Miercuri, 04 Iulie 2018 22:12

Agricost și Al Dahra nu au informat ADS cu privire la relația contractuală dintre cele două și care vizează exploatarea terenului arabil din IMB, confirmată de autoritatea de concurență

Scris de
Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Într-un interviu acordat ediției online a RF, directorul general al Agenției Domeniilor Statului (ADS), Cătălin Gheorghe Bologa, a precizat că până la data de 4 iulie 2018, nici Agricost SA Brăila și nici Al Dahra Agriculture LLC, holdingul guvernamental emiratez care a preluat compania dețiută de Constantin Duluțe (potrivit informării Consiliului Concurenței din 2 iulie 2018), nu au informat instituția de stat cu privire la acest demers care implică preluarea prerogativelor contractuale de prelucrare a terenului agricol din Insula Mare a Brăilei.

Fără să fi fost transmisă în mod expres o solicitare de presă către Consiliul Concurenței, autoritatea a postat de la sine putere un comunicat de presă, luni, 2 iulie 2018, prin intermediul căruia preciza negru pe alb că a autorizat „tranzacția” prin care Al Dahra Agriculture LLC. din Emiratele Arabe Unite a preluat compania Agricost SA Brăila.

Cel puțin până în prezent, singura instituție transparentă din punctul de vedere al informațiilor legate de tranzacția care a făcut să curgă multă cerneală în mass-media, autoritatea de concurenţă a evaluat „achiziția” din punctul de vedere al legislaţiei în domeniu şi a constatat că aceasta „nu ridică obstacole semnificative în calea concurenţei efective pe piaţa romȃnească sau pe o parte substanţială a acesteia”.

Ca urmare, vocile autorizate din cadrul Consiliului Concurenţei au afirmat că s-a emis o decizie de autorizare cu respectarea termenului prevăzut de lege. În același timp însă, au fost notificate și alte autorităţi cu atribuţii în domeniu, care vor lua decizii din perspectiva legislației specifice în competenţa acestora.

Astfel, în plus față de lipsa de transparență față de ADS a celor doi parteneri contractuali, nici statul nu pare a se informa cu privire la această tranzacție-gigant. Nu știm în acest caz către care autorități au fost trimise aceste notificări din partea autorității de concurență, în condițiile în care statul român, prin Agenția Domeniilor Statului, nu a fost informat, potrivit șefului instituției.

Bologa a recunoscut că abia atunci când cele două entități comerciale care și-au dat mâna peste țară vor informa și ADS-ul cu privire la intențiile lor, agenția va ști cum anume să gestioneze relația contractuală care vizează exploatarea celor circa 58.000 de hectare de teren agricol din Insula Mare a Brăilei.

Chiar dacă, în opinia unora, este un plătitor de redevență prea mică pentru încasările și subvențiile primite an de an de la statul român și de la Uniunea Europeană, Agricost rămâne pe locul I în Top 3 ADS la plăți, cu circa un sfert din totalul încasat în 2017.

Pentru a satisface măcar parțial nevoia publicului de informații pe acest subiect, mai multe detalii aflăm din interviul cu Cătălin Gheorghe Bologa.

Revista Fermierului: Domnule Bologa, care sunt informațiile pe care le dețineți la această oră cu privire la tranzacția prin care Al Dahra Agriculture LLC. din Emiratele Arabe Unite a preluat compania Agricost SA Brăila, cea care lucrează terenurile agricole din Insula Mare a Brăilei, mișcare autorizată inclusiv de Consiliul Concurenței?

Cătălin Gheorghe Bologa: Deocamdată, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) prin Agenția Domeniilor Statului (ADS), cea care administrează terenurile agricole aflate în proprietatea statului și care are un contract de concesiune prin atribuire directă cu Agricost SA Brăila, nu a fost informată nici neoficial, nici într-un mod oficial cu privire la relația comercială între această companie și un potențial cumpărător, partener, asociat; este o chestiune care ține de o relație comercială între doi parteneri, persoane juridice.

La momentul la care cele două entități vor încheia această tranzacție, vom fi și noi informați cu privire la modalitatea prin care cei doi au căzut de acord. Când vom afla într-un mod oficial care este forma gândită de cei doi parteneri, la momentul acela vom ști exact ce avem de făcut: se încheie un nou contract, nu se încheie, se va modifica, se va face un act adițional. Pur și simplu, la momentul respectiv vom ști ce avem de făcut.

R.F.: În ceea ce privește redevența pe care Agricost SA Brăila o plătește (și înainte, TCE Trei Brazi) ca urmare a exploatării terenului agricol din Insula Mare a Brăilei (IMB), au fost discuții ani la rând fie că aceasta ar fi mare, fie că ar fi mică. Cifrele sunt cele care sunt, iar contractul a fost încheiat cu mult timp în urmă prin atribuire directă. Sub ce formă ar putea fi renegociat acest contract cu noii acționari ai Agricost?

C.G.B.: În primul rând, trebuie subliniat că orice contract între doi parteneri, chiar dacă unul dintre ei este statul român, dar se supun acelorași legi din Codul Civil, dacă nu este prevăzută o renegociere a redevenței stabilite la momentul parafării, nu se poate face. Singura modalitate de a stabili o nouă redevență și, bineînțeles, una mai mare, este când se încheie un nou contract. Referitor la faptul că există diverse păreri că ar fi o redevență mică, mare, pe IMB, trebuie menționat că acest contract a fost încheiat prin atribuire directă datorită faptului că au fost cumpărate activele din Insula Mare a Brăilei și n-a fost supusă unei proceduri de licitație publică deschisă, care în mod normal ar fi crescut nivelul redevenței.

Ca o concluzie, nivelul redevenței se renegociază la încheierea unui nou contract.

Pentru că am văzut mai multe informații vehiculate pe la diverse posturi de televiziune conform cărora România s-ar fi rupt, că România ar fi rămas fără IMB, trebuie să precizez că Insula Mare a Brăilei este teritoriu românesc, este teritoriul statului român, iar acea insulă, acel teren, nu se negociază și nu se vinde.

R.F.: Ați menționat un aspect foarte important, și anume acela că IMB este teritoriu românesc. Știm foarte bine că Insula Mare a Brăilei este aproape de frontiera de stat. În cazul în care vorbim de un nou acționar, de această dată, străin – Al Dahra, sunt anumite instituții care trebuie să intre în acțiune și să acorde avizele necesare, chiar dacă vorbim doar de o societate care lucrează pe o perioadă lungă un teren aflat în proprietatea statului?

C.G.B.: Așa cum este prevăzut în Legea Fondului Funciar, pentru terenurile care sunt la o anumită distanță de granița țării trebuie să se obțină anumite avize de la instituții care se ocupă de siguranța națională – MApN, serviciile de informații și alte servicii specifice zonei.

Este o chestiune reglementată de Legea Fondului Funciar și de cea a Siguranței Naționale, dar în care ADS nu este parte decidentă în mod direct.

R.F.: Dar veți fi informați la momentul oportun cu privire la eliberarea acestor documente?

C.G.B.: Da. Însă neștiind, deocamdată, care va fi modalitatea de colaborare, probabil că organismele care au obligația de a verifica lucrurile acestea vor solicita sau nu un aviz. Dacă vom fi în situația să încheiem un nou contract, bineînțeles că trebuie să avem și acel aviz care poate fi cel precedent sau unul nou.

R.F.: Care a fost nivelul redevenței plătite de societatea Agricost în 2017?

C.G.B.: Agricost este cel mai mare contribuabil. Compania plătește redevența cea mai mare, una care se apropie de un sfert din totalul încasărilor. Asta, în condițiile în care, anul trecut, ADS a încasat redevențe de aproximativ 97 de milioane de lei, iar firma menționată a plătit cam 25 de milioane de lei.

N-am avut niciodată o problemă relațională cu dânșii, și-au plătit toate obligațiile financiare la timp. De asemenea, am urmărit realizarea la timp a investițiilor. Și asta, pentru că avem în vedere și modul de exploatare a terenului, în general, în țară, nu numai în IMB, pentru că trebuie să ținem cont că acest teren trebuie să ne hrănească și în următorii 100 de ani, nu doar să dea un randament bun pe un termen scurt. De aceea, urmărim cu atenție investițiile care se fac.

R.F.: Inclusiv cele menite să mențină calitatea solului? La un moment dat, cei de la Institutul de Pedologie vorbeau de pericolul reprezentat de așa-zisul „minerit al solului”, de utilizare a sa într-un mod superintensiv, fără utilizarea amendamentelor. În cazul în care acționariatul se schimbă, veți monitoriza cu și mai mare atenție utilizarea solului din IMB?

C.G.B.: Nu, pentru că monitorizarea va avea loc la fel de bine cum a fost făcută și până acum. Ca atare, nu văd de ce ar fi o modificare din punctul acesta de vedere.

R.F.: Știm că există un Top 3 ADS societăți plătitoare de redevență. Ne puteți da mai multe informații?

C.G.B.: Imediat după Agricost, următorul mare concesionar este Maria Trading, care are, cred, terenuri în mai multe județe – Călărași, Constanța etc., dar cea mai mare suprafață o are în Călărași, undeva la 11.000 ha, în total. Acest contribuabil plătește o redevență de aproximativ 4,2 milioane de lei pe an. Apoi ar fi Agro Chirnogi, care, la fel, are teren concesionat în Călărași, circa 9.500 ha, și contribuie cu peste două milioane de lei redevență anuală.

R.F.: Pentru că s-a tot discutat de investitori străini și de așa-zisă acaparare a terenurilor, de o prelucrare intensivă a lor, avem, pe de-o parte, fermierii români, unii dintre ei naționaliști, dornici să-și mărească suprafețele lucrate, iar pe de altă parte, alte voci care spun că este normal să avem străini în agricultura românească. Cum vedeți dumneavoastră această diferență de viziune?

C.G.B.: Înțeleg neliniștea de pe piața funciară, dar trebuie să nu uităm un lucru, și anume acela că România este țară membră a Uniunii Europene; ne obligăm să respectăm aceleași regulamente. Din punctul nostru de vedere, al MADR, prin ADS, ca administrator al terenurilor statului, trebuie să ne îngrijim, în primul rând, de chestiunile tehnice. Mai exact, chiar dacă este un străin care ia în concesiune un teren în condițiile legii, da, i-l dau; n-am niciun motiv să nu i-l dau. Îl lucrează în conformitate cu obligațiile contractuale, ceea ce presupune și investițiile în teren ș.a.m.d.? O facem. Nu putem stopa, nu putem pune piedici unor cetățeni străini să poată exploata terenul din România, în condițiile legii.

Afirmațiile că „s-ar externaliza profitul”, „s-ar exporta subvenția”, „ar pleca banii din țară” nu sunt o fugă de răspundere, dar MADR nu are niciun instrument de a urmări lucrurile acestea. Cred că sunt alte instituții ale statului român care ar trebui să facă acest lucru, în conformitate cu legea. Dacă entitățile despre care vorbim exportă profitul în mod legal, asta este. Nu știu dacă s-ar dori să se facă ceva, poate doar la nivel legislativ să fie luate măsuri. Însă ADS trebuie să-și îndeplinească doar atribuțiunile care îi parvin în urma contractului cu concesionarii.

R.F.: Ca aflux însă, în 2017, ați constatat o majorare a cererilor de preluare de teren arabil în concesiune de resortisanți străini, persoane juridice sau nu?

C.G.B.: Nu. Avem, deja, firme cu acționari cetățeni străini care își fac treaba foarte bine, la fel cum o fac și cei români.

R.F.: Cu privire la suprafețele de teren pe care ADS încă nu le-a contractat, au scăzut ele în ultima perioadă, ca urmare a cererilor de preluare în concesiune?

C.G.B.: Noi administrăm circa 370.000 de hectare de teren agricol, cu diferite categorii. Avem rămase neconcesionate undeva până în 50.000 ha. De ce nu reușim să le concesionăm și pe acestea? Sunt categorii de teren care nu sunt atractive, cum ar fi clădirile, drumuri agricole, diguri sau sunt suprafețe pe care nu s-au făcut îmbunătățiri funciare, situații în care acestea sunt neatractive. Noi le scoatem la concesiune, dar nu vine nimeni să liciteze pentru ele. Nu le putem concesiona cu forța, cuiva.

R.F.: Și totuși, în ciuda celor spuse de dumneavoastră, sunt tineri fermieri care se plâng că nu au acces la suprafețe de teren agricol pentru a le lucra. Cum îi poate ajuta statul să obțină pământul de care au nevoie?

C.G.B.: Pentru a completa ceea ce am spus mai devreme: - în cazul celor 50.000 ha pe care nu le-am putut concesiona, într-adevăr, unul dintre motivele îngreunării contractării este generat de un grad sporit de fărâmițare – 5 hectare, 7 ha, maximum 10 ha. Normal că marii fermierii nu au ce face cu aceste suprafețe. De aceea, facem tot posibilul să ne îndreptăm către acești tineri fermieri, pentru care cadrul legal există de a le putea chiar da în atribuire directă suprafețele. Doar în cazul în care există două cereri pe aceeași suprafață, atunci trebuie să scoatem terenul la concesiune. Legea spune că le putem da tinerilor până la 50 ha, asta înseamnă că ei pot lua 3 ha, 5 ha etc. Cred că sunt soluții pentru dânșii, astfel încât să putem da în concesiune aceste terenuri care, dacă sunt tineri, poate nu au cu toții posibilități financiare de a exploata terenuri mari. Astfel, ei se pot orienta către înființarea de livezi, de viță-de-vie și, atunci, își pot face un plan de afaceri și pentru cinci hectare, nu pentru 50 ha.

R.F.: Am discutat de gradul de colectare a redevenței pe 2017. Îmi aduc aminte de anii anteriori, când cifrele nu erau atât de bune, când existau procese pentru recuperarea creanțelor etc.

C.G.B.: La sfârșitul anului trecut, la 31 decembrie, reușeam să colectăm redevențe în proporție de 99,40 la sută. Știu că s-a făcut inclusiv o analiză a colectării până la data de 1 iulie 2018 și avem și de această dată un grad de colectare de peste 99 la sută.

În ceea ce privește recuperarea de creanțe, situații de acest gen nu mai avem. Diferența nesemnificativă este reprezentată de accidente, să le spunem. Discutăm de armonizare a unor aspecte tehnice și nu de situația în care nu se vrea efectiv să se plătească redevența.

Citit 353 ori

Articole recente - Ionel Vaduva