Ionel Vaduva

Ionel Vaduva

Luni, 11 decembrie 2017, GASC lansa o nouă licitație de achiziție de grâu (alb și roșu, moale și dur) din mai multe zone ale lumii (inclusiv din state ale Europei de Est, printre care și din România), marii câștigători fiind desemnați a doua zi tot rușii, care au obținut patru din cele cinci transporturi contractate, unul dintre ele, de 60.000 de tone, fiind obținut de Cerealcom.

Nu mai puțin de 295.000 de tone de grâu au fost cumpărate de autoritățile egiptene, după cum urmează: 60.000 de tone de grâu rusesc de la Union (preț free-on-board – FOB de 193,49 USD plus 14,40 USD transportul, preț total 207,89 USD cost and freight - C&F), 60.000 de tone de grâu românesc pentru panificație de la Cerealcom cu 194,43 USD preț FOB plus 13,57 USD transportul, total 208 USD cost and freight, 60.000 de tone de grâu rusesc de la Daewoo la un preț de 192,45 USD preț FOB plus 15,65 USD transportul, total 208,10 USD preț C&F, 55.000 de tone de grâu rusesc de la GTCS la un preț de 192,50 USD FOB plus 16,20 USD freight, total 208,70 USD preț C&F, respectiv 60.000 de tone de grâu rusesc de la GTCS la un preț de 193,50 USD preț FOB plus 15,65 USD freight, total 209,15 USD preț C&F.

În ultima sa licitație din 28 noiembrie 2017, Egiptul a mai cumpărat 120.000 de tone de grâu rusesc, România nefiind printre preferatele GASC.

Potrivit aceleiași agenții de presă străine, în cazul licitației din 11 decembrie 2017, dosarele trebuiau depuse până la data de 12 decembrie 2017, ora 10 GMT. Rezultatele trebuiau să apară după ora 3:30 PM sau 13:30 GMT, în aceeași zi. Conform cererii de ofertă, prețurile trebuiau să îndeplinească condiția FOB, cu o ofertă separată de transport.

În aceeași zi cu licitația, egiptenii anunțau că Ministerul Agriculturii emitea o decizie prin care se reafirma poziția sa de acceptare a importurilor de grâu cu un procentaj de maximum 0,05 la sută prezență a ciupercii cornul secarei.

Într-un document trecut în revistă de jurnaliștii Reuters, datat 12 decembrie 2017 și denumit „Decret ministerial 1761/2017”, se menționa că orice transport care depășește acest nivel al prezenței ciupercii cornul secarei ar urma să fie respins direct, iar cel cu nivele sub cele de 0,05 vor fi tratate și acceptate.

Până la ora publicării articolului, Mihai Anghel, președintele Cerealcom, nu a putut fi contactat pentru a obține un punct de vedere vizavi de preț și de condițiile impuse pentru prezența ciupercii cornul secarei.

Se spune că românii au memoria scurtă și își uită cu ușurință trecutul, chiar și evenimente din istoria recentă. Este o afirmație valabilă în proporție covârșitoare, însă unul dintre atuurile adevărului istoric este și acela că, măcar o fațetă a sa, oricât de ștearsă sau plină de praf, învinge timpul și guma de șters/penița tocită a „binevoitorilor”.

Recunosc, nu o dată am pășit pe holurile facultăților din USAMVB-TM, inclusiv pe ale celei de Agricultură, însă nu am avut timp să „miros” istoria, să întreb cine a pus umărul la construirea viitorului agriculturii din Banat. Indiferență? Lipsă de timp? Teama că articolul nu interesează pe nimeni? Toate la un loc și poate chiar mai mult.

Sunt sigur că mulți dintre cititori știu că Regele Mihai I a fost mereu apropiat de Timișoara și, pe lângă faptul că a ctitorit catedrala, a înființat două universități și Filarmonica. Dacă nu, acum este momentul să aflăm.

Vorbim de acel Decret Regal nr. 660/1944, practic actul de naştere al Universității de Vest din Timişoara, a patra universitate a ţării după cele din Bucureşti, Cluj şi Iaşi. Printr-un alt decret, din 1945, Majestatea Sa a înființat Facultatea de Agronomie care a stat la baza Universității de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului din Timişoara (USAMVBT). Doi ani mai târziu, în 15 aprilie 1947, Regele Mihai I a semnat și actul de înfiinţare a Filarmonicii de Stat.

Să revenim însă la ceea ce ne interesează. În demersul meu jurnalistic, am aflat că Facultatea de Agricultură reprezintă de peste șapte decenii o instituție de referință în spațiul național și internațional al învățământului superior agronomic. Până în anul 1989, facultatea a funcționat doar cu specializarea Agricultură, celelalte fiind înființate ulterior, ca răspuns la exigențele societății bazate pe cunoaștere.

În urma Dictatului de la Viena, Facultatea de Agricultură din Cluj s-a refugiat la Timișoara, funcționândîn cadrul Școlii Politehnice. La data de 30 iulie 1945, Regele Mihai I a promulgat Legea 617 pentru înființarea Facultății de Agronomie din Timișoara, lege considerată ca fiind „actul de naștere” al acestei instituții. Cu această ocazie, facultatea a fost dotată și cu o serie de ferme: Timișoara, Ceala-Arad, Voiteni, Teremia Mare.

Ca urmare a reformei învățământului din 1948, s-a înființat Institutul Agronomic din Timișoara, care a funcționat cu această denumire, în structuri diferite, până în anul 1990. În timp, Institutul a avut în componența sa, pe lângă Facultatea de Agronomie, și Facultatea de Medicină Veterinară, și Facultatea de Zootehnie.

Mesaj de condoleanțe transmis de rectorul USAMVBT „Regele Mihai I al României”, prof. dr. ing. Cosmin Alin Popescu

Documentarea jurnalistică m-a îndrumat, de asemenea, și pe prima pagină a site-ului USAMVBT, acolo unde rectorul universității, prof. dr. ing. Cosmin Alin Popescu, vorbește de personalitatea marcantă a monarhului român și deplânge moartea sa, transmițând totodată familiei îndoliate condoleanțele întregii comunități universitare românești.

„Comunitatea noastră este îndoliată și profund marcată de trecerea la cele veșnice a celui care, în anul 1945, a devenit ctitorul Facultății de Agronomie din Timișoara: Majestatea Sa Regele Mihai I al României. Prin personalitatea sa marcantă, prin activitățile de promovare a spiritului național și de păstrare a valorilor societății românești, Majestatea Sa va rămâne veșnic în gândurile, inimile și spiritul tuturor celor care l-au cunoscut și care astăzi îi sunt recunoscători.

Trecerea în neființă a Majestății Sale Regele Mihai I al României a înlăcrimat întreaga noastră comunitate academică, în numele căreia transmit Casei Regale a României cele mai sincere mesaje de condoleanțe și de susținere, în aceste momente cu o încărcătură emoțională inegalabilă.

Odihnească-se în pace cel al cărui nume va fi purtat de universitatea noastră pentru totdeauna: Regele Mihai I al României!”, este mesajul emoționant al prof. dr. ing. Cosmin Alin Popescu.

Regele-grădinar

O carte de istorie ar putea fi scrisă de pe urma vieții tumultuoase a Majestății Sale, Mihai I, Rege al României. Că pe lângă aviație și alte domenii, Mihai I a iubit și sectorul agrozootehnic, se vede poate mai mult decât niciodată în exil. Interesant este cât de devotat a fost familiei sale Mihai I și cât de multă tărie de caracter a trebuit să aibă acest om de a trece de la cârmuirea unei țări la munca în fermă.

Pentru a ajunge însă la acest reper din viața sa, trebuie adusă în atenție cronologia evenimentelor. Astfel, în noiembrie 1947, cu o lună înainte de abdicare, Regele Mihai a participat la Londra la nunta actualei regine a Marii Britanii, Elisabeta a II-a, unde a cunoscut-o pe prinţesa Ana de Bourbon-Parma. Monarhul român, atunci în vârstă de 26 de ani, îmbrăcat în uniforma aviaţiei române, a fost salutat milităreşte de către fiica de 24 de ani a prinţului René de Bourbon-Parma şi a prinţesei Margaret a Danemarcei.

La numai o săptămână de la prima lor întâlnire, Regele Mihai i-a cerut mâna Principesei Ana de Bourbon-Parma la Lausanne, în Elveţia. În ciuda abdicării şi a exilului, cei doi se căsătoresc pe 10 iunie 1948 la Atena, pentru că nicio ţară nu a dorit să se implice în organizarea nunţii din cauza refuzului Papei de a le da binecuvântarea. Ana de Bourbon era de religie romano-catolică, iar Suveranul Pontif a condiţionat binecuvântarea de angajamentul regelui de a-şi boteza copiii în religia catolică, şi nu cea ortodoxă, lucru refuzat de Mihai I.

Și am vrut să vorbesc și de Regina Ana pentru că dimensiunea trecerii de la o viață de monarh la una de... fermier este greu cuantificabilă pentru oameni obișnuiți ca noi, susținerea necondiționată venită însă din partea partenerei de viață a Regelui Mihai I fiind definitorie pentru ceea ce avea să urmeze.

După abdicarea din 30 decembrie 1947, Regele Mihai I şi-a continuat viaţa în exil ca oricare alt om, fiind nevoit să-şi câştige existenţa ca fermier, pilot, antreprenor la o companie de electronică sau broker la Bursa de pe Wall Street.

Până la sfârşitul anului 1948, cei doi au locuit la Vila Sparta lângă Florenţa, locuinţa reginei-mamă Elena, iar din 1949, la Lausanne, unde se naşte prima fiică, principesa Margareta. Tot la Lausanne, se nasc principesele Elena şi Irina. În 1950, familia se stabileşte în Marea Britanie, unde va locui timp de şase ani, până în 1956, la Bramshill House în Hampshire, şi apoi la Ayot St-Lawrence, în Hertfordshire, pe o proprietate a Lordului Brocket.

De aici devine însă totul interesant (pentru noi, cel puțin). Pentru a-şi câştiga existenţa, Regele și Regina au înfiinţat o fermă de găini şi gâşte şi au construit un mic atelier de tâmplărie. Au muncit în grădină, au dat de mâncare păsărilor, iar produsele obţinute în gospodăria ţărănească, ouă, carne şi legume, le vindeau pentru a-şi câştiga existenţa.

Într-un interviu acordat British Pathe în anul 1953, Regele și Regina vorbeau cu un optimism uimitor despre mica lor fermă: „Fac tot ce pot. Am grijă de copii și de găini, lucruri de genul acesta”, spunea, zâmbind, Ana de România, în engleză, cu accentul ei franțuzesc.

Rege la șase ani, tată, familist, fermier cu demnitate în exil.

Restul este de prisos. Nu mi-am dorit o poveste lacrimogenă, ci o pildă. Poate și de aceea, n-am abuzat de epitete și de fraze colorate.

Drum bun, Majestate!

Președintele LAPAR, Laurențiu Baciu, i-a luat în vizor pe distribuitorii de semințe din România (și, indirect, și pe reprezentanții producătorilor de material semincer) și i-a acuzat pe aceștia de dublu standard în ceea ce privește declarațiile din certificatele de calitate, pe de-o parte, și realitatea din teren, pe de altă parte, la doar câteva minute în urma discursului directorului executiv al Alianței Industriei Semințelor din România (AISR), Antonia Ivașcu, în cadrul căruia domnia sa a dezvăluit că a angajat o agenție de detectivi particulari pentru a depista falsurile din sector.

Acești investigatori privați au inclusiv un rol de consultanță proactivă acordată beneficiarilor (fermierilor), astfel încât aceștia să nu achiziționeze semințe contrafăcute de pe piață.

„Începând de anul acesta – și vreau să anunț public – AISR a demarat deja și avem primele rezultate pe lunile octombrie și noiembrie cu un proiect cu un cabinet de detectivi particulari prin care vom încerca să descoperim contrafacerile de semințe; acoperim absolut toată țara. Vă veți trezi, la un moment dat, cu detectivi ca vă vor spune să nu luați de la anumiți furnizori căci semințele sunt false”, a afirmat Ivașcu în cadrul unui eveniment de bilanț al AISR care a avut loc joi, 14 decembrie 2017, la București.

La doar câteva minute de informațiile prezentate de reprezentanta AISR, Laurențiu Baciu - „primul fermier al țării” (așa cum i-a plăcut doamnei Antonia Ivașcu să-l descrie pe fermierul băcăuan) - a recunoscut că în decursul anului a avut „ceva divergențe” în ceea ce privește calitatea semințelor și a arătat cu degetul către zona producătorilor de material semincer (indirect) și către distribuitorii acestora (în mod direct).

Din experiența acestui an, Baciu a împărtășit cu cei prezenți la eveniment că a fost nemulțumit de un lot de semințe care promitea mult, dar care s-a dovedit în final că nu are o capacitate de producție decât de circa 44.000 de plante la hectar, fără însă a specifica numele furnizorilor în cauză și nici specificul culturii agricole.

S-a ajuns în mod indirect inclusiv la acuza că certificatele de calitate ar fi „cumpărate” de cei care pun în piață semințe de slabă calitate.

„Nu știu dacă sunteți într-adevăr dumneavoastră, producătorii (n.r. - de semințe), cei vinovați, că este posibil să fie distribuitorii. Aveți rețeaua aceasta în care nu știu dacă la fermier ajung informațiile corecte. Chiar dacă dumneavoastră sunteți de cea mai bună credință, gândiți-vă că aceia care vă distribuie marfa sunt interesați să scape de ea ca să-și ia banii. (...) Și dumneavoastră trebuie să vă faceți businessul, dar și noi trebuie să ne facem businessul. Nu aș vrea să se mai întâmple (...) ca anul acesta, când am obținut o densitate de 44.000 de plante cu o germinație anunțată de 90, iar lucrurile în teren au stat altfel. În jurul acelei parcele, am avut «n» martori care mi-au demonstrat că pe aceeași structură, pe același teren, cu aceleași lucrări, cu totul identic, într-un fel stau lucrurile aici și într-un altul mai încolo. N-aș vrea acum să fac acuzații că acele certificate de calitate ar fi fost «cumpărate», dar nici nu este posibil așa ceva. Toată tehnologia am aplicat-o pentru o densitate de 70.000 de plante la hectar; am avut însă aproape jumătate”, a afirmat Laurențiu Baciu.

În plus, el a precizat că materialul semincer oferit în prezent fermierilor români este atât de scump (și slab calitativ, în mai toată Europa de Est), încât ajunge să genereze costuri exagerate de până la 30% din cheltuieli cu înființarea culturilor.

„Nu vorbesc că prețurile sunt cele care sunt. Există companii în care 30 la sută din cheltuieli sunt reprezentate cu sămânța, ceea ce este extraordinar de mult. Când te mai trezești și cu o densitate de 44.000 de plante la hectar, chiar că-ți iei câmpii”, a mai punctat producătorul agricol. „N-aș vrea să se speculeze faptul că fermierii nu au posibilitatea să-și facă analizele sau ar putea să le ducă la un laborator, dar de obicei – și asta este o practică – distribuitorul îți aduce sămânța cu o săptămână înainte de semânat; tu nu mai ai timp. Am primit foarte multe sesizări din teritoriu, începând de la Satu Mare și până la Constanța, în care s-a reclamat calitatea seminței, iar anul 2017, la condițiile meteo care au fost, și dacă scăpai sămânța fără s-o încorporezi, trebuia să răsară planta. Au fost precipitații suficiente și condiții extraordinare, optime pentru răsărire. Faptul că n-am avut densitate elimină orice alt motiv”.

Într-un alt discurs al său din data de 27 octombrie 2017, Antonia Ivașcu amintea că grupări infracționale care au ca „obiect de activitate” producerea ilegală și contrafacerea semințelor în zonele cu activitate agricolă puternică vând sămânța contrafăcută care nu corespunde indicilor cantitativi și calitativi pentru semănat.

Prin utilizarea materialului semincer contrafăcut, spunea Ivașcu în cadrul evenimentului „Ziua semințelor certificate” de la finele lunii octombrie a.c., apare riscul pierderii culturii, al efectului negativ asupra consumatorului și contaminarea mediului inconjurător. Tot atunci au fost prezentate însemnele speciale pe care le au sacii cu sămânță certificată, fermierii fiind atenționați să nu se mai lase atrași și să achiziționeze semințele de la furnizori neautorizați, mai ales datorită prețului scăzut.

Materialul semincer certificat reprezintă o sămânţă de calitate superioară care are o serie de avantaje clare comparativ cu sămânţa necertificată (din hambar). În primul rând, producătorii agricoli se pot baza pe o puritate fizică şi genetică garantată pentru soiul sau hibridul pe care l-au ales în cultură (cu siguranţă plantele care rezultă vor avea exact acele calităţi pe care le menţionează producătorul). Sămânţa certificată este întotdeauna însoţită de un certificat de calitate unde fermierul poate găsi valorile exacte ale germinaţiei, purităţii, MMB.

În cazul seminţei certificate, germinaţia boabelor este la nivel optim, putând fi asigurată o densitate optimă. Sămânţa certificată dă siguranţa obţinerii unor producţii stabile din punct de vedere calitativ şi cantitativ şi permite totodată şi utilizarea mai eficientă de către plante a îngrăşămintelor, pesticidelor, în condiţiile utilizării tehnologiilor moderne de înfiinţare şi întreţinere a culturilor. Când vorbim despre „seminţe certificate” înţelegem implicit faptul că acestea au identitate, puritate, germinaţie, stabilitate şi garanţie proprie soiului de bază din care provin.

Cu toate că obiectivele europene prioritare post-2020 - cercetare (cunoaștere) și inovare (C&I) - fac parte din premisele progresului în privința tuturor provocărilor cu care se confruntă sectorul agricol și zonele rurale ale UE atât de natură economică sau socială, precum și legate de mediu, țara noastră mai are de lucru în acest sens - implementarea Măsurii 16 din PNDR și înființarea grupurilor operaționale - singurul demers concret realizat de guvernanții noștri până în 2017 fiind contractarea unui serviciu extern de auditare a proiectelor care să confirme faptul că inovațiile propuse de către grupurile operaționale... sunt chiar inovații.

Potrivit spuselor secretarului de stat în cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), Dănuț Alexandru Potor, dacă până la data la care a avut loc review-ul anual al Comisiei Europene (CE) din 7-8 decembrie 2017, instituția din care domnia sa face parte și-ar fi dorit lansarea Măsurii 16 – cooperarea 2014-2020 la începutul lunii în curs, pe parcursul întâlnirii ar fi apărut un punct de vedere referitor la condițiile de selecție a proiectelor. Vorbim mai exact de posibilitatea de a puncta superior proiectele care cuprind scheme de calitate.

„În ceea ce privește grupurile operaționale, Măsura 16 din PNDR este o prioritate pentru mine, personal, precum și pentru cabinetul pe care îl conduc, și anume aceea de a obține o activare a acestei măsuri și implementarea acestor grupuri operaționale. Reprezintă o oportunitate, dar și o noutate absolută pentru România implementarea acestei măsuri și a grupurilor operaționale”, a precizat Potor în cadrul sesiunii științifice internaționale de cercetări de economie agrară și dezvoltare rurală cu tema „Economia agroalimentară și dezvoltarea rurală din perspectiva integrării europene”. „Vă pot spune că, până în momentul de față, am parcurs niște pași care erau esențiali, iar unul dintre pașii esențiali la care vreau să mă refer acum este că am finalizat contractarea unui serviciu extern de auditare a proiectelor care să confirme faptul că inovațiile propuse de către grupurile operaționale sunt chiar inovații, pentru că de fapt acesta era un element esențial în activarea și implementarea acestor proiecte. Avem nevoie de o părere externă a cuiva care să confirme că acele inovații chiar sunt inovații și trebuie finanțate. Am făcut pași concreți. Estimarea noastră era să lansăm chiar până la sfârșitul lunii decembrie această măsură. Din păcate, în urma comunicării pe care am avut-o cu CE la review-ul anual din 7-8 decembrie 2017, a apărut un punct de vedere referitor la condițiile de selecție a proiectelor. Este o observație în legătură cu posibilitatea de a puncta superior proiectele care cuprind scheme de calitate; își propun să influențeze și schemele de calitate. Este o chestiune tehnică pe care o vom rezolva”.

În Comunicarea Comisiei Europene (CE) către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor intitulată sugestiv „Viitorul alimentației și al agriculturii” și adoptată la data de 29 noiembrie 2017, se menționează că inovațiile din diverse domenii (în agronomie, de exemplu soluții bazate pe natură, inovații legate de ameliorarea animalelor și a plantelor, de agricultura verticală, zootehnie, biologie, tehnologie, domeniul digital, organizare și produse) sunt la îndemână și pot fi de folos caracterului multifuncțional al sistemelor agricole și alimentare din UE.

Nevoile și contribuțiile zonelor rurale ar trebui să se reflecte clar în agenda de cercetare a Uniunii Europene (UE), iar viitoarea Politică Agricolă Comună (PAC) va trebui să stimuleze și mai mult sinergiile cu politica de cercetare și inovare pentru dezvoltarea inovării.

Sprijinul acordat pentru cunoștințe, inovare și tehnologie va fi esențial în procesul de pregătire a PAC pentru viitor, susțin inițiatorii documentului strategic de orientare, aflați sub coordonarea comisarului european pentru Agricultură, Phil Hogan. Schemele menite să consolideze performanțele economice și de mediu, precum și adaptarea la schimbările climatice și atenuarea acestora vor fi legate de serviciile de consiliere care oferă consultanță, competențe și inovare.

Parteneriatul european pentru inovare privind productivitatea și durabilitatea agriculturii (EIP-AGRI) și Parteneriatul european pentru inovare în domeniul apei și-au dovedit valoarea, mobilizând sectorul agricol în direcția inovării. EIP-AGRI a finanțat proiecte-pilot cu participanți multipli și creează rețele peste tot în Europa pentru a face disponibile noile cunoștințe pe scară largă.

„Succesul său depinde de performanța combinată a consultanților, a formării pe teme de agricultură și a sistemelor de educație, a cercetătorilor și a organizațiilor de fermieri, la care se face adesea referire sub numele de Sistemul agricol de cunoaștere și inovare (AKIS) și care funcționează foarte diferit de la un stat membru la altul. Rolul consultantului agricol se distinge ca având o importanță deosebită”, mai spun cei care decid la Bruxelles.

O PAC modernă ar trebui să sprijine consolidarea serviciilor de consiliere agricolă din cadrul sistemelor agricole de cunoaștere și inovare. Aceasta ar trebui să devină o condiție pentru aprobarea planurilor strategice privind PAC. Consolidarea serviciilor de consiliere agricolă ar trebui să fie facilitată prin intensificarea sprijinului pentru realizarea de schimburi de experiență, pentru crearea de rețele și cooperarea dintre fermieri inclusiv prin organizațiile de producători (OP), deoarece aceste elemente pot fi vectori importanți ai schimbului de cunoștințe, ai inovării și ai reducerii costurilor pentru fermieri în mod foarte regulat.

Dacă dr. Cecilia Alexandri de la Institutul de Economie Agrară (IEA) este de părere că subvențiile sunt distribuite inegal între agricultura de subzistență și semisubzistență din România, pe de-o parte, și fermele mari, pe de altă parte (97 de procente din totalul gospodăriilor și exploatațiilor mici primesc doar 40% din plățile pe suprafață, iar restul de trei la sută din ferme încasează restul de 60%), secretarul de stat în cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), Dănuț Alexandru Potor, consideră că nu ar trebui să creăm o „ură” între fermele industriale, puternice, și agricultura de semisubzistență de la noi din țară.

„Plățile directe au devenit tot mai importante pentru ferme, dar ele sunt distribuite inegal. Astfel, în 2015, 97% dintre ferme au primit doar 40 la sută din suma totală a plăților directe, în timp ce trei la sută dintre ferme au primit restul de 60%. Este o problemă care se știe. Nu este comună numai României. Această problemă am observat-o și în Bulgaria, și chiar în alte state din zonă. Acordarea plăților acestora a condus la orientarea producției agricole către sectorul vegetal, către culturile de câmp – cereale și oleaginoase”, a menționat Alexandri în lucrarea „Agricultura și spațiul rural – evaluări la 10 ani de la aderare”, prezentată cu ocazia sesiunii științifice internaționale cu tema „Economia agroalimentară și dezvoltarea rurală din perspectiva integrării europene”, care a avut loc la data de 13 decembrie 2017 în București.

Cercetătorul a mai precizat că rata sărăciei în zonele rurale, în 10 ani de la aderarea la Uniunea Europeană, a scăzut doar cu șase puncte procentuale, de la 56 la sută la 50%, menționând totodată că regiunile care dețin exploatații mari se identifică și cu cele mai mari pungi de sărăcie.

„Prin acest sistem de acordare a subvențiilor prin plata pe suprafață, fermele mici primesc puțini bani, fermele mari mulți bani, iar fermele mai mari primesc și mai mulți bani. (...) Zonele cu exploatații mari sunt asociate cu cele mai mari pungi de sărăcie din România. Cred că o redistribuire a acestor bani către fermele medii și mici ar fi benefică”, a adăugat dr. Alexandri.

Nu neapărat în contradicție directă cu cele spuse de reprezentantul IEA, dar cu argumente solide în vederea detensionării unor potențiale situații de conflict între cei doi poli ai agriculturii românești (gospodării și ferme mici vs exploatațiile mari și foarte mari) pe tema unei viitoare distribuții mai echitabile a plăților pe suprafață, secretarul de stat a afirmat că nu-și dorește o asociere directă între existența unor ferme comerciale importante, care practică o agricultură industrială și sărăcie.

El afirmă totodată că o simplă redirecționare a fondurilor europene din Pilonul I către fermele mici și foarte mici nu va rezolva problema eficientizării producției, chiar dacă 97% dintre exploatații (de semisubzistență, de subzistență și mici) au primit doar patru la sută din suma totală a plăților directe.

„S-a citat aici faptul că, în 2015, 97% dintre ferme au primit doar patru la sută din suma totală a plăților directe, în timp ce trei la sută dintre ferme au primit restul de 60%. Este o cifră obiectivă care se apropie de realitate. Acum, poate, ultimele evaluări de la APIA ar putea să arate ușor diferit. Apoi s-a insistat asupra faptului că zonele în care există mari exploatații sunt asociate cu focarele de sărăcie din România. Pe acest aspect aș vrea să procedăm cu atenție. Vreau să insist asupra acestei chestiuni pentru că, din punctul meu de vedere, este extrem de importantă. Nu aș vrea să facem o asociere directă între existența unor ferme comerciale importante, care practică o agricultură industrială și sărăcie. O simplă asociere a acestor entități prezente în teritoriu ar putea crea o imagine negativă în percepția publică și ar putea demoniza o agricultură performantă pe care noi, toți, ne străduim s-o avem la nivel cât mai mare în România. Din punctul meu de vedere, realitatea este că trebuie să săpăm mai adânc și să căutăm soluțiile pentru fermele mici, fermele mijlocii și să vedem cum acestea pot fi mai bine adaptate sectorului agricol din România și la nivel european”, a declarat Potor. „Cred că nu ar trebui să creăm o ură între fermele industriale, puternice, și agricultura de semisubzistență din România. Simpla direcționare a fondurilor către fermele mici și foarte mici nu va rezolva problema. Faptul că-i dăm cuiva 100 de lei în plus peste 100 pe care îi primea, vă garantez, nu va conduce la realizarea unei agriculturi performante. Va fi un paliativ care, din păcate, va perpetua o stare. Cred că aceste măsuri trebuie să fie acompaniate și de alte tipuri de intervenții. Și aici, în mod clar, vorbim despre o educație mai bună, o orientare a fermierilor către ceea ce înseamnă agricultura în pas cu contemporaneitatea. (...) Este foarte important să nu stârnim o ură, o neîncredere între agricultura care aduce performanță, agricultura care crește economic și susține PIB-ul României și sectorul micilor fermieri, al fermelor de subzistență”.

Potrivit datelor centralizate de dr. Cecilia Alexandri, România este țara europeană care deține cel mai mare număr de ferme, dar și fermele cu dimensiunea cea mai redusă, atât din punct de vedere fizic, cât și din punct de vedere economic.

Statisticile IEA relevă că, în anul 2013, la noi în țară existau aproximativ 3,6 milioane de ferme deținătoare de terenuri agricole, acestea reprezentând 33 la sută din totalul exploatațiilor din Uniunea Europeană. Numărul lor scade astfel cu 600.000 de unități de la cele 4,2 milioane înregistrate în anul 2005, reducerile cele mai mari fiind în general în segmentul fermelor de talie mică.

De asemenea, 36,5 la sută din terenul agricol al țării este exploatat de ferme mici, cu o valoare a producției agricole sub 8.000 de euro și peste 40 de procente din suprafață este lucrată în exploatațiile mari, a căror producție depășește 100.000 de euro, putând ajunge la câteva milioane de euro.

Segmentul de ferme mijlocii, cu producția între 8.000 și 100.000 de euro, ocupă circa 23 la sută din suprafața agricolă utilizată.

Comunicarea lui Hogan consideră „inechitabil” faptul că 20 la sută dintre fermieri primesc 80% din plăți

În Comunicarea Comisiei Europene (CE) către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor, intitulată sugestiv „Viitorul alimentației și al agriculturii” și adoptată la data de 29 noiembrie 2017, se precizează că, deși rolul plăților directe în stabilizarea veniturilor agricole este în general bine-venit, faptul că 20% dintre fermieri primesc 80% din plăți este uneori ținta unor acuzații care îl consideră „inechitabil”.

„Aceste cifre reflectă un sistem în care plățile sunt legate de teren, iar acesta este distribuit în mod concentrat, între un număr mic de fermieri. Deși jumătate dintre beneficiarii PAC sunt ferme foarte mici și majoritatea plăților merg către ferme familiale profesioniste de dimensiune medie, ar trebui promovată o repartizare mai echilibrată a sprijinului. Plățile directe își vor îndeplini misiunea mai eficace și mai eficient dacă sunt simplificate și mai bine direcționate. Orice modificare ar trebui însă să mențină unul dintre atuurile principale ale politicii: protecția pieței interne funcționale pe care a creat-o PAC de-a lungul anilor”, se menționează în Comunicare.

În scopul de a se direcționa plățile directe într-un mod mai eficace pentru a asigura un venit tuturor fermierilor din întreaga UE, ar trebui explorate următoarele posibilități (neexhaustive), cu scopul de a se asigura un sprijin echitabil și mai bine orientat acordat venitului fermierilor: - o plafonare obligatorie a plăților directe care să țină seama de mâna de lucru, pentru a se evita efectele negative asupra locurilor de muncă; - ar putea fi introduse și plăți degresive ca modalitate de a se reduce sprijinul pentru fermele de dimensiuni mai mari; - un accent mai mare pe o plată redistributivă, pentru a se putea furniza sprijin în mod direcționat, de exemplu fermelor mici și mijlocii; - să se asigure că sprijinul este dedicat adevăraților fermieri, concentrându-se asupra celor care practică agricultura în mod activ pentru a-și câștiga existența.

Totodată, PAC trebuie să își joace rolul în respectarea principiilor de „egalitate între membrii săi, indiferent dacă sunt mari sau mici, din Est sau din Vest, din Nord sau din Sud”, principii reamintite de președintele Juncker în discursul său din 2017, intitulat „Starea Uniunii”. În acest sens, PAC ar trebui să reducă diferențele dintre statele membre în ceea ce privește sprijinul pe care îl acordă această politică. Deși trebuie să se țină seama de marea diversitate a costurilor relative implicate de mâna de lucru și de teren, precum și de potențialul agronomic diferit de pe teritoriul UE, toți fermierii din UE se confruntă cu provocări similare.

Comunicarea Comisiei Europene (CE) către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor intitulată sugestiv „Viitorul alimentației și al agriculturii” și adoptată la data de 29 noiembrie 2017 reprezintă direcția pe care instituția europeană o indică pentru viitorul Politicii Agricole Comune (PAC) după anul 2020, cea mai importantă concluzie menționată în documentul strategic de orientare fiind creșterea ambiției ecologice a agriculturii, a anunțat Mihail Dumitru, director general adjunct al DG AGRI, într-un interviu acordat ediției online a Revistei Fermierului.

Discuția cu oficialul european a succedat prezentării explicite a Comunicării de către acesta, pe parcursul a aproape trei ore de dezbateri, în data de 7 decembrie 2017, la București, și la doar două zile de o documentare oficială a jurnaliștilor agrarieni care a avut loc la Bruxelles.

Complex în sine, documentul (în limba română) care se întinde pe 28 de pagini își propune confirmarea rolului esențial și importanța agriculturii în furnizarea de alimente și în protecția mediului, în consolidarea și în îmbunătățirea PAC printr-un amplu proces de reflecție, precum și simplificarea și flexibilizarea acesteia pentru a obține rezultate mai bune.

Comunicarea confirmă totodată realizările importante ale reformelor politicii europene în discuție, dar identifică și deficiențe care trebuie remediate, cele mai importante fiind aici performanțele ecologice ale agriculturii UE, precum și echitatea, respectiv nivelul de susținere și simplificarea PAC.

„Trebuie desprinse învățături din consultarea publică realizată în prima jumătate a anului 2017 pe tema «modernizării și simplificării PAC», care a confirmat un consens larg în privința faptului că instrumentele actuale ale PAC reușesc să abordeze numai într-o anumită măsură provocările actuale. Sunt incluse aici și provocările legate de mediu și climă, domenii în care majoritatea fermierilor și a altor părți interesate consideră că PAC ar trebui să facă mai mult. În același timp, excesul de birocrație a fost evidențiat ca un obstacol principal ce împiedică actuala politică să își atingă cu succes obiectivele”, se menționează în documentul strategic de orientare.

Carta albă privind viitorul Europei, prezentată de CE la 1 martie 2017, a provocat o dezbatere amplă despre viitorul blocului comunitar. Cu această ocazie, Uniunea (ca întreg), dar și statele sale membre să interacționeze mai bine cu cetățenii, să fie mai responsabile față de aceștia și să ducă la îndeplinire mai repede și mai bine angajamentele comune, cum este și cazul Pilonului european al drepturilor sociale.

„Documentul de reflecție al Comisiei din 28 iunie 2017 privind Viitorul finanțelor UE stimulează această dezbatere, prin prezentarea de opțiuni și scenarii pentru orientarea viitoare a bugetului UE, incluzând, printre alte opțiuni, un grad de cofinanțare a PAC și implicațiile acestuia. După cum s-a reamintit în documentul de reflecție, bugetul UE ar trebui să continue să țină seama de tendințele actuale care vor modela UE în anii următori. Există și o serie de provocări noi, în privința cărora bugetul UE va trebui să facă mai mult decât face astăzi. În acest context, vor trebui analizate toate instrumentele existente, inclusiv PAC. Prezenta Comunicare nu anticipează așadar nici rezultatul acestei dezbateri, nici propunerile pentru următorul cadru financiar multianual (MFF).

Documentul de reflecție privind Viitorul finanțelor UE pledează pentru trecerea la noi modele de creștere durabilă, care să combine considerentele economice, sociale și de mediu printr-o abordare globală și integrată și un accent sporit pe furnizarea de bunuri publice.

Acesta este fondul pe care PAC trebuie să facă următorii pași în evoluția sa – modernizând și simplificând, și cooperând strâns cu alte politici ale UE, pentru a soluționa o serie largă de probleme urgente și pune în valoare tot ce au mai bun sectorul agricol și zonele rurale ale Uniunii, punând accent pe standarde superioare și pe rezultate efective, și pentru a-i sprijini pe fermieri în a anticipa provocările și evoluțiile viitoare importante și a face față acestora”, precizează cei care au întocmit documentul strategic de orientare.

Totodată, se mai arată în Comunicare, PAC trebuie să evolueze în diverse moduri și să aibă reacții mai prompte la provocările și oportunitățile care apar la nivelul UE, la nivel național, regional, local, precum și la nivelul fermei. Aceasta înseamnă inclusiv că politica europeană vizată trebuie să își eficientizeze guvernanța și să își îmbunătățească modul în care îndeplinește obiectivele UE, dar și să își reducă semnificativ birocrația și povara administrativă. Actualul sistem al PAC se bazează pe cerințe detaliate la nivelul UE și prevede controale stricte, penalități și criterii de audit.

„Aceste reguli sunt adesea foarte prescriptive, mergând până la nivelul fermei. În mediul extrem de diversificat care există în Uniune în privința agriculturii și a climei, nici abordările de tip descendent, nici cele de tip «soluție universală» nu sunt potrivite însă pentru obținerea rezultatelor dorite și a valorii adăugate a UE”, afirmă autorii Comunicării.

În modelul de implementare pe care îl va presupune viitoarea PAC, UE ar trebui să stabilească parametrii de bază în termeni de politici (obiectivele PAC, tipuri generale de intervenție, cerințe de bază), în timp ce statele membre ar trebui să dețină o responsabilitate mai mare și să fie mai răspunzătoare de modul în care îndeplinesc obiectivele și ating țintele convenite. Obiectivele PAC ar îndeplini obligațiile înscrise în Tratatul privind UE, dar și obiectivele și țintele deja convenite, de exemplu, cu privire la mediu și la schimbările climatice (COP 21), precum și o serie de obiective de dezvoltare durabilă ale ONU (ODD).

„Atunci când pregătesc planuri strategice privind PAC, statele membre vor ține seama de instrumentele lor de planificare adoptate care își au sursa în legislația și politicile UE în domeniul mediului și climei. În același timp, statele membre ar fi responsabile de monitorizare și furnizarea unei raportări credibile cu privire la performanțe, contribuind la descărcarea de gestiune”, se mai menționează în Comunicare.

Un grad mai ridicat de subsidiaritate ar face posibilă luarea în considerare în mai mare măsură a condițiilor și nevoilor locale, în raport cu aceste obiective și ținte. Statelor membre le-ar reveni sarcina de a adapta intervențiile PAC pentru a-și optimiza contribuția la îndeplinirea obiectivelor UE.

„Menținând structurile actuale de guvernanță – care trebuie să continue să asigure o monitorizare și un control eficace al atingerii tuturor obiectivelor de politică – statele membre ar avea în același timp o influență mai puternică în ceea ce privește conceperea cadrului de conformitate și control aplicabil beneficiarilor (incluzând controalele și penalitățile)”, explică cei care au redactat Comunicarea. „Pentru a spori valoarea adăugată a UE și a menține o piață agricolă internă funcțională, statele membre și-ar lua deciziile nu izolat, ci în cadrul unui proces structurat care s-ar materializa în întocmirea unui plan strategic privind PAC, care ar viza intervențiile din ambii piloni I și II, asigurându-se astfel coerența politicilor atât în cadrul viitoarei PAC, cât și cu alte politici. Modelul de implementare va continua astfel să asigure condiții echitabile, menținând caracterul comun și cei doi piloni ai politicii. Comisia ar evalua și ar aproba aceste planuri în vederea optimizării contribuției pe care o are PAC la îndeplinirea priorităților și a obiectivelor UE și la atingerea țintelor statelor membre în materie de climă și energie. Acest aspect este important pentru a se asigura menținerea unei abordări comune față de îndeplinirea obiectivelor în domeniul mediului și al climei în toate statele membre. Mai multă ambiție este singura opțiune de politică viabilă în această privință”.

Procesul de planificare ar trebui și el simplificat, pentru a se situa în mod clar sub nivelurile de complexitate actuale existente în programarea în domeniul dezvoltării rurale.

„Aceasta înseamnă, mai concret, că ar trebui eliminate de la nivelul legislației UE elementele prescriptive privind conformitatea, precum detaliile măsurilor și regulile de eligibilitate pentru acestea. Simplificarea respectivă ar favoriza și abordările integrate și inovatoare și ar face cadrul de politici mai adaptabil și deschis la inovare”, detaliază autorii. „Aceasta înseamnă că PAC și planurile statelor membre ar trebui să se axeze, mai întâi de toate, pe obiective și pe rezultatele preconizate, lăsând suficientă marjă statelor membre și regiunilor să abordeze propriile caracteristici”.

În conformitate cu logica abordării Comisiei „buget axat pe rezultate”, un viitor sistem de implementare ar trebui, așadar, să fie axat pe rezultate, să stimuleze subsidiaritatea, oferindu-le statelor membre un rol mult mai important în a pune în aplicare schemele din cadrul PAC, în a urmări țintele realiste și adecvate convenite și în a contribui la reducerea poverii administrative legate de UE pentru beneficiari. Într-un astfel de context, opțiunile de costuri simplificate și tehnologiile moderne oferă oportunități uriașe de reducere a acestei poveri, în special în ce privește controalele. Ar trebui să li se permită fermierilor și cetățenilor deopotrivă să beneficieze de aceste progrese cu un cadru mai puțin prescriptiv.

În acest mod, astfel cum s-a proclamat în Declarația de la Cork 2.0, arhitectura PAC în ansamblu ar asigura intervenții orientate în direcția îndeplinirii unor obiective economice, sociale și de mediu bine definite, reflectând totodată nevoile și aspirațiile teritoriilor în cauză.

Un alt rol esențial al Comisiei ar consta, desigur, în supravegherea obținerii de rezultate și a respectării normelor de bază ale UE, precum și a angajamentelor internaționale în cadrul unui sistem bine conceput de audit și descărcare de gestiune. În acest scop, procesul ar trebui adaptat la cerințele unui mod de elaborare a politicilor orientat către rezultate, care include elaborarea și aplicarea unor indicatori solizi și măsurabili și a unei monitorizări și raportări credibile cu privire la performanțe.

Cum Comunicarea este un document premergător unui act legislativ complex, cu finalitate în 2018, am decis să discutăm pe seama celor menționate mai sus cu oficialul european. Explicațiile sale sunt pertinente.

Promitem că vom reveni și cu alte detalii în lunile următoare.

Revista Fermierului: Domnule Dumitru, să discutăm puțin despre preambulul selectat special de noi din Comunicare. Până la urmă, ce reprezintă documentul? Care îi sunt direcțiile principale?

Mihail Dumitru: Această comunicare adoptată de Comisia Europeană (CE) la data de 29 noiembrie 2017 reprezintă direcția pe care instituția o indică pentru viitorul Politicii Agricole Comune (PAC), după anul 2020. Există acolo foarte clar menționat în ce direcție vrem să ne îndreptăm în ceea ce privește politica mai sus menționată, și anume: în primul și în primul rând, se dorește o creștere a ambiției ecologice a agriculturii. Acest sector trebuie să contribuie mai bine la provocările generale legate de mediu și de climă, pentru că, pe de-o parte, este afectat și, pe de altă parte, are potențial de a contribui și de a ameliora situația.

Un alt element foarte important al acestei Comunicări este aspectul de distribuție a resurselor bugetare către beneficiarii PAC. Se dorește o distribuție mai echitabilă, o împărțire a acestor subvenții într-un mod care să reflecte mai bine situația agriculturii din statele membre, reducerea decalajelor, precum și nivele de susținere care să corespundă cu situația specifică a fermierilor. Și asta pentru că, spre exemplu, PAC reprezintă un element foarte important privind stabilitatea veniturilor fermierilor. Partea de plăți directe care se acordă fermierilor contribuie substanțial la menținerea nivelului veniturilor fermierilor, iar aceste venituri sunt încă departe de nivelul mediu al salariilor din restul economiei.

R.F.: În cadrul prezentării Comunicării, ați vorbit despre acele date potrivit cărora doar fermele mici și fermele foarte mari primesc cei mai mulți bani din subvenții, pe când zona de ferme de familie este cea mai puțin finanțată. Situația este valabilă în mod evident și pentru România. Greșim?

M.D.: Situația diferă foarte mult de la o țară la alta. Spre exemplu, în România, în zona fermelor de mijloc, aceasta este foarte puțin reprezentată. În acest caz, sunt foarte multe ferme mici care primesc sume relativ scăzute și sunt fermele foarte mari care primesc majoritatea subvențiilor plătite. Există o nevoie reală de a distribui mai echitabil aceste subvenții.

R.F.: Să continuăm cu viziunile noii Comunicări.

M.D.: O altă direcție foarte importantă, indicată foarte clar în această Comunicare, este rolul inovării și al cercetării pentru viitorul agriculturii europene. Agricultura europeană se confruntă cu provocări majore. Acestea pot fi rezolvate dacă folosim mai multe cunoștințe, mai multă cercetare și le transformăm în soluții practice pentru fermieri. Vorbim de dezvoltarea fermelor inteligente, a exploatațiilor de precizie, a fermelor care se bazează pe revoluția tehnologică, pe revoluția digitală. Există toate aceste cuceriri ale științei pe care vrem să le integrăm și să stimulăm fermierii să folosească mult mai mult inovarea și știința pentru a găsi soluții practice pentru problemele lor.

R.F.: Știu că, în acest context, la Bruxelles există discuția foarte clară cu privire la impactul finanțării prin PAC și prin Orizont a 2020 a acelor grupuri operaționale și integrarea informațiilor obținute în proiecte mult mai mari și mai complexe, care se întind pe mai mulți ani.

M.D.: Așa este. În această perioadă 2014-2020, am introdus ca instrument în PAC – grupurile operaționale (GO), în cadrul Parteneriatului european pentru inovare privind productivitatea și durabilitatea agriculturii (PEI-AGRI). Aceștia sunt actorii-cheie pentru a promova inovarea în agricultură. Asta înseamnă că mai mulți actori implicând cercetarea, consultanța, fermierii, mediul de afaceri, intermediarii financiari, guvernele chiar trebuie să lucreze și să găsească soluții practice problemelor fermierilor. Noi ne-am propus, la nivelul Uniunii Europene, iar statele membre au programat foarte bine acest PEI-AGRI. Avem o țintă de 3.200 de grupuri operaționale care ar trebui să funcționeze și să producă rezultate până la sfârșitul acestei perioade.

R.F.: Știm că Franța și Germania sunt pe primele locuri cu cele mai multe GO-uri.

M.D.: Așa este. În Franța, spre exemplu, în prezent, există 400 de grupuri operaționale la nivel european care deja funcționează și implementează proiecte de inovare.

R.F.: Unde se află România în tot acest demers?

M.D.: România a avansat în acest proces, în sensul că a început să identifice, să selecționeze grupuri operaționale, dar încă are o cale lungă să dezvolte proiectele, să le finanțeze și le ducă la bun-sfârșit.

R.F.: Este Măsura 16.4 din PNDR 2020 o soluție în acest sens?

M.D.: Da, Măsura 16.4 este o soluție pe care noi o considerăm foarte bună pentru inovare în agricultură și pe care vrem să o folosim foarte eficient în această perioadă și, de asemenea, considerăm că PEI-AGRI trebuie să continue să folosească aceleași metode și pentru viitor. Și asta, pentru că sunt niște metode care au început deja să fie familiare, să fie cunoscute de către actorii respectivi și suntem foarte interesați să vedem în această perioadă că vom obține rezultate, ca să putem continua această abordare.

R.F.: Tot la Bruxelles, este contestat discret (dar este, inclusiv de Curtea Europeană de Conturi) acest concept de înverzire și se caută forme similare pentru a-l înlocui. Care sunt acestea?

M.D.: Aș zice că arhitectura ecologică a PAC a devenit foarte complexă în această perioadă, nu în ultimul rând prin adăugarea elementului de înverzire care oferă anumite avantaje pentru protecția mediului și pentru acțiuni climatice, dar care este foarte dificil de gestionat. Acum, în Politica Agricolă Comună, avem un sistem, o arhitectură care are trei nivele: sistemul de eco-condiționalitate, sistemul de înverzire (cu o serie întreagă de măsuri) și sistemul de plăți de agromediu din cadrul dezvoltării rurale. Trebuie să avem grijă ca aceste măsuri care sunt îndeplinite în fiecare nivel să nu se suprapună, cât și să nu avem o situație de dublă finanțare, iar acest lucru este foarte dificil din punct de vedere administrativ, de gestionat.

De aceea, ne propunem să redefinim această arhitectură, să le grupăm pe toate într-un bloc de eco-condiționalități pe care fermierii și beneficiarii PAC-ului ar trebui să le îndeplinească, însă, în același timp, să producă mai multe rezultate și mai multe beneficii pentru mediu și pentru acțiunile climatice.

R.F.: Pentru că tot am vorbit de plăți, și insist cu întrebarea pe care o am pentru că, de asemenea, la Bruxelles se discută foarte mult, pe lângă plafonare, și de acea stabilire a unor obiective de țară, unele care fie convergente cu ideile de la Bruxelles. Și s-a vorbit în acest context de o posibilă sistare a plăților, dacă în urma unei analize ex-ante s-au stabilit aceste obiective, iar țara nu reușește să le atingă. Există în discuție acest risc al unor eventuale sistări de plăți? Dacă se va decide să se meargă pe această direcție...

M.D.: În modelul de punere în aplicare a noii PAC, ne bazăm foarte mult pe obținerea de rezultate. Obținerea de rezultate va fi comensurată printr-un sistem de indicatori. Bineînțeles, statele membre se vor angaja prin programele lor, prin planurile lor privind PAC, să obțină, să îndeplinească anumite ținte stabilite în aceste planuri. Suntem încă în faza exploratorie, de văzut ce se întâmplă dacă statul membru nu va atinge țintele respective.

Există mai multe abordări posibile. Nu ne-am stabilit încă asupra unuia dintre ele. Există abordarea în care, spre exemplu, se poate crea o rezervă de performanță, iar în cazul în care țintele nu sunt îndeplinite, această rezervă nu este folosită, nu este eliberată statului membru, similar cu perioada actuală.

Există o altă posibilitate în care statele membre care vor avea rezultate foarte bune vor fi stimulate prin primirea unor resurse suplimentare, dar acestea toate sunt opțiuni de lucru care urmează să fie dezvoltate și propuse într-o sesiunelegislativă viitoare.

R.F.: Ce n-am văzut din partea partenerilor de discuții, astăzi, a fost acel concept de „smart village”, acele sate inteligente unde tinerii sunt atrași, unde tinerii au acces la internet de mare viteză. La conferința dumneavoastră de la la București, ați vorbit de agricultură, zootehnie, alimentație, dar nimic despre reîntinerirea generațională.

M.D.: Conceptul de „smart village” – sat inteligent – este un concept pe care noi îl dezvoltăm acum la Bruxelles, lucrăm împreună cu alți colegi din alte servicii din Comisie. În principiu, el se bazează pe ideea folosirii într-o mult mai mare măsură a posibilităților existente în fiecare sat și pe aplicarea tehnologiei și a revoluției tehnologice, în special a revoluției digitale.

Spre exemplu, aceste „smart villages” se vor baza pe folosirea revoluției digitale, folosirea internetului, dezvoltarea e-services, pe folosirea resurselor locale, într-un mod inteligent, pentru crearea locurilor de muncă, pentru dezvoltarea serviciilor comunitare, pentru problemele de mediu. N-are o conotație tehnologică, adică să se bazeze exclusiv pe folosirea revoluției digitale, ci este un element principal, iar alte elemente vor fi folosite ca să pună în valoare toate oportunitățile pe care un sat le are și le poate dezvolta.

R.F.: Acum, la sfârșit de an, v-aș ruga să le transmiteți un mesaj celor care ne urmăresc zi de zi, în contextul acestei Comunicări, poate să fie atenți la ceea ce înseamnă această comunicare, la informațiile care vin și, bineînțeles, un gând bun de sărbători.

M.D.: Bineînțeles, eu doresc și îi invit pe toți actorii care sunt interesați în viitorul PAC, în viitorul agriculturii europene și în viitorul economiei rurale europene să urmărească foarte atent dezvoltarea acestei abordări din Comunicare și să vină cu propunerile și observațiile lor, pentru că acesta este un document strategic de orientare, care va avea o foarte mare importanță în stabilirea viitoarei propuneri concrete legislative a următoarei PAC.

Activitatea noastră se va intensifica din acest moment și va trebui ca de aici și până în mai 2018 să avem o propunere legislativă cu toate detaliile PAC. Este foarte important ca partenerii noștri din toate categoriile – fermieri, reprezentanții societății civile, cetățeni, consumatori, să-și spună cuvântul pe aceste propuneri.

Fiind la sfârșit de an, doresc să urez tuturor cititorilor Revistei Fermierului cele mai bune gânduri, sănătate, numai bine, să-și păstreze optimismul și să discutăm anul viitor pe elemente concrete ale Politicii Agricole Comune.

Datele operative ale Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prezentate vineri, 8 decembrie 2017, de șeful instituției, Petre Daea, relevă că România a obținut în acest an o producție totală de cereale de 26,87 milioane de tone de cereale.

Asta înseamnă, potrivit acelorași surse, o cantitate de circa 1,4 tone de cereale pe cap de locuitor, cifră care completează cele nouă recorduri „istorice” de producție agricolă.

„Anul acesta, cu sprijinul cuvenit, necesar și meritat, fermierii români au realizat nouă recorduri istorice. Am realizat în România, în acest an, aproape 26,87 de milioane de tone de cereale. Este pentru prima dată când ne întâlnim cu asemenea cifre. Făcând un calcul ce înseamnă, am depășit 1,4 tone de cereale pe cap de locuitor. Culturile unde s-au realizat aceste recorduri sunt următoarele: - grâu, rapiță, mazăre, orz, floarea-soarelui, soia, porumb, cartofi și struguri. Și m-aș opri la struguri (6.520 kg/ha). Este o cantitate care, probabil, putea fi dusă în instalațiile de prelucrare și în alți ani, dar anul acesta, sistemul antigrindină, fiind în stare de funcționare și activ, a putut proteja plantațiile viticole consacrate din zonele Iași, Vrancea și Prahova. Am putut duce producția aceea care s-a realizat în procesul de vinificație. Această producție, dusă și introdusă în procesul de prelucrare, a fost securizată și de sistemul antigrindină care a funcționat în acest an”, a menționat Daea în discursul său de mai bine de o oră.

Tot el s-a lăudat că țara noastră pare a fi prima din Uniunea Europeană (UE) la producția de floarea-soarelui. Daea nu este însă mulțumit. El își dorește ca, împreună cu sectorul cercetării, fermierii să păstreze aceste randamente, an de an.

„La floarea-soarelui, suntem și prima țară ca producție totală (n.r. - 2.725 kg/ha în cazul florii-soarelui și 3,167 milioane tone producție totală). Vom vedea ce randament realizează Franța. Sunt o serie întreagă de informații. Eu le aștept pe cele oficiale, pentru a mă putea pronunța. Este o creștere formidabilă de randament în România, la toate culturile. Este un lucru excepțional pe care trebuie să-l conservăm ca atare și, evident, alături de fermieri și de cercetare, să să ne gândim cum putem mări aceste randamente, în așa fel încât ele să nu rămână doar un vârf în realizarea și în compararea producțiilor, ci să rămână o constantă în activitatea agricolă a României pentru stabilitatea economică și pentru progres în adevăratul sens al cuvântului și pentru câștig permanent, constant, la fermieri”, a conchis șeful MADR.

Producţia de floarea-soarelui a României a înregistrat un record istoric de 3,167 milioane de tone în 2017, cu un randament de 2.725 de kilograme la hectar, preciza joi, 19 octombrie 2017, președintele PSD, Liviu Dragnea, pe reţeaua de socializare Facebook.

Producţia de floarea-soarelui din acest an este mai mare cu peste un milion de tone faţă de recolta din 2016, atunci când țara noastră s-a aflat pe primul loc în Uniunea Europeană (UE), atât la suprafaţa cultivată cu floarea-soarelui, cât şi la producţie, obţinând un total de 1,95 milioane de tone de pe 1,01 milioane de hectare.

„Dincolo de toate conflictele politice, măsurile adoptate de Guvernarea PSD îşi arată rezultatele! După producţiile-record la grâu, iată că şi la floarea-soarelui avem veşti foarte bune! Mai mult, aşa cum ne-am angajat în Programul de guvernare, la data de 16 octombrie am început plata subvenţiilor pentru fermieri”, scria pe atunci liderul PSD pe Facebook.

România a mai obţinut anul acesta două recorduri istorice, unul la grâu, recolta depăşind 10 milioane de tone, iar celălalt la rapiţă, unde producţia a fost de 1,7 milioane de tone.

„Avem producţii istorice în 2017, în România. La grâu, secară şi triticale s-a depăşit o producţie de 10 milioane de tone, ceea ce nu s-a mai reuşit până acum în România. La rapiţă sunt 1,7 milioane de tone, cea mai mare producţie din istoria acestei ţări. De asemenea, la mazăre avem 300.000 de tone, iar producţia la orz şi orzoaică este cea mai mare din ultimii 23 de ani”, anunţa, în 22 august, liderul PSD, Liviu Dragnea.

Țara noastră pare să fi înregistrat, de asemenea, cea mai mare producție de porumb boabe, cu o recoltă de 14,5 milioane de tone în acest an și o producție medie de 5,8 tone la hectar.

Conform datelor statistice publicate pe site-ul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), producția totală de porumb boabe s-a majorat în acest an cu aproape 45%, comparativ cu anul 2016, în condițiile în care anul trecut recolta de porumb a fost puțin peste 10 milioane de tone, la o medie de 4 tone la hectar, iar față de producția-record din 2014, de 11,3 milioane de tone, este cu 28% mai mare. În 2014, randamentul a fost de 4,48 tone/ha.

În 2015, România a raportat o producție totală de porumb boabe de 8,87 milioane de tone și o medie de 3,5 tone la hectar.

În ultimii 10 ani, suprafața cultivată cu porumb s-a situat între 2,3 și 2,7 milioane de hectare, cu un singur an - 2010 - în care suprafața nu a depășit 2,1 milioane hectare la nivel național.

La momentul bilanțului, în România se reușea însămânțarea în miezul epocii optime a 82 la sută din suprafața cu cereale programată de fiecare fermier să fie semănată în această toamnă.

Guvernul Tudose pregătește o hotărâre de guvern potrivit căreia proprietarii de gospodării țărănești vor primi GRATUIT de la stat purcei din rasele Bazna și Mangalița pentru îngrășare și introducerea pe piață pentru comercializare, a afirmat ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Petre Daea, într-o conferință de presă de bilanț a activității instituției.

Se rezolvă astfel, spune șeful MADR, mai multe probleme ale sectorului, printre care susținerea multiplicării rasei, valorificarea produselor din gospodăriile populației, dar și îmbogățirea ofertei de produse românești cu valoare adăugată și cu un nivel mare de calitate.

„Avem în curs de avizare un program susținut prin buget - o hotărâre de guvern va ieși săptămâna viitoare, sper (n.r. - 11-17 decembrie 2017) –, și anume acela de a conserva rasele autohtone la suine – Mangalița și Bazna. Sunt două rase foarte valoroase, foarte mult căutate de consumatori prin produsele care se pot obține de la aceste două rase, rase care ne reprezintă în anumite zone și care, din nefericire, au fost abandonate, dar prin dragostea față de animale a unor oameni excepționali, o parte din materialul biologic este în țară. Am realizat o hotărâre de guvern prin care dorim să dăm purcei gratuit la gospodăriile populației, să-i crească și să-i îngașe până la minimum 130 kg și apoi să intre în circuit, pentru a fi valorificată carnea sub diverse forme, cum își aleg, pe de-o parte consumatorii, iar pe de altă parte cum sunt în stare procesatorii să le prezinte. Acest program se va adresa gospodăriilor mici, în așa fel încât să rezolvăm trei probleme: - pe de-o parte să stimulăm multiplicarea rasei, să valorificăm produsele din curtea gospodarilor și să punem pe piață produse românești, pe care să le poată cumpăra consumatorul”, a afirmat Daea în ședința de bilanț care a avut loc vineri, 8 decembrie 2017, la sediul ministerului de resort.

Potrivit datelor prezentate de oficialul guvernamental în conferința de presă, bugetul ministerului de resort a crescut cu 23,62 la sută, potrivit noului proiect introdus pe ordinea de zi a ultimei ședințe a Executivului de la București.

Cu doar două zile înainte, șeful MADR se întâlnea cu reprezentanți ai crescătorilor de porci din rasele Bazna și Mangalița la sediul instituției.

Alături de ministru, la întâlnire s-au aflat directorul general al Agenției Naționale pentru Zootehnie, dr. ing. Iacob Lelior, precum și experți din cadrul Direcției Generale Politici Agricole, cât și reprezentanți ai Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor. În cadrul ședinței, a fost prezentat un program de dezvoltare a raselor de suine românești prin creștere și multiplicare în regim tradițional - Bazna și Mangalița.

Cu această ocazie, crescătorii de suine i-au prezentat ministrului Petre Daea situațiile cu efectivele de porci de Bazna și Mangalița pentru a avea o imagine de ansamblu și a putea construi programul pornind de la date concrete, informație necesară realizării proiectului de act normativ.

Programul este inițiat de către Agenția Națională pentru Zootehnie și se adresează fermelor de subzistență cu un efectiv de la minimum 5 capete la 20 de capete și își propune dezvoltarea efectivelor existente de rase de suine aflate în conservare (Bazna și Mangalița), creșterea și multiplicarea grăsunilor în regim tradițional, realizarea unui ansamblu de exploatații specifice.

Un rol important în implementarea acestui program îl are Agenția Națională pentru Zootehnie, care identifică producătorul, îl înregistrează în program, asigură livrarea grăsunilor, monitorizează activitatea, stabilește contractul-cadru de livrare dintre producător și procesator, asigură încheierea contractului de achiziții de purcei.

Programul are ca scop creșterea efectivelor de scroafe de reproducție aflate în crescătorii de rase autohtone Bazna și Mangalița, precum și creșterea producției de carne de porc din rasele menționate. Totodată, se dorește asigurarea necesarului de carne provenit de la aceste rase pentru sectorul de procesare.

Până în acest moment, în Ministerul Agriculturii s-au promovat 466 de acte normative, din care cinci legi, șapte ordonanțe și ordonanțe de urgență, 63 de hotărâri de guvern, 391 de ordine cu caracter normativ și de reglementare instituțională și nouă memorandumuri.

Discursul ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Petre Daea, nu s-a schimbat prea mult de la ultimul protest al angajaților APIA din Piața Victoriei, îndemnul acestuia fiind același, și anume ca lucrătorii agenției să-și canalizeze energia către efectuarea la timp a plăților subvențiilor și nu la cum anume banii să NU ajungă la fermieri.

Există însă o rază de speranță în declarațiile lui Daea, din data de 8 decembrie 2017, zi de bilanț pentru instituția pe care o conduce. Potrivit afirmațiilor sale, angajații APIA nemulțumiți de eventuale diminuări ale salariului, ca urmare a introducerii noii grile de remunerare, ar trebui să aștepte data de 1 februarie 2018, fără însă a da prea multe explicații.

„Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) este agenție de plăți. Le-am spus-o foarte clar și le transmit și astăzi ca să înțeleagă, iar unii spun că au înțeles (la o parte dintre ei trebuie să le mai spui și, de aceea, trebuie să insist): - în momentul în care intri și te așezi pe scaunul de serviciu al zilei, trebuie să te gândești cui plătești și trebuie să plătești și nu să te gândești cum ai face să nu ajungă banii la fermieri. Este un lucru fundamental și este sănătatea sufletească a fiecăruia când se gândește cum face în așa fel încât să-și facă datoria astăzi, pentru banii pe care îi primește, întrucât fermierii își fac datoria tot timpul, stând în câmpul liber sau în zootehnie, indiferent de zi, indiferent de oră, pentru a produce hrană pentru țară”, a menționat Petre Daea. „Eu le-am spus-o foarte clar și repet: - să stea liniștiți și să muncească. Când spun aceste cuvinte, știu pe ce mă bizui. Îmi pare rău că ei nu înțeleg ceea ce trebuie să înțeleagă. Le mai spun o dată, poate vor înțelege și cred că și dumneavoastră aveți răbdarea să vină 1 februarie 2018 ca să vedeți că ceea ce spun eu acum se și întâmplă. Să stea liniștiți și să muncească”.

Conform datelor prezentate de ministru în conferința de presă, bugetul ministerului de resort a crescut cu 23,62 la sută. Un total de 885.864 de fermieri au fost planificați pentru a primi avansul de 70%. Cu procentul acesta de accesare a fondurilor FEGA, România se află în postura de a fi plătit 99,9 la sută din bani.

Vineri, 8 decembrie 2017, un total de 749.315 beneficiari au primit avansul din subvenție, conform datelor agenției.

Angajații APIA din centrele județene, începând cu nivelul de consilier superior gradația 3 și până la nivelul de director executiv gradul II, gradația 5, ar urma să piardă la salariul net între 682 de lei și 2858 de lei, potrivit simulărilor de plată (stat de funcții) întocmite conform Legii Salarizării nr. 153/2017, Anexa VIII, cap. I, lit. a, pct. II.

Potrivit sindicaliștilor APIA, centrele locale nu pot fi încadrate ca unități deconcentrate, în condițiile în care, potrivit Legii 1/2004, legea de înființare, entitățile locale sunt și ele definite ca organe de specialitate ale administrației centrale. Or, asta vine în contradicție cu Anexa VIII a Legii, situație reglementată însă prin „Legea nr. 207/2017 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 56/2017 privind completarea art. II din Legea nr. 152/2017 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare”.

Ca urmare a unei schimbări subite în legislația sanitară-veterinară din Republica Moldova, aspect care nu ar fi fost comunicat autorităților de la București pe canalele obișnuite, 178 de suine sunt blocate în zona dintre vămile româno-moldovene de la Albița, anunță Asociația Crescărorilor și Exportatorilor de Bovine, Ovine, Porcine din România (ACEBOP) printr-un comunicat de presă.

Potrivit informațiilor organizației, cele două mijloace de transport care au o încărcătură de 178 de capete porcine a primit permisiunea din partea DSVSA Vaslui pentru trecerea spre Republica Moldova. Fără prea multe detalii, vama moldovenească a decis să respingă transportul din motive comerciale, explicând că au interdicție să primească porci din UE.

ACEBOP susține că ar fi vorba despre un ordin apărut peste noapte, care nu a fost adus la cunoștință autorităților din România. Asociația citată ar fi contactat toate instituțiile responsabile și solicită intervenția de urgență a ministrului Petre Daea pentru rezolvarea acestui caz „fără precedent în istoria comunitară a României”.

„Suntem în alertă de două zile pe fondul situției revoltătoare din vama Albița, unde s-a blocat un export de porci, fără a se lua în considerare ce se întâmplă cu animalele din camion. Ca urmare, din cauza unui vid legislativ și a unui sistem informatic care nu permite redirecționarea animalelor, circa 200 de porci se află în situația de a muri de frig, foame și sete, cu pierderi însemnate pentru fermierul român. În urmă cu patru zile, același fermier a mai făcut un transport de porci în Republica Moldova. Nu înțeleg cum este posibil ca în doar câteva zile porcii proveniți din același lot, de la același furnizor să nu mai fie acceptați pentru livrare pe teritoriul țării vecine”, a afirmat Mary Pană, președinte ACEBOP. „Suntem deja asaltați de întrebări din partea ONG-urilor, pentru că vorbim aici de bunăstarea animalelor și de felul în care sunt tratate pe timpul transportului. Fermierul nostru este disperat că nu reușește să înțeleagă ce se intâmplă, animalele fiind blocate între cele două granițe. În același timp, autoritățile române spun că sistemul informatic TRACES nu permite reorientarea animalelor pe traseul spre un abator din România în vederea abatorizării. Până la această oră, nu avem o rezolvare; situația ne depășește. Știm că animalele au fost totuși descărcate în vama românească. Încercăm să rezolvăm problema alături de autorități, dar multe telefoane sunt închise, responsabilitatea pare o noțiune greu de înțeles. Să nu uităm totuși că sunt porcii României, care se află pe teritoriu românesc”, mai completează președintele ACEBOP.

Material în curs de completare.

Pagina 1 din 63