune. Pentru celelalte fonduri (în afară de FEADR) este nevoie ca înainte de a putea trimite o cerere de rambursare la CE, să existe procesul oficial de acreditare a instituțiilor delegate care gestionează fondurile. Acest proces este în România și în multe alte state europene unul întârziat. Este foarte posibil ca un proiect depus pe fonduri regionale să fi fost lansat, să se fi făcut cheltuieli, acestea să fi fost plătite din bugetul național, dar banii să nu fi fost declarai la CE pentru simplul motiv că nu se putea declara. Și asta din cauză că organismul de finanțare nu fusese încă certficat și aprobat de CE. În cazul PNDR, noi nu avem acest sistem, ci unul de acreditare a agenției de plăți (încă de la început). Practic, pe PNDR s-au putut face cheltuieli, acestea au fost declarate către CE și rambursate. Există o sumă care a fost comunicată către CE, sunt informații publice, cel puțin pe PNDR din niciun punct de vedere nu putem vorbi de zero.

R.F.: Puteți vehicula o sumă aproximativă?

M.D.: Cred că este vorba de o primă tranșă declarată și plătită de 57 de milioane de euro, iar o a doua tranșă, recent depusă, de circa 230 de milioane de euro.

R.F.: Chiar dacă dumneavoastră profesați foarte mult pe zona Pilonului II, nu cred că au trecut neobservate problemele pe care țările UE le-au avut cu plățile directe. Situația din România a fost însă mai dureroasă. Care credeți că au fost piedicile din calea plății la timp a subvențiilor pentru Campania 2015?

M.D.: Prin noua reformă a PAC – reforma Cioloș – sistemul de plăți directe s-a schimbat. A rămas o plată de bază, iar pe urmă s-au adus niște elemente cu un grad de complexitate din ce în ce mai mare – acele elemente de practici agroecologice (înverzire), plăți cuplate ș.a.m.d. Deja, pe Pilonul I al PAC, implementarea noii politici a fost întârziată cu un an; n-a început la 1 ianuarie 2014, a început la 1 ianuarie 2015. Această reformă PAC a solicitat o refacere a tuturor sistemelor de gestiune. Acel sistem IT, sofisticat, pentru gestiune, a trebuit să fie refăcut, softurile dedicate și acest proces n-a fost simplu nicăieri, nu numai în România. A fost un proces complex în Europa, în general. Unele state membre au reușit să și-l pună la punct foarte repede, altele (printre care și România), nu au reușit să și-l pună la punct atât de repede, astfel încât, practic, la 1 ianuarie 2015, totul să fie operațional și să pornească. Din acest motiv, CE a realizat gradul de complexitate și chiar a aprobat niște termene mai lungi pentru depunerea cererilor, pentru efectuarea controalelor. Am înțeles că România, cu aceste păsuiri, a reușit totuși să avanseze și, cel puțin pe plățile directe, în mare măsură, au reușit să fie începute și plătite. Există în continuare anumite restanțe. Este un proces complex însă. Urmează controlul și verificarea. Să sperăm că toate aceste lucruri s-au făcut foarte bine.

Publicat în Interviu

Executivul tehnocrat a aprobat miercuri, printr-o Hotărâre de Guvern (HG), instituirea unei scheme de ajutor de minimis în valoare totală de 24 de milioane de lei, sumă care va fi repartizată, începând cu 15 noiembrie, producătorilor agricoli pentru achiziţionarea de berbeci/ţapi de reproducţie din rase specializate pentru producţia de carne şi lapte.

Conform comunicatului de presă remis la redacție de către Guvern, prin măsura decisă este vizată selecţia dirijată în direcţia îmbunătăţirii producţiei de lapte şi carne, realizarea de linii şi hibrizi cu potenţial productiv superior, adaptată la cerinţele pieţei autohtone şi externe.

Potrivit sursei citate, cuantumul sprijinului financiar care se acordă beneficiarilor este de maximum 2.500 de lei/cap berbec din rasă specializată şi respectiv maximum 2.500 de lei/cap ţap din rasă specializată.

Hotărârea prevede totodată şi algoritmul în baza căruia beneficiarii pot achiziţiona numărul maxim de animale. Astfel, achiziţia de berbeci/ţapi de reproducţie se realizează respectând proporţia de un berbec/un ţap la 30 de capete femele ovine/20 capete femele caprine deţinute de beneficiar şi, totodată, numărul maxim de berbeci/ţapi care poate fi achiziţionat de un beneficiar, trebuie să corespundă, aplicând proporţia prevăzută, unui număr de 700 capete femele ovine/350 capete femele caprine.

Actul normativ reglementează regulile procedurale, condiţiile de eligibilitate pentru acordarea ajutorului de minimis, termenul de depunere a cererii, precum şi angajamentele beneficiarilor, precizează comunicatul citat.

„Derularea sprijinului financiar se va face prin direcţiile pentru agricultură judeţene sau a Municipiului Bucureşti. Suma necesară aplicării ajutorului de minimis se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, şi va intra în plată către beneficiari începând cu data de 15 noiembrie 2016”, mai informează Guvernul.

Despre sectorul zootehnic și reproducția bovină și ovină, în curând un interviu de excepție doar pe www.revistafermierului.ro

Publicat în Zootehnie

Piața cărnii de porc și cea a laptelui „se așează” și chiar își „revin” susținute fiind de politicile de sprijin unionale, iar nivelul dobânzilor nu a evoluat semnificativ în ultima perioadă pe fondul Brexit-ului, este de părere Sorin Ignat, director agribusiness BT, însă chiar și așa, el recomandă fermierilor români să fie prudenți atunci când vine vorba de noi investiții (obligatoriu corelate cu nevoile efective din fermă) și să lase la o parte dorința de extindere.

În plus, tot în ceea ce privește sectorul zootehnic autohton, specialistul BT a observat o mai bună colaborare între jucătorii din piață, dar și o dezvoltare a gradului de integrare, fie prin creșterea capacității de producție proprie de furaje, pentru reducerea costurilor, fie prin găsirea de soluții de prelucrare a producției, inclusiv în forme asociative, cooperative.

Totodată, el este de părere că producătorii din sectorul vegetal nu ar trebui să vândă totul la recoltă, ci să împartă vânzarea, o parte în contracte semnate înainte de recoltă, o alta în perioada culesului și una pentru stocare parțială.

„Astfel, se mai atenuează riscul de fluctuație, producția fiind vândută la prețuri diferite și în perioade diferite”, a declarat Ignat în cadrul unui interviu acordat Revistei Fermierului.

Revista Fermierului: Ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană a zguduit din temelii toată construcția economico-socială a bătrânului continent; „tsunami-ul” va sosi curând inclusiv în România. Sunt zvonuri că dobânzile creditelor (inclusiv celor acordate în agricultură) ar putea crește semnificativ. Ar trebui sau nu să se teamă fermierii români de efectele financiare ale Brexit-ului?

Sorin Ignat: Ultimele declarații ale noului premier al Marii Britanii vorbesc clar despre intenția de a nu declanșa procedura de exit în acest an. Practic, asta duce la o prelungire a momentului de ieșire a Marii Britanii din UE. Totodată, nivelul dobânzilor nu a evoluat semnificativ în ultima perioadă, Banca Centrală Europeană (BCE) anunțând menținerea dobânzilor la nivel apropiat de zero.

Pentru moment, este prematură estimarea oricărei influențe pe care Brexit-ul ar putea să o aibă asupra economiei, având în vedere că nu sunt lucrurile clare, nici în ceea ce privește momentul exitului, dar nici despre condițiile în care se vor face și care vor fi relațiile ulterioare de colaborare economică între UE și Marea Britanie. Nu se poate estima, de asemenea, nici impactul asupra bugetului UE sau a bugetului alocat strict pentru agricultură, aceste aspecte putând fi clarificate în urma unor negocieri purtate între UE și Marea Britanie, negocieri care pot fi de durată.

R.F.: Ce a însemnat Campania 2015 pentru BT? Ați întâmpinat probleme în plata subvențiilor? Ați avut sesizări din partea fermierilor, chiar dacă ordonatorul de plăți era APIA? Cât ați plătit în această campanie?

S.I.: Campania 2015 a reprezentat pentru BT creșterea susținerii acordate sectorului agri. Deși a fost un an dificil, din perspectiva secetei care s-a manifestat în multe locuri din țară, a prețurilor mici, precum și a întârzierii subvenției, BT ia în considerare susținerea și implicarea pe agribusiness pe termen mediu și lung.

Plățile făcute de APIA pentru subvențiile acordate fermierilor au fost derulate și prin BT, parteneriatul dintre BT-APIA-MADR și fondurile de garantare fiind unul vechi. Campania de plată a subvențiilor, după cum se știe, este încă în derulare.

R.F.: Față de ultima discuție pe care am avut-o în 2015, care mai sunt riscurile de default în sectorul agroalimentar? Aveți bani de recuperat din sectorul agribusiness? Aveți contracte cumpărate de Coface sau de alți recuperatori? Putem vorbi de sume?

S.I.: Riscurile de default în sectorul agroalimentar au crescut în 2015, în primul rând din cauza efectelor secetei și prețurilor în scădere pentru materiile prime agricole. Riscurile sunt mai mari în zootehnie, crescând însa și pe partea de cultură mare, mai ales pentru fermierii care s-au îndatorat peste posibilitățile de plată.

Recomandăm în continuare prudență în privința investițiilor și corelarea lor cu nevoile efective din fermă, fără a lua în calcul eventuale extinderi ale activității.

R.F.: Prețurile bunurilor de proveniență agricolă fluctuează, volatilitatea fiind cuvântul de ordine prezent pe buzele multora dintre producătorii agricoli. Oferiți instrumente de tranzacționare destinate fermierilor, astfel încât aceștia să fie feriți de aceste fluctuații?

S.I.: În momentul de față nu există în portofoliul BT produse care să acopere riscul de preț al fermierilor, soluții de acest gen sunt încă la început în România. Neavând o bursă locală de cereale sau materii prime agricole, sunt mai greu de gestionat și implementat în România, având în vedere accesul limitat la astfel de piețe. Cel mai simplu mod de protecție este până la urmă acela de a nu pune „ouăle în același coș”. Considerăm ca e mai bine să se împartă vânzarea, o parte în contracte semnate înainte de recoltă, o alta la recoltă și una pentru stocare parțială. Astfel, se mai atenuează riscul de fluctuație, producția fiind vândută la prețuri diferite și în perioade diferite.

R.F.: Credeți că Legea 321 va avea un impact asupra creditării sectorului agroalimentar și de retail din România?

S.I.: Pentru Legea 321 încă nu s-a publicat metodologia de desfășurare a acțiunilor privind lanțul scurt de aprovizionare, însă pentru a beneficia din plin de efectele ei, fermierii ar trebui să pună la punct logistica necesară asigurării mărfii pe raft. Acest lucru se poate face cel mai bine prin asociere, având în vedere că necesitățile logistice pot depăși uneori posibilitățile unui singur fermier. Un depozit folosit în comun poate reduce costurile. Este posibil să apară o cerere suplimentară de finanțare a unor capacități de depozitare și prelucrare a produselor agricole, multe cu finanțare din fonduri europene.

R.F.: Stagnarea demarării accesării fondurilor FEADR s-a văzut în vreun fel în dezvoltarea fermierilor cu care colaborați?

S.I.: Fondurile europene au o contribuție importantă la dezvoltarea femierilor și mulți dintre colaboratorii noștri au apelat la astfel de fonduri în exercițiul anterior și au început să apeleze la astfel de fonduri și în contextul nou. Nu se poate vorbi însă doar de influența directă a acestor fonduri asupra fermierilor, având în vedere contextul mai amplu și sursele alternative de finanțare, cum ar fi creditul bancar sau leasingul, pe care și Grupul BT îl oferă pentru investiții în domeniu.

R.F.: Au venit la dumneavoastră persoane fizice străine sau persoane juridice române cu acționariat străin în vederea accesării de credite pentru achiziția de teren? Aveți fuziuni/contracte cu fonduri de investiții străine în vederea achiziției de teren Deține BT teren arabil în România? Dacă da, puteți detalia?

S.I.: Interesul pentru terenuri și pentru dezvoltarea de afaceri agricole în România este bine cunoscut și se vorbesșe mult despre acest subiect. BT sprijină cu prioritate dezvoltarea capitalului românesc, având în derulare două campanii în acest sens. Prima, “Investește Românește”, sprijină IMM-urile prin acordarea de credite cu prețuri avantajoase pentru achiziția de bunuri produse în Romania. Cea de-a doua este dedicată exlusiv fermierilor români, „Investește pentru Agricultura Românească”, campanie prin care sprijinim cu credite pe termene și preturi avantajoase tehnologizarea fermelor românești la standardele actuale. Creditele se acordă pentru achiziția de echipamente și utilaje agricole noi. BT finanțează, de asemenea, doar prin credite achiziția de terenuri agricole de către fermierii din România.

R.F.: Piața cărnii de porc și cea a laptelui continuă să sufere. Cum stați la capitolul provizioane generate de falimentele din agricultură?

S.I.: Într-adevăr piața cărnii de porc și cea a laptelui au fost printre cele mai afectate de evoluțiile la nivelul UE, creșterea producțiilor și eliminarea cotelor, dar și din cauza contextului mondial, scăderea cererii mai ales în urma embargoului impus Rusiei. În ultima vreme se observă însă o așezare a pieței, chiar o ușoară revenire, susținută și de politicile UE de sprijin a acestor sectoare, cum ar fi ultimul comunicat privind acordarea de compensații pentru reducerea cantității de lapte livrat. Observăm în acest domeniu o mai bună colaborare între jucătorii din piață, dar și o dezvoltare a gradului de integrare, fie prin creșterea capacității de producție proprie de furaje, pentru reducerea costurilor, fie prin găsirea de soluții de prelucrare a producției, inclusiv în forme asociative, cooperative. Deși cu probleme în sector, în condițiile unei bune gestionări a resurselor, problemele pot fi rezolvate, astfel încât să nu se ajungă la falimente. Fermierii mici au cel mai mult de suferit din cauza accesului mai greu la piața de desfacere. Pe lângă măsurile legislative, cum e Legea 321, trebuie până la urmă ca fiecare dintre noi să contribuim la dezvoltarea agriculturii românești, consumând cu prioritate produsele provenite din fermele noastre.

Publicat în Interviu

Miercuri, 30 iulie 2016, Guvernul României a adoptat Hotărârea care completează HG nr. 1189/2014 privind organizarea și funcționarea Agenţiei Zonei Montane (AZM), cât și Hotărârea privind stabilirea cadrului instituţional şi a unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului delegat (UE) nr. 665/2014 din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte condiţiile de utilizare a menţiunii facultativă de calitate „produs montan”.

Actul normativ care completează HG nr. 1189/2014, întregește atribuțiile AZM cu unele noi, în scopul rentabilizării activităţilor sale care decurg din strategia și politicile Guvernului vizând dezvoltarea economică și durabilă a zonelor montane, zone defavorizate și fragile din punct de vedere ecologic.

„Completările aduse prin actul normativ privesc atribuții noi privind organizarea de cursuri de formare profesională, în specific montan, pentru fermieri și alte categorii relevante din localitățile montane din România, respectiv atribuții privind promovarea mențiunii de calitate facultativă «produs montan» prin acțiuni de diseminare a informațiilor referitoare la certificare și înregistrare, în conformitate cu prevederile Regulamentului delegat ale UE nr. 665/2014”, se arată într-un comunicat de presă remis la redacție de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR).

Conform aceluiași document, întregirea activităților AZM vizează corelarea activităților Agenției cu situațiile existente în teren. Concret, spun guvernanții, sporirea gradului de instruire și informare al fermierilor reprezintă un factor esenţial pentru dezvoltarea zonei montane defavorizate şi pentru facilitarea accesului produselor lor pe piețele de desfacere, conducând la creșterea nivelului de trai al populației din aceste zone, cu respectarea specificității și tradițiilor locale, dar și a constrângerilor de mediu.

De asemenea, activitățile de diseminare a informațiilor prin campanii de informare și conștientizare a publicului în legătură cu posibilitatea etichetării produselor agricole şi alimentare cu mențiunea de calitate facultativă «produs montan», vor veni în sprijinul producătorilor agricoli din zonele de munte în vederea stimulării producerii de produse montane, produse de calitate superioară.

Guvernul a hotărât și asupra condițiilor de utilizare a menţiunii facultative de calitate „produs montan”

O altă Hotărâre de Guvern adoptată miercuri va duce la implementarea prevederilor Regulamentului (UE) nr. 665/2014  de completare a Regulamentului (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte condiţiile de utilizare a menţiunii facultativă de calitate „produs montan”.

Cu această ocazie, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale urmează să fie desemnat ca autoritate competentă responsabilă cu verificarea conformităţii datelor cuprinse în caietul de sarcini în vederea acordării dreptului de utilizare a menţiunii facultative de calitate „produs montan”, gestionarea Registrului Naţional al Produselor Montane, precum şi cu verificarea respectării legislaţiei europene şi naţionale de către operatorii economici care au obţinut dreptul de utilizare a menţiunii facultativă de calitate „produs montan”.

Mai mult, se stabileşte cadrul legal pentru reglementarea procedurii de verificare a conformităţii datelor cuprinse în caietul de sarcini, de acordare a dreptului de utilizare a menţiunii facultative de calitate „produs montan” și de verificare a respectării legislaţiei europene şi naţionale de către operatorii economici care au obţinut dreptul de utilizare a menţiunii facultativă de calitate „produs montan”.

Birocrație mare: Regulamente europene-Hotărâri de Guvern-Ordine ale ministrului Agriculturii...

Conform afirmațiilor oficialităților guvernamentale, aprobarea HG-urilor în ședință de Guvern urmează să fie întărite de ordine de ministru subsecvente, astfel încât consumatorul să nu fie indus în eroare prin clarificarea condițiilor de utilizare a mențiunii „produs montan”.

„Adoptarea HG referitoare la produsul montan este prima etapă în ceea ce priveşte implementarea politicii de calitate a UE referitoare la denumirea facultativă de calitate produs montan. În continuarea armonizării legislaţiei naţionale cu cea europeană se va emite un ordin al ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale referitor la reglementarea procedurii de verificare a conformităţii datelor cuprinse în caietul de sarcini, de acordare a dreptului de utilizare a menţiunii facultativă de calitate «produs montan» și de verificare a respectării legislaţiei europene şi naţionale de către operatorii care doresc să beneficieze de aceste avantaje”, se mai arată în comunicat. „Ordinul de ministru subsecvent acestei hotărâri de guvern va trebui să aducă clarificări pentru a nu permite inducerea în eroare a consumatorului, se dorește o clarificare a condițiilor de utilizare a mențiunii de «produs montan» şi pe cât este posibil aplicarea unei proceduri simplificate cât mai uşor de accesat fără mari implicaţii birocratice”.

Mai pe înțelesul tuturor, producția de lapte și ouă trebuie realizată în zona montană, iar pentru produsele obținute din carne, acesta trebuie să provină de la animale crescute în zonă montană cel puțin două treimi din viață. În cazul produselor realizate din animale transhumate, acestea trebuie să petreacă cel puțin un sfert din viață pe pășuni din zone montane. La producția vegetală se poate aplica mențiunea „produs montan” doar dacă acestea sunt cultivate în zonă montană, iar dacă se utilizează zahăr din afara zonei montane acesta nu trebuie să dețină o pondere mai mare de 50% din greutatea ingredientului.

România are aprobată la Comisia Europeană baza de date ce specifică zona montană (prin AM-PNDR) conform Ordinului nr. 355/2007 privind aprobarea criteriilor de încadrare, delimitării şi listei unităţilor administrativ-teritoriale din zona montană defavorizată şi a prevederilor pct. 8.2.10.3.1.2. al Programului Naţional de Dezvoltare Rurală a României pentru perioada 2014-2020.

Publicat în Știri interne

Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR) oferă finanțare prin PNDR 2014-2020 proiectelor destinate procesării produselor agricole, mai exact investiţiilor care și-au propus ca obiectiv înființarea și/sau modernizarea unităților de procesare şi comercializare, introducerea de tehnologii recente pentru dezvoltarea de noi produse și procese, aplicarea măsurilor de protecția mediului, creșterea numărului de locuri de muncă sau promovarea investițiilor pentru producerea şi utilizarea energiei din surse regenerabile, potrivit unui comunicat de presă al agenției, remis luni la redacție.

Agenția de investiții în mediul rural anunță pe această cale că primește până pe 31 octombrie 2016, ora 16:00, cereri pentru finanțarea proiectelor de investiții din domeniul procesării produselor agricole prin intermediul submăsurii (sM) 4.2 „Sprijin pentru investiţii în procesarea/ marketingul produselor agricole” din cadrul Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020 (PNDR 2020).

Alocarea bugetară aferentă acestei submăsuri pentru sesiunea anuală 2016 este de aproximativ 93,5 milioane euro.

Potrivit documentului de presă, modalitatea de depunere a proiectelor este cea on-line pe pagina oficială a Agenției, www.afir.info. Pragul minim de depunere este de 15 puncte și reprezintă pragul sub care niciun proiect nu poate beneficia de finanţare nerambursabilă în cadrul sM 4.2.

„Această măsură este în linie cu «Pachetul de măsuri pentru dezvoltarea clasei de mijloc la sate», lansat de premierul Dacian CIOLOȘ în luna martie 2016, care încurajează cooperarea și asocierea în domeniul agricol, pe toate nivelurile. Pachetul de măsuri poate fi consultat pe site-ul Guvernului www.gov.ro la secțiunea Obiective, subsecțiunea Strategii-Politici-Programe”, se arată în comunicat. „Toți cei interesați să depună proiecte prin intermediul acestei submăsuri pot consulta gratuit pe pagina oficială de internet a Agenției (www.afir.info) Ghidul Solicitantului, disponibil în pagina submăsurii 4.2. INFORMAȚII SUPLIMENTARE”.

Plafon maxim de finanțare nerambursabilă – minimum un milion de euro pe proiect, maximum – 2,5 milioane. Mai mulți bani pentru operațiunile sprijinite în cadrul PEI. Sunt vizate PFA, II, IF, SRL-urile, cooperativele agricole, societățile cooperative și grupurile de producători

Prin intermediul comunicatului, AFIR anunță că în cazul IMM-urilor care depun proiecte prin s.M 4.2 și care nu presupun investiţii menite să conducă la un lanț alimentar integrat, suma disponibilă va fi de maximum un milion euro/proiect.

Plafonul de 1,5 milioane euro/proiect va fi disponibil pentru proiectele altor tipuri de întreprinderi care nu presupun investiţii care conduc la un lant alimentar integrat.

Nu în ultimul rând, cele 2,5 milioane euro/proiect vor în conturile celor ale căror investiții conduc la un lanț alimentar integrat, indiferent de tipul de solicitant, precum și pentru forme asociative.

„Sprijinul public nerambursabil este de maxim 50% din totalul cheltuielilor eligibile. Intensitatea sprijinului nerambursabil se va putea majora cu 20%, în cazul operațiunilor sprijinite în cadrul PEI (Parteneriatul European de Inovare)”, afirmă specialiștii AFIR. „Categoriile de beneficiari eligibili care pot primi fonduri nerambursabile prin sM 4.2 sunt variate si cuprind de la PFA, II (Înteprindere Individuală) sau IF (Înteprindere Familială) la SRL-uri, cooperative agricole, societăți cooperative și grupuri de producători”.

Investiții eligibile – centrele și stațiile de colectare, construcțiile destinate protecției mediului și finanțarea activelor necorporale (management a calităţii şi de siguranţă alimentară) ș.a.

Fondurile nerambursabile urmează să fie acordate beneficiarilor eligibili pentru investiţii corporale, cât şi pentru investiții în active necorporale, spun cei de la AFIR.

Specialiștii agenției anunță că investițiile corporale eligibile sunt construcţia, extinderea, modernizarea și dotarea unităților de procesare sau a construcțiilor destinate unei etape sau întregului flux tehnologic de tipul colectare/depozitare (materie primă/produse - sortare - condiționare - procesare - comercializare).

Ca exemple de construcții pentru colectarea materiei prime, cei de la AFIR enumeră: centrele de colectare, recepționare, răcire lapte; centrele de colectare, recepționare, sortare, ambalare ouă; centrele de colectare, recepționare, sortare, ambalare legume; stațiile colectare, uscare, calibrare, curățire cereale și semințe oleaginoase.

De asemenea, tot în cadrul acestei categorii sunt eligibile construcţiile destinate protecţiei mediului (aferente investițiilor pentru reducerea emisiilor gazelor cu efect de seră [GES], energie regenerabilă, eficiență energetică), infrastructura internă şi utilităţi, precum şi branşamente şi racorduri necesare proiectelor, sisteme supraveghere video pentru activitatea propusă prin proiect.

Sunt eligibile în cadrul submăsurii 4.2 și spațiile destinate personalului de producție: laboratoare, vestiare tip filtru pentru muncitori, biroul medicului veterinar, biroul maistrilor, a șefului de secție, spațiu pentru servirea mesei etc.

În ceea ce privește cheltuielile eligibile generate de investițiile în active necorporale, potrivit comunicatului AFIR, acestea sunt: organizarea şi implementarea sistemelor de management a calităţii şi de siguranţă alimentară (dacă sunt în legătură cu investiţiile corporale ale proiectului, achiziționarea de tehnologii [know‐how]), patente şi licenţe pentru pregătirea implementării proiectului, achiziţionarea de software, identificat ca necesar în documentația tehnico-economică a proiectului și chiar cheltuieli aferente marketing-ului produselor obținute, în limita a maxim 5% din valoarea eligibilă a proiectului, dar nu mai mult de  30.000 euro (înfiintarea unui site pentru promovarea și comercializarea propriilor produse, etichetarea produselor sau crearea unei mărci/brand).

Pentru a fi eligibile, costurile generale ale proiectului (cheltuieli pentru consultanță, proiectare, monitorizare și management, inclusiv onorariile pentru consiliere privind durabilitatea economică și de mediu, taxele pentru eliberarea certificatelor) trebuie să fie conforme cu prevederile articolului 45 din Regulamentul (UE) Nr. 1305/2013 și să se încadreze în maximum 10% din totalul cheltuielilor eligibile pentru proiectele care prevăd construcții - montaj și în limita a 5% pentru proiectele care prevăd investiții în achiziții simple.

Publicat în Finantari

Chiar dacă țara noastră este indemnă la dermatita nodulară bovină (DNCB), conducerea Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) lucrează în prezent la un proiect de Hotărâre de Guvern care, printre altele, introduce posibilitatea despăgubirilor de către stat a animalelor bolnave și apoi ucise laolaltă cu întreg șeptelul din exploatația respectivă, așa cum trebuie realizat în cazul depistării unui focar de DNCB, a precizat miercuri, 13 iulie 2017, Radu Roatiș Chețan, președintele instituției.

În plus, actul normativ reglementează extinderea suprevegherii și prelevărilor de probe specializate în raport cu statele terțe, din afara Uniunii Europene (UE).

„Suntem în curs de elaborare a unei Hotărâri de Guvern care prevede că vor fi despăgubite, dacă cumva apare ceva, animalele. Nu exista posibilitatea despăgubirii până în prezent; am introdus-o. Se va face, de asemenea, o extindere a supravegherii și prelevărilor de probe, în raport cu statele terțe. Cuantumul despăgubirilor pe cap de animal va fi stabilit însă printr-o altă Hotărâre de Guvern. Acolo trebuie făcută o Comisie. Problema spune că în cazul apariției unui animal bolnav într-un focar depistat într-o exploatație, care poate fi de 3, 500 sau 2.000 de vaci, se ucide tot efectivul”, a afirmat șeful ANSVSA.

El a precizat că țara noastră este, în prezent, indemnă la dermatoza nodulară bovină, ceea ce înseamnă că nu avem niciun animal bolnav de DNCB. Din acest motiv, împreună cu autoritățile de stat (Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Finanțelor Publice și alții), ANSVSA întreprinde controale la graniță pentru a împiedica intrarea în țară a vectorilor cu potențial de risc pentru șeptelul bovin (și nu numai, dacă este să luăm în calcul focarele de pestă porcină).

„Azi, România este indemnă; nu avem niciun caz de dermatoză nodulară bovină. De asta am și luat anumite măsuri, astfel încât să prevenim intrarea în România (n.r. - a vectorilor purtători) prin transporturi de animale, prin transporturi de furaje, prin transporturi de alimente în bagaje sau ale călătorilor la micul trafic. Nu avem niciun caz, nici de dermatoză, nici de febră porcină africană. Aceste boli nu se transmit la om, dar ele au o consecință economică aproape catastrofală. Nici dermatoza nodulară bovină, nici pesta porcină africană nu sunt (...) zoonoze, adică să se transmită prin consum de alimente la om; se transmit de la animal la animal. Cele mai multe surse de contaminare sunt reprezentate de animalele bolnave, plimbate în mod nedirijat, duse în mod ilegal dintr-o zonă în altă zonă. Ele au fost sursa bolii”, a mai spus Chețan.

Conform datelor pe care președintele ANSVSA le deține, la sudul României evoluează intens dermatoza nodulară bovină - Grecia, Albania, Serbia (avem un focar în această țară la 60 km de granița cu România), Macedonia și cu precădere Bulgaria fiind infestate.

„Colegii (...) au luat măsuri drastice. Am dispus și noi măsuri similare. Acum trei săptămâni am oprit tot ceea ce înseamnă adus de lapte proaspăt din Bulgaria, produse proaspete și am considerat că această Hotărâre de Guvern pe care o promovăm, și care este susținută de domnul prim-ministru, duce la înăsprirea măsurilor care să protejeze populațiile de animale ale României”, a conchis Radu Roatiș Chețan.

14 iunie 2016 – Comisia Europeană impunea vaccinarea de urgență împotriva DNCB

În data de 24 iunie a.c., ANSVSA informa opinia publică asupra măsurii dispuse de a interzice introducerea pe piaţa din România a următoarelor produse obţinute de la bovinele din Bulgaria: colostru, lapte nepasteurizat şi produse lactate nepasteurizate (caşcaval din lapte nepasteurizat, brânză proaspătă, parmezan, anumite tipuri de iaurt, anumite tipuri de produse tradiţionale) ca urmare a focarelor masive de DNCB din țara vecină.

În data de 14 iunie 2016 a fost adoptată de către Comisia Europeană, în cadrul Comitetului Permanent pentru Plante, Animale, Alimente şi Furaje, secţiunea Igienă, Decizia privind aprobarea programului de vaccinare de urgenţă împotriva dermatozei nodulare a bovinelor pe întreg teritoriul Bulgariei.

Conform acesteia, zona de restricţie menţionată în Decizia 2016/645 de punere în aplicare a Comisiei Europene din 22 aprilie 2016, privind anumite măsuri de protecţie împotriva dermatozei nodulare contagioase din Bulgaria, s-a extins la tot teritoriul Bulgariei, acesta fiind considerat în totalitate zonă de restricţie.

În Codul Terestru OIE este stipulat faptul că, o ţară este considerată infectată cu virusul DNCB în urma confirmării unui focar în teritoriu, sau ca urmare a utilizării vaccinării împotriva virusului dermatozei nodulare contagioase a bovinelor (DNCB).

Ţinând cont de cele menţionate anterior şi în concordanţă cu Decizia de punere în aplicare 2016/645/CE a Comisiei Europene din 22 aprilie 2016 privind anumite măsuri de protecţie împotriva DNCB din Bulgaria, ANSVSA a declarat interzisă introducerea pe piaţă, în afara zonei de restricţii (teritoriul Bulgariei) şi expedierea în alte state membre şi ţări terţe, a produse obţinute de la bovine, amintite anterior.

„Conform articolului 7 al Deciziei 2016/645/CE, prin derogare de la interdicţia menţionată la articolul 3, autoritatea competentă poate autoriza introducerea pe piaţă a laptelui destinat consumului uman, obţinut de la bovinele ţinute în ferme situate în zona de restricţii, dacă laptele a fost supus unui tratament (prevăzut în partea A a anexei IX la Directiva 2003/85/CE)”, se menționa într-un comunicat de presă al Autorității remis la redacție cu câteva zile în urmă.

În plus, se mai preciza în document, transporturile spre alte state membre trebuie să fie însoţite de un certificat oficial de sănătate, în conformitate cu modelul prezentat în anexa la Regulamentul (CE): „Laptele sau produsele lactate în conformitate cu Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/645 a Comisiei din 22 aprilie 2016 privind anumite măsuri de protecţie împotriva dermatozei nodulare contagioase din Bulgaria”.

De la ultima raportare, Bulgaria, Serbia şi Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei au transmis informări referitoare la evoluţia dermatozei nodulare contagioase a bovinelor (DNCB) pe teritoriile statelor lor. Până la data de 1 iulie 2016, Bulgaria înregistra 197 de focare confirmate, începând cu data 14 aprilie. Ca reacție, țara vecină a aplicat vaccinarea de urgenţă pe tot teritoriul naţional. Serbia a depistat la rândul ei 60 de focare de DNCB, iar boala a atins deja jumătatea teritoriului. Vecinii noștri au vaccinat însă sporadic, cu vaccinul primit de la Comisia Europeană. Nu în ultimul rând, fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei se confrunta la acea dată cu 335 de cazuri, răspândite în toată ţara. De asemenea, și acest stat a vaccinat, tot sporadic, cu vaccin primit de la instituția europeană.

Agentul etiologic al dermatozei nodulare contagioase a bovinelor este un virus din fam. Poxviridae, genul Capripoxvirus, spun specialiștii ANSVSA.

„Sunt virusuri foarte rezistente la acţiunea agenţilor fizici si chimici. Boala se manifestă prin febră şi prin apariţia unor noduli pe corp, inclusiv bot, nări, cap, gât, spate, picioare, scrot, perineu, uger, coadă, pleoape şi la nivelul mucoaselor nazală şi bucală. Aceşi noduli pot exprima scurgeri de lichid şi pot avea un centru ulcerat”, descriu afecțiunea cei de la Autoritate. Specialiștii ANSVSA mai adaugă că animalele afectate pot prezenta şchiopături şi edeme severe ale pielii şi subcutanate şi pe abdomen şi picioare. Boala mai poate determina inflamaţii ale ugerului, leziuni ale sfârcurilor mamelei, precum şi avort, infecţii intrauterine, sterilitate temporară sau permanentă, atât la tauri, cât şi la vaci.

Publicat în Zootehnie

Puși în fața realității prețurilor mici practicate pe piețele agricole la achiziția de produse lactate și a unei volatilități în creștere, în cadrul Forumului de Afaceri „Cooperative din sectorul lactate”, președintele Cogeca, Thomas Magnusson, a subliniat rolul crucial al cooperativelor din sector în demersurile fermierilor de a obține prețuri mai bune pentru laptele lor, respectiv nevoia de încurajare a dezvoltării acestora.

„Cooperativele specializate pe producția de lactate oferă beneficii economice unice membrilor săi fermieri, în speță debușee de piață, prețuri de achiziție mult mai competitive și venituri securizate, respectiv perspective mult mai favorabile pe termen lung”, a adăugat Magnusson.

Și premierul tehnocrat al României, Dacian Julien Cioloș, preciza la finele lunii iunie că este gata să îi ajute pe producătorii din agricultură care au ales să se asocieze și să acționeze în comun.

„Mă bucur că formele asociative în agricultură încep să se dezvolte. Sunt producători care au înțeles și cred în puterea unei voci și a unor acțiuni comune. Sunt gata să-i ajut”, scria prim-ministrul României pe pagina sa oficială de Facebook, după ce în dimineața zilei de 23 iunie 2016 a avut o întâlnire cu reprezentanții Asociației Cooperativelor din sectorul laptelui.

El a precizat totodată că întrevederea a fost „foarte bună și aplicată”, discutându-se „posibilele măsuri de sprijin pentru acest tip de forme asociative, prin valorificarea programelor europene, dar mai ales prin adoptarea unor măsuri de care este nevoie la nivel național”.

Producătorii de lapte caută soluții pentru demararea procesării materiei-prime în cadrul fermelor

Printre producătorii care s-au întâlnit cu premirul Cioloș s-au numărat reprezentanții Cooperativei TimLact Agro, din județul Timiș, ai Cooperativei Agricole Arieșul Apuseni, din județul Alba, ai Cooperativei Târnava Mare, din județul Harghita, respectiv ai Cooperativei Someș Arieș, prima de acest tip înființată după Revoluție, în zona Transilvaniei, în fruntea căreia se află Mircea Ciurea.

Fermierii caută în continuare soluții pentru a începe și procesarea în cadrul fermelor, în contextul în care prețul cu care se vinde laptele la poarta fermei este sub prețul de producție.
     
„Din acest motiv ne-am organizat în cooperative, pentru a putea să ne procesăm și produsele noastre - laptele și carnea, așa cum se întâmplă și afară, doar că grantul (n.r. - fonduri europene nerambursabile) pe care îl obținem pentru această investiție este de 50 la sută și, având în vedere decapitalizarea fermierilor, mi se pare cam puțin. Mai ales că alții care doar colectează laptele, îl procesează și îl valorifică în magazine beneficiază de granturi de 70% și chiar 90 la sută. Și am vrea și noi mai mult, cotă nerambursabilă”, afirma Mircea Ciurea.

El a mai adăugat că după eliminarea cotelor de lapte la nivelul Uniunii Europene și impunerea embargoului de către Federația Rusă, puterea de negociere a fermierilor în raport cu procesatorii a scăzut.

„Am ajuns în situația să vindem laptele la niște prețuri derizorii: aproximativ 0,90 lei pe litru; un preț foarte mic. Costul de producție este undeva la 1,1-1,2 lei – aici intră și furajele, utilajele cumpărate pe credite, dar și dobânzi, impozitele plătite către stat”, a conchis acesta.

Mai mult, producătorii vor și promulgarea mai rapidă a Legii cooperativelor, deoarece „oamenii vor să se organizeze, dar nu au un cadru legislativ”.

Totodată, producătorii și-ar dori anumite facilități fiscale pentru cooperative (de la scutirea de anumite taxe și impozite la neimpozitarea profitului reinvestit care sunt, de altfel, prevăzute în Legea cooperativelor), dar și măsuri concrete pentru atragerea tinerilor către domeniul agriculturii.

2015: Procesatorii români de lapte au achiziționat cu 7,8 la sută mai puțin lapte autohton

În comparație cu 2014, anul trecut, cantitatea de lapte de vacă achiziţionată de unităţile procesatoare de la exploataţiile agricole şi centrele de colectare a scăzut cu 77.356 tone (-7,8%).

Potrivit INS, cantităţile de lapte brut procesat din alte specii au crescut în anul 2015 faţă de anul anterior, producţia de lapte de capră remarcându-se cu o creştere cu 12,2%.

De asemenea, cantitatea de lapte brut importat a crescut, în anul 2015 faţă de anul 2014 cu 23.782 tone (+30,7%).

În 2015, producţia principalelor produse lactate a manifestat o tendinţă ascendentă, cea mai mare creştere a producţiei având loc la smântână de consum, cu 8.739 tone (+14,9%).

Majorări semnificative ale producţiei în anul 2015 faţă de anul precedent pot fi menţionate la: lapte acidulat (iaurt, iaurt de băut şi altele), cu 24.522 tone (+14,8%), brânzeturi (inclusiv urdă) cu 6.996 tone (+9,4%), unt cu 608 tone (+5,7%), lapte de consum cu 9.045 tone (+3,6%). Evoluţia cantităţii de brânză obţinută exclusiv din lapte de vacă (84,7% din producţia totală de brânzeturi) s-a menţinut în aceeaşi tendinţă ascendentă.

Anul trecut, producţia de lapte praf şi cea de brânză topită au scăzut cu 1422 tone (-36,1%), respectiv cu 24 tone (-0,3%).

Cele mai mari cantităţi de lapte de vacă s-au colectat în regiunile Centru (37,1%), Nord-Est (22,7%) şi Nord-Vest (15,9%).

Laptele de consum s-a produs cu preponderenţă în regiunile Centru (46,7%), Nord-Est (peste 17,0%), Nord-Vest (16,2%) şi Vest (peste 10,0%).

Regiunile Centru, Bucureşti-Ilfov şi Sud-Muntenia deţin peste 75,0% din producţia de produse lactate proaspete (smântâna şi laptele acidulat).

Cele mai mari cantităţi de unt s-au produs în regiunile Centru (45,5%), Vest (peste 24,0%), Nord-Vest (14,5%) şi Nord-Est (12,7%).

Brânza s-a produs, îndeosebi, în regiunile Centru (36,2%), Nord-Est (21,5%), Nord-Vest (18,4%) şi Sud-Muntenia.

Publicat în Zootehnie

Ministrul Agriculturii din Rusia, Alexander Tkachev, a declarat miercuri, 25 mai 2016, că sectorul agribusiness al țării rămâne competitiv, chiar și dacă embargoul alimentar ar lua sfârșit, în condițiile în care Rusia obține deja produse agroalimentare la fel de competitive precum cele de import.

„Probabil, am avut iluzia cu ceva timp în urmă că vom avea probleme dacă sancțiunile sunt ridicate (n.r. - iar Rusia stopează propriul embargo alimentar împotriva țărilor vestice). Cred că nu este așa. Deja am reușit să producem alimente la fel de competitive”, a precizat Tkachev citat de Itar Tass.

„Nu este loc în Rusia” pentru carnea europeană deoarece producătorii agricoli ruși obțin materie-primă și produse procesate la o calitate superioară și mai ieftină, iar consumatorii s-au obișnuit cu carnea domestică, a mai adăugat oficialul guvernamental rus.

Rusia ar putea atinge un total al producției de cereale de 120-130 milioane tone în 10 ani, a adăugat ministrul rus al Agriculturii.

„Această previziune (n.r. - de producție care ar totaliza 106 milioane tone în 2016) nu este plafonul maxim. Am putea atinge chiar și 120-130 milioane tone în orizontul unui deceniu”, a mai afirmat șeful ministerului rus al Agriculturii.

Taxele de export reprezintă o unealtă utilă aplicabilă în caz de necesitate, a mai adăugat el.

„Dacă simțim că aduce atingere intereselor producătorilor agricole, cu siguranță vom renunța însă la ele. Pe de altă parte, dacă observăm că piața nu este încă echilibrată, iar recesiunea continuă, este bine să le avem în continuare”, a precizat oficialul rus.

Taxele aplicate comerțului cu cereale peste graniță limitează volatilitatea prețurilor, a adăugat Tkachev. „Să fie atunci aceste taxe apanajul statului și al Guvernului. Nimeni nu le va folosi în mod eronat”, a opinat șeful ministerului de resort din Rusia.

Eficientizarea recoltării cerealelor se va îmbunătăți simțitor pe baza utilizării noilor tehnologii, mașini și utilaje agricole, pregătirea personalului, cât și pe o mai bună fertilizare a solului, spune oficialul guvernamental rus.

Previziunile privind producția de cereale a Rusiei au fost revizuite în creștere, de la 104 la 106 milioane tone în 2016, aprecia șeful ministerului rus al Agriculturii, tot miercuri.

„Anul acesta, plănuim să recoltăm cel puțin 106 milioane tone de cereale”, a mărturisit ministrul Agriculturii din Rusia, adăugând că există „un potențial enorm anul acesta, estimările privind totalul obținut fiind cel puțin decente”.

Ministrul a mai precizat că această previziune ia în calcul opiniile experților, agronomilor, cât și studiile regionale.

Conform unei estimări anterioare a Ministerului Agriculturii, recolta de cereale ar putea totaliza nu mai puțin de 104 milioane tone.

La sfârșitul anului 2015, recolta de cereale a Rusiei totaliza 104,8 milioane tone. În mod particular, spun cei de la Itar Tass, recolta de grâu a anului trecut s-a majorat cu aproape patru procente și a totalizat aproximativ 62 milioane tone. Tot în 2015, Rusia a atins niveluri-record în ceea ce privește recoltarea porumbului (13,2 milioane tone), orezului (1,1 milioane tone), soiei (2,7 milioane tone), cât și culturii de hrișcă (900.000 de tone).

În ceea ce privește previziunile de export de cereale în anul agricol curent (2015-2016), potrivit datelor Ministerului Agriculturii din Rusia, acestea ar putea totaliza 33 de milioane de tone.

Achim Irimescu, optimist în ceea ce privește ridicarea embargoului. Rușii nu prea

La finele lunii martie a.c., ministrul Agriculturii în exercițiu din România, Achim Irimescu, se arăta încrezător că embargoul impus de Rusia țărilor vestice (România nefăcând notă discordantă) ar putea dispărea la finele acestui an.

„Sunt convins că cele două sectoare aflate în dificultate (n.r. - cel al laptelui și al cărnii de porc) nu vor avea probleme foarte mari pe termen lung. Sunt speranțe că spre sfârșitul anului, embargoul rus se va înlătura și atunci vor fi noi noi oportunități pentru producătorii din vestul Europei”, declarat ministrul agriculturii Achim Irimescu în cadrul conferinței PRIA Agriculture.

În contrapartidă, ministrul Dezvoltării Economice din Rusia, Alexey Ulyukayev declara marți la o întâlnire cu oamenii de afaceri slovaci că este aproape sigur de faptul că UE va păstra sancțiunile împotriva Rusiei „o perioadă de timp”.

„Luna viitoare vom asista la decizia Comisiei Europene în ceea ce privește sancțiunile. Oamenii de afaceri nu au fost foarte bucuroși de sancțiunile impuse chiar de la bun început și sunt din ce în ce mai mulți politicieni, chiar și la nivel intern, mai mulți decât la nivel central, care conștientizează că este mai bine să avem relații externe confortabile. Cu toate acestea, sunt de părere că este probabil ca sancțiunile să continue o perioadă de timp, mai degrabă decât să fie ridicate”, a afirmat Ulyukayev.

Rusia a instituit embargou pe piața sa pentru o serie de produse alimentare provenind din spațiul UE începând cu 7 august 2014. Începând cu acel moment, statele europene se află în dificultate de a-și mai valorifica producțiile care au rămas „blocate” pe piața liberă și au condus la o prăbușire a prețurilor, în special în sectorul de lapte și cel de carne. O situație dificilă au și producătorii de legume și de fructe. De departe, cele mai afectate țări au fost cele precum România sau Bulgaria, care au fost „suprasaturate” de producția vesticilor.

Marii producători din Europa nu mai pot comercializa carnea în Rusia, aşa că acum o exportă, aici, în țara noastră. Intrarea se face la preţuri derizorii, de dumping. Dacă mai aducem în discuţie şi carcasa de porc venită din SUA şi Mexic, tot la acest preţ foarte scăzut, se poate constata că presiunea pusă asupra producătorilor români este insurmontabilă.

Crescătorii de animale, în special crescătorii de vaci de lapte şi crescătorii de porci, se confruntă cu pierderi de venit  din cauza contextului global nefavorabil, în ceea ce priveşte dezechilibrarea raportului dintre cerere şi ofertă, în sensul disponibilului excedentar, cauzat atât de embargoul impus de Rusia constând în interdicţia importului de produse agroalimentare europene şi prelungirea acestuia de către guvernul rus până la data de 6 august 2016, de eliminarea cotelor de lapte în Uniunea Europeană, fapt care a dus la creşterea producţiei, implicit a ofertei, încetinirea economică a Chinei care a dus la diminuarea importurilor sale de lapte din Europa şi la diminuarea cererii de lapte la nivel mondial, cât și de micșorarea preţurilor la nivel global.

Publicat în International

După ce eurodeputatul Daniel Buda a acuzat Guvernul tehnocrat condus de Dacian Julien Cioloș că nu a reușit absorbția „fără proceduri complicate și fără prea mari bătăi de cap pentru membrii Executivului” a celor 11,14 milioane de euro alocate României sub formă de ajutoare excepţionale cu caracter temporar fermierilor din sectorul creşterii animalelor, Ministerul Agriculturii vine cu un răspuns care va genera cu siguranță rumoare printre fermieri: „au depus cereri de plată (n.r. - doar) 16.837 de producători de lapte din cei aproximativ 21.000 înregistrați, cu o valoare de 7.057.952 euro”, termenul fiind extins până pe 6 iunie.

Încă o dată, guvernanții români, indiferent de culoarea lor politică, se dovedesc a fi inventivi până la urmă și reușesc să găsească resurse juridice pentru cheltuirea banilor, de această dată prin prelungirea termenului de depunere a actelor până la 6 iunie 2016, conform art. 2 din R. (UE) 1853/2015 și ale art.11 din HG nr. 160/2016 plăţile putând fi efectuate până cel târziu la data de 30 iunie 2016. Acțiunea este, din păcate, în oglindă cu termenul de depunere a cererilor de plată pentru Campania 2016 (fără penalizare), inițial fiind precizat termenul de 15 iunie pentru ca, ulterior, acesta să fie tot 31 mai.

Potrivit comunicatului de presă primit la redacție, au depus cereri de plată 16.837 de producători de lapte din cei aproximativ 21.000 înregistrați, cu o valoare de 7.057.952 euro, „ceea ce reprezintă un procent de 80,44% din suma totală alocată sectorului”.

Pentru a veni în sprijinul producătorilor de lapte care nu au reuşit să depună cererea de ajutor financiar în perioada menţionată mai sus prin H.G. nr. 367/18.05.2016, de modificare a HG 160/2016, mai spun oficialii MADR, s-a stabilit o nouă perioadă de depunere între 30 mai – 6 iunie 2016, în vederea distribuirii întregii sume către beneficiari.

Mai mult, potrivit documentului de presă, pentru buna desfăşurare a activității de administrare a cererilor de acordare a ajutorului financiar, APIA a elaborat „Ghidul solicitantului ajutorului financiar”, a dezvoltat o aplicație electronică şi a elaborat instrucţiuni de lucru pentru primirea şi verificarea cererilor. Preluarea cererilor în prima sesiune de depunere s-a desfășurat în condiții optime, afirmă guvernanții, iar până la data de 26 mai 2016 au fost introduse în aplicația electronică a ajutorului excepțional – în sectorul laptelui şi produselor lactate aproximativ 10.500 de cereri.

„Plata sprijinului se poate face după primirea tuturor cererilor de plată (inclusiv cele din sesiunea a doua) având în vedere procedura de redistribuire a plafonului rămas neutilizat sau reducere a cuantumului individual în cazul depăşirii plafonului alocat, conform art. 12 din HG 160/2016 așa cum a fost modificată prin HG 367/2016”, se mai arată în comunicat.

Condiții de primire a ajutoarelor pentru sectorul lapte și lactate

În sectorul laptelui şi produselor lactate, conform art. 4, alin (1) din HG nr. 160/2016, ajutorul financiar se acordă producătorilor de lapte care sunt înscrişi în sistemul cotelor de lapte la APIA, prin Compartimentul de administrare a cotelor de lapte, ca producători cu cote de livrări pentru anul de cotă 2014-2015, şi deţin cotă de livrări la data de 31 martie 2015.

De asemenea, primesc ajutor și crescătorii aflați în activitate, fapt dovedit prin existenţa unui contract încheiat pe o perioadă de minimum 6 luni, valabil la data depunerii solicitării, cu un prim-cumpărător, şi deţin cel puţin un document fiscal care să ateste livrarea laptelui, aferent contractului. Nu în ultimul rând, bani primesc cei a căror producţie de lapte livrată pe beneficiar este de minimum cinci tone de lapte în anul de cotă 2014-2015.

Conform art. 5 din HG nr. 160/2016, suma cuvenită fiecărui producător de lapte, se calculează de către APIA conform cantităţii de lapte livrate în anul de cotă 2014-2015, astfel 240 euro/beneficiar pentru producătorul care a livrat o cantitate de lapte cuprinsă între 5 tone inclusiv şi 20 de tone inclusiv, 12 euro/tonă pentru producătorul care a livrat o cantitate de lapte mai mare de 20 de tone şi până la 200 de tone inclusiv, respectiv 2.900 euro/beneficiar pentru producătorul care a livrat o cantitate de lapte mai mare de 200 de tone.

Aproape trei milioane de euro, disponibile pentru crescătorii de porci. Suma este acoperită de cereri

Același comunicat precizează că în sectorul de creştere a porcinelor, suma prevăzută se distribuie crescătorilor de porcine este echivalentul în lei a 2.072.804 euro pentru activitatea de creştere şi îngrăşare din exploataţii, respectiv echivalentul în lei a 300.000 euro pentru activitatea de reproducţie din exploataţii.

În ce privește termenul de depunere pentru obţinerea ajutoarelor financiare, MADR face precizarea că până la data de 8 aprilie 2016, producătorii agricoli au depus cererea de solicitare la centrul judeţean al APIA, respectiv al Municipiului Bucureşti, însoţită de documente specifice. Plăţile urmează să se efectueze până la data de 30 iunie 2016.

„La data prezentei, respectiv 26 mai 2016, sunt încărcate în aplicația electronică a ajutorului excepțional – sectorul porcine - un număr de 215 cereri de solicitare cu anexele aferente, pe baza carora se determina efectivele eligibile, respectiv cuantumul pentru activitatea de creştere şi îngrăşare din exploataţii si pentru activitatea de reproducţie din exploataţii”, conform documentului de presă. „Facem precizarea că suma totală alocată sectorului de creştere a porcinelor se împarte la producătorii agricoli au depus deja cererea de solicitare”.

Daniel Buda, atac dur Ministerul condus de Achim Irimescu

Într-o postare de pe Facebook, eurodeputatul Daniel Buda precizează că în cadrul dezbaterii din plenul PE a subliniat dificultățile prin care trece sectorul laptelelui. În opinia sa, nu doar Comisia Europeană, Consiliul sau Parlamentul European trebuie să se implice în rezolvarea acestei crize, statele naționale trebuind să fie parte în acest proces.

„Din păcate, România nu a înțeles foarte bine acest lucru. Astfel, este inexplicabil de ce Guvernul nu a găsit mecanismele prin care să cheltuie cele 11 milioane de euro puse la dispoziția fermierilor, fără proceduri complicate și fără prea mari bătăi de cap pentru cei din Guvern. Este trist să ai bani pe tavă și să nu fi în stare să îi cheltui. Este dificil de gestionat această situație și de către noi, cei care batem la porțile instituțiilor europene pentru a solicita sprijin pe agricultură iar atunci când îl primim, nu îl folosim”, spune Buda în postarea sa.

Dar iată și intervenția susținută de europarlamentar: „Sectorul lactatelor este supus unei presiuni tot mai mari din cauza creșterii cantității de lapte, dar și ca urmare a faptului că nu există o piață suficient de mare care să aibă capacitatea de a absorbi întreaga producție.

Din păcate, fermierii din România sunt puși în situația de vinde litrul de lapte cu mult sub prețul de producție, ceea ce în mod cert va duce la falimentul întregului sector.

Comisia trebuie să își intensifice eforturile pentru a rezolva diferențele majoare ale prețului laptelui cu care iese pe poarta fermei și cel care se regăsește la raft, prin consolidarea poziției fermierului în relația cu procesatorii și retailerii.
Nu este normal ca acesta să iasă cu până în 20 de eurocenți, iar la raft să îl găsim cu mai mult de un euro.

De asemenea, trebuie să găsească mecanisme eficiente pentru reducerea voluntară a producției de lapte și sprijinirea fermierilor în vederea reorientarii către sectorul de carne sau spre alte sectoare”.

11,14 milioane de euro, ajutoare destinate României. Absorbție cu cântec

Conform Hotărârii nr. 160 din 16 martie 2016 pentru distribuirea sumei stabilite în anexa la Regulamentul delegat (UE) 2015/1.853 al CE din 15 octombrie 2015 de acordare a unor ajutoare excepţionale cu caracter temporar fermierilor din sectorul creşterii animalelor, publicată în Monitorul Oficial Nr. 202 din 18 martie 2016, suma prevăzută pentru România este echivalentul în lei a 11.145.958 euro, mai exact echivalentul în lei a 8.773.154 euro pentru sectorul laptelui şi produselor lactate, respectiv echivalentul în lei a 2.372.804 euro pentru sectorul de creştere a porcinelor. Perioada de depunere a cererilor de ajutor financiar a fost 22 martie – 08 aprilie 2016.

Publicat în Finantari

Prețurile lactatelor au crescut pe GlobalDairyTrade pentru a patra lună la rând, pe fondul discuțiilor că vremea rece și costurile de achiziție mici scurtcircuitează creșterea producției de lapte materie-primă din Uniunea Europeană, fapt confirmat și de achizițiile în creștere realizate de procesatorii români de la producătorii autohtoni.

Prețurile lactatelor, conform măsurătorilor indexului GlobalDairyTrade, s-au majorat cu 2,6%, marți, 17 mai 2016, până la cel mai înalt nivel înregistrat în ianuarie a.c., revenirea spectaculoasă fiind înregistrată la produsele care conțin grăsimi din lapte.

Într-adevăr, prețurile laptelui bătut s-au majorat cu 16,2 procente, cu valori ale grăsimii anhidre din lapte crescând cu 4,9 la sută, în timp ce costurile de achiziție ale laptelui praf integral (zonă care reprezintă majoritatea produselor comercializate la licitații) se află în creștere cu 3%, până la un nivel de 2.252 dolari americani tona (cel mai înalt nivel înregistrat în 2016).

Revizuirea în creștere a valorilor laptelui praf integral este în contrast cu contractarea de 0,9 la sută, până la un nivel de 1.658 dolari americani în medie, a prețului laptelui praf degresat. Astfel, bonusurile obținute la tranzacționarea laptelui praf integral a ajuns la 593 dolari tona, cel mai mare înregistrat din octombrie 2013 pe GlobalDairyTrade, mai exact cu ocazia licitațiilor-etalon care sunt organizate de două ori pe lună de către Fonterra, gigantul neozeelandez.

Achiziții de intervenție

Creșterea nivelului performanței survine într-un moment în care majoritatea procesatorilor mari din UE au marșat pe producția de lapte praf degresat, după ce Comisia Europeană a dublat până la nivelul de 219.000 tone limita de achiziții de intervenție a produsului.

Majorarea prețurilor la lapte praf integral a fost conformă cu rezultatele analizelor contractelor pe piața NZX a contractelor futures, de la ultima licitație GlobalDairyTrade de acum două săptămâni.

Piața futures „a transmis semnale de creștere variind între 2-4%” în valori licitate, conform Commonwealth Bank of Australia.

Majorarea prețurilor a fost susținută totodată și de ideea potrivit căreia creșterea de producție de lapte înregistrată în UE, pe fondul dispariției cotelor de lapte din aprilie anul trecut, ar putea să-și piardă din amploare.

„Slăbirea producției”

În Irlanda – țară UE în care creșterea producției a fost în mod particular foarte puternică, încurajată de Guvern și industria de profil (unii procesatori), cum este și cazul Arrabawn și Aurivo, au fost anunțate diminuări de preț de un eurocent pe litru.

În Marea Britanie, stat membru al Uniunii Europene la rândul său, acolo unde de asemenea producția s-a majorat în mod notabil în 2015, volumele înregistrate la nivelul sfârșitului lunii aprilie erau mai mici cu 4% față de cele înregistrate în aceeași perioadă a anului trecut.

„Vârful de producție din Marea Britanie, înregistrat în această primăvară, ar putea fi cel mai mic, comparabil cu cel din anul de producție 2013-2014”, au spus specialiștiii de la DairyCo. „Prețurile mici ale laptelui, condițiile de umiditate crescută înregistrate pe pășuni, cât și creșterea fânețului sub media anuală, toate au dus la limitarea producției”.

Specialiștii DairyCo au mai adăugat că și alte țări UE se află în condiții similare, fapt care duce la concluzia că producția de lapte a Uniunii Europene „nu va fi atât de mare pe cât erau așteptările”.

„Vremea rece cu siguranță și-a adus și ea aportul la contractarea producțieide lapte într-un număr important de țări membre UE, fapt care ar aduce mai multă liniște în piață și ar susține o majorare organică a prețurilor materiei prime”, au mai punctat aceștia.

Debut în forță

De fapt, producția de lapte a Uniunii Europene a pornit în forță în 2016, cu livrări către procesatori aflate în creștere în ianuarie, cu 5,3 la sută de la an la an, până la un total de 620 milioane litri, conform datelor agregate de Agrimoney.com.

Conform aprecierilor, Comisiei Europene, livrările UE de lapte la finele anului curent vor crește doar cu 1,4 la sută.

România: Colectarea de lapte autohton de la producători, în creștere

Potrivit datelor INS, în luna martie 2016, cantitatea de lapte de vacă colectată de la exploataţiile agricole şi centrele de colectare de către unităţile procesatoare a crescut cu 12,7% faţă de luna februarie 2016 şi cu 2,2% faţă de luna martie 2015.

Cantitatea de lapte de vacă colectată de la exploataţiile agricole şi centrele de colectare de către unităţile procesatoare a crescut în trimestrul I 2016 faţă de trimestrul I 2015 cu 9,0%.

În plus, în luna martie 2016, comparativ cu luna precedentă, cantitatea de lapte de vacă colectată de unităţile procesatoare a crescut cu 8937 tone (+12,7%).

La nivelul lunii februarie 2016, datele MADR relevau că față de aceeași lună a anului trecut, cantitatea raportată a crescut cu 1,4 milioane litri lapte materie-primă, iar prețul a scăzut cu 5% față de februarie 2015 și cu 17 procente față de aceeași lună din 2014.

Potrivit unor declarații recente, ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, intenţionează să verifice modul în care „suntem invadaţi” de cantităţi semnificative de lapte din statele comunitare, la preţuri extrem de mici, ceea ce provoacă distorsiuni pe piaţa autohtonă a laptelui.

„I-am convocat pe producători, procesatori si retaileri să vedem ce anume conduce la această disfuncţionalitate. Preţul este foarte mic. De exemplu, la Vatra Dornei şi Botoşani, producătorii primesc doar 60 de bani pe litru. Un preţ foarte mic. Este foarte ciudat cum poate ajunge lapte atât de ieftin în România, cu 19 eurocenţi. Dacă ne uităm pe lista preţurilor la lapte din Uniunea Europeană, vedem că sunt statele baltice cu 14 - 15 eurocenţi pe litru, cel mai ieftin, noi figurăm cu 24 eurocenţi pe litru, în timp ce preţul mediu este de 30 - 31 eurocenţi pe litru. Poate fi o justificare embargoul rus, pentru că anumite produse care ajungeau acolo rămân în UE, dar blocul comunitar afirmă că exporturile de produse agroalimentare au crescut cu 10% către alte destinaţii. Pe de altă parte noi suntem invadaţi de lapte din state comunitare”, a afirmat șeful MADR.

Conform afirmațiilor ministrului, laptele românesc provine în prezent de la 1,7 milioane de vaci, deşi în trecut în România erau peste şapte milioane de capete. Fermele perfomante, comerciale, ajung şi la 14 tone de lapte pe an, cu o medie de 9 - 10 tone, însă deţin doar 200.000 de vaci cu lapte, diferenţa fiind la fermele mici, care au o medie de numai 3 - 4 tone pe cap de vacă.

mmo

Publicat în Piata agricola