fermier - REVISTA FERMIERULUI
Joi, 06 Februarie 2020 21:59

APPR, de la fermieri pentru fermieri

Asociația Producătorilor de Porumb din România a avut, pe 5 februarie 2020, Adunarea Generală și alegeri, iar astăzi, 6 februarie, a organizat Congresul anual „De la fermieri pentru fermieri”, ajuns la a cincea ediție. Gazdă a fost hotelul Crowne Plaza din București.

La finalul congresului s-au decernat trofeele „Porumbul de Aur”, ediția 2019. La secțiunea irigat câștigător este Liviu Bălănici (județul Iași), cu producția de 18.340 kg/ha (Dekalb), iar la secțiunea neirigat, câștigător este Biță Răcman (județul Giurgiu), cu producția de 17.460 kg/ha (P0937 -Pioneer).

La congresul APPR, în prezența fermierilor și din România, și de pe alte meridiane, cât și a reprezentanților Comisiei Europene, ai Băncii Mondiale, ai Confederației Europene a Porumbului, ai Ministerului Agriculturii, ai Parlamentului European și ai Cercetării, s-au dezbătut cele mai arzătoare probleme ale agricultorilor, cum ar fi reforma Politicii Agricole Comune (PAC) și provocările cu care se confruntă fermierii europeni.

De remarcat că acțiunile Asociației Producătorilor de Porumb din România s-au diversificat și intensificat, reprezentanții săi fiind din ce în ce mai prezenți în dialogul cu autoritățile de la București și Bruxelles, mai ales la grupurile de dialog civil. „De asemenea, s-a extins activitatea de testare în Rețeaua Independentă RITAC, ajungându-se la șase culturi de câmp de importanță majoră pentru România (porumb, păioase, floarea-soarelui, rapiță, soia și sorg). Asociația Producătorilor de Porumb a început, în 2019, și câteva parteneriate de cercetare în proiecte privind digitalizarea agriculturii (cu finanțare din Programul European Horizon 2020) și practicile de agricultură durabilă (cu finanțare din programul sectorial gestionat de MADR)”, a precizat Alina Crețu, director executiv APPR.

În acest context, echipa asociației s-a lărgit prin angajarea unor tineri absolvenți de universități agricole și numără, în prezent, nouă membri, dar se bucură și de prezența unor consultanți veterani experți în cercetarea agricolă.

Cu scopul de a fi cât mai aproape de autoritățile și de asociațiile profesionale europene, APPR va avea un delegat permanent la Bruxelles, în persoana directorului său pentru afaceri europene, Cristina Cionga.

Nicolae Sitaru, noul președinte al asociației

Începând din acest an, Consiliul Director al Asociației Producătorilor de Porumb din România are șapte membri titulari și trei supleanți. În urma votului celor prezenți la Adunarea generală din 5 februarie 2020, fermierul ialomițean Nicolae Sitaru a fost ales președinte, iar Arnaud Perrein, la rândul lui fermier, tot din Ialomița, cel care a fost la conducerea asociației de la înființarea ei în anul 2012, va ocupa de acum funcția de vicepreședinte. Noua conducere va avea un mandat de doi ani.

„Felicit noua conducere a APPR și mă bucur să văd entuziasmul și implicarea pe care candidații le-au demonstrat astăzi, atunci când și-au prezentat proiectele legate de viitorul asociației noastre. Sper cu sinceritate că anul 2020 va marca mutații majore în mediul asociativ din România. Se simte peste tot o dorință de înnoire, de colaborare și parteneriat”, a declarat Arnaud Perrein, vicepreședinte APPR.

„Este o responsabilitate mare cu care am fost investit și sper ca, împreună cu Consiliul Director și echipa de conducere executivă, să atingem obiectivele impuse de Adunarea Generală a APPR. Sperăm ca în viitor toți fermierii din producția vegetală să găsească calea spre o unificare a organizațiilor profesionale din sector și împreună să stabilim strategiile coerente necesare. Dorim să fim parte la toate deciziile importante ce ne privesc și acestea să fie în interesul tuturor agricultorilor”,  a concluzionat președintele Nicolae Sitaru.

Pe larg vom publica în Revista Fermierului, ediția print

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Eveniment

Potrivit unui raport publicat de Curtea de Conturi Europeană (ECA), progresele în măsurarea și reducerea riscurilor asociate utilizării de pesticide în UE sunt limitate. Mai multe state membre nu au transpus la timp și în totalitate Directiva privind utilizarea durabilă a pesticidelor, iar stimulentele care ar trebui să încurajeze fermierii să adopte metode alternative rămân slabe. De asemenea, Comisia Europeană nu este în măsură să monitorizeze cu precizie efectele sau riscurile asociate utilizării de pesticide, arată ECA.

Prin raportul special 05/2020, intitulat „Utilizarea durabilă a produselor de protecție a plantelor: progrese limitate în măsurarea și în reducerea riscurilor”, Curtea de Conturi Europeană a evaluat dacă acțiunile Uniunii Europene în acest domeniu al PPP au avut succes.

Produsele de protecție a plantelor (PPP) sunt utilizate pentru a proteja culturile împotriva dăunătorilor și a bolilor. PPP includ insecticidele, fungicidele și erbicidele, care pot crea presiuni asupra mediului și pot prezenta riscuri pentru sănătatea umană. Începând din 1991, UE dispune de norme comune privind autorizarea și utilizarea acestor produse. În 2009 a fost adoptată Directiva privind utilizarea durabilă a pesticidelor.

Mai multe state membre nu au transpus la timp directiva în dreptul național și, în 2012, au fost lansate proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva a două țări. Pe lângă aceasta, Comisia Europeană nu verificase în mod corespunzător caracterul complet sau corectitudinea transpunerii, a constatat ECA. De exemplu, nu toate statele membre au transpus în dreptul național cerințele care prevedeau aplicarea de către fermieri a gestionării integrate a dăunătorilor. Curtea recunoaște însă că, începând din 2016, CE a luat măsuri mai susținute pentru a asigura punerea în aplicare a Directivei privind utilizarea durabilă a pesticidelor.

Odată cu directiva, gestionarea integrată a dăunătorilor a devenit obligatorie pentru fermieri. Această abordare înseamnă că se poate recurge la pesticide numai dacă metodele preventive sau de alt tip eșuează sau nu sunt eficace. Nu există însă criterii clare sau cerințe specifice care să faciliteze asigurarea aplicării și evaluarea conformității.

În paralel, a fost creată categoria „produselor de protecție a plantelor cu risc redus”.

Or, până în prezent, nu au fost puse la dispoziție pentru utilizare decât 16 din 487 de substanțe (3%), ceea ce nu este suficient, afirmă Curtea de Conturi Europeană.

Corelarea gestionării integrate a dăunătorilor cu plățile din PAC

S-a observat, totodată, că există puține stimulente care să încurajeze fermierii să își reducă dependența de pesticide. ECA subliniază în special că aplicarea principiilor gestionării integrate a dăunătorilor nu este o condiție pentru a se beneficia de plăți în cadrul PAC. „Comisia Europeană nu a fost în măsură până acum să reducă în mod semnificativ riscurile asociate utilizării pesticidelor de către fermieri și nici să controleze aceste riscuri. Noua Politică Agricolă Comună care va intra în vigoare în 2021 a reprezentat o ocazie de a se găsi soluții adecvate la această problemă, dar, din păcate, această șansă a fost ratată”, a declarat Samo Jereb, membru al Curții de Conturi Europene, responsabil de raport.

ECA a observat că statisticile publicate de Comisia Europeană (Eurostat) cu privire la substanțele active și la utilizarea lor nu erau suficient de detaliate pentru a prezenta utilitate. Datele transmise de statele membre nu erau nici ele suficient de armonizate sau de actualizate.

Unele state membre au definit indicatorii naționali pentru măsurarea riscurilor și a impactului, dar aceștia nu sunt comparabili în ansamblul UE. Încercările inițiale ale CE de a defini astfel de indicatori la nivelul UE au eșuat din cauza lipsei datelor relevante. Primii doi indicatori de risc la nivelul Uniunii Europene au fost introduși abia în noiembrie 2019, la zece ani de la adoptarea directivei, dar niciunul nu lua în considerare modul, locul și momentul utilizării pesticidelor.

Prin urmare, Comisiei Europene îi lipsesc, în continuare, dovezi solide pe baza cărora să poată evalua dacă directiva a îndeplinit obiectivul UE de a asigura o utilizare durabilă a pesticidelor, conchide ECA.

Întrucât Comisia Europeană evaluează în prezent legislația din domeniul protecției plantelor, Curtea de Conturi Europeană recomandă:

-         Să se verifice gestionarea integrată a dăunătorilor la nivelul exploatațiilor;

-         Să se permită corelarea gestionării integrate a dăunătorilor cu plățile din cadrul viitoarei PAC;

-         Să se îmbunătățească statisticile cu privire la produsele de protecție a plantelor;

-         Să se definească indicatori de risc mai buni.

Curtea de Conturi Europeană a publicat în 2019 rapoarte speciale care au abordat teme conexe, în special politica UE în materie de siguranță alimentară și sistemul de control al UE pentru produsele ecologice. Pentru 2020 este preconizată publicarea unui raport special referitor la biodiversitatea în agricultură și a unui raport special privind polenizatorii.

ECA prezintă rapoartele sale speciale Parlamentului European și Consiliului UE, precum și altor părți interesate, cum ar fi parlamentele naționale, părțile interesate din sectoarele economice vizate și reprezentanții societății civile. Marea majoritate a recomandărilor pe care le formulează ECA în aceste rapoarte sunt puse în practică.

Pentru abonamente Revista Fermierului, ediția print: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Comunicate
Miercuri, 05 Februarie 2020 18:22

Lapte românesc pentru brânză italiană

La Sârbova, în județul Timiș, se produc 12 feluri de brânză după rețete sofisticate italiene. O mică afacere agricolă, pusă pe picioare de Adriana Formenti, menită să susțină un program social, prin care se acordă o șansă la o viață mai bună tinerelor ieșite din Casa de Copii.

Adriana Formenti este din Italia, dar s-a îndrăgostit de România în urmă cu 16 ani, când a venit ca voluntar al Mișcării Ecleziale Carmelitane, pentru a dezvolta proiecte sociale. A stat 9 ani la București, după care, în 2011, a cumpărat o casă la Sârbova, un sătuc liniștit din pusta bănățeană. A înființat  Asociația Curtea Culorilor, o asociație făcută „de femei pentru femei”, după cum afirmă cu mândrie Adriana Formenti. A cumpărat cinci văcuțe, din rase românești, iar brânzeturile făcute la Sârbova sunt realizate după reguli foarte stricte, cu multă răbdare și atenție, dar mai ales cu dragoste. „Încercăm să le dăm mai întâi posibilitatea să se formeze ca om și apoi să se formeze și din punct de vedere profesional. Fetele învață o meserie, învață să facă brânzeturi după rețete aduse din Italia și, când mergem la vânzare, ele se mândresc că brânza făcută de ele este atât de apreciată. Noi le asigurăm și cazare, și masă, iar fetele stau la noi cât doresc. Ele hotărăsc ce doresc să facă, în măsura în care reușesc să-și întemeieze o familie sau își găsesc un serviciu. Momentan, avem posibilitatea să găzduim șase fete, dar sunt ocupate trei locuri”, ne-a zis Adriana Formenti. Ea a ținut să puncteze că nu cantitatea, ci calitatea vinde. „Noi producem în cantitate mică. Am avut solicitări și de la un hypermarket care ne-a solicitat brânzeturi, dar am refuzat, pentru că nu vreau ca pe primul loc să fie producția de brânză, ci calitatea. Prefer să vindem la Piața Volantă din Timișoara, pentru care am achiziționat o mașină pentru vânzare și suntem foarte mulțumite”.

Mica fermă care a dus la o relație pe viață

La început, când a ajuns la noi în țară, Adrianei Formenti i-a fost dor de brânzeturile din Italia și așa a început totul. „Am mers în Italia să învăț cum se face pe la micii producători. Apoi am revenit în România, am început să achiziționăm utilaje, iar acum avem o mică unitate de prelucrare a laptelui. Producem brânza de trei ori pe săptămână, brânza cu laptele de două zile păstrat în frigider la o temperatură de 4-5°C, cu plus. Dimineața o smântânim, cu smântâna producem unt și apoi începem cu pasteurizarea manuală la 72°C timp de 20 de secunde. Apoi adăugăm culturi lactice, cheag natural de vițel, și urmărim fiecare rețetă în parte. Avem trei feluri de brânză proaspătă, stracchino, ricotta și ricotta la cuptor, și avem nouă feluri de brânză maturată. Primul fel de brânză pe care l-am făcut, l-am numit „Sârbova”, pentru că ne dorim ca toată lumea să cunoască satul nostru pentru brânzeturile pe care le facem aici. Este o brânză care se maturează până la 14 luni. Mai avem „Tondello”, de asemenea o brânză maturată de la o lună până la 6 luni. Toma este o brânză din Piemonte, dar pentru că o facem la Sârbova, se cheamă Tomasar. Mai avem și celelalte caciotte cu diverse arome, cu piper, cu ardei iute, cu chimen, și mai avem brânzeturi cu diferite mirodenii și cu nucă”, trece în revistă succint brânzeturile produse Adriana Formenti.

Casa de la Sârbova a devenit o mică fermă de familie din care nu lipsesc legumele proaspete, nici păsările, nici animalele de curte. Există o grădină de 3.000 de metri pătrați în care se produc ceapă, cartofi, morcovi, salată, varză, mazăre, zucchini, fasole verde, roșii de diferite feluri și coste (o salată italienească ce se mănâncă fiartă). Animalele au la dispoziție 400 de metri pătrați, iar vedete par să fie iepurii de casă.  Astfel, relația dintre Adriana Formenti și România a devenit una pe viață. „Tot ce sunt și tot ce am este la Sârbova”, concluzionează Adriana Formenti.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print, 01-14 decembrie 2019

Pentru abonamente Revista Fermierului, ediția print: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în România Agricolă

Murele, de la câteva tufe cultivate din pasiune și pentru gust în curtea casei, s-au transformat într-o adevărată afacere pentru familia Bădăi de la Sânmartinu Sârbesc, din județul Timiș. Ca mulți alți români, au lucrat ani buni în străinătate și, cu banii economisiți, au cumpărat un petec de teren în satul timișean din comuna Peciu Nou. Deși și-au riscat economiile de-o viață, familia Bădăi a început să culeagă roadele afacerii, la propriu, dar și la figurat, devenind astfel un exemplu și pentru alți români, aflați în căutarea unei afaceri profitabile.

„Am ales să cultivăm thornfree, care este murul american fără spini, cu fructul mare. În anul 4 – 5 de la plantare face fructe care cântăresc și 20 de grame bucata.”

Cu multă muncă, perseverență și ceva inspirație, familia Bădăi a creat cea mai mare plantație cu mur din județul Timiș, întinsă pe mai bine de două hectare. „Murul poate fi o sursă de venit pentru cei care îl cultivă în grădină. Noi ne-am gândit să cultivăm murul pe o altă scară. Am început cu o suprafață de 2.400 de metri pătrați, apoi am creat firma și am ajuns la 2,2 hectare pe care producem atât material săditor, cât și fructe de calitate. Este o plantație modernă, cu sistem de irigare prin picurare, cu iluminat nocturn, am tras chiar și curent trifazic afară pe câmp, în așa fel încât să putem să instalăm o celulă frig, absolut necesară, ținând cont de gradul mare de perisabilitate a murelor”, ne povestește Nicoleta Bădăi.

„În România, toată lumea cultivă și nimeni nu procesează.”

Trifoiul alb, secretul pentru o bună rodire

După mai multe încercări, familia Bădăi s-a oprit la un soi de mur extrem de roditor, care, încă din al doilea an de la plantare, a produs o cantitate impresionantă de mure, iar fructele au un aspect deosebit. „Am ales să cultivăm thornfree, care este murul american fără spini, cu fructul mare. În anul 4 – 5 de la plantare, face fructe care cântăresc și 20 de grame bucata. Este foarte roditor. Acum suntem în anul doi de la plantare și a  produs între 9 și 12 kg pe plantă. Irigarea este însă determinantă, mai ales în primăverile secetoase, în perioada de înflorire a murului. De asemenea, apa este necesară în momentul în care se formează fructul. Un secret pentru o bună rodire este trifoiul alb pe care l-am plantat între rânduri, care atrage multe albine și ajută la o mai bună polenizare”, ne spune cea care are grijă de plantația de la Sânmartinu Sârbesc.

Până acum, plantația de mur a înghițit economiile familiei. Nicoleta Bădăi a încercat să obțină finanțare europeană, dar proiectul, deși eligibil, este nefinanțabil. „Am depus un proiect prin programul Start-up Nation. Am fost clasați cu proiectul pe locul 19.000, în condițiile în care se finanțează doar primele 10.000 de proiecte.  Am fost depunctați la numărul de angajați. Noi având o activitate cu caracter sezonier, nu avem un număr mare de angajați permanent. Avem totuși o afacere de familie”, precizează Nicoleta Bădăi.

Chiar și în aceste condiții, investițiile vor continua la ferma de mure din județul Timiș, de la Sânmartinu Sârbesc.

„Mura este ca porcul, nu se aruncă nimic de la ea. Poți să faci vin, poți să faci siropuri și sucuri, poți să faci dulceață, băuturi alcoolice, lichioruri, sosuri.”

Produse procesate și linie de peletizare

Procesarea este următorul pas la care se gândește familia Bădăi, pentru că, spune doamna Nicoleta, mura se poate valorifica integral și nu neapărat în stare proaspătă. „În România asta este cea mai mare problemă, toată lumea cultivă și nimeni nu procesează. Poate că fac să râdă mulți oameni când le spun că mura este ca porcul, nu se aruncă nimic de la ea. Poți să faci foarte multe produse, poți să faci vin, poți să faci siropuri și sucuri, poți să faci dulceață, băuturi alcoolice, lichioruri,  sosuri  ș.a.m.d. Ne-am creat un brand propriu, „Mure Timiș”, și prin el vom încerca să impunem toate aceste produse pe piață. Totodată, dorim să valorificăm și crengile de mur care rezultă după curățarea plantației. Am constatat că au o putere calorică foarte bună și intenționăm să investim într-o linie de peletizare”, ne arată câte ceva despre planuri interlocutoarea noastră.

Piața este veriga care închide lanțul profitului în afacerea familiei Bădăi, mai cu seamă că murele produse aici sunt în sistem ecologic. S-a depășit demult vânzarea la caserolă pe la diverse evenimente. Cumpărătorii au început să apară, de la persoanele fizice, care vin să-și culeagă singuri murele direct din plantație, până la marile lanțuri de magazine. „La sfârșit de săptămână, am dat posibilitatea timișorenilor să vină să-și culeagă singuri murele. Au venit cu plăcere, cu copiii, să stea în aer liber, iar la plecare au plătit un preț modic pentru fructele culese. Un rol important l-au avut rețelele de socializare, prin care am atras oamenii în plantație. Apoi, vorba a mers din om în om, iar acum avem constant vizitatori, mai ales la finalul de săptămână. Din fericire, am început să primim oferte și de la supermarketuri. Până acum, am stabilit contacte cu două branduri din Timișoara și sper să avem o colaborare reciproc avantajoasă”, a încheiat Nicoleta Bădăi.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print, 15-30 septembrie 2019

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Horticultura

Proiectul de hotărâre privind aprobarea schemei „Ajutor de minimis pentru aplicarea programului de susținere a produsului tomate în spații protejate” pentru anul 2020 este publicat pe pagina de internet a Ministerului Agriculturii. Cetățenii, organizațiile profesionale și instituțiile interesate pot transmite opinii/propuneri/sugestii în termen de zece zile de la data publicării, la adresa de e-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.. Proiectul este în dezbatere publică din data de 31 ianuarie 2020.

Secretarul de stat din MADR, Emil Dumitru, a declarat, într-o emisiune a postului Agro TV, că programul prin care se subvenționează roșiile obținute în spații protejate va continua și în acest an, la fel ca programul prin care se subvenționează usturoiul. Totodată, oficialul MADR a afirmat că, în urma unor analize și în funcție de banii disponibili în bugetul statului, se are în vedere și subvenționarea altor legume. „Avem 39.477.000 de euro pentru extrasezonul din prima decadă, deci Programul Tomata în spații protejate va continua. Mai trebuie aduse câteva îmbunătățiri actului normativ care se află în dezbatere publică. Am instituit și un registru de tratamente fitosanitare, am stabilit ca inspecția să se facă la rodire și la comercializare, sunt câteva chestiuni de ordin tehnic pe care le-am primit din teritoriu, de la fermieri. Vom face o analiză pe cei trei ani și vom vedea ce a adus bun acest program și cum putem să-l îmbunătățim. Din punctul meu de vedere, ar trebui să nu mai acordăm ajutor financiar unei singure categorii, ar trebui să sprijinim toate legumele obținute în spații protejate și să-i încurajăm pe fermieri să se asocieze, să-și ambaleze, să-și sorteze marfa și să ajungă la consumator”, a arătat Emil Dumitru, la Agro TV.

Un singur ciclu de producție subvenționat și criterii de eligibilitate în plus

Sprijinul pentru producția de tomate cultivate în spații protejate este de maximum 14.248,8 lei/beneficiar/an, ceea ce reprezintă contravaloarea în lei a maximum 3.000 euro/beneficiar/an, la cursul de schimb de 4,7496 lei pentru un euro, stabilit de către Banca Centrală Europeană în data de 30 septembrie 2019.

Valoarea totală a ajutoarelor de minimis care se acordă unui beneficiar nu poate depăși suma de 20.000 euro pe durata a trei exerciții financiare, în cursul exercițiului financiar actual, respectiv anul depunerii cererii și în cele două exerciții financiare precedente.

În anul 2020, sumele reprezentând ajutoare de minimis se plătesc beneficiarilor într-o singură tranșă.

Prezentul proiect de act normativ, pentru aplicarea schemei de ajutor de minimis în Programul Tomata, prevede suma totală de maximum 39.477.000 de euro, reprezentând 187.500.000 de lei, și se asigură din bugetul Ministerului Agriculturii.

În situația în care, după centralizarea tuturor situațiilor privind sumele necesare subvenționării roșiilor, se constată depășirea sumei maxime prevăzute pentru acest ajutor de minimis, valoarea care se acordă per beneficiar poate fi redusă în vederea încadrării în buget.

Pentru obținerea sprijinului, cultivatorii înregistrați în Registrul unic pentru accesarea Programului de susținere a produsului tomate în spații protejate au obligația să depună la direcțiile pentru agricultură județene, respectiv a municipiului București, documente justificative (bon fiscal/factură/filele din carnetul de comercializare) care să ateste valorificarea producției de tomate obținută din spațiile protejate, până la data de 30 iunie 2020 inclusiv, precum și copia Registrului de evidență a tratamentelor cu produse de protecție a plantelor, completat la zi şi avizat de Oficiul Fitosanitar Județean.

Potrivit proiectului de act normativ, schema de ajutor de minimis se aplică pe întreg teritoriul României, în anul 2020, pentru producția de tomate cultivate în spații protejate, iar pentru a primi subvenția, beneficiarii trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele criterii de eligibilitate:

a). Să dețină o suprafață cultivată cu tomate în spații protejate de minimum 1.000 mp, marcată la loc vizibil, în timpul derulării programului, cu o placă-indicator cu dimensiunile de circa 150 x 200 cm, pe care să se găsească inscripția „Program susținere tomate, anul 2020, beneficiar numărul ....., Direcția pentru Agricultură a Județului .........../Municipiului București”;

b). Să obțină o producție de minimum 2 kg tomate/mp;

c). Să fie înregistrați în evidențele Registrului agricol deschis la primăriile în a căror rază administrativ-teritorială se află suprafețele cultivate cu tomate în spațiile protejate, la data depunerii cererii;

d). Să dețină Registrul de evidență a tratamentelor cu produse de protecție a plantelor, conform unui model prevăzut în anexa actului normativ, completat începând cu data înființării culturii;

e) Să facă dovada producției realizate prin documente justificative care să ateste comercializarea producției.

De reținut, valorificarea producției de tomate trebuie făcută până la data de 31 mai, inclusiv.

Pentru abonamente Revista Fermierului, ediția print: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Finantari

Colaborarea dintre Corteva Agriscience și Eden Research plc, anunțată azi - 3 februarie 2020, îi va sprijini pe agricultori în efortul lor de a satisface cerințele consumatorilor privind o agricultură mai sustenabilă.

Eden Research plc este o companie care creează și furnizează soluții sustenabile pentru protecția culturilor, a sănătății animalelor și a produselor destinate consumatorilor.

Contractul de evaluare exclusiv permite companiei Corteva Agriscience să evalueze tehnologia de încapsulare Sustaine™ a firmei Eden și câteva formulări pentru tratamentul biologic al semințelor din anumite teritorii majore.

Corteva va evalua exclusiv produsele care utilizează Sustaine™ în tratarea semințelor până la sfârșitul anului 2020, moment în care compania poate încheia un contract exclusiv de distribuție pentru aceste produse în UE, precum și în Rusia, Ucraina și Turcia. Aceasta e prima utilizare a produselor și a tehnologiei Eden pentru tratarea semințelor și este un prim pas în acest domeniu dintr-o gamă de utilizări și tipuri de semințe. 

Microcapsulele Sustaine™ sunt microsfere de origine naturală, fără conținut de plastic, biodegradabile, derivate din drojdie. Această tehnologie a făcut posibilă utilizarea sigură și eficace a ingredientelor active înregistrate ale firmei Eden și ale terților, îmbunătățind bioactivitatea, ținând sub control volatilitatea și sporind siguranța culturilor. 

„Utilizarea potențială a ingredientelor active ale firmei Eden și a tehnologiei de formulare cu microcapsule Sustaine™ în tratarea semințelor a fost înțeleasă de ceva timp de către Eden, însă aceasta e prima ocazie majoră de colaborare cu o companie pentru a dezvolta complet și a comercializa un produs care folosește Sustaine™ în acest domeniu de aplicare. Suntem foarte încântați să colaborăm cu Corteva, care, pe lângă faptul că este una dintre cele mai mari companii globale, pur-agricolă, si cunoscută  pentru competența în domeniul semințelor și al tratării acestora. Acest contract s-a încheiat ca urmare a testelor inițiale pozitive efectuate pe câmp de către Corteva anul acesta, așa că suntem optimiști cu privire la faptul că această oportunitate semnificativă va deveni un succes comercial pentru ambele companii.” - Sean Smith, directorul general al firmei Eden.

„Suntem bucuroși să colaborăm cu firma Eden pentru a oferi agricultorilor soluții complete, cu un profil favorabil din punctul de vedere al mediului. Fiind o companie dedicată sustenabilității, suntem încântați să folosim tehnologia de formulare Sustaine™ pentru a contribui la reducerea utilizării microplasticului, în conformitate cu așteptările consumatorilor. Această colaborare reflectă abordarea asupra inovării deschise a firmei Corteva Agriscience, mobilizând colaborări la nivel mondial pentru a urmări inovările ce îmbunătățesc productivitatea fermierilor, sustenabilitatea mediului și promovează ideea de a continua să se cultive ceea ce contează – acum, dar și în următoarele generații.” - Andre Negreiros, Seed Applied Technologies Leader Europa, pentru Corteva Agriscience.

Pentru abonamente Revista Fermierului, ediția print: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Foto: Corteva Agriscience

Publicat în International
Duminică, 02 Februarie 2020 22:48

Bunătăți hunedorene din ținuturi pădurene

Dorul de casă și dragostea pentru Ținutul Pădurenilor, dar și dorința de a fi propriul stăpân au determinat-o pe doamna Veronica Vîrșag să se întoarcă la Muncelu Mic, în comuna hunedoreană Vețel, una dintre porțile de intrare în minunata Țară a Pădurenilor. După ani de muncă și zbateri, azi, afacerea cu fructe de pădure este una profitabilă.

Veronica Vîrșag a considerat că muntele are multe lucruri de oferit și de pus în valoare, așa că a început să proceseze tot ce înseamnă fructe de pădure. „Încercăm să aducem pe masa românilor tot ceea ce ne dă pădurea, tot ceea ce ne oferă muntele. Facem în fiecare an siropuri din toate fructele pădurii, de la frăguțe până la măceșe. Avem sirop din muguri de brad, cătină, zmeură de pădure, căpșunele de pădure, mure etc. Toată varietatea asta de fructe este completată din plantația proprie. Avem pusă aronia pe 20 de ari, avem 40 de ari de coacăze negre și roșii, și toate sunt produse bio, nu tratăm absolut nimic chimic. De altfel, ne-am orientat către plante care nu necesită tratamente chimice”, spune cu mândrie doamna Veronica Vîrșag.

„Din propriul buget, am deschis mica fabrică de procesare a fructelor de pădure. Fără credite și fără finanțare europeană. Chiar dacă fabrica este una modernă, noi lucrăm după metode tradiționale. Lucrăm manual și fierbem la foc cu lemne.”

70.000 de euro, investiția inițială. Profitul se reinvestește

Totul s-a transformat într-o adevărată afacere de familie, la care pune osul de la cel mai mic până la cel mai vârstnic membru al familiei, pentru că nu-i lucru ușor să alergi prin munte după toate darurile lui. Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă și-n traistă, e o vorbă. „Am implicat toată familia. Suntem patru persoane, de la cel mai mic, de 10 ani, și până la mama mea, care are 65 de ani. Pentru că lucrăm cu fructe, deci cu un grad mare de perisabilitate, lucrăm dacă este nevoie și 24 de ore din 24. Mai achiziționăm fructe de pădure și de la pădureni, le procesăm și le ducem mai departe spre consumator. Tot ceea ce vindem vindem ca produs tradițional și produs montan”, arată Veronica Vîrșag.

Din 2015, familia Vîrșag a făcut pasul spre procesare. A investit fiecare bănuț agonisit după ani de muncă în Spania într-o unitate de procesare modernă, care  răspunde tuturor cerințelor sanitar-veterinare. „Noi am fost plecați din țară aproape 20 de ani. Am muncit și am adunat niște bănuți și din propriul buget am deschis mica fabrică de procesare a fructelor de pădure. Fără credite și fără a accesa proiecte cu finanțare europeană. Am investit inițial aproximativ 70.000 de euro, după care, tot profitul l-am reinvestit. Produsele noastre pot fi vândute chiar și-n spațiul comunitar. Trebuie doar să avem putere și să putem produce cât ni se cere. Din păcate, nu găsim mână de lucru. Mare parte din produsele noastre sunt lucrate manual. Cea mai recentă investiție pe care am făcut-o a fost în cuptoarele cu ionizare și în pasteurizatoare, dar avem prese speciale, cameră de frig, avem filtru sanitar cu duș, sală de recepție, un spațiu în care se spală legumele și fructele și, evident, camera de procesare. Chiar dacă fabrica este una modernă, noi lucrăm după metode tradiționale. Lucrăm manual și fierbem la foc cu lemne”, povestește producătoarea din județul Hunedoara.

„E foarte important să-ți placă ceea ce faci și să nu te gândești doar la foloasele materiale. Dacă ești corect cu ceea ce faci, vor veni și banii.”

Desfacerea în magazine, obligatorie

Poate cel mai greu lucru pentru afacerea familiei Vîrșag este menținerea pe piață. Prezența la târgurile de profil este importantă, însă colaborarea cu o rețea de magazine este obligatorie, consideră Veronica Vîrșag. „Pentru noi, nu este foarte confortabil să facem drumul din județul Hunedoara până la Arad, Timișoara sau chiar București. O facem pentru prezentare, pentru a fi văzuți și cunoscuți. Am început sa fim cunoscuți și clienții noștri ne găsesc în rețeaua de magazine Pro Hd din județul Hunedoara, în Alba Iulia și în rețeaua de magazine a Fermelor ADO. Facem parte din Asociația Producătorilor de Produse Tradiționale și Ecologice din județul Hunedoara, iar de doi ani am reușit, asociația, să ne deschidem propriul magazin în piața centrală din Deva. În total, sunt 40 de magazine pe care le aprovizionăm. Deci lumea ne cunoaște deja foarte bine și comenzile sunt foarte mari, și avem nevoie de un spațiu de depozitare mai mare, pe care sper să-l construim cât mai repede.”

După ani de eforturi și zbateri, Veronica Vîrșag crede că a făcut o alegere înțeleaptă și că afacerea este una profitabilă pentru familie, dar, ca orice afacere, are și ea secretele ei. „Trebuie să iubești ceea ce faci. Parte din sufletul tău și din inima, din priceperea ta trebuie să stea în fiecare borcănel și în fiecare sticluță. E foarte important să-ți placă ceea ce faci și să nu te gândești doar la foloasele materiale. Dacă ești corect cu ceea ce faci, vor veni și banii. Atunci când mergem la cules la pădure, spunem Doamne-ajută! Iar când întâlnim ciuperca sau fructul pe care le căutăm, îi mulțumim lui Dumnezeu, pentru că fără voia Lui nimic nu se întâmplă”, ne-a spus în încheiere Veronica Vîrșag.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print -01-14 octombrie 2019

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Horticultura

La Asociația Crescătorilor de Ovine „Dacia”, din județul Hunedoara, a avut loc un experiment de testare a berbecilor după descendenți, pentru rasa Țurcană, o lucrare ce nu s-a mai făcut de aproximativ 40 de ani în România. Crescătorii încearcă să obțină rezultate sporite prin monta în harem.

Selecția și ameliorarea raselor de animale sunt obiectivele crescătorilor români, dar și ale cercetătorilor. „La Merinos s-a mai întâmplat fenomenul, pentru că și în timpul regimului comunist trebuiau evaluate performanța pentru carne și pentru lână. Țurcana avea un alt regim, cu statut de outsider pentru rasele de oi din România, dar iată că a ajuns să fie, așa cum am denumit-o eu, Regina Munților Carpați – o supra-rasă, care are cele patru-cinci ecotipuri cu caracteristici distincte, pe care sper să le sintetizăm într-o bună zi, ca să putem să omologăm fiecare populație ca rasă”, ne-a declarat prof. dr. ing. Gheorghe Neață, director coordonator Registru genealogic Asociația „Dacia” Hunedoara.

În Hunedoara, dar și în alte zone de tradiție pentru creșterea Țurcanei, cum sunt județele Alba sau Bistrița, se regăsesc toate varietățile sau rasele, cum susține profesorul Gheorghe Neață: Bucălaie, Bălă, Brează, care se întâlnește pe toată Valea Jiului, și Oacheșă. De fapt, nu este o răspândire uniformă pe teritoriul României, ea s-a crescut în tip insular. „Bucălaia de fapt nici nu știu prin ce proces a trecut munții, pentru că ea a fost predominantă în zona Novaci, Baia de Fier, Baia de Aramă. Era alt tip, dar acolo era mai numeroasă și efectivele, mai concentrate. Sigur că, de sute de ani, a trecut peste munți, prin transhumanță, și probabil că s-a localizat, că i-a priit, s-a adaptat mai repede la condiții. Bucălaia este mult mai rezistentă la mers, comparativ cu celelalte ecotipuri”, ne-a zis directorul Asociației „Dacia” Hunedoara.

Rezistența ongloanelor, alături de poziția și de configurația corpului, modul în care se prind membrele de trunchi dau posibilitatea rasei Bucălaie să se deplaseze ușor, să urce la altitudini de 2.000 de metri, să stea pe stânci, o face asemănător caprei negre. Acest fapt însă nu e sesizat și ar trebui să dea caracterului un 2-5% din procesul de selecție, așa cum se întâmplă la taurine.

Se urmează toți pașii, iar unii produși sunt eliminați

Mai sunt multe lucruri de făcut în omologarea noilor ecotipuri, dar testarea berbecilor după descendenți, a lucrărilor de selecție reprezintă etapa finală în procesul acesta de selecție. „Când avem rezultatul testului după descendenți la un berbec, putem să spunem că am încheiat lucrările de selecție pe loturile respective”, a specificat Gheorghe Neață.

S-a respectat protocolul în totalitate, în cadrul acestui proces de montă dirijată, și s-a folosit un berbec la 35 de mioare, strămioare și adulte, în proporții egale, pentru a se urmări capacitatea fecundativă a berbecului pe cele trei tipuri de oi. „Alegem berbecul, care va fi partenerul la reproducție, cu niște însușiri comune cu efectivul. După ce creăm lotul uniform, îl introducem o perioadă de 8-10 zile, o perioadă de adaptare, pentru că ele vin direct de afară, din câmp, din pășunat, ca să se adapteze cu sistemul de furajare. Cam după zece zile de pregătire, de adaptare, începe perioada de montă propriu-zisă. Din acest moment, numărăm 36 de zile. Noi am zis 40, ca să avem certitudinea că s-au gestat toate”, povestește profesorul Neață modul în care se desfășoară monta în harem, în sistem închis.

În acest caz, vor fi două cicluri complete de reproducere și campania începe cu 1, 2, 3 monte pe zi, în funcție de capacitatea berbecului respectiv. Și berbecii sunt pregătiți pentru această campanie cu 40 de zile înainte, cât durează spermatogeneza.

După ce se realizează acest proces de 40 de zile, se desființează țarcurile și după perioada de gestație de 150 de zile, încep fătările, când se înregistrează exact fiecare miel, se cântărește, se ține 60 de zile, în perioada de alăptare, după care se înțarcă. „De aici se aleg loturile de testare. Cei opt berbeci care sunt aici trebuie să aibă cel puțin 15 fii înregistrați, care se introduc într-o perioadă de acomodare de 25 de zile. În perioada asta, îți dai seama că o parte dintre descendenți nu prea sunt așa cum ar trebui, sunt mai slăbuți și începi să-i elimini, astfel încât să rămâi cu zece descendenți ai berbecului, la terminarea perioadei de testare. Se cântăresc loturile cu fiecare individ, la începutul perioadei de testare și în a 61-a zi. Diferența dintre cea de-a 61-a zi și prima zi de testare constituie spor mediu zilnic sau viteză de creștere”, precizează specialistul.

Toate aceste date despre sporuri se strâng printr-un program special al softului de evaluări genetice și se calculează sporul mediu zilnic realizat pentru fiecare berbec, pe loturi. Datorită diferențelor dintre ei și prin anumite formule de calcul, se determină valoarea genetică: amelioratori pentru carne sau un „înrăutățitor”.

Selecția, un proces de durată și analiză constantă

Berbecii își continuă cursa, deoarece există acum prima certitudine: se poate face montă cu ei în efectivele în care vrem să sporim producția de carne. Dar nu se poate face asta în efectivele în care dorim sporirea producției de lapte, deoarece nu există nicio certitudine.

După ce a trecut un an, în martie-aprilie anul 2021, descendenții obținuți ajung la prima bonitare, care îi înscrie în competițiile următoare. Se cântăresc și tot atunci se obține o a doua informație: cantitatea de lână pe care au produs-o fiii berbecului respectiv.

Apoi, în anul 2022, cele 15 fiice care s-au reținut odată cu berbecuții încheie prima lor lactație. În funcție de producțiile de lapte pe care le-au dat – sunt măsurate pe fiecare individ prin Controlul Oficial al Performanțelor de Producţie (COP) și înscrise în Buletinele de control –, li se calculează valoarea pentru producția de lapte.

În final, vom avea amelioratori carne, amelioratori lapte și lână, amelioratori carne – înrăutățitor lapte și ameliorator lână. „Aici e marea  dibăcie: ce vrem să creăm? Programul nostru de ameliorare are proporții economice egale pentru carne și lapte, 40% - 40%, fiind rasă mixtă, și 20% lână. Acest indice economic se alătură printr-o formulă de calcul foarte elaborată la parametrii obținuți prin lucrările de selecție. Și așa se stabilește valoarea reproducătorului. Cei care sunt amelioratori pentru toate cele trei producții – carne, lapte și lână – sunt berbecii care vor fi intens folosiți la reproducție: vor fi așa-zișii berbeci de timbru genetic”, arată Gheorghe Neață, care are în spate în jur de 40 de ani de experiență.

Atenție însă că nu tot ce e fenotipic se transmite și genetic. Dar aceste exemplare sunt în testare de peste zece ani, trecute în Registrul genealogic, cu părinții și bunicii în secțiunea principală, și li s-a urmărit evoluția.

Un sector „de finețe”, zootehnia

Berbecul folosit în cadrul Asociației Crescătorilor de Ovine „Dacia” din județul Hunedoara va fi un ameliorator pentru producția de carne, susține dr. ing. Gheorghe Neață.

Zootehnia este o știință de finețe, unde trebuie să fii atent la toate aspectele. „Găsesc oameni care-și aduc aminte o discuție după un an și îmi zic: «Știți, mi-ați zis atunci așa, am încercat și n-a prea ieșit!» – «Păi, n-ai respectat ceva... » Și când mă duc acolo, la el în fermă, chiar îi arăt. Sunt chestiuni de finețe în zootehnie, iar în selecție, ameliorare, suntem deja într-un segment de finețe. Că după ce obținem berbecuții ăia de care vorbeam, cinci dintre fiii unui berbec din ăsta îi sacrificăm, de la fiecare câte cinci, și apreciem carcasa, apreciem structura carcasei, cât la sută e carne, apreciem stadiul de îmbrăcare al carcasei cu seu: la unii e mai mare, la alții e mai mic. Folosim berbecii care induc progresul ăsta pentru structura minimă a seului pe suprafața carcasei pentru a ameliora performanța”, a explicat specialistul.

Se calculează și proporția de oase din carcasă,  proporția de mușchi, cât sunt structura și dimensiunea ochiului de mușchi etc. Astfel, dacă toate aceste rezultate sunt pozitive, se păstrează indivizii care convin și se poate intra în competiție cu rasele care au fost create pentru așa ceva. „Țurcana nu e rasă, e o supra-rasă, e Regină, pentru că a bătut două continente, le-a tăvălit prin picioare. Două continente n-a cucerit niciun sultan! Oaia Țurcană a cucerit continentul asiatic, că vine de la marginea Uralilor încoace, s-a dus acolo și se întoarce înapoi, și continentul european, Tatra, Munții Pindului, Polonia... există și în Grecia, dar sunt lucruri discutabile la originea oilor pe teritoriu. Ungurii au luat-o de aici și i-au zis Ghemes-Rațca. I-am întrebat: unde e Ghemeșul? De acolo vine! Deci ați luat-o și ați omologat-o voi. Noi nu suntem în stare să omologăm două populații, că ăsta e visul meu. Dar acesta e primul pas spre omologare, programul acesta început la Asociația „Dacia” Hunedoara. Când avem berbecii testați, nu ne mai poate schimba nimeni cursul, o să-i zicem rasa Bucălaie”, a detaliat Gheorghe Neață, convins că mulți vor copia modelul, pentru că-și vor da seama că altfel nu vor mai rezista în piața animalelor de reproducție.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - ianuarie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Zootehnie

Crescătorii de oi și capre se întâlnesc, pe 8 februarie 2020, la Sibiu, pentru a dezbate PNS - Programul Național Strategic 2021-2027.

Asociațiile profesionale din sectorul ovine și caprine au anunțat că invitați de onoare sunt ministrul Agriculturii, Adrian Oros, și președintele Academiei de Științe Agricole și Silvice  (ASAS), Valeriu Tabără.

Evenimentul începe la ora 11, iar gazdă este Hotel Hilton, Sibiu.

Publicat în Eveniment
Joi, 30 Ianuarie 2020 10:07

Secetă, peste tot

Anul agricol 2019-2020 parcă arată mai rău decât toți cei rămași în urmă. Seceta e pe buzele tuturor. Acolo unde există posibilitatea, chiar și în luna decembrie s-a irigat. Însă, cele mai multe câmpuri nu beneficiază de irigații. În acest domeniu, de 30 de ani e secetă, de oameni cu inițiativă, de o legislație care să facă posibilă irigarea majorității terenurilor agricole.

Din ce în ce mai secătuite sunt și buzunarele fermierilor, dar și ale furnizorilor de input-uri. Oamenii ar trebui să-și facă griji pentru masa cea de toate zilele?

Toți se uită spre cer, cu speranță. Meteorologii nu dau vești bune. Nici zăpada, nici ploaia nu vor să se arate încă o perioadă mult prea lungă.

E bine totuși că nici înghețul nu își va face apariția.

În schimb, și-au făcut apariția în culturile agricole animalele sălbatice, multe câmpuri fiind pline de căprioare în căutare de hrană. Și aici e secetă de legislație, de inițiative, de oameni politici care să pună piciorul în prag și să rezolve odată problema animalelor sălbatice care distrug culturile agricole, care să ia la puricat fondurile de vânătoare.

Pesta porcină încă ne bântuie, acum și-a făcut apariția și gripa aviară.

Fermele vegetale sunt lovite acum și de interzicerea multor substanțe active care nu au înlocuitori. Câți vor mai semăna floarea-soarelui în această primăvară, fără a trata sămânța cu neonicotinoide? Cheltuielile vor crește prin aplicarea mai multor tratamente în vegetație.

E secetă de specialiști. Sau, poate, e secetă în rândul celor care să aplece urechea la ce au de zis specialiștii. Pomii înfloriți de pe la țară, de prin curți, sunt stropiți cu chimicale în neștire și te întrebi de ce mor albinele?

E secetă de informații, de oameni care să-și dorească informația.

De vreo trei luni, avem un nou guvern, o altă echipă în conducerea Ministerului Agriculturii. Se mișcă lucrurile și totuși nu prea se mișcă, pentru că se împiedică de același factor pentru care mâncarea noastră n-ar trebui să aibă culoare, politicul.

A durat ceva până s-a schimbat calimera, timp în care funcționarii statului n-au prea avut chef de muncă, neștiind ce va fi cu ei. Fiecare din nou-veniți în structurile statului, o vreme, și-au dat cu părerea, ba se desființează, ba nu se desființează diverse instituții. Prin urmare, secetă și pe la stat.

Fermierii și reprezentanții industriei alimentare tot au întâlniri cu cei din conducerea Ministerului Agriculturii. Poate, de data asta vor fi ascultați și măcar în legislație nu va mai fi secetă. Doar că până să prindă contur dorințele sectorului agroalimentar, se va schimba calimera. Și iar o luăm de la capăt cu întâlnirile.

Va avea și țara noastră vreodată o strategie pe agricultură, măcar pe termen scurt și pe termen mediu? Până acum, și aici seceta își face simțită prezența.

Asocierea poate fi ca o ploaie sau ca o ninsoare, că tot e ianuarie, bine-venită și, cu siguranță, uitându-ne peste gardul României, avem exemple că șansa supraviețuirii, mai ales în perioade grele, este asocierea, sub variate forme. S-or asocia și ai noștri, la un moment dat. Să sperăm că nu va fi târziu.

Aș putea scrie zeci, sute de pagini despre problemele agriculturii noastre, despre necazurile fermierilor, despre cum s-ar putea rezolva unele probleme, despre secetă, în diversele ei forme. Mă opresc acum. Subiectele la care m-am referit mai sus, dar și altele le găsiți în paginile revistei. Le voi aborda separat în editorialele mele.

Și, pentru că suntem la începutul unui an nou, vă urez „La mulți ani!” și îmi doresc să ne vedem sănătoși pe câmpurile României, îmbelșugate și ocolite de secetă!

Editorial publicat în Revista Fermierului, ediția print - ianuarie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Editorial

newsletter rf

Revista