Potrivit unei centralizări realizate de Prefectura Neamț, transmise Ministerului Agriculturii și citate de Agerpres, 50.421 de hectare de teren agricol din 57 comune au fost afectate de seceta din această vară, gradul de afectare al culturilor agricole fiind între 30% şi 100%.

„Această situaţie va sta la baza fundamentării unui act normativ care, printr-o schemă de ajutor de stat pentru compensarea urmărilor fenomenelor meteo nefavorabile, va veni în sprijinul producătorilor agricoli care au avut pierderi de venit cauzate de fenomenul de secetă. În elaborarea lucrării am beneficiat şi de sprijinul specialiştilor de la Camera Agricolă a judeţului, care au stabilit gradul de afectare a culturilor, au verificat şi validat procesele verbale întocmite de comisiile locale pentru situaţii de urgenţă”, a declarat prefectul Niculina Dobrilă într-un comunicat de presă.

Daune semnificative s-au înregistrat la porumb (circa 20.000 de hectare), peste 9.000 de hectare de floarea soarelui şi alte 5.000 de hectare de soia. S-au mai înregistrat pagube şi la cartofi, plante de nutreţ, legume, păşuni şi fâneţe naturale, livezi şi vii.

Ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, preciza vineri, 30 septembrie 2016 la Timişoara, că producătorii agricoli care au fost afectaţi de secetă sau de îngheţul târziu din primăvara acestui an vor primi despăgubiri din partea Guvernului „către sfârşitul anului”, cuantumul acestora nefiind determinat în prezent, însă sunt peste 1 milion de hectare afectate la nivelul întregii ţări.

„Deocamdată acordăm un ajutor de minimis pentru reducerea preţului la energia electrică (pentru irigaţii n.red.), 30 de milioane de lei, şi către sfârşitul anului vom mai acorda o despăgubire. Sunt peste 1 milion de hectare afectate cu secetă şi îngheţ târziu, mai ales pe partea de secetă. E greu de precizat acum cuantumul despăgubirilor pe persoană, trebuie să vedem cât este procentul de afectare a culturilor şi de abia după aceea vom vedea care este procentul de despăgubire (individuală, n.r.)”, preciza șeful MADR.

Potrivit spuselor oficialului guvernamental, agricultorii au făcut deja paşii necesari obţinerii sprijinului guvernamental, fiind sesizate prefecturile şi constituite comisii de evaluare a pagubelor care au constatat gradul de afectare a culturilor la faţa locului, iar în prezent datele se transmit la minister.

Publicat în Știri interne

Producţiile de floarea-soarelui și de porumb sunt mai scăzute faţă de cele obţinute anul trecut în județul Olt, în condițiile în care seceta a afectat în proporţie de peste 60% cele două culturi, a precizat pentru Agerpres, şefului Direcţiei Agricole Judeţene (DAJ) Olt, Emil Marinescu.

Oficialul DAJ a precizat că se apropie de final recoltarea, iar producţia medie este de 1.093 kilograme la hectar la floarea-soarelui şi de 1.800 kilograme la hectar la porumb.

În 2016 a fost cultivată cu porumb o suprafaţă de 124.000 hectare, iar cu floarea-soarelui o suprafaţă de 54.000 de hectare. Producătorii agricoli mai au de recoltat porumbul de pe o suprafaţă de 23.000 de hectare şi floarea-soarelui de pe o suprafaţă de 3.100 de hectare.

Emil Marinescu a subliniat că, din cauza secetei, este dificilă pregătirea terenurilor şi a patului germinativ pentru culturile de toamnă, respectiv rapiţă şi grâu.

„Rapiţa trebuia deja semănată până la această dată, dar terenul s-a pregătit foarte greu, s-a intrat de mai multe ori pe terenuri cu utilajele, cu costuri mai mari. Până acum, din cauza secetei, din suprafaţa de 23.000 de hectare pe care fermierii vor să cultive rapiţă a fost însămânţată numai o suprafaţă de 2.914 hectare. Şi la grâu situaţia este similară, se pregăteşte terenul foarte greu, costurile sunt mai mari. E o mare problemă pregătirea patului germinativ din cauza secetei prelungite”, a afirmat Marinescu.

Anul trecut, în Olt, producţia medie de porumb la hectar a fost de aproximativ 3.000 de kilograme iar cea de floarea soarelui de circa 1.400 kilograme la hectar.

Publicat în Cultura mare

Șeful SCDA Caracal, cercetătorul Eugen Petrescu, și el mic agricultor (deținător a patru hectare pe care până nu demult le lucra după orele de program), se încăpățânează să nu cedeze în fața afluxurilor de importuri de material semincer străin și pe cele 2.462 de hectare arabile pe care stațiunea le mai deține, face atât activitate de cercetare-dezvoltare cu finanțare din partea firmelor străine, dar și activitate economică de multiplicare de material semincer la cereale.

Pe lângă cele aproximativ 70 de contracte de cercetare și extensie pe care SCDA Caracal le-a încheiat cu firmele străine care aduc tehnologii agricole din afară, Eugen Petrescu reușește să obțină doar cu 60 de oameni (din care majoritatea mecanizatori) circa 4.000 de tone se sămânță certificată anual, material semincer pe care încearcă (fără marketingul multinaționalelor) să-l comercializeze fermierilor de pe un areal – atenție – de circa 500.000 ha de jur împrejurul locației.

Specialiștii de la SCDA Caracal au mers până acolo încât reușiseră la un moment dat să dezvolte un soi de mazăre performant – Caracal 39, proiect însă abandonat din cauza lipsei banilor.

Mai nou, SCDA Caracal a dezvoltat inclusiv o linie de grâu pe care urma s-o ducă la ISTIS pentru omologare (ea există deja de patru-cinci ani și răspunde foarte bine zonelor), lipsa banilor fiind același impediment în multiplicarea sa pentru comercializare. Cercetătorii nu se lasă însă bătuți: „Vom încerca să ducem cercetările mai departe, să vedem dacă putem s-o omologăm. Ca productivitate, cu această linie nouă am reușit să obținem circa 5.000 de kilograme de grâu la hectar, în condițiile în care la nivel de țară avem o medie de circa 3,7-3,8 tone/ha”.

Discuția cu Eugen Petrescu a avut loc cu ocazia evenimentului în câmp „Universul Syngenta”, organizat de compania elvețiană în data de 2 iunie 2015 în locația SCDA Caracal. La acest eveniment au fost prezentate loturile demonstrative cu hibrizi de floarea-soarelui, porumb, grâu şi rapiţă împreună cu tehnologiile avansate de protecţie a culturilor.

Revista Fermierului: Care este suprafața pe care SCDA Caracal face cercetare-dezvoltare și producție de material semincer pentru fermieri?

Eugen Petrescu: Pe vremuri, Stațiunea de Cercetări Agricole Caracal deținea 905,8 hectare în perimetrul localității Studina, județul Olt. Instituția s-a mutat după anii '60 în această locație (n.r. - Șoseaua Caracal-Alexandria), a preluat fostul IAS Caracal și, acum, în prezent, deține o suprafață agricolă de 2.597 ha, din care suprafață arabilă 2.462 ha.

În prezent, activitatea stațiunii este structurată în două, și anume activitatea de cercetare și activitatea de dezvoltare. Activitatea de cercetare se desfășoară pe o suprafață de 220 ha, iar pe diferența până la 2.462 ha activitatea de dezvoltare.

R.F.: Care este preponderența activităților SCDA Caracal? Cea de cercetare-dezvoltare sau cea economică?

E.P.: În prezent, obiectul nostru de activitate principal îl constituie producția de sămânță pentru fermierii din zona noastră de influență. Vorbim de aproximativ 500.000 ha suprafață de interes economic pentru SCDA Caracal, atât în ceea ce privește producția de sămânță, dar și de aplicabilitatea tehnologiilor agricole atât dezvoltate intern, dar în special cele importate.

Ca un scurtă paranteză, până la finele anului 2004, unitatea pe care eu o conduc a aparținut Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu Sisești”, sub tutela Institutului de la Fundulea, și eram angrenați în planurile naționale de cercetare și dezvoltare: proiectele Relansin, Agral, Orizont, CX-urile mai târziu. Din nefericire, nu mai există aproape deloc finanțare pentru cercetare. Parte dintr-un sector de o importanță vitală pentru agricultură, am depus de-a lungul timpului diferite proiecte în competițiile care sunt lansate, de altfel, foarte rar pe problemle de cercetare. Nu de puține ori am câștigat concursuri de proiecte, dar pentru nu a mai existat finanțare (smiliar cu situațiile din PNDR – eligibili, dar nefinanțabili); am rămas în lista de rezervă. Am depus și anul trecut un proiect pe dezvoltarea infrastructurii de cercetare. De asemenea, am câștigat din 111 proiecte depuse, am ajuns pe locul 36; după al nouălea proiect s-a tras linie. Ca închidere, pot să vă spun fără să greșesc că finanțarea în domeniul cercetării agricole este în prezent la nivel zero.

Revenind, ca urmare a acestei situații nedorite de neimplicare a guvernanților în rezolvarea problemelor cercetării agricole românești, noi am fost nevoiți să ne axăm, să ne menținem obiectul de activitate și lucrăm foarte mult, dar din nefericire pentru companiile străine. Astfel, SCDA Caracal a semnat contracte de cercetare și de extensie cu mai toate companiile multinaționale care lucrează în domeniul agricol în România; avem peste 70 de contracte anual. A devenit o tradiție ca în fiecare an, la SCDA Caracal să fie organizate diferite manifestări științifice sau de promovare, toate cu acesta cu scopul principal de a aduce informație tehnologică fermierilor din zonă, astfel încât rezultatele muncii lor să fie profitabile. Nu mai este un secret pentru nimeni că în sectorul de cercetare-dezvoltare a agriculturii, anual, în România sunt amplasate peste 20.000 de loturi experimentale, în care sunt testate atât tehnologii, cât și produse care vor fi utilizate de fermierii români în următorii ani.

În ceea ce privește însă SCDA Caracal, noi suntem axați ca activitate de bază a stațiunii pe producerea de material semincer. În trecut, produceam sămânță la cerealele păioase, precum și la prășitoare, la porumb, la floarea-soarelui, soia, dar din nefericire, din anul 2005, nu mai putem iriga aceste terenuri.

R.F.: Cum adică nu mai puteți iriga? Sunteți foarte aproape de râul Olt...

E.P.: Toată suprafața arabilă a stațiunii - 2.462 ha, este amenajată pentru irigarea prin aspersiune, având conducte îngropate. Până în 2004, noi eram alimentați cu apa din râul Olt, prin stația SPP 14+15 de pompare care a aparținut ANIF; prima treaptă. Din păcate, Ministerul Agriculturii a transferat această activitate de la ANIF, pe umerii OUAI-urilor. Acestea din urmă, tot din lipsa finanțării și uneori din cauza altor interese, în funcție de cine conducea organizația, practic infrastructura s-a deteriorat, s-a furat tot ce s-a putut fura. În această situație, de 11 ani de zile, noi nu mai putem iriga. Neavând asigurat acest factor de tehnologie – apa – riscul de a produce sămânță în sectorul de dezvoltare la culturile prășitoare, porumb și floarea-soarelui, este foarte mare, fapt pentru care am renunțat. În schimb, producem pentru fermieri soiurile de genetică românească la cereale, patente aparținând Institutului de la Fundulea, pe care le multiplicăm și le distribuim fermierilor din zonă.

R.F.: Reușiți să vă descurcați cu activitatea de producție de material semincer? Un grâu dezvoltat aici este ușor adaptabil fermelor din zonă. Chiar dacă vorbim de 500.000 ha, discutăm de o zonare a soiurilor și hibrizilor...

E.P.: Reușim. Este o activitate profitabilă. Aici nu este însă numai treaba de comerț. Noi fiind o unitate științifică, scopul nostru principal este de a promova și de a transfera tehnologii și cunoștințe către fermierii români.

eugen petrescu„Infuzia” de tineret, secretul succesului în cercetare

Revista Fermierului: Oamenii de aici își încasează salariile? Câți oameni aveți în subordine? Și cât se mai câștigă în acest domeniu?

Eugen Petrescu: În prezent, colectivul nostru este format din 60 de persoane, din care o treime paznici, iar restul personal lucrativ. Din aceștia, avem mecanizatori, trei ingineri la producție și trei la cercetare. Volumul de muncă prestat în agricultură este mare, programul este zi-lumină și nu contează că este sărbătoare sau nu. Cum echipa de cercetare este descompletată, în sensul că o parte din colegii noștri au plecat la companii străine sau s-au pensionat, noi, cercetătorii cu vechime (n.r. - el și Eustachiu Constantinescu) am decis ca anul trecut să angajăm un tânăr absolvent al facultății de Agronomie. Pot să vă spun că acesta încasează lunar un salariu net de 1.100 - 1.200 lei.

R.F.: Reușiți să-l țineți aproape? Nu este tentat să plece?

E.P.: Până în prezent am reușit să-l ținem. Intenționăm anul acesta să reîntregim din nou echipa de cercetare, să facem un nucleu tânăr, format din patru specialiști pe care în intervalul de timp pe care îl mai avem la dispoziție până la pensionare să-i formăm, fiindcă formarea în activitatea de cercetare nu este așa simplă cum ar fi în producție. Aici este nevoie de multă răbdare, migală, informare, documentare; e puțin diferit de activitatea desfășurată în fermele mari de producție.

R.F.: Care sunt produsele renumite ale stațunii dumneavoastră de cercetare?

E.P.: Mă voi referi la cereale, fiindcă, din păcate, la plantele tehnice, cu regret am constatat că acea cotă de piață a Institutului de la Fundulea a scăzut foarte mult. Concurența firmelor multinaționale este foarte mare, chiar acerbă, iar Institulul a pierdut, cota de piață fiind în prezent undeva la 15% din ceea ce se vinde în România. La culturile de primăvară, porumb, floarea-soarelui, firmele străine fac jocurile în România. Noi ne ocupăm cu cerealele. Genetica noastră, românească este de foarte bună calitate; aici avem o cotă de piață ridicată. Dacă însă nu se investește și aici în cercetare, nu va mai dura mult și vom pierde și aici teren. Firmele străine deja încep să vină și cu cereale, pe lângă porumb, rapiță și floarea-soarelui. De doi ani, pe lângă soiuri, multinaționalele aduc inclusiv hibrizi.

lot SyngentaDacă Guvernul nostru, Ministerul Agriculturii, nu se va implica în reconstrucția cercetării agricole, în susținerea Institutului de la Fundulea pentru a dezvolta și promova genetica proprie, una adaptată condițiilor pedo-climatice din țara noastră, vom avea de pierdut. Noi am avut experiență cu firmele străine când au venit cu genetică din afară, neadaptată condițiilor locale. Ca exemplu, în anii 2003, 2007, ani secetoși, soiurile străine nici nu au înspicat pe loturile noastre, pe când soiurile românești, adaptate condițiilor locale, nu și-au exprimat potențialul maxim, dar totuși am avut ce băga în hambar.

R.F.: Ce soiuri de cereale multiplicați aici în prezent?

E.P.: În momentul de față am redus suprafața destinată multiplicării. De regulă, noi multiplicam pe mai bine de 1.000 ha, dar neavând un departament specializat de marketing, precum cele deținute de firmele străine, plus personalul și logistica, am rămas după sistemul vechi. Practic, așteptăm fermierii să vină la noi la poartă. Chiar și așa, la momentul de față, avem genetica pe cereale mai bună decât a lor. Concurența este acerbă însă, iar cine investește, se zbate mai mult, câștigă.

Pentru a răspunde însă concret la întrebare, în prezent multiplicăm pe circa 600 ha sămânță certificată din soiurile Glossa, Izvor, Boema, Alex, Miranda (un soi nou), vreo cinci-șase în total. La acestea deținem însă mai multe categorii biologice pe care le multiplicăm, le ținem pentru semănatul nostru, pentru anul următor. De regulă, comercializăm bază și C1 către fermieri.

R.F.: Aveți vreun soi de cereale sau de plante tehnice tipic zonei, dezvoltat de SCDA Caracal?

E.P.: Vechea noastră echipă dezvoltase un soi de mazăre performant – Caracal 39, aveam și o linie de grâu pe care urma s-o ducem la ISTIS pentru omologare; ea există deja de patru-cinci ani și răspunde foarte bine zonelor. Vom încerca să ducem cercetările mai departe, să vedem dacă putem s-o omologăm. Ca productivitate, cu această linie nouă am reușit să obținem circa 5.000 de kilograme de grâu la hectar, în condițiile în care la nivel de țară avem o medie de circa 3,7-3,8 tone/ha.

R.F.: Cam cât ar dura și ar costa să fie luată de la zero o linie nouă de cereale autohtonă și apoi acreditată?

E.P.: Cam șapte-opt ani ca durată. Ca preț, este greu de evaluat. Spun asta pentru că totul pornește de la echipa de cercetători. Noi tot vrem să angajăm personal, iar membri noi în echipă nu putem aduce dacă aceștia nu sunt stimulați financiar. Tinerii preferă să se ducă la o companie privată unde primesc telefon, autovehicul, salariu, pe când în cercetare, condițiile sunt altele: cu mâna în pământ, pe frig, în ploaie. Trebuie investit. Companiile străine investesc în cercetare circa 15 procente din cifra de afaceri; asta înseamnă milioane de euro la nivel de companie. Concurența este foarte mare. Dacă nu investești, pierzi poziția. Nu poți sta pe loc, trebuie să creezi, să vii cu ceva nou, să prezinți altceva.

Colaborarea cu distribuitorii de inputuri, una dintre șansele de supraviețuire a SCDA Caracal

Revista Fermierului: Unde procesați și stocați materialul semincer obținut? Aveți depozit?

Eugen Petrescu: În județ avem două zone pe care le lucrăm: 1.922 ha arabile pe Caracal și 540 ha la vreo 10 km lângă râul Olt. Unde are loc acest interviu este chiar în mijlocul câmpului sectorului de cercetare. Sediul nostru este însă la circa 2 km de aici, unde este și stația de condiționat sămânță. Acolo avem și celule cu capacitate de depozitare suplimentare de 2.000 de tone de sămânță.

R.F.: Cam ce cantitate de material semincer obțineți pe sezon?

E.P.: Rulăm anual cam 3.000 – 4.000 de tone. Avem în proiect promovarea produselor noastre prin mari distribuitori de inputuri din țară. Avem tratative cu Alcedo, cu care lucrăm de mulți ani. Au logistica necesară, au echipe de profesioniști și sperăm ca prin ei să mărim cantitățile pe care le vom livra fermierilor.

R.F.: Am înțeles că sunteți foarte apropiați de fermieri. Știm că vi se plâng uneori de prețurile mici pe care le obțin la grâu...

E.P.: Așa este. Uneori mă mai și cert cu traderii de cereale: «Cum 50 de bani pe kilogramul de grâu? Cât trebuie să fac eu la hectar să scot măcar cheltuielile de producție?». Cheltuielile de producție pe hectar oscilează între 2.500 – 3.000 lei la hectar în zona noastră. Dacă eu dau producția de grâu cu 0,50 lei kilogramul, am nevoie de 5.000 – 6.000 kg numai ca să acopăr cheltuielile. Eu, ca fermier, din ce să mai trăiesc? Nu mai bine stau la televizor și îi las pe alții să facă agricultură? E bătaie de joc.

R.F.: Care sunt recomandările dumneavoastră pentru perioada de secetă preconizată pentru următorii ani la cultura cerealelor?

E.P.: Noi și la cereale, și la prășitoare promovăm soiurile și hibrizii semitardivi; la porumb promovăm grupa FAO 340, 380, pe aici pe undeva. Dacă am avea din nou irigații, ce bine ar fi... Am obținut în anul agricol 2008-2009, de altfel o vară ploioasă, pe baza unui hibrid de la Caussade din FAO 510 vreo 17 tone de boabe la hectar, în condițiile în care într-un an mijlociu, obținem cam 7.000 – 8.000 kilograme de boabe la hectar.

Publicat în Interviu

În 2015, țara noastră s-a poziționat pe primul loc în Uniunea Europeană la floarea-soarelui atât din punct de vedere al producţiei, cât şi al suprafeţei, cu o recoltă totală de 1,75 milioane de tone obţinută de pe un milion de hectare, iar la porumb tot pe locul I după suprafaţa cultivată, ocupând însă locul II la producţie, după Franţa, din cauza unui randament inferior, conform datelor provizorii date publicității, joi, de Institutul Naţional de Statistică (INS).

Potrivit acelorași date, faţă de 2014 însă, producţia de floarea-soarelui s-a contractat totuși cu 19,7%, din cauza randamentului la hectar care s-a diminuat cu 19,6 procente.

În ceea ce privește competitorii noștri, Bulgaria a obținut o producţie de 1,58 milioane tone de pe 783.000 de hectare, Ungaria - 1,52 milioane tone (625.000 ha), iar Franţa - 1,22 milioane tone seminţe de floarea-soarelui (614.000 ha).

În ceea ce priveşte producţia de porumb, și aceasta a scăzut în 2015 cu 26%, până la 8,87 milioane de tone, din cauza randamentului la hectar (-26,5%), însă suprafaţa cultivată a crescut cu 0,6% faţă de 2014.

Anul trecut, suprafaţa cultivată cu porumb în România a fost de 2,52 milioane ha, fiind urmată de Franţa şi Ungaria cu 1,62 milioane hectare, respectiv 1,15 milioane ha.

Potrivit datelor INS, Franţa a deţinut anul trecut supremaţia în privinţa producţiei de porumb cu 13,55 milioane tone în 2015, urmată de România cu 8,87 milioane tone, de Italia şi Ungaria cu 7,07 milioane tone, respectiv 6,54 milioane tone.

productii

Publicat în Știri interne

Doar 52.300 de tone de ulei de floarea-soarelui a exportat România în perioada septembrie-noiembrie a anului agricol 2015-2016, cu 24 la sută mai puțin decât perioada similară a sezonului anterior (69.000 tone), conform datelor oficiale citate de blackseagrain.net.

În mod particular, 18.600 de tone de ulei de ulei de floarea-soarelui au fost comercializate peste graniță la sfârșitul lunii noiembrie 2015.

De asemenea, România a mai exportat la sfârșitul lunii noiembrie a anului trecut o cantitate de 63.000 de tone de ulei de floarea-soarelui către China.

Conform datelor statistice FAOSTAT, uleiul de floarea soarelui este principalul ulei vegetal produs în România. Pentru uleiul de floarea soarelui, valoarea maximă atinsă în perioada 2006-2010 a fost înregistrată în anul de bază (2006) când a atins 331.400 de tone.

Ucraina. Cererea mică a „subtilizat” bonusul pentru producția de floarea-soarelui high-oleică

Conform informațiilor obținute de la operatorii din piață, prețurile pentru semințele de floarea-soarelui HO (high-oleic) și cele pentru varietățile clasice, pentru prima dată de la începutul sezonului și inclusiv în prezent, variază între 1.613 lei și 1659 lei pe tona metrică.

Motivul principal pentru această plafonare este nivelul mic al cererii de ulei de floarea-soarelui HO pe piețele externe de export, fapt observat în primele luni ale anului 2016.

Publicat în Piata agricola

Cel de-al doilea grup de producători pentru cereale și oleaginoase la nivelul județui Ilfov, recunoscut de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) – Cerif Oil SRL, a reușit să comercializeze producția de cereale obținută în 2015 de pe cele 3.000 ha lucrate în comun la prețuri mult mai bine decât cele existente pe piață la momentul tranzacției, a declarat pentru Revista Fermierului Ilie Dan, președintele Asociației Producătorilor Agricoli (APA) Ilfov, afiliată LAPAR.

Într-un interviu acordat recent publicației noastre, președintele APA Ilfov și al Cerif Oil SRL a precizat că asocierea a cinci producători agricoli într-un grup a dus la majorarea încasărilor la tona de grâu chiar și cu 90 de lei, în condițiile în care materia-primă se comercializa la acel moment cu 650 lei tona metrică (conform statisticilor MADR, luna septembrie 2015).

Grupul de producători prezidat de șeful APA Ilfov plătește impozit pe profit, fapt care convine membrilor săi de minune. Din unu la sută cotizație pe încasări de la membrii Ceri Oil, conducerea a reușit să-și achite cheltuielile interne și să declare și profit de pe care a plătit impozit; o singură dată. Problema, mărturisește Ilie Dan, este la grupul de producători de nivel mai mic și care este impozitat pe venit (plătesc o dată membrii grupului și a doua oară la nivel de grup).

Prodserv Conil SRL, ferma familiei Ilie, lucrează 270 ha în interiorul Cerif Oil, șeful APA și al grupului de producători ilfovean menționând în cadrul aceluiași interviu că în ciuda unui an 2015 călduros, producțiile au fost mulțumitoare la nivelul exploatației sale (5,5 tone de grâu la hectar, 6,6 tone porumb boabe STAS/ha și 3,3 tone la hectar rapiță linoleică).

Ilie Dan se plânge de faptul că nu are încă acele capabilități de stocare necesare negocierii unui preț și mai bun, respectiv de mixare a grâului de calitate superioară cu cel de nivel mediu, astfel încât toți membrii să aibă parte de profit. Din păcate, spune el, o parte din producători nu au avut calitate superioară și au fost nevoiți să vândă „pe lângă”, fapt care nu face bine nici statului (care nu încasează taxe) și nici membrilor care vând fără cei 10 la sută dați înapoi de stat pentru comercializarea în comun.

Revista Fermierului: Prodserv Conil SRL, firma familiei Ilie, face parte din APA, dar este și membră a grupului de producători Cerif Oil SRL. Acest tip de formă asociativă este atât pe placul actualului premier tehnocrat, Dacian Cioloș, cât și a ministrului Agriculturii, Achim Irimescu. Ne puteți spune mai multe despre formarea și activitatea acestui grup?

Ilie Dan: Așa este. Am pus bazele unui grup de producători pe sectorul vegetal – Cerif Oil SRL – al cărui președinte sunt eu. Membre sunt cinci societăți de pe zona Ilfov, printre care și Prodserv Conil SRL, firma familiei mele. Suntem al doilea grup de producători pentru cereale și oleaginoase recunoscut de Ministerul Agriculturii la nivelul județului Ilfov (n.r. - locul 41 pe țară conform site-ului MADR). (...) Formarea acestui grup a avut ca motivație faptul că, până la un milion de euro cifră de afaceri, înainte se dădea cinci, acum se spune că se va da 10% la ceea ce se comercializează împreună. De aceea, i-am determinat și pe ceilalți fermieri să se asocieze în acest grup. Vânzând împreună, am reușit să obținem un preț mai bun. Am avut noroc și de un grâu de calitate. Asta nu s-a întâmplat însă în cazul tuturor și, din acest motiv, o parte din colegi au fost nevoiți să comercializeze materia-primă separat, pentru că nu au avut calitatea respectivă și n-au putut să vândă la același preț. Noi (n.r. - grupul de producători) am închis totuși un pic pe plus.

Motivația asta a făcut ca noi să vindem toată producția, iar celorlalți le-am dovedit că și dacă ar mai comercializa ceva pe afară, fără să înregistreze această marfă, pe de-o parte că ar comite abuzuri și s-ar alege cu pierderi, pe de altă parte câștigând 10 la sută, oricum ar fi mai mult bine decât dacă ar vinde în afara grupului, singuri sau fără acte legale. Mai mult, statul câștigă și el prin faptul că încasează taxe pentru toată producția. Noi comercializăm întreaga cantitate de cereale pe care o producem prin membrii grupului. În prezent suntem în plin proces de modificare a actelor normative; au apărut până acum doar pentru legume și fructe. Se pare cele dedicate nouă vor apărea pe la sfârștiul lunii mai; ar trebui să primim niște bani din urmă.

Am discutat totodată și cu alți colegi care au văzut cu ochi buni crearea de noi grupuri de producători. Asta vrea și Ministerul, dar „se grăbesc încet”. Legea a apărut în iulie 2015, însă normele n-au apărut nici după 7-8 luni.

R.F.: Ați vorbit de calitatea grâului. Soluții de depozitare nu dețineți? Știm că există modalități moderne de mixare a grâului, astfel încât produsul obținut să continue să fie conform.

I.D.: Nu. Cu depozitarea avem o problemă. Așa cum am menționat anterior, eu am vândut un grâu foarte bun. Dacă puteam să-l stochez și să-l mixez, comercializam întreaga cantitate la același preț. (...) Un depozit de 2.000 – 3.000 de tone ar fi fost suficient.

R.F.: Care este structura de cultură a Prodserv Conil SRL?

I.D.: Prin această firmă lucrez 270 ha de teren arabil, iar structura de cultură este următoarea: 112 ha cu grâu, 50 ha cu rapiță, 20 ha floarea-soarelui, iar restul cu porumb.

R.F.: Ce suprafață lucrează în total membrii grupului Cerif Oil?

I.D.: Asociația noastră, Cerif Oil Srl, lucrează 3.000 ha; nu este una prea mare. Era o discuție la un moment dat de o asociație mare. A încercat s-o facă Ioana Caragea, cooperativa Agri Sud, care nu a funcționat din păcate pentru că am fost foarte mulți dintr-o dată, nu ne-am înțeles, nu a funcționat. Trebuie început de jos, cu puțin, cu cei cu care te înțelegi și, pe urmă, o ridici, o faci mai mare.

R.F.: Ce producție medie a avut Prodserv Conil avut în anul agricol 2014-2015?

I.D.: Anul trecut, pe fondul unor temperaturi mari, producțiile au fost relativ mici. Chiar și așa, la grâu am obținut 5.100 kg, la porumb am avut 6.600 kilograme boabe STAS la hectar, 3.300 kilograme la rapiță linoleică, iar la floarea-soarelui 2.800 kilograme semințe la hectar. Singura cultură pe înverzire a fost cea de mazăre (14 hectare) care, din păcate, a rămas de o palmă înălțime și pe care nici n-am putut s-o mai recoltez. Am băgat-o în pământ, am făcut cheltuială cu ea, iar în toamnă a trebuit să refac 12 ha din total. Cheltuiala pe care am avut-o cu mazărea și cu înființarea rapiței m-a dus mai mult decât cei 55 de euro la hectar pe care îi primesc pe întreaga suprafață. Ca atare, în Ilfov sunt mulți fermieri care nu au optat pentru înverzire; vor pierde cei 55 de euro la hectar în condițiile acestea.

R.F.: Cât ați obținut ca prețuri, pe asociație, față de cât ați fi încasat ca și fermier obișnuit? Cu cât ați vândut grâul?

I.D.: Incredibil, d-ar l-am vândut bine, adică cu 740 lei tona. Alții au vândut marfa și sub 0,65 lei kilogramul. Mai mult, am încasat 618 lei pe tona de porumb boabe, în condițiile în care alții au comercializat materia-primă sub 0,55 lei kilogramul. Rapița am vândut-o spre 1.500 lei tona, iar floarea-soarelui circa 1.400 lei tona, în condițiile în care, anul trecut, marfa de de acest tip se comercializa cu 1.100 lei. Am fost mulțumit.

R.F.: Întâmpinați probleme cu dubla impunere în cazul grupului dumneavoastră de producători? Știm că multă lume evită asocierea din cauza impozitului dublu, atât pe membru, cât și pe asociație.

I.D.: Noi, pe tot ceea ce am încasat, am emis facturi fiscale și am plătit mai departe sumele cuvenite membrilor grupului de producători, iar aceștia au achitat la rândul lor o cotizație către Cerif Oil de unu la sută din total. Acest unu la sută a constituit venit la care am aplicat cheltuielile cu contabilitatea, președintele și ce mai avem ca administrare. După aceste acțiuni ne-a rămas și un mic profit. Având un venit mare ca grup, Cerif Oil a trecut la impozitarea pe profit; de aceea noi nu ne-am confruntat cu problema dublei impozitări.

Ce se întâmplă în cazul unor grupuri de producători mai mici – ei plătesc impozit pe venit. Grupul respectiv are un impozit pe venit, nu pe profit, și pe urmă plătesc și ceilalți impozit pe profit; de aici dubla impozitare. Însă, s-a discutat ca și aceia care s-au transformat, chiar și la un plafon mai mic, să fie trecuți ca plătitori pe profit. Chiar scrie în Hotărâre că acele cooperative care vor fi transformate în grupuri de producători, li se va acorda o reducere pe impozit de 20%, se va transforma în impozit pe profit și nu vor mai plăti impozit pe venit, că acolo era dublura.

R.F.: Grupul de producători Cerif Oil se gndește să-și diversifice activitatea? Vreți procesare? Zootehnie?

I.D.: Vrem să transpunem în realitate un proiect propriu în valoare de două milioane de euro pentru care cotizăm de trei ani. Proiectul este unul integrat și a fost pus la punct împreună cu Grupul Român pentru Investiții și Consultanță (RGIC). Vrem o moară, o fabrică de pâine pentru zonă, cu tărâțele rămase să creștem vaci cu lapte, iar laptele să-l valorificăm prin automate. Din banii aceștia luați în plus vrem să investim, pe lângă faptul că luăm între 70-90% fonduri nerambursabile. Oamenii nu prea au încredere însă. (...) Am rămas cu proiectul în stand-by.

LAPAR s-a luptat pentru schimbarea modului de echivalare a suprafețelor

R.F.: Și APA, din care faceți parte, dar în special LAPAR s-a luptat să modifice acte normative care pe ici, pe colo, generau sincope majore în bunul mers al agriculturii. Care au fost principalele nemulțumiri ale fermierilor vizavi de actele normative care îi impactau direct?

I.D.: În primă instanță, LAPAR s-a luptat să schimbe modul de echivalare a suprafețelor. Adică dacă aveam cinci procente din suprafața arabilă alocate pentru înverzire, să nu-mi revină obligativitatea înființării a trei la sută la culturile de toamnă, ci doar 0,7-1 ha, iar ceea ce am înființat, acel hectar sau 0,7 ha, să fie considerat 1,5 ha, astfel încât să scadă numărul de hectare pe care să le înființăm.

Pe urmă, nu suntem de acord cum am primit banii pe motorină. Am încasat trimestrul I și II cumulat, tot datorită dumnealor, că s-au pus pe treabă prea târziu. I-am primit după 11 luni, iar acum, pe trimestrul III când ai ajuns să vii să mi-i dai, spui: „Stai că ți-i dau, dar nu îi am pe toți și îți mai dau nu știu când”. Nu suntem de acord cu treaba asta. Eu am dat banul atunci și mie îmi trebuie acum să iau altă motorină, mai ales că nu mai am. Foarte mulți colegi nu și-au plătit inputurile către societățile de la care le-au luat. Pe lângă faptul că acestea pot oricând să introducă la plată instrumentele, furnizorii nu vor mai vinde inputuri pe datorie pentru noua campanie pentru că îi consideră pe producătorii agricoli rău-platnici. Nici de la bancă nu mai poți lua bani, pentru că nu mai ai bonitatea necesară că nu ai restituit creditul. Ai intrat, de asemenea, să plătești o dobândă penalizatoare. Ca atare, noi, la ora aceasta, ne găsim decapitalizați și nu ne putem continua activitatea. Eu nu cred că vina este în totalitate a Ministerului Agriculturii și a celor cu softul, ci a APIA; ai stat liniștit până acum și nu te-ai interesat că trebuie să faci plățile.

R.F.: Am aflat nu demult că și familia dumneavoastră a avut probleme cu Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură...

I.D.: Am înființat un lot de mazăre pentru înverzire, lângă el un drum de doi metri, iar fiul meu, vizavi, a avut și el tot mazăre. El a recoltat, a obținut 1.500 de kilograme la hectar. Eu am însămânțat suprafața două zile mai târziu și n-am mai prins ploaia de care a avut el noroc, drept pentru care nu am obținut nimic. Problema apare însă acum. Chiar dacă băiatul meu a obținut 1,5 tone producție, la teledetecție a ieșit că la mine a fost mazărea, nu la el! A fost și a discutat la APIA problema respectivă. L-au chemat apoi la Agenție... „că nu este în ordine treaba”. El i-a invitat atunci pe angajații APIA să vină și să vadă cu ochii lor, dar nu după șapte luni, ci atunci când era cultura pe teren. Cum putea să-mi mai plătească APIA banii, când ei nu sunt pregătiți. Și atunci noi vorbim de soft?

R.F.: Ce a însemnat anul agricol 2014-2015 pentru fermierul Ilie Dan și pentru colegii săi din APA Ilfov?

Ilie Dan: Eu și fermierii ilfoveni din Asociația Producătorilor Agricoli (APA) am avut un an nu putem să zicem bun, dar nici atât de greu cum a fost în Moldova, cum a fost prin Mehedinți, Olt și prin alte zone. Vara, în câmp, temperaturile s-au menținut la o intensitate mare, între 33-40 de grade Celsius la umbră (am avut la plante chiar și 45-50 de grade), temperaturi care au afectat producțiile pe care așteptam să le obținem și pentru care am făcut investiții în vederea obținerii unor cantități importante de materie-primă. Putem spune fără să greșim că ploile care au mai căzut pe aici, au făcut-o în așa fel încât să obținem o producție care să ne acopere costurile pe care le aveam.

R.F.: Ce perspectivă aveți pentru anul agricol 2015-2016? Va fi unul bun sau dimpotrivă?

I.D.: E bine pornit anul agricol. Iarna a fost destul de blândă. La ora aceasta ar fi trebuit să începem să fertilizăm, însă mulți dintre noi nu avem banii necesari și, sigur, că se va repercuta într-o formă sau alta treaba respectivă asupra anului agricol menționat.

Publicat în Din fermă-n fermă!
Vineri, 27 Mai 2011 16:06

Iunie în cultura mare

Luna iunie este cunoscută în popor ca luna cireşelor sau sub denumirea de Cireşar sau Cireşel. Practic, cu luna iunie trecem calendaristic în sezonul de vară, dar totodată trecem şi la strânsul primelor roade ale câmpului. Lucrările prezentate mai jos constituie repere orientative pentru cititorii noştri şi nu exclud posibilitatea efectuării de alte lucrări în cadrul acestor culturi. Fiecare agricultor, în funcţie de cultura pe care o are, de suprafeţele pe care le deţine şi în funcţie de condiţiile climatice, profitând mai ales de faptul că ştie bine terenul pe care îl lucrează, va decide ce este mai corect de făcut pentru ferma sa.

Înainte de a trece la lucrările din prima lună a sezonului cald, facem câteva precizări cu referire la perioada de primăvară parcursă până la publicarea materialului de faţă.

Majoritatea culturilor agricole din toamnă sunt întârziate din punct de vedere vegetativ cu aproximativ 10 - 14 zile faţă de perioada normală de vegetaţie. Întârzierea este în primul rând din cauza temperaturilor mai scăzute întâlnite pe parcursul lunilor aprilie şi mai. Spre exemplu, la cultura rapiţei, declanşarea înfloritului a fost întârziată, plantele au avut în primăvară o creştere încetinită, ramificaţiile florifere au apărut mai târziu, iar distanţa dintre flori (dintre silicve) este mai mică decât de obicei. Toate acestea sunt consecinţe ale temperaturilor mai scăzute decât în mod normal întâlnite în lunile de primăvară.

În ce priveşte culturile de primăvară, semănatul s-a încheiat mai târziu în anumite zone, decât epoca optimă recomandată, datorită în principal ploilor survenite în lunile aprilie şi mai. Aceste ploi, pe de o parte, au decalat efectuarea semănatului culturilor de porumb şi floarea-soarelui mai târziu, iar pe de altă parte, pe anumite suprafeţe ploile au determinat formarea crustei care a dus în unele cazuri la compromiterea culturilor şi la un cost suplimentar de reînsămânţare a acestora. De pildă, la grâu, persistenţa acestor ploi a determinat creşterea agresivităţii agenţilor patogeni şi în special a făinării.
Intervenţiile pentru protejarea culturilor agricole (tratamente şi erbicidare la grâu; erbicidare la porumb şi floarea-soarelui etc) au fost făcute în anumite zone cu întârziere de peste 10 zile.

Toate aceste fenomene meteorologice au determinat în general efectuarea unor lucrări agricole cu întârziere şi chiar au generat creşterea preţului de execuţie al acestora.

Revenind la calendarul agricol al lunii iunie, trebuie să precizăm că agricultorii trebuie să pregătească combinele pentru recoltare. Se vor verifica spaţiile de depozitare (acolo unde este cazul), mijloacele de transport şi se vor face primele tranzacţii de vânzare a recoltei. Dacă pentru orz marea majoritate a fermierilor pregătesc spaţiile de depozitare în ferme sau silozuri, pentru sămânţa de rapiţă, de cele mai multe ori se încheie contracte directe de livrare. Practic, rapiţa, datorită seminţelor cu un conţinut mai mare de ulei se va vinde imediat după recoltare.
Luna iunie deschide sezonul campaniei de vară, campanie prin care se trece la recoltarea orzului şi rapiţei, se pregăteşte  recoltarea  grâului şi se continuă celelalte activităţi specifice  plantelor prăşitoare. În prezentarea de mai jos încercăm să atingem câteva lucrări esenţiale care se vor desfăşura în cadrul acestei luni, la următoarele culturi: rapiţă, orz, grâu, porumb şi floarea-soarelui.
Rapiţa

Pentru  rapiţă, iunie (a doua jumătate a lui iunie) reprezintă luna în care această cultură se recoltează. Pregătirea recoltării culturii de rapiţă este prioritatea principală a fermierilor. În vederea desfăşurării în bune condiţii a recoltării trebuie luate în considerare următoarele aspecte:

-    Verificarea combinelor din punct de vedere tehnic (montarea echipamentului de recoltare, pregătirea şi montarea cuţitelor laterale, verificarea reglajelor care se pot face înainte de intrarea în lan, verificarea etanşeităţii combinei etc);

-    Verificarea utilajelor cu care se va transporta producţia din câmp la siloz. Având în vedere că gradul de curgere al seminţelor de rapiţă este ridicat, trebuie precizat că orice îmbinare necorespunzătoare la mijloacele de transport reprezintă o pierdere de producţie pe durata transportului. De asemenea, camioanele de transport trebuie dotate cu prelată pentru acoperirea producţiei pe durata deplasării. În caz contrar, vântul puternic sau viteza mai mare de deplasare poate să diminueze producţia din maşină;

-    Fermierii care au în cultură soiuri, în vederea reducerii gradului de scuturare până în momentul recoltării, este bine să aplice un adjuvant de protecţie al silicvelor cu aproximativ trei săptămâni înainte de începerea efectivă a lucrării. Acest adjuvant formează o pelicula de protecţie în jurul silicvelor şi menţine silicva închisă. Important de ştiut la aplicarea acestor produse este faptul că ele trebuie să îmbrace complet silicva. Altfel,  acolo unde pe silicve avem întreruperi de produs, acestea vor crăpa. Adjuvanţii se pot aplica fără probleme şi în cazul hibrizilor, dar la majoritatea hibrizilor silicvele sunt mai puţin dehiscente decât în cazul soiurilor;

-    Recoltarea culturii se poate începe de la umiditatea de 11-12%, dar depinde foarte mult de condiţiile climatice din perioada respectivă, precum şi de modul în care arată cultura, cât şi de dotarea tehnică a fermierului. Dacă se întârzie recoltatul peste perioada optimă şi plantele de rapiţă ajung la supracoacere, pierderile de producţie prin scuturare vor fi mult mai mari;

-    Sămânţa de rapiţă cu umiditate mai mare de 11% trebuie trimisă după recoltare imediat la siloz, unde se poate asigura o ventilaţie corespunzătoare (în unele cazuri chiar o uscare) şi o condiţionare pentru eliminarea resturilor vegetale. De multe ori aceste resturi vegetale cresc umiditatea seminţelor. Dacă totuşi se intenţionează ţinerea seminţei în fermă, este bine ca aceasta să se depoziteze sub şoproane care au o ventilaţie naturală bună, în strat subţire de aproximativ 15 – 20 cm. Sămânţa trebuie lopătată manual sau mecanic până când umiditatea scade sub 10%.
Orz

În aceasta lună, înainte sau după recoltarea rapiţei se va efectua şi recoltarea orzului.

După felul în care arată culturile de orz la această dată, cred că practic vom avea o suprapunere la recoltare. Atât rapiţa, cât şi orzul vor fi recoltate în paralel.

Pentru cultura orzului, alegerea momentului optim de recoltare trebuie să aibă în vedere două aspecte importante:

- Recoltarea cu pierderi cât mai mici de producţie. Aceste pierderi pot fi datorate atât scuturării (o recoltare târzie), cât şi treieratului incomplet (o recoltare timpurie).

- Umiditatea de recoltare. În mod normal când avem suprafeţe mici de orz şi orzoaică putem foarte bine recolta la umiditatea de 14% (bineînţeles trebuie luată în calcul şi evoluţia climatică din perioada de recoltare). La această umiditate sămânţa se păstrează fără probleme. În schimb, dacă avem suprafeţe mai mari de orz, recoltatul poate începe mai devreme, atunci când umiditatea în boabe a ajuns la 16-17%. Este ştiut faptul că dacă umiditatea orzului scade în lan sub 11%, creşte puternic riscul de a avea pierderi de recoltă prin scuturare.

Grâu

În perioada următoare, culturile de grâu vor  trece prin mai multe etape: de înspicare, de înflorire şi de formare a boabelor. Dar, aceste etape variază foarte mult de la un soi la altul şi de la o zonă la alta.

În iunie, la cultura grâului se va continua (acolo unde este nevoie) cu efectuarea tratamentelor foliare pentru combaterea bolilor. Normal în această perioadă se aplică şi ultimul tratament de combatere a bolilor, în special al bolilor spicului (fuzarioza, înegrirea spicelor). Tratamentul are rolul şi de a menţine frunza stindard verde pe o perioadă cât mai lungă de timp. Această frunză are un rol important în obţinerea unor boabe cu greutate mai mare (MMB-ul mare) şi de bună calitate. Pentru protejarea cu eficienţă sporită a culturilor de grâu, în vederea alegerii celor mai bune produse de tratare este bine a se consulta cataloagele firmelor distribuitoare de pesticide din zonă.

Odată cu aplicarea fungicidelor se pot aplica şi o serie de insecticide, în special pentru combaterea adulţilor şi a larvelor de ploşniţa cerealelor, a viermelui roşu al paielor, a cărăbuşeilor şi a altor tipuri de insecte. Dintre acestea cel mai puternic atac în perioada de înflorire şi formare a boabelor este dat de ploşniţa cerealelor. În cazul în care atacul apare şi se manifestă după apariţia spicului, atacul se va putea observa la baza spicului sau chiar la baza spiculeţelor. În acest caz, spicul în totalitatea lui sau spiculeţele atacate se usucă forţat şi fenomenul se observă în lan ca o albire a spicelor sau spiculeţelor. Datorită pierderilor importante produse de această insectă, se recomandă ca tratamentele să se efectueze în mod obligatoriu atunci când avem 5 exemplare/m2 (PED = 5 exemplare/m2).  În funcţie de dăunătorul pe care vrem să-l controlăm şi de perioada de aplicare se vor utiliza numai insecticide avizate recomandate de firmele de specialitate.

Porumb

În iunie, fermierii vor continua cu întreţinerea culturilor de porumb şi numai unde este cazul se va interveni şi cu alte lucrări mai deosebite (poate o lucrare de rărire a plantelor - pentru fermierii mici, poate o lucrare de combatere a excesului de umiditate etc).

Principala lucrare de întreţinere a culturii porumbului este dată de combaterea buruienilor. Această lucrare se poate face atât pe cale chimică, cât şi mecanică, caz în care odată cu combaterea buruienilor se face şi o afânare superficială a solului şi eventual (acolo unde este posibil) o aplicare de îngrăşăminte chimice. În mod normal, aplicarea în vegetaţie a erbicidelor se poate realiza atunci când plantele de porumb au între 2 şi 6 frunze adevărate, dar momentul aplicării depinde foarte mult de substanţa activă utilizată (erbicidul folosit) şi de stadiul de dezvoltare al buruienilor.

Având în vedere condiţiile climatice din acest an, buruienile au avut o dezvoltare explozivă. În funcţie de momentul aplicării, de gradul de îmburuienare, de frecvenţa buruienilor şi de spectrul de buruieni dominante, se va alege erbicidul care va avea cel mai bun control asupra buruienilor. În cazul combaterii buruienilor dicotile din cultura de porumb, fermierul are la alegere o gamă variată de produse. În cazul buruienilor monocotiledonate, numărul produselor omologate la cultura porumbului, cu aplicare în vegetaţie, este mai mic şi majoritatea au ca substanţe active produse ca: fluroxipir, nicosulfuron, rimsulfuron, tropramezon etc (a se consulta lista produselor omologate). Pentru hibrizii de porumb de tipul “CTM” cu rezistenţă  la cicloxidim se pot aplica aceste erbicide până la stadiul de 6 frunze. Aplicate şi în faza mai avansată a culturii de porumb (6 - 8 frunze) de obicei nu produce efecte de fitotoxicitate, dar datorită foliajului mai mare, gradul de combatere a buruienilor monocotile este mai redus.

Floarea-soarelui

Fermierii vor continua efectuarea lucrărilor de întreţinere la culturile de floarea-soarelui. Pe primul plan rămâne combaterea buruienilor atât pe cale chimică, dar şi mecanică.

Referitor la combaterea buruienilor pe cale chimică, aceasta se face diferenţiat în funcţie de sistemul de cultură. Astfel: la hibrizii normali, clasici, combaterea buruienilor monocotile este relativ simplă şi fără costuri prea mari şi se efectuează cu erbicide pe bază de cicloxidim, cletodim, fenoxaprop-p-etil, fluazifop-p-butil, quizalofop-p-ethyl, quizalofop-p-tefuril, propaquizafop etc. O problemă deosebită este dată de controlul buruienilor dicotile. În cazul unui asolament corespunzător şi al unei tehnologii de cultură adecvate cu erbicidare la pregătirea patului germinativ sau în preemergenţă, buruienile dicotile pot fi ţinute sub control.

La floarea-soarelui semănată în cele două sisteme noi de cultură, sistemul clearfield şi sistemul expres - cu hibrizi recomandaţi în aceste sisteme - contribuie la controlul în mare măsură a buruienilor dicotiledonate. De fapt, scopul principal pentru care fermierii noştri s-au orientat spre aceste sisteme noi de cultură a fost necesitatea combaterii buruienilor problemă din cultura de floarea-soarelui. În acest caz, important este să se ţină cont de perioada de aplicare a erbicidului. Normal, aceste erbicide se aplică atunci când planta de cultură are între 4 şi 6 frunze adevărate. La hibrizii cu rezistenţă la imazamox, aplicarea acestui erbicid în faza de 6 - 8 frunze ale plantei de floarea-soarelui controlează foarte bine şi toate speciile de orobanche (Orobanche spp) din România.

Din punct de vedere al combaterii buruienilor pe cale mecanică, fermierii, în funcţie de gradul de îmburuienare a culturii, pot face una până la două praşile mecanice. Pe lângă combaterea buruienilor, praşila mecanică are şi rolul de afânare superficială a solului. Concomitent cu lucrarea de afânare a solului pot fi aplicate şi unele îngrăşăminte chimice.

Mihai M.

Publicat în Cultura mare
Pagina 5 din 5