vin - REVISTA FERMIERULUI

Expoziția internațională „Săptămâna Verde” (Grüne Woche) se desfășoară în perioada 17-26 ianuarie 2020, la Berlin. Ministerul Agriculturii (MADR) anunță că participă cu un stand de informare privind politicile aplicate în domeniul agriculturii și al dezvoltării rurale, în cadrul căruia experți din MADR promovează produsele agroalimentare românești recunoscute la nivel național și european.

În standul României vor fi promovate și vor putea fi degustate produse înregistrate pe scheme de calitate europene sau în curs de înregistrare, respectiv Magiun de prune Topoloveni –IGP, Salam de Sibiu –IGP, Telemea de Ibăneşti – DOP, Novac afumat din Ţara Bârsei –IGP, Scrumbie de Dunăre afumată – IGP, Cârnaţi de Pleşcoi – IGP, Telemea de Sibiu – IGP, Caşcaval de Săveni – IGP, Salată cu icre de știucă de Tulcea – IGP, Salată tradițională cu icre de crap - STG, Plăcintă dobrogeană – IGP, precum și produse înregistrate pe scheme de calitate naționale.

De asemenea, printre produsele româneşti expuse la ediția 2020 a expoziției „Săptămâna Verde” se vor regăsi sloi/tocan de oaie, pastramă de oaie, babic, ghiudem, brânza de burduf în coajă de brad și în membrană, batog de crap argintiu și de somn, pastramă de crap argintiu și de somn, sardeluțe, scrumbie marinată, zacuscă cu pește și diferite sortimente de siropuri, gemuri sau dulcețuri de fructe din fructe, produse de panificație și patiserie (cozonaci, plăcintă cu dovleac, plăcintă cu brânză etc.).

Din categoria băuturilor spirtoase, în standul țării noastre vor fi degustate pălinca, țuica şi vinul. Vizitatorii au posibilitatea să simtă, de asemenea, gustul merelor de Voineşti.

În cadrul expoziției „Săptămâna Verde 2020”, România își va promova obiectivele turistice, obiceiurile și datinile străvechi bine conservate din județe precum Bacău, Caraș-Severin, Cluj, Hunedoara, Mureș, Neamț, Sălaj, Sibiu, Suceava, Tulcea, prin diverse materiale de promovare (pliante, flyere, clipuri video).

Expoziția „Săptămâna Verde 2020” reprezintă atât o platformă de afaceri, cât și un festival al tradițiilor gastronomice și folclorice cu impact mediatic de anvergură pe plan momdial. Anul trecut, peste 400.000 de vizitatori au trecut pragul expoziției din Germania.

MADR a anunțat că ministrul Adrian Oros și secretarul de stat Aurel Simion vor fi prezenți la deschiderea oficială a expoziției, a cărei ţară parteneră, în acest an, este Croația.

Forumuri, conferințe, dezbateri

„Săptămâna Verde” este un prilej pentru organizarea a tot soiul de evenimente de interes atât pentru mediul de afaceri, consumatori, cât și pentru autorități. Astfel că, în perioada 16-18 ianuarie 2020 are loc Forumul Global pentru Alimentație și Agricultură (GFFA), organizat de către Ministerul Federal al Agriculturii și Alimentației din Germania, la Berlin, eveniment care are ca invitați delegați la nivel înalt – miniștri, secretari de stat, ambasadori, reprezentanți ai organizațiilor internaționale.

Forumul Global pentru Alimentație și Agricultură este o conferință internațională în cadrul căreia se abordează problemele politicii agroalimentare. La această ediție, în cea de-a treia zi, are loc cea mai mare conferință informală a miniștrilor agriculturii din lume.

„Alimente pentru toți – Comerț pentru securitate, diversitate și nutriție durabilă” este tema de anul acesta a GFFA și a conferinței miniștrilor Agriculturii. Scopul conferinței este acela de a găsi poziții politice comune, de a iniția și de a monitoriza un proces internațional și de a promova schimbul dintre factorii politici, operatorii economici, comunitatea științifică și societatea civilă. „Rolul evenimentului este acela de a sensibiliza publicul în legătură cu importanța comerțului pentru asigurarea securității alimentare globale. GFFA își propune să abordeze următoarele subiecte: relevanța comerțului în securitatea alimentară, crearea de reguli corecte pentru comerțul agricol, posibilitatea ca lanțurile de aprovizionare globale să fie incluse, durabile și sigure, proiectarea comerțului pentru promovarea dezvoltării agricole”, precizează un comunicat de presă al MADR transmis redacției. Același comunicat informează că, în 17 ianuarie 2020, ministrul Adrian Oros va participa la conferința privind „Viitorul producției globale de carne de porc sub amenințarea pestei porcine africane”, organizată de Comisia Europeană, la Berlin, și la care sunt invitați să participe reprezentanții guvernelor și ai instituțiilor cu responsabilități, precum și actori importanți din domeniu.

Foto: MADR

Publicat în Eveniment
Luni, 13 Ianuarie 2020 19:08

Dezumanizare. Trăim sau doar existăm?

Lumea agricolă e altfel, are puls, se bucură de viață. Cu bune și cu rele, agricultorul, țăranul își duce traiul mereu cu zâmbetul pe buze. Are întotdeauna o vorbă bună la el. Pentru oamenii care o formează, de asta îmi place agricultura. Pentru că încă se mai interacționează în Universul agricol, încă se mai întâlnește om cu om. Aș vrea ca lumea asta să încremenească în acest timp frumos al omeniei. Și totuși, mi-e teamă.   
„Dezumanizare, asta trăiți voi azi. Eu nu mai am mulți ani de dus pe aici (a zâmbit și a încercat să-și ascundă tristețea, a încercat să simuleze bucuria că nu mai are de petrecut mult timp printre roboți. Însă, ochii îl trădau, mâinile care se mișcau mai mult decât până în acest punct al discuției, vocea...care până atunci n-avusese nevoie să fie dreasă. Era clar, îi părea rău că va veni ziua să plece spre ceruri, dar nici aici pe pământ nu-i era bine, printre așa-ziși oameni, simple corpuri fără emoții, fără sentimente)...îmi pare rău pentru cum a evoluat omul, pentru voi, câțiva care încercați să rămâneți umani. Bine că eu vin din alt secol și mi-am trăit viața, o viață adevărată...” - Sunt vorbele unui om mare, pe care l-am întâlnit doar de câteva ori în viață, iar în toamna lui 2010 a avut chef de vorbă, l-am prins la un eveniment și am făcut un interviu cu el. Am vorbit de toate din domeniul lui, însă am povestit și despre omul din spatele marelui oenolog, academician. Nu-i spun numele. La finalul interviului m-a rugat ca partea de discuție despre, să-i zic, evoluția nefastă a omului, să n-o arăt publicului. Mie, însă, mi-a rămas în cap și am revăzut de curând înregistrarea brută. „Mă bucur când întâlnesc persoane în corpul cărora trăiesc oameni. Dar pentru cât timp? Și tu, domniță, și alții ca tine veți ajunge la dezumanizare. Ăsta e trendul, cum ziceți voi, tinerii de azi.” El nu mai e, dar sunt convinsă că trăiește în amintirea multora. M-am dezumanizat? Încă nu, zic eu. „Trendul” nu mă interesează. Sper să nu-i intereseze și pe acei „alții ca mine”.

„Vinul e viu, poartă cu el sufletul omului care îl creează, vinul transmite emoție, dacă îl faci așa cum am învățat eu.” Cum? „Nu doar oenologul face vinul, nu doar el își pune energia în vin, nu doar vinificatorul își spune povestea în vin. Mulți oameni lucrează pentru a oferi bucurie iubitorilor acestei licori. Oameni, nu roboți, trebuie să lucreze vinul (tonul aici a fost gros, categoric). Cum ar fi ca oenologul să transmită prin internet ce vrea de la struguri și de la oamenii din vie? Vinul n-ar mai fi...viu!”

Interlocutorul meu mi-a vorbit vreo jumătate de oră despre relații. Toate genurile de relații interumane. Și s-a oprit mult timp asupra iubirii, plăcerii. Dragostea pentru o meserie nu dezumanizează, lacrimile și durerea nu ne fac mai slabi, ci arată că trăim, că există viață în noi.

„Iubirea... Mai știe cineva ce-i iubirea, o mai simte cineva cu adevărat? Azi, chiar și în relațiile de iubire comunicați prin internet, prin mesaje pe telefon, iar când doi iubiți se văd față-n față nu știu să se privească, nu știu ce să-și spună, sunt doi străini, pentru că nu simt, nu mai există emoție! Vocile nu vi le știți, pentru că nu vorbiți, doar vă scrieți prin niște mecanisme reci, fără suflare, așa cum ajung în final și relațiile. Știți voi, oare, cât poate transmite o coală de hârtie pe care sunt așternute câteva cuvinte cu cerneală? Simți, da, îl simți pe celălalt, îi simți parfumul, îi simți întreaga ființă, așa cum îl simți când e lângă tine, când îi asculți vocea, nu contează ce spune, e acolo. Plăcere, drag, emoție, astea azi nu mai sunt în oameni.” Trebuie să recunosc că au fost momente pe timpul discuției când m-am gândit că exagerează, că într-adevăr timpul tinereții lui a fost altul, că lumea a evoluat, iar „emanciparea” nu va duce la ”dezumanizare”. Acum, după aproape șase ani de la acest dialog, tind să-i dau dreptate. Comunicăm din ce în mai mult prin intermediul tehnicii, prin scris, e-mail, sms, facebook, whatsapp. Nici măcar la telefon nu prea se mai vorbește, ci aproape numai prin scris, prin intermediul unor „mecanisme reci”. Interviurile se fac prin e-mail, pierzându-se astfel emoția, plăcerea dialogului ochi în ochi, pierzându-se în fapt multe. În câte corpuri mai există emoții, sentimente, suflet? În prea puține. Cu siguranță, Omul de care v-am povestit a avut dreptate cu privire la dezumanizare...

Priviți în voi, călcați cu grijă pământul în călătoria prin viață, oferiți-le urmașilor un loc frumos în care să trăiască! Din ce în ce mai mulți, azi, doar există.

Editorial publicat în Revista Fermierului, ediția august 2016

Publicat în Editorial

Chiar dacă, în acest an, cantitatea de struguri produsă în județul Vrancea va fi mai mică decât cea din 2018, calitatea acestora este superioară, motiv pentru care, afirmă reprezentanții Direcției Agricole Județene (DAJ), anul acesta se vor obţine vinuri de excepţie.

„Recoltatul a început mai devreme în acest an, din cauza maturizării strugurilor. Recolta va fi influenţată cantitativ, dar calitativ strugurii din acest an sunt deosebiţi. Se vor produce nişte vinuri de excepţie. Concentraţia de zahăr din strugure, comparativ cu alţi ani, este destul de mare pentru acest moment. Zahărul este undeva de 200 de grame la litru”, este de părere şeful Inspecţiei vitivinicole din cadrul Direcţiei Agricole Vrancea, Gabriel Baiciu.

Conform sursei citate, producţia din acest an a fost influenţată de ploile de la începutul verii, dar şi de seceta din luna august.

„Având în vedere condiţiile meteo din perioada iunie-iulie, producţia din acest an a fost în mică parte compromisă din cauza ploilor, pentru că producătorii nu au mai putut efectua tratamentele la timp. Zonele cele mai afectate de ploi, dar şi de grindină au fost în podgoriile de la Coteşti, Urecheşti sau Popeşti. În luna august, am avut o perioadă de secetă, care este posibil să declanşeze un alt fenomen, respectiv să ducă la deshidratarea strugurilor”, a precizat oficialul DAJ, citate de Agerpres.

În 2019, producţia estimată la hectar este de aproximativ nouă tone, cu circa o tonă mai puţin decât anul trecut, când producţia a depăşit 10 tone la hectar.

Vrancea este judeţul cu cea mai mare suprafaţă cultivată cu viţă-de-vie, având un patrimoniu viticol de aproximativ 26 000 de hectare, circa 10% din suprafaţa viticolă a României. În judeţ se produc anual circa 10 000 de vagoane de vin, echivalentul a 100 de milioane de litri de vin.

Publicat în Horticultura
Joi, 28 Februarie 2019 11:35

Made in Romania

„Sezonul Româno-Francez”, o inițiativă de schimb cultural între România și Franța, se desfășoară pe toată durata anului 2019 și are la bază un document semnat de președinții celor două țări. Vinul și gastronomia românească sunt un punct important din desfășurătorul acțiunilor din Franța.

... motiv pentru care am prezentat, la Cité du Vin-Bordeaux, un amplu (și inedit) material despre România vitivinicolă. Tot acolo am susținut cu colegul francez Frederic Vigroux o degustare de patru vinuri românești, respectiv Fetească Albă Liliac, Busuioacă de Bohotin de la Domeniile Averești, Fetească Neagră Castel Vlădoianu de la Casa de Vinuri Cotnari și asamblajul Cabernet Sauvignon-Merlot-Fetească Neagră de la SERVE.

Reacțiile francezilor, dar și ale diasporei române (au venit români stabiliți în Franța cu „stagii” între 6 luni și... 40 de ani), formată din medici, arhitecți, profesori, jurnaliști (de limbă franceză) ș.a.m.d., s-au putut traduce ca interes, admirație, respect, entuziasm.

Dar, mai întâi, să vă prezint locul. Cité du Vin – mai exact, un muzeu al vinului, este realizat într-o manieră spectaculoasă.

Un primar deștept, care nu se teme de asocierea „negativă” cu vinul, a dispus sprijinirea – din banii Primăriei - a unui proiect al unei Fundații (Fondation pour la culture et les civilisations du vin), anume realizarea acestei cetăți a vinului, cu spații polivalente.

Este vorba de Alain Juppé - fost deputat, fost ministru de externe, europarlamentar, și pozițiile ocupate nu se limitează la astea.

Domnia Sa a înțeles ca industriile creative, festivalurile, concursurile, cultura, în general, pot aduce beneficii orașului. Și le-au adus. În 2018, un milion de vizitatori în plus, față de anul precedent.

Țin să vă spun, ideea realizării unui obiectiv similar în România am vehiculat-o timp de 20 de ani. Între 2011 și 2013 am elaborat și un proiect, partea esențială fiind publicată într-o lucrare academică, pe care am susținut-o conform cutumei.

În 2016, în prezența președintelui, se deschide Muzeul. În Franța. Francois Hollande și Alain Juppé taie panglica.

Nu este vorba că ar fi furat cineva ideea. Idei bune sunt peste tot, iar Franța nu duce lipsă de ele.

Doream doar să evidențiez că noi nu reușim niciodată să fructificăm ideile valoroase de aici, nu ne creăm niciun avantaj în competiția cu alte națiuni, fiind tot timpul victimele șabloanelor strâmbe și ale lipsei de solidaritate. Și de înțelegere.

Știți că am avut prim-ministru întors de la ușa Galei de Decernare a Premiilor IWCB de către consilieri „deștepți”, pe motiv că „nu dă bine” asocierea cu vinul?!

Președinții României nu spun un cuvânt despre vinul românesc. Domnul Băsescu a spus ceva despre vin, e drept. La fel de drept este că vorbea de vinul din... Republica Moldova.

Prim-miniștrii, așișderea. Nici măcar miniștrii agriculturii nu reușesc să înțeleagă fenomenul și, de aceea, mă gândesc, nici nu îl pomenesc. A existat o excepție, în persoana lui Daniel Constantin, care înțelegea vinul și ca produs transagricol, dar apariția efectelor are nevoie de multe, multe măsuri.

Să revenim la locul acțiunii. La Cité. Francezii au pus la dispoziție mai multe spații pentru acțiunile de promovare a vinului românesc, au făcut ceva vâlvă în jurul weekendului dedicat României.

Adică, și-au făcut treaba. Treaba lor. Noi, noi am fi putut face mai mult?! Eu zic că da, în același timp în care zic că, totuși, am lăsat, ca țară, o impresie frumoasă.

Vizitând Muzeul însă, nu am putut să nu remarc absența informațiilor despre România. În Bibliotecă, nu erau titluri despre România. Și aici, iarăși, nu poate fi dată vina pe francezi.

Cartea „Cramele din România” a zăcut – pur și simplu – prin cotloanele administrației statului nostru.

Cum ar fi fost să fie tradusă și lăsată la îndemâna celor... un milion (!) de vizitatori din întreaga lume?! Și nu numai această lucrare, bineînțeles. Am menționat-o pentru că e și „copilul” meu, dar o colecție serioasă de titluri românești ar fi făcut posibilă apariția spațiului nostru în hărțile de pe pereții Muzeului, unde Dacia nu e nici măcar figurată, locul fiindu-i luat de... Grecia!!!

Situația se repetă cam peste tot în Muzeu.

Să gândim puțin altfel. OK. S-a făcut, s-a greșit.

Din 2016 până acum, niciun oficial al Ministerului Agriculturii nu a aflat de acest lucru? Credeți că s-ar fi opus francezii în a corecta unele lucruri, în baza dovezilor științifice? Credeți că au ceva cu noi?! Credeți că nu vor să își crească activitatea și prin exactitatea informației pe care o livrează?

Partea proastă este că „lipsind” de la capitolele unde măcar avem siguranța că am fi putut transmite atribute importante, noi lăsăm, de fapt, o umbră peste toate produsele „Made in Romania”.

Dacă nu ne „lipim” acolo unde este vizibilitate (și noi, în domeniul vinului, am avea ce arăta), oricare alt drum spre notorizare și captare de încredere e mult mai greu de parcurs. Și mai costisitor.

Din toată această poveste, încerc să scot o concluzie.

Dacă nu învățăm repede că sprijinirea culturii vinului de pe acest teritoriu este o temă care ne privește pe toți și că beneficiarii nu sunt doar – așa cum s-ar crede – vinarii, ci noi toți, riscăm să avem un „Made in Romania” ca o etichetă mică-mică pentru toate produsele românești. Și, zău așa, cine se mai străduiește să citească etichete mici, anoste și prăfuite, fără lumină pe ele?

Din câte știu eu, nimeni. Dar poate dumneavoastră aveți o altă părere.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția 15-28 februarie 2019

Publicat în Paharul cu... visuri
Miercuri, 06 Februarie 2019 12:27

Bariera

Buuun... Să presupunem că o mână de oameni, mânați de dorința de a-și valorifica cunoștințele științifice, de a le pune în slujba societății în care trăiesc, oameni care se sperie de perspectiva depopulării țării acesteia prin plecarea tuturor tinerilor, reușesc să „producă”  – într-un număr mic de ani și printr-un număr mare de acțiuni – un brand sănătos și atractiv al României.

Să ne imaginăm că aici ar fi, la un loc, Toscana și Provence, California și Tirol, Baden-Baden și Biaritz.

Sigur, sigur... ne trebuie o imaginație bogată. Foarte bogată! Dar, insist, să încercăm! Deși realitatea ne aruncă, hăt, departe de orice asociere cu cele de mai sus, nimic nu e imposibil. Dar să nu anticipăm.

Am ajuns la concluzia că forțăm, deocamdată, imaginația.

Cum credeți că ar trăi oamenii din țara asta, având „tresele” trecute în revistă? Cum credeți că v-ați vinde dumneavoastră produsele? Cum v-ați face planurile? Cum ați recompensa oamenii?... și cum v-ar recompensa zâmbetul și satisfacția lor?

Până la urmă, mai pe românește, firma dumneavoastră ar face mai mulți bani (și mai ușor) sau nu?! Ar face.

În același exercițiu de imaginație, vă invit să vă gândiți cum v-ați raporta la oamenii care au luptat și pentru voi, dar pe care nu i-ați cunoscut și, mai trist, de care n-ați fost alături.

Să ne oprim aici. E un exercițiu neplăcut. Mai ales pentru cei care sunt sinceri cu ei înșiși. Ceilalți caută scuze, găsesc eschive: „Ce, au venit la mine și nu i-am sprijinit?”, „banii, i-am făcut singur: am muncit de dimineață până seara” și așa mai departe.

Lăsăm imaginația și ne întoarcem la realitate

În câte proiecte civice, culturale, științifice sau de comunicare vă implicați?

Faceți mecenat (n-am nicio îndoială că pentru unii cuvântul/conceptul are nevoie de traducere), livrați toate sumele permise de lege către proiecte non-profit, dar care, prin desfășurarea lor, pot aduce „profit” României?

Noi spunem cu toții, și nu greșim, că Administrația, politicul – în general – poartă vina pentru neajunsurile din societatea (și economia) noastră.

Dar câți dintre noi facem ceva pentru acțiunile civile (cel mai adesea, inițiate de ONG-uri sau de mediul academic), acțiuni care – în final – ar reuși să creeze sustenabilitate, dezvoltare, performanță, distribuire corectă (și inteligentă) a plusvalorii obținute?

Insist pe aceste aspecte deoarece, atunci când apare, gestul caritabil este făcut cumva „din milă”. Adică, da, există oameni puternici din agricultură care susțin sălașuri de cult, case de copii sau de bătrâni, instituții medicale ș.a.m.d.

Nu e un lucru rău. Problema reală și greu de rostit e alta. Acest sprijin (să ne lămurim, nu e vreun fenomen spectaculos prin dimensiune sau constanță) intră – fără să le astupe – în „găuri negre”. Un milion de euro strânși pentru construirea unei săli de sport e o reușită emoționantă, dar nu garantează buna funcționare a acesteia în anii următori, nu-i asigură fondurile pentru salariați, întreținere, consumabile ș.a.m.d. Aceiași bani, direcționați către o elită a comunității care elaborează o strategie a excelenței, ar putea genera – haideți să încercăm să acceptăm – câștiguri care să alimenteze și construirea unităților de sănătate publică și/sau cele destinate categoriilor defavorizate, și finanțarea acestora an de an. An de an. Cu salarii atractive pentru cei care-și desfășoară activitatea, cu dotări mereu aduse la zi, cu bugete normale pentru nevoile specifice funcționării.

Mai mult, într-o comunitate în care se instalează bunăstarea, dispar anumite „dependențe” sociale, ca atare, mai puțini bani necesari pentru „ajutoare”.

Cum sună? Frumos, așa cum sună la multe țări în care mediul privat s-a implicat urmând această cale.

După ce am adopta-o și noi, am putea constata, de pildă, că statul pune piedici. Bun. E momentul să-l obligăm să-și reducă pretențiile fiscale, să mărească pragul deductibilităților pentru firmele care sunt donatoare în astfel de proiecte, să susținem ușurarea (debirocratizarea) procedurilor de alocare, să ne revoltăm pe o proastă „răsplătire” a firmelor prin etalarea lor minoră în media, respectiv canalele publice de tv și radio (astăzi, CNA obstrucționează numirea explicită a firmei care face mecenat sau susține diferite cauze, numind-o „reclamă”. Da, e reclamă, și?! Totul se rezumă la faptul că nu e fiscalizată și că statul nu câștigă și din asta?! Dar problemele pe care le rezolvă în societate nu se pun?!).

Pentru a nu rămâne doar în sfera imaginarului, să coborâm cu picioarele pe pământ. Pe pământul nostru, dar uitându-ne, cu atenție, la ce se întâmplă pe pământurile altora.

Vinul, un produs agricol cu valoare adăugată mare, cu identitate

Să îmi permiteți, vă rog, să restrâng exemplificarea în perimetrul specializării mele. Adică, cum poate aduce cercetarea din domeniul vinului sprijin la bunăstarea colectivă?

(La noi, vinul este rareori privit drept combustibil pentru motorul economic și niciodată ca element ajutător al salvării sociale. Și, nu, nu este vorba despre băut).

Primul exemplu: Georgia. Este vorba de țara vecină de peste Marea Neagră. Nu foarte departe de noi, puțin mai la est. De aici, se pare, au luat și strămoșii noștri obiceiul cultivării Vitis vinifera.

Ce s-a întâmplat bine aici și ce model am putea adopta (și adapta) noi?

Toată suflarea din agricultură, dar și statul georgian (credeți că statul se mișcă undeva fără „presiune” din partea mediului privat?) au înțeles că branduirea Georgiei ca una din primele țări în care s-a făcut vinificație din struguri Vitis vinifera aduce beneficii tuturor. Vinul este un produs (și) agricol cu valoare adăugată mare, dar, foarte important, și cu identitate.

Este o resursă care trebuie să echilibreze balanța comercială. (România, ca „mare putere viticolă”, produce deficit inclusiv din vin, importurile fiind mai mari decât exporturile).

În această înțelegere au fost finanțate studii de istorie, arheologie, antropologie socială, paleobotanică și strategii naționale de comunicare.

„Georgia – 8.000 de recolte” este un slogan cunoscut în toată lumea, un element diferențiator puternic, care are la bază argumentul științific (acela pe care nu-l ia în considerare niciun guvern al României, dar, în egală măsură, cel care nu stârnește simpatie nici antreprenorilor români). Această poziționare a făcut ca Georgia, cu o suprafață viticolă mai mică decât a României, de patru ori să își crească producția în doi-trei ani, cu aproape 60%! Și exporturile, cu 54%!

Georgia este astăzi vedetă. Lucrările științifice din lume se rescriu în noua paradigmă - „Georgia, leagănul viticulturii”.

Din curiozitate, simpatie, dar și pentru specificul său, vinul georgian nu se vinde numai în țările ex-sovietice, după cum am fi tentați să credem (ba, dimpotrivă, climatul diplomatic le este defavorabil acolo), ci și în Statele Unite (creștere cu 56%) și în alte 52 de țări!

Georgia intră în „top 30 cei mai mari exportatori ai lumii”, în timp ce România (v-ați fi gândit?), NU!

La cele 77 de milioane de sticle exportate (171 de milioane USD), se preconizează, în continuare, creșteri procentuale anuale cu două cifre.

Pe lângă vin, Georgia și-a impus brandy-urile, băuturile tradiționale (cum ar fi țuica sau palinca de la noi) și, foarte probabil, vor urma alte produse alimentare finite. Drumul l-a deschis vinul. Turismul georgian se bazează pe vizitarea cramelor. Cramele se află... la țară. Acolo, oamenii încep să trăiască bine.

În acest timp, șantierele de la Cucuteni și Poduri – cele care ne atestă vechimea în viticultură de măcar 7.000 de ani (deci, pe-acolo, pe lângă fila georgiană) – stau închise.

Oenologia ca specialitate nu e definită și, drept urmare, nu avem certificări naționale în acest sens. Pluridisciplinaritate (viticultură, vinificație, arheologie, botanică, antropologie, economie, comunicare)? Un vis.

Să luăm alt exemplu. Pentru că este din „lumea bună”, comentariul va fi scurt. Bordeaux.

Orașul Bordeaux. Primăria a investit vreo opt milioane de euro – printr-o fundație – în Muzeul Vinului – Cité du Vin. Restul sunt bani privați. Vă dați seama cam ce circ ar ieși la noi și ce critici și-ar atrage un primar al Bucureștiului pe o asemenea inițiativă. „Ce treabă are Bucureștiul cu vinul?” (nu contează că e principalul motor din industria ospitalității), „De asta ne arde acum?”, „Nu vă mai săturați de băutură” ș.a.m.d.

În cifre, Cité du Vin a atras, în 2018, un milion de vizitatori.

Cred că nu e nevoie de prea multe calcule să ne dăm seama câte sute de milioane de euro s-au revărsat, pur și simplu, în comunitatea bordeleză într-un singur an.

În locul „săritului în sus” (o modă la noi, chiar dacă cel oțărât nu are tangență cu subiectul), a avut câștig de cauză pragmatismul. Și demnitatea, dacă vreți. În locul mâinii întinse, comunitatea locală își produce – prin propria-i voință – bunăstarea.

Știu că nu e plăcut subiectul. Unii se pot întreba cine e personajul care „ne tot ceartă” și pe ce se bazează spusele lui.

Răspund doar atât: există cifre. Ele trebuie corelate, bineînțeles. Cine să vi le pună la dispoziție? Există vreun institut (sau măcar o celulă de lucru) de cercetări avansate și studii aplicate pentru politici și strategii agricole? NU.

Ei, nu-i nimic. Hotărâți-vă, anunțați-vă disponibilitatea și, împreună cu oameni care au ales calea științifică, se poate pleca la drum.

Nu e un drum lung. Nu e un drum greu. Doar are această barieră care nu se ridică decât în prezența formației complete: Antreprenor, Om de Știință.

Dacă se alătură și Funcționarul, apar și scurtături.

Eu vă aștept lângă barieră. O să mă recunoașteți. Citesc o carte despre Cucuteni și degust vinuri bune.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția 1-14 februarie 2019

Publicat în Paharul cu... visuri
Miercuri, 06 Februarie 2019 11:46

Propoziţii simple

De mai bine de 20 de ani, presa (mai ales cea specializată) încearcă să atragă atenţia asupra problemelor economice care pot fi (şi trebuie să fie) surmontate, oferă soluţii, alternative, rezultate ale unor studii ş.a.m.d.

... Cu toate acestea, administrația centrală şi politicul ignoră oferta intelectuală a presei, consfințind – dacă vreți – decăderea acesteia din rangul de „putere” (fie şi a nu știu câta) din stat. Am dreptul să ma gândesc că „Decidentul”, impus de algoritmul zilelor noastre (în esență, popular), nu poate parcurge discursul elaborat al semnatarilor acestor materiale. Așadar, vorbim de o greșeală de abordare.

Până la acest punct, m-am adresat Dumneavoastră: antreprenorilor, directorilor, „executivilor” din mediul privat. De aici încolo, permiteți-mi să am un dialog cu Puterea. În propoziții simple. Poate, aşa avem mai mult folos.

România este o țară frumoasă. Avem bogății multe. Oamenii sunt buni. Merită o viață frumoasă. Merită o viață. Nimeni nu ne vrea răul. Concurența internațională există. Este normal. Ce facem noi?

Să facem lucruri bune. Să folosim resursele ţării. Vița-de-vie este resursă. Nu trebuie să credeți. Nu trebuie să înțelegeți. Acceptați. Puteți culege roade pentru carieră. Lăsați oamenii deștepți să ajute. Nu vă fură locul. Oamenii deștepți nu vor birourile voastre. Puteți avea aceleași salarii până la pensie. Succesul ţării nu e rău. Nu pierdeți biroul vostru. Vița-de-vie creează bunăstare. Din viţa-de-vie se face vin. Vinul se vinde la alimentară. Vinul se vinde la restaurant. Vinul se vinde la cramă. Vinul se vinde la export. Asta înseamnă circulația mărfurilor. Vinul este o marfă cu valoare adăugată mare.

Vinul are identitate. Scrie pe etichetă de unde vine. Pe grâu, nu. La cramă, se face turism. Oamenii din sate câștigă din turism. Vizitatorii cheltuie bani. Banii sunt buni. Şi pentru oamenii simpli. Oamenii care muncesc au nevoie de bani. Oamenii ar putea să vă iubească. Acum, nu vă iubesc. Faceți ceva. Sunt mulți bani de la UE pentru vin. Banii sunt pentru publicitate. Acum, ei nu pot fi folosiți. Trebuie să schimbați cadrul de accesare. Oamenii nu emigrează de plăcere. De plăcere, te plimbi. De plăcere, stai acasă. De plăcere, te întorci acasă. Dacă sunt bani. Bani sunt. Bani pot fi. Din enoturism, se fac bani. Industria ospitalității aduce bani. Din enofarmacosmetice se fac bani. Din vin se fac bani. Banii aduc oamenii acasă. Acasă, oamenii fac copii. Oamenii dintr-o țară sunt un popor. Poporul vă plătește salariul. Poporul muncitor plătește pensiile. Alte popoare câștigă din vin. Ele se mândresc cu vinul lor. În România, se face vin bun. Nimeni nu ştie asta. Este timpul pentru acțiune. Non-acțiune = infracțiune. Întrebați. Ascultați. Comparați. Imitați. Acceptați inovația. Încurajați oamenii deștepți. Ei seamănă cu profesorii. Persoanele pe care le vedeați doar la examene. Ei nu sunt oameni răi. Societățile bogate folosesc inteligența oamenilor cu carte. Este drept, contra cost. Costurile sunt mai mici decât beneficiile. De beneficii, se bucură toată ţara. Nu veți pierde mașina Dvs. nemțească. Beneficiile se împart din „mai mult”. Deci, vă puteți păstra mașina. Şi secretara. Şi delegațiile. Românii vor să fie mândri de ţara lor. Ei vor să trăiască în ţara lor. Bine. Ei vor să aibă copii aici. Aveți cum să îi ajutați. Românii vă vor mulțumi. Sunt studii despre acest subiect. Dați drumul la bani. Temă pentru acasă - concentrați-vă câte două secunde pe fiecare sintagmă cuvânt/grup de cuvinte: identitate, coeziune socială, resursă culturală, migrație inversă, bunăstare. Luați o pauză. Când avem bani, e bine. Construim școli, spitale, așezăminte pentru bătrâni, demnitate.

Recapitulare. Ce aveți de făcut? Puneți mâna pe telefon. Invitați la o discuție oameni pricepuți. Nu sunt aceiași cu prietenii dumneavoastră. Pe aceia îi chemați la grătar. Dispuneți plata pentru minte. Nu se vinde la metru, kilogram sau litru. Nu se vede. Culmea, există. Din minte bună, se fac bani pentru țară. Dumneavoastră deveniți erou.

Acum, revenind la o formulare normală... Haideți, oameni buni, să ne forțăm un pic. De ce să lăsăm la nesfârșit ca lucrurile simple – precum cele de mai sus – să fie în România atât de complicate?!

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția 1-14 septembrie 2018

Publicat în Paharul cu... visuri
Miercuri, 06 Februarie 2019 11:37

Agenția Națională pentru Promovarea Vinului

Firește (?!) că nu există o astfel de instituție. La fel cum nu există un Institut al Vinului sau un Muzeu Național al Vinului. Dar, dacă ar exista?

Toate statele dezvoltate (și acestea se află, deloc întâmplător, între limitele de răspândire ale Vitis Vinifera) au acceptat că vinul din țările lor este un element de bază pentru economie, cultură și pentru brandul național al fiecăreia.

Lucrurile stau așa și nu altminteri, atât în Lumea Veche – Franța, Italia, Spania, Portugalia, Germania, Austria, Ungaria, Croația, Slovenia, Moldova, cât și în Lumea Nouă – Chile, Argentina, SUA, Africa de Sud, Australia, Noua Zeelandă.

Mai există un pluton de țări, nou-venite în competiție – China, Marea Britanie, Uruguay, Brazilia, unde abordarea este similară.

Unde se află România? Nicăieri.

Ne place să ne „împăunăm” cu locul 6 în Europa și cu al 13-lea mondial, dar, pe lângă faptul că și aici sunt nuanțe discutabile, de fapt, noi NU EXISTĂM pe piața mondială. Pe niciun loc.

Nici în cifre (sau volume), nici în mentalul consumatorilor de vin din afara țării noastre.

Niciodată nu am fost într-o situație mai proastă.

Nici sub stăpânirea otomană, nici în timpul celor două războaie mondiale, nici pe timpul comuniștilor.

Mă veți cita, poate, contraargumentând: „România viticolă arată minunat. E o altă țară. Ar fi bine dacă întreaga Românie ar arăta așa”. Da, e drept. Îmi mențin afirmația. Asta nu înseamnă că, în termeni de piață, mă contrazic cu ceva.

Și petrolul nostru arată bine. Și?!

Neracordarea la realitățile pieței globale, nerecunoașterea potențialului real de performanță, dar și de consum (inclusiv cel intern), refuzul de a elabora o strategie comercială și de comunicare pe termen lung nu fac altceva decât să netezească drumul marelui capital către România, cu un deznodământ previzibil pentru investitorii români.

Partea proastă e că nu vor pierde doar vinarii, ci va fi deteriorată dramatic orice schemă de câștig a comunităților locale. Vor pierde șansa la o viață mai bună zeci de mii de oameni.

În rest, identitate, cultură proprie, mândrie… cui îi mai pasă, nu?!

Vinul românesc are nevoie urgentă de o reformă instituțională

Aceasta nu se poate construi fără curaj, minte, puterea de a recunoaște exemplele bune din altă parte, grija pentru a păstra ce e bun (și diferit) la noi.

Nu am menționat banii. Și știți de ce? Pentru că aceștia există.

De unde vin banii, cine îi gestionează și încotro se duc?

Sume imense, zeci de milioane de euro, previzionați de către Uniunea Europeană, zac nefolosite pentru că sunt făcute strâmb măsurile de accesare.

Alți bani sunt, natural, prevăzuți prin bugetul Ministerului Agriculturii sau al Ministerului pentru Dezvoltarea Mediului de Afaceri. Acești bani sunt prăpădiți pe acțiuni inconsistente, deși se face mare tam-tam pe seama organizării de simpozioane, deplasări la târguri și expoziții. Vax! Aveți tot dreptul să nu mă credeți când vă spun că acțiunile întreprinse nu aduc beneficii de niciun fel, de aceea poate ar trebui să ne uităm pe studii care măsoară randamentul, impactul unor astfel de participări la târguri din piețe în care România nu înseamnă nimic.

Cum?! Nu există astfel de studii? Drept. Și, atunci, cum facem? Mergem înainte după... „nas”?

O sumă uriașă se strânge prin certificarea vinurilor DOC și IG. Bănuiesc că știți exact ce semnificație au inițialele de mai sus. Nu?! Și dacă dumneavoastră mai știți cât de cât, haideți să întrebăm oamenii de pe stradă, consumatorii. Să ieșim și din interiorul granițelor? Credeți că are rost? Pe bune...

Păi, atunci de ce se strâng acești bani de la producători?

S-a ajuns, ca în multe instituții ale statului, ca, din banii colectați prin taxe directe, să plătim sedii și oameni care să colecteze aceste taxe. Buclă închisă.

În concluzie, nimic din ceea ce funcționează astăzi ca instituție a statului (și, apropo, de ce trebuie să fie, neapărat, unele instituții, fie ele de certificare, reglementare sau comunicare, ale statului?) nu reușește să-și îndeplinească menirea pentru vin ca produs finit.

O instituție serioasă (poate particulară și doar sprijinită de stat din aceste bugete halucinant de mari), construită de profesioniști (ce competențe au cei de prin birourile administrației?) se va conecta instantaneu la fluxul real, economic și de informație, din Lumea Mare a Vinului.

Agenția Națională pentru Promovarea Vinului. În cadrul acesteia, dar și prin activitatea sa discretă, se pot strânge studii de piață, de comportament de consum, se pot face măsurători ale pieței (piețelor), dar și simulări în diferite contexte proiectate sau accidentale (vezi turbulența cauzată de posibila naționalizare a fermelor viticole și a cramelor în Africa de Sud), exerciții de econometrie, cercetări istorice, antropologice ș.a.m.d.

În baza acestor studii, se pot elabora strategiile mai sus amintite.

Ele vor ține seama de datul istoric, bagajul cultural, tradiții, schimbări demografice și de tipar de consum, terroir, soiuri, tehnologie, oferta, dar și de potențialul de oenoturism, modelele atractive de entertainment, elemente psihoemoționale, implicare socială și implicații sociale, racordul cu inovația, etica consumului, impactul ecologic etc.

Cu astfel de date clare se poate realiza proiecția economică. Adică, unde vrem să ajungem? Iar de aici, în mod logic, apar ingredientele unei comunicări coerente, comunicare care se poate sprijini în afara canalelor clasice, chiar pe activitățile comerciale pe care Agenția le propune, activități care se îmbogățesc cu această nouă valență.

Este greu de acceptat că lucrurile simple trebuie să pară, întotdeauna la noi, complicate.

Binele este aici, la un pas, iar noi îi întoarcem spatele.

Păstrez credința că generația tânără poate schimba ceva. Chiar acum, la 100 de ani ai României.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția 15-30 aprilie 2018

Publicat în Paharul cu... visuri
Miercuri, 14 Noiembrie 2018 16:31

Vinul „Însurăței” are DOP

Miercuri, 14 noiembrie 2018, Comisia Europeană a aprobat cererea de înregistrare a vinului românesc „Însurăţei” în Registrul european al produselor cu „denumire de origine protejată” (DOP), produsele îmbuteliate sub acest nume fiind albe, roșii sau roze.

Materia primă care stă la bază trebuie să fie cultivată în județul Brăila, iar vinul să fie produs tot în această regiune.

Cultura viței-de-vie în podgoria „Însurăţei” datează din antichitate. Folosirea tehnicilor specifice în podgorie, cu respectarea mediului înconjurător, ajută la menţinerea echilibrului florei şi faunei din regiune.

Acest vin poate fi pus în vânzare ca vin organic, în conformitate cu reglementările în vigoare privind producţia organică.

Denumirea înregistrată este protejată împotriva oricărei alte practici care ar putea induce în eroare consumatorul cu privire la adevărata origine a produsului.

Țara noastră are patru produse înregistrate pe sisteme de calitate europene, din care trei Indicaţii Geografice Protejate (IGP): Magiun de prune Topoloveni, Salam de Sibiu şi Novac afumat din Ţara Bârsei. Produsul Telemea de Ibăneşti este înregistrat pe sistemul de calitate Denumire de Origine Protejată (DOP).

La Executivul comunitar se află depuse documentaţiile a patru produse pentru dobândirea protecţiei europene Indicaţie Geografică Protejată, trei fiind în analiză - Cârnaţi de Pleşcoi, Caşcaval de Săveni, Telemea de Sibiu -, iar în fază de opoziţie europeană este produsul Scrumbie de Dunăre afumată.

Situată la 44 de grade și 50 de minute latitudine nordică, podgoria Însurăței se află în estul Câmpiei Bărăganului, la o altitudine de 45 – 50 de metri, și face parte din clasa viticolă europeană C II. Această regiune viticolă a teraselor Dunării a fost specializată, până în anul 1989, pe producția strugurilor de masă, atât timpurii, cât și târzii, destinați consumului în stare proaspătă și obținerii de stafide.

Se considera, pe atunci, că terenurile nisipoase ar fi limitat potențialul cantitativ și calitativ al soiurilor destinate vinificării. Vița-de-vie plantată la Însurăței se află pe terenuri permeabile, roșietice, veritabile „nisipuri zburătoare“, asemănătoare celor din regiunea franceză Montpellier. La toate acestea se adaugă faptul că Dunărea este în apropiere. Aceasta, împreună cu factorii climatici și pedologici, devin principalii factori capabili să determine calitatea superioară a vinurilor obținute.

Publicat în International

Specialiştii Laboratorului Central pentru Controlul Calităţii şi Igienei Vinului (LCCIV) Valea Călugărească au verificat, în perioada premergătoare Paştelui, 316 eşantioane de vin, colectate atât din depozitele distribuitorilor, cât şi de la producători, rezultatul fiind că unele loturi de vin produs şi îmbuteliat în Bulgaria au fost neconforme, potrivit comunicatului de presă al Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) de joi, 5 martie 2018.

Conform sursei citate, scopul acţiunilor de control a fost asigurarea consumatorilor în privinţa autenticităţii şi conformităţii vinului românesc.

În urma analizării celor 316 de eşantioane de vin, în laboratoarele specializate din cadrul MADR pentru acest gen de determinări, nu au fost depistate neconformităţi de calitate sau compoziţie fizico-chimică, cu excepţia unor loturi produse şi îmbuteliate în Bulgaria, ce s-au fost dovedite ca fiind neconforme şi, prin urmare, au fost interzise la comercializare şi returnate furnizorului din ţara vecină.

„Întreaga producţie de vinuri autohtone se caracterizează prin calitate şi diversitate, iar autenticitatea şi naturaleţea sunt elemente garantate de producătorii români, constatate de către specialişti în domeniu, dar şi certificate prin distincţiile oferite vinului românesc la concursurile organizate pe plan naţional sau internaţional. Rezultatele analizelor efectuate în cadrul LCCIV Valea Călugărească asupra celor 316 eşantioane prelevate au confirmat progresele realizate în domeniul vitivinicol românesc, datorită programelor derulate prin MADR privind refacerea patrimoniului viticol şi retehnologizarea cramelor”, se precizează în documentul de presă al MADR.

Instituția citată subliniază totodată că piaţa vinurilor din România oferă produse de calitate, ce corespund din punct de vedere fizico-chimic şi organoleptic cerinţelor impuse de lege.

Publicat în Ultimele noutati

lucia pirvu

Ediția din acest an a campaniei „Iubesc vinul românesc” se desfășoară la Salonul Vintest sub un nou concept: „Vin de Crăciun – Vinul - Arta și Design-ul sticlei și al etichetei, Arhitectura cramei”. Sute de sortimente de vin, de spumante și frizante, de distilate în sticle mai mult sau mai puțin clasice, cu etichete semnate de pictori, graficieni consacrați, vor fi expuse și, bineînțeles, degustate la cea de-a șaptea ediție a salonului, care va avea loc la Sala Expozițională a Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București, în perioada 15-17 decembrie 2017.

Salonul Vintest va găzdui, în afara licorilor bahice, o expoziție de imagine fotografică a arhitecturii clasice sau futuriste a fiecărei crame participante. Totodată, organizatorii anunță un pre-eveniment interesant și de actualitate: „Drumul vinului și arhitectura ca brand în turismul viticol”.

Pe parcursul celor trei zile, nouă producători de vin, spumante, frizante, distilate vor fi selecționați pentru a participa la concursuri-sondaj cu publicul vizitator, conform tematicilor stabilite: „Impactul sticlei și al etichetei în achiziționarea vinului”; „Rolul imaginilor fotografice cu arhitectura cramelor, restaurantelor, pensiunilor, în decizia de a accesa turismul viticol”; „Răspunsul prompt al publicului vizitator la relația Vechi vs Nou”. „În campania Iubesc vinul românesc din acest an, venim cu conceptul Vinul – Arta și Design-ul sticlei și etichetei, Arhitectura cramei. Salonul Vintest 2017 reunește producători importanți care vor prezenta peste 200 de sortimente de vin, de spumante sau frizante și distilate, acompaniate de sugestive imagini  ale cramelor, restaurantelor, pensiunilor. În urmă cu 27 de ani, multe din cramele și clădirile în care se producea vinul arătau extrem de simplu, chiar auster unele, dar între timp a intervenit dorința de nou, de schimbare, realizându-se adevărate construcții avangardiste, în care vinul de excepție și arhitectura ambientă oferă un spectacol sui-generis pe măsură. Astăzi, producătorii sunt pregătiți nu numai pentru piața națională, ci și pentru cea internațională, ceea ce, implicit, va duce la dinamizarea turismului viticol și la educarea consumatorului, de care noi ne ocupăm de mai bine de 14 ani, atât în edițiile Vinvest de la Timișoara, cât și prin cele de  la București. Este bine să reamintim câteva crame de referință din diverse țări cu recunoscute tradiții vitivinicole, precum: în Franța - Château Cheval Blanc din Saint Emilion, arhitectura Christian de Portzamparc; în Spania - Bodega Marques de Riscal din Elciego, arhitectura Gehry Partners;  în Italia - Cantina Rotari din Trento, arhitectura Alberto Ceccheto; în Portugalia - Adega Maior, din Campo Maior, arhitectura Alvaro Siza; în SUA - California Napa Valley, Opus One, realizată prin colaborarea dintre Robert Mondavi și baronul Philippe de Rothschild. De reținut că a doua atracție turistică în California, după Disneyland, sunt podgoriile din Napa Valley”, a declarat Lucia Pîrvu, director Vinvest și expert degustător.

Iubitorii de vin au posibilitatea să deguste, dar să și cumpere vinuri deosebite, mai ales că manifestarea are loc înaintea sărbătorilor de iarnă. Salonul Vintest este deschis de vineri, 15 decembrie 2017, până duminică, 17 decembrie, între orele 10.00 și 18.00. Biletul de intrare costă 20 de lei și fiecare vizitator primește câte un pahar de vin drept suvenir.

Publicat în Eveniment
Pagina 1 din 2

newsletter rf

Revista