fermier - REVISTA FERMIERULUI

Căutările și zbaterile crescătorilor de vaci cu lapte din cea mai veche cooperativă timișeană, TimLactAgro, par să fi ajuns la rezultatul dorit, un brand propriu și o piață stabilă. Procesarea, copilul născut prin cezariană, pare să fie veriga magică din lanțul profitului.

Membrii cooperative agricole TimLactAgro, înființată în județul Timiș în anul 2009, produc zilnic între 40.000 și 50.000 de litri de lapte, iar la fabrica proprie de la Bucovăț se procesează aproximativ 7.000 de litri. Președintele cooperativei, Adriana Szekely, spune că lucrurile au început să se așeze după ce fabrica a început să producă. „Lucrurile încep să se lege acum. Adevărul este că e foarte greu să intri pe o piață a produselor alimentare, alături de branduri renumite. Este o piață extrem de concurențială și este foarte greu să faci clientul să guste din produsul tău. Nu ne este frică cu ceea ce producem, pentru că, până la urmă, calitatea și diversitatea vând. Este însă foarte greu să intri în supermarketuri ca producător local mic. Din cauza faptului că nu avem posibilitatea să procesăm o cantitate mare de lapte, din start suntem excluși de anumite supermarketuri, care preferă să lucreze cu procesatorii mari, dar de curând am reușit să intrăm cu stand la Auchan Timișoara Nord. Cea mai mare parte dintre produse o vindem însă prin magazinele de cartier din Timișoara și Arad. Am avut și magazin propriu în Timișoara, dar din cauza amplasamentului și a costurilor destul de mari, am fost nevoiți să-l închidem. Fără țigări, sucuri și alcool la vânzare, nu am avut nicio șansă”, povestește Adriana Szekely.

Cooperativa salvează fermierii de la faliment

Toader Mocan crește vaci cu lapte de mai bine de 30 de ani, iar apartenența la cooperativa agricolă TimLactAgro l-a ajutat nu doar să rămână pe piață, ci și să se extindă. „Numai asociați mai putem răzbate în ziua de astăzi, altfel este foarte greu să vindem producția. Este ușor să produci, dar nu te descurci la valorificat. Or, prin cooperativă, unindu-ne mai mulți, am reușit să obținem un preț mai bun și, tot prin cooperativă, cumpărăm input-urile. În 2010, când a fost criza laptelui, faptul că eram o cooperativă, că noi, crescătorii, eram membri ai unei cooperative agricole, ne-a ajutat să nu falimentăm. Nu mai vorbesc despre facilitățile fiscale și de faptul că avem o sursă importantă de informație prin cooperativă. Când am intrat în cooperativă, aveam 50 de vaci, acum am o fermă de 150 de capete. Am investit enorm în adăposturile pentru animale, mi-am făcut sală de muls și am cumpărat utilaje agricole performante. Astăzi, toată munca se bazează pe mecanizare, pentru că nu găsești oameni. Dar cea mai importantă realizare este unitatea de procesare a Cooperativei TimLactAgro, care ne asigură o saltea de protecție în momentele mai delicate de pe piața laptelui”, a punctat crescătorul Toader Mocan.

Pentru diversificarea ofertei la raft, o asociere de cooperative

Chiar dacă lucrurile par să se fi urnit, mai e mult până departe. Eșecul cu magazinul propriu a fost o lecție destul de amară, cum amară a fost și comparația cu organizațiile similare din Franța. „Suntem mult în spatele celor din Europa. Am fost într-o excursie în Franța și am avut un gust amar, văzând în ce fel funcționează cooperativele acolo. Toată producția finită, de lactate, o vând prin magazinele proprii, or, la noi este un vis încă prea îndepărtat. Ca să facem lucrurile să funcționeze, ar trebui să fim o asociere de cooperative, în așa fel încât să diversificăm la maximum oferta de la raft. Doar așa ne-am putea gândi la o rețea de magazine în care să găsim și legume, și fructe, și sucuri, și mezeluri, și lactate, și pâine. Din păcate, sunt prea puține semnalele de cooperare pe partea de legume, iar pe carne, chiar deloc”, este de părere președintele TimLactAgro, Adriana Szekely.

Dacă fabrica de lactate de la Bucovăț înseamnă o garanție pentru fermierii din cooperativă, în același timp înseamnă griji pentru conducerea cooperativei agricole, care trebuie să o facă și rentabilă, iar rentabilitatea înseamnă vânzări. Vânzările sunt date de diversitate și calitate, condiții pe care membrii cooperativei le îndeplinesc. „Lanțul se blochează în momentul în care nu ai suficientă desfacere, însă ca fermieri avem contracte și cu alți procesatori mai mari, unde dăm surplusul de producție, dar idealul nostru este să putem procesa întreaga producție de lapte prin unitatea noastră de procesare. În ceea ce privește diversitatea, încercăm să ținem pasul. Am început cu o gamă foarte redusă, după care ne-am dat seama că e nevoie de mult mai mult, așa că am dezvoltat gama și, la momentul de față, producem cașcavaluri cu mai multe mirodenii, telemea clasică, brânză dulce, caș, smântână, lapte bătut, iaurt și chefir. În afară de iaurturi cu fructe, producem cam de toate la momentul acesta”, a precizat Adriana Szekely.

Porțile cooperativei sunt, în continuare, deschise și pentru alți crescători de vaci din zona de vest a țării și, pe măsură ce aceștia înțeleg importanța cooperativei ca formă de asociere, există șanse reale ca TimLactAgro să crească. Obiectivul este scurtarea drumului de la fermă la cumpărător, dar și o ofertă variată de produse de calitate, făcute 100% din lapte.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția 01-14 decembrie 2019

Publicat în Zootehnie

Cooperativa, ca formă de organizare, devine tot mai interesantă pentru micii producători, care văd în ea rezolvarea problemelor de piață, din ce în ce mai complicate, care i-a scos deja din joc pe mulți dintre ei. Până la sfârșitul anului 2019, a fost gata documentația necesară înființării Cooperativei Agricole „Bunătăți locale”, urmând ca ea să devină funcțională din anul 2020.

În județul Arad, cinci producători de legume și fructe înființează acum cooperativa „Bunătăți locale”, prin intermediul căreia speră să producă mai mult și mai bine. Oana Sidor, producător de legume de la Pecica, și-a asumat rolul de președinte al cooperativei și motivează demersul astfel: „Am hotărât să înființăm cooperativa agricolă din cauza faptului că nu am reușit să găsim o desfacere așa cum am fi dorit pentru produsele noastre. Suntem fermieri mici toți membrii cooperativei. Producem cantități medii, spunem noi, adică nu producem zeci sau sute de tone, ca să putem încheia contracte cu supermarketurile, și nici cantități mici, pe care să le putem vinde în două zile pe săptămână la piață. Am considerat că, laolaltă, vom produce suficient de mult ca să putem vinde la magazine mai mari. De asemenea, vrem să achiziționăm utilajele necesare prin care să și procesăm legumele și fructele. Ne-am propus să ieșim cu suc de tomate, bulion, gem, sucuri naturale, dar și cu alte preparate specifice zonei noastre. Vom încerca să le atestăm ca produse tradiționale. Vom da astfel plusvaloare produselor noastre, care sunt produse cu un grad mare de perisabilitate. Pe partea asta de produs local – tradițional, trendul este ascendent și ne vom găsi nișe destule pe piață. Poți să vinzi online, iar în Arad există un supermarket care colaborează cu producătorii locali”.

Înființarea unei cooperative nu este chiar o treabă ușoară, însă cei cinci producători arădeni beneficiază de asistența Grupului de Acțiune Locală Lunca Mureșului de Jos, cu sediul în localitatea arădeană Pecica. Pentru ei, activitățile din legumicultură și pomicultură sunt singurele aducătoare de venit, spune Oana Sidor, și în plus sunt deja convinși de avantajele asocierii. „Dacă am pornit pe drumul ăsta, trebuie să mergem înainte. Iar pentru noi, asta este singura sursă de venit, așa că, odată ce te-ai apucat de o treabă, trebuie să o duci până la capăt. Prin intermediul cooperativei, vom putea achiziționa utilaje pe care de unul singur nu ni le permitem. Le putem folosi apoi în comun. Nici nu cred că este rentabil pentru un mic fermier să achiziționeze utilaje de zeci de mii de euro. În plus, apartenența la o cooperativă te scutește de plata impozitului pe terenuri, ești scutit de impozitul pe profit, deci sunt o serie de avantaje de care suntem conștienți cu toții”, a punctat Oana Sidor, președintele Cooperativei „Bunătăți locale”.

Planuri mari și realizabile curând, depozitare și procesare

Toni Covaci, de la Dorobanți, face legumicultură încă dinainte de 1989. Chiar dacă face parte din „garda veche”, a realizat că doar prin cooperativă poate să rămână pe piață. Speră ca astfel să dea un restart afacerii sale cu legume și să-l aducă acasă și pe băiatul lui, care a fost nevoit să se reprofileze și să-și caute rostul în altă parte, pe alte meleaguri. „Noi vindem angro la Obor, în Arad. Am putut vinde, dar mai bine era să dăm de-acasă sau să predăm undeva producția. Și să facem treabă acasă, și să vindem – nu putem să stăm toată ziua în piață. La angro mergem dimineață, vindem repede și venim acasă la treabă. Parcă de la un an la altul vindem tot mai greu, vine multă marfă și din străinătate și ne obligă să scădem prețul chiar și sub cel de producție. De aceea cred că prin asociere vom putea să ne facem noi o mică unitate de procesare și, eventual, să mai putem cumpăra utilaje care să ne ajute la lucru, altfel nu vom putea să mai ținem pasul. Și băiatul a fost cu noi în agricultură, dar a văzut că nu se câștigă destul și s-a făcut șofer. Dar, dacă va merge bine pe viitor, s-ar putea întoarce lângă noi”, ne-a spus micul legumicultor de la Dorobanți.

Marian Rotaru este singurul producător de fructe dintre cei cinci membri ai cooperativei. A constatat că dacă nu ar fi găsit o soluție și să-și transforme fructele în suc, ar fi rămas cu ele pe stoc. Aceeași experiență a avut-o și cu tomatele de câmp, pe care a reușit, într-un final, să le proceseze la Sibiu. Aceste experiențe l-au convins că soluția cooperativei e cea mai bună. „Cu șansă, am vândut roșiile în proporție de 70% la o firmă de procesare din Sibiu. Am avut roșii de câmp de un hectar. Așa am realizat cât de importantă este procesarea și ne-am decis să creăm cooperativa. Am făcut niște calcule și am constatat că e mult mai bine dacă procesăm. De exemplu, merele le vând la poarta fermei cu un leu pe kilogram, în timp ce transformate în suc, înseamnă mai bine de 3 lei pe kilogram”, arată Marian Rotaru.

Există deja spațiul necesar pentru viitorul depozit al Cooperativei „Bunătăți locale”, care va avea în jur de 500 de metri pătrați, dar și locul în care va funcționa linia de procesare există în comuna Dorobanți.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția 15-31 decembrie 2019

Publicat în Horticultura
Vineri, 10 Ianuarie 2020 13:24

2020, anul sănătății plantelor

Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite (FAO) a declarat anul 2020 ca fiind Anul Internațional al Sănătății Plantelor. Astfel, se urmărește creșterea gradului de conștientizare a producătorilor și a consumatorilor cu privire la modul în care asigurarea sănătății plantelor prin folosirea produselor de protecție puse la dispoziție de industrie poate ajuta la scăderea gradului de înfometare a populației, la reducerea sărăciei, la protejarea mediului înconjurător și la stimularea dezvoltării economice.

Asociația Industriei de Protecția Plantelor din România (AIPROM), membră a Asociației Europene de Protecție a Culturilor (ECPA), dedică anul 2020 sănătății plantelor. Prin urmare, AIPROM anunță că evenimentele organizate în acest an se vor desfășura sub sloganul „2020 – anul internațional al sănătății plantelor” și vor avea ca principal obiectiv creșterea gradului de conștientizare a rolului pe care industria de protecția plantelor îl are în asigurarea sănătății plantelor, precum și contribuția industriei la furnizarea necesarului de hrană în continuă creștere a populației. „Astfel, politicile și acțiunile de promovare a sănătății plantelor sunt fundamentale pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă”, se precizează într-un comunicat de presă al asociației.

Asociația Industriei de Protecția Plantelor din Romania a luat ființă în anul 2002 și reprezintă companiile care dezvoltă, formulează și reambalează produse pentru protecția plantelor. AIPROM reprezintă peste 85% din piața de produse de protecția plantelor din țara noastră.

Anual, pierderi de până la 40% din cauza dăunătorilor și a bolilor

AIPROM menționează că plantele de cultură reprezintă 80% din cantitatea de alimente pe care le consumăm și împreună furnizează 98% din oxigenul pe care îl respirăm. Odată cu evoluția cercetărilor în domeniul cultivării plantelor, au apărut boli și dăunători ce pun în pericol obținerea unor producții stabile.

În fiecare an, până la 40% din culturile globale se pierd din cauza dăunătorilor și a bolilor plantelor, iar pierderile anuale în comerțul agricol mondial sunt de peste 220 de miliarde de dolari. Tot aici pot fi însumate și milioane de oameni care nu au ce mânca, dar și afectarea gravă a veniturilor comunităților rurale sărace, unde singura sursă de venit este reprezentată de activitatea agricolă desfășurată.  

Schimbările climatice și activitățile umane intense modifică ecosistemele, reduc biodiversitatea și creează condiții în care dăunătorii pot prolifera. În același timp, călătoriile și comerțul internațional s-au triplat ca volum în ultimul deceniu și pot răspândi rapid dăunători și boli în întreaga lume, provocând mari pagube plantelor native și mediului.

„SCAPA de ambalaje”, gratuit

AIPROM se implică activ în protejarea mediul și a producătorilor agricoli. Acțiunile de protejare a mediului se concentrează în jurul proiectului SCAPA - Sistemul de Colectare a Ambalajelor de Pesticide, care presupune colectarea, transportul și valorificarea deșeurilor de ambalaje din plastic, metal și hârtie provenite de la produsele de protecția plantelor (PPP) importate sau produse în România de către companiile care susțin sistemul. Începând cu anul 2008, campania de colectare a ambalajelor se desfășoară la nivel național sub sloganul „SCAPA de ambalaje!”.

Toate serviciile de colectare prin SCAPA sunt gratuite atât pentru fermieri, cât și pentru distribuitorii produselor, cu respectarea strictă a condițiilor de preluare ale sistemului. Preluarea ambalajelor este realizată prin intermediul operatorului Ecorec Recycling, furnizorul serviciilor de inspecție, transport și valorificare a ambalajelor ridicate din cele 70 de Centre de Colectare răspândite în toate județele. „Orice fermier sau distribuitor care utilizează sau comercializează produse de protecția plantelor ale membrilor SCAPA poate preda gratuit cantitatea de ambalaje pe care o deține, respectând Condițiile de Preluare la cele 70 de Centre de Colectare SCAPA în timpul campaniilor de colectare. Cele două campanii de colectare anuale se desfășoară în perioadele mai-iunie, respectiv octombrie-noiembrie”, arată reprezentanții AIPROM.

Toleranță zero față de produsele contrafăcute

Pentru asigurarea sănătății plantelor se recomandă utilizarea de produse sigure, care provin de la producători autorizați. AIPROM se implică activ în combaterea utilizării de produse contrafăcute de protecția plantelor prin proiectul SCUT, susținut la nivel european de ECPA. Proiectul se adresează distribuitorilor și utilizatorilor de PPP în special, dar și autorităților și publicului larg. „Este important ca toți actorii implicați în acest proces, producători, formulatori, reambalatori, distribuitori, fermieri, autorități competente, să manifeste toleranță zero față de produsele contrafăcute de protecția plantelor”, spun cei de la AIPROM.

Important, echipament de protecție în timpul aplicării tratamentelor

Protejarea fermierilor la aplicarea tratamentelor de protecția plantelor este la fel de importantă precum este protejarea mediului. SUI – Utilizarea în Siguranță a Produselor de Protecția Plantelor reprezintă proiectul prin care Asociația AIPROM își propune să aibă grijă de sănătatea producătorilor agricoli prin îmbunătățirea cunoașterii principiilor corecte de folosire a PPP, a utilizării echipamentelor de protecție certificate, a respectării regulilor de transport, depozitare și aplicare. Echipamentul minim recomandat în timpul aplicării produselor de protecția plantelor trebuie să cuprindă: combinezon, mănuși, cizme, pălărie/șapcă, mască și ochelari de protecție. AIPROM lucrează cu furnizori acreditați de echipament de protecție și îi ajută pe cei interesați să intre în contact cu aceștia.

TOPPS, prevenirea poluării surselor de apă

Asociația Europeană de Protecție a Culturilor (ECPA) împreună cu AIPROM își propune să protejeze mediul, dar și sursele de apă, de contaminarea cu produse de protecția plantelor atât din surse punctuale (surse existente în cadrul fermei), cât și difuze (deviere, scurgere, drenaj). În acest sens a fost creat și implementat proiectul TOPPS (Pregătirea Operatorilor pentru Prevenirea Poluării de la Sursele Punctuale) în colaborare cu Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca.

TOPPS identifică și definește cele mai bune practici pe care, ulterior, le promovează prin recomandări, instruire și demonstrații în toată Europa.

Publicat în Eveniment

Din 14 ianuarie, compania BASF începe seria simpozioanelor de iarnă dedicate fermierilor, marcând astfel startul sezonului 2020 în agribusiness.

Vor fi nouă simpozioane, la nivel național, desfășurate, ca în fiecare an, în marile orașe din țară. „În acest an, simpozioanele vor fi axate pe modul în care fermierii pot obține maximum de profitabilitate în condițiile specifice regiunii noastre. Conceptul care va reuni ideile și sfaturile discutate este strâns legat de activitatea bursieră, domeniu cu care mulți fermieri se intersectează în momentul valorificării recoltelor. Așadar, le propunem agricultorilor o introducere în fascinanta lume a jocurilor de bursă, în care vom afla împreună informații utile despre cum se poate opera o afacere agricolă într-un mod profitabil, dar și cum pot ajuta produsele de ultimă generație BASF la obținerea rezultatelor scontate. Și, nu în ultimul rând, participanții vor avea ocazia să liciteze la bursa profitabilității, la fel ca un broker profesionist, luând în considerare numeroși factori și variabile, într-o competiție antrenantă pentru profitabilitate maximă. Fermierii sunt așteptați la simpozionul Bursa profitabilității BASF, alături de cele mai mari companii listate la bursă: Flexity Duo, Biathlon 4D, Medax Top, Priaxor, Wing P, Loris CLP, Coloris CL, Pulsar Plus, Pictor și Retengo”, a arătat Mircea Chetrone, director marketing BASF.

Andreea Butaru, Marketing Communication Teamleader BASF, a precizat că, în toate locațiile, simpozioanele vor începe la ora 10.

Primul simpozion de iarnă BASF va avea loc în 14 ianuarie 2020, la Hotel Del Mar, în stațiunea Mamaia, fiind adresat fermierilor din regiunea Dobrogei. Al doilea simpozion se va desfășura în 16 ianuarie, la Brăila, la Regal Events Ballroom. Fermierii din zona de sud a țării vor putea participa la simpozionul de la Călărași, în 21 ianuarie, la Centrul Cultural Călărași. Următoarea oprire va avea loc la Giurgiu, în 23 ianuarie, la restaurantul Perla. De aici, echipa BASF va merge la Craiova, în 28 ianuarie, la Hotel Ramada. Tot în regiunea Olteniei, la Alexandria, în 30 ianuarie, la Hotel Edma, se va desfășura următorul simpozion. Fermierii din Transilvania vor putea participa la simpozionul de la Timișoara, din 4 februarie, la Venue Ballroom, sau la cel de la Oradea, din 6 februarie, la Opera Events. Ultima oprire din turneul național al simpozioanelor BASF va avea loc la Iași, în 11 februarie, la Hotel Internațional.

Foto: BASF

Publicat în Eveniment

Spre finele lunii noiembrie din 2019, a luat ființă Asociația Producătorilor de Vin din Dealu Mare, inițiativă venită pe fondul unuia dintre cei mai dificili ani viticoli din istoria consemnată a regiunii. Din cauza episoadelor de grindină din primăvara lui 2019, urmate de secetă în vară, s-a constatat o diminuare a producției de struguri din renumitul areal viticol între 40% și 85% la unele soiuri. Prin urmare, condițiile meteorologice au condus la obținerea celei mai mici cantități de vin din istoria documentată a regiunii, însă de o calitate deosebit de bună.

La finalul recoltării și prelucrării strugurilor din sezonul 2019, Asociația Producătorilor de Vin din Dealu Mare raportează cel mai dificil an viticol din istoria documentată a regiunii, din punct de vedere cantitativ, obținându-se o producție cu aproximativ 60% mai mică decât în anul precedent. La această situație au contribuit condițiile meteorologice, și anume: două reprize de grindină, pe parcursul lunii aprilie - care au lezat vița-de-vie, elementele roditoare fiind distruse pe cale mecanică; seceta prelungită din perioada verii, care nu a permis creșterea în volum a boabelor de struguri; suplimentar, anumite zone au fost lovite de grindină și în ultima parte a lunii iunie, mai precis, zona Năieni.

Cramele cele mai afectate au fost: Tohani - minus 65%; Davino - minus 60%; Viile Metamorfosis - 75% diminuare a producției în viile de la Valea Urloi (Urlați) și 50% în viile de la Năieni – Fințești; Aurelia Vișinescu Wines - diminuare cu 51% (72% față de 2018, în funcție de parcele (procente locale cuprinse între 51% și 72%); SERVE - 45% scădere a producției de pe cele 65 de hectare (cu pierderi între 90% și 15%, pe diferite parcele); Budureasca - minus 40%; Lacerta - recoltă cu 30% mai mică decât în 2018.

Strugurii au avut, însă, un nivel calitativ excepțional, ceea ce i-a determinat pe membrii asociației să se unească pentru a pune la punct un sistem propriu de criterii și metode de verificare pentru obținerea unei certificări calitative superioare a vinurilor roșii de vârf obținute în plantațiile viticole din Dealu Mare, respectiv Denumirea de Origine Controlată și Garantată (DOCG). Asociația își exprimă hotărârea de a pune în aplicare acest set de reguli și încrederea că anul viticol 2019 va fi, de fapt, piatra de temelie pe care se va construi cu succes imaginea acestei regiuni renumite și valoroase.

Criterii restrictive de producție în vie și în cramă, mecanisme de verificare transparente

Zece crame cu istorie și experiență din Dealu Mare s-au asociat pentru a iniția primul sistem colectiv privat de garantare a calității superioare în domeniul vinului din România, inspirat din practicile unor regiuni viticole de prestigiu din țări cu îndelungată istorie viticolă. Inițiatorii noului sistem de certificare, și membri ai Asociației Producătorilor de Vin din Dealu Mare, sunt producători reprezentativi din regiune: Apogeum, Aurelia Vișinescu, Budureasca, Dagon Clan, Davino, Lacerta, Licorna Winehouse, SERVE, Tohani România și Viile Metamorfosis. Aceste crame au generat, împreună, o cifră de afaceri de peste 30 de milioane de euro anual și peste cinci milioane de sticle vândute în 2018.

Noul sistem se bazează pe un set autoimpus de criterii restrictive de producție în vie și în cramă (mai dur decât legislația în vigoare), însoțit de mecanisme de verificare transparente. Fondatorii își propun includerea acestor criterii în legislația regională specifică, pentru a pune în valoare caracteristicile deosebite ale acestei zone.

Vinurile realizate cu îndeplinirea acestor condiții restrictive vor putea fi recunoscute pe piață printr-un însemn special al Asociației Producătorilor de Vin din Dealu Mare, care va fi afișat pe sticle. Aceste marcaje speciale vor putea fi folosite doar de către cramele din asociație și doar pe loturile de vin care respectă întocmai regulile. Pentru a primi certificarea, cramele au obligația de a se supune controalelor asociației și de a îndeplini standarde olfactive și gustative superioare, înainte de lansarea produselor pe piață. Scopul, susțin reprezentanții cramelor, este transmiterea către publicul consumator a unui mesaj de încredere în format omogen, simplu de observat și ușor de înțeles.

Noul sistem de certificare reflectă caracteristicile distincte ale zonei și maturizarea cramelor din Dealu Mare. „Crearea unei mărci de certificare superioară, colectivă, pentru vinurile din Dealu Mare, este o evoluție necesară care reflectă atât maturizarea cramelor din regiune, cât și nevoia pieței de a primi produse care să beneficieze de garanții suplimentare față de cele oferite în prezent prin actuala lege. Acest sistem de reguli are ca scop promovarea trăsăturilor specifice care fac din această zonă viticolă una deosebit de valoroasă”, anunță Asociația Producătorilor de Vin din Dealu Mare.

Potrivit fondatorilor, proiectul este deschis tuturor producătorilor din regiune care acceptă să-și asume obligațiile în comun stabilite.

Feteasca neagră, vedetă pentru certificările superioare

Ca urmare a inițiativei celor zece producători vitivinicoli din Dealu Mare, vor apărea noi reguli pentru clasificarea vinurilor ca Denumire de Origine Controlată (DOC) simplă, acestea vizând, în primul rând, micșorarea voluntară a cantităților de struguri produse la hectar, până la cele mai mici niveluri din România, la anumite soiuri, în vederea obținerii unei calități cât mai ridicate a vinurilor.

Suplimentar clasificării DOC, apar, însă, și trei noi niveluri superioare de calitate, toate, exclusiv pentru vinuri roșii și axate pe utilizarea în proporție de cel puțin 25% a soiului reprezentativ pentru regiune - Feteasca neagră. Respectând această condiție, acest soi poate fi amestecat exclusiv cu Merlot și/sau Cabernet Sauvignon, cu condiția ca vița-de-vie din care provin strugurii să aibă vârsta de cel puțin șapte ani, iar cantitățile maxime admise la hectar să fie chiar și mai mici decât în cazul vinurilor clasificate ca DOC simplă.

Printre condițiile cele mai importante pentru obținerea clasificărilor superioare se numără:

-      la DOCG (garantat): maturare de cel puțin 8 luni în butoaie de lemn, urmată de cel puțin 12 luni de învechire la sticlă;

-      la DOCG Rezervă: maturare de cel puțin 12 luni în butoaie de lemn, urmată de învechire de cel puțin 3 ani la sticlă;

-      la DOCG Rezervă Specială: cel puțin 18 luni de maturare în butoaie de lemn și cel puțin 4 ani de învechire la sticlă.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția 01-14 decembrie 2019

Publicat în Horticultura

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) informează că, până la data de 31 ianuarie 2020, inclusiv, se depun Cererile de plată pentru rambursarea ajutorului de stat pentru cantitățile de motorină achiziționate și utilizate în agricultură, aferente perioadei        1 octombrie - 31 decembrie 2019 (trimestrul IV al anului 2019).

Cererile se depun la Centrele Județene ale APIA, respectiv al Municipiului București, de către administrator/reprezentantul legal sau împuternicitul acestuia, caz în care împuternicirea este emisă de către administratorul/reprezentantul legal și este însoțită de copia actului de identitate al persoanei împuternicite.

Ajutorul de stat se acordă sub formă de rambursare a diferenței dintre rata accizei standard și rata accizei reduse (stabilită la 21 euro/1000 litri) pentru motorina utilizată la efectuarea lucrărilor mecanizate în agricultură a cărui valoare unitară este de 1,8959 lei/litru.

Pentru sectorul vegetal, cererile de plată pentru rambursare se depun însoțite de următoarele documente:

a) situația centralizatoare a cantităților de motorină utilizate la lucrări mecanizate, aferente perioadei pentru care solicită acordarea ajutorul de stat prin rambursare, întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr. 9;

b) copie a facturilor/bonurilor fiscale de cumpărare a motorinei emise de vânzător pe numele solicitanților;

c) copie a documentelor de identitate și/sau a documentelor de înregistrare, în cazul în care au intervenit modificări față de cererea de acord pentru finanțare;

d) adeverință în original de la Registrul agricol, cu suprafețele aflate în exploatare, în cazul în care au intervenit modificări față de cererea de acord pentru finanțare;

e) adeverință în original de la Direcția pentru Agricultură Județeană, pentru suprafețele plantate cu vie nobilă, în cazul în care au intervenit modificări față de cererea de acord pentru finanțare.

Pentru sectorul zootehnic, cererile de plată pentru rambursare se depun însoțite de următoarele documente:

a) situația centralizatoare a cantităților de motorină utilizate pentru sectorul zootehnic, aferentă perioadei pentru care solicită acordarea ajutorul de stat prin rambursare, întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr. 9 din OMADR nr.1727/2015 cu modificările și completările ulterioare;

b) copie a facturilor/bonurilor fiscale de cumpărare a motorinei emise de vânzător pe numele solicitanților;

c) situația privind calculul efectivului rulat/efectivului mediu realizat, întocmită de beneficiar și vizată de medicul împuternicit de liberă practică, după caz, întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr. 10 din OMADR nr.1727/2015 cu modificările și completările ulterioare;

d) copie de pe cererea depusă de către apicultori la consiliul local în vederea asigurării acestora de vetre de stupină temporare sau permanente;

e) copie a documentelor de identitate și/sau a documentelor de înregistrare, în cazul în care au intervenit modificări față de cererea de acord pentru finanțare.

Pentru sectorul îmbunătățiri funciare, cererile de plată pentru rambursare se depun însoțite de următoarele documente:

a) situația centralizatoare a cantităților de motorină utilizate pentru irigații, aferentă perioadei pentru care solicită acordarea ajutorul de stat prin rambursare, întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr. 9 din OMADR nr.1727/2015 cu modificările și completările ulterioare;

b) copie a facturilor/bonurilor fiscale de cumpărare a motorinei emise de vânzător pe numele solicitanților;

c) situația centralizatoare a cantităților de apă pentru irigații, întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr. 11 din OMADR nr.1727/2015 cu modificările și completările ulterioare;

d) copie a facturilor de apă din care să reiasă volumul de apă consumat de către beneficiar/procesul-verbal de confirmare a volumului de apă livrat pentru irigații, întocmit de către orice furnizor de apă de irigații;

e) situația suprafețelor irigate, pe structuri de culturi, aferentă perioadei pentru care se solicită ajutorul de stat;

f) copie a documentelor de identitate și/sau a documentelor de înregistrare, în cazul în care au intervenit modificări față de cererea de acord pentru finanțare;

g) dovadă cont trezorerie dacă au intervenit modificări ale coordonatelor bancare față de cererea inițială.

Toate documentele depuse în copie vor fi certificate pentru conformitate cu originalul de către solicitantul sprijinului, însușite prin semnătură și vor purta sintagma „conform cu originalul”.

Publicat în Știri interne
Miercuri, 08 Ianuarie 2020 17:51

Barca oieritului românesc, în derivă?

Piața fragilă a cărnii de oaie, aproape inexistentă pe plan intern, lipsa mâinii de lucru, lipsa pășunilor și profiturile tot mai mici obținute de crescătorii de oi conduc la regresul oieritului în România. Despre drumul pe care se află unul dintre cele mai importante sectoare zootehnice am stat de vorbă cu Nicolae Cioranu, președintele Federației ROMOVIS.

Reporter: Care sunt tendințele în oieritul românesc în 2019?

Nicolae Cioranu: Rămânem în continuare în topul european. Dacă efectivele au mai scăzut, ele au scăzut la toată lumea. Nu vreau să cred că e adevărat ce-mi spunea unul dintre cei mai mari exportatori din România, că efectivele au scăzut cu aproximativ 30%. Între timp m-am întâlnit și cu un producător de crotalii, care și el susține că anul acesta i-au scăzut vânzările de crotalii cu aproape 30 de procente.

Reporter: Deci se confirmă procentele.

Nicolae Cioranu: Păi, am legat informațiile între ele, pentru că producătorul de crotalii nu știa de informația pe care o aveam de la exportator. E clar, vedem noi între noi. Vedem cum ne împuținăm, fie ferme mai puține, fie oi mai puține.

Reporter: Cum se explică scăderea asta?

Nicolae Cioranu: Foarte simplu. Legea pășunilor, este dată și nerespectată. Personal cu cine să muncim nu avem, piața este vraiște, așa că despre ce vorbim?

Reporter: E greu de luat o decizie în momentul de față spre ce te îndrepți, spre oaia de carne sau spre oaia de lapte.

Nicolae Cioranu: Nu te îndrepți spre niciuna. Astăzi sunt foarte mulți crescători care iau în calcul reducerea efectivelor. Caută soluții prin care să ducă mai departe afacerea doar cu membrii familiei.

Reporter: Atâta timp cât mai există pasionați care și-au făcut un mod de viață din creșterea oilor, pentru că pe măsură ce se schimbă generațiile, interesul nu mai este același.

Nicolae Cioranu: Sigur. Mai ținem de ele noi, ăștia care avem microbul în sânge. Nu creștem oi pentru că ne aduc mulți bani. S-au dus vremurile când cu 200 – 300 de oi trăiai foarte bine. Acum alergi după o mie și dacă nu ești atent la mutările pe care le faci, te trezești cu un picior în groapă. Nu crescătorul este de vină. Când e obligat să crească de la 200 de oi la 1.000 ca sa trăiască bine, înseamnă că e o problemă în sistem. Dar în condițiile astea, volumul de muncă crește de două sau trei ori. Este anormal.

Oaia românească, pe placul arabilor

Reporter: Haideți să vorbim despre piață, pentru că piața dă ora exactă a profitului, și să începem discuția de la oaia de carne. Unde și la ce preț pleacă ea din fermele românești?

Nicolae Cioranu: Ați pus punctul pe i! Oaia de carne pleacă la același preț cu Țurcana sau cu oricare altă oaie. Oaia de carne, zice-se, este căutată de europeni, dar nu se vinde, în schimb Țurcana și toată oaia din România le place foarte mult arabilor.

Reporter: Piața arabă e o piață deschisă și profitabilă pentru crescătorii români?

Nicolae Cioranu: Anul acesta, este o piață deschisă și vorbim de Arabia Saudită, de Emiratele Arabe și de Iran. Crescătorii au vândut în aceste țări cu un leu, un leu cincizeci mai mult decât până acum. Plus că marfa s-a căutat la vremea ei. De la bluetongue încoace, că poate fi considerat un punct istoric pentru oieritul din România, întotdeauna fermierii n-au putut să-și vândă animalele când au ajuns la o greutate optimă. Mielul, în câteva luni, ajunge la greutatea de abatorizare. Țările arabe au nevoie de carcasă grea, ele caută exact ceea ce nu caută țările europene și vă dau exemplul Italiei, care caută mieii ăia de 10 – 12 kilograme în viu. Arabii, cu familii numeroase, au nevoie de carcase de 18 – 20 de kilograme. Or, acest lucru este un avantaj și pentru noi, ca țară. Vinzi animalul mic să-l îngrașe altul, cu furaje din altă țară, sau preferi să-l dai tu gata finisat? Toată lumea vorbește despre tandemul vegetal – zootehnie, care ar trebui sa funcționeze și la noi. Din păcate, încă este o discrepanță foarte mare între cele două sectoare.

Reporter: Ce înseamnă, concret, prețul pentru oaia de carne?

Nicolae Cioranu: Dacă facem o analiză, vom vedea că prețul primit în perioada Paștelui nu-l mai primim tot anul. E, să-i spunem așa, un preț de sărbătoare. Așa este și la arabi. Ei caută carne de oaie mai ales pe perioadele lor de sărbătoare și normal că plătesc un preț mai bun. Noi, crescătorii, trebuie obligatoriu să ținem cont de perioadele astea. Până când s-a deschis piața arabă, am vândut cu 9 lei kilogramul în viu, apoi a crescut la 10 și chiar 11 lei. Apoi prețul a scăzut din nou, ajungând la 7, maximum 8 lei pe kilogram. Dar ce te faci dacă ai pregătit miei de vânzare și nu-i vinzi la vremea lor? Începe să se schimbe raportul între furajare și sporul de îngrășare, încep să crească costurile și să scadă profitul și la urmă îți vine să deschizi poarta fermei și să le dai drumul. Barca oieritului se clatină de câțiva ani buni.

Reporter: Unde trebuia peticită, în așa fel încât să nu mai ia apă?

Nicolae Cioranu: Simplu. Trebuia semnate acorduri sanitar-veterinare cu toate țările arabe. Mi-au demonstrat de multe ori exportatori de-ai noștri că există cerere. „Uite, mă sună din Maroc, au nevoie de un vapor de miei”, îmi ziceau exportatorii. Dar pentru că n-am avut acord sanitar-veterinar cu ei, au luat mieii din altă parte și noi am rămas cu ei în fermă, deși erau numai buni de livrat.

Reporter: E o problemă din acest punct de vedere la Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor?

Nicolae Cioranu: Eu cred că da. Noi am venit cu propuneri la Ministerul Agriculturii, la ANSVSA, dar noi am spus, noi am auzit.

Reporter: Sunt convins că așa cum a fost cerere din Maroc, a fost și din alte țări...

Nicolae Cioranu: Sigur că au fost și, pentru că noi nu am putut să livrăm, au încărcat din Spania. Când s-a rugat Iordania de noi să le livrăm miei, a durat trei luni până am semnat acordul.

Reporter: Presupun că, și calitativ, mieii din România sunt peste ce se produce la ora asta în Europa.

Nicolae Cioranu: Vreți să vă spun că un oficial iordanian, la una dintre întâlnirile noastre din Iordania, ne-a spus că, pentru țara sa, relația comercială pe sectorul ovine este vitală. Noi am întrebat de ce? Din două motive, ne-a răspuns. Unu, pentru că din punct de vedere economic vaporul ne costă foarte puțin de la Constanța până la Aqaba și face doar 5-6 zile, și, doi, calitativ oaia din România, după oaia din Iordania, pentru că nu putea să spună altfel, este pe primul loc pe glob. Mai mult decât să te duci să vinzi și cumpărătorul să-ți laude marfa la el acasă ce să mai spui?

Lâna nu-i căutată, laptele n-ai cu cine să-l mulgi

Reporter: Ce înseamnă la momentul acesta piața laptelui de oaie din România, în contextul în care zona de vest a dispus de ceva capacități de procesare, iar laptele a fost căutat și plătit?

Nicolae Cioranu: La noi, laptele s-a plătit întotdeauna. Plătindu-se, oamenii au făcut tot posibilul să-l mulgă. Problema este că nu vor mai avea cu cine să mulgă oile, în viitor, și ajungem cu discuția de unde am plecat la pășune...

Reporter: Oaia, în general, nu prea se pretează la mulsul mecanic, or, în condițiile astea, problema lipsei de personal devine una foarte greu de rezolvat...

Nicolae Cioranu: Da, dar nu imposibil, pentru că și alții au avut problema asta, înaintea noastră...

Reporter: ...și-au scăzut ca efective.

Nicolae Cioranu: Au scăzut, dar n-au renunțat la ele. Au găsit soluții. Le-au închis în garduri electrice. Statul i-a ajutat să-și facă garduri, să-și facă fântâni, fermierul lasă oile acolo și în timpul ăsta se ocupă de altceva, își face fânul, spre exemplu. Or, la noi, se închide o poartă și nu se deschide nimic în loc. Sper că nu se va întâmpla la fel și cu comerțul de oi. Vă amintiți că după ce s-au închis abatoarele în România s-a cam terminat și cu animalele. Din păcate, asta-i realitatea.

Reporter: Revenind la lapte, care este prețul lui la momentul acesta?

Nicolae Cioranu: Eu cred că fabricile de procesare nu vor să se trezească înainte de a fi prea târziu, pentru că 2,9 lei pe litru, cât s-a plătit la noi laptele, nu știu câtor le mai convine să-l mai mulgă la anul. Cantitatea este destul de mică, dar omul este nevoit să-l mulgă și să-l vândă, să mai facă niște bani, pentru că nu rezistă doar cu mielul.

Reporter: Și piața asta a laptelui se cam împarte în două. Pe de o parte, sunt cei care mulg și vând, și pe de alta, sunt cei care mulg, procesează și vând. Cum  este mai rentabil?

Nicolae Cioranu: După mine, cel mai rentabil este să-ți faci tu brânza și să o vinzi. Asta înseamnă să ai cu cine să mulgi, să ai permanent o masă în piață și să ai client la telemea și la caș.

Reporter: În aceste condiții, sprijinul la lână înseamnă ceva pentru crescători?

Nicolae Cioranu: Ajută extraordinar de mult, dar eu zic că n-a fost gândit bine ajutorul ăsta. Haideți să luăm povestea de alaltăieri, nu de ieri. Să zicem că alaltăieri vindeam lâna cu un leu cincizeci până la doi lei cincizeci. Anul trecut, am mai mers așa amestecat, am primit un preț mai mic, dar a fost și subvenția un leu și ne-am descurcat. Anul acesta însă, am ajuns mai spre fundul gropii. De ce? Am ajuns să plătim noi la un intermediar să vină, să încarce lâna și să ne dea documentele în baza cărora să putem încasa subvenția.

Reporter: Și-atunci, care este rolul subvenției?

Nicolae Cioranu: În situația în care nu caută nimeni lână, e mai mult decât nimic. Statul plătește niște bani pe care înainte îi plătea cumpărătorul. Dar, mă întreb eu, de ce să primești banii ăștia de la statul român, când înainte îi primeai de la cumpărător?

Reporter: Cam care ar fi efectivul de ovine care mai există în România la acest moment?

Nicolae Cioranu: Eu trăiesc cu impresia că nu am scăzut sub zece milioane, dar dacă se confirmă ce discutam mai devreme, că efectivul de ovine s-a redus cu circa 30 de procente, atunci avem o problemă.

Interviu publicat în Revista Fermierului, ediția 01-14 noiembrie 2019

Publicat în Interviu

Am primit la redacție un punct de vedere referitor la Casa Română de Comerț Agroalimentar Unirea, din partea lui Radu Antohe, expert în dezvoltare rurală și politici agricole, fost consilier de stat pe probleme de agricultură în Guvernul Dăncilă. Îl publicăm integral mai jos.

Aflu cu oarece dezamăgire că premierul Ludovic Orban a declarat, la învestirea noului ministru al agriculturii că, citez: „Vremea gostaturilor a trecut. Pentru producătorii români trebuie să asigurăm condiții egale de acces la piață, dar consider că nu statul trebuie să se ocupe de această activitate. Trebuie reglementări clare de asigurare a accesului la piață pentru producătorii autohtoni, iar dacă aceste reguli sunt respectate nu mai e nevoie să refacem gostaturile”. Este corect faptul că statul trebuie să creeze politici durabile pentru fermierii și producătorii români. Doar că, în competiția acerbă actuală între global și local, tot mai multe state înțeleg că nu e suficientă clamarea unor politici și fac ceva mai mult pentru protejarea intereselor propriilor producători. De aceea, domnule ministru Adrian Oros, nu luați măsuri pripite, în elanul frenetic de a elimina orice fărâmă de pesedism, elan demn de cauze mult mai bune! Domnule Ministru, nu distrugeți un demers greu creat din nevoia țăranului român, nu rămâneți în istorie ca un demolator de speranță pentru satul românesc! Sunt de acord că acest proiect trebuie analizat și chiar poate regândit, cu un management competitiv, atrăgând și marii retaileri ca posibili beneficiari - de ce nu?! , listând Casa Unirea pe bursă, oferindu-i șansa de a se dezvolta spre binele producătorilor autohtoni. Vă garantez că acest proiect va deveni un factor de atenuare a discrepanțelor dintre rural și urban, și astfel o verigă de unitate națională, așa cum militați mereu prin poziționarea dvs. publică. În speranța că veți găsi înțelepciunea necesară pentru promovarea intereselor agriculturii românești, vă doresc succes în exercitarea mandatului dvs.

dr. Radu Antohe, fost Consilier de Stat pe probleme de agricultură în Guvernul Dăncilă

Publicat în Opinii
Luni, 28 Octombrie 2019 14:11

Producătorul român, unealtă electorală

„Ziua Națională a Produselor Agroalimentare Românești”, reglementată în urmă cu doi ani, se sărbătorește în 10 octombrie și este dedicată promovării produselor agroalimentare românești și producătorului român, portului și dansului popular.

Prin urmare, în această zi, în toată țara, au loc tot soiul de manifestări în prim-planul cărora se află „Măria Sa, producătorul”, care își aduce într-un spațiu special amenajat produsele pentru a fi degustate, probate, cunoscute, povestite și vândute. Pentru că, evident, vânzarea face ca orice afacere să meargă mai departe. Scopul prezenței unui producător la piață este să vândă.

O astfel de zi se sărbătorește prin muncă și voie bună împreună cu publicul larg, din care face parte consumatorul. Așadar, în fiecare an, la 10 octombrie, consumatorul din întreaga țară ar trebui să știe de această sărbătoare unde poate întâlni, în afară de distracție, produsele tradiționale, pâinea cu maia, brânzeturile, zacusca și dulceața ca la mama acasă, ia și cojocul, vinul etc. Este o zi în care, în același timp, în toată țara, producătorul și consumatorul sunt față în față. De multe ori, produsul tradițional local nu are cum să se promoveze acolo lângă casă, așa cum o poate face de „Ziua Națională a Produselor Agroalimentare Românești”.

Așa arată, în teorie, o zi națională dedicată unui produs/producător.

În realitate, lucrurile stau altfel și, din păcate, vechile metehne continuă să ne bântuie.

Trepădușii din Ministerul Agriculturii merită toate aplauzele, și-au făcut treaba, au umplut cupola centrală de la Romexpo, au ținut înăuntru o zi întreagă sute de oameni aduși din toată țara cu promisiuni dovedite deșarte la final, au regizat o zi frumoasă pentru șeful lor și pentru șefa acestuia. Că doar suntem în campanie electorală.

Cei mai tineri nu prea au înțeles ce se întâmplă, pentru ce au ajuns la București. Ăi mai maturi s-au simțit ca la congresele PCR. De la intrare li se spunea unde să se așeze, apoi primeau indicații precise când să aplaude, cadența aplauzelor... Cei știuți „cu gura mare” nu au primit aprobare să deschidă gura la „Forumul agricultorilor – bilanț și perspective”. Discuțiile și interacțiunea pe teme de actualitate, anunțate de onor’ Ministerul Agriculturii, au avut loc ca pe vremuri… comuniste. Adică, dacă mă lauzi, vorbești. Dacă nu, taci. Iar premierea producătorilor a arătat respectul pe care-l poartă, de obicei, guvernanții, autoritățile față de cei care le asigură salariile și care contribuie la vistieria statului. Diplomele au fost înmânate producătorilor din ușă de aceiași vajnici sau veșnici trepăduși.

Ce povestesc eu s-a întâmplat în 9 octombrie 2019. În cupola de la Romexpo, pe lângă flori și lădițe cu legume, zarzavaturi așezate cam ca oile lui Flutur de pe deal, cu ani în urmă, producătorii au fost lăsați să-și amenajeze standuri, pentru că a doua zi, în 10 octombrie, li s-a spus că publicul larg, adică cetățenii Capitalei și din împrejurimi, „va avea acces la Expoziția de produse românești desfășurată la Romexpo în data de 10 octombrie 2019, în intervalul 10.00-18.00, intrarea fiind liberă”.

Au venit oamenii de departe, chiar din toată țara, pe cheltuiala lor, au plătit hoteluri în București, și-au expus produsele al căror transport, de asemenea, a costat. Au venit cu speranța că și vor vinde ceva, că nu se vor întoarce cu marfa acasă. În 9 octombrie n-au vândut nimic, deoarece o zi întreagă au luat cunoștință de realizările lui Petre Daea, au asistat la lingușeli și plecăciuni în fața premierului. A trebuit ca aplauzele pentru Viorica Dăncilă să fie puternice și de lungă durată, fiind văzută de ai ei deja cocoțată în deal la Cotroceni.

Prima zi i-a dezamăgit pe producători. Cei veniți doar pentru așa-zisa dezbatere au plecat către casele lor, iar cei care și-au instalat standurile în cupolă, a doua zi, pe 10 octombrie, s-au dezumflat de tot. Dimineață când au ajuns la Romexpo să-și aștepte vizitatorii, cumpărătorii, au fost anunțați, de data aceasta de reprezentanții centrului expozițional, că trebuie să părăsească incinta. Da, au fost dați afară. Au fost buni doar ca aplaudaci pentru o clasă politică bolnavă. Păi, și ziua națională a produselor agroalimentare românești, în care bucureștenii au intrare liberă și pot vizita standurile și cumpăra produse, ce se întâmplă cu ea, cu promisiunile trepădușilor care au avut misiunea să-i aducă pe producători la București?

Ei bine, expoziția s-a mutat afară, în jurul cupolei. „Cum să car vinurile singur până afară? Ajutați-mă cu un cărucior, ceva, vă rog!” „N-avem!”, venea rapid răspunsul angajaților Romexpo. „Vă rog, dați-mi o masă și o umbrelă ca să pun borcanele, nu pot sta cu zacusca în soare.” „Nu se poate, să vă ajute ministerul, se știa acolo că nu puteți sta în cupolă și azi.” La minister s-o fi știut, dar producătorii n-au fost informați. „Ieri a fost campanie electorală, am fost prostiți să venim la București, am venit tocmai din vestul țării să aplaudăm ca pe vremea lui Ceaușescu. Ni s-a spus că se amenajează o expoziție cu vânzare. Am venit să ne facem cunoscute produsele și ne-am trezit în plin congres al PCR, parcă ne-am întors în timp. Și azi am alergat înnebuniți pe aici ca să ne facem standuri, să ne expunem produsele, că ne-au dat afară din pavilionul central”, mi-a zis aproape cu ochii în lacrimi un producător.

Și la finalul acestei zile dedicate lor și produselor muncite de ei, producătorii români, plătitori de taxe și impozite la statul român, au plecat acasă cu tot cu produse. Bucureșteanul n-a avut habar de expoziția de la Romexpo. 

Fiecare dintre dumneavoastră trageți concluziile după cele văzute și povestite de mine.

Concluzia mea este că orice guvernant, fie el de stânga sau de dreapta, mai tânăr ori mai matur, nu vrea să priceapă nicicum că proprietatea privată e privată, nu e a statului, că producătorul nu e angajatul statului, ci e cel care susține financiar statul, că datorită producătorului el, statul, trăiește, există.

Postura de slugă în care e ținut sectorul privat de 30 de ani de guvernanți, de politicieni, de simpli funcționari nu face altceva decât să continue să țină România în metastaze. Nu ne mai facem bine. Sau… speranța moare ultima.

Parcă văd că la anul, de 10 octombrie, indiferent de culoarea politică a guvernului, vom asista din nou la o manifestare populară de tristă amintire, parcă-i văd pe producători plini de speranță venind iarăși, cu mic, cu mare, la Capitală, uitând pățania de anul ăsta. Pentru că, nu-i așa, românul uită și trece mai departe, sperând.

De 30 de ani facem la fel, trăim în democrație, într-o economie de piață, dar nu uităm și tot revenim la vechile metehne.

Editorial publicat în Revista Fermierului, ediția 15-31 octombrie 2019

Publicat în Editorial

Directorul general al Adama Agricultural Solutions pentru România și Republica Moldova, Dimitris Drisis, preia afacerile companiei și în Polonia, ajungând astfel să coordoneze un business de peste 110 milioane de euro.

Cu o experiență de peste 25 de ani în domeniul agriculturii, al chimiei și al biotehnologiei, Dimitris Drisis și-a petrecut întreaga carieră în agribusiness, în funcții de top management. Odată cu preluarea funcției de director general al Adama Polonia, ajunge să coordoneze un business de trei ori mai mare, Polonia fiind o piață de două ori mai mare decât România.

În prezent, valoarea pieței de soluții de protecție a plantelor (erbicide, fungicide, insecticide etc.) din România este de aproximativ 400 de milioane de euro, iar cea din Polonia depășește 700 de milioane de euro.

Misiunea lui Dimitris Drisis va fi să repoziționeze Adama în top trei companii jucătoare pe piața de protecția plantelor. La acest moment, în Polonia, Adama se situează pe locul patru pe o piață extrem de competitivă și fragmentată, cu multe companii locale.

Alegerea lui Dimitris Drisis nu este întâmplătoare, întrucât cota de piață de 13% pe care o are Adama România și Republica Moldova este una dintre cele mai bune pentru Adama la nivel mondial și cea mai bună la nivel european. „Polonia este, probabil, cea mai competitivă piață din Europa. O piață amplă și complexă, cu mulți jucători, unde companiile multinaționale care oferă soluții de protecție a plantelor au o concurență serioasă prin companiile locale, numeroase și foarte puternice. Aceste particularități fac ca provocarea acceptării acestei noi poziții să fie cu atât mai mare. Cu toate acestea, sunt optimist și am convingerea că portofoliul și serviciile noastre îi vor convinge pe fermierii polonezi că soluțiile Adama îi vor ajuta să-și simplifice viața și să-și dezvolte afacerile”, a declarat Dimitris Drisis.

Publicat în Eveniment

newsletter rf

Revista