În timp ce oierii protestau de zor, nemulțumiți de modalitatea cum a fost modificată Legea vânătorii și protecției fondului cinegetic (amendată prin Legea 149/2015), parlamentarii noștri își asigurau fără jenă bătrânețile și își votau pensiile speciale.

 

Am sosit în Parcul Izvor în jurul orei 11:30 pregătit, ca de obicei, pentru o nouă întâlnire cu prietenii oieri. Eram sigur că voi da și de colegii jurnaliști, deja ciorchine pe lângă liderii crescătorilor de ovine care aveau să-și expună nemulțumirile și să îndemne la scandări, tablou similar cu protestele acelorași personaje din aprilie 2015 (aprilie, lună buclucașă, știm cu toții de ce!). Vă explic la urmă ce-i cu ea. Predestinat parcă.

 

Mă și vedeam fotografiind din nou dronele Jandarmeriei, așa cum făceam la cealaltă demonstrației a oierilor, cea din fața Palatului Victoria, de pe vremea fostului ministru Daniel Constantin, instrumente de ultimă generație menite să fie adevărați „ochi din cer” ai bravilor soldați în albastru. Ceva însă nu se lega. Drone nu erau (cel puțin nu le-am văzut eu), jandarmii călare fraternizau deja cu oierii, discutau de vaccinările cailor, lucruri serioase, nu glumă. A, și n-am mirosit iz de gaz lacrimogen.

 

Am văzut însă cu ochii mei amploarea evenimentului abia când am ajuns „la o aruncătură de băț” de intrarea în Camera Deputaților, zona Izvor. N-am avut prea mult timp de contemplare. Căutam deja cu fervoare prima „victimă”, un lider al oierilor care să-mi povestească de ce sunt acolo; un „vox” absolut necesar.

 

Imediat am dat cu ochii de Dumitru Andreșoi, „regele ciobanilor” catalogat prea ușor de presa de scandal. Asta în timp ce mă gândeam olecuț cum e să faci comerț cu cușme (da!, din blană de miel, neagră), așa, ca de la oier la oier.

 

Domnia sa înroșea însă telefonul. Negocia prezența sa la sediul APIA pentru a discuta în jurul orei 14 situația subvenției pe cap de animal. Ne cunoșteam. Mi-a cedat câteva minute. L-am „luat” direct cu carnetele de comercializare, problema-generatoare-de-țepe printre oieri: „La carnetele de comercializare, una dintre probleme este când se eliberează formularul de către fermier; se semnează că s-au primit banii. Este o mare aberație pentru că fermieri de-ai noștri au livrat animalele către anumite firme, iar acestea nu le-au mai dat banii. Acolo apărea însă că oierii au încasat sumele, iar acest lucru nu se întâmplase. Peste 5.000 de lei nu mai ai voie să încasezi cash, ci prin bancă. Unii cumpărători de rea-credință au spus că renunță la cash și fac virament bancar; nu au mai depus banii în cont. În Cluj, știu câțiva fermieri din niște comune de acolo care au rămas fără niciun miel. Toții mieii i-au dat și n-au încasat niciun ban. Sunt oameni disperați. Cumpărătorii de rea-credință au de obicei firmele în insolvență sau în faliment. Mai recuperează dacă ai ce. N-ai ce-i face”.

 

A trebuit să opresc reportofonul. Telefonul lui Andreșoi suna încontinuu. M-am ținut însă scai de om și l-am „prins” iar. „Cum domnule Andreșoi?”, îl chestionam eu pe hunedorean, „De efectele nefaste ale Legii 407 nu discutăm?”. Atât mi-a trebuit: „Părerea mea că suspendarea efectelor legii 407 ar trebui făcută prin Ordonanță de Urgență și pe urmă s-o modificăm cum trebuie. Sincer, nu am cuvinte să calific o asemenea lege. Stau și mă gândesc – suntem de rânsul Europei. Și aceste amendamente aberante au fost introduse în acest an! Anomalia la fondurile de vânat este următoarea: – pe proprietatea mea, vânătorul poate vâna. Este proprietatea mea personală, nu i-am concesionat lui terenul să vâneze, dar el o poate face! Și totul în baza legii! Dacă și terenul meu este limitrof suprafeței concesionate de vânători, ei tot pot să treacă cu mașinile pe terenurile mele, să împuște tot. Aici vorbim de terenuri în proprietate și în arendă. Eu am mii de hectare, credite la bănci”. Epuizasem subiectul stabulației obligatorii la oi. Nu se epuizase însă recitalul. Am continuat să fiu umbra lui Andreșoi, în condițiile în care domnia sa se alăturase deja altui grup de jurnaliști. Hop și eu! Am prins ca din zbor subiectul dureros al numărului de câini la stână. Nu înțelegeam însă dacă în ochii oierilor care ne înconjuraseră erau lacrimi sau nu. Eu eram atent tot la Andreșoi.

 

„La mine în zona de munte, unde pășunez eu, am nevoie de minim cinci câini la turmă, maxim opt-nouă (asta la o mie și ceva de oi). Cum să acopere doar trei câini suprafața pe care se împrăștie 1.500 de oi? La 1.000 de oi, în zona de munte, nevoia minimă este șapte-opt câini. Animalele sălbatice s-au înmulțit în România de intră chiar și peste noi în case. Dezastrul cinegetic s-a făcut nu din cauza câinilor, ci din cauza vânatului excesiv și tăierilor abuzive de masă lemnoasă. S-au distrus habitatele vânatului și au intrat la noi. Ne mănâncă animalele, ne mănâncă pe noi în case, acolo s-a făcut dezastrul, nu la noi. Câinii noștri mănâncă urs sau lup?

 

La rasa Țurcană care este o rasă rustică, de exemplu, cât este pământul «gol», fermierul îi dă un surplus de 300-400 de grame de porumb. Intrând cu ele pe stabulație, trebuie să le asiguri fân, lucernă, să crești la un kilogram de porumb; costul pe cap de animal crește cu cel puțin 50-60 la sută”.

 

Era clar pentru mine. Lucrurile se precipitau. Oricum, veneau spre noi valuri-valuri de oieri cu mițoase, cu clopuri sau căciuli, ghioage, geci de piele, pantofi, jeanși, talăngi, fluiere, vuvuzele, smartphone-uri; fiecare cu ce putea. Nu m-am dezlipit însă de sursă.

 

„Este un război mai vechi. Au fost diferențe de opinie între noi și vânători; acum s-au acutizat. Ei încet, încet, au încercat să pună stăpânire legislativ pe noi. Ce război economic să am eu cu vânătorul când ăla nu produce nimic? Nu este concurentul meu. Ăla distruge. Noi am depus amendamente în Comisia de Agricultură pe noul act normativ care a modificat Legea 407, dar nu s-a ținut cont de ele”, a conchis Andreșoi. „Gata! Vorbim după!”, a tăiat-o rapid. Nu era o mare problemă. Apăruse la orizont Marcel Andrei, președintele Sindicatului Național al Crescătorilor de Ovine și Caprine din România.

 

„Nu vrem suspendarea Legii 407. Vrem abrogarea ei!” - Marcel Andrei

 

Nu mi-a fost greu să dau de „șeful” oierilor din această zi. El a întocmit lista cu revendicări. Era clar că era un „must” să vorbesc și cu el. Concurența era la coadă...

 

Prima întrebare, primul punct pentru mine: „Ce vreți să faceți cu Legea 407? Doriți suspendarea ei, așa cum mi-ați spus ieri? Doriți Ordonanță de Urgență?”. Se vorbea deja de abrogare. Eu calculam însă. Ca la șah. Vine „pe țeavă” întrebarea cu subvențiile, încă ceva, și gata materialul. Știm deja că se poartă „spargerea” informației în presa agricolă online. Să fie multă (recunosc, și eu îmi doream asta). Mi-am dat seama însă că doar din știri, n-ai cum să povesteși ce-a fost la Palatul Parlamentului astăzi, 15 decembrie, zi cu soare, așa, cam de primăvară, de plimbat pe lângă oi pe tăpșan. Într-o lună a lui aprilie?

 

Imediat, șeful Sindicatului Oierilor a „percutat”: „Noi nu vrem suspendarea legii, cerem direct abrogarea, după care să se formeze o comisie mixtă (...). Ca o paranteză, Ministerul Agriculturii este instituția care trebuia să ne reprezinte în primul rând interesele. Către MADR am înaintat adrese nenumărate pentru a intermedia o comisie interministerială formată din Ministerul Mediului, Ministerul Agriculturii și noi, pentru a avea o discuție pe această lege, s-o armonizăm, să fie bine pentru toată lumea. Am fost refuzați. Nu au făcut nimic, așa că nu ne putem aștepta la cine știe ce pretenții din partea Ministerului Agriculturii”. Cam scump la vorbă domnul Andrei. Sau nu pusesem eu întrebarea cum trebuie?

 

Am virat-o direct către subvenție (subiect aflat pe lista de revendicări, alături de câini cu jujeu, stabulație forțată și altele), în speranța că voi obține mai mult. Deja se prefigura „marfă” pentru un articol pe cinste, mai ales că Marcel Andrei îl luase deja în cătare pe fostul ministru al Agriculturii, Daniel Constantin: „Cu subvenția, ceea ce a făcut domnul fost ministru (n.r. - Daniel Constantin), cu toate că de morți se vorbește numai de bine, efectiv și-a bătut joc de noi, de crescătorii de animale. În primul rând, de la emiterea celebrului Ordin 619 de depunere a cererilor care a fost emis târziu, foarte prost, foarte stufos. Încă de pe atunci eu l-am atenționat pe domnul ministru și i-am spus că acest Ordin nu poate fi înțeles nici de angajații APIA, dar decum de un crescător. Răspunsul dânsului a fost foarte simplu – angajații APIA trebuie să-l înțeleagă pentru că le-am mărit salariul cu 60%. Dacă le-a mărit salariul înseamnă că trebuie să le bage și mintea în cap?

 

La ovine, subvenția este undeva la 20-22 de lei pe cap de oaie. Se mai dă plata decuplată de producție pentru cei înscriși în Registrul Genealogic încă 7 euro, dar la cerințele care sunt acolo, crescătorii nu le pot îndeplini și acolo riscă inclusiv dosare penale pentru că ar fi fals în declarații. Eu i-am sfătuit pe crescători mai bine să renunțe la cei șapte euro decât să să se trezească cu dosare penale. Eu efectuez controlul oficial al performanței la bovine. Ei, să știți că și aici deconturile se fac cu mare întârziere, tot felul de piedici avem din partea acelei agenții denumite ANARZ, dar pentru noi nu sunt banii să ni se plătească deconturile pentru manoperă, dar pentru ei s-au găsit bani să cumpere o flotă de mașini de Skoda cu care să se plimbe”, conchidea Marcel Andrei. Deja și el avea alte treburi și părăsea careul de jurnaliști.

 

Lucrurile începeau să se precipite, cădeau primele garduri ale Jandarmeriei. Dar eu îl vedeam pe Dorin Cojocaru, directorul general APRIL, un prieten al oierilor. Ratam momentul? Aveam pe altcineva pe lângă mine? Nu! Pe el atunci.

 

„Câinii sunt angajații mei. Tu, stat, îmi limitezi numărul de angajați?” - Dorin Cojocaru

 

Cum opinia sa este respectată în sectorul laptelui, a fost și este alături de fermieri, dar și de partea procesatorilor, cum cota laptelui de oaie și capră cuprinde 20% din piața procesării, și acest sector trebuia să-și exprime părerea. „Aplicabilitatea Legii 407 ar putea genera probleme în piață? E moral ce se întâmplă cu acești oameni?” Răspunsurile lui Dorin Cojocaru (ca simplu cetățean, nu șef APRIL) au venit ca unse...

 

„Nu este moral, pentru că toată transhumanța (tradiție românească) se distruge. Este neconstituțională legea. Pe terenul meu pot să fac ce vreau. Cu numărul de câini este o aberație. Eu cred că se încalcă legea protecției animalelor. Ce fac? Îmi omor câinii acum? Eu trebuie să apreciez în funcție de rasă numărul de câini cu care îmi fac treaba, așa cum orice persoană poate ține oricâți câini vrea, atâta timp cât plătește impozit. Nu mă restricționezi tu stat pe mine fără să-mi dai soluții! Sunt angajații mei! Tu îmi limitezi numărul de angajați? Este discriminatoriu, neconstituțional și facem legi aberante fără să dăm soluții.

 

Din total lapte procesat în România, laptele de oaie reprezintă cam 20%. În cazul în care nu se va rezolva prea repede această problemă legislativă, va exista un impact asupra ofertei de lapte de oaie și capră. Oierii noștri nu au grajduri construite pentru stabulația de iarnă. La noi este transhumanță – vara la munte, iarna la șes. Pe mine mă deranjează că sunt specialiști în Comisia de Agricultură și nu sunt solidari cu oierii”, declara pe fugă Dorin Cojocaru. Prietenii săi Ionică Nechifor, Marcel Andrei și alții fugeau către garduri. Jandarmii cedaseră fără violență/ripostă baricada din fața Palatului Parlamentului. Oierii erau deja pe gard și scandau: „Hoții! Hoții!”. Dacă eram în pantofi de parlamentar, sigur îmi era frică. „Ce noroc pe mine. Sunt gazetar”.

 

Am luat-o la pas cu valul de protestatari către Piața Constituției și apăsam cu înverșunare butonul declanșator al aparatului de fotografiat. „Moment memorabil. Trebuie să am fotografii la arhivă”. Ce bine că am făcut asta. Reportofonul înregistra efectul sonor în continuare.

 

„Sunt și vânător, și crescător de animale. Voi fi nevoit să «fac dispăruți câinii» sau să-i ascund” - Pop Eremia, Reghin

 

Încă nu luasem hotărârea dacă să plec sau nu. Marea masă de oameni se spărsese și grupuri masive înconjurau deja Casa Poporului. Zona intrării la Senat era ocupată. Senatoarea Cristiana Anghel avea discuții cu un grup de protestatari, situație care la un moment dat a degenerat.

 

Am rămas însă în Piața Constituției. Trebuia să ascult testimonialul unui baci sprijinit în ciomag. După port, părea un oier înstărit, cu multă carte. Ce era important, jurnaliștii, ciorchine lângă el. M-am apucat de treabă. Discuția ajunsese la numărul de câini. Ce m-a atras? Că vorbea la mișto de unii deputați ca fiind noua „nobilime” a țării: „Am în jur de 600 de oi și câini șase. Eu sunt și vânător, întâmplarea face, și crescător de animale. Ce-o să fac? Suntem puși în situația ori să dispară câinii, ori să-i ascund. Eu sunt convins că acest subiect a pornit de la doi-trei senatori și deputați (printre care și Atilla Kelemen) și apoi s-a extins apoi la un număr foarte mare de senatori și deputați care se consideră noii nobili ai României.

 

Există riscul însă ca acest subiect să se transforme indus într-un conflict între vânători și crescătorii de animale. Este fals. (...) Vânătorii trebuie să-și vadă dimensiunea lor sportivă, cum a fost de când este lumea, de când aveam grofi; ne lăsau să vânăm. Și păstorii să-și crească animalele. Nu se poate veni cu bocancul”.

 

Îmi era de ajuns. Dar nici acum n-am putut pleca. O fanfară cânta vesel lângă noi. Doi oieri dansau în jurul cușmelor. Jandarmii nu mai aveau căștile de protecție pe cap. Delicios moment. Inedit. O mașină TVR a oprit și a înregistrat dansul. Doar eu și cameramanul (pe care întâmplător îl cunoșteam) eram lângă oierii cântăreți. Și eu, și Marius (că așa îl cheamă), încercam să găsim un loc mai bun pentru a surprinde momentul. Gata. Era momentul să plec.

 

Dansul oierilor (video)

 

Șeful Comisiei de Agricultură, Nini Săpunaru, recunoștea la televizor că vânătorii au făcut un lobby puternic pentru legea în cauză

 

Când am auzit asta, iar mi s-au aprins beculețele. Noi nu avem vreo lege care să reglementeze lobby-ul. Locația în care mă aflam îmi permitea înregistrarea audio. Jurnaliștii, bineînțeles ciorchine (scuze pentru repetiție) la ieșirea din sala Comisiei de Agricultură a Camerei Deputaților. Se terminase întrunirea cu oierii. La acea oră, soluția viabilă era încă Ordonanța de Urgență menită să schimbe parte din actul normativ blamat de oieri.

 

„Rolul unei Ordonanțe de Urgență, că de aceea este OUG, este să clarifice anumite chestiuni de urgență. Dacă sunt două-trei articole care deranjează acut în această perioadă le rezolvăm acum, repede. Restul articolelor pe care le acuză oierii, avem timp să le discutăm în comisii și să vorbim.

 

Să știți că și noi am votat la un moment dat împotriva acestei legi. Și președintele a întors-o. Această lege nu a fost numai opera Comisiei de Agricultură din Camera Deputaților, a fost și a Comisiei de Mediu. Până la urmă trebuie să existe o Lege a vânătorii. Că se pot face anumite mișcări, că majoritatea parlamentară la acel moment a avut o viziune greșită, asta este de rezolvat.

 

Nu există vânător care să nu-și fi susținut această lege, au avut un lobby extrem de puternic, recunosc acest lucru, dar asta este absolut normal, se întâmplă în Parlament tot timpul când sunt legi care sunt importante pentru anumite categorii de persoane. Să nu uităm că această lege a fost întoarsă din plen de două ori, a stat un an de zile în Parlament până a ieșit în această formă. Este o greșeală. Cred că acel text cu pășunatul este o greșeală, adică nu era rolul Legii vânătorii să vorbească de interzicerea pășunatului de la 5 decembrie la nu știu cât; asta era treaba Agriculturii. Trebuia s-o lase la Legea zootehniei”, preciza Săpunaru undeva pe la ora 16.

 

Lovitura de grație via Dan Suciu: „O lege inițiată în Parlament nu poate fi modificată prin Ordonanță de Urgență”. Fault!

 

Mulțumită televizorului, eram „prezent” și în sala de presă a Guvernului, locul dării de seamă a Executivului în fața mass-mediei. Grațios, purtătorul de cuvânt al Guvernului condus de Cioloș, Dan Suciu, dădea lovitura de grație oierilor. Nu merge cu Ordonanța de Urgență.

 

Deja, într-o zi, s-a discutat de suspendarea Legii 407, de abrogarea ei, de modificarea ei prin Ordonanță de Urgență. Care să mai fie soluția rapidă de modificare a actului normativ? Se prefigurează din ce în ce mai mult „previziunea” lui Tinel Gheorghe, deputat PNL, conform căreia mai devreme de luna martie-aprilie (tot aprilie!) Legea 407 nu va putea fi modificată. Guvernul însă lucrează. Pentru oieri.

 

„Au loc întâlniri la nivelul ministerelor cu secretarii de stat pentru a analiza care sunt soluțiile și a înțelege mai exact revendicările oierilor. Cunoaștem, sigur că da această problemă a oierilor, fiind evident într-un domeniu apropiat domniei sale (n.r. - Dacian Cioloș), dar trebuie găsită acea soluție tehnică și legală care să poată mulțumi pe toată lumea. În cel mai scurt timp, Guvernul va veni cu o soluție tehnică și legală care să răspundă solicitărilor.

 

Nu urgența este problema, este vorba de natura legii pe care trebuie s-o modificăm. Este o lege inițiată în Parlament, trecută prin Parlament. În consecință, pe acest proiect de lege nu poate să se emită o Ordonanță de Urgență care să modifice efectiv acest proiect de lege. Chestiunea în sine poate fi cumva reglementată și asta vom încerca să facem, să încercăm să reglementăm printr-un act normativ. Dar, o modificare punctuală pe cele două puncte luate în discuție în cursul acestei zile nu poate avea loc în scurt timp.

 

Vom găsi o altă formulă legislativă care să cuprindă revendicările oierilor într-o formulă sau alta. Asta depinde foarte mult de cum se negociază și care sunt punctual solicitările domniilor lor, dincolo de aceste chestiuni pe care le-am avut zilele acestea în discuție, cu pășunatul și numărul câinilor. La nivelul ministerelor se caută această soluție în acest moment și vom veni în cel mai scurt timp cu un răspuns tehnic și legal”, preciza Suciu.

 

Legea 407/2006 a suferit, în decursul timpului, nenumărate modificări, dar odată cu cele aduse în anul 2015 apare o noutate, și anume aceea că «pe terenul proprietate crescătorul de animale nu mai poate pășuna». Concret, articolul 23 din Legea 149/2015 dispune: «(1) În scopul gestionării durabile a faunei cinegetice, se interzic: ...c) păşunatul animalelor domestice în terenul agricol între 6 decembrie şi 24 aprilie».

 

Astăzi, aleșii din Parlament și-au acordat între două și 6 mii de lei lunar, la pensie, în funcție de numărul mandatelor petrecute ca senatori sau deputați. Șefii lor sunt însă si mai castigati. Un ales cu vechime și cu funcții de conducere poate câștiga peste 11 mii de lei. Liberalii au fost singurii care s-au împotrivit acestor privilegii. Cu aplauze și urale, parlamentarii au adoptat cu amendamente o cerere de reexaminare a legii pensiilor speciale a președintelui Klaus Iohannis. În document, șeful statului le ceruse astă-vară să renunțe la aceste privilegii. Parlamentarii nu au fost de acord.

 

Până la urmă cu ce s-au ales azi oierii? (Ionel Văduva).

Publicat în România Agricolă
Pagina 8 din 8