Președintele LAPAR, Laurențiu Baciu, a confirmat pentru Revista Fermierului spusele premierului Mihai Tudose (și susținute ulterior de ministrul de resort, Petre Daea), potrivit cărora România ar putea contabiliza în această toamnă „producții-record” la grâu și floarea-soarelui, declarațiile fiind făcute în cadrul ședinței săptămânale a Executivului de vineri, 4 august 2017.

Baciu a ținut însă să specifice faptul că la grâu vorbim de randamente mai mari la hectar (peste 4,5 tone la hectar), dar de o producție totală mai mică față de cea de anul trecut, în timp ce, la floarea-soarelui, tocmai cantitatea totală care ar urma să fie contabilizată în perioada următoare ar face diferența.

„Ne referim la producția la hectar. La grâu, avem randamente mari, nu și producție totală. România nu va mai realiza anul acesta cantitatea pe care a obținut-o anul trecut. Va fi mai mică pentru faptul că a fost suprafață mai mică semănată cu grâu”, a precizat Baciu pentru publicația noastră. „Din câte știu, până la ora actuală, 30 la sută din totalul suprafeței cultivate cu grâu încă nu este recoltat. Este greu și ne putem aștepta la surprize. Nu știm cum este pe partea aceasta a Ardealului și pe jumătate din Moldova; ei încă au de recoltat. De multe ori, când ai producții mai mici, acestea afectează media totală.

Oricum, media pe țară va depăși media de anul trecut. În 2016, aceasta a fost de patru mii și ceva de kilograme la hectar, acum se duce mult peste 4,5 tone la hectar, grâu. Calitativ vorbind, anul acesta grâul va corespunde parametrilor ceruți de cumpărători.

Dimpotrivă, anul acesta, la floarea-soarelui producția totală va fi mai mare; e tocmai invers. Sunt câteva sute de mii de hectare semănate în plus. Ce nu s-a realizat ca suprafață însămânțată la grâu (a rămas nesemănată toamna trecută din cauza intemperiilor) s-a îndeplinit la floarea-soarelui”.

Întrebat fiind care este situația în ferma sa, Laurențiu Baciu a mărturisit că și el mai are de recoltat tot aproximativ 30 la sută din culturi. În toamna lui 2016, șeful LAPAR a însămânțat floarea-soarelui pe o suprafață mai mare decât în toamna lui 2015 din cauză că n-a reușit să cultive mai mult grâu.

„În toamna lui 2016 am însămânțat vreo 400 ha cu floarea-soarelui, iar la grâu am circa 500 ha semănate”, a continuat el.

Nu în ultimul rând, în ceea ce privește estimările privind randamentele la hectar în ferma sa, la grâu, Baciu estimează o producție „bunișoară”, dar nu mai mare decât cea de anul trecut, adică de aproximativ 7.000 de kilograme la hectar.

Tudose l-a lăudat pe Daea pentru absorbția subvențiilor și producțiile din acest an

„Pentru prima dată, prin eforturile deosebite ale domnului ministru Daea (n.r. - Petre Daea), tot ce a fost fond european pentru agricultură de luat s-a luat și au fost date toate subvențiile cu mult înaintea termenelor. Ne-a ajutat și natura și se pare că o să avem cele mai mari producții la câteva culturi, cum ar fi grâul, floarea-soarelui, producții-record”, a spus Tudose, imediat după discuția cu ministrul Sănătății.

Ca răspuns, ministrul de resort, Petre Daea, a explicat că nu-l contrazice pe șeful Guvernului și că va confirma prin date pe care instituția pe care o conduce le va acumula peste câteva zile și pe care le va aduce în ședința Executivului, „pentru a se cunoaște exact”.

În ceea ce privește subvențiile, Daea a adăugat că peste 2,2 miliarde de euro sunt „în țară”, o cerere de restituire de mai bine de 310 milioane de euro fiind deja transmisă către Bruxelles.

„Referitor la fondurile europene la care dumneavoastră ați făcut vorbire, România are, la ora actuală, 2,225 miliarde (n.r. - euro) în țară, bani de la Uniunea Europeană (UE). Am transmis o cerere de restituire pentru lunile următoare încă de 313 milioane de euro. Vă asigur pe dumneavoastră și Guvernul României că toți banii pentru agricultură vor fi aduși în țară la timp, în așa fel încât fermierii să aibă sumele necesare, iar Guvernul să-și realizeze obiectivul de guvernare în această direcție”, a conchis Petre Daea.

Și totuși, în 2016, valoarea producţiei vegetale a crescut cu 5,3%

Potrivit INS, față de 2015, anul trecut, suprafaţa cultivată cu cereale pentru boabe a scăzut cu 1,5%, în timp ce producţia a crescut cu 8,3% faţă de anul precedent, datorită în principal creşterii randamentelor la hectar (producţia medie la hectar), astfel: porumb boabe (+16,3%), ovăz (+12,3%), orz şi orzoaică (+7,5%), respectiv grâu (+3,8%). Suprafaţa cultivată cu porumb boabe în anul 2016 reprezintă 46,4% din suprafaţa cultivată cu cereale pentru boabe, iar cea cultivată cu grâu, 39,2%.

În cazul plantelor uleioase, producţia a crescut cu 19,7%, datorită atât creşterii suprafaţei cultivate (+6,9%), cât şi randamentelor la hectar. Creşteri ale producţiei s‐au înregistrat la rapiţă (+45,4%) şi floarea-soarelui (+9,4%), iar la soia boabe s‐a menţinut la nivelul anului anterior.

În comparaţie cu anul 2015, valoarea producţiei vegetale a crescut cu 5,3% (45,15 miliarde lei), iar valoarea serviciilor agricole cu 3,5% (899,8 milioane de lei), în timp ce valoarea producţiei animale a anului 2016 a scăzut cu 2,4% (23,29 miliarde de lei), comparativ cu anul precedent.

Structura valorii producţiei anului 2016 nu a prezentat modificări semnificative, în comparaţie cu anul precedent. Ponderea producţiei vegetale a fost de 65,1%, ponderea producţiei animale, de 33,6%, iar serviciile agricole au avut o pondere de 1,3%.

În data de 30 iunie 2017, în urma publicării în Monitorul Oficial nr. 505 a Hotârării de Guvern nr. 434 pentru completarea art. 2 din Hotărârea nr. 208/2017 pentru aprobarea plafoanelor alocate ajutoarelor naționale tranzitorii și schemelor de sprijin cuplat în sectorul vegetal, precum și pentru stabilirea cuantumului acestora pentru anul de plată 2016, a fost efectuată plata sumei de 33.788.356,48 euro aferentă schemei de sprijin cuplat în sectorul vegetal - Campania 2016, pentru un număr de 11.091 fermieri.

Publicat în Cultura mare

Statul ar trebui să se implice și să achiziționeze cu un preț „negociat”, „cinstit”, cerealele de la fermieri, este de părere deținătorul exploatației Agroserv Confind, Ioan Simion, producător agricol care a reușit în acest an să obținută o recoltă de peste 5.300 kg grâu/ha.

„Sugestia mea ar fi ca statul să se implice, să achiziționeze cu un preț negociat, cinstit, cerealele de la fermieri. Practic, ca fermier, statul român nu te încurajează deloc să faci această activitate. Nu este sănătos pentru România ca toată recolta, sau cea mai mare parte, să plece direct în port, imediat după recoltare”, a mărturisit Ioan Simion într-un comunicat de presă remis redacției.

El spune că este mulțumit de rezultat, dar mărturisește că așteptările sale privind marja de profit din agricultură sunt mici și anul acesta.

„Aceasta este o producție bună, suntem mulțumiți de rezultat. Speram să depășim 5.000 kg, deci ne-am depășit ținta”, a declarat proprietarul exploatației. „În cei patru ani de când am demarat afacerea în agricultură, am învățat că dacă e ploaie, se obțin recolte mari, bune, dar prețul la cereale scade simțitor. În schimb, dacă e secetă, prețul e bun, însă producția e mică. Deci, fermierul nu prea are de unde câștiga sau, mai exact, cum să facă o marjă de profit care să-i asigure resurse suficiente pentru o dezvoltare sănătoasă a afacerii”.

Floarea-soarelui a primit apă la timp

Tot el a povestit că după patru ani de experiență în sectorul agricol, în ciuda unor producții bune, acesta nu generează un profit „prea mare”.

Ioan Simion este însă optimist cu privire la potențialul recoltei de floarea-soarelui, ca urmare a precipitațiilor căzute la timpul potrivit, recoltă aducătoare de bani pentru producători.

„La floarea-soarelui constatăm că a plouat la timp, deci există toate condițiile pentru o recoltă foarte bună. Totuși, după patru ani de agricultură îmi este foarte clar că deși avem una dintre cele mai performante exploatări agricole – dat fiind că, dincolo de dotarea tehnică, pământul este comasat 100% – din agricultură nu se poate face un profit prea mare”, a mai punctat Simion.

În plus, investitorul își păstrează intenția să dezvolte afacerea pe verticală, o fermă de animale fiind cel mai logic pas, iar apoi un întreg lanț de producție.

„Astfel, în loc să vinzi grâu, floarea-soarelui, cereale companiilor străine – care, e drept, îți plătesc după câteva zile –, fie direct de pe câmp, fie din silozul tău, după câteva luni, mai bine însilozezi produsul după recoltare și îl consumi în ferma ta de animale”, întărește patronul Agroserv Confind.

Industriașul a investit inițial în terenul arabil aproximativ 5 milioane de lei. Au urmat alte 6,5 milioane de lei, alocate achiziției de silozuri (capacitate de 8.000 de tone), rampe cu dispozitive de cântărire și alte utilaje agricole.

Unitatea deține 250 de hectare comasate 100% în zona Balș (județul Olt) și a fost înființată în 2013, întreaga suprafață fiind însămânțată cu grâu și floarea-soarelui.

Publicat în Din fermă-n fermă!

Din cauza temperaturilor mai ridicate prognozate, dezvoltarea culturilor agricole va fi intensificată şi chiar forţată faţă de normalul perioadei, anunță Administraţia Naţională de Meteorologie (ANM).

„Din cauza temperaturilor mai ridicate din aer şi de la suprafaţa solului, procesele biologice ale culturilor agricole vor fi intensificate şi chiar forţate faţă de normalul perioadei, semnalându-se totodată fenomenul de ofilire temporară şi răsucirea frunzelor în orele de amiază, îngălbenirea sau uscarea prematură a acestora, precum şi forţări stadiale, în special pe suprafeţele afectate de fenomenul de secetă pedologică”, se afirmă în prognoza agrometeo.

În privința secetei pedologice, în intervalul menționat aceasta se va face simțită în diferite grade de intensitate pe suprafeţe din majoritatea zonelor ţării.

Concret, în cultura neirigată de porumb, rezerva de umiditate în stratul de sol 0-100 cm, se va încadra în limite satisfăcătoare, apropiate de optim şi izolat optime, pe majoritatea suprafeţelor agricole. Pe de altă parte, în cea mai mare parte a Banatului, nordul şi estul Moldovei, local în sud-vestul, sudul şi izolat centrul Transilvaniei, sud-vestul Olteniei, sudul Crişanei şi sud-estul Dobrogei, se va semnala fenomenul de secetă pedologică cu diferite grade de intensitate, respectiv moderată, puternică şi izolat extremă.

În plus, pentru perioada amintită, se anunță o vreme mai caldă decât în mod normal la nivelul întregii ţări, chiar caniculară în primele zile ale perioadei.

Temperaturile maxime se vor încadra între 27 şi 42 de grade Celsius pe întreg teritoriul agricol, iar minimele vor oscila între 13 şi 28 de grade Celsius în majoritatea zonelor de cultură, în condițiile instalării unor nopţi tropicale frecvente (cu valori de minimum 20 de grade Celsius).

Doar izolat, se întrevăd ploi locale cu caracter de aversă, nesemnificative din punct de vedere agricol. Acestea vor fi însoţite de descărcări electrice şi de intensificări temporare ale vântului. Spre sfârşitul intervalului de referinţă instabilitatea atmosferică se va accentua treptat, îndeosebi în jumătatea de nord a ţării.

Stadiile de dezvoltare ale principalelor culturi agricole în perioada 4-10 august 2017

Din punct de vedere al stadiului lucrărilor agricole, floarea-soarelui va parcurge maturitatea în ceară (20-100%) şi maturitatea deplină (10-50%), cu o stare de vegetaţie în general bună şi medie, respectiv medie şi slabă în semănăturile tardive şi pe arealele agricole cu deficite de apă în sol, anunță specialiștii ANM.

Tot ei spun că, în funcţie de data semănatului şi precocitatea hibrizilor, porumbul se va afla predominant la înflorire, mătăsire şi maturitate în lapte (10-100%), precum şi maturitatea în ceară (10-60%) în jumătatea de sud a ţării.

De asemenea, în principalele bazine specializate, la sfecla de zahăr se vor înregistra fazele de alungire şi îngroşare a axei hipocotile, precum şi local începutul acumulării yaharului în rădăcina.

În acelaşi timp, la cultura de cartof se vor continua creşterea tuberculilor, veştejirea vrejilor şi local recoltarea la soiurile de vară.

Potrivit sursei citate, speciile pomicole vor parcurge creşterea şi coacerea rodului, precum şi acumularea zahărului în fructe, continuându-se totodată lucrările de recoltare, î timp ce viţa-de-vie se va afla la creşterea boabelor şi acumularea zaharurilor, la nivelul întregii ţări. La soiurile timpurii de masă se va înregistra coacerea în „pârgă”.

Agrometeorologii subliniază faptul că, în general, condiţiile meteorologice vor fi favorabile desfăşurării lucrărilor agricole specifice (recoltare, erbicidări, tratamente fito-sanitare, eliberarea terenurilor de resturile vegetale, arături, etc).

Publicat în Agrometeo

Ca și în cazul lucernei produse în Insula Mare a Brăilei (IMB) și exportate în mare parte în țări din Orientul Mijlociu (circa 35.000 de tone), și în cel al grâului produs de Agricost circa 80 la sută din totalul obținut este comercializat peste graniță, a precizat șeful companiei, Constantin Duluțe.

Ca urmare a cererii tot mai mari de grâu cu un grad înalt de proteină, solicitare venită din partea traderilor, agronomii din IMB au adaptat tehnologia și au trecut la fracționarea azotului.

„Anual, în Insula Mare a Brăilei producem peste 400.000 de tone de produse agricole. O parte din ele rămân pentru consum intern, iar o parte pleacă la export. (...) Reușim să obținem un grâu de foarte bună calitate. În ultimul timp, marii cumpărători ridică problema proteinei. De aceea, am fost nevoiți să schimbăm tehnologia – fracționarea azotului – care contribuie la creșterea procentului de proteină din grâu. Piața românească, industria românească, nu are capacitatea de a absorbi întreaga cantitate. Ca urmare, ca și în cazul lucernei, și în acest caz facem export. Comercializăm peste graniță 80 la sută din grâul obținut”, a declarat pentru Revista Fermierului, Constantin Duluțe, cu ocazia Zilei Câmpului care a avut loc la centrul de excelență DuPont din Insula Mare a Brăilei.

În ceea ce privește politica investițională a Agricost, Duluțe a precizat că în ultimul an s-au băgat bani în instalații de dedurizare a apei, într-un centru de distribuire a hranei pentru muncitori, dar și într-o stație de deshidratare a lucernei.

„Politica firmei noastre este de a investi încontinuu, astfel încât să ne menținem la nivelul la care am ajuns și, de ce nu, să ne depășim condițiile în care la momentul acesta lucrăm. În anul care a trecut, un obiectiv principal de investiții a fost construirea a 30 de stații de dedurizare a apei, în așa fel încât să reducem cantitatea de substanțe la hectar și cantitatea de apă pe care o administrăm. Bineînțeles, îmbunătățim și calitatea apei pe care noi o folosim la tratamentele fitosanitare. De asemenea, pentru oameni, am investit un centru de distribuire a hranei. Mai exact, am externalizat pregătirea mâncării pentru 1.000 de persoane. De aici, hrana pleacă spre punctele de lucru în caserole, în așa fel încât fiecare salariat să primească această mâncare proaspătă și într-un timp util, rezonabil”, a mărturisit Duluțe. „An de an, gândim noi scheme pentru a crește valoarea adăugată a producției, iar fabrica de deshidratare a lucernei face parte din această gândire a noastră. O investiție atât de mare nu este la îndemâna oricărui fermier, având în vedere că ne-a costat peste 13 milioane de euro (n.r. - în condițiile unei cifre de afaceri anuale de 77 milioane euro). Aceasta se va amortiza într-un timp destul de lung. Obținem însă o lucernă de calitate foarte bună, având în vedere că procentul de proteină la marfa pe care noi o livrăm depășește 22 la sută, ceea ce este mult mai mult decât produce soia. O a doua problemă este că faptul că zootehnia din România nu este dezvoltată, că nu avem putere de cumpărare pentru lucernă pe piața internă, fapt pentru care suntem nevoiți să facem export în țările din Orientul Mijlociu”.

Conform precizărilor șefului Agricost, în cadrul companiei lucrează 1.000 de oameni, angajați care „au niște salarii decente”.

„Acești o mie de oameni, la rândul lor, au acasă de întreținut o familie cu două și trei persoane. Asta înseamnă că noi asigurăm un trai decent la peste 3.000-4.000 de oameni din județ”, a conchis Constantin Duluțe.

Agricost și DuPont Pioneer, parteneri în centrul de excelență din IMB

În data de 14 Iunie 2017, în IMB, companiile DuPont Crop Protection Romania, DuPont Pioneer, cu sprijinul Agricost au organizat cel mai important eveniment destinat promovării tehnologiilor moderne în agricultură şi dezvoltării relaţiilor cu agricultorii şi distribuitorii.

Cei peste 1.200 de participanţi, fermieri din întreaga ţară, distribuitori naţionali şi regionali de input-uri pentru agricultură, oficialităţi, cercetători din agricultură au avut oportunitatea de a vedea în câmp excelenţa şi calitatea tehnologiilor şi produselor DuPont.

Participantii au vizitat culturile de grâu, porumb, soia şi floarea-soarelui, precum şi loturile proprii de testare ale IMB, unde specialişti din DuPont, DuPont Pioneer şi Agricost au făcut referire la tehnologiile aplicate şi la modul în care condiţiile climatice ale anului agricol 2016-2017 au influenţat creşterea şi dezvoltarea culturilor agricole.

Totodată, cei prezenți au avut ocazia sa afle mai multe detalii în legătură cu teme precum: „Lucrӑrile minime ale solului: soluţie consacratӑ pentru creşterea fertilitӑţii naturale a solului şi a eficienţei economice (tehnologia implementata de Agricost)” sau „Aplicarea unei agriculturi de precizie - între deziderat şi practicile agricole”

Vasile Iosif, director general DuPont Crop Protection, a menţionat următoarele: „DuPont este o companie care se axeaza pe stiință și cercetare și obiectivul nostru este acela de a răspunde provocărilor majore ale fermierilor de pretutindeni, precum creșterea producției agricole și protejarea mediului înconjurător. Ne aflăm în aceste zile în Insula Mare a Brăilei, unde asteptam peste 1200 fermieri. Insula Mare a Brăilei a reprezentat întotdeauna pentru DuPont, punctul de plecare al întâlnirilor cu fermierii în principalele judete agricole ale țării. În perioada următoare vom fi prezenţi în mai multe zone din țară şi fermierii vor avea ocazia să se convingă cât de eficient este să foloseşti produsele DuPont. Doresc să mulţumesc domnului director general Lucian Buzdugan, domnului Constantin Duluţe, precum și întregului colectiv din Insula Mare a Brăilei pentru culturile agricole extraordinar de reușite pe care le vizionăm astăzi și să le doresc mult succes și pe mai departe. Încrederea pe care Insula Mare a Brăilei o are în produsele și tehnologiile DuPont ne onorează, dar totodată ne și obligă să ne îmbunătățim. Permiteți-mi să mulțumesc tuturor celor care au venit astăzi aici pentru a vedea tehnologii de protecția plantelor, hibrizi și soiuri, echipamente mecanice și sisteme de irigații care fac din Insula Mare a Brăilei o școală și totodată un punct de referință în agricultura românească și europeană”.

Cele aproximativ 35.000 de tone de lucernă, produs finit (baloți), exportate anual în mare parte către țări din Orientul Mijlociu, se comercializează la un preț mediu de 185 de euro tona (containerizată în Brăila), în condițiile unor costuri de producție de 150 de euro tona, a declarat, miercuri, 14 iunie 2017, Lucian Buzdugan, președintele consiliului de administrație al SC Agricost SA, cu ocazia Zilei Câmpului la Centrul de Excelență DuPont din Insula Mare a Brăilei.

Potrivit aceluiași reprezentant al IMB, circa 3.000 de tone de lucernă cu un nivel al proteinei digestibile de 22% este comercializat în România, către mari crescători de animale.

Publicat în România Agricolă

Producătorii agricoli din judeţul Olt au demarat deja însămânțările la porumb și floarea-soarelui, afirmă directorul Direcţiei pentru Agricultură Olt, Emil Marinescu, citat de Agerpres.

Acesta a adăugat că vremea bună a permis agricultorilor să înceapă înfiinţarea culturilor de primăvară mai devreme faţă de alţi ani.

„Până acum, fermierii au semănat pe aproximativ 8.000 de hectare, din care peste 3.800 de hectare cu floarea-soarelui. Sunt 1.350 de hectare cu mazăre, cu orzoaică de primăvară - 277 hectare, cu ovăz - 927 hectare, cu floarea-soarelui - 3.840 de hectare şi cu porumb - 521 hectare. Vremea a fost bună şi de aceea fermierii au început să semene şi porumbul”, a precizat șeful DA Olt.

Anual, fermierii olteni cultivă cu porumb suprafeţe de peste 120.000 ha, iar floarea-soarelui, pe aproximativ 60.000 de hectare de teren arabil.

În majoritate, culturile de porumb şi floarea-soarelui sunt înfiinţate în luna aprilie, însă au fost şi ani în care, din cauza unor perioade prelungite de ploi sau de secetă, campania de înfiinţare a culturilor menţionate nu s-a încheiat până la jumătatea lunii mai.

Publicat în Piata agricola

Fermierii români pot obține o producție minimă anuală de 1.300 kg de boabe de soia la hectar, îndeajuns pentru a fi eligibili pentru plata sprijinului cuplat, cu condiția să irige sau să aibă suprafețele situate într-o zonă agricolă cu pluviometrie pe măsură, a declarat pentru Revista Fermierului, Jean Ionescu, Commercial Unit manager Pioneer.

„Fermierul care a irigat sau care este într-o zonă agricolă cu pluviometrie OK, va reuși ușor să depășească acest prag. Din păcate, cei care se expun în secetă și încearcă această cultură, în condiții vitrege, nu vor avea șanse de succes. Soia este o plantă de cultură care are nevoie de un climat cu umiditate ridicată în perioada polenizării. Dacă ai secetă accentuată, din păcate, soia nu poate lega, nu poate poleniza”, a afirmat Ionescu.

La soia, pentru producții eficiente din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ, oficialul Pioneer recomandă hibrizii PR91M10, PR92B63, PT21T45, PR92M35.

Ca să fie eligibil pentru plata sprijinului cuplat la soia, un fermier trebuie să realizeze o producţie anuală minimă de 1.300 kg boabe soia/ha, respectiv să valorifice o producţie minimă de 1.300 kg boabe soia/ha pe bază de contract încheiat cu o unitate de industrializare a boabelor de soia, în scopul obţinerii de şrot şi ulei de soia sau soia integral extrudată, sau pe bază de contract comercial de vânzare a mărfii sau o utilizează în scopul furajării animalelor înscrise în Registrul Național al Exploatațiilor şi a păsărilor pe care le deţine în fermă, prin prelucrarea producţiei cu instalaţii proprii de procesare sau pe bază de contract de prestări de servicii.

De asemenea, el trebuie să livreze, pe bază de aviz de expediţie, deţinătorului soiului minimum 1.300 kg sămânţă certificată/ha, în cazul loturilor semincere, şi să prezinte factura fiscală pentru servicii multiplicare soia, emisă către deţinătorul soiului, din care să reiasă ca i-a livrat minimum 1.300 kg sămânţă certificată/ha.

În România, jumătate din suprafața de soia se cultivă, din păcate, doar pentru subvenție, pentru productivitate de peste 1,3 tone. Majoritatea fermierilor români care au cultivat soia pentru subvenție fără sistem de irigat, au pierdut bani. Ce continuă să frapeaze – în 2017, producătorii agricoli români vor continua să semăne soia.

Despre oleaginoase, dar și despre piața Mării Negre, despre exporturile de grâu și despre pierderea premiumului la floarea-soarelui HO, în cele ce urmează.

Revista Fermierului: Pe piața Mării Negre, unde se situează România față de Ucraina și Rusia în ceea ce înseamnă potențialul de export către state terțe?

Jean Ionescu: În lupta cu grâul din Rusia și Ucraina, România nu este la fel de bine pregătită. E clar că performanțele solului din Ucraina sunt excepționale. Având un cost cu fertilizanții mult mai scăzut, practic, materia organică de care beneficiază solul din Ucraina este un factor foarte important în cultura grâului. Sunt soluri în statul vecin de 3-4% humus. Practic, costurile lor de producție sunt semnificativ mai mici. Acest avantaj le permite ucrainienilor să vândă pe o piață care caută cel mai mic preț, cum este cea din Egipt. Acolo, toată lumea știe, statul cumpără marfa și el e cel care plătește la sfârșit totul.

Din câte știu, licitațiile au fost pierdute de România la nivel de 5-10 dolari pe tonă. De multe ori, competitorii noștri sunt mult mai eficienți din punct de vedere productiv, iar costurile de transport, de asemenea, sunt în favoarea Ucrainei și Rusiei.

R.F.: Pe ce ați miza dumneavoastră în acest an? Care sunt principalii hibrizi din portofoliul Pioneer pe care îi recomandați?

J.I.: La floarea-soarelui aș numi aceste produse-amiral pe care Pioneer le pune la dispoziția fermierilor, respectiv P64LE99 și P64LE25. Sunt de departe hibrizii care domină din punct de vedere al performanțelor și solicitării fermierilor.

Discutând strict de această cultură, floarea-soarelui este cea care, la trei tone la hectar producție, va genera circa 1.000 de euro pentru fermier. Este o plantă mult mai bine adaptată condițiilor de secetă și arșiță decât altele. Mai clar, oleaginoasele în general, însemnând și rapiță, și soia vor face bani.

La rapiță, produsele pe care noi le punem în piață, produsele premium, sunt PT264, PT234 și PT225. Sunt cele care, anul trecut, au câștigat cinci puncte de piață în România, datorită performanțelor excepționale productive. Acestea au o rezistență la iernare deosebită și care, în anii duri din punct de vedere climatic, lipsiți de precipitații, se detașează semnificativ față de alte produse competitoare nouă.

R.F.: Fermierilor mici, ce hibrizi le-ați recomanda?

J.I.: La floarea-soarelui, simplu, recomand hibrizii linoleici P64LE99 și P64LE25. La porumb aș miza pe hibrizi semitimpurii, precum P9537 – FAO350, P9903, P9241, P9900 și P9486. Nu în ultimul rând, la soia aș recomanda 91M10, B63, T45, M35, iar la rapiță PT264, PT225 și PT234.

R.F.: De ce au renunțat buyerii să mai ofere acel premium pe floarea-soarelui High Oleic?

J.I.: La ora actuală, HO este o linie moartă de produse, pentru că nu mai există acel premium. În Franța, în Europa de vest nu se mai oferă acea bonificație pentru oleice. Practic, floarea-soarelui HO are acum același preț cu cea linoleică. Neavând această atractivitate comercială, fermierul preferă să cultive floarea-soarelui clasică, semnificativ mai performantă din punct de vedere productiv. Practic, pierderea pe unitatea de suprafață la hibrizii HO pleacă de la alegerea acestora. Hibrizii HO nu produc cât o fac cei linoleici. Sunt câteva sute de kilograme diferență, pe care mulți fermieri au realizat că nu le pot recupera din preț.

R.F.: Care sunt perspectivele pentru primăvară? Unde ar urma să fie întoarse culturile? Ce sfaturi le dați fermierilor?

J.I.: Zonele în care ne așteptăm ca unele culturi să fie întoarse, din păcate, sunt Transilvania, vestul țării, Moldova, acolo unde nu există strat de zăpadă care să acopere rapița, orzul și grâul. Din păcate, cred că grâul acela care este mic, semănat târziu, și orzul, plus rapița care este în patru frunze, nu cred că vor supraviețui.

Fermierii vor trebui să decidă destul de rapid cu privire la ceea ce se va întâmpla, dar personal, recomandarea noastră, în primăvară, este clar pentru oleaginoase – floarea-soarelui, cât și pentru porumb, pentru că sunt singurele care pot susține campania de primăvară.

În zona de sud a țării, fermierul este orientat mai mult către oleaginoase, adică floarea-soarelui și rapiță. Cei din Transilvania vor câștiga de pe urma soiei, este o plantă de cultură care va face bani.

În sud suntem OK din punct de vedere al stadiului de vegetație actual și, personal, cred în cultura regină-rapița.

R.F.: Ca așteptări de prețuri pentru la toamnă?

J.I.: Trendul va fi mai mult decât OK pentru rapiță, un preț bun la floarea-soarelui, bun la porumb, dar acolo trebuie să faci și producție. Dezamăgitor la cerealele grâu și orz.

R.F.: La soia, via plăți cuplate, avem vreo șansă să trecem de acest prag critic de 1.300 kg la hectar?

J.I.: Clar. Fermierul care a irigat sau care este într-o zonă agricolă cu pluviometrie OK, va reuși ușor să depășească acest prag. Din păcate, cei care se expun în secetă și încearcă această cultură, în condiții vitrege, nu vor avea șansă. Soia este o plantă de cultură care are nevoie de un climat cu umiditate ridicată în perioada polenizării. Dacă ai secetă accentuată, din păcate, soia nu poate lega, nu poate poleniza.

Publicat în Interviu

În contextul în care peste 40 de procente, mai exact 5,3 milioane hectare din totalul de 13,3 milioane hectare de teren arabil din România, sunt deținute de investitori străini, potrivit raportului comandat de Comisia pentru Agricultură din cadrul Comisiei Europene (CE) la Institutul Olandez de cercetare Transnational Institute (TNI), Nicolae Apopi, fermier din Banat, consideră că singura șansă de stopare a acestui aflux care a aluat amploare este de a-i finanța pe fermierii cu experiență și pe tinerii producători agricoli români să achiziționeze pământ.

Însă, mai spune el, trebuie neapărat avută în vedere școlarizarea acestora.

„Nu mai putem face mare lucru decât să căutăm finanțări avantajoase pentru fermierii care s-au format, români care au experiență și pentru cei care doresc să investească în agricultura românească; la cei tineri mă refer. Dar să nu uităm, acei tineri au nevoie de școlarizare, de informații. Degeaba încercăm să finanțăm niște tineri care nu au informații, nu au cultură și dragoste pentru agricultură”, a precizat Apopi într-un interviu.

Producătorul agricol din Banat a oferit propriul exemplu atunci când a vorbit de tineri, mai exact de experiența sa de muncă din Germania care l-a determinat ca în anii 2000 să demareze propriul business agricol cu 39 ha arendate și doar unul în proprietate!

În prezent, el a ajuns să controleze circa 2.000 ha de teren în Banat, din care 700 de hectare sunt în proprietate, printr-o societate cu o cifrăm anuală de afaceri de aproximativ 2,5 milioane de euro.

Care este secretul în baza căruia bănățeanul își ține aproape arendatorii, dar și altele, în cele ce urmează.

Revista Fermierului: Cum a ajuns Nicolae Apopi unul dintre cei mai importanți fermieri din Banat?

Nicolae Apopi: Eu am plecat chiar de la zero. În anul 1998 am fost în practică agricolă în Germania, când am terminat facultatea, și am stat la o fermă, acolo. Când m-am întors acasă, am demarat businessul în agricultură. Am început întâi cu comerț - importam utilaje agricole și, ulterior, am început să dezvolt și ceea ce aveam acasă, în familie, de ordinul a 40 ha în arendă, din care doar un hectar proprietate! Ulterior, în 2004, am început să dezvolt și zona de cultură mare pe suprafețe mult mai mari – 380 ha în acel an, în arendă, plus proprietate suprafețe până în 10 ha.

R.F.: Ce suprafață lucrați în prezent? Aveți probleme cu investitorii străini care vă „suflă-n ceafă” când vine vorba de achizițiile uneori agresive de teren arabil? Ați reușit să achiziționați și dumneavoastră ceva teren?

N.A.: În ziua de astăzi am ajuns să lucrăm o suprafață de 2.000 de hectare în Banat. Dorința de a comasa suprafețele și de a le lucra cu utilaje performante a dus la ambiția de a mări suprafața lucrată în societatea noastră.

În altă ordine de idei, dacă la începuturile afacerii nu am avut sentimentul și nici educația că acel teren lucrat trebuie și cumpărat, nu numai lucrat în arendă, ulterior m-am trezit cu investitori străini care au început să cumpere în jurul meu și mi-au dat astfel un semnal că trebuie să și cumpărăm terenuri, nu numai să le luăm în arendă. Până atunci eu am crezut că va fi pe vecie înțelegerea cu arenda. După aceea, mi-am dat seama că pierzând o anumită suprafață din motiv că proprietarul a vândut către altcineva, mi s-a trezit interesul de a achiziționa teren. În prezent, SC Popagra SRL a ajuns și la o supafață de circa 700 ha în proprietate.

R.F.: Cum reușiți să-i țineți aproape pe arendatori, în condițiile în care, numai în comuna Livezile, aproape chiar și de dumneavoastră, avem mai bine de două treimi din teren înstrăinat către resortisanți de pe alte meleaguri?

N.A.: Această întrebare, dacă o aveam acum 10-15 ani, și era adresată mai multor oameni din structurile statului, cred că nu se ajungea astăzi aici. Din păcate, după ce am făcut o greșeală mare, acum venim și ne cerem păreri unul altuia ce mai facem acum. Aceste firme și persoane străine au profitat de neinformarea noastră și au cumpărat terenurile atunci când au avut o valoare destul de joasă, pe când noi nici nu aveam informația sau educația că trebuie să cumpărăm pământ.

Dimpotrivă, toată lumea vindea la vremea aceea. Acum, astăzi, ce este de făcut? Nu mai putem face mare lucru decât să căutăm finanțări avantajoase pentru fermierii care s-au format, români care au experiență și pentru cei care doresc să investească în agricultura românească; cei tineri mă refer. Dar să nu uităm, acei tineri au nevoie de școlarizare, de informații. Degeaba încercăm să finanțăm niște tineri care nu au informații, nu au cultură și dragoste pentru agricultură.

R.F.: Cum îi țineți dumeavoastră aproape pe arendatori?

N.A.: Am încercat să ridicăm potențialul de producție al fermei, astfel încât să pot ridica nivelul arendelor. Prin această metodă reușesc să-mi țin arendatorii aproape. Chiar am exemple unde nu doresc să dea pământ străinilor, deoarece am reușit și le-am dat o arendă mai bună decât o făceau acei străini.

R.F.: Este un secret arenda?

N.A.: Pentru mine nu este, ci mai degrabă un mod de publicitate. Prin a da o arendă corespunzătoare, atrag arendatorii către mine. Ofer o arendă bună și în funcție și de calitatea pământului. Nu vă pot spune o cifră medie, pentru că apoi s-ar traduce că eu atât dau arendă. Însă, cea mai mică arendă este de 900 kg de grâu la hectar, din care eu plătesc arendatorului toate taxele către stat, impozitul pe venit, fondul către sănătate, iar el rămâne cu circa 730 kg pe care le primește în natură sau contravaloarea în bani, iar cel mai mult plătesc 1.300 kg, minus taxele și impozitele aferente stopajului la sursă, iar beneficiarul rămâne cu 1.030 kilograme curat.

R.F.: Care este cifra de afaceri a celor două societăți?

N.A.: Dacă vorbim de societatea care se ocupă de agribusiness – SC Agro Baden Banat – adică de comerțul la nivel regional cu utilaje noi și second hand, cu piese, cu achiziții de cereale, cu inputuri, atunci cifra se ridică la circa opt milioane de euro pe an, iar societatea prin care lucrăm terenul agricol are o cifră de afaceri de aproximativ 2,5 milioane euro.

„În acest an care urmează nu voi mai înțelege (eventualele probleme ale APIA)”

Revista Fermierului: De ce continuăm să avem probleme cu plățile pe suprafață la 10 ani de activitate APIA? Avem întârzieri, erori de soft, ne întâlnim frecvent cu situații de interpretare a actelor normative europene, birocrație...

Nicolae Apopi: Din punctul meu de vedere, problemele continuă să fie generate la nivelul administrației. Nu suntem bine organizați, nu formulăm texte de lege clare, coerente, pe înțelesul tuturor. Din ce am constatat până în prezent, normele de aplicare ale actului normativ privind acordarea subvențiilor au fost de „n” ori corectate prin articole care duc la altele și tot așa.

Pe de altă parte, dacă un funcționar APIA nu înțelege bine acel text de act normativ, cum să-l înțeleagă un fermier? De aceea, ne întâlnim cu aceste greșeli enorme care frânează enorm de mult și duc la instabilitate, la incertitudine, la neîncredere, la fel și fel de zvonuri. Interpretând în trei, patru feluri acel text de lege sau acel articol, sigur că vom avea diferențe de la un centru APIA la altul. Și, atunci, ne confruntăm cu acest blocaj care pleacă din interior și nu are de-a face cu comunitatea europeană absolut deloc.

În momentul în care vom fi capabili să scoatem legi coerente, clare și simplificate, eliminăm și birocrația.

R.F.: Ce se mai aude cu proiectul de asociație înființat la începutul anului acesta?

N.A.: Acum câteva luni am înființat Asociația Producătorilor Români de Cereale (APRC). Am avut câteva întruniri, ocazii cu care ne-am pus ideile pe hârtie și am încercat să construim un statut față de care să fim toți fondatorii mulțumiți de funcționalitatea lui.

Din cauza faptului că ne-a prins campania de vară, fiecare a avut mai mult sau mai puțin timp să aloce acestor întâlniri. Eu zic că un lucru pripit nu iese bine. Mi-am pus mari speranțe în această asociație și cred că în această iarnă o vom pune la punct, urmând să funcționeze în colaborare cu celelalte asociații din România.

R.F.: Ce suprafață ați reușit să adunați laolaltă în APRC?

N.A.: Membrii APRC totalizează o suprafață de aproximativ 40.000 ha. Vom avea un cuvânt de spus în piață datorită capacității mari de producție a fermelor noastre. Sunt exploatații cu randament destul de ridicat. Facem calitate și cred că vom reuși să dăm o valoare în plus producției noastre prin acest element de cantitate.

R.F.: Că tot am vorbit de asociere, de ce tot fuge fermierul român de ea?

N.A.: Cred că avem un mic defect care ni se trage de foarte mult timp, nu de ieri, de astăzi, din câte am auzit și eu de pe la bunicii mei sau de pe alți fermieri mai vechi ca mine. Este vorba de teama de a nu se îmbogăți celălalt din cauză că a colaborat cu tine. Cred că mai este vorba și de orgoliu.

R.F.: Cât ați primit ca plăți directe în 2016? Ați înregistrat întârzieri?

N.A.: Din cifrele pe care mi le aduc aminte, am primit 158,9 euro pe hectar. Din informațiile pe care le-am primit și din țările vecine, de la fermieri cu care am o colaborare foarte strânsă, din Germania, din Austria, din Franța, și în țările vecine s-au înregistrat întârzieri, mai mult sau mai puțin ca la noi. Au întârziat banii destul de mult, dar din apariția șefului APIA la televizor și din explicația sa că este nevoie de un nou sistem informatic pentru a putea procesa aceste date, eu am înțeles. M-am împrumutat la bancă, am suportat dobânda și am înțeles.

În acest an care urmează nu voi mai înțelege. Cred că s-au pus deja lucrurile la punct cu sistemele informatice. Din punctul meu de vedere, sistemul informatic revine în responsabilitatea altor ministere de a-l pune la punct, încă de pe vremea când începea noul programul de finanțare europeană 2015-2020.

R.F.: I-ați înțeles pe agricultorii care au achiziționat inputuri de la dumneavoastră și nu au putut restitui banii la timp?

N.A.: Avînd și un business în comerțul cu inputuri la nivel regional, am înțeles. Și eu sunt fermier pe lângă ei. Dacă am câștigat, am câștigat împreună, iar dacă am pierdut, am pierdut împreună.

R.F.: Pe fondurile SAPARD/FEADR ați reușit să accesați ceva bani?

N.A.: De când activez în agricultură, am realizat două proiecte de finanțare. Am întocmit unul când în perioada când se făcea SAPARD-ul, în perioada 2006-2008, în valoare de 800.000 de euro pentru achiziții utilaje și de echipamente. În 2008-2010 am făcut și un proiect FEADR la o valoare de 700.000-800.000 de euro.

„Producțiile au fost de lăudat. Nu le-am mai întâlnit pe toate, laolaltă, în același an”

Revista Fermierului: Care a fost structura de cultură a anului agricol care s-a încheiat și ce ați pregătit pentru sezonul agricol următor? Care au fost producțiile înregistrate în acest an?

Nicolae Apopi: Din punctul de vedere al structurii culturilor, anul 2015-2016 a arătat așa: circa 900 ha cultivate cu grâu, aproximativ 300 ha însămâțate cu rapiță, 100 ha cu orz, 150 ha cu soia, 300 ha cu floarea-soarelui, iar restul cu porumb (100-150 ha).

Producțiile au fost de lăudat. Nu le-am mai întâlnit pe toate, laolaltă, în același an. La grâu am obținut o medie de 7.200 kilograme la hectar pe întreaga suprafață. Sămâna de grâu utilizată n-a fost însă românească. Eu nu cultiv grâu românesc. Din toate testele pe care le-am făcut, la mine în fermă merge cel mai bine o genetică franceză – Momont. Prima dată a fost adusă de KWS în România. Ulterior a apărut o firmă care a preluat departamentul de cereale și care se ocupă doar de acest lucru. Este o genetică rezistentă și la secetă și una care oferă cantitate, dar și o calitate medie, ceea ce mă ajută în comercializare.

Apoi, ne putem lăuda la orz cu o producție de nouă tone la hectar. Am avut un hibrid în test de la Syngenta. Am fost extrem de mulțumit de producția pe care am avut-o, dar având în vedere condițiile meteo din această toamnă (exces de umiditate), orzului neplăcându-i excesul de umiditate, n-am mai însămânțat în această toamnă. Asta nu înseamnă că la anul nu-l vom reintroduce în cultură. Încerc să mă pliez pe condițiile pedoclimatice de a-mi forma structura de culturi, respectând și celelalte reguli care sunt în agricultură, adică rotația ș.a.m.d. Câteodată însă ești nevoit să realizezi un echilibru în a respecta aceste elemente pe fondul mișcărilor climatice.

La floarea-soarelui am reușit o producție de 3,6 tone media la hectar. Rapiță convențională am făcut 5.050 kilograme media pe 300 ha, iar la soia am obținut 3,6 tone de boabe.

În cazul porumbului am realizat 9.500 kilograme porumb-boabe la hectar, cu o umiditate de 18, dar în condițiile în care pe 15% din suprafață am avut băltiri, din cauza precipitațiilor abundente din vară.

Noi, în campania de grâu, am avut într-o singură zi, în data de 27 iunie 2016, timp de 12-14 ore, în jur de 140 de litri de precipitații pe metrul pătrat.

R.F.: Ce faceți cu producția? O stocați sau o vindeți?

N.A.: Încercăm să ne împărțim riscurile. Urmărim bursele. Încercăm să vindem înainte de recoltă o anumită cantitate. O parte dacă este un preț bun în recoltă și o parte pe depozitare pentru a vinde în perioada următoare.

R.F.: Oamenii se plâng în mod constant de prețul mic la grâu. Cu cât ați reușit să contractați dumneavoastră?

N.A.: Am reușit și am obinut prețuri mai bune înainte de recoltă. Ulterior am comercializat o mică parte în timpul recoltei, profitând de unele nevoi ale unor traderi în „momentul X”, „calitatea Y”. Având aceste stocuri, fiindcă avem depozit de cereale și triem marfa când o depozităm pe calități, o mare parte din marfă am contractat-o pentru la anul, cu anumite prețuri. Ca medie însă, am obținut un preț satisfăcător pentru producția pe care am avut-o, în unele contracte acesta depășind 0,60 lei pe kilogram.

Publicat în Interviu

Într-o analiză agribusiness amplă, realizată cu ocazia unei întâlniri cu presa de specialitate, Jean Ionescu, Commercial Unit manager Pioneer, a precizat că, în România, piața florii-soarelui HO (high oleic) se va contracta cu 5-6 procente, în condițiile unui bonus pe tonă de doar 20 de dolari, rapița va înregistra și ea scăderi de suprafață însămânțată și de productivitate (chiar dacă previziunile privind prețurile sunt optimiste), soia își va păstra tendința de creștere pe fondul acordării subvenției europene, iar păioasele vor înregistra și ele pierderi în suprafața cultivată (aproximativ 200.000 ha).

Chiar dacă, în viziunea lui Jean Ionescu, producătorul de floarea-soarelui oleică ar trebui să primească un premium de circa 60 de dolari pe tonă, fapt care l-ar determina pe acesta să schimbe balanța suprafețelor însămânțate cu hibrizi linoleici în favoarea celor HO, contractele futures încheiate în Europa de Vest nu indică un bonus mai mare de 20 USD, fapt care va determina în 2017 o scădere a numărului de hectare însămânțate cu floarea-soarelui high oleic, cu impact inclusiv la noi în țară.

Oficialul Pioneer crede că floarea-soarelui HO va avea la anul o cotă de piață în România de maximum cinci procente.

„Trendul pentru floarea-soarelui HO nu este cel mai bun. Din păcate, acel premium oleic va dispărea. În Europa de Vest, la ora actuală, nu se plătește absolut nimic sau se țin contractele care au avut maximum 20 de euro premium pentru oleic. Se vede această tendință și în România. Practic, suprafața s-a diminuat drastic, iar așteptările pentru anul care urmează sunt să scadă și mai mult. Credem că este posibil să ajungă la cinci la sută maxim din piață. (...) Industria nu motivează cu un premium fermierul, care aș spune că marginea este undeva de 60 de dolari. Adică, fermierul din România trebuie să primească 60 de dolari/tonă premium pentru a cultiva floarea-soarelui HO. (...) Piața europeană este uniformizată și între linoleic și oleic nu vor fi diferențe de prețuri la fabrică, la trader”, a afirmat Ionescu. „Contractele futures au fost semnate anul acesta de mare parte dintre fermieri cu 20 de dolari maximum premium pentru floarea-soarelui HO. Așteptările noastre sunt că producătorii agricoli nu vor cultiva floarea-soarelui HO dacă nu au contracte avantajoase. (...) Floarea-soarelui linoleică are undeva la 89-90 la sută din piață, iar cea HO 10-11 procente. Asta înseamnă că, anul viitor, piața florii-soarelui HO va scădea cu 5-6%”.

Rapița, „cultura-regină” a anului 2017

În ceea ce privește cultura rapiței, Ionescu a spus că țara noastră ar urma să piardă în iarnă maximum 100.000 ha însămânțate, bazându-se pe feedback-ul primit de la agronomii companiei care au luat în calcul stadiul actual de vegetație.

Oficialul Pioneer spune că prețurile rapiței în 2017 o vor transforma în „cultura-regină”, dar că România nu va performa la capitolul productivitate, cel puțin nu la nivelul anului curent.

„Circa 200.000 ha sunt acoperite cu hibrizii Pioneer de rapiță. 750.000 ha nu este o dată oficială, este o estimare internă a companiei. Practic, datele oficiale pot fi luate de la Ministerul Agriculturii sau APIA ș.a.m.d. Ținând cont de stadiul de vegetație actual al culturii de rapiță, estimăm că între 60 și 80, chiar 100.000 ha le vom pierde în iarnă din cauza stadiului de vegetație din anumite zone”, a adăugat Jean Ionescu. „Rapița este cultura cea mai profitabilă, dacă reușești să faci producție, inclusiv anul viitor, fără doar și poate. Dacă este să urmărim trendul oleaginoaselor, se pare că evoluția prețurilor va fi clar în favoarea rapiței. E un avantaj pentru România pentru că suprafețele la nivel european sunt diminuate față de anul trecut. Cred că va fi cultura-regină din punctul meu de vedere, anul viitor. Nu cred că se vor realiza în România performanțele productive pe unitatea de suprafață din anul precedent”.

„Nu semănați soia dacă nu ați irigat”

În cadrul Media Club – cea de-a doua întrunire pe care DuPont Pioneer a avut-o în ultima vreme cu presa de specialitate - Jean Ionescu a vorbit și despre cultura soiei, una la care țara noastră nu este performeră, în ciuda potențialului.

În prezent, afirmă el, soia este importantă pentru fermierii autohtoni doar datorită subvenției încasate și a adăugat că îi sfătuiește pe fermieri s-o cultive doar dacă aceștia din urmă dețin sisteme de irigații.

Chiar și așa, calculele companiei relevă că și în 2017, fermierii vor însămânța suprafețe importante cu soia.

„La soia nu discutăm de performanțe pe România decât prin irigat. Așa, în România, jumătate din suprafața de soia se cultivă, din păcate, doar pentru acea subvenție, pentru productivitate de peste 1,3 tone. Nu este soluția cea mai bună, dar noi ne conformăm și informarea pe care o primesc fermierii de la agronomii companiei este «Nu semănați soia dacă nu ați irigat!». Majoritatea fermierilor români care au cultivat soia pentru subvenție fără sistem de irigat, au pierdut bani. Ce ne frapează – anul viitor vor semăna soia în continuare. (...) Vestul țării și Transilvania, datorită productivității foarte bune, anul viitor va fi o zonă importantă pentru soia, dar în sud-vestul României estimăm că suprafețele vor scădea”, a opinat Jean Ionescu.

La anul, suprafețele cu păioase vor scădea cu aproape 200.000 ha

Nu în ultimul rând, reprezentantul Pioneer a vorbit de cultura grâului. În opinia sa, suprafața cultivată cu păioase va scădea cu aproape 200.000 de hectare, în condițiile în care, în Transilvania, nici 60 la sută din suprafață nu era însămânțată.

„Suprafețele cu grâu, cu certitudine vă spunem acum că vor scădea. Așteptările noastre la grâu – am încercat să facem un estimat cu colegii noștri agronomi din România – în Transilvania nici 60% din suprafață nu a fost însămânțată până la această oră. În vestul țării este o diferență față de ce și-a propus fiecare fermier undeva la 30 la sută. Minimum 10 la sută din suprafață va fi mai mică semănată cu grâu, orz și orzoaică de toamnă față de anul trecut. Adică de la 2,4 milioane ha, toate culturile de păioase, undeva la 2,2 milioane tone”, a precizat Jean Ionescu.

Românii consumă în principal ulei de floarea-soarelui linoleic, mai exact în proporție de 97 la sută din total, conform cifrelor Pioneer. La nivel mondial, cererea de uleiuri vegetale este uriașă. Dacă acum șapte ani se consumau 10 milioane de tone, acum vorbim de 15 milioane de tone.

Cele mai bune și performante programe de ameliorare la culturile oleaginoase, în special floarea-soarelui, sunt în zonele cu o secetă accentuată, cum este în România, Bulgaria, Spania, Egipt, Turcia și sudul Ucrainei.

În fiecare an, hectarele alocate de producătorii agricoli români culturilor de oleaginoase variază între 1,8 și 1,9 milioane, mai precis cam un milion de hectare de floarea-soarelui. În prezent, cei de la Pioneer estimează că în România sunt semănate circa 750.000 de hectare de rapiță. La capitolul soia, deocamdată România nu depășește 150.000 ha din cauză că nu deține un sistem de irigații care poată susține creșterea productivității la această cultură.

Publicat în Piata agricola

Potrivit spuselor directorului de marketing pe România și Republica Moldova al Pioneer, Maria Cîrja, pentru a avea o productivitate sporită la floarea-soarelui, fermele de la noi din țară care cultivă între 0 și 10 ha ar trebui să dispară, suprafețele rezultate să fie comasate, iar exploatații cu peste 1.000 ha, cu tehnologie avansată, să le ia locul.

În cadrul unei întâlniri pe care conglomeratul DuPont Pioneer a avut-o cu presa de specialitate, Cîrja a precizat că produsele inovatoare ale companiei pe care o reprezintă ajung și la fermele mici, însă materia-primă rezultată nu reprezintă lozul câștigător pentru procesatori.

„Ne dorim ca numărul 25 (n.r. - numărul de ferme care au peste 1.000 ha cultivate cu floarea-soarelui) să crească. Ne dorim ferme mari, cu tehnologie avansată, iar aceste 22.470 exploatații care cultivă între 0-10 ha cu floarea-soarelui ar trebui să dispară. Cultura de floarea-soarelui este o cultură tehnică. Nu putem face producții pe suprafețe de 10 ha. Dacă porumbul îl cultivăm pe lângă gospodării și hrănim porcii sau îl dăm la găini, floarea-soarelui trebuie vândută pentru ulei. Nu are altă utilizare. Și, atunci, nu avem de ce să cultivăm floarea-soarelui pe suprafețe foarte mici”, a precizat Maria Cîrja în cadrul Media Club DuPont Pioneer. „Noi nu ne adresăm numai celor 25 de ferme. Datorită echipei pregătite și numeroase și a produselor pe care le vindem, ele ajung inclusiv inclusiv la fermele mici. Că ne dorim noi să dispară aceste ferme mici, este important. Dar nu putem să-i lăsăm și atunci să aibă și ei acces la inovație și la produsele noi”.

Conform datelor prezentate de oficialul companiei, țara noastră are o productivitate la hectar care depășește cu puțin două tone de semințe de floarea-soarelui, în condițiile unei suprafețe totale aproximative de un milion de hectare însămânțate anual.

„Vă putem confirma că producția medie de floarea-soarelui, cea pe care noi o știm în acest moment, este de 2,1 tone la hectar. Se estima că fermierii români ar putea obține un surplus de 19,2 la sută pe fiecare hectar cultivat, în timp ce nivelul UE este de 10,1%”, a adăugat Maria Cîrja. „Noi, prin volumul de sămânță pe care îl vindem, ocupăm în acest moment 445.000 ha din total suprafață cultivată cu floarea-soarelui în România. Cea mai importantă zonă pentru cultura florii-soarelui este sud-estul României, dar și aici există o fluctuație a suprafeței. Ușoare creșteri se constată în Moldova. În Transilvania nu putem vorbi de floarea-soarelui; 16.000 ha nu reprezintă o suprafață. Constanță vedem în vestul țării și, bineînțeles, în partea de sud-vest – Oltenia. Centrul țării reprezintă, din nou, o zonă importantă, cu 168.000 ha cultivate anul trecut cu floarea-soarelui, în special în județele Giurgiu, Teleorman”.

Nu în ultimul rând, directorul de marketing al Pioneer a spus că prețul kilogramului de sămânță de floarea-soarelui a fost comercializat în 2016 la prețuri care au variat între 1,4 și 1,5 lei kilogramul, în creștere față de nivelurile înregistrate în 2010.

„Evoluția prețului la poarta fermei, la recoltare, în ultimii șase ani, începând din iulie 2010, putem vedea că aveam pe atunci cam 1,2 lei pe kilogramul de floarea-soarelui. Apoi, 2012 a fost anul în care floarea-soarelui a fost vândută cel mai bine, cel mai scump – 1,8 lei pe kilogram. În acest moment, avem în jur de 1,4 – 1,5 lei pe kilogram preț”, a conchis Cîrja.

Datele DuPont Pioneer relevă că, din punct de vedere valoric, piața oleaginoaslor din România se situează undeva la 1,5 miliarde de dolari anual, înțelegând aici cele trei culturi principale cunoscute: floarea-soarelui, rapiță și soia.

„Practic, este partea de venituri cea mai importantă a fermierilor din sudul României”, a afirmat Jean Ionescu, commercial unit manager RO&MD DuPont Pioneer.

Ucraina și Rusia sunt cele mai importante piețe mondiale pentru oleaginoase, dar strict în cazul Uniunii Europene (UE), țara noastră este jucătorul cel mai important.

Anual, hectarele alocate de România culturilor de oleaginoase sunt undeva între 1,8 și 1,9 milioane, mai precis cam un milion de hectare de floarea-soarelui. În prezent, cei de la Pioneer estimează că în România sunt semănate circa 750.000 de hectare de rapiță. La capitolul soia, deocamdată nu depășim 150.000 ha din cauză că nu avem un sistem de irigații care poate ajuta creșterea productivității la această cultură.

Din punct de vedere al afacerilor agricole din România, oleaginoasele au cea mai importantă parte a exportului, mai spun cei de la DuPont Pioneer.

Publicat în Cultura mare

Potrivit unei centralizări realizate de Prefectura Neamț, transmise Ministerului Agriculturii și citate de Agerpres, 50.421 de hectare de teren agricol din 57 comune au fost afectate de seceta din această vară, gradul de afectare al culturilor agricole fiind între 30% şi 100%.

„Această situaţie va sta la baza fundamentării unui act normativ care, printr-o schemă de ajutor de stat pentru compensarea urmărilor fenomenelor meteo nefavorabile, va veni în sprijinul producătorilor agricoli care au avut pierderi de venit cauzate de fenomenul de secetă. În elaborarea lucrării am beneficiat şi de sprijinul specialiştilor de la Camera Agricolă a judeţului, care au stabilit gradul de afectare a culturilor, au verificat şi validat procesele verbale întocmite de comisiile locale pentru situaţii de urgenţă”, a declarat prefectul Niculina Dobrilă într-un comunicat de presă.

Daune semnificative s-au înregistrat la porumb (circa 20.000 de hectare), peste 9.000 de hectare de floarea soarelui şi alte 5.000 de hectare de soia. S-au mai înregistrat pagube şi la cartofi, plante de nutreţ, legume, păşuni şi fâneţe naturale, livezi şi vii.

Ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, preciza vineri, 30 septembrie 2016 la Timişoara, că producătorii agricoli care au fost afectaţi de secetă sau de îngheţul târziu din primăvara acestui an vor primi despăgubiri din partea Guvernului „către sfârşitul anului”, cuantumul acestora nefiind determinat în prezent, însă sunt peste 1 milion de hectare afectate la nivelul întregii ţări.

„Deocamdată acordăm un ajutor de minimis pentru reducerea preţului la energia electrică (pentru irigaţii n.red.), 30 de milioane de lei, şi către sfârşitul anului vom mai acorda o despăgubire. Sunt peste 1 milion de hectare afectate cu secetă şi îngheţ târziu, mai ales pe partea de secetă. E greu de precizat acum cuantumul despăgubirilor pe persoană, trebuie să vedem cât este procentul de afectare a culturilor şi de abia după aceea vom vedea care este procentul de despăgubire (individuală, n.r.)”, preciza șeful MADR.

Potrivit spuselor oficialului guvernamental, agricultorii au făcut deja paşii necesari obţinerii sprijinului guvernamental, fiind sesizate prefecturile şi constituite comisii de evaluare a pagubelor care au constatat gradul de afectare a culturilor la faţa locului, iar în prezent datele se transmit la minister.

Publicat în Știri interne