Doar până la sfârşitul lunii ianuarie a.c. se mai pot depune cererile de plată a ajutorului pentru cantităţile de motorină achiziţionate şi utilizate în agricultură în perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2016, potrivit Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA).

Ajutorul de stat se acordă sub formă de rambursare a diferenţei dintre acciza standard şi acciza redusă (stabilită la 21 euro/1000 litri) pentru motorina utilizată la efectuarea lucrărilor mecanizate în agricultură, a cărui valoare unitară, determinată potrivit prevederilor art. 218 din Legea  nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, este de 1,7975 lei/litru, se arată într-un comunicat de presă al instituției.

Cererile de plată pot fi depuse de administrator/reprezentantul legal sau împuternicitul acestuia, caz în care împuternicirea este emisă de către administratorul /reprezentantul legal şi este însoţită de copia actului de identitate al persoanei împuternicite.

Pentru sectorul vegetal, cererile de plată se depun însoţite de următoarele documente: situaţia centralizatoare a cantităţilor de motorină achiziţionate şi utilizate la lucrări mecanizate, aferente perioadei pentru care solicită acordarea ajutorul de stat prin rambursare; documente care dovedesc cantitatea de ciuperci produsă, după caz; copie a facturilor fiscale de cumpărare a motorinei emise de vânzător pe numele solicitanţilor; copie a documentelor de identitate şi/sau a documentelor de înregistrare, în cazul în care au intervenit modificări faţă de cererea de acord prealabil pentru finanţare; adeverinţă în original de la Registrul agricol, cu suprafeţele aflate în exploatare, în cazul în care au intervenit modificări faţă de cererea de acord prealabil pentru finanţare; adeverinţă în original de la Direcţia pentru agricultură judeţeană, pentru suprafeţele plantate cu vie nobilă, în cazul în care au intervenit modificări faţă de cererea de acord prealabil pentru finanţare.

Pentru sectorul zootehnic, cererile de plată se depun însoţite de următoarele documente: situaţia centralizatoare a cantităţilor de motorină achiziţionate şi utilizate aferentă  perioadei pentru care solicită acordarea ajutorului de stat prin rambursare; copie a facturilor fiscale de cumpărare a motorinei emise de vânzător pe numele solicitanţilor; situaţia privind calculul efectivului rulat/efectivului mediu realizat, întocmită de beneficiar şi vizată de medical împuternicit de liberă practică, după caz, întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr. 10; copie de pe cererea depusă de către apicultori la consiliul local în vederea asigurării acestora de vetre de stupină temporare sau permanente; copie a documentelor de identitate şi/sau a documentelor de înregistrare, în cazul în care au intervenit modificări faţă de cererea de acord prealabil pentru finanţare.

Pentru sectorul îmbunătăţirii funciare, cererile de plată se depun însoţite de următoarele documente: situaţia centralizatoare a cantităţilor de motorină achiziţionate, aferentă perioadei pentru care solicită acordarea ajutorului de stat prin rambursare; copie a facturilor fiscale de cumpărare a motorinei emise de vânzător pe numele solicitanţilor; situaţia centralizatoare a cantităţilor de apă pentru irigaţii, întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr.11 din ordin; copie a facturilor de apă din care să reiasă volumul de apă consumat de către beneficiar; situaţia suprafeţelor irigate, pe structuri de culturi, aferentă perioadei pentru care se solicit ajutorul de stat; copie a documentelor de identitate şi/sau a documentelor de înregistrare, în cazul în care au intervenit modificări faţă de cererea de acord prealabil pentru finanţare.

Diferenţa cantităţilor de motorină este de 66,27 milioane de litri, iar valoarea totală a ajutorului de stat aferent depăşeşte 119 milioane de lei.

Publicat în Finantari

Printr-o simplă decizie care a stat în pixul autorităților locale ale comunei Tulgheș, județul Harghita, ca urmare a modificărilor „aberante” ale actelor normative în vigoare, Asociația Crescătorilor de Animale (ACA) din aceeași localitate a pierdut într-un an până la 1,5 milioane lei din subvenții, a mărturisit într-un interviu șeful organizației, Costel Bondrea.

Pe liderul Asociației Crescătorilor de Animale din Tulgheș (ACA) l-am cunoscut la un eveniment de prezentare a rezultatelor proiectului „Modele agricole sustenabile pentru zona montană din România”, finanțat de către guvernul Elveției prin Programul de cooperare Elvețiano-Român.

Cu ocazia unui interviu amplu realizat cu domnia sa, am putut afla „la firul ierbii” care sunt problemele cu care se confruntă oierii din Harghita, județ aflat pe lista celor mai sărace din România.

Problemele nu diferă foarte mult de cele cu care un crescător de animale de nivel mic se confruntă în mod obișnuit.

El acuză zona Executivului, dar și pe cea a Legislativului că se joacă cu actele normative în defavoarea agricultorului, acțiuni care au dus, în cazul fermierilor din Tulgheș, la pierderea unor sume importante încasate pe pășuni.

Mai mult, el nu înțelege ping-pong-ul dintre instituții atunci când vine vorba de reglementarea numărului de câini pe care oierii îi pot deține la stână, dar și volatilitatea prețurilor din România care generează nesiguranță pe piața laptelui și pe cea a cărnii de ovine.

De asemenea, Bondrea nu are încă o idee clară de ce piața lânii este realmente prăbușită și mărturisește că tunsul oilor reprezintă anual o problemă majoră la capitolul cheltuieli, poate într-un mod similar cu cea reprezentată de întârzierea plății subvențiilor pe cap de animal.

Ar mai fi și forța de muncă...

Revista Fermierului: Cu ce ocazie pe la evenimentul de prezentare a rezultatelor proiectului „Modele agricole sustenabile pentru zona montană din România” domnule Bondrea?

Costel Bondrea: Astăzi (n.r. - 15 noiembrie 2016) este un pas important pentru existența agricultorilor din zona montană, datorită faptului că este conferința finală a unui proiect româno-elvețian din care facem și noi parte și în urma căruia am construit o stână modernă, un saivan pentru adăpost oi și o platformă de muls ovine.

R.F.: Știm că sunteți președintele Asociației Crescătorilor de Animale din Tulgheș, unul dintre beneficiarii acestui proiect. Ne puteți da mai multe detalii despre această formă organizatorică?

C.B.: Da, sunt președintele asociației din 2008 și, la ora actuală, avem un număr de 232 de persoane, membri ai ACA Tulgheș. Asta înseamnă undeva 80 la sută din crescătorii de animale din localitate.

R.F.: Care este numărul de capete deținut de asociație și care sunt speciile?

C.B.: Fiind o comună mai mică din zona montană, deținem aproximativ 1.300 de ovine și tot în cadrul asociației avem 900-1.000 de bovine aparținând membrilor înscriși în asociație (peste 90 la sută Bălțată Românească tip Simmental).

Personal, am mai renunțat la parte din oi pentru că îmi schimb o generație (n.r. - reformă). Dețin în prezent 100 de oi Țurcană și 23 de bovine.

Am optat pentru Țurcană pentru că este mai adaptabilă la mediu. Sunt însă crescători de ovine care ar vrea să implementeze încrucișările de rase de carne și cu Țurcană, ceea ce până la urmă n-ar fi un lucru rău. Și la bovine situația este similară. Sunt voci care spun că ar fi bine să trecem pe carne. Asta este un lucru bun pentru că dacă este să creștem mai multe categorii, probabil că șansa de vânzare a produselor este mai diversificată.

R.F.: Și ACA Tulgheș comercializează produsele sub marca „De la munte”?

C.B.: Da. O parte importantă din produsele de la o stâna unde s-a implementat acest proiect se vând sub acest brand. Trebuie să recunoaștem că acest proiect a fost un succes și prin faptul că s-a menținut numărul de oi la nivel de comună, bineînțeles și datorită altor proiecte cu alte finanțări din partea Federației Agricultorilor de Munte care au implementat unele proiecte la nivel de oaie la Tulgheș, beneficiind cel puțin vreo 60 de familii în „pasarea darului” (a existat un alt proiect cu câte 10 oi și un berbec la câte o familie).

(...) Am avut o creștere foarte bună până acum doi ani; la oaie, cel puțin. A fost susținută și a fost o perioadă favorabilă nouă. A mai decăzut însă din cauza pieței și a birocrației existentă în România. Și subvenția a fost o problemă. Activând în zonă montană, nu putem depăși 150 de oi. Sunt mulți ciobani cu efective care variază între 50 și 100 de oi cărora le este greu să le mențină într-o zonă montană cu 5-6 luni de iarnă. A căzut a doua subvenție, beneficiem doar de una; iată un alt motiv. Bineînțeles, produsul s-a vândut foarte prost. Chiar și mielul a avut probleme. Cel puțin în anul acesta, în 2016, pe miel au fost probleme mari. Cu excepția Paștelui în care a fost oarecare vânzare, după care s-a vândut undeva la 5 lei kilogramul de berbecuț în viu, ceea ce nu este un preț.

R.F.: De Paști, cu cât a fost comercialiat kilogramul de berbecuț?

C.B.: De Paști kilogramul a fost 20-22 lei. A fost o scădere abruptă. Vă spun sincer că au renunțat mulți din cele două motive: piața de desfacere și prețul foarte mic.

R.F.: Chiar așa, care vă este piața de desfacere?

C.B.: Nouă, ca și producători, ne este foarte greu. Acum ne gândim la o strategie de a ne organiza într-o formă cooperatistă sau ceva similar federației, prin Federația Oierilor de Munte (FOM) sau prin Federația Agricultorilor de Munte (FAM). Vrem să găsim o formă asociativă care să fie legătura dintre producător și piață. Noi, producătorii, nu putem fi și în munte, și în sala de procesare, și pe piața de desfacere. Resursa umană e la mare căutare, ceea ce ne pune în situația să nu putem face față acestui val în care se învârte România la ora actuală.

Este o mare concurență pe piață. Trebuie să pătrundem și este binevenit acest brand, „De la munte”, cu care trebuie să lucrăm. Noi îl considerăm un succes și un început, o bunăstare și a ciobanilor, și a animalelor, din punct de vedere al igienei produsului finit.

R.F.: Aveți o stână nouă la Tulgheș. Cât s-a investit în ea?

C.B.: Sincer nu știu, nu vă pot spune cifre, deoarece noi, ca asociație, am suportat manopera și o parte din materiale. Partea noastră a fost undeva la 60.000 – 70.000 de lei, bineînțeles și munca voluntară a crescătorilor de animale care este destul de importantă. Munca nu s-a contabilizat.

R.F.: Ce cantitate de lapte procesați zilnic?

C.B.: Personal vorbind, dacă luăm în calcul perioada bună, zilnic procesăm undeva la 400-500 de litri de lapte. La nivel de asociație, avem pe toată raza comunei șapte stâni cu un număr de animale care variază între 250 și 450 de oi. În total, putem vorbi de 3.000 de litri de lapte zilnic.

R.F.: Problema pășunilor. Cum v-ați înțeles dumneavoastră cu autoritățile de stat?

C.B.: Înainte de a fi președintele asociației, am făcut doi ani de voluntariat la nivel de comună. Nu eram încă în funcție, dar eram considerat ca atare. Nu am avut salariu, nu am avut nimic, nu mi-a decontat nimeni nici măcar un drum la județ.

Dacă vorbim de pășunile concesionate de asociații de la Primăria comunei Tulgheș, vă pot spune că anul trecut, din cauza modificărilor aberante ale ordonanțelor, noi am pierdut contractul de concesiune, cu redevență în avans plătită, (...) în luna aprilie. După formarea bugetului pe 2015 ni s-a anulat contractul perfect valabil, prin HCL. A trebuit să ne judecăm și să-l recâștigăm în instanță. Am revenit asupra contractului, dar am pierdut un an de zile. La 830 ha eligibile s-au pierdut o grămadă de bani, în condițiile în care eram sub angajamente.

Din 2013 intrasem pe un nou ciclu de angajament pe cinci ani. Aveam și pachetele incluse. Știind faptul că în zona noastră, la Tulgheș, nu mai existau pachetele 1 și 2, ci 3 – Crex Crex, ne era foarte greu să-l accesăm pentru că APIA solicita o încărcătură de 0,7 UVM-uri, în condițiile în care nu putem îndeplini această condiție. Noi ne duceam până la 1 UVM pe hectar și riscam să pierdem subvențiile. Fiind această împrejurare a rezilierii, comunitatea noastră a pierdut aproximativ 1,2-1,5 milioane lei. A pierdut și comuna la capitolul redevență – 85 euro pe hectar. În condițiile unei suprafețe totale de 970 - 980 de hectare, plăteam și diferența de 140-150 ha neeligibile, dar noi tot la 85 de euro ne raportam, pentru că aveam un contract de concesiune pe toată suprafața de pășune a comunei Tulgheș.

R.F.: Cine se ocupă acum de aceste pășuni?

C.B.: Asociația, reprezentată de președintele său, adică de mine.

R.F.: Nu s-a băgat și primarul în combinație?

C.B.: Nu. Din fericire pentru localitatea Tulgheș, nu acceptăm șmecheri, asta dacă ar fi vreun vreun primar șmecher. În mandatele din 2008 – 2012 am avut un primar care a ținut la agricultură. Și cel care a venit din 2012 cunoaște agricultură, dar mai puțin, însă s-a lăsat consiliat de cei care cunosc fenomenul (eu și cei care suntem în asociație). Cu toate acestea, Legea din 2015, ordonanțele alea cu care s-au tot jucat parlamentarii cu ele, ne-au dăunat. Au avut un moment de presiune la care au apelat prin Consiliul Local, s-a reziliat contractul și s-au pierdut banii.

Ce pot să vă spun din anii anteriori este că atunci când am preluat pășunile, acestea erau într-o stare dezastruoasă. Pe locație exista brad, răchită, mesteacăn. În primii doi-trei ani a fost o luptă cu defrișarea de pe sprafețele de pe care s-a mai putut face asta. Dacă vorbim de ani mai mulți în urmă, Tulgheșul avea 2.400 ha de pășune, iar acum ne luptăm să ajungem măcar la 900-1.000 ha și să le menținem. Restul au intrat în fond forestier, deci nu se mai poate. Considerăm însă că cele 1.000 ha, dacă le putem menține, e OK pentru localitatea noastră.

R.F.: Să revenim la ACA Tulgheș. Aveți și investiții proprii în localitate?

C.B.: Pe lângă curățit pășunile, noi am construit și stâni de sezon. Nu la dimensiunile și condițiile din proiectul „Modele agricole sustenabile pentru zona montană din România”, dar nu mai sunt șoproanele acelea vechi și urâte, ci unele cu dormitor separat și aducțiuni de apă realizate prin investiții proprii. Avem, de asemenea, două centre de colectare a laptelui pentru bovine la nivel de comună, dispunem de o cisternă, avem și tancuri de răcire. Două dintre tancuri sunt ale asociației, cu banii proprii cumpărate, iar două sunt ale procesatorului cu care colaborăm – SC Prod ABC Star Company SRL.

De la Munte„Laptele de oaie îl procesăm numai în stâni. N-am mai vândut nici acum lâna de pe cele 200 de oi”

Revista Fermierului: Ce vă nemulțumește în prezent domnule Bondrea? Ce vă împiedică să performați în business?

Costel Bondrea: Anul 2016 este poate cel mai greu prin care trece comuna noastră, Tulgheș, și nu numai, toate zonele noastre de pe nordul județului Harghita. Suntem departe de procesatori, aceștia ne impun condiții greu de îndeplinit, iar prețul este de 0,70 lei litrul de lapte de vacă. Acum, pe perioada de iarnă, prețul a urcat la un leu, cu condiția ca materia-primă să aibă 3,7% grăsime; nu ne putem lăuda deloc. Este o bătaie de joc. Chiar dacă avem contracte încheiate, ar trebui să ajungem în instanțe cu acești procesatori, acțiunile durează ani de zile, procesul de justiție trenează, au juriști și avocați foarte buni, de aceea cred că este foarte bine să ajungem la o colaborare, la o înțelegere prietenească. Aceasta este mai bună pentru noi decât judecata.

R.F.: Ați vorbit de laptele de vacă. Ce faceți cu laptele de oaie?

C.B.: Laptele de oaie îl procesăm numai în stâni. Noi nu avem procesatori pe zonă, cel puțin nu știu eu, nici măcar la 200 km de Tulgheș.

R.F.: Ce faceți cu lâna?

C.B.: Momentan, lâna o stocăm prin diferite șopruri. În ceea ce mă privește, n-am mai vândut nici acum lâna de pe cele 200 de oi. O am stocată, nespălată, în condițiile în care va veni cineva să dea măcar doi lei pe kilogram. S-a oferit un leu, însă nici cu doi lei noi nu ne scoatem tunsul. Eu aș da lâna cuiva, primăvara, de pe toate oile, dacă mi le-ar tunde în contrapartidă.  Nu mi-ar trebui niciun leu. Doar să-mi tundă oile pentru lâna gratis. Eu știu cât mă costă un tuns de oi. Noi plătim 50-60 de lei unui om pe zi. În cazul meu, tușinez cele 200 de oi, le tundem pe gât, pe sub burtă, pe la pulpe și coada. Pe fondul condițiilor meteo de la munte le lăsăm lâna pe spate până în iunie. În iunie mai vine încă o treabă de genul acesta, tunsul final.

R.F.: Cum stați cu forța de muncă? Mulți producători agricoli se plâng de asta...

C.B.: Personal, m-am confruntat cu experiența neplăcută prin care mi-au plecat oameni, în condițiile în care câștigau undeva la 60-70 de lei pe zi plus mâncare. S-au dus prin Austria la o spălătorie, altul în Belgia și unul în Germania, la o fermă de vaci. Ne confruntăm cu o criză acută de oameni la creșterea animalelor la stâni. Suntem dependenți de altcineva pentru a ne și putea vinde produsele. Ar trebui doar să producem brânză și/sau carne. Însă, noi trebuie să obținem și fân, lemne de foc, vânzarea produselor, tunsul și absolut toate lucrările. Eu vara trebuie să produc brânză sau să fac fân?

R.F.: Cum ați stat cu subvenția în anul de campanie care s-a încheiat la mijlocul acestui an, față de anul agricol anterior?

C.B.: Sincer să vă spun... PROST! Termene depășite! Eu, personal, am luat banii în septembrie 2016 pe anul trecut; 2016 pe 2015! Cuantumul a fost de 24 de lei pe cap de oaie, iar la vacă undeva la 100 de euro pe cap. Și aici nu vorbim de cei care s-au înregistrat în Controlul Oficial al Performanțelor de Producție (COP). Aceia au încasat, dar sunt doar cinci la nivel de comună.

Noi am vrea să primim banii în toamna aceluiași an, pentru că animalele intră pe consum. Ar trebui să avem un impuls financiar pentru a traversa iarna destul de lungă de la noi, de cinci-șase luni. La nivelul mijlocului lunii noiembrie 2016 noi deja dădeam furaje la oi, fân și le mai cumpărăm boabe.

Bondrea 1„Iubitorii ăștia de urși să-și ia acasă câte unul!”

Revista Fermierului: Ce ați vrea să le transmiteți decidenților politici?

Costel Bondrea: Cei care n-au cunoștință de agricultură să dispară din instituțiile specializate, iar ceilalți care au, să facă legi clare și simple pentru crescătorii de animale din zona montană.

R.F.: Una, spre exemplu, care să reglementeze în mod clar numărul de câini la stână...

C.B.: Am fost la București, ne-au bătut ploile și ne-au și gazat organele de ordine pe la Parlament. Pentru ce ne gazează domne? Le dăm mâncare, iar ei ne gazează? De ce? Am o situație – ursul mi-a omorât o vacă acum doi ani (în august s-au împlinit) și n-am primit nici acum banii pe ea. Eu sunt de acord să se facă rezervații pentru urși, nu mă duc în habitatul lor, dar ce caută ursul la mine în ocolul vacilor și oilor? Eu trebuie să am câini! Am colegi care, în 2015, șapte câini au pierdut din cauza lupilor. Mie îmi ceri trei câini să am? Eu am cinci-șase câini, 10, cât pot să țin, poate doar patru corespund profilului de respingere a atacului de lup, iar ceilalți la urs. Umblă ursul, lupul și mistrețul pe la noi de parcă ar fi acasă. Mistreții distrug proprietățile, le fac praf, ogoare nu altceva. Sunt grădini în proprietate unde au intervenit agricultorii cu gunoi de grajd împrăștiat și s-a format o calitate a solului. Tocmai acolo se duce și mistrețul, unde e gras terenul și unde își găsește rădăcina aia. Sunt grădini care în proporție de 90 la sută sunt distruse.

R.F.: Care este relația oierilor de munte cu vânătorii?

C.B.: Cu vânătorii, n-am nimic. Să meargă să vâneze, dar să mă lase și pe mine în cealaltă parte cu oile, pentru că eu nu le fac nimic. Probabil că îi deranjăm în condițiile în care vor să facă și alte lucruri neortodoxe; treaba lor nu a noastră. Eu, cel puțin, dacă mi-ar împusca câinele, vă spun sincer și eu mi-aș lua o armă și l-aș împușca și eu pe făptaș. De ce omori tu un animal care mi le păzește pe ale mele de sălbăticiuni?

Eu le-am mai transmis și pe alte căi: iubitorii ăștia de urși să și-i ia acasă câte unul sau să-și ia bâta cu ei și să se ducă cu urșii așa cum mă duc eu cu vacile și cu oile. Ăștia au interes – își iau niște bani.

Eu am avut multe întâlniri cu ursul și am trecut prin multe situații destul de grave. Nu am fost încă omorât, dar am trecut prin diferite pericole cu ursul în munte, lângă casă aproape. Nu se poate așa.

Bunicul meu a fost vânătul. El știa unde doarme scroafa cu purcei, unde-i vierul. Despre ce vorbim Despre pădurarii noștri din ziua de astăzi? Or fi pe undeva...

Publicat în Interviu

Până la data de 31 decembrie 2016, producătorii agricoli, persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale sau organizaţiile de îmbunătăţiri funciare mai pot depune cererile de acord prealabil pentru finanţare aferente schemei de ajutor de stat pentru reducerea accizei la motorina utilizată în agricultură.

Conform APIA, cererea de acord prealabil pentru finanţare se depune anual, pentru fiecare an calendaristic aferent perioadei de aplicare a schemei de ajutor de stat reglementată prin Hotărârea Guvernului nr.1174/2014, respectiv 2015-2020, inclusiv.

Cererea de acord prealabil pentru finanţare prin rambursarea diferenţei de acciză se depune însoţită de o serie de documente, ce pot fi consultate pe pagina de internet a APIA (http://www.apia.org.ro/ro/ajutor-de-stat-pentru-motorina-utilizata-in-agricultura).

Solicitările se depun la Centrele judeţene ale APIA sau al Municipiului Bucureşti pe raza cărora sunt situate exploataţiile agricole pentru care se solicită ajutorul de stat sau unde au fost depuse cereri de plată pentru schemele de sprijin pe suprafaţă, respectiv la centrele judeţene APIA/Municipiului Bucureşti pe raza cărora au fost depuse cererile pentru finanţare prin rambursare în cadrul schemei de ajutor de stat pentru motorina utilizată în agricultură.

Publicat în Știri interne

În contextul în care peste 40 de procente, mai exact 5,3 milioane hectare din totalul de 13,3 milioane hectare de teren arabil din România, sunt deținute de investitori străini, potrivit raportului comandat de Comisia pentru Agricultură din cadrul Comisiei Europene (CE) la Institutul Olandez de cercetare Transnational Institute (TNI), Nicolae Apopi, fermier din Banat, consideră că singura șansă de stopare a acestui aflux care a aluat amploare este de a-i finanța pe fermierii cu experiență și pe tinerii producători agricoli români să achiziționeze pământ.

Însă, mai spune el, trebuie neapărat avută în vedere școlarizarea acestora.

„Nu mai putem face mare lucru decât să căutăm finanțări avantajoase pentru fermierii care s-au format, români care au experiență și pentru cei care doresc să investească în agricultura românească; la cei tineri mă refer. Dar să nu uităm, acei tineri au nevoie de școlarizare, de informații. Degeaba încercăm să finanțăm niște tineri care nu au informații, nu au cultură și dragoste pentru agricultură”, a precizat Apopi într-un interviu.

Producătorul agricol din Banat a oferit propriul exemplu atunci când a vorbit de tineri, mai exact de experiența sa de muncă din Germania care l-a determinat ca în anii 2000 să demareze propriul business agricol cu 39 ha arendate și doar unul în proprietate!

În prezent, el a ajuns să controleze circa 2.000 ha de teren în Banat, din care 700 de hectare sunt în proprietate, printr-o societate cu o cifrăm anuală de afaceri de aproximativ 2,5 milioane de euro.

Care este secretul în baza căruia bănățeanul își ține aproape arendatorii, dar și altele, în cele ce urmează.

Revista Fermierului: Cum a ajuns Nicolae Apopi unul dintre cei mai importanți fermieri din Banat?

Nicolae Apopi: Eu am plecat chiar de la zero. În anul 1998 am fost în practică agricolă în Germania, când am terminat facultatea, și am stat la o fermă, acolo. Când m-am întors acasă, am demarat businessul în agricultură. Am început întâi cu comerț - importam utilaje agricole și, ulterior, am început să dezvolt și ceea ce aveam acasă, în familie, de ordinul a 40 ha în arendă, din care doar un hectar proprietate! Ulterior, în 2004, am început să dezvolt și zona de cultură mare pe suprafețe mult mai mari – 380 ha în acel an, în arendă, plus proprietate suprafețe până în 10 ha.

R.F.: Ce suprafață lucrați în prezent? Aveți probleme cu investitorii străini care vă „suflă-n ceafă” când vine vorba de achizițiile uneori agresive de teren arabil? Ați reușit să achiziționați și dumneavoastră ceva teren?

N.A.: În ziua de astăzi am ajuns să lucrăm o suprafață de 2.000 de hectare în Banat. Dorința de a comasa suprafețele și de a le lucra cu utilaje performante a dus la ambiția de a mări suprafața lucrată în societatea noastră.

În altă ordine de idei, dacă la începuturile afacerii nu am avut sentimentul și nici educația că acel teren lucrat trebuie și cumpărat, nu numai lucrat în arendă, ulterior m-am trezit cu investitori străini care au început să cumpere în jurul meu și mi-au dat astfel un semnal că trebuie să și cumpărăm terenuri, nu numai să le luăm în arendă. Până atunci eu am crezut că va fi pe vecie înțelegerea cu arenda. După aceea, mi-am dat seama că pierzând o anumită suprafață din motiv că proprietarul a vândut către altcineva, mi s-a trezit interesul de a achiziționa teren. În prezent, SC Popagra SRL a ajuns și la o supafață de circa 700 ha în proprietate.

R.F.: Cum reușiți să-i țineți aproape pe arendatori, în condițiile în care, numai în comuna Livezile, aproape chiar și de dumneavoastră, avem mai bine de două treimi din teren înstrăinat către resortisanți de pe alte meleaguri?

N.A.: Această întrebare, dacă o aveam acum 10-15 ani, și era adresată mai multor oameni din structurile statului, cred că nu se ajungea astăzi aici. Din păcate, după ce am făcut o greșeală mare, acum venim și ne cerem păreri unul altuia ce mai facem acum. Aceste firme și persoane străine au profitat de neinformarea noastră și au cumpărat terenurile atunci când au avut o valoare destul de joasă, pe când noi nici nu aveam informația sau educația că trebuie să cumpărăm pământ.

Dimpotrivă, toată lumea vindea la vremea aceea. Acum, astăzi, ce este de făcut? Nu mai putem face mare lucru decât să căutăm finanțări avantajoase pentru fermierii care s-au format, români care au experiență și pentru cei care doresc să investească în agricultura românească; cei tineri mă refer. Dar să nu uităm, acei tineri au nevoie de școlarizare, de informații. Degeaba încercăm să finanțăm niște tineri care nu au informații, nu au cultură și dragoste pentru agricultură.

R.F.: Cum îi țineți dumeavoastră aproape pe arendatori?

N.A.: Am încercat să ridicăm potențialul de producție al fermei, astfel încât să pot ridica nivelul arendelor. Prin această metodă reușesc să-mi țin arendatorii aproape. Chiar am exemple unde nu doresc să dea pământ străinilor, deoarece am reușit și le-am dat o arendă mai bună decât o făceau acei străini.

R.F.: Este un secret arenda?

N.A.: Pentru mine nu este, ci mai degrabă un mod de publicitate. Prin a da o arendă corespunzătoare, atrag arendatorii către mine. Ofer o arendă bună și în funcție și de calitatea pământului. Nu vă pot spune o cifră medie, pentru că apoi s-ar traduce că eu atât dau arendă. Însă, cea mai mică arendă este de 900 kg de grâu la hectar, din care eu plătesc arendatorului toate taxele către stat, impozitul pe venit, fondul către sănătate, iar el rămâne cu circa 730 kg pe care le primește în natură sau contravaloarea în bani, iar cel mai mult plătesc 1.300 kg, minus taxele și impozitele aferente stopajului la sursă, iar beneficiarul rămâne cu 1.030 kilograme curat.

R.F.: Care este cifra de afaceri a celor două societăți?

N.A.: Dacă vorbim de societatea care se ocupă de agribusiness – SC Agro Baden Banat – adică de comerțul la nivel regional cu utilaje noi și second hand, cu piese, cu achiziții de cereale, cu inputuri, atunci cifra se ridică la circa opt milioane de euro pe an, iar societatea prin care lucrăm terenul agricol are o cifră de afaceri de aproximativ 2,5 milioane euro.

„În acest an care urmează nu voi mai înțelege (eventualele probleme ale APIA)”

Revista Fermierului: De ce continuăm să avem probleme cu plățile pe suprafață la 10 ani de activitate APIA? Avem întârzieri, erori de soft, ne întâlnim frecvent cu situații de interpretare a actelor normative europene, birocrație...

Nicolae Apopi: Din punctul meu de vedere, problemele continuă să fie generate la nivelul administrației. Nu suntem bine organizați, nu formulăm texte de lege clare, coerente, pe înțelesul tuturor. Din ce am constatat până în prezent, normele de aplicare ale actului normativ privind acordarea subvențiilor au fost de „n” ori corectate prin articole care duc la altele și tot așa.

Pe de altă parte, dacă un funcționar APIA nu înțelege bine acel text de act normativ, cum să-l înțeleagă un fermier? De aceea, ne întâlnim cu aceste greșeli enorme care frânează enorm de mult și duc la instabilitate, la incertitudine, la neîncredere, la fel și fel de zvonuri. Interpretând în trei, patru feluri acel text de lege sau acel articol, sigur că vom avea diferențe de la un centru APIA la altul. Și, atunci, ne confruntăm cu acest blocaj care pleacă din interior și nu are de-a face cu comunitatea europeană absolut deloc.

În momentul în care vom fi capabili să scoatem legi coerente, clare și simplificate, eliminăm și birocrația.

R.F.: Ce se mai aude cu proiectul de asociație înființat la începutul anului acesta?

N.A.: Acum câteva luni am înființat Asociația Producătorilor Români de Cereale (APRC). Am avut câteva întruniri, ocazii cu care ne-am pus ideile pe hârtie și am încercat să construim un statut față de care să fim toți fondatorii mulțumiți de funcționalitatea lui.

Din cauza faptului că ne-a prins campania de vară, fiecare a avut mai mult sau mai puțin timp să aloce acestor întâlniri. Eu zic că un lucru pripit nu iese bine. Mi-am pus mari speranțe în această asociație și cred că în această iarnă o vom pune la punct, urmând să funcționeze în colaborare cu celelalte asociații din România.

R.F.: Ce suprafață ați reușit să adunați laolaltă în APRC?

N.A.: Membrii APRC totalizează o suprafață de aproximativ 40.000 ha. Vom avea un cuvânt de spus în piață datorită capacității mari de producție a fermelor noastre. Sunt exploatații cu randament destul de ridicat. Facem calitate și cred că vom reuși să dăm o valoare în plus producției noastre prin acest element de cantitate.

R.F.: Că tot am vorbit de asociere, de ce tot fuge fermierul român de ea?

N.A.: Cred că avem un mic defect care ni se trage de foarte mult timp, nu de ieri, de astăzi, din câte am auzit și eu de pe la bunicii mei sau de pe alți fermieri mai vechi ca mine. Este vorba de teama de a nu se îmbogăți celălalt din cauză că a colaborat cu tine. Cred că mai este vorba și de orgoliu.

R.F.: Cât ați primit ca plăți directe în 2016? Ați înregistrat întârzieri?

N.A.: Din cifrele pe care mi le aduc aminte, am primit 158,9 euro pe hectar. Din informațiile pe care le-am primit și din țările vecine, de la fermieri cu care am o colaborare foarte strânsă, din Germania, din Austria, din Franța, și în țările vecine s-au înregistrat întârzieri, mai mult sau mai puțin ca la noi. Au întârziat banii destul de mult, dar din apariția șefului APIA la televizor și din explicația sa că este nevoie de un nou sistem informatic pentru a putea procesa aceste date, eu am înțeles. M-am împrumutat la bancă, am suportat dobânda și am înțeles.

În acest an care urmează nu voi mai înțelege. Cred că s-au pus deja lucrurile la punct cu sistemele informatice. Din punctul meu de vedere, sistemul informatic revine în responsabilitatea altor ministere de a-l pune la punct, încă de pe vremea când începea noul programul de finanțare europeană 2015-2020.

R.F.: I-ați înțeles pe agricultorii care au achiziționat inputuri de la dumneavoastră și nu au putut restitui banii la timp?

N.A.: Avînd și un business în comerțul cu inputuri la nivel regional, am înțeles. Și eu sunt fermier pe lângă ei. Dacă am câștigat, am câștigat împreună, iar dacă am pierdut, am pierdut împreună.

R.F.: Pe fondurile SAPARD/FEADR ați reușit să accesați ceva bani?

N.A.: De când activez în agricultură, am realizat două proiecte de finanțare. Am întocmit unul când în perioada când se făcea SAPARD-ul, în perioada 2006-2008, în valoare de 800.000 de euro pentru achiziții utilaje și de echipamente. În 2008-2010 am făcut și un proiect FEADR la o valoare de 700.000-800.000 de euro.

„Producțiile au fost de lăudat. Nu le-am mai întâlnit pe toate, laolaltă, în același an”

Revista Fermierului: Care a fost structura de cultură a anului agricol care s-a încheiat și ce ați pregătit pentru sezonul agricol următor? Care au fost producțiile înregistrate în acest an?

Nicolae Apopi: Din punctul de vedere al structurii culturilor, anul 2015-2016 a arătat așa: circa 900 ha cultivate cu grâu, aproximativ 300 ha însămâțate cu rapiță, 100 ha cu orz, 150 ha cu soia, 300 ha cu floarea-soarelui, iar restul cu porumb (100-150 ha).

Producțiile au fost de lăudat. Nu le-am mai întâlnit pe toate, laolaltă, în același an. La grâu am obținut o medie de 7.200 kilograme la hectar pe întreaga suprafață. Sămâna de grâu utilizată n-a fost însă românească. Eu nu cultiv grâu românesc. Din toate testele pe care le-am făcut, la mine în fermă merge cel mai bine o genetică franceză – Momont. Prima dată a fost adusă de KWS în România. Ulterior a apărut o firmă care a preluat departamentul de cereale și care se ocupă doar de acest lucru. Este o genetică rezistentă și la secetă și una care oferă cantitate, dar și o calitate medie, ceea ce mă ajută în comercializare.

Apoi, ne putem lăuda la orz cu o producție de nouă tone la hectar. Am avut un hibrid în test de la Syngenta. Am fost extrem de mulțumit de producția pe care am avut-o, dar având în vedere condițiile meteo din această toamnă (exces de umiditate), orzului neplăcându-i excesul de umiditate, n-am mai însămânțat în această toamnă. Asta nu înseamnă că la anul nu-l vom reintroduce în cultură. Încerc să mă pliez pe condițiile pedoclimatice de a-mi forma structura de culturi, respectând și celelalte reguli care sunt în agricultură, adică rotația ș.a.m.d. Câteodată însă ești nevoit să realizezi un echilibru în a respecta aceste elemente pe fondul mișcărilor climatice.

La floarea-soarelui am reușit o producție de 3,6 tone media la hectar. Rapiță convențională am făcut 5.050 kilograme media pe 300 ha, iar la soia am obținut 3,6 tone de boabe.

În cazul porumbului am realizat 9.500 kilograme porumb-boabe la hectar, cu o umiditate de 18, dar în condițiile în care pe 15% din suprafață am avut băltiri, din cauza precipitațiilor abundente din vară.

Noi, în campania de grâu, am avut într-o singură zi, în data de 27 iunie 2016, timp de 12-14 ore, în jur de 140 de litri de precipitații pe metrul pătrat.

R.F.: Ce faceți cu producția? O stocați sau o vindeți?

N.A.: Încercăm să ne împărțim riscurile. Urmărim bursele. Încercăm să vindem înainte de recoltă o anumită cantitate. O parte dacă este un preț bun în recoltă și o parte pe depozitare pentru a vinde în perioada următoare.

R.F.: Oamenii se plâng în mod constant de prețul mic la grâu. Cu cât ați reușit să contractați dumneavoastră?

N.A.: Am reușit și am obinut prețuri mai bune înainte de recoltă. Ulterior am comercializat o mică parte în timpul recoltei, profitând de unele nevoi ale unor traderi în „momentul X”, „calitatea Y”. Având aceste stocuri, fiindcă avem depozit de cereale și triem marfa când o depozităm pe calități, o mare parte din marfă am contractat-o pentru la anul, cu anumite prețuri. Ca medie însă, am obținut un preț satisfăcător pentru producția pe care am avut-o, în unele contracte acesta depășind 0,60 lei pe kilogram.

Publicat în Interviu

Într-o analiză agribusiness amplă, realizată cu ocazia unei întâlniri cu presa de specialitate, Jean Ionescu, Commercial Unit manager Pioneer, a precizat că, în România, piața florii-soarelui HO (high oleic) se va contracta cu 5-6 procente, în condițiile unui bonus pe tonă de doar 20 de dolari, rapița va înregistra și ea scăderi de suprafață însămânțată și de productivitate (chiar dacă previziunile privind prețurile sunt optimiste), soia își va păstra tendința de creștere pe fondul acordării subvenției europene, iar păioasele vor înregistra și ele pierderi în suprafața cultivată (aproximativ 200.000 ha).

Chiar dacă, în viziunea lui Jean Ionescu, producătorul de floarea-soarelui oleică ar trebui să primească un premium de circa 60 de dolari pe tonă, fapt care l-ar determina pe acesta să schimbe balanța suprafețelor însămânțate cu hibrizi linoleici în favoarea celor HO, contractele futures încheiate în Europa de Vest nu indică un bonus mai mare de 20 USD, fapt care va determina în 2017 o scădere a numărului de hectare însămânțate cu floarea-soarelui high oleic, cu impact inclusiv la noi în țară.

Oficialul Pioneer crede că floarea-soarelui HO va avea la anul o cotă de piață în România de maximum cinci procente.

„Trendul pentru floarea-soarelui HO nu este cel mai bun. Din păcate, acel premium oleic va dispărea. În Europa de Vest, la ora actuală, nu se plătește absolut nimic sau se țin contractele care au avut maximum 20 de euro premium pentru oleic. Se vede această tendință și în România. Practic, suprafața s-a diminuat drastic, iar așteptările pentru anul care urmează sunt să scadă și mai mult. Credem că este posibil să ajungă la cinci la sută maxim din piață. (...) Industria nu motivează cu un premium fermierul, care aș spune că marginea este undeva de 60 de dolari. Adică, fermierul din România trebuie să primească 60 de dolari/tonă premium pentru a cultiva floarea-soarelui HO. (...) Piața europeană este uniformizată și între linoleic și oleic nu vor fi diferențe de prețuri la fabrică, la trader”, a afirmat Ionescu. „Contractele futures au fost semnate anul acesta de mare parte dintre fermieri cu 20 de dolari maximum premium pentru floarea-soarelui HO. Așteptările noastre sunt că producătorii agricoli nu vor cultiva floarea-soarelui HO dacă nu au contracte avantajoase. (...) Floarea-soarelui linoleică are undeva la 89-90 la sută din piață, iar cea HO 10-11 procente. Asta înseamnă că, anul viitor, piața florii-soarelui HO va scădea cu 5-6%”.

Rapița, „cultura-regină” a anului 2017

În ceea ce privește cultura rapiței, Ionescu a spus că țara noastră ar urma să piardă în iarnă maximum 100.000 ha însămânțate, bazându-se pe feedback-ul primit de la agronomii companiei care au luat în calcul stadiul actual de vegetație.

Oficialul Pioneer spune că prețurile rapiței în 2017 o vor transforma în „cultura-regină”, dar că România nu va performa la capitolul productivitate, cel puțin nu la nivelul anului curent.

„Circa 200.000 ha sunt acoperite cu hibrizii Pioneer de rapiță. 750.000 ha nu este o dată oficială, este o estimare internă a companiei. Practic, datele oficiale pot fi luate de la Ministerul Agriculturii sau APIA ș.a.m.d. Ținând cont de stadiul de vegetație actual al culturii de rapiță, estimăm că între 60 și 80, chiar 100.000 ha le vom pierde în iarnă din cauza stadiului de vegetație din anumite zone”, a adăugat Jean Ionescu. „Rapița este cultura cea mai profitabilă, dacă reușești să faci producție, inclusiv anul viitor, fără doar și poate. Dacă este să urmărim trendul oleaginoaselor, se pare că evoluția prețurilor va fi clar în favoarea rapiței. E un avantaj pentru România pentru că suprafețele la nivel european sunt diminuate față de anul trecut. Cred că va fi cultura-regină din punctul meu de vedere, anul viitor. Nu cred că se vor realiza în România performanțele productive pe unitatea de suprafață din anul precedent”.

„Nu semănați soia dacă nu ați irigat”

În cadrul Media Club – cea de-a doua întrunire pe care DuPont Pioneer a avut-o în ultima vreme cu presa de specialitate - Jean Ionescu a vorbit și despre cultura soiei, una la care țara noastră nu este performeră, în ciuda potențialului.

În prezent, afirmă el, soia este importantă pentru fermierii autohtoni doar datorită subvenției încasate și a adăugat că îi sfătuiește pe fermieri s-o cultive doar dacă aceștia din urmă dețin sisteme de irigații.

Chiar și așa, calculele companiei relevă că și în 2017, fermierii vor însămânța suprafețe importante cu soia.

„La soia nu discutăm de performanțe pe România decât prin irigat. Așa, în România, jumătate din suprafața de soia se cultivă, din păcate, doar pentru acea subvenție, pentru productivitate de peste 1,3 tone. Nu este soluția cea mai bună, dar noi ne conformăm și informarea pe care o primesc fermierii de la agronomii companiei este «Nu semănați soia dacă nu ați irigat!». Majoritatea fermierilor români care au cultivat soia pentru subvenție fără sistem de irigat, au pierdut bani. Ce ne frapează – anul viitor vor semăna soia în continuare. (...) Vestul țării și Transilvania, datorită productivității foarte bune, anul viitor va fi o zonă importantă pentru soia, dar în sud-vestul României estimăm că suprafețele vor scădea”, a opinat Jean Ionescu.

La anul, suprafețele cu păioase vor scădea cu aproape 200.000 ha

Nu în ultimul rând, reprezentantul Pioneer a vorbit de cultura grâului. În opinia sa, suprafața cultivată cu păioase va scădea cu aproape 200.000 de hectare, în condițiile în care, în Transilvania, nici 60 la sută din suprafață nu era însămânțată.

„Suprafețele cu grâu, cu certitudine vă spunem acum că vor scădea. Așteptările noastre la grâu – am încercat să facem un estimat cu colegii noștri agronomi din România – în Transilvania nici 60% din suprafață nu a fost însămânțată până la această oră. În vestul țării este o diferență față de ce și-a propus fiecare fermier undeva la 30 la sută. Minimum 10 la sută din suprafață va fi mai mică semănată cu grâu, orz și orzoaică de toamnă față de anul trecut. Adică de la 2,4 milioane ha, toate culturile de păioase, undeva la 2,2 milioane tone”, a precizat Jean Ionescu.

Românii consumă în principal ulei de floarea-soarelui linoleic, mai exact în proporție de 97 la sută din total, conform cifrelor Pioneer. La nivel mondial, cererea de uleiuri vegetale este uriașă. Dacă acum șapte ani se consumau 10 milioane de tone, acum vorbim de 15 milioane de tone.

Cele mai bune și performante programe de ameliorare la culturile oleaginoase, în special floarea-soarelui, sunt în zonele cu o secetă accentuată, cum este în România, Bulgaria, Spania, Egipt, Turcia și sudul Ucrainei.

În fiecare an, hectarele alocate de producătorii agricoli români culturilor de oleaginoase variază între 1,8 și 1,9 milioane, mai precis cam un milion de hectare de floarea-soarelui. În prezent, cei de la Pioneer estimează că în România sunt semănate circa 750.000 de hectare de rapiță. La capitolul soia, deocamdată România nu depășește 150.000 ha din cauză că nu deține un sistem de irigații care poată susține creșterea productivității la această cultură.

Publicat în Piata agricola

Ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, a participat luni şi marţi, la Bruxelles, la reuniunea Consiliului Uniunii Europene - Agricultură şi Pescuit, ocazie cu care a reiterat ideea conform căreia fermierii ar trebui susținuți și mai mult pentru a-şi consolida poziţia în cadrul lanţului alimentar.

În acest context, el a afirmat că de-a lungul perioadelor de criză, producătorii din sectorul agroalimentar sunt cei mai afectaţi de instabilitatea pieţei. De aceea, ministrul de resort crede că este necesară identificarea cât mai rapidă a unor soluţii comunitare pentru contracararea practicilor neloiale.

La 11 luni de la înfiinţarea sa, în plină criză a sectorului agricol, Grupul operativ pentru pieţele agricole (AMTF) şi-a prezentat luni recomandările privind îmbunătăţirea poziţiei agricultorilor în cadrul lanţului alimentar.

Una dintre concluziile raportului indică nevoia de a adopta noi norme la nivelul UE pentru a acoperi anumite practici comerciale neloiale, precum şi de a implementa sisteme eficace de asigurare a aplicării legislaţiei în statele membre, cum ar fi utilizarea unui arbitru în cadrul lanţului alimentar.

Totodată, raportul subliniază confuzia care există cu privire la normele referitoare la organizarea colectivă şi dreptul concurenţei, astfel că agricultorii ezită să se regrupeze în cooperative sau organizaţii de producători de teamă să nu fie acţionaţi în justiţie pentru limitarea concurenţei. Un al treilea aspect vizează facilitarea accesului agricultorilor la finanţare, iar raportul subliniază că Banca Europeană de Investiţii (BEI) ar putea juca un rol în acest sens şi, în plus, ar putea fi implicată în dezvoltarea unui mecanism de garantare a creditelor de export.

Pe de altă parte, în cadrul unui prânz de lucru al miniştrilor, a fost discutat viitorul Politicii Agricole Comune. Pentru România, punctele de interes au vizat continuarea plăţilor directe pentru susţinerea veniturilor fermierilor (inclusiv SAPS), continuarea investiţiilor în mediul rural în sectorul agricol şi non-agricol, atragerea tinerilor către mediul rural, mecanisme de piaţă adaptate situaţiilor de criză, menţinerea caracterului comunitar al PAC şi a unui nivel adecvat al finanţării UE, menţinerea celor doi Piloni ai actualei PAC cu un accent deosebit pe continuarea investiţiilor în mediul rural, în sectorul agricol şi non-agricol, în cercetare şi inovare prin intermediul programelor naţionale de dezvoltare rurală.

În ceea ce privește continuarea plăților, Irimescu a afirmat că ar trebui să se menţină o Politică Agricolă Comună puternică, să se menţină Pilonul I și II de finanțare europeană, dar şi să se continue procesul de reducere a decalajelor între satele membre ca sume şi pe procesele de convergenţă a plăţilor directe. De asemenea, a mai spus el în declarațiile de presă post-eveniment, că România își dorește menţinerea caracterul comunitar al PAC, să nu se naţionalizeze, „deoarece sunt anumite state puternice care şi-ar dori acest lucru şi atunci ar fi o discriminare”.

Publicat în Ultimele noutati

În contextul în care turcii vor să importe din România viței pentru îngrășat, conform spuselor ministrului Agriculturii, Achim Irimescu, tehnocratul se gândește să împartă plata cuplată în zootehnie, astfel încât să mențină în România valoarea adăugată.

Conform precizărilor sale, cei care vor crește vițeii până la o greutate de 100 kg vor primi prima tranșă de plăți, urmând ca, ulterior, s-o primească și pe cea de-a doua, cu condiția să crească animalul până la 600 kg.

„Pentru a evita totuși ca să rămână valoare adăugată puțină în România, în perioada următoare ne străduim intens să prindem în măsuri finanțarea în două etape, astfel încât, cine ține vițelul până la 600 kg, să ia și a doua plată. Și, atunci, să încurajăm producătorii români să nu vândă vițeii. Ne gândim să împărțim în două sprijinul cuplat. Pentru cei care țin vițelul până la 100 de kilograme o plată și a doua plată cine-l ține până la 600 kg. Îi încurajăm pe producătorii noștri să aștepte și a doua tranșă de plată ca să țină animale și valoarea adăugată să rămână în România. Intenția este s-o aplicăm din 2017 pentru că noi am notificat Comisia Europeană, n-am primit încă răspunsul CE și suntem practic în tratative, până când se acceptă ultima variantă cu CE”, a afirmat Irimescu la finele întâlnirii pe care președintele României, Klaus Werner Iohannis, a avut-o cu fermierii într-un cadru organizat și pus la punct de dinainte în prima zi a târgului IndAgra 2016.

Achim I. s-a lăudat cu reușita de a fi deschis piața arabă și turcă a exportului de animale și a precizat că vecinii turci sunt dispuși să importe masiv viței pentru îngrășat și nu doar din rasele de carne, ci și de lapte. Totul, spune Irimescu, este bazat pe prețurile bune practicate în Turcia.

„Am deschis piețele arabe. Urmează și piața turcă, una extrem de importantă pentru noi că este aproape și, dacă o deschidem acolo, prețurile sunt duble față de România la carnea de ovine (...).La ovine, România stă foarte bine și 5.000.000 de ovine, anual, putem exporta. (...) Este un interes foarte mare din partea Turciei pentru că este aproape și vor să importe, repet, pentru că prețurile sunt mult mai bune decât în țara lor. M-am întâlnit deja cu un om de afaceri din Turcia care mi-a transmis salutări chiar de la premierul turc și de la ministrul turc al Agriculturii și care, sigur, vrea să importe masiv, mai ales viței din România și să-i ducă la îngrășat”, a precizat ministrul tehnocrat. „La bovine, dacă există cerere și piață bună... E adevărat că mulți producători români nu au dat importanța cuvenită vițeilor de la vacile de lapte. Or, oameni de afaceri turci sunt interesați nu doar de rasele de carne. Și, atunci, sigur, vițeii de la vacile de lapte, oricum, nu au o căutare foarte mare. Ei vor să ia vițeii, să-i îngrașe și după aceea să obțină prețuri foarte bune. Eu îi înțeleg, sunt oameni de afaceri, dar important este ca România să aplice o politică în măsură să sprijine producătorii și valoarea adăugată să rămână cât mai mult în România.”

El s-a arătat dezamăgit de faptul că subveția acordată la oaie nu și-a atins scopul, și anume acela de a acoperi pierderile înregistrate de fermieri la nivelul pieței, dar și mai mult decât atât. Soluția sa este de a investi neapărat în rasele de carne.

„Subvențiile sunt foarte bune, dar ciobanii... Dau un exemplu (...): - acum câțiva ani, carnea de oaie costa 12 lei kilogramul în viu, acum 6,5 lei. Practic, degeaba am dat subvenția pentru că de abia a acoperit pierderea pe care ei au înregistrat-o la nivelul pieței. Or, scopul este ca dânșii să obțină prețuri remuneratorii și subvenția să-i ajute să poată să se dezvolte. Trebuie investiții neapărat în rasele de carne”, a mai precizat el.

România a fost inclusă pe lista Statelor Membre care pot exporta carne de vită în Turcia.

„Reamintim că, în urma negocierilor purtate de ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, cu omologul său turc, Faruk Çelik, precum şi a diligenţelor întreprinse de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) pe lângă instituţia similară din Turcia, la începutul lunii mai 2016 s-a decis asupra redeschiderii comerţului cu bovine şi carne de vită”, se preciza într-un comunicat de presă al MADR din 18 octombrie 2016.

Astfel, în urma unei misiuni de audit desfăşurată în perioada 3-7 octombrie 2016, de către specialişti din cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Creşterii Animalelor din Republica Turcia, au fost validate primele unităţi de abatorizare pentru bovine ce pot exporta carne de vită.

Modelul de certificat sanitar veterinar pentru carnea proaspătă, refrigerată, congelată (carcasă) de bovine domestice necesar derulării exportului, aprobat de către Serviciile Veterinare din Republica Turcia este postat pe site-ul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, www.ansvsa.ro

Miercuri, 2 noiembrie 2016, preşedintele României, domnul Klaus Werner Iohannis împreună cu ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale, Achim Irimescu şi preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie a României, Mihai Daraban au deschis Târgul internaţional de produse şi echipamente din domeniul agriculturii, horticulturii, viticulturii şi zootehniei – IndAgra 2016. Evenimentul este organizat în acest an de către Romexpo, în parteneriat cu Camerele de Comerț şi Industrie din România, sub Înaltul Patronaj al Preşedintelui României şi se desfăşoară în perioada 02 – 06 noiembrie 2016, la Centrul Expoziţional Romexpo.

Publicat în Zootehnie

Președintelui României, Klaus Werner Iohannis, nu i se pare corect ca subvenția europeană să fie impozitată, iar ministrul Agriculturii pare a-l susține și arată cu degetul către colegii lui din Ministerul Finanțelor, precizând că legislația europeană spune foarte clar că subsidiile nu trebuie taxate în forma actuală, reglementată de  Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

În cadrul unei întâlniri cu fermierii pe care șeful statului a avut-o în ziua deschiderii IndAgra 2016 în plină perioadă de pre-campanie electorală, eveniment pregătit până în cel mai mic detaliu alături de TVR, inclusiv atunci când a venit vorba de întrebările adresate de producători agricoli selectați pe sprânceană, acesta a precizat că nu știe dacă în UE mai există un alt stat membru care să impoziteze subvențiile și nu vede logica acestui demers.

„Nu mi se pare corect ca subvenţia să fie impozitată. Din moment ce se acordă o subvenţie, este un ajutor al statului chiar dacă sunt bani europeni, este un ajutor al statului sau al comunităţii de state pentru oamenii de afaceri şi care este logica să impozitezi? Adică iei dintr-un buzunar şi pui într-altul şi spui că ai făcut o treabă. Nu ai făcut nimic! Se creează o complicaţie birocratică pentru cel care primeşte finanţarea. A, pentru birocraţie este mai simplu aşa! Dar nu vrem să construim o ţară pentru birocraţie. Noi vrem să construim o ţară pentru oameni şi atunci cred că trebuie să analizăm cu cei responsabili la modul cel mai serios cum se poate renunţa la această chestiune care este absolut neuzuală şi în plan european. Nu ştiu dacă mai există o ţară europeană unde subvenţia se impozitează”, a afirmat Iohannis în cadrul dezbaterii „Preşedintele României în dialog cu agricultorii”.

Afirmațiile șefului statului au fost susținute și de ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, demnitar care dă vina pe Ministerul Finanțelor pentru taxarea subvențiilor pe care le încasează fermierii, atunci când acestea se transformă în venit anual.

„Domnul președinte a spus foarte logic, ceea ce spune și legislația europeană de fapt. Sigur că, în România, a fost o scăpare. De-a lungul anilor s-au impozitat subvențiile. Or, legislația europeană spune foarte clar că nu trebuie impozitate subvențiile. Numai că, Ministerul Finanțelor are o altă abordare. Cei de acolo spun că ei nu impozitează subvențiile, ci venitul anual al fermierului. Or, subvenția fiind parte din venitul anual al fermierului, sigur că, automat este impozitată. Aici trebuie însă să fim foarte atenți. Noi am avut o serie de solicitări ale fermierilor pe care le-am ținut la Ministerul Finanțelor. Mai e de discutat, deși am avut multe runde de întâlniri”, a precizat Irimescu. „Am discutat și cu doamna ministru. Și dânsa a fost cu o echipă întreagă. Sigur că s-a discutat la un moment dat - pentru că fermierii noștri au fost și la premier, premierul a trasat o sarcină, a fost un secretar de stat de la Ministerul Finanțelor care a discutat despre această taxare și, ulterior, și-a dat demisia”.

Claudiu Davițoiu, un fermier de pe lângă București care cultivă suprafețe importante de pământ pentru a-și hrăni animalele, a precizat că nu este de acord cu ideea de a-i fi luată înapoi subvenția. El ar fi văzut ca soluție la impozitare verificările constante, efectuate de „reglementatori”, definiție dată de Iohannis organelor de control, astfel încât să se vadă dacă fermierul a reinvestit banii.

„Eu consider că dacă este un ajutor dat de stat pentru că vrea să te ajute, probabil că a ajuns la concluzia că vrea să dezvolte agricultura. Atunci de ce îmi mai ia înapoi banii dacă-mi dă? În cel mai rău caz, ar putea să mă verifice, să mă controleze, astfel încât acei bani eu să-i investesc, să dezvolt agricultura, să cumpăr utilaje, să cumpăr pământ, nu să mi-i ia înapoi”, a punctat Davițoiu

Nu în ultimul rând, șeful Pro Agro, tânărul Emil Dumitru, a afirmat că și el se raliază afirmațiilor președintelui și susține modificarea Codului Fiscal, astfel încât fermierii persoane juridice să nu mai plătească impozit pe subvenție. El crede că din acei 16% impozit care astăzi se aplică pe subsidii, un fermier se poate capitaliza, se poate dota în fermă, își poate crește competitivitatea și poate rezista într-o piață concurențială care nu întotdeauna este loială.

Și el dă vina pe Ministerul de Finanțe pentru sincopele din sistem.

„Pro Agro susține afirmația președintelui Klaus Iohannis întru totul. Președintele ne-a explicat ce se întâmplă și în alte state membre; noi știam deja. Impozitarea unei subvenții care este acordată tocmai pentru ca produsul să fie mai ieftin la consumator, pentru că principalul câștigător în politica de subvenționare agricolă comună este tocmai ca consumatorul să cumpere produse de calitate la prețuri rezonabile. Eu cred că este un semnal foarte puternic de incapacitate administrativă pe care Ministerul de Finanțe, de-a lungul timpului, îl demonstrează și, din lipsă de soluții de colectare, fiind niște bani siguri în fiecare an – 1,6 miliarde de euro – au făcut repede un calcul, iar 16% din 1,6 miliarde de euro înseamnă 256 milioane euro impozit și care sunt introduși în bugetul consolidat fără niciun efort.

Nu există un proiect de lege, ci trebuie doar trebuie modificat Codul Fiscal, pentru că acolo este Biblia fiscalității din România și trebuie efectiv ca, în Codul Fiscal, să fie prevăzut că subvenția europeană nu se impozitează. Fermierul, cu acei 16% impozit care astăzi se aplică pe subvenții, se poate capitaliza, se poate dota în fermă, își poate crește competitivitatea și poate rezista într-o piață concurențială care nu întotdeauna este loială”, a conchis Emil Dumitru.

Modul în care se plăteşte impozitul pentru veniturile din subvenţii acordate fermierilor este reglementat prin Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul Titlului IV – Capitolul I (art. 62), precum şi în Normele metodologice de aplicare a acesteia (Titlul IV – Capitolul I – secţiunea a 2-a – punct. 3) aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1/2016.

Impozitarea acestui tip de ajutor impactează doar persoanele juridice, întrucât fermierii care au ca formă de organizare PFA sau II nu sunt impozitați direct din subvenție, ci plătesc norma pe venit agricol.

Publicat în Știri interne

Ministerul Finanțelor Publice (MFP), prin contul său de privatizare, va contribui din nou la „ordinul” premierului Dacian Julien Cioloș de a acorda un împrumut de peste 1,4 miliarde lei (echivalentul în euro) Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), bani necesari stimulării absorbției fondurilor europene în cadrul schemelor de plăți directe finanțate din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA).

Iată cum, pentru a nu știm câta oară în ultima perioadă, contul de venituri de privatizare pare a fi din nou găina cu oul de aur, atunci când vine vorba de banii pentru plata unor beneficii acordate fermierilor. De data aceasta este vorba de avansul din subvenție, anunțat cu surle și trâmbițe că ar fi cu 12,2% față de anul 2015. Oare ce mai este de privatizat în această țară? De unde vin cu adevărat acești bani?

Concret, miercuri, 19 octombrie 2016, Guvernul tehnocrat a anunțat printr-un comunicat de presă că a reglementat, ca măsură temporară pentru a stimula absorbția fondurilor europene în cadrul schemelor de plăți directe finanțate din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA), acordarea unui împrumut de peste 1,43 miliarde lei, în echivalent euro, din partea Ministerului Finanțelor Publice, din contul de venituri din privatizare, până la sfârșitul anului 2016, către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR).

„Măsura a fost luată pentru a asigura o parte din resursele financiare necesare Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) pentru plata avansurilor din schemele de plăți directe pentru agricultură finanțate din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA) pentru anul 2016”, se arată în documentului de presă. Potrivit acestuia, banii vor merge către avansul privind plata unică pe suprafaţă aferentă anului 2016 – SAPS, din FEGA, corespunzător unui cuantum al plăţii unice pe suprafaţă de minimum 96,88 euro/ha în 2016, respectiv o creștere cu 12,2% față de anul 2015.

„Prin plata acestui avans, costurile aferente înființării culturilor agricole din această toamnă vor fi acoperite, în medie, în limita a circa 20%”, se mândresc tehnocrații în comunicat.

Împrumutul va fi redirecționat și către către plata avansului privind plata pentru tinerii fermieri, corespunzător unui cuantum al plăţii de minimum 22,87 euro/ha în 2016, respectiv o creștere cu 11,5% față de anul 2015.

Nu în ultimul rând, din sumele trase din contul de venituri din privatizare vor fi plătite avansul privind plata redistributivă I și II, corespunzător unui cuantum al plăţii de minimum 5,00 euro/ha și respectiv 48,85 euro/ha, respectiv avansul privind plata pentru practicile agricole benefice pentru climă și mediu, corespunzător unui cuantum al plăţii de minimum 57,37 euro/ha.

Totalul avansului plătit agricultorilor este echivalentul în lei al sumei de 1,076 miliarde euro, fonduri europene care intră în circuitul financiar național, mai precizează tehnocrații în comunicat.

După efectuarea plăților de către APIA, documentele aferente acestor plăți vor fi transmise Comisiei Europene prin Declaraţiile lunare de cheltuieli realizate, iar Comisia le va rambursa Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, urmând a fi restituite Ministerului Finanțelor Publice, până la finalul acestui an.

Publicat în Finantari

Potrivit APIA, începând de luni, 17 octombrie 2016, a fost demarată procesarea și autorizarea plăților în avans pentru fermierii care au depus cereri unice de plată în cadrul Campaniei 2016, confirmând astfel spusele de sâmbătă ale ministrului tehnocrat, Achim I.

Cu ocazia târgului de produse tradiţionale organizat pe 15 octombrie a.c. în curtea instituției pe care o păstorește, A.I. preciza că un avans „mai mult decât dublu” față de cel plătit în 2015 ar urma să fie plătit începând de „săptămâna viitoare”, mai exact „undeva la 130 de euro”. Cuantumul total al avansului pe suprafaţă ar urma să fie de peste un miliard de euro, „enorm faţă de anul trecut”, mărturisea tehnocratul, atunci când, în ultimele zile din noiembrie, au fost plătite numai 262 de milioane de euro.

„Chiar dacă nu vor începe plăţile din 16 octombrie, în mod sigur săptămâna viitoare vor începe. Vestea bună este că suma va fi foarte mare, mai mult decât dublu faţă de anul trecut, undeva la 130 de euro, iar regulamentul european spune că se poate da 70% din plăţi în avans.

Avem angajament din partea APIA şi a furnizorului de soft că modulul funcţionează corect şi că vom fi în măsură să plătim între 700.000 şi 800.000 de beneficiari dintre cei 900.000 care au depus cererea de plată în acest an. În acest context, sper să reuşim să plătim undeva către un miliard de euro, ceea ce înseamnă enorm faţă de anul trecut, când în ultimele zile din noiembrie, din cauza întârzierilor, am plătit doar 262 milioane de euro. Şi atunci s-au făcut eforturi foarte mari pe ultima sută de metri”, a afirmat ministrul I.

Potrivit afirmațiilor subalternului lui Dacian Julien Cioloș, cei circa 85.000 de producători agricoli aflaţi în control, dar cu un risc scăzut de eroare, vor putea primi un avans la plăţile pe suprafaţă, cu toate că, teoretic, sumele aferente plăților destinate lor se achită decât după 1 ianuarie a anului şi după efectuarea controlului administrativ.

„Conform legislaţiei europene, avansul se poate plăti în acest an, având în vedere condiţiile specifice ale PAC (Politica Agricolă Comună, n.r.), doar dacă se face controlul administrativ. Şi atunci cei care sunt în control, 85.000 de fermieri, vor putea primi, teoretic, de la 1 ianuarie, dar am cerut la APIA ca, măcar pentru fermierii care au un risc foarte redus, la o parte dintre aceştia, să le dăm plăţi în avans. Să nu uităm că fermierii care sunt în control sunt şi cei mai mari şi au nevoia cea mai mare, pentru că ei înfiinţează cultura de toamnă. Sper să ajungă cât mai mulţi bani şi cât mai rapid (...) Acesta va fi un nou bonus pe lângă faptul că s-au primit sume substanţiale în sectorul zootehnic (...) Eu zic că fermierii din zootehnie ar trebui să fie multumiţi la acest moment”, a mai spus ministrul Agriculturii, făcând referire subtilă la afirmațiile lui Costel Caraș că au mai rămas bani nealocați după plata SCZ 7.22.

Pentru schema de plată unică pe suprafaţă (SAPS), plafonul este de peste 890 milioane euro, cuantumul propus pentru avans fiind de 96,8861 euro/hectar, în timp ce pentru schema de plată redistributivă planul este de 94,709 milioane lei, iar avansul de 5 euro/hectar pentru nivelul 1 şi de 48,8554 euro/hectar pentru nivelul 2.

În cazul schemei de plată pentru practici agricole benefice pentru climă şi mediu (plata pentru înverzire) plafonul este de 531,741 milioane euro şi avansul de 57,3714 euro/hectar şi pentru schema de plată pentru tinerii fermieri de 15 milioane euro, respectiv 22,8718 euro/hectar. Sprijinul cuplat are prevăzut un plafon de 232,779 milioane euro.

Potrivit art.1 din Regulamentul (UE) nr. 1617/2016 de derogare, pentru anul de cerere 2016, de la articolul 75 alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește nivelul avansurilor pentru plățile directe și pentru măsurile de dezvoltare rurală pe suprafață și legate de animale, precum și de derogare de la articolul 75 alineatul (2) primul paragraf din respectivul regulament în ceea ce privește plățile directe, pentru anul de cerere 2016, statele membre pot plăti avansuri de: ”(…) până la 70 % în cazul plăților directe indicate în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 și de până la 85 % în cazul sprijinului acordat în cadrul dezvoltării rurale menționat la articolul 67 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013”.

De asemenea, pentru anul de cerere 2016, statele membre pot să plătească avansurile pentru plățile directe numai după finalizarea controalelor administrative menționate la articolul 74 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

Conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 699/2016 de stabilire, pentru anul 2016, a plafoanelor bugetare aplicabile anumitor scheme de sprijin direct prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, au fost stabilite plafoanele pentru anul de cerere 2016, România beneficiind de o alocare financiară de 1.772.469.000 euro din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA).

Plăţile se vor efectua la cursul de schimb de 4,4537 lei pentru un euro, stabilit de către Banca Centrală Europeană (BCE) în data de 30 septembrie 2016 şi publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 1 octombrie 2016.

Publicat în Finantari