În condițiile în care piața autohtonă este inundată de mere din Polonia și din Ungaria, dar și ale prețului extrem de scăzut (un leu plus TVA), doar 15-20 la sută din totalul de peste 60.000 de tone de marfă au fost valorificate de fermierii mureșeni.

„Dacă în 2016-2017 am fost afectaţi de îngheţ în perioada înfloririi, a fost afectată producţia cu peste 60%, în 2018 am obţinut producţii foarte bune, singurul necaz este că la ora actuală se vinde foarte greu producţia de mere. Depozitul de mere de la Reghin e aproape umplut la capacitate fiindcă merele se vând foarte greu. La depozit la Reghin preţul de depozit e un leu plus TVA. Din discuţiile purtate cu fermierii, caută soluţii şi ei. Sunt blocaţi fiindcă aproape nu au fonduri pentru tăieri şi urmează stropirile”, a precizat şeful Direcţiei Agricole Judeţene Mureş, Ioan Rus.

Conform statisticilor vehiculate de oficialul DAJ, în judeţul Mureş mai există 2.000 de hectare de livezi de măr care au dat în toamnă o recoltă de peste 30 de tone pe hectar, cu aproape 40% mai mult decât în 2017.

Micii producători de mere mărturisesc că ei sunt cei mai afectaţi, din cauză că nu au putut valorifica pe piaţă nici măcar 20% din producţie, dar că nici nu îşi permit individual construirea de depozite cu atmosferă controlată în care să îşi depoziteze marfa, întrucât în zonă nu există deschidere pentru înfiinţarea de asociaţii de producători.

Aceștia susțin că marele impediment este generat de lipsa unei reţele de desfacere, dar şi de preţul scăzut de pe piaţă, situat între 1 leu şi 1,20 lei/kilogram, care nu acoperă nici măcar cheltuielile de producţie.

Una dintre problemele care au dus la eşecul mărului de Batoş şi de Reghin în faţa concurenţei poloneze şi ungureşti este legată de aspectul mărului furnizat de micii producători, care, deşi are calităţi nutritive şi gustative de excepţie, pierde teren în faţa aspectului estetic.

„Lumea caută mere frumoase în defavoarea merelor gustoase şi sănătoase. Noi nu folosim atâtea pesticide, pentru că nu ne permitem”, a arătat producătorul Grigore Ardelean, citat de Agerpres.

Producătorul a adăugat că în cazul în care nu va reuşi să îşi valorifice producţia în această primăvară, acesta va comercializa merele producătorilor de suc şi de ţuică, însă ia în calcul şi renunţarea la suprafaţa de livadă pe care o deţine.

În 2018, România a importat aproape 100.000 de tone de mere, în mare parte din Polonia.

În schimb, am reușit să exportăm doar 9.000 de tone de mere românești, adică de 10 ori mai puțin.

Publicat în Horticultura

Oficiul de Statistică al UE (Eurostat) a dat publicității luni, 11 martie 2019, un raport potrivit căruia țara noastră, alături de Franța, s-a aflat în 2017 pe primele locuri la producţia de porumb boabe şi la amestecul de porumb boabe şi ştiuleţi, cu o recoltă care a depășit 14 milioane de tone.

„La producţia de porumb boabe şi la amestecul de porumb boabe şi ştiuleţi, primele locuri din UE sunt ocupate de Franţa (14,53 milioane de tone) şi România (14,32 milioane de tone)”, se menționează în document.

Tot cu privire la recolta anului 2017, statisticile spun că România a recoltat 27,13 milioane de tone de cereale, din care 10,01 milioane de tone grâu comun şi grâu spelta, 1,90 milioane de tone orz, 407.800 de tone ovăz şi 28.160 de tone de secară şi alte cereale.

Cu privire la recolta de cereale a statelor membre UE, pe prima poziție se afla Franţa, care a înregistrat în 2017 cea mai mare recoltă de grâu comun şi grâu spelta din UE (36,5 milioane de tone) și de orz (12,1 milioane de tone). Urmează Polonia, care a produs cea mai mare cantitate din UE de secară şi alte cereale (2,9 milioane de tone) şi de ovăz (1,5 milioane de tone).

În UE, grâul comun şi grâul spelta (numit şi alac) au reprezentat 46% din totalul cerealelor recoltate în 2017, fiind urmate de porumbul boabe şi amestecul de porumb boabe şi ştiuleţi (21%), orzul (19%), ovăzul, secara şi alte cereale (14%).

Țările membre ale Uniunii Europene (UE) au recoltat în 2017 o cantitate de 310 milioane de tone de cereale (inclusiv orez), aproximativ 12% din producţia globală.

Vorbim practic de o majorare de 2,7% faţă de 2016, în ciuda secetei care a afectat multe state membre din centrul şi sudul Europei şi a reducerii suprafeţelor cultivate cu 1,6 milioane de tone.

Cu toate acestea, producţia de cereale a UE rămâne sub nivelul-record înregistrat în 2014, de 333 de milioane de tone.

Publicat în Piata agricola

În 2017, țara noastră avea 62.489 hectare acoperite de pomi fructiferi, din care 55.100 hectare cu meri, 3.231 hectare cu peri şi 1.846 hectare cu piersici, față de 2012 România majorând totalul cu 3.400 hectare sau șase procente, a anunțat, joi, 21 februarie 2019, Oficiul European de Statistică (Eurostat).

De asemenea, la nivelul Uniunii Europene (UE), aceeași statistică spune că aproximativ o treime din suprafeţele acoperite cu livezi de meri erau în Polonia (160.800 de hectare sau 34%), în Italia (55.800 de hectare sau 12%) şi în România (55.100 de hectare sau 12%).

Pe de altă parte, două treimi din suprafeţele cultivate cu pomi fructiferi din UE sunt în Spania, Italia şi Polonia. Spania este liderul UE în ceea ce priveşte terenul alocat livezilor (422.800 de hectare sau 33% din totalul UE), urmată de Italia (279.300 de hectare sau 22% din totalul UE) şi Polonia (167.300 de hectare sau 13% din totalul UE).

Comparativ cu 2012, suprafaţa cultivată cu pomi fructiferi în UE a crescut cu 0,4%. În perioada 2012–2017, cele mai mari creşteri s-au înregistrat în Polonia (plus 16.300 de hectare sau 11%), Grecia (plus 5.300 de hectare sau 6%), România (plus 3.400 de hectare sau 6%) şi Portugalia (plus 2.500 de hectare sau 7%). Acestea au compensat declinul din Spania (minus 9.800 de hectare sau 2%), Italia (minus 6.300 de hectare sau 2%), Cehia (minus 4.100 de hectare sau 29%) şi Croaţia (minus 1.900 de hectare sau 24%).

Aproximativ 1,3 milioane de hectare de teren din Uniunea Europeană erau cultivate în 2017 de pomi fructiferi, reprezentând aproximativ 1% din suprafaţa utilizată în agricultură.

Peste o treime din totalul suprafeţelor cultivate cu pomi fructiferi erau livezi de meri (37%), o cincime erau portocali (20%), piersici (15%), mandarini (11%), peri (8%), caişi (6%) şi lămâi (5%).

Publicat în Horticultura

Conform datelor statistice publicate de Eurostat, vineri, 17 august 2018, țările membre ale Uniunii Europene (UE28) cu cele mai mici preţuri la carne în anul 2017 au fost Polonia, cu circa 43 la sută sub media din UE, Bulgaria, cu preţuri mai mici cu 42 de procente față de medie, şi România, cu aproximativ 41% sub media din UE, arată datele publicate vineri de Eurostat.

Așa-zisa „lanternă roșie” este Luxemburgul, statul UE cu cele mai mari preţuri la carne (cu peste 41% mai mari decât media din UE). Urmează Austria, cu prețuri de aproximativ 39% mai mari față de media din UE, şi Danemarca, cu 38% mai mari decât media.

La nivelul întregului continent european, cele mai mari preţuri la carne sunt în Elveţia, cu 142% mai mari decât media din UE, în timp ce cele mai mici preţuri la carne sunt în Albania, cu 45% sub media din UE.

Publicat în International

Producătorii agricoli din țările membre ale blocului comunitar (UE-28) riverane Mării Baltice își fac deja probleme cu privire la capacitatea de export de grâu aferentă anului în curs, ca urmare a efectelor nefavorabile generate de vremea secetoasă, susțin analiști din piața comerțului cu bunuri tranzacționabile.

Potrivit aprecierilor unui consultant agribusiness din Germania, statele Uniunii Europene (UE) din bazinul Mării Baltice sunt exportatori importanți de grâu de calitate, cu un conținut ridicat de proteine, iar vremea secetoasă face ca estimările privind recolta din acest an să fie unele modeste. Mai exact, aceștia au precizat recent pentru presa străină că recolta de grâu a Germaniei ar putea scădea cu 6,5% în acest an până la 22,89 milioane de tone.

În ceea ce privește producția de grâu a Poloniei, și aceasta a avut de suferit de pe urma secetei, iar ploile din ultima perioadă nu au fost suficiente pentru a rezolva problema, afirmă Wojtek Sabaranski, analist al Sparks Polska. Conform estimărilor actuale, recolta de grâu a Poloniei ar putea scădea cu 6,7%, comparativ cu cea de anul trecut, până la 10,9 milioane de tone.

El precizează că, în cazul în care seceta va continua pe tot parcursul lunii iunie, specialiștii agribusiness polonezi vor fi nevoiţi să revizuiască în scădere estimările până la 10,5-10,7 milioane de tone.

În Lituania, un alt mare exportator, recolta de grâu ar putea scădea în acest an până la 3,1-3,2 milioane de tone, de la 3,8 milioane de tone anul trecut, mărturisește Dainius Pilkauskas, director la traderul de cereale AB Linas Agro.

„Este dificil să prognozăm calitatea grâului înainte de recoltat. Doar după ce vom şti care este calitatea, putem să ne facem planuri privind destinaţiile de export”, a punctat Pilkauskas.

În cazul Suediei şi Danemarcei, situaţia este atât de gravă încât cele două state ar putea fi nevoite să importe grâu. Recolta de grâu a Suediei ar urma să scadă cu 15-20%, comparativ cu media ultimilor cinci ani, până la 2,46 milioane de tone.

„În mod tradiţional, Suedia este un exportator net de grâu, însă în acest sezon este posibil ca Suedia să importe grâu, cel mai probabil din alte state UE”, a declarat Mikael Jeppsson, director de trading la grupul suedez Lantmannen.

O scădere semnificativă a recoltei de grâu este aşteptată şi în Danemarca, după ce culturile au fost afectate de debutul foarte secetos al verii, după o toamnă ploioasă care a redus însămânţările, susţine Palle Jakobsen, directorul firmei de consultanţă agricolă Agrocom. Potrivit lui Jakobsen, recolta de grâu ar putea scădea la 2,9 - 3 milioane de tone în acest an, comparativ cu 4,6 milioane de tone anul trecut.

„Danemarca ar putea fi nevoită să importe mai mult grâu în noul sezon din UE. Va fi vorba atât de grâu folosit ca nutreţ, deoarece nici recolta de orz nu arată bine, cât şi de grâu de panificaţie”, a subliniat Palle Jakobsen.

Publicat în International

Condițiile agrometeorologice din ultima perioadă, caracterizate printr-o vreme caldă și uscată, prezente în anumite regiuni ale Uniunii Europene (UE), au reprezentat un imbold pentru dezvoltarea culturii grâului după un start dificil (valuri de frig și umezeală), însă seceta reprezintă în această perioadă un factor de risc în anumite zone, în condițiile în care grâul intră într-o perioadă-cheie, determinantă pentru recolta de la finele sezonului, spun specialiștii, citați de presa internațională.

„În acest moment, situația generală este una rezonabilă. Chiar dacă nu am avut parte de precipitații, rezervele de umezeală se mențin”, a afirmat Gautier Le Molgat de la compania de consultanță Agritel. „Este clar că Europa de Vest stă mai bine decât estul UE”.

Valurile de căldură coroborate cu umezeala acumulată pe parcursul iernii aduc beneficii clare culturilor agricole din țări precum Franța sau Spania, ultima țară din listă revenindu-și astfel după seceta înregistrată anul trecut.

În Franța, 80 de procente din suprafețele semănate cu grâu moale se prezintă în condiții bune sau excelente, conform datelor vehiculate de FranceAgriMer.

Pe de altă parte, furtunile înregistrate în Hexagon, intercalate cu vremea caldă, pot avea efecte contrastante.

„Ca urmare a temperaturilor ridicate, umezeala este bine-venită, însă intensitatea furtunilor, însoțite sau nu de grindină, poate avea un impact pe plan local”, a adăugat Jean-Paul Bordes de la institutul Arvalis.

„Pe fondul căderilor de grindină, culturile agricole pot fi afectate în proporții care variază între zero și 100 de procente”.

La rândul lor, traderii se așteaptă ca producția de grâu din Franța să atingă un total de 37-38 de milioane de tone, peste totalul de 36,6 milioane de tone înregistrat și mai mult decât media cincinală.

Previziuni pozitive sunt și pentru Marea Britanie.

„Grâul de toamnă se află într-o stare foarte bună. Potențialul este maxim în acest moment”, a punctat Benjamin Bodart, director al CRM AgriCommodities.

„În urmă cu trei sau patru săptămâni, clienții noștri vorbeau de un potențial mediu de recoltă, acum discută de una bună”.

Ca și în Franța, existau anumite temeri cu privire la Fusarium, ca urmare a echilibrului dintre vremea caldă și căderile de precipitații.

Viziunea CRM cu privire la recolta de grâu a Marii Britanii variază între 14,65 milioane de tone și 15,25 milioane de tone, în timp ce Consiliul Internațional al Cerealelor (CIC) preconiza săptămâna trecută o producție totală de 14,6 milioane tone, în ușoară scădere față de previziunea anterioară de 14,8 milioane de tone.

În Germania, seceta deja începe să genereze temeri.

„Principalele zone de export din nord și din est sunt în suferință”, a precizat un analist german pentru presa internațională.

„Avem nevoie de o lună iunie cu căderi importante de precipitații, astfel încât culturile agricole să recupereze din tempo-ul pierdut, iar asta, din păcate, nu este previzionat de meteorologi”.

În acest an, cultura de grâu a Germaniei ar urma să scadă cu două procente, până la un total de 23,98 milioane de tone, estima Asociația Cooperativelor Agricole germane la mijlocul lunii mai, 2018.

În Polonia, anumite regiuni, cum este cea de nord-vest, au nevoie imediată de ploi, a precizat Wojtek Sabaranski, de la casa de analiză agribusiness Sparks Polska.

„În cazul în care nu vom avea parte de ploi până la data de 10 iunie 2018, atunci culturile agricole, în special cele de primăvară, se vor deteriora substanțial”, a menționat Sabaranski.

Pentru anul acesta, el estimează că recolta de grâu a Poloniei ar urma să se contracteze cu opt procente până la un total de 10,7 milioane de tone, ca urmare atât a declinului suprafețelor însămânțate, cât și a randamentelor la hectar.

Nu în ultimul rând, în România, în ceea ce privește starea de vegetație, specialiștii nu au semnalat schimbări față de rapoartele precedente la cultura de grâu.

Precipitațiile din ultimele zile au îmbunătățit balanța hidrică a solurilor ocupate de culturile de câmp, dar au avut o distribuție neuniformă (fiind mai abundente în jumătatea nordică și Banat), iar în unele locuri au fost însoțite de fenomene meteorologice defavorabile.

Specialiștii INCDA Fundulea precizează că în cazul bolilor și dăunătorilor, la grâu s-au raportat deja atacuri de rugină galbenă și brună.

Publicat în International

Precipitațiile consistente din punct de vedere al cantităților căzute, precum și episoadele de ger din ultimele săptămâni au lăsat în urmă condiții neuniforme de dezvoltare a culturii de rapiță în statele membre ale Uniunii Europene, însă pierderile previzionate de specialiști până la acest moment sunt interpretate la forma că totalul recoltei din această vară ar urma să fie unul de nivel mediu.

„Viziunea noastră este că recolta de rapiță a UE ar urma să atingă un nivel mediu sau să fie una care să depășească ușor acest prag”, a declarat Benoit Fayaud, specialist Strategie Grains, citat de Reuters.

„Dezvoltarea culturii (n.r. - de rapiță) este întârziată. Suntem însă optimiști în condițiile în care vremea caldă previzionată pentru perioada următoare va ajuta la înflorire și la dezvoltarea generală a plantelor”.

O vreme mai caldă și mai însorită, previzionată pentru această săptămână în Franța, ar urma să susțină intrarea plantelor de rapiță în etapa de înflorire, chiar dacă unele din ele au suferit în urma atacului puricilor cerealelor (n.r. - în acest caz Phyllotreta vittula) susținut de o toamnă blândă și de un exces de umiditate din iarnă, a mai adăugat Fayaud.

Media precipitațiilor căzute în luna martie 2018, în Hexagon, s-a situat la un nivel mai mare decât media pe sezon cu 60 de procente, fapt care a dus la băltiri în multe din parcelele însămânțate cu rapiță.

Cu toate acestea, previziunile Strategie Grains cu privire la recolta 2018 de rapiță a Franței sunt de stabilitate, în condițiile în care producția de anul trecut care a totalizat 5,3 milioane tone. Și vorbim în acest caz de stabilitate ca urmare a echilibrului generat de un nivel mai mare al însămânțărilor în comparație cu randamente estimate mai mici.

În Germania, așteptările cu privire la producție sunt de reviriment față de un an 2017 slab, ca urmare a urmare a absenței prezenței relativ scăzute a înghețului la sol.

„Sunt anumite zone din nordul și estul Germaniei unde sunt semne că rapița a fost afectată de îngheț, ca urmare a frigului tardiv, însă la nivel național, cultura ar urma să atingă un nivel rezonabil de productivitate”, a precizat la rândul său un analist german, citat de aceeași agenție internațională de presă.

„Randamentele nu vor fi fantastic de mari în acest an, însă ar trebui să atingă un nivel decent la nivelul întregii țări”.

Asociația Cooperativelor Agricole din Germania previzionează la rândul său că totalul producției de rapiță a țării ar urma să atingă în acest an un nivel de 4,67 milioane tone, în creștere cu 9,5 la sută față de 2017, dar în scădere față de media cincinală de 5,2 milioane tone.

În Polonia, recolta totală de rapiță ar urma să scadă cu 19 la sută până la un total de 2,26 milioane tone, ca urmare a diminuării suprafețelor semănate și a impactului episoadelor de frig sever care și-au făcut simțită prezența în regiunile nordice și centrale, potrivit aprecierilor lui Wojtek Sabaranski, specialist agribusiness la Sparks Polska.

„Pierderile cauzate de îngheț la rapiță este destul de severă în zonele menționate, în condițiile în care, local, nivelul distrugerilor este de 20-25 din totalul plantelor”, a mai adăugat polonezul.

„Starea culturii de rapiță din sudul țării, sud-vest și sud-est este mult mai bună, în condițiile în care vremea este mai blândă cu aceasta”.

În ceea ce privește situația din Marea Britanie, acolo, ca urmare a vremii umede și reci, riscul de afectare a culturii de rapiță este în creștere.

„Suntem cu mai bine de o lună în urmă în ceea ce privește dezvoltarea culturii de rapiță. De aceea, sunt motive să ne temem că vom pierde potențial de producție”, a adăugat Jack Watts, consultant-șef, departament culturi combinte, din cadrul Național Farmers Union.

Condițiile de umezeală au împiedicat aplicarea fertilizanților, fapt care ar duce la o vulnerabilitate și mai mare a plantelor la vremea nefavorabilă prognozată pentru lunile următoare, a precizat britanicul.

Potrivit unui studiu privind intențiile de orientare privind culturile agricole, condus de Agriculture and Horticulture Development Board (AHDB) din Marea Britanie, însămânțările la rapiță au crescut față se anul agricol anterior cu 11 procente, până la un total de 622.000 hectare, fapt care ar duce la finalizarea unui cincinal de declin.

În ceea ce privește România, singurele informații privind cultura rapiței sunt cele de la ANM. Astel, potrivit prognozei agrometeo valabilă în perioada 14-20 aprilie 2018, în Dobrogea, Muntenia, Moldova şi Transilvania, la cultura de rapiţă se va semnala înfrunzirea (5-16 frunze), precum şi apariţia inflorescenţelor, local în vestul şi sud-estul ţării.

Conform Jurnalului Agricol al ASAS, valabil la data de 12 aprilie 2018, în ceea ce privește culturile de grâu, orz și rapiță, starea de vegetație pentru această dată relevă că stadiile de dezvoltare sunt devansate față de anii precedenți.

„Procesul de înfrățire la cerealele de toamnă care a fost favorizat de condițiile agro-meteorologice din zilele precedente va fi încetinit datorită reducerii umidității stratului superficial de sol și a concurenței dintre frați. Creșterea în înălțime a plantelor se va accelera treptat”, se mai menționează în document. „Atac de boli și dăunători - condițiile au devenit favorabile și pentru majoritatea insectelor dăunătoare, dar pe moment situația pare să se încadreze în limitele obișnuite pentru această perioadă a anului. Pierderi – Staționar”.

La nivelul lunii februarie 2018, ministrul Agriculturii, Petre Daea, preciza că starea de vegetaţie a culturilor agricole semănate în toamnă este bună, iar temperaturile ridicate au ajutat la răsărirea şi înfrăţirea culturilor, însă există o problemă la rapiţă, mai ales în partea de sud a ţării.

„(...) Avem o problemă la rapiţă, pentru că perioada de însămânţare a rapiţei a coincis cu o perioadă aspră, pentru că seceta a înăsprit solul. Nu a creat condiţii optime pentru crearea unui pat germinativ corespunzător. Fermierii erau obligaţi să însămânţeze pentru că ieşeau din perioada optimă şi din nefericire aici avem goluri în cultură în anumite zone şi îndeosebi în partea de sud a ţării. Aici solul a scuipat pur şi simplu utilajele, nu le primea, nu puteau să intre în sol, să-l mobileze să-l mărunţească şi au fost răsăriri în etapă. În unele locuri nu a răsărit deloc, sunt goluri, e o densitate neuniformă. Sigur, aceste culturi sunt în aşteptare, dar specialistul le urmăreşte”, afirma ministrul cu mai de o lună în urmă.

Publicat în Cultura mare

Față de statisticile aproximative ale anului 2016, anul trecut, suprafețele însămânțate cu cartofi în România s-au diminuat cu circa 12.000 de hectare din cauza costurilor mari de înființare a unui hectar și a rentabilității scăzute, motive îndeajuns de puternice să-l determine pe fostul președinte al Federației Naționale a Cartofului din România, Ioan Benea, să se reorienteze către alte culturi agricole.

„Suprafețele însămânțate cu cartofi s-au diminuat mult. Cu doi ani înainte, datele APIA relevau că erau însămânțate 40.000 – 42.000 hectare la nivel de țară, în timp ce, în 2017, suprafața avea să fie redusă până la un nivel aproximativ de 30.000 ha”, a precizat pentru Revista Fermierului, Ioan Benea, menționând că acestea sunt suprafețe pentru care fermierii au solicitat plata subvențiilor. „Costurile de înființare a unui hectar de cartofi sunt în jur de 5.000 – 6.000 de euro, pe când la oleaginoase sau cereale, costurile sunt de 10-12 ori mai mici, iar riscul este mult mai mare la cartof. Dacă-i scump, cine credeți că mai cultivă? (...) Pentru că a devenit foarte costisitoare și nerentabilă cultura cartofului, de doi ani de zile am renunțat la ea. (...) În prezent lucrez 760 ha în zona Hărman din Brașov, iar ca structură de culturi am rapiță, cereale și mazăre”.

În ceea ce privește prețul de valorificare a mărfii obținute, de la sfârșitul perioadei de recoltat și până în iarnă, acesta a variat între 0,25 lei și 0,60 lei kilogramul, materie primă ridicată direct de pe tarla.

În ceea ce privește prețul corect al mărfii, acesta ar trebui să fie ca în străinătate.

„Prețul de valorificare a plecat anul trecut, la recoltare, în luna august, de la 25-30 de bani kilogramul, a urcat apoi la 35-40 de bani kilogramul de cartofi luați de pe tarla. A mai crescut ulterior la 50 de bani și nu cred că a depășit în toamnă-iarnă 55-60 de bani, marfă ridicată de la fermieri din curte”, a mai menționat fermierul brașovean. „Cel puțin un euro ar trebui să fie prețul de vânzare de la fermă, astfel încât să fie rentabil pentru fermieri. Necazul este la noi că acel câștig se vede, ca la toate produsele, la intermediari”.

Benea a explicat pentru Revista Fermierului cum ajung cartofii străini la prețuri foarte mici în România. Este vorba de produse care depășesc un anumit calibru și care, în Vest, sunt utilizate fie în zootehnie, fie în procesare, iar statele respective au și ele rolul lor în susținerea exporturilor.

„În toate statele exportatoare de asemenea produse vegetale, că sunt roșii, că sunt cartofi sau altceva, statul intervine și subvenționează. De exemplu, în Uniunea Europeană, polonezii, care sunt numărul unu la cantitatea de produs, (...) pentru fracția peste 55 de milimetri (cartoful mare) îi dau fermierii aproape gratuit din fermă și statul suportă transportul până la graniță, să-i scoată din țară. De ce? Dacă nu se consumă, acel cartof trebuie distrus, iar costurile sunt mult mai mari. În străinătate se consumă cartoful de până la 45-50 de milimetri în diametru. Altul mai mare nu veți găsi în Germania, în Franța, în Austria în hipermarketuri. Acesta este calibrul cartofului pe care cei din afară îl consumă. Motivele sunt multiple, însă, în primul rând, deoarece cartofii mai mici nu au o așa mare încărcătură de fertilizant (remanență). Cei peste dimensiunile menționate sunt vânduți ieftin. Acela este cartof pentru uz zootehnic, pentru procesare industrială, fulgi, alcool ș.a. Ce excede și acestor forme de procesare, îl dau gratuit. Probabil că asta se întâmplă chiar și în Egipt”, a conchis Ioan Benea.

Datele date publicității de Direcţia pentru Agricultură a Judeţului Harghita arătau că, în 2017, s-a înregistrat cea mai bună producţie de cartofi la hectar, din ultimii 28 de ani, însă fermierii se declarau nemulţumiţi de preţurile pe care le primeau.

La nivel de județ, anul trecut, cartofii erau recoltați de pe o suprafață de 8.250 de hectare, la o producţie medie de 26,3 tone la hectar. În plus, preţurile au fost foarte mici în Harghita, între 0,40 lei şi 0,50 lei kilogramul, în câmp, în timp ce, în piaţă, kilogramul ajunge la 1,5 lei.

Pe de altă parte, datele Eurostat citate de presa centrală relevau că, în 2016, România a cultivat cartofi pe o suprafaţă de 188.000 de hectare, de pe care a recoltat o producţie totală de circa 2,7 milioane tone, o producţie care a plasat România pe locul 6 în UE la producţia de cartofi, după Germania, Polonia, Olanda, Marea Britanie şi Belgia.

Publicat în România Agricolă

Pentru a cincea lună la rând, agenția de analiză agribusiness Strategie Grains reduce nivelul așteptărilor privind exporturile de grâu moale ale blocului comunitar din sezonul actual de marketing, o parte din „vină” fiind pusă pe seama diminuării nivelului de materie primă comercializată de Țările Baltice și de Polonia.

Specialiștii organizației au previzionat că nivelul comerțului peste graniță cu grâu moale ar urma să atingă un total aproximativ de 21,2 milioane de tone în sezonul iulie 2017-iunie 2018, cu circa 250.000 de tone sub estimările de luna trecută și în scădere semnificativă față de nivelul de 24,1 milioane de tone înregistrat în anul de marketing 2016-2017.

„Diminuarea nivelului exporturilor de grâu ale blocului comunitar are legătură directă cu Țările Baltice și cu Polonia, ale căror cote ale comerțului peste graniță sunt extraordinar de mici, în comparație cu anii anteriori. Polonia se luptă să atingă un nivel al exporturilor de un milion de tone către țări din lumea a III-a în anul 2017-2018”, a precizat Strategie Grains într-un raport lunar dat publicității joi, 19 martie 2018.

Un mai mare grad de utilizare a materiei prime menționate anterior pentru furajele produse în Polonia, Olanda și Spania reechilibrează balanța exporturilor, astfel că stocurile estimate la finele lunii iunie a.c. s-ar diminua și ele cu 200.000 de tone, până la un total de 13,5 milioane de tone. Și asta, în condițiile în care disponibilul din hambare la final de sezon 2016-2017 totalizau 12 milioane de tone.

La rândul său, miercuri, 18 martie 2018, FranceAgriMer a declarat prin vocile sale autorizate, titrate de Reuters, că totalul exporturilor de grâu ale Hexagonului în țări terțe ar urma să se diminueze în anul de marketing în curs.

În contrast, pentru sezonul 2018-2019, Strategie Grains și-a revizuit în creștere estimările cu privire la exporturile de grâu ale blocului comunitar, care ar urma să totalizeze 24,6 milioane de tone, față de cele 24,1 milioane de tone, cât erau estimate luna trecută. Calculele țin cont de scăderea competitivității grâului nord-american față de cel comercializat de țări exportatoare din blocul comunitar, precum și de disponibilități mărite ale României și ale Țărilor Baltice.

„Cu toate acestea, orice majorare potențială a exporturilor franțuzești față de nivelul previzionat în prezent de noi pare neconcludentă, deoarece grâului din Hexagon îi lipsește competitivitatea față de cel cu origine de la Marea Neagră, fapt dovedit problematic în termeni de comerț peste graniță către state atât din Africa de Nord, cât și din cea sub-sahariană”, menționează Strategie Grains.

În cazul orzului, Strategie Grains și-a revizuit în scădere estimările cu privire la exporturile UE, atât pentru sezonul curent, cât și pentru cel viitor.

Transporturile de orz european în sezonul 2017-2018 ar urma să atingă un nivel total de 6,9 milioane de tone, în scădere cu 300.000 de tone față de luna trecută, incluzând aici o creștere negativă de 150.000 de tone din partea Franței.

Însă cea mai abruptă scădere este previzionată pentru sezonul următor. Concret, Strategie Grains a revizuit în scădere estimarea lunară pentru exporturile de orz ale blocului comunitar în anul de marketing 2018-2019 cu 800.000 de tone, până la un total de 8,4 milioane de tone, citând o creștere semnificativă a producției și a competitivității generate de țările producătoare de la Marea Neagră.

Strategie Grains a subliniat că exporturile de orz ale UE ar urma să se stabilizeze la un nivel mai mare cu 1,5 milioane de tone peste cel înregistrat în sezonul 2017-2018, susținut de o majorare a producției cu 3,6 milioane de tone.

În ceea ce privește porumbul, Strategie Grains și-a revizuit în scădere previziunile cu privire la importurile blocului comunitar din anul de marketing 2018-2019 cu 700.000 de tone, până la un total de 16,1 milioane de tone.

Chiar și așa, ele sunt mai mari cu 800.000 de tone decât cele din sezonul anterior.

Publicat în International

Potrivit unui studiu al FIBL Elveția (Institutul de Cercetare a Agriculturii Ecologice Elveția - FIBL, cel mai cunoscut for de cercetare în domeniul sectorului bio din lume), țara noastră prezintă performanțe modeste în sectorul agriculturii organice, față de alte țări din zona est-europeană, iar alături de Polonia înregistrează un declin al suprafețelor certificate ecologic, cu doar 0,7% din totalul mondial al suprafeței cultivate și certificate bio.

Mențiunea a fost făcută în cadrul seminarului „Innovation networks in the Central Eastern European region for increasing value chain development in the organic sector”, organizat în data de 14 februarie 2018 la Expo Biofach Nürnberg, cel mai mare târg internațional specializat în domeniul ecologic din lume.

Chiar și așa, se mai precizează într-un comunicat postat pe site-ul celor de la USH Pro Business, cele două țări membre se află în topul primelor 10 țări ca suprafață totală agricolă ecologică (Polonia locul 1, România locul 7). Analiștii spun că dacă ar fi să raportăm ponderea suprafețelor ecologice față de totalul suprafețelor cultivabile, România nu se află în primele 10 locuri, locurile fruntașe fiind ocupate de țări mai mici, precum Estonia, Lituania sau Cehia.

„De fapt, aceste țări se situează printre primele 10 și în topul mondial al intensității agriculturii ecologice, raportat la suprafața agricolă ecologică totală”, se adaugă în document.

Alături de Polonia, țara noastră se află în declin și ca număr total al operatorilor agricoli ecologici. Ca vânzări de produse ecologice în țările lor, pe cap de locuitor, performanțele cele mai mari le au Slovenia, Croația, Republica Cehă, urmate de Polonia și de România, ceea ce denotă că ultimele două țări, deși sunt în declin ca suprafață și operatori economici, beneficiază de un volum mai mare de vânzări interne, bazat pe creșterea interesului de consum al populației.

Concluziile raportului FIBL, folosind date statistice comparabile din 2016, este că zona se dezvoltă într-un ritm mai scăzut decât alte regiuni ale lumii sub aspectul sectorului ecologic, evoluțiile fiind marcate de un consum mai scăzut și orientate spre export de materii prime și nu de produse procesate sub brand propriu. Croația a fost dată ca exemplu în ceea ce privește raportul dintre performanțe la export și dezvoltare a pieței interne.

În ceea ce privește țările cu performanțe scăzute, printre care și România, au fost prezentate ca posibile explicații lipsa subvențiilor, aspecte de instabilitate ale reglementărilor și ale pieței interne, preum și imaginea modestă sau negativă pe piețele externe a performanțelor sectorului. De asemenea, lipsa cunoștințelor și tehnologiilor în domeniu, a finanțării, a unor rețele coerente de susținere la nivel național, lipsa înțelegerii principiilor și lanțurilor valorice în acest domeniu, dar și a cunoștințelor privind piețele de export au fost subliniate ca posibile explicații.

Anul trecut, subvențiile pentru agricultura ecologică au fost plătite tot din fonduri europene alocate prin PNDR 2014-2020. Cuantumurile pe hectar au rămas consistente, însă și condițiile pe care fermierii trebuie să le respecte sunt foarte stricte.

Subvențiile pentru fermierii bio au fost incluse în Măsura 11 – Agricultură ecologică și au fost plătite prin Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură – APIA, sumele fiind însă gestionate de AFIR, la fel ca întreg bugetul PNDR.

Măsura 11 promovează aplicarea practicilor de agricultură organică prin acordarea unui sprijin financiar atât pentru conversia la metodele de agricultură ecologică, cât și pentru menținerea practicilor de agricultură ecologică.

Conform statisticilor europene, numărul fermelor ecologice din România a crescut în perioada 2010 - 2015 cu aproape 300 la sută, ajungând la 11.869 de ferme bio în 2015, de la 2.989 de astfel de exploataţii agricole în 2010.

În schimb, România a înregistrat o creştere mai temperată a suprafeţei din agricultura ecologică în perioada menţionată. Dacă în 2010 această suprafaţă ajungea la 182.706 de hectare, în 2015 fermele ecologice se întindeau pe 245.924 de hectare.

Datele de pe site-ul Ministerului Agriculturii arată că, în 2016, numărul de operatori certificaţi în agricultura ecologică în România era de 10.562, în scădere faţă de 2015 când se înregistrau 12.231. În 2016, suprafaţa din agricultura ecologică totaliza 226.309 hectare, faţă de 245.924 hectare în anul anterior.

Publicat în Știri interne
Pagina 1 din 2