Începând cu ora 00:00:01 a zilei de 16 octombrie 2017, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) a demarat autorizarea la plată a sumei de 42,1 milioane de euro pentru un număr de 24.464 de fermieri, producători agricoli care au depus cereri unice de plată în anul 2017.

APIA precizează că 28,59 de milioane de euro se vor plăti din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA), iar diferența de 13,51 de milioane de euro, din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) și cofinanțare de la Bugetul Național.

„Menționăm că în conformitate cu prevederile Deciziei nr. 6801 de punere în aplicare a Comisiei din 11.10.2017 de autorizare a Irlandei, Greciei, Croației, României și Regatului Unit să aplice derogări, în ceea ce privește anul de cerere 2017, de la articolul 75 alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European si al Consiliului în ceea ce privește nivelul avansurilor pentru plățile directe și pentru măsurile de dezvoltare rurală legate de suprafață și de animale, între 16 octombrie și 30 noiembrie se pot efectua plăți în avans de până la 70% în cazul plăţilor directe, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European si al Consiliului, şi de până la 85% în cazul măsurilor de sprijin pe suprafață și legate de animale, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European si al Consiliului”, se menționează în comunicatul de presă. „De asemenea, conform art. 6 alin. (1) din H.G. nr.701 din 27 septembrie 2017 privind stabilirea pentru anul 2017 a cuantumului plății unice pe suprafață, al plății redistributive și a intervalelor de suprafață pentru care se acordă aceasta, al plății pentru practici agricole benefice pentru climă și mediu, al plății pentru tinerii fermieri, precum și a plafoanelor aferente ajutoarelor naționale tranzitorii în sectorul zootehnic, pentru speciile bovine și ovine/caprine, și a plafonului aferent schemei de sprijin cuplat pentru speciile ovine/caprine «Începând cu data de 16 octombrie 2017, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură poate acorda plăţi în avans în cadrul schemelor de plăţi directe prevăzute la art. 1 şi 5, cu încadrarea în procentul maxim prevăzut de reglementările europene în vigoare la data efectuării plăţilor în avans»”.

Într-un interviu acordat Revistei Fermierului încă din data de 11 octombrie 2017, șeful APIA, Adrian Pintea, preciza că 467.775 de fermieri erau gata să primească avansul începând de luni, în doar cinci ore aproape 25.000 de beneficiari fiind deja procesați.

„Până aseară (n.r. - 11 octombrie 2017), din numărul total de 885.000 de fermieri care au depus cereri de sprijin în anul 2017, deja avem pregătiți, totul, calculați, cu toate controalele administrative făcute, 467.775 de fermieri gata să primească acest avans”, menționa Pintea. „Începând de astăzi (pentru a nu genera blocaje în sistemul informatic, în sensul în care dacă site-ul este accesat de 5.000 de useri, oricât de stabil ar fi, ar putea să „crape”), dăm (n.r. - drumul activității), iar efectiv, transferul, se va face la data de 16 octombrie. Luni dimineață, la ora 00:00:01, vom face primele transferuri în contabilitate, respectând regulamentul european și legislația națională. Practic, în data de 16 octombrie 2017, de dimineață, vor pleca primele ordine de plată, către un număr de fermieri din 467.775 de fermieri; fizic, cât este posibil să autorizăm. În ceea ce privește cuantumurile, atât pentru FEGA, cât și pentru FEADR, acestea sunt cele aferente anului 2017. Că se lucrează pe vechiul sistem? Este normal, dar cu acele cuantumuri actualizate și cu sistemul parametrizat. Pe asta se lucrează și, dacă s-a dat drumul la calcul, aici nu face nimeni ce vrea, ci trebuie să respecte legislația aferentă anului respectiv. Prin eforturi susținute atât ale agenției, cât și, în special, ale MADR, s-a obținut derogarea (puține țări au reușit) la avans de 70 la sută FEGA, respectiv 85% FEADR. Marea majoritate a statelor au 50 de procente FEGA și 70% FEADR. În comparație cu anul 2016, atunci când s-a acordat avans din FEGA 69 la sută, în anul 2017 se acordă maximul – 70%, iar la FEADR, anul trecut, pe 2016, a fost 84 de procente, iar anul acesta vor fi 85 la sută FEADR”.

Potrivit comunicatului de presă al agenției, din data de 16 octombrie 2017, plăţile se efectuează la cursurile de schimb valutar stabilite de către Banca Centrală Europeană, astfel: 4,5993 lei pentru un euro, stabilit de către Banca Centrală Europeană în data de 29.09.2017 şi publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, nr. 329/05 din 30.09.2017, pentru plăţile finanțate din FEGA (Fondul European de Garantare Agricolă); 4,5390 lei pentru un euro, stabilit de către Banca Centrală Europeană în data de 30.12.2016 şi publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, nr. 491/01 din 31.12.2016, pentru plăţile finanțate din FEADR (Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală).

Publicat în Finantari

Până la data de 1 octombrie 2017, specialiștii APIA ar trebui să definitiveze toate controalele specifice, în așa fel încât să nu existe sincope în implementarea programului stabilit, și anume de acordare a plăţilor în avans într-un procent conform reglementărilor comunitare în vigoare la data efectuării lor, a mărturisit ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Petre Daea, în deschiderea conferinței Wildlife Estates Label.

„Eu niciodată nu promit, eu fac. Așa că așteptați pe data de 16 octombrie 2017 să se realizeze ceea ce s-a stabilit cu mult timp înainte, în programul de guvernare pe care l-a prezentat președintele partidului, Liviu Dragnea, pe care l-a prezentat guvernul în Parlament și a fost validat de Parlament. Devenind lege, eu o pun în aplicare”, a declarat oficialul guvernamental. „Nu au fost probleme cu cererile de plată. (...) Sperăm ca până la data de 1 octombrie a.c. să se proceseze toate controalele, în așa fel încât linia dreaptă să fie continuată și să nu avem sincope în aplicarea programului pe care l-am stabilit”.

În ceea ce privește menținerea sau schimbarea sistemului actual de plată pe suprafață, același ministru al Agriculturii a precizat că este „prematură” discuția. Și asta, în condițiile în care subalternul său, secretarul de stat Alexandru Potor, a precizat cu doar trei zile înainte, într-o emisiune televizată, că țara noastră va susține cu tărie menținerea actualui sistem SAPS, pentru că trecerea la un sistem de plată pe fermă ar fi foarte dificil (și asta nu numai pentru România). În acest sens, Potor chiar a semnat o declarație comună în Grupul de la Vișegrad, plus Bulgaria și Croația.

„Aici sunt teme în discuție. Este prematur să spun eu, acum, ce se va întâmpla după 2020. Însă nu este deloc în afara gândirii, preocupării și a interesului nostru de a ne spune punctul de vedere, de a ne ancora în deciziile pe care le vom plămădi împreună și care vor avea conduita necesară din 2020, România fiind stat membru cu capacitate deplină de a participa la actul deciziei”, a răspuns Daea întrebărilor jurnaliștilor.

SAPS vs Wildlife Estates Label

Începând cu data de 16 octombrie 2017, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) poate acorda plăţi în avans în cadrul schemelor de plăţi directe, într-un procent conform reglementărilor comunitare în vigoare la data efectuării acestora, iar începând cu data de 1 decembrie 2017, se va acorda plata regulară, era anunțul făcut de ministrul Agriculturii, Petre Daea, la „Ziua Porumbului” din localitatea Orezu, în data de 14 septembrie 2017.

Șeful MADR confirma atunci că pe site-ul instituției pe care o conduce – capitolul Transparență, subcapitolul Transparență Decizională – Proiecte de acte normative – era publicată hotărârea privind stabilirea pentru anul 2017 a cuantumului plății unice pe suprafață, a plății redistributive și a intervalelor de suprafață pentru care se acordă acestea, a plății pentru practici agricole benefice pentru climă și mediu, a plății pentru tinerii fermieri, a plafoanelor aferente ajutoarelor naționale tranzitorii în sectorul zootehnic, pentru speciile bovine și ovine/caprine, precum și a plafonului aferent schemei de sprijin cuplat pentru speciile ovine/caprine.

Potrivit documentului, schema de plată unică pe suprafață ar urma să fie în cuantum de 97,2452 euro la hectar, plata pentru tinerii fermieri 24,3113 euro/ha, cea pentru înverzire 57,1745 euro/ha, în timp ce plata redistributivă va fi în cuantum de 5 euro/ha pentru primul interval 1-5 ha, inclusiv, respectiv 48,3251 euro/ha pentru cel de-al doilea interval – peste 5 ha și până la 30 ha, inclusiv.

Producătorii agricoli români care primesc subvenţii pe suprafaţă trebuie să se pregătească însă pentru modificările din legislaţia europeană. Conform noilor reglementări ale Uniunii Europene (UE) în domeniu, începând cu anul 2020 ar urma să se treacă la plata unică a subvenţiei pe fermă. Această măsură înseamnă că plata subvenţiei pe suprafaţă (SAPS) şi a subvenţiei pentru animale se va face într-o singură tranşă, pe exploataţie şi în funcţie de suprafaţa cultivată sau de numărul de animale care alcătuiesc exploataţia. În condiţiile date, producătorii agricoli vor fi obligaţi să efectueze cadastrarea şi intabularea terenurilor agricole, pentru a nu se ajunge în situaţia în care să fie excluşi de pe lista agricultorilor care primesc subvenţii. Practic, Programul Național de Cadastru și Carte Funciară 2015-2023 (PNCCF) vine ca o mănușă pentru nevoile de intabulare a terenurilor arabile și pășunilor la nivel național, cu condiția să se și definitiveze.

Potrivit prevederilor actualului regulament de acordare a subvenţiilor pe suprafaţă, în situaţia în care doi fermieri declară la Agenţia pentru Plăţi şi Intervenţie în Agricultură (APIA) că exploatează acelaşi hectar de teren agricol, de unde rezultă că suprafaţa respectivă se suprapune, niciunul nu primeşte subvenţia pe suprafaţă pentru hectarul respectiv, până nu se clarifică situaţia juridică a terenului în cauză, dar amândoi primesc subvenţia pentru celelalte suprafeţe pe care le lucrează. Conform noilor reglementări, începând cu 2020, când se va trece la plata pe fermă, în situaţia în care apar suprapuneri, nu se va face plata subvenţiei pentru niciunul dintre cei doi fermieri, pe întreaga suprafaţă aflată în exploataţie, ceea ce înseamnă că aceştia vor pierde atât subvenţia pe suprafaţă, cât şi plăţile pentru animale.

Wildlife Estates Label își extinde rețeaua în Europa de Est. Eticheta Wildlife Estates Label a fost dezvoltată ca un mijloc de a recunoaște administrarea exemplară a proprietarilor de terenuri și a administratorilor de teritorii din Europa și de a-i face mai vizibili societății ca păzitori puternici ai naturii. Această inițiativă se bazează pe o abordare voluntară pentru a evidenția rolul-cheie al managerilor de teren în protejarea biodiversității.

Astăzi, rețeaua Wildlife Estates cuprinde peste 270 de proprietăți , cu aproape 1,5 milioane de hectare care au primit eticheta, iar proiectul este în continuă creștere.

Eticheta WE acreditează proprietarii de pământ ca un front-runner pentru cele mai bune practici de gestionare, conservare și respectarea celor doua Directive privind Păsările și Habitatele. Oferă o rețea de comunicare pentru a dezvolta și a implementa în continuare tehnici de management noi și inovatoare prin împărtășirea ideilor, strategiilor de gestionare și oferă informații relevante despre evenimentele viitoare și despre schimbările eco-politice la nivelul UE.

Publicat în Știri interne

Începând cu data de 16 octombrie 2017, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) poate acorda plăţi în avans în cadrul schemelor de plăţi directe, într-un procent conform reglementărilor comunitare în vigoare la data efectuării plăţilor în avans, iar începând cu data de 1 decembrie 2017, se va acorda plata regulară, este anunțul făcut astăzi de ministrul Agriculturii, Petre Daea, la Ziua Porumbului din localitatea Orezu.

Șeful MADR a confirmat că pe site-ul instituției pe care o conduce, la capitolul Transparență, subcapitolul Transparență Decizională – Proiecte de acte normative, a fost publicată joi, 14 septembrie 2017, hotărârea privind stabilirea pentru anul 2017 a cuantumului plății unice pe suprafață, a plății redistributive și a intervalelor de suprafață pentru care se acordă acestea, a plății pentru practici agricole benefice pentru climă și mediu, a plății pentru tinerii fermieri, a plafoanelor aferente ajutoarelor naționale tranzitorii în sectorul zootehnic, pentru speciile bovine și ovine/caprine, precum și a plafonului aferent schemei de sprijin cuplat pentru speciile ovine/caprine.

Potrivit documentului, schema de plată unică pe suprafață ar urma să fie în cuantum de 97,2452 euro la hectar, plata pentru tinerii fermieri 24,3113 euro/ha, cea pentru înverzire 57,1745 euro/ha, în timp ce plata redistributivă va fi în cuantum de 5 euro/ha pentru primul interval 1-5 ha, inclusiv, respectiv 48,3251 euro/ha pentru cel de-al doilea interval – peste 5 ha și până la 30 ha, inclusiv.

„Pe data de 16 octombrie, începem să dăm subvențiile. Astăzi am pus pe site-ul ministerului hotărârea de guvern care stabilește exact ce vom da în această perioadă, în așa fel încât să putem acorda sumele la timp fermierilor, într-un procent cât mai mare. Începem la 1 decembrie, pentru prima dată, să dăm și sumele regulare, adică lichidarea, și vom continua în așa fel încât fermierul să aibă banii la timp și să poată executa lucrările pe care le dorește și care se impun, mai ales în această perioadă, când vremea nu ne ajută și vor fi lucrări succesive, lucrări care costă și cheltuiala este mai mare”, a afirmat Petre Daea în deschiderea Zilei Porumbului, ediția a VIII-a.

Miercuri, 13 septembrie 2017, în deschiderea ședinței de guvern, ministrul de Finanțe, Ionuț Mișa, anunța că Ministerul Agriculturii va beneficia de un plus bugetar de 1,8 miliarde de lei pentru plata integrală în avans a schemelor de plăți, astfel încât înființarea culturilor să nu fie în pericol, precum și pentru cofinanțarea proiectelor PNDR 2020 cu sursă financiară europeană FEADR.

„La Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale au fost majorate fondurile cu 1,8 miliarde pentru schemele de plăți directe pe suprafață. Aceste sume vor asigura integral plata în avans pentru înființarea culturilor în anul 2018. Totodată, se va asigura cofinanțarea proiectelor depuse în cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020 finanțate din FEADR”, a afirmat ministrul de Finanțe, Ionuț Mișa, în deschiderea ședinței de guvern.

Prima rectificare a bugetului pentru 2017 a fost aprobată miercuri de guvern, în condițiile înregistrării unei creșteri economice de 5,8% pe primul semestru, ceea ce a determinat o creștere a PIB cu 21,9 miliarde de lei, conform estimărilor Comisiei Naționale de Prognoză, de la 815,2 miliarde de lei la 837,1 miliarde de lei.

Veniturile bugetului general consolidat se majorează, pe sold, cu 1.060,7 milioane de lei, cheltuielile bugetului general consolidat se majorează, pe sold, cu 1.705,2 milioane de lei, iar deficitul bugetar se menține la 2,96% din PIB, potrivit metodologiei cash.

Toate instituțiile publice au asigurate integral fondurile necesare acoperirii cheltuielilor de funcționare. De asemenea, prin rectificarea bugetară se asigură plata majorărilor salariale pentru diferite categorii de personal din sistemul bugetar aprobate în acest an, extinderea acordării bursei studenților pe toată durata anului universitar, derularea Programului pentru stimularea înființării întreprinderilor mici și mijlocii „Start-up Nation-România”, începerea selecției beneficiarilor de ajutor de stat având ca obiectiv stimularea investițiilor cu impact major în economie, plata în avans a fondurilor de sprijin pentru agricultori.

Publicat în Știri interne

Miercuri, 13 septembrie 2017, ministrul de Finanțe, Ionuț Mișa, a făcut anunțul care cu siguranță îi va bucura pe fermierii români: Ministerul Agriculturii va beneficia de un plus bugetar de 1,8 miliarde de lei pentru plata integrală în avans a schemelor de plăți, astfel încât înființarea culturilor să nu fie în pericol, precum și pentru cofinanțarea proiectelor PNDR 2020 cu sursă financiară europeană FEADR.

„La Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, au fost majorate fondurile cu 1,8 miliarde pentru schemele de plăți directe pe suprafață. Aceste sume vor asigura integral plata în avans pentru înființarea culturilor în anul 2018. Totodată, se va asigura cofinanțarea proiectelor depuse în cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020 finanțate din FEADR”, a afirmat ministrul de Finanțe, Ionuț Mișa, în deschiderea ședinței de guvern.

Prima rectificare a bugetului pentru 2017 a fost aprobată astăzi de guvern în condițiile înregistrării unei creșteri economice de 5,8% pe primul semestru, ceea ce a determinat o creștere a PIB cu 21,9 miliarde de lei, conform estimărilor Comisiei Naționale de Prognoză, de la 815,2 miliarde de lei la 837,1 miliarde de lei.

Veniturile bugetului general consolidat se majorează, pe sold, cu 1.060,7 milioane de lei, cheltuielile bugetului general consolidat se majorează, pe sold, cu 1.705,2 milioane de lei, iar deficitul bugetar se menține la 2,96% din PIB, potrivit metodologiei cash.

Toate instituțiile publice au asigurate integral fondurile necesare acoperirii cheltuielilor de funcționare. De asemenea, prin rectificarea bugetară se asigură plata majorărilor salariale pentru diferite categorii de personal din sistemul bugetar aprobate în acest an, extinderea acordării bursei studenților pe toată durata anului universitar, derularea Programului pentru stimularea înființării întreprinderilor mici și mijlocii „Start-up Nation-România”, începerea selecției beneficiarilor de ajutor de stat având ca obiectiv stimularea investițiilor cu impact major în economie, plata în avans a fondurilor de sprijin pentru agricultori.

 

Publicat în Ultimele noutati

Chiar premierul Mihai Tudose nu i-a permis niciun comentariu ministrului Agriculturii, Petre Daea, ca replică la o miștocăreală prietenească de-a sa de la finalul oportunităților video din ședința de Guvern, ocazie cu care prim-ministrul i-a transmis șefului MADR că „după ce a terminat tot ce se putea cu oaia, a trecut la ambalaj”, crescătorii de ovine au ieșit câștigători, aceștia urmând să primească un sprijin financiar de 1 lei/kg pentru lâna comercializată, potrivit unei hotărâri de guvern adoptată în ședința de astăzi.

„Și ca să închei într-un ton optimist, pe ordinea de zi de astăzi (n.r. - joi, 13 iulie 2017), avem un punct al domnului ministru Daea care, după ce a terminat tot ce se putea cu oaia, a ajuns la ambalaj. Este un ajutor de minimis pentru lână. (...) Închidem cu oaia. Înțeleg că dacă am terminat și lâna, e gata, nu?”, a explicat premierul, care a adăugat zâmbind: „Nu, nu mai luați cuvântul, lăsați-ne... ”.

În fapt, potrivit comunicatului de presă al Executivului de la București, este vorba de o schemă de ajutor de minimis care are o finanțare de 36 de milioane de lei. Finanțarea ar urma să fie asigurată de la bugetul de stat, în limita prevederilor bugetare aprobate cu această destinație Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) prevăzute pe anul 2018.

„Valoarea totală a ajutoarelor de minimis care se acordă unui beneficiar nu poate depăși suma de 15.000 de euro pe durata a trei exerciții financiare, în cursul exercițiului financiar actual (2018) și în cele două exerciții financiare precedente (2016, 2017). Derularea sprijinului se face prin direcțiile pentru agricultură județene sau a municipiului București. Sumele reprezentând ajutoare de minimis se plătesc într-o singură tranșă anuală. Beneficiarii sunt persoanele fizice care au atestat de producător, persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, persoanele juridice și orice forme asociative cu personalitate juridică. De asemenea, beneficiarii trebuie să dețină o exploataţie de ovine înregistrată în Registrul Național al Exploatațiilor și să facă dovada comercializării cantității de lână pentru care solicită acordarea sprijinului”, se mai precizează în comunicat.

ROM 2322La mijlocul lunii mai a.c., șeful PSD, Liviu Dragnea, spunea despre „favoritul său”, ministrul Agriculturii, Petre Daea, că alături de omologul său de la Cercetare a pus la punct un sistem de utilizare a lânii în realizarea de termoizolații pentru construcții, unul mai performant decât vata minerală.

„În programul nostru de guvernare am discutat și am prezentat (...) situația lânii. Un procent de 75% din lâna din România se aruncă. În programul nostru este prevăzut pentru anul viitor să realizăm acele centre de colectare, dar am vrea să nu pierdem nici anul acesta lâna, adică să-i încurajăm pe oieri să nu arunce lâna pe câmp sau să nu o ardă”, a afirmat Dragnea în cadrul unei conferințe de presă ad-hoc susținute la Staţia de Punere sub Presiune -SPP- OUAI Movila din judeţul Ialomiţa. „Domnul ministru al Agriculturii (n.r. - Petre Daea), împreună cu ministrul Cercetării (n.r. - pe atunci Șerban Valeca), a început să se gândească la ce poate fi folosită lâna și în alte domenii decât cele tradiționale. Au realizat acest material pentru izolare, care este mult mai bun decât vata minerală. Ministrul Agriculturii le spune oierilor, nu eu, că dacă vor păstra anul acesta lâna, la anul vor primi subvenție pe fiecare kilogram de lână vândut – am înțeles că cel puțin un leu pe fiecare kilogram. Rugămintea noastră este să nu arunce lâna anul acesta, pentru că ar fi păcat. Este un an pe care îl pierd și ei, și România. (...) Avem varianta în care lâna se aruncă sau se arde și nu câștigă nici România, nici varianta în care lâna produce ceva, indiferent cui se vinde”.

În timpul conferinței, Dragnea a scos dintr-un celofan un profil tip panel obținut din lână presată și le-a arătat-o jurnaliștilor, moment în care ministrul de resort, Petre Daea, a precizat că lâna provenea de la un fermier căruia i-a transmis următoarele: „Lâna am luat-o de la un cioban căruia i-am spus: «Decât pe gard, mai bine în pat lâna asta, că-i mai bine așa, sau în pereții caselor», cum spunea domnul președinte (n.r. - Liviu Dragnea)”.

Potrivit datelor vehiculate de șeful PSD, Liviu Dragnea, cu ocazia unei deplasări de lucru în Călărași, nu mai puțin de 75 la sută din lână se aruncă sau se arde, iar costul cu tunsul este suportat de crescătorii de ovine.

Aceasta este, în viziunea șefului PSD, o situație în care și fermierul, dar și economia țării au de pierdut.

Publicat în Știri interne

Administratorul fermei băcăuane I.I. Iosif Bejan din Parincea, Bacău, ajuns agricultor datorită sutelor de mii de euro câștigate prin muncă asiduă în sectorul de construcții din străinătate, este de părere că asocierea din agricultura românească va ajunge la nivelul mult-așteptat doar după întoarcerea celor circa patru milioane de emigranți, oameni care vin cu un alt tip de mentalitate de peste hotare.

„Eu zic că lucrurile se vor schimba mult atunci când se vor întoarce cele aproximativ patru milioane de emigranți români. Dintre ei sunt mulți cei care ar putea face ceva. Vin cu o altă mentalitate, cu o altă gândire”, a afirmat producătorul agricol.

El recunoaște că a ajuns în sectorul agribusiness românesc pentru simplul fapt că a crescut la țară, dar în special datorită banilor încasați în cei 13 ani petrecuți pe șantiere din țară și din străinătate. De asemenea, Bejan confirmă faptul că munca de agricultor i-a fost facilitată și de cunoștințele dobândite în liceul agricol și se plânge, printre altele, de lipsa angajaților bine pregătiți, de lipsa de loialitate a acestora, dar și de lipsa predictibilității legislativ-economice.

„Cam 300.000 de euro (...) am cheltuit la întoarcerea în țară. (...) Inițial, am avut 350 ha de teren în lucru, după care am renunțat la 100 de hectare pentru că nu erau productive. Nu-mi mai ajungeau nici utilajele: trebuia să achiziționez altele, alți bani adică. Oricum, și la 250 ha, investiția în utilaje a fost de aproximativ 500.000 de euro. Nici eu n-am fost agricultor. Am lucrat pe șantier de la 17 ani până la 30 de ani. Am crescut însă la țară. Am făcut liceul agricol înainte. N-am lucrat în agricultură pentru că a venit Revoluția, s-a terminat tot, fiecare a plecat unde a putut, iar sectorul a ajuns la pământ. Când am luat 200 ha prima dată era tot pârloagă, nu era lucrat”, a afirmat Iosif Bejan.

Într-un interviu acordat Revistei Fermierului, Iosif Bejan a mărturisit că se așteaptă de la guvernanții români să-și respecte promisiunile, astfel încât proiecțiile de business să nu fie date peste cap de la an la an.

„Guvernanții ar trebui să dea ceea ce promit, nu în plus. Spre exemplu, vreau să investesc într-un tractor. Îmi fac un plan că iau banii de pe sfeclă și de pe soia. Când colo, mă trezesc că la soia încasez mai puțin cu 100 de euro, iar la sfeclă, cu 200 de euro. Ei, eu am avut 36 de hectare, înmulțut cu 200 euro pierdere, asta înseamnă 7.200 de euro; o rată la un utilaj. Nu este puțin”, se plânge Bejan de lipsa de predictibilitate și de promisiunile nerespectate.

Revista Fermierului: Domnule Bejan, în prezent, care este structura de cultură a fermei pe care o conduceți?

Iosif Bejan: 250 ha cultivate cu cereale și plante tehnice, din care doar două hectare în proprietate. În toamnă am însămânțat în mare parte grâu și rapiță, însă rapița am întors-o toată. Și asta din cauză că, în toamnă, nu a fost ploaie suficientă și nu a răsărit. De asemenea, nu am avut un utilaj bun cu care să însămânțez, motiv pentru care plantele nu au răsărit. Am semănat și porumb, floarea-soarelui, soia, mazăre.

R.F.: Ați cultivat soia pentru plata cuplată pe produs, dar și pentru restul subvențiilor, corect?

I.B.: Am însămânțat soia pentru a beneficia atât de banii de pe plata cuplată, cât și pentru sumele destinate ZIE. Din punct de vedere al cuantumului, anul trecut s-au plătit la soia 210 euro, în condițiile unei producții minime de 1.400 de kilograme boabe la hectar. Obligativitatea constă în livrarea mărfii cu contract de vânzare-cumpărare către un procesator. Aici am întâmpinat însă probleme.

R.F.: Ce fel de probleme, mai exact? Mai sunt procesatori de soia pe piață, în adevăratul sens al cuvântului?

I.B.: Nu prea mai sunt. Cei care achiziționează soia boabe de la fermieri, traderii, fac tot felul de învârteli. Se bazează doar niște documente care atestă că sunt și procesatori, însă doar atât, astfel încât fermierii să poată beneficia de plata cuplată. Fără plată cuplată, soia nu este rentabilă, mai ales la noi în zona Bacăului, unde nu avem irigații; dacă faci producție de două tone la hectar ești campion! Cu două tone producție, nu se recuperează nici măcar investiția la hectar. Venind plata cuplată – circa 200 de euro – plus SAPS și toate celelalte se compensează și există chiar și un profit. În plus, soia fixează în mod natural azotul în sol, mai exact în jur de 80 kg la hectar.

R.F.: Pe ce soi ați mizat la soia? Dar la porumb? În cazul grâului, ați achiziționat genetică românească sau străină?

I.B.: În cazul soiei am însămânțat Pioneer M10. Porumb am avut de la Syngenta. Grâul nu a fost românesc. Am semănat două soiuri comercializate de Brise, și anume Arezzo și Accroc. Ei au venit cu semințele, cu tot ceea ce înseamnă pesticide, îngrășăminte, pachete tehnologice pentru grâu, iar plata a fost în cereale, la recoltat. Am mers pe acest sistem cu plata în cereale pentru că ni s-a oferit un preț bun la grâu – 700 lei pe tonă, ridicat din câmp. Am semnat așa în condițiile în care, în prezent, materia-primă de acest tip se vinde la un preț de 54 de bani kilogramul. Și am înțeles că speranțe de creștere nu mai sunt. Dimpotrivă.

R.F.: Cu toate acestea, temerile privind posibila scădere a recoltei de grâu din Franța ridică prețurile futures pe bursa Euronext. Revista Fermierului chiar a scris recent despre acest aspect.

I.B.: A crescut prețul grâului, dar puțin. Era la un moment dat 54 de bani kilogramul, iar acum este la un nivel de 60 de bani/kg. Cel puțin la noi în zonă, grâul nu este o cultură profitabilă. Punem mai mult floarea-soarelui și rapiță, culturi care aduc bani. Pe lângă soia, de anul acesta am însămânțat și mazăre, cultură care și ea adaugă azot în sol și se încadrează în culturile aprobate pentru ZIE. Mazărea furajeră are un potențial de producție bun în zona noastră, mai exact de 3-5 tone la hectar. Dacă respecți tehnologia, iar prețul este bun, ajungi să încasezi undeva aproape de 90 de bani pe kilogram. Totul în condițiile în care investiția se situează undeva la 1.600-1.800 lei la hectar, pe an agricol. Producția de mazăre furajeră, în zona în care lucrez eu terenul, este de 4.000 de kilograme în medie, nivel profitabil pentru noi.

R.F.: Pe ce utilaje ați mizat până în prezent? Sunt oferte peste oferte și o multitudine de comercianți la noi în țară. Vi le puteți permite?

I.B.: Problema este toate utilajele sunt scumpe pentru noi, mai ales pentru cei cu suprafețe mici. Dacă nu prestezi servicii și pentru alții, nu se prea mai justifică investiția. Însă, nici de prestat nu prea mai ai pe unde. Toată lumea și-a cam luat câte ceva. Finanțările se dau, dar pe perioade prea scurte. În cinci-șase ani să returnezi 200.000 de euro înapoi este cam greu. Mi s-a spus nu o dată: „De ce îți iei tu utilaj de 200.000 de euro?”. Simplu – pentru că mai ieftin nu găsim. Mai ieftine sunt hârburile cu care, la o suprafață de 200 ha, când mergi la recoltat nu te poți încumeta. Nu poți merge la recoltat cu o combină de 1000 CP; nu face față.

R.F.: Cum ați făcut rost de bani pentru investiția în exploatația pe care o dețineți?

I.B.: Am fost în străinătate și am muncit pe brânci. În afară nu se făceau bani din agricultură, ci din construcții, în cazul imigranților. Am avut un serviciu bun. Apoi, am reușit să-mi fac documentele și să-mi fac o mică firmă. Am activat în regim propriu. Am câștigat bani cu care am venit și, într-un an, doi, pe toți i-am „băgat” în pământ.

R.F.: Cu ce sumă v-ați întors mai exact?

I.B.: Cam 300.000 de euro pe care i-am cheltuit la întoarcerea în țară. În plus, ulterior, alte leasinguri. Am avut 350 ha de teren în lucru, după care am renunțat la 100 de hectare pentru că nu erau productive. Nu-mi mai ajungeau nici utilajele: trebuia să achiziționez altele, alți bani etc. Și la 250 ha lucrate, investiția în utilaje este de aproximativ 500.000 de euro.

Să știți, eu nici n-am fost agricultor! Am lucrat pe șantier de la 17 ani până la 30 de ani. Am crescut însă la țară. Am făcut liceul agricol înainte. N-am lucrat în agricultură pentru că a venit Revoluția, s-a terminat tot, fiecare a plecat unde a putut, iar sectorul a ajuns la pământ. Când am luat 200 ha prima dată era tot pârloagă, nu era lucrat.

R.F.: Cele 250 ha pe care le lucrați în prezent sunt suprafețe comasate?

I.B.: Toată suprafața de care vorbiți este împărțită în 30 de parcele! Asta înseamnă contracte de arendă cu aproximativ 200 de persoane. Acum, APIA nu mai cere contracte de arendă, ci doar adeverința de la Primărie, cu lista proprietarilor. La Primărie ducem contractele de arendă, ele sunt centralizate și înregistrate. La APIA mergem doar cu centralizatorul și adeverința de la rolul agricol. În anii trecuți însă, înșiram la APIA toate actele; de pomană.

IMG 20170622 114920De ce au tăiat din subvenție?

Revista Fermierului: Apropo de APIA, s-a văzut o ușoară îmbunătățire în lucrul cu fermierii. Cel puțin în ultimul an așa se observă. S-au dat și banii mai devreme...

Iosif Bejan: Cu siguranță, totul a fost o chestie de imagine. S-au dat banii mai devreme. Pentru noi a fost OK că s-au dat aceste sume la timp. Însă, nu se știe cum se vor mai da următorii bani. (...) Au acordat la timp subvenția, dar de ce au tăiat din ea? Am avut sfeclă de zahăr anul trecut și promisiunea a fost de circa 800 de euro la hectar subvenție; am primit doar 610 euro plată cuplată.

R.F.: Care a fost explicația? Au fost prea mulți producători de sfeclă?

I.B.: Da. Însă, la calculul inițial, suprafața se încadra la nivel de țară la 800 și ceva de euro. Ni s-au dat doar 610 euro. Restul? Sunt bani mulți pentru noi...

R.F.: Asta în condițiile unor costuri de cât anume la hectar în cazul sfeclei?

I.B.: Costurile la hectar cu sfecla de zahăr sunt de 7.000 de lei; de la 6.000 de lei investiție la hectar poți spune că produci sfeclă. Fără irigații, fără nimic, pe câmpurile de la mine din zonă, am reușit să obțin totuși 48 de tone de sfeclă de zahăr pe hectarla plată, livrabile la fabrica de zahăr Agrana Roman. Chiar dacă prodcătorul de zahăr ridică marfa din câmp, totul este conta cost pentru fermier. Procesatorul trimite o mașină de recoltat direct din pământ, forță de muncă și utilaj pentru încărcat și, astfel, se ajunge la 10 bani kilogramul de sfeclă, la 48 de tone media la hectar, adică la 4.800 de lei în cazul meu. Ce facem cu restul, până la 7.000 de lei? Toată subvenția mea s-a dus către această cultură... Eu speram să-mi rămână ceva din subsidia pe suprafețele cu sfeclă. Din 800 de euro la hectar, pus SAPS, plus, plus... M-am gândit că la aproape 1.000 de euro subvenție la hectar cheltui 500-600 cu terenurile și cultura... Nu mi-a mai rămas nimic.

R.F.: Din ce vă rămâne cel mai mult ca profit? De asemenea, care este „cultura-regină” în exploatația dumneavoastră și de unde ați achiziționat genetica pentru ea?

I.B.: Sunt două culturi importante în cazul meu: floarea-soarelui și rapița. Semăn trei—patru hibrizi de la trei-patru firme diferite. Nu e vorba de risc, însă mă cunosc cu toți distribuitorii și promotorii și iau de pe la fiecare. În prezent, cea mai mare pondere din suprafața pe care o dețin este reprezentată de cultura florii-soarelui; vorbim de circa 100 ha. Rapiță am avut însămânțate 90 ha, însă, așa cum am menționat anterior, am fost nevoit s-o întorc pe toată. Am mărit astfel suprafața cultivată cu floarea-soarelui, ca urmare a faptului că am întors toată rapița. Dacă era rapiță, floarea-soarelui aș fi avut doar 20-30 ha în acest an; pentru rotație nu mai aveam unde să însămânțez.

R.F.: La dumneavoastră în zonă se mai vinde teren arabil?

I.B.: Nu se mai vinde teren. În prezent, am semnate aproape 200 de contracte de arendă pentru 250 ha. Proprietarii din zona mea au teren puțin. În zona în care muncesc eu sunt proprietari care au și câte 10 ari într-o tarla. Astfel de proprietari se gândesc că iau puțin pe suprafețe așa mici și se spun că este mai bine să vină an de an și să ridice arenda (vreo doi saci de grâu) decât să vândă terenul. La noi nu sunt proprietari cu suprafețe de 5-10 hectare.

R.F.: Cam cu cât merge la vânzare hectarul de teren pe la dumneavoastră prin zonă? Asta în cazul în care proprietarii se decid să vândă...

I.B.: Vorbim de o sumă de până la 2.000 de euro, 10.000 de lei să spunem. Și nici nu merită mai mult. Acele 10.000 de lei nu le scot nici în 15 ani de lucrat acel pământ, ca și profit.

R.F.: Ați încercat să depuneți proiecte pe fonduri ENPARD sau FEADR?

I.B.: Am întocmit un proiect în 2008, când au demarat plățile pe fonduri FEADR. Am avut noroc că a fost prima sesiune. Am luat atunci 90.000 de euro pentru utilaje (tractor John Deere, iar plugul și utilaje de pregătit solul de la Kuhn). Ulterior, nu am mai reușit. Nici n-am mai încercat, văzând că am un vecin și coleg de breaslă care se chinuie de vreo doi-trei ani și nu prinde nimic. Asta în condițiile în care omul este proprietar pe 150 ha!

R.F.: Știm că ați mai interacționat cu presa de specialitate și v-ați plâns că mesajul a fost trunchiat. Ce mesaj și cui vreți să transmiteți? Noi vă stăm la dispoziție...

I.B.: Cui vrem noi să transmitem mesaje nu ne aud. Am fost și la mitinguri la București de atâtea ori... (...) Guvernanții ar trebui să dea ceea ce promit! Spre exemplu, vreau să investesc într-un tractor. Îmi fac un plan că iau banii de pe urma comercializării sfeclei și soiei. Când colo, mă trezesc că la soia încasez mai puțin cu 100 de euro, iar la sfeclă cu 200 de euro. Ei, eu am avut 36 de hectare, înmulțut cu 200 euro pierdere, asta înseamnă 7.200 de euro; o rată la un utilaj. Nu este puțin.

Apoi, banii pe motorină vin târziu. Anul trecut, ne-au dat un leu șaizeci și ceva de bani, în timp ce anul acesta puțin peste 1,40 lei. De ce e mai mică subsidia? Se taie mereu. Nu cerșim, nu cerem în plus. Să ni se dea ceea ce s-a promis și să se încerce să se ajungă la nivelul subvențiilor din afară. Cum poți fi competitiv pe piața comună? Prețul grâului se face la Bursa din Paris sau Londra. Fermierul de acolo are 1.000 de euro subvenție la hectar, în timp ce noi avem 150 de euro și vindem grâul la fel, cu același preț.

Personal, mă întreb încontinuu de ce nu se implementează și la noi programele bune din străinătate? În săptămâna 12-18 iunie 2017 am vizitat Polonia; e ceva de vis, e schimbată total. Ei au accesat aproape toți banii pe dezvoltare rurală, iar la noi se pun doar piedici, noi nouă, ca să nu luăm banii. Eu zic că cineva are interes în acest sens.

Mesajul mai este că nu suntem lăsați să facem treabă. Nu vrem mereu controale, piedici. Pe lângă APIA, avem controale de la Finanțe, Garda de Mediu, Arme și Muniții (erbicide, azotoase etc.). Toți vin, te caută și automat îți găsesc ceva. Până la urmă, cele 250 ha sunt lucrate doar de mine. Am doar un angajat care face pază și manipulare. Nu-mi convine și n-ai om pregătit să-i dai utilajul de 100.000 – 150.000 de euro pe mână.

R.F.: Totuși, marii producători de utilaje școlesc operatorii...

I.B.: Îi școlesc și apoi îți pleacă din fermă. Găsesc pe moment oferte mai bune. Poate de la mine primesc 2.000 de lei, însă vecinul le poate propune un salariu de 2.500 de lei, numai ca să plece de la tine. (...) Ne „ardem” unul pe celălalt. Mâncătoria aceasta este peste tot la noi în țară. Asta este mentalitatea noastră și nu ne vom schimba. Nu suntem educați să colaborăm unul cu celălalt.

R.F.: Ați încercat vreo formă de asociere în zona dumneavoastră?

I.B.: Nu. Pe vremea când se discuta mult de grupurile de producători, când se dădeau bani pentru depozitare, cu finanțare 75-90 la sută, am încercat împreună cu un vecin să-i convingem și pe alții. Mulți dintre aceștia sunt însă în vârstă, rămași cu ideea CAP-ului în cap și n-a mers. (...) Eu zic că lucrurile se vor schimba mult atunci când se vor întoarce cele aproximativ patru milioane de imigranți români. Dintre ei sunt mulți cei care ar putea face ceva. Vin cu o altă mentalitate, cu o altă gândire. Aceștia știu ce înseamnă progam, corectitudine. Acolo, dacă n-ai de muncă, ești dat afară din casă. Aici se profită. Angajații nu stau la tine, pleacă la celălalt, dacă nu-i lași să bea, spre exemplu. Asta-i marea problemă la noi, la țară.

Publicat în Interviu

Producătorii agricoli din România care și-au dovedit corectitudinea în anii anteriori nu vor mai fi subiectul controalelor pe teren în 2017, a spus Petre Daea, ministrul Agriculturii, spre finalul Conferinței Naționale a Agricultorilor LAPAR 2017.

Verificările în teren vor avea un calendar clar, de la 1 iulie la 1 octombrie 2017, astfel încât beneficiarii de plăți directe să aibă banii la timp, în conturi.

„APIA centrală și locală lucrează la eșantionarea pe un principiu foarte clar. Nu va fi niciun fermier, dar niciunul, în control, cei care au avut verificări în anii precedenți și au fost corecți nu mai au ce căuta în control, în anul 2017.

Nepotrivit, lipsit de logică și de nepracticat în agricultura țării românești. Așa stând lucrurile, putem ca, de la 1 iulie până la 1 octombrie, să verificăm în teren și să încheiem rapoartele de control, pentru ca și cei care sunt în control să poată să ia la timp subvențiile, nu din iulie în iulie.

Ai obligația să verifici. Ai dreptul s-o faci. Are obligația să se supună la regulile respective, dar n-ai niciun drept să-i retezi posibilitatea de a ajunge egal în fața naturii, când trebuie să lucreze la timp culturile. Toți trebuie să aibă, în aceeași perioadă, dacă aș putea, ceea ce este imposibil, dar dorința de agronom din mine mi-o cere, cât mai repede, și o putem face, pentru că este un obiectiv de guvernare”, a declarat răspicat Daea în cadrul conferinței.

Într-o declarație anterioară pentru Revista Fermierului, Nicolae Sitaru, membru marcant LAPAR, a explicat că i-a transmis ministrului Agriculturii faptul că la finele lunii martie a avut parte de controale... la culturile pentru „înverzire” de acum un an! Practic, se voia controlul a ceva care dispăruse demult.

„I-am și explicat: la noi, în județ, o treime din fermieri sunt la teledetecție. Pentru că tot spunea ministrul că nu e normal să vină controlul să verifice în ianuarie dacă pe un teren este soia sau respectată ZIE, i-am spus că abia pe 23 martie 2017 m-am pomenit cu inspectorii la ușă în control pentru înverzirea de anul trecut. Ce pot vedea ei unde au fost mazărea, soia, fasolea? Ce rădăcini să mai caute? Chiar și pe ale celor de toamnă, plantate pentru a se usca. I-am zis și de teledetecție. La noi în județ, în cazul unor ferme, le-a fost scoasă umbra norilor din suprafețe pentru că s-a crezut că este altceva. Erau niște băltiri de vreo două hectare și ceva pe tot câmpul și ni le-au scos că erau de altă culoare pe monitor. Când grâul și porumbul băltesc, se vede altceva, din cauză că îngălbenește, rămâne mai mic, suferă. Dacă nu semnezi hârtia aceea, îți vin 70 de controale și te amână încă cinci luni la plată”, preciza producătorul agricol ialomițean.

Spusele lui Daea nu fac altceva decât să întărească cele afirmate de șeful APIA într-un interviu acordat publicației noastre.

La începutul lunii martie, Adrian Pintea preciza că, în ceea ce privește verificările, există o frustrare a fermierilor care sunt controlați an de an, dar nu neapărat una că de ce sunt controlați, ci de ce doar ei sunt verificați în fiecare an.

„Eu vă garantez că nu există nimeni (director general sau altcineva) care să aleagă vreun fermier astfel încât să fie controlat; așa ceva nu există. Eșantionarea se face pe baza analizei de risc. În acest context, vorbim de două tipuri de controale, ne referim strict la controlul clasic, și anume cel pe baza analizei de risc (undeva avem la 75 la sută), și la cel aleatoriu 25%.

Acum, ca o eficientizare (și am menționat care ar fi etapele pentru 2017), se lucrează la elaborarea unui manual de eșantionare. Mai exact, fiind foarte multe întrebări atât adresate direct APIA, precum și Ministerului Agriculturii, împreună cu ministrul de resort, făcând o analiză, am zis (aspect care urmează să fie menționat și în manualul pe 2017) că acel fermier care în ultimii doi ani a fost controlat și nu a avut erori sau erorile sunt sub trei la sută, să nu fie controlat în anul următor. Și așa este posibil ca fermierul să iasă la controlul aleator, dar măcar i se dă acestuia șansa ca, pe analiza de risc, să nu fie eșantionat”, conchidea Pintea.

Aferent campaniei 2016, APIA a autorizat 1.311.654.101 euro (sumă plătită efectiv). Din FEGA au fost plătiți 982.784.000 euro, din FEADR (măsurile delegate de la AFIR) au fost 173.673.000 și de la bugetul național 145.900.000 euro.

Publicat în Finantari

Fermierul călărășean Aurel Petruș, administratorul SC Auger Petruș SRL din localitatea Ștefan cel Mare, este supărat nevoie mare pe Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) - Centrul  Județean Călărași, ca urmare a blocării demersurilor de transfer al exploatației, acțiune inițiată la început chiar sub oblăduirea instituției, precum și a penalităților aplicate ulterior, motiv pentru care se gândește să dea în judecată agenția.

Într-un interviu acordat presei cu ocazia unei vizite pe care ministrul Agriculturii, Petre Daea, laolaltă cu șeful PSD, Liviu Dragnea, a efectuat-o în data de 12 mai 2017 în cadrul Amenajării Hidrotehnice Pietroiu-Ștefan cel Mare, Petruș a mărturisit că a fost sancționat în februarie anul acesta de către APIA și că are de înapoiat nu mai puțin de două milioane de lei!

În opinia sa, motivarea acțiunii demarate de cei de la APIA este catalogată drept „penibilă” și se arată dezamăgit de tot acest circ al contestațiilor (mai bine de 12 la număr!).

Norocul său este că partenerii contractuali ai fermei pe care o conduce, cei care, de altfel, și achiziționează materia-primă, i-au deschis linii de credit, iar Petruș reușește să facă producție agricolă ecologică. Și face asta cu succes încă din anul 2000 încoace.

Despre situația în sine, dar și despre producția ecologică și irigații, în cele ce urmează.

Revista Fermierului: Domnule Petruș, păstoriți două ferme cunoscute în localitatea Ștefan cel Mare din județul Călărași: SC Auger Petruș SRL și SC Ecofruct SRL. În cadrul celei dintâi, sunteți chiar administrator. Am auzit că aveți probleme cu un transfer de exploatație, demers făcut chiar sub îndrumarea APIA și pentru care, în prezent, trageți ponoasele. Despre ce este vorba, mai exact?

Aurel Petruș: Transferul de exploatație a fost făcut sub îndrumarea APIA, iar după doi ani ne-au comunicat că demersul nu a fost legal.

Din moment ce am depus toate documentele încă de la bun început, sub îndrumarea lor, făcut totul cu ei, împreună, de ce după un an și jumătate mi se spune că transferul nu se poate face, dar doar verbal? În scris am primit sancțiunea, în februarie 2017. Asta înseamnă să dau pe patru ani înapoi două milioane de lei. Subvenția pe agromediu – circa 450.000 de lei – o vom returna și pe aceasta pe încă trei ani.

R.F.: Juridic, a motivat careva decizia?

A.P.: Motivarea este atât de penibilă, încât mi-e rușine s-o reproduc, dar lor nu știu cum nu le-a fost rușine s-o scrie; este menționat foarte clar acolo: „Transferul nu poate fi luat în considerare, deoarece dacă tranzacția ar fi avut loc în timpul perioadei de valabilitate a contractelor SC Auger, ar fi fost sub arendare”. De la dacă până la cum s-au întâmplat lucrurile este distanță foarte mare.

R.F.: Ce soluție aveți în acest moment?

A.P.: Soluția, deocamdată, a fost că s-a făcut din nou o contestație la procesul-verbal de constatare a acestor sume, la care așteptăm răspuns (cred că până acum s-au depus în jur de șapte contestații la APIA și circa cinci la Ministerul Agriculturii). Toate contestațiile sunt finalizate în felul următor: „Analizând contestația, aceasta se respinge”, fără nicio motivare, nimic. (...) Juriștii pe care i-am consultat până în prezent, toți, spun că noi avem dreptate.

Noi am ridicat problema că angajamentul de agromediu pe agricultura ecologică este unul distructiv, nu unul atractiv, astfel încât să mai determine pe cineva să facă acest lucru. Dimpotrivă, nu poți recomanda vreunui coleg să facă așa ceva. Dacă nu am fi avut un partener extern care să ne susțină financiar, să lucrăm terenul, n-o puteam face, era imposibil.

Angajamentul este pe cinci ani și nu cunosc un altul mai distructiv. Dacă ai greșit în anul V cu trei hectare dintr-o parcelă, dintr-un bloc fizic, dintr-un motiv independent de tine (renunțarea inclusiv din partea arendatorului, chiar dacă ai drept de preemțiune), tu trebuie să returnezi toată subvenția pe cinci ani.

R.F.: Ați mai auzit de situații similare și pe la ceilalți fermieri din localitate?

A.P.: Alți fermieri din Ștefan cel Mare s-au confruntat cu situații diferite, însă provocate tot de APIA Călărași. Vorbim de un grup de 33 de producători agricoli cu probleme; a fost „foc încrucișat”. Sunt 33 de fermieri care au avut contracte de închiriere de islaz, de la primărie. După patru ani de contracte valabile, în 2015 s-a descoperit că acestea nu mai erau valabile. Și acolo, subvenția pe suprafață se va returna pentru patru ani.

R.F.: În Justiție se poate merge? Există vreo bază solidă?

A.P.: Aceasta este ultima soluție. Abia după ce parcurgi toate etapele menționate în decizia APIA de impunere, inclusiv în procesul de constatare a neregulilor, nu ai soluție decât să mergi în instanță. Însă drumul în instanță este anevoios. Dacă vrei să falimentezi un fermier, îl trimiți să dea APIA în judecată.

Și totuși, treaba merge. Auger Petruș SRL are contracte în derulare de peste un milion de euro

Revista Fermierului: Aveți contracte în derulare cu beneficiari externi, pentru marfă?

Aurel Petruș: Încă din anul 2000, suprafețele noastre sunt certificate ecologic. (...) De șapte ani, aproape 80 la sută din marfa produsă pe cele 1.200 ha lucrate merg în Austria, Germania etc. La ora actuală, în derulare sunt contracte de peste un milion de euro.

În momentul de față, avem cultivate 1.200 ha însămânțate cu grâu, rapiță, linte (aproape 200 ha), in de ulei (200 ha), în premieră, anul acesta, avem vreo 20 ha cu sfeclă roșie (un contract cu Spania), soia, porumb ș.a.

R.F.: Blocate și acestea?

A.P.: Deocamdată nu este nimic blocat. Lucrurile sunt în desfășurare. Partenerii externi nu te lasă. Am apelat la ei, la credite, am însămânțat; contractul trebuie dus la capăt. Numai că pe o societate nu s-a luat subvenție din 2015 până la această oră, iar pe cealaltă societate, din 2015 nu s-a încasat nici măcar subsidia pe motorină, din cauza acestui transfer de exploatație care nu s-a vrut să fie procesat de conducerea APIA Călărași.

R.F.: Care este cea mai mare cantitate exportată către procesatorii de marfă ecologică?

A.P.: S-a exportat cel mai mult grâu eco, anul trecut, în jur de 600 de tone, la o medie de 250-300 de euro, în funcție de destinația produsului.

R.F: Această marfă a fost contractată cu un an în urmă?

A.P.: Absolut toate culturile sunt contractate în luna februarie. La Nuernberg se fac toate contractele și știm ce avem de făcut în anul curent.

R.F.: Certificările cu cine le-ați făcut?

A.P.: De trei ani, certificările se fac cu Austria Bio Garantie, un partener care este recunoscut în afară. Nu poți face o certificare cu oricine, pentru a vinde în Germania.

Acest demers este efectuat anual, iar costul certificării este destul de mare. Deja, tarifele s-au aliniat și în România, în mod similar cu cele din Austria. Ca preț, certificarea sare de 25.000 de euro.

R.F.: A reprezentat o pierdere investiția în tot ceea ce înseamnă munca pământului, utilaje etc.?

A.P.: Mai degrabă partea a II-a – investiția în utilaje, într-un centru de sortare și ambalare, obiectiv care trebuia făcut la cererea partenerului se întârzie și nu poate fi finalizat.

R.F.: Investiția în reabilitarea canalelor de irigații vă ajută?

A.P.: O veste bună pentru noi, fermierii din Ștefan cel Mare, este aceea că organizația noastră de utilizatori de apă pentru irigații a accesat un proiect pe subMăsura 4.3, unul de impermeabilizare a 12 km de canale interioare și o stație proprie de repompare. Deja s-a ridicat pe SEAP și sperăm să începem lucrările la ea anul acesta.

Publicat în Din fermă-n fermă!

Legea 150/2016 (pentru modificarea și completarea Legii nr. 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare) ar fi creat mai multe probleme industriei laptelui, în viziunea președintelui APRIL, Dorin Cojocaru, motiv pentru care acesta se gândește să se adreseze Parlamentului și să ceară ca sectorul pe care îl reprezintă să iasă de sub incidența Art. 103. (1) din Legea 150/2016 care reglementează prezența la raft a „51%” volum de marfă provenită din lanțul alimentar scurt (produse autohtone, mai nou).

În detaliu, articolul de lege despre care Dorin Cojocaru a vorbit într-un interviu LIVE transmis pe pagina de Facebook a Revistei Fermierului și care ar fi cauzat atât de multe probleme sectorului românesc al laptelui sună așa: „Comerciantul persoană juridică autorizată să desfășoare activități de comercializare pentru produse alimentare are obligația ca, pentru categoriile carne, ouă, legume, fructe, miere, produsele lactate și de panificație, să achiziționeze aceste produse în proporție de cel puțin 51% din volumul de marfă pe raft, corespunzător fiecărei categorii de produse alimentare, provenite din lanțul alimentar scurt, așa cum este definit în conformitate cu legislația în vigoare”, modificat anul acesta prin amendamentele propuse de legislativul român.

El a afirmat în mod clar că nu-și dorește ca industria laptelui din România să devină „o victimă colaterală” a reglementărilor aduse de Legea 150/2016 și spune că nu se poate legifera o relație comercială care în ultimii 10 ani s-a dezvoltat unilateral, adică mai mult în favoarea retailerilor.

Cojocaru devine inclusiv ironic la un moment dat, atunci când vorbește de această proporție de 51 la sută marfă românească (autohtonă) la raft. În acest context, el spune că procentajul în cauză a devenit un laitmotiv la români, drept pentru care aceștia ar putea ajunge să-l poarte chiar și pe tricouri sub formă de sloganuri „51%, un nou brand!” sau „Produs autohton!”

De asemenea, al acordă cartonașul roșu și Legii 88/2016 (privind stabilirea unor măsuri suplimentare obligatorii pentru etichetarea laptelui proaspăt pentru consum și a produselor lactate) și spune în mod clar că aceasta este inutilă, în condițiile în care etichetarea este reglementată prin Regulamentul european 1169.

„Etichetarea este, în fapt, reglementată de Regulamentul European 1169. De ce a trebuit să apară și Legea 88? De ce nu se dă publicității răspunsul Comisiei Europene (CE) din data de 10 martie 2017? Acolo se menționează negru pe alb că peste 90% din Legea 88 este cuprinsă în Regulamentul 1169. Am bulversat piața! Hipermarketurile nu mai știau ce să ceară furnizorilor, iar ANPC dădea amenzi pe o lege care nu era în vigoare! Eu m-am cam săturat de aceste populisme ieftine care nu vin decât să crească costurile pe produsul românesc și care îl fac necompetitiv”, afirmă Cojocaru în interviu.

Subiectele abordate cu incisivul șef APRIL nu sunt însă doar acestea. Vă lăsăm să savurați un interviu care a avut unele dintre cele mai mari vizualizări pe pagina de socializare a publicației amintite mai sus.

Revista Fermierului: Domnule Dorin Cojocaru, în calitate de reprezentant al sectorului procesării laptelui din România, credeți că modificările aduse Legii 321 (prin Legea 150) vor avea vreodată un efect benefic asupra sectorului agroalimentar românesc? Se tot discută de acest act normativ în ultimii ani, dar fără vreun efect pozitiv, vizibil în piață.

Dorin Cojocaru: A trecut un an și jumătate de când tot vorbim de acest act normativ. (...) Legea 150 a creat mai multe probleme industriei laptelui și cred că întregii industrii alimentare. (...) În prezent, dezbaterile se țin pe tema celor 51 de procente. Observ că a devenit un laitmotiv acest 51 la sută. Vom ajunge să-l purtăm chiar și pe tricouri: „51%, un nou brand!” sau „Produs autohton” etc.

Din punctul meu de vedere, lucrurile sunt foarte încâlcite, neînțelese și chiar îmi doresc să pot scoate industria laptelui de sub incidența acestui „51 la sută”. Atunci când nu înțelegem ce (...) se vrea prin redefinirea lanțului scurt, 51 la sută produse românești, a produsului autohton,a  parteneriatelor directe, ne învârtim în jurul cozii. Pur și simplu, nu vreau ca industria laptelui din România să devină o victimă colaterală. Nu poți legifera o relație comercială care în ultimii 10 ani s-a dezvoltat unilateral, adică mai mult spre hipermarketuri.

Cei care ne citesc poate nu înțeleg în totalitate partea legislativă sau relațiile contractuale dintre un furnizor și un hipermarket și, citind toate acestea, vor spune că probabil am înnebunit. Credeți că retailerii vor sta cu mâinile-n sân, „să se joace în curtea școlii” cu câțiva parlamentari și reprezentanți ai fermierilor, ca să facă ei o lege unilaterală... să ce?

Retailerul reprezintă cumpărătorul, iar procesatorul sau fermierul sunt vânzători. Dacă cumpărătorul nu dorește, nu poți să-l obligi să-ți ia marfa, pentru că nu trăim nici în comunism, nici în kibutz, adică în sistemul „cât se produce, atâta se vinde”.

De aceea, eu spun să fie lăsată liberă piața. (...) Că este parteneriat direct, că este indirect, că este produs autohton, cel care dorește să intre pe o astfel de relație să o facă în cunoștință de cauză și să decidă el pentru afacerea lui. Mai exact, dacă eu vreau să fiu într-un parteneriat direct cu un retailer, îmi asum acțiunea ca business, semnez un contract, un parteneriat și intru pe acel interval de „51 la sută”. Același lucru l-am spus și când s-a bifat în textul de lege „produs românesc”, cu toate că nu-s de acord cu această definiție de produs românesc, acordată doar celui care îl obține cu materie-primă din România.

R.F.: Acum vorbim de produs autohton...

D.C.: Produsul autohton poate fi și produsul european, și planetar! Să nu ne mai ascundem după cuvinte. O lege proastă, se chinuie acum un parlament întreg s-o dreagă. Frate, „radeți” Legea 150 și luați-o de la zero! Transmiteți la Bruxelles: „Am înțeles! Am greșit!” De ce nu recunosc toți cei implicați în construcția acestui act normativ că au greșit? Din orgolii politice? De imagine? Cred că mai mult ar fi apreciați de cetățeni dacă ar recunoaște că au greșit. Multe legi au fost făcute greșit din orgolii politice și populiste.

Legea în cauză menționa „produs românesc”. După mine, în calitate de cetățean și de român și cu pretenții de patriot, tot ceea ce se produce pe teritoriul României este produs românesc. Și asta, pentru că vorbim de o acțiune directă asupra oamenilor prin locuri de muncă și asupra economiei de stat, asupra bugetului de stat, prin taxe, impozite, dezvoltarea de servicii conexe ș.a.m.d.

R.F.: Să înțelegem că politicienii au greșit cu modificarea Legii 321?

D.C.: Nu fac politică, dar eu am crezut că, atunci când intrăm în comunitatea europeană și la 27 de ani de la Revoluție, avem fiecare dreptul de a ne alege drumul pe     care să mergem; bun, rău, ni-l asumăm. Pe lângă mine, și ceilalți (fermieri, politicieni, oameni de afaceri etc.) să înțelegă a-și asuma ceva.

Cine a cerut ca produsele lactate să intre sub incidența lui 51%, când noi, în 2016, în toamnă, am avut deficit de lapte materie-primă? De ce mă obligi să pun pe raft ceva ce nu există ca materie-primă? De ce nu se ține cont de părerea oamenilor avizați din industrie și vine nea Gheorghe, care țina vaca pe islaz, să vorbească de relația cu hipermarketul? Eu nu m-am dus să vorbesc despre cum anume se mulge vaca, cu toate că știu mai bine cum se face asta, că la 18 ani eram șef la fermă de vaci. Încerc să nu mă bag în lucruri unde nu am experiența necesară.

Vechiul act normativ preciza că retailerul are voie să delisteze un furnizor cu preaviz de 45 de zile și cu motivare scrisă, pe când acum, se blochează comanda. Avem produse proaspete, perisabile. Vaca se mulge de două ori, minimum, în fiecare zi. Eu n-am timp să fac stoc și să-mi caut alte piețe și debușee. În momentul în care hipermarketurile, cash&carry etc. au acaparat piața și au peste 60 la sută, eu nu mai am ce negocia. Fie îi dau lui marfa, fie închid fabrica. De aceea, întreb: toată această luptă care s-a dat împotriva procesatorilor de lapte, în ultimii 10 ani, cu huiduieli și înjurături, cu acuzații fără acoperire, unde a dus?

R.F.: Este vreun lucru pozitiv în această Lege 150?

D.C.: După părerea mea, am pierdut timp, bani publici și personali cu această lege. (...) O relație comercială presupune libertatea consimțământului dintre parteneri; n-o poți legifera. Eu trebuia să caut soluția de promovare a produsului românesc și a economiei românești în altă parte.

A fost vorba, la un moment dat, de crearea unui brand de țară; s-a ales praful.

R.F.: S-a încercat într-o anumită formulă, totuși.

D.C.: Pentru mine, brand de țară înseamnă un coș în care eu pun toate mărcile românești și cu ele mă mândresc, cu calitatea lor, cu vizibilitatea lor, cu tot ceea ce este bun în brandurile românești în ultimii 27 de ani; s-a uitat.

R.F.: Putem vorbi de calitate, când vorbim de mărcile românești?

D.C.: Nu veți găsi calitate la grămadă. Un brand puternic însă nu-și permite o calitate inferioară. Și mai este un aspect: ce înseamnă calitate? Să ni se dea definiția calității! Și, prin asta, ajung la calitatea duală. Ce înseamnă calitatea? Gustul? Gustul nu se discută! Ceea ce mie îmi place poate nu place altora.

Nimeni nu vorbește însă de igienă, de normele de siguranță alimentară. Pentru mine, asta înseamnă calitate. Respectul față de consumator, în primul rând, trebuie să fie reprezentat prin respectarea normelor de igienă, de siguranță alimentară, astfel încât să nu creez prejudicii familiei consumatorului, copilului care mănâncă produsul meu. De aceea, personal, sunt foarte exigent cu respectarea normelor de igienă.

R.F.: Cum anume puteam susține și mai mult calitatea?

D.C.: Prin susținerea competitivității. Subvenția pentru sectorul laptelui trebuia acordată pe baza producției și nu pe cap de vacă. Cunosc cazuri de fermieri care se dau șmecheri pe la televizor, au doi litri de lapte pe mulsoare și țin vacile pe post de muzeu. Dacă vrem să devenim totuși competitivi din 2020, că e rost de lapte materie-primă, că sunt produse lactate, trebuie să învățăm să producem fără subvenție, iar aceasta dacă vine, să fie bașca.

Spre exemplu, noi, procesatorii, în ultimii 27 de ani, nu-mi aduc aminte să fi beneficiat de vreo subvenție, de vreun sprijin financiar.

mainDe ce a trebuit să apară și Legea 88?

Revista Fermierului: Ce rol are legea etichetării în toată această poveste a scăderii numărului de procesatori?

Dorin Cojocaru: Etichetarea este, în fapt, reglementată de Regulamentul European 1169. De ce a trebuit să apară și Legea 88? De ce nu se dă publicității răspunsul Comisiei Europene (CE) din data de 10 martie 2017? Acolo se menționează negru pe alb că peste 90% din Legea 88 este cuprinsă în Regulamentul 1169. Am bulversat piața! Hipermarketurile nu mai știau ce să ceară furnizorilor, iar ANPC dădea amenzi pe o lege care nu era în vigoare! Eu m-am cam săturat de aceste populisme ieftine care nu vin decât să crească costurile pe produsul românesc și care îl fac necompetitiv.

Acum se discută de parteneriatul direct! Ce înseamnă parteneriatul direct? Mă apuc eu acum să intru în cooperativă cu hipermarketurile? Să intru în grup de producători cu retailul? Dacă eu am 1.500 de clienți, mici buticuri, mă apuc să intru în cooperativă cu ele? Care va fi statutul meu în acea formă de asociere? Retailerul îmi va spune că a făcut o cooperativă și va cere marcă proprie, marfă în proporție de 51%. Ce înseamnă brandul de țară? Înseamnă mărci românești! Retailerul va apela la brandul propriu, va lua și 51 la sută din producție, iar mărcile românești se vor bate pe 49%. De aceea, voi face adresă către Parlament prin care să cer ca industria laptelui să iasă de sub incidența acestui parteneriat direct, a celor 51%, pentru că îmi creează mai mult probleme. În plus, în direcția în care merg lucrurile este posibil ca în doi-trei ani să ne distrugem toate brandurile românești.

R.F.: Avem în țară procesatori de lapte care chiar dacă au firmă înregistrată la Registrul Comețului și, probabil, au și acționari români, nu produc în România. Cum se face?

D.C.: Regulamentele Europene de Autorizare Sanitară-Veterinară 852 și 853/2004 prevăd că ultimul care ambalează pune și ștampila pe produsul finit. Ca paranteză, consumatorul trebuie să știe că, pe etichetă, există o ștampilă de autorizare sanitară-veterinară, ovală, pe care scrie România, un L și un număr. Poate exista însă și un dreptunghi. Cu alte cuvinte, consumatorul trebuie să găsească pe etichetă ori o ștampilă ovală, ori un dreptunghi. Pe dreptunghi trebuie să scrie – centrul de colectare și prelucrare a laptelui –, adică procesare a laptelui reglementată prin Ordinul 111. Mai exact, cumpărătorul trebuie să știe că produsul a fost pus pe piață de o societate înregistrată la ANSVSA, însă nu și autorizată sanitar-veterinar. Asta ar înseamna funcționarea în baza altor regulamente, altor proceduri. Firmele care au ștampilă ovală funcționează pe comerț intracomunitar, au medic veterinar permanent, HACCP implementat, ISO 22000 etc. Strictețea pe siguranță alimentară este mult mai mare la ștampila ovală decât la dreptunghi.

În acest context, cu ceva timp în urmă, se spunea că n-au voie în hipermarket decât produsele lactate cu ștampilă ovală, nu și cele cu dreptunghi. De ce? Pentru că impactul asupra consumatorului ar fi mult mai mare dacă mie îmi apare o neconformitate. Practic, exigențele sunt mult mai mari pentru autorizare în cazul ștampilei ovale, decât pentru dreptunghi.

Acum, am depistat că sunt mulți care au ștampilă ovală (și de asta am și făcut paranteza). În fapt, ei nu cumpără lapte materie-primă pentru procesare, ci caș bașchiu sau calupuri, feliază și pun ștampila. Am văzut și pe marcă proprie această practică, dar și pe brand. Când am propus ANSVSA-ului să se facă separarea celor amintiți mai sus de cei care cumpără lapte și-l procesează aici, mi s-a răspuns că nu se poate modifica pentru că asta trebuie făcută la nivel de regulament european. Punct.

În altă ordine de idei, pentru mine, inclusiv Ordinul 111 ar trebui abrogat, pentru că produsul, din punctul de vedere al siguranței alimentare, ar trebui să fie unul singur; aceleași reguli. Hai să-i aducem pe toți la același nivel concurențial, pentru că ștampila ovală, din punct de vedere al food-safety, au totuși autocontrol, control încrucișat, auditări, analize de laborator care, toate, costă foarte mulți bani. O analiză pe metale grele, pe oxizi de plumb, este undeva la 1.400 lei. O dioxină ajunge între 300 și 500 de euro și nici măcar nu este făcută în România, ci în Germania sau Ungaria.

R.F.: Că tot veni vorba, câte făbricuțe activează în baza acestei ștampile-dreptunghi?

D.C.: Pe Ordinul 111 sunt vreo 946 de făbricuțe înregistrate, pentru că, până în 2015, când noi aveam cotele de lapte, erau două milioane de tone pe an care se procesau în baza acestui act normativ. Pe atunci se vorbea de vânzări directe. Noi aveam cam două milioane de tone pentru procesare, din care erau prelucrate cam 1-1,2 milioane tone. România asigura lapte materie-primă pentru marea procesare doar undeva la 880.000-1.000.000 de tone pe an.

În 2013, din total lapte – 1,2 milioane de tone pe an, circa 35% provenea din centrele de colectare. În prezent, conform aceluiași studiu realizat de APRIL, nu cred că mai totalizează șase la sută. Vorbesc aici de materia primă necesară celor 130 de societăți care funcționează cu ștampilă ovală.

Când văd eu că mai apare câte un reprezentant al fermierilor, cu una, două vaci, și se plânge că primește 0,4-0,6 lei pe litrul de lapte, iar MADR trimite prețurile medii pe România și văd că acestea gravitează în jurul sumei de 1,2 lei, asta se numește manipulare sau minciună?

R.F.: De ce nu avem o piață a laptelui SPOT în România? Nu s-ar reglementa mai bine lucrurile?

D.C.: În momentul în care noi vom avea o piață SPOT a laptelui, atunci am putea asigura 100% materie-primă din România, pe un anumit produs. Eu nu pot însă să-mi asum și să spun că voi face un anumit produs din lapte 100% românesc pentru că e posibil ca, peste o săptămână, peste o lună, unul dintre micii fermieri care furnizează lapte prin centrele de colectare sau chiar un producător mare să bage antibiotic în materia-primă; a tratat vaca cu streptomicină, spre exemplu. Vă spun – un litru de lapte provenit de la o vacă tratată cu streptomicină poate strica 100 de tone de lapte. Procesatorul oricum realizează testul de antibiotice, de reziduuri, la intrarea materiei-prime în fabrică.

Să luăm cazul unei cisterne cu 25.000 de litri de lapte garate la poarta fabricii. Din cantitatea transportată se prelevează analize și rezultă că laptele are antibiotic. Cine îi completează procesatorului planul de producție? El are un angajament cu retailul, către care trebuie să livreze marfa. Primesc eu de la domnii X și Y care urlau de multe ori în Parlament, diferența de lapte? Vaca dă același lapte în fiecare zi. Dacă ai muls-o în seara asta, abia mâine dimineață mai iei laptele de la ea. Și mâine-dimineață nu dă dublu pentru a completa planul de producție. În atare condiții, procesatorul trebuie să achiziționeze 25.000 de litri de lapte. De unde? Toți fermierii din România au contracte cu alți procesatori, conform legii. Altfel, nu încasează subvenție. Sunt puși atunci procesatorii în fața necesității achiziției de lapte de la traderi? Da. Că noi, în România, nu avem lapte SPOT sau apelează la o altă fabrică cu surplus, lapte degresat de la unul, smântână de la altul, fac o normalizare și apoi produsul. Din aceste motive am solicitat în Parlament coborârea ștachetei la 90% obligativitate materie-primă autohtonă, astfel încât produsul finit să aibă posibilitatea să fie catalogat drept românesc.

R.F.: Cât la sută din ceea ce există la raft (procesate din lapte), în momentul de față, provine din lapte românesc, chiar dacă vaca are genetică străină, nutriție de import, rețete de peste hotare și soft în sala de muls adus tot de străini?

D.C.: Piața laptelui este una volatilă și dinamică, dar sunt retaileri și retaileri. Acolo unde îmi fac eu cumpărăturile în fiecare weekend (că și hipermarketurile urma să fie închise la sfârșit de săptămână), mai fac controale. De obicei, miercurea e zi de controale prin marile magazine. În acest context, vă pot spune că discounterii au pe marcă proprie majoritatea marfă din Polonia și Ungaria. Pe lapte-consum, la Carrefour, proveniența e 100% din România și pe marcă proprie, la SL. La UHT, cel care nu e în vitrina frigorifică, e în proporție de 80 la sută de la noi din țară.

Pe iaurturi, retailerii cred că au în proporție de 75% marfă din România. Sunt maximum două branduri fabricate în Germania.

La brânzeturi (inclusiv cașcavalul), cam 52 la sută sunt fabricate în afară, sub anumite branduri consacrate la noi în țară. Mai exact, un brand, exact cum este marca proprie, numai că aparține distribuitorului, nu hipermarketului. Dacă ne uităm pe ștampilă, spre exemplu, țara de proveniență e Germania. Și pentru că anticipez următoarea întrebare, am înțeles că există un distribuitor român care și-a luat și o fabrică în Polonia, pentru că acolo statul polonez sprijină procesarea, datorită faptului că vine cu plusvaloare la materia-primă, ceea ce, la noi, politicienii nu au înțeles.

R.F.: Bun, chiar și așa, e normal ca un așa-zis procesator român să se implice... politic să-i spunem? Știm că există cel puțin unul care și-a asumat fățiș blocarea accesului unei televiziuni la banii săi de publicitate.

D.C.: E problema lor. Nu-mi place să mă bag în bucătăria nimănui. Eu reprezint o industrie și mi-am luat angajamentul, de anul trecut, să reprezint numai APRIL. M-am săturat de cei care merg cu valul. Nu ne sprijină, dar merg alături de noi pentru că suntem bătăioși.

R.F.: Mai e puțin până la Paște. Care sunt datele privind cererea de lapte și de produse procesate?

D.C.: Se caută smântâna mai mult, untul... Lapte degresat avem la vânzare cu cisterna. Problema este că piața a luat-o razna. Dacă în urmă cu 5-6 ani puteam face o previziune clară, acum fluctuațiile sunt foarte mari; noi cam dansăm pe sârmă.

Acum este postul Paștelui. Peste o săptămână va fi cerere de lapte, atât, pentru că rafturile trebuie să fie umplute, cu toate că românii nu prea mai țin post. De obicei, în perioada postului Paștelui, prețurile scad cu 15-20 la sută maximum.

Problema este că, global, la nivel macro, a cam scăzut consumul. Oamenii nu înțeleg asta. Impactul politic pe fiscalitate și toate situațiile acestea vor duce la creșterea inflației.

R.F.: Care sunt previziunile pentru anul acesta, în ceea ce privește piața laptelui și a lactatelor?

D.C.: Anul 2017 este un an dificil, imprevizibil. Recomand stabilitatea în business, consolidarea, patronii să nu-și asume riscuri gratuit. Acum doi ani, spuneam că era momentul pentru investiții, de schimbat ceva, de rupt ritmul pe marketing; în special trebuia venit cu ceva nou. Ideea este valabilă și acum. Trebuie să luptăm mai mult pe partea aceasta de consumator, pe partea de materii-prime, servicii, cheltuieli, fiecare în bucătăria lui, cum își gândește, cum își are cash-flow-ul, iar politicul să nu se mai implice atât de mult în partea de business, pentru că ne face rău. Oamenii care nu au lucrat în business deloc sunt de-o viață în Parlament și vin să facă măsuri pentru zona de afaceri. Dacă eu n-am jucat rugby, mă duc să fac legislație pe acest domeniu? Revin și spun: este momentul să recunoaștem că am greșit și să radem Legea 150. În ceea ce privește Legea 88, aceasta oricum va fi rasă de Bruxelles.

Publicat în Interviu

Plenul Camerei Deputaților a adoptat, miercuri, 12 aprilie 2017, inițiativa legislativă a senatorului PSD Lucian Trufin privind creșterea accesului crescătorilor de animale la suprafețele de pajiști pentru pășunat, potrivit unui comunicat de presă al social-democraților botoșăneni.

Conform documentului, proiectul de lege a fost votat de un număr de 267 de deputați. Un singur deputat nu a votat și nu s-au înregistrat abțineri sau voturi împotrivă. Cum, în acest caz, forul decizional este Camera Deputaților, legea urmează să fie trimisă la promulgare către președintele României.

„Împreună cu reprezentanții Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, am luat decizia să elaborăm o serie de amendamente la proiectul de lege nr. 26/2017 pentru aprobarea OUG nr. 16/2017 pentru a veni în ajutorul fermierilor și pentru a debloca accesul la pășunat al deținătorilor mici de animale, dându-le astfel posibilitatea să acceseze subvențiile agricole. Înainte de a redacta modificările și de a le supune dezbaterii parlamentare, am avut consultări cu sute de fermieri activi și reprezentanți ai formelor asociative ale crescătorilor de animale din mai multe județe ale țării. Concluzia generală a fost că s-au pierdut bani europeni, un exemplu elocvent fiind județul Botoșani, unde, conform comunicării oficiale cu centrul APIA, diferența sumelor neîncasate între anii 2015 și 2016 depășește 1,2 milioane de euro”, a declarat Lucian Trufin în comunicat.

Cadrul legal actual care impunea înregistrarea fermierilor în exploataţia asociaţiei pe perioada păşunatului nu a făcut decât să îngreuneze procedurile, motiv pentru care foarte mulți fermieri au pierdut subvențiile agricole.

„Prin modificările realizate am urmărit eliminarea procedurilor birocratice greoaie și excesive, astfel încât un număr cât mai mare de fermieri activi să poată beneficia de subvenții. Am avut în vedere situația reală din teritoriu și am corectat scăparea legislativă privind pășunatul pe timp de vară, luând de pe umerii fermierilor obligativitatea de a înregistra animalele în exploatația formei asociative, pe perioada păşunatului. Am simplificat procedura, permițând fermierilor, membri ai formelor asociative ale căror animale pășunează pe suprafețele de pășune concesionate de la administrațiile publice locale pe perioada verii, să depună cererea unică în vederea obținerii subvenției doar pe baza datelor personale de identificare și a codurilor exploataţiilor zootehnice din Registrul naţional al exploataţiilor membrilor. Eliminarea înregistrării animalelor membrilor asociației în exploatația asociației se justifică întrucât fiecare proprietar membru al cooperativei are cod de exploatație, fiind fermier activ, în timp ce forma asociativă nu are nevoie de cod de exploatație, deoarece nu deține efectiv animalele”, a susținut senatorul botoșănean.

În calitate de secretar al Comisiei pentru agricultură, silvicultură și dezvoltare rurală din Senatul României, Lucian Trufin a trimis mai multe adrese de informare către APIA, administrațiile publice locale și asociațiile de crescători de animale cu noile reglementări care privesc creșterea accesului crescătorilor de animale la suprafețele de pajiști pentru pășunat, care vor intra în vigoare după publicarea legii în Monitorul Oficial.

Revista Fermierului a scris pe larg despre problemele din sectorul pășunatului și a efectuat inclusiv o investigație pe subiect, informații care pot fi găsite aici: http://www.revistafermierului.ro/romania-agricola/zootehnie/item/2256-lupta-pentru-pajisti-naste-controverse-anul-acesta-m-au-scos-cu-totul-din-pasune-apostu-chiscop-fermier-repartizarea-pajistilor-este-strict-atributul-consiliului-director-si-sau-adunarii-generale-nicolae-balascuta.html

Publicat în Comunicate