Producătorii agricoli români nu sunt de acord cu plafonarea plăţilor directe în viitoarea Politică Agricolă Comună (PAC), iar numărul ţărilor care împărtăşesc aceeaşi opinie a ajuns la 23, a mărturisit, marţi, 19 februarie 2019, preşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), Laurenţiu Baciu.

„Pe ceea ce înseamnă plafonare sunt 23 de ţări care nu doresc acest lucru, inclusiv una din cele mai aprige ţări care a susţinut plafonarea, Olanda, acum este cea mai înverşunată, pentru că au observat toţi că este o mare plasă că se ia de la ăia mari şi se dă la ăia mici. Interesul nu era acesta, ci era un interes ascuns: de a aduce banii din pilonul I la pilonul II la dezvoltare rurală, ceea ce vor italienii şi spaniolii. Practic, celor mari vor să le ia banii, iar cei mici rămân la aceeaşi sumă, aşa că nu e în plus. Deocamdată se mai discută, se mai negociază. Acolo fiecare caută să obţină ceva”, a precizat oficialul Ligii, la finalul Adunării Generale a membrilor organizației.

În viziunea sa, cel mai probabil, noua structură a Comisiei Europene (CE) şi noul Parlament European (PE) vor da liber statelor membre UE să-și genereze propriile plafoane și să gestioneze aceste sume cum doresc de cuviință.

Întrebat câte din cele 12 priorităţi susţinute de LAPAR se vor regăsi efectiv în noua PAC, preşedintele Ligii a menţionat că în condiţiile în care Europa este în campanie electorală „se scot tot felul de promisiuni, dar asta nu înseamnă că se şi materializează”.

„Se discută pe nişte subiecte care practic nici nu au început. Ne dăm toţi cu părerea pe ceea ce înseamnă viitorul PAC, dar Europa a intrat în campanie electorală. Sunt europarlamentarele şi se scot tot felul de promisiuni, dar asta nu înseamnă că se şi materializează. De un PAC adevărat sau de nişte propuneri concrete putem vorbi după ce se aranjează comisiile şi noul Parlament European. Restul sunt vorbe, ghicim, dăm cu presupusul”, a adăugat Baciu.

Fără plafonare este prima prioritate susţinută de LAPAR în noua Politică Agricolă Comună, deoarece aceasta ar trebui considerată o politică economică care asigură securitatea alimentară şi nu o politică socială.

„Plafonarea va descuraja antreprenorii de succes din mediul rural să se dezvolte şi să-şi mărească afacerile peste un anumit prag. Având în vedere faptul că fermele sunt cele care asigură securitatea alimentară, este necesar să existe o anumită predictibilitate şi eficienţă în ceea ce priveşte dezvoltarea afacerilor în domeniul agricol”, se menționează într-un raport pus la dispoziția presei de oficialii LAPAR.

Potrivit Eurostat, din numărul total de 10,3 milioane de ferme din UE, 66% au mai puţin de 5 ha şi doar 11% dintre fermierii care conduc afaceri agricole au sub 40 de ani, iar 32% dintre aceştia au peste 65 de ani. De asemenea, 3% din fermele din Uniunea Europeană care au o dimensiune egală sau mai mare de 100 ha lucrează peste jumătate din terenul arabil european.

Fermele din UE se clasifică în ferme de subzistenţă (65% din numărul total de ferme cu o suprafaţă mai mică de 5 ha, ferme mici şi medii, de regulă ferme de familie, şi ferme mari (peste 50 ha) adică societăţi comerciale axate pe obţinerea profitului din activităţi agricole.

„Din numărul total de 10,3 milioane ferme, 4 milioane au o producţie sub 2.000 de euro şi însumează o producţie de 1% din totalul producţiei agricole europene. 296.000 de ferme, respectiv 3% din numărul total de ferme, au o producţie de minimum 250.000 euro şi sunt responsabile de 55% din producţia agricolă europeană. 54% din producţia europeană este datorată Franţei (17%), Germaniei (13%), Italiei (12%) şi Spaniei (11%), iar România, deşi deţine o treime din numărul total al fermelor din UE, are o producţie de 3,4% din totalul producţiei europene”, se menționează în document.

În această situaţie, plafonarea transformă PAC din politică economică în politică socială şi intră în contradicţie cu principiile de funcţionare ale UE astfel cum au fost stabilite prin art. 39 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene, care stabileşte obiectivele specifice ale Politicii Agricole Comune. Printre acestea se numără: creşterea productivităţii agricole prin promovarea progresului tehnic şi asigurarea utilizării optime a factorilor de producţie, în special a forţei de muncă, asigurarea unui nivel de trai echitabil pentru populaţia agricolă şi stabilizarea pieţelor etc.

În opinia reprezentanţilor LAPAR, plafonarea trebuie lăsată la alegerea voluntară a statelor membre prin crearea planului naţional strategic bazat pe subsidiaritate.

Plafonarea, conform propunerii Comisiei Europene în forma sa actuală (o sumă limitată pentru fiecare fermă, indiferent de dimensiune), vine în contradicţie cu principiul subsidiarităţii şi al descentralizării şi face ca planul strategic al fiecărui stat să devină redundant.

Cu ocazia evenimentului organizat marţi, la finele conferinței de presă, LAPAR a acordat partenerilor media premii de excelenţă pentru modul în care au reflectat activităţile din sectorul agricol, iar Revista Fermierului s-a numărat printre premianţi.

decernare

Publicat în Finantari

Cu 546 voturi pentru, 39 voturi împotrivă și 76 abțineri, marți, 12 februarie 2019, plenul Parlamentului European de la Strasbourg a aprobat Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind utilizarea durabilă a pesticidelor, a anunțat eurodeputatul Mihai Țurcanu pe pagina sa de socializare.

„Fac apel către statele membre să implementeze această directivă fără nicio amânare”, precizează europarlamentarul român. „Salut munca depusă de raportoare și susțin Directiva Parlamentului European și a Consiliului privind utilizarea durabilă a pesticidelor”.

Gestionarea integrată a dăunătorilor, mai spune Țurcanu, unul dintre aspectele subliniate de acest dosar, pune accentul pe creșterea unor culturi sănătoase, prin utilizarea unor metode care să afecteze cât mai puțin agro-ecosistemele și să încurajeze metode cât mai naturale de combatere a agenților de dăunare, și este una dintre prioritățile acestui raport, care merită toată atenția noastră!

Conform precizărilor lui Țurcanu, biodiversitatea este amenințată peste tot în lume. Ritmul de dispariție a speciilor este extrem de mare, de 100 până la 1.000 de ori mai mare decât cel natural, adaugă acesta în postarea sa.

Scăderea biodiversității, alături de schimbările climatice, reprezintă cele mai grave amenințări la adresa mediului înconjurător, de care depinde și economia, și societatea.

Un sfert din speciile de animale se confruntă cu riscul dispariției, a conchis acesta.

Utilizarea durabilă a produselor de protecție a plantelor, obiectiv esențial pentru obținerea unei producții agricole durabile

Utilizarea durabilă a produselor de protecție a plantelor, în sensul prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2012 pentru stabilirea cadrului instituțional de acțiune în scopul utilizării durabile a pesticidelor pe teritoriul României, aprobată prin Legea nr. 63/2013, reprezintă un obiectiv esențial pentru obținerea unei producții agricole durabile, și implicit, pentru asigurarea unui sistem agricol competitiv la nivel european și internațional.

În contextul asigurării compatibilității legislației naționale cu acquis-ul Uniunii Europene în domeniul fitosanitar a fost transpusă în legislația națională Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unui cadru de acțiune comunitară în vederea utilizării durabile a pesticidelor, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34 din 27.06.2012, aprobată prin Legea nr. 63/2013.

Planul național de acțiune a fost elaborat în temeiul art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2012, aprobată prin Legea nr. 63/2013. La definitivarea Planului național de acțiune s-au avut în vedere și dispozițiile actelor normative în vigoare care se referă la efectele utilizării produselor de protecție a plantelor, stabilite potrivit prevederilor Legii apelor nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr 458/2002 privind calitatea apei potabile, republicată și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările ulterioare.

Implementarea Planului național de acțiune vizează aspectele privind protecția sănătății publice și a mediului, practicile agricole durabile și protecția zonelor specifice, plasarea pe piață a produselor de protecție a plantelor, cerințele privind principiul precauției, respectiv interzicerea pulverizării aeriene, cu excepțiile prevăzute la art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 6 34/2012, aprobată prin Legea nr. 63/2013, implementarea gestionării integrate a dăunătorilor cu luarea în considerare și a fertilizanților, în conformitate cu prevederile actelor normative naționale și europene.

Planul național de acțiune conține obiective și măsuri ce vizează reducerea dependenței de metodele chimice de combatere a dăunătorilor, a bolilor și a buruienilor, oferind astfel utilizatorilor profesioniști (fermierilor) informații specifice cu privire la gestionarea integrată a dăunătorilor și metodele nechimice alternative.

Reducerea dependenței de metodele chimice de protecție a plantelor diminuează impactul activităților de protecție a plantelor asupra florei și faunei sălbatice și conservarea biodiversităţii, în special, prin stabilirea de măsuri concrete de promovare a unor concepte de agromediu adecvate, cum ar fi rotația culturilor etc.

Publicat în International

Modernizarea şi simplificarea Politicii Agricole Comune (PAC) pot susține garantarea şi pe viitor a unui nivel de trai echitabil pentru populaţia rurală şi agricolă, la garantarea siguranţei alimentare, la asigurarea unor preţuri rezonabile ale alimentelor pentru toţi cetăţenii, cât şi la majorarea productivităţii şi competitivităţii agriculturii europene, a afirmat miercuri, 23 ianuarie 2019, ministrul de resort, Petre Daea, în Comisia pentru agricultură şi dezvoltare rurală (COMAGRI) a Parlamentului European.

Potrivit Agerpres, gestionarea negocierii pachetului legislativ al reformei PAC în contextul noului Cadru Financiar Multianual (CFM) 2021-2027 reprezintă principala prioritate a preşedinţiei României la Consiliul Uniunii Europene (ConsUE) în domeniul agriculturii.

„Ne propunem să continuăm discuţiile privind procesele de modernizare şi de simplificare a PAC, ţinând cont că, pe întreg exerciţiul de reformă, trebuie să garantăm respectarea deplină a prevederilor Tratatului de Funcţionare al Uniunii Europene. Având în vedere rolul major al Politicii Agricole Comune în creşterea coeziunii şi competitivităţii Pieţei Unice a UE, modernizarea şi simplificarea pot contribui la creşterea eficienţei acestei politici, la garantarea şi pe viitor a unui nivel de trai echitabil pentru populaţia rurală şi agricolă, la garantarea siguranţei alimentare, la asigurarea unor preţuri rezonabile ale alimentelor pentru toţi cetăţenii, dar şi la creşterea productivităţii şi competitivităţii agriculturii europene. Trebuie desigur să ţinem cont de caracterul particular al activităţii agricole care rezultă din structura socială a agriculturii, dar şi de discrepanţele structurale şi naturale existente între diferitele regiuni şi state membre ale UE”, a afirmat oficialul guvernamental român.

Totodată, el a spus că preşedinţia României are ca prioritate avansarea discuţiilor şi facilitarea unui consens cu privire la elementele-cheie ale arhitecturii viitoarei PAC, în vederea obţinerii unei abordări generale parţiale cu privire la propunerile legislative din pachetul privind reforma PAC.

„Preşedinţia României are în vedere organizarea unor dezbateri menite să continue eforturile pentru identificarea de noi soluţii de încurajare a producţiei de plante proteice, în contextul obiectivului care vizează necesitatea asigurării independenţei UE pentru proteinele vegetale. Avem totodată în vedere continuarea procesului de convergenţă externă a plăţilor directe, de simplificare şi de acordare a unei mai mari subsidiarităţi statelor membre în vederea stabilirii unor strategii de dezvoltare cât mai bine adaptate la condiţiile lor specifice”, a mai menţionat ministrul român al Agriculturii.

De asemenea, Daea a afirmat că orice strategie pentru viitorul sectorului agroalimentar european trebuie să aibă ca obiectiv central „reînnoirea generaţională”.

„În acest scop, resursele financiare ale UE trebuie cât mai bine utilizate, astfel încât să încurajeze realmente schimbul de generaţii pentru a evita continuarea procesului de abandonare a zonelor rurale de către tineri şi de îmbătrânire a agricultorilor, cu risc pentru perpetuarea acestei activităţi esenţiale pentru omenire”, a adăugat ministrul în cadrul Comisiei AGRI.

În plus, el a spus că trebuie avută în vedere şi sprijinirea micilor fermieri, care „menţin zonele rurale vii”, mai ales cele montane, deţinute în mare parte de tineri fermieri, pentru că ei pot contribui mai bine la procesul de convergenţă a mediului rural european, „pentru a-l revitaliza şi a-l face mai prosper”.

De asemenea, bioeconomia, cercetarea şi inovarea în agricultură se vor regăsi printre subiectele de dezbatere de la nivelul Consiliului Uniunii Europene în primul semestru 2019.

„Fără cercetare şi inovare nu se vor putea atinge obiectivele de mediu şi de atenuare a schimbărilor climatice. Obiectivele privind dezvoltarea durabilă a agriculturii europene, consolidarea capacităţii sale de reacţie şi adaptarea la noile provocări, tot mai complexe, impun un acces corespunzător, echilibrat, la fondurile de cercetare, al tuturor statelor membre, indiferent de poziţionarea lor geografică. Bioeconomiei îi revine un rol esenţial într-o abordare politică integrată menită a creşte sinergiile dintre diferitele politici şi sectoare, cu integrarea rezultatelor cercetării şi schimbului de bune practici şi idei pentru reducerea deşeurilor şi pierderilor de produse agroalimentare pe întreg lanţul, precum şi conservarea resurselor naturale cu revalorizarea acestora”, a susţinut Petre Daea.

În cadrul COMAGRI, Daea a mai declarat că toate acestea trebuie introduse, explicitate şi armonizate prin prevederi clare şi riguroase din punct de vedere juridic în corpul regulamentelor puse în dezbatere pentru modificarea celor actuale - Regulamentele nr. 1305/2013 (dezvoltarea rurală), 1306/2013 (finanţarea, gestionarea şi monitorizarea PAC), 1307/2013 (plăţi directe) şi 1308/2013 (organizarea comună a pieţei).

„După cum ştiţi, acest regulament 1307/2013 (n.r. - referitor la plăţile directe) are un rol important în finanţarea măsurilor din pilonul I şi pilonul II pentru cei doi ani menţionaţi, permiţând statelor membre, printre altele: să transfere fonduri între ambii piloni şi în 2020, să aplice condiţii mai generoase de eliminare treptată a plăţilor efectuate către agricultorii din zonele cu constrângeri naturale (ANC), să utilizeze fondurile de asistenţă tehnică şi la finanţarea elaborării Planurilor Strategice. Şi pentru acest act legislativ important, preşedinţia română a reuşit în cadrul Comitetului special pentru agricultură să obţină susţinerea unanimă a statelor membre şi a transmis scrisoarea de acord către dl preşedinte Sikerski. Sperăm ca finalizarea procedurilor necesare publicării să se finalizeze cât mai curând”, a conchis ministrul român al Agriculturii.

Publicat în Ultimele noutati

Conform precizărilor ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Petre Daea, la finalul dezbaterilor din Comisia pentru agricultură şi dezvoltare rurală (COMAGRI) a Parlamentului European, țara noastră a închis patru dosare, unul dintre acestea fiind cel care viza practicile comerciale neloiale.

„La această oră sunt patru dosare pe care le-am închis din punctul nostru de vedere, punându-le pe drumul acesta tehnic de prelucrare şi apoi de aprobare. Aici este vorba de practicile comerciale neloiale, o directivă foarte importantă care vine din dezbaterile programate şi desfăşurate în preşedinţia austriacă, dar care acum a trecut prin mâna noastră şi a pornit la Parlament. De asemenea, reglementările privind peştele spadă şi GFCM (n.r. - Comisia Generală pentru Pescuit în Marea Mediterană) în domeniul piscicol. (...) Iată cum ne putem măsura efortul prin rezultatele pe care le-am obţinut până acum. Vom continua în acelaşi ritm zilnic de muncă, pentru că aici suntem la negocieri, dar grupele noastre de lucru cu experţii sunt la treabă, sunt în trialoguri, fac muncă specifică în acest domeniu şi îşi concentrează eforturile pentru a avea rezultatele pe care ni le-am propus”, a afirmat Daea, citat de Agerpres.

Ministrul român al Agriculturii a adăugat că politica comună în domeniul pescuitului, discutată în comisia de specialitate, a suscitat de asemenea un interes major.

„S-a văzut o preocupare foarte largă, au fost teme specifice, multe, puse în dezbatere, şi am constatat aceeaşi preocupare, aceeaşi grijă de a colabora cât mai repede şi mai bine cu putinţă, pentru că toată lumea se aşteaptă să încheie cât se poate de repede anumite dosare pe care le avem în analiză şi în portofoliul nostru de discuţii, şi la nivelul Consiliului de Miniştri”, a mai spus oficialul român.

În ceea ce priveşte directiva privind combaterea practicilor comerciale neloiale, Daea a explicat că acordul politic a fost atins la nivelul trialogului din decembrie 2018, în urma unor negocieri multiple desfăşurate de Parlament, de Consiliu şi de Comisie.

El a menționat, totodată, că preşedinţia română a ConsUE se angajează să ia măsurile necesare pentru a pregăti adoptarea finală a directivei înainte de încheierea mandatului actualului Parlament European.

„Aici contez pe buna cooperare cu Parlamentul European, pentru avansarea acestor măsuri mai degrabă procedurale, dar care vor permite publicarea acestei directive importante. Cred că aţi luat cunoştinţă deja că preşedinţia română a obţinut confirmarea acordului din ultimul trialog şi a semnat scrisoarea către dl preşedinte Sikerski, ceea ce creează premisele necesare finalizării procedurilor cât mai rapid, aşa cum ne-am propus. Ştiu că directiva a constituit un dosar prioritar pentru Parlamentul European şi sunt convins că va aduce o diferenţă reală pe piaţă, în special pentru fermieri, dar şi pentru alţi operatori din lanţul de aprovizionare cu alimente. Ei vor avea astfel un instrument funcţional pentru a se apăra de abuzurile unilaterale ale unor operatori. Un lanţ echitabil de aprovizionare cu alimente poate contribui desigur la garantarea unui nivel de trai decent pentru fermierii europeni”, a adăugat Petre Daea.

Oficialul român a prezentat şi situaţia dosarului legislativ privind regulamentul pentru definirea, prezentarea şi etichetarea băuturilor spirtoase, utilizarea denumirilor băuturilor spirtoase în prezentarea şi pe eticheta altor produse alimentare şi protecţia indicaţiilor geografice ale băuturilor spirtoase, pentru care preşedinţia română va efectua toate demersurile necesare în vederea adoptării înainte de încheierea mandatului actualului Parlament European.

Mai multe despre practicile comerciale neloiale puteți găsi aici:
https://www.revistafermierului.ro/international/item/3178-directiva-privind-practicile-comerciale-neloiale-din-cadrul-lantului-de-aprovizionare-cu-produse-alimentare-adoptata-pe-perioada-presedintiei-romaniei-a-consiliului-ue.html

Publicat în Ultimele noutati

Viitorul agriculturii bio și promovarea practicilor agricole sustenabile trebuie să reprezinte priorități pentru președinția română la Consiliul UE, este de părere eurodeputata Daciana Sârbu (S&D), care a abordat acest subiect în Comisia de mediu a Parlamentului European (ENVI), în cadrul audierii ministrului român al Agriculturii, Petre Daea.

„Cifrele arată că state precum Austria alocă până la două treimi din fondurile agricole pentru agricultura sustenabilă sau agricultura bio, însă majoritatea țărilor alocă sume infime pentru astfel de practici. Puteți să ne asigurați că în Consiliu veți avea în vedere viitorul agriculturii bio și promovarea practicilor sustenabile?”, a punctat eurodeputata în contextul prezentării de către ministrul Daea a programului președinției române a Consiliului la capitolul Agricultură.

Daciana Sârbu și-a exprimat și temerile referitoare la gradul de ambiție al statelor membre în ceea ce privește tranziția către o agricultură mai sustenabilă. Europarlamentara social-democrată i-a solicitat reprezentantului președinției române a Consiliului UE asigurări că, în această calitate, nu va susține „renaționalizarea Politicii Agricole Comune”, care ar permite ca unele state membre să se îndrepte spre agricultura cu un caracter industrial și mai pronunțat, pe când altele fac eforturi spre reconversie către agricultura bio sau o agricultură mai verde.

Eurodeputata, care este vicepreședintă a Comisiei de mediu, i-a adresat ministrului român urări de succes pentru perioada în care va deține președinția Consiliului Agricultură-Pescuit, mandat care va include o sarcină extrem de dificilă și importantă - negocierea noii Politici Agricole Comune.

Publicat în International

La nici două săptămâni de la raportul publicat de Curtea de Conturi Europeană (ECA) conform căruia modelul Uniunii Europene (UE) în materie de siguranță alimentară se bucură de respect la nivel mondial, dar este în prezent suprasolicitat, marți, 22 ianuarie 2019, ministrul român al Agriculturii, Petre Daea, a afirmat în Comisia pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară din Parlamentul European că locuitorii blocului comunitar se aşteaptă ca alimentele să fie sigure, de calitate, să fie produse sustenabil şi cu respect faţă de natură.

În comisia ENVI, oficialul român a adăugat că propunerea de Regulament cu privire la transparenţa şi durabilitatea sistemului european de evaluare a riscurilor pe lanţul alimentar reprezintă o oportunitate menită să răspundă temerilor manifestate de cetăţeni cu privire la transparenţa evaluării riscurilor.

„Uniunea Europeană se mândreşte cu cele mai înalte standarde de siguranţa alimentelor din lume, protecţia sănătăţii umane, a animalelor şi a mediului fiind în centrul tuturor politicilor europene. Cetăţenii se aşteaptă ca alimentele să fie sigure, de calitate, să fie produse sustenabil şi cu respect faţă de natură. Să fie promovată şi stimulată inovarea şi competitivitatea. Să existe un cadru legislativ care să ţină cont de aceste deziderate şi care să permită o mai mare implicare a cetăţenilor în procesele decizionale, crescând astfel încrederea în ceea ce facem noi, ca politicieni. Propunerea de Regulament referitoare la transparenţa şi durabilitatea sistemului european de evaluare a riscurilor pe lanţul alimentar reprezintă o oportunitate pentru a răspunde îngrijorărilor exprimate de cetăţeni în ceea ce priveşte transparenţa evaluării riscurilor şi a procesului prin care luăm deciziile”, a spus Daea, citat de Agerpres.

Ministrul de resort a mai spus că Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară (EFSA) are un rol extrem de important, iar independenţa şi obiectivitatea instituției, capacitatea acesteia de a menţine un standard înalt de expertiză ştiinţifică, creşterea accesului la studii ştiinţifice de înaltă calitate sunt elemente care se regăsesc în propunerea Comisiei.

„Prin aceasta, Comisia Europeană ne asigură că sistemul va fi îmbunătăţit, că îl va face mai robust şi de încredere, că va asigura inovarea şi va permite o mai bună utilizare a ştiinţei în domeniul siguranţei alimentelor. Ne dorim acest lucru şi suntem pregătiţi să contribuim activ la atingerea acestor obiective. Analizând cu mare atenţie amendamentele Parlamentului şi comparându-le cu poziţia Consiliului, am tras concluzia că ambele instituţii împărtăşesc aceleaşi obiective în ceea ce priveşte elementele-cheie, deşi poate am ales căi diferite de a le reflecta în text. Ţin să mulţumesc doamnei Pilar Ayuso, raportorul pe acest dosar, pentru disponibilitatea arătată şi rapiditatea cu care s-a implicat în negocierea acestui dosar extrem de important”, a adăugat ministrul Agriculturii.

Daea a solicitat „sprijin şi înţelegere” membrilor Comisiei ENVI din Parlamentul European, „esenţiale în efortul de a ajunge la un acord în acest dosar până la jumătatea lunii februarie”.

„Gestionarea eficientă a termenelor, menţinerea discuţiilor strict în sfera care priveşte obiectivele propunerii Comisiei reprezintă în acest caz piatra de temelie pentru adoptarea Regulamentului în sesiunea plenară a Parlamentului European din martie”, a conchis oficialul român.

Sistem suprasolicitat

Conform raportului ECA din 14 ianuarie 2019, Curtea a constatat că modelul UE în materie de siguranță alimentară se bucură de respect la nivel mondial, dar este în prezent suprasolicitat. În opinia Curții, cadrul juridic care reglementează substanțele chimice din produsele alimentare, hrana pentru animale, plante și animale vii este în continuare în lucru și nu a fost încă implementat la nivelul preconizat de legislația UE în domeniul producției alimentare.

În plus, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară, care asigură consultanță științifică pentru a sta la baza procesului de elaborare a politicilor europene, înregistrează întârzieri în activitățile sale în ceea ce privește substanțele chimice.

Această situație afectează funcționarea corespunzătoare a unor componente ale sistemului, precum și sustenabilitatea modelului, în ansamblu.

Publicat în International

În condițiile în care inclusiv eurodeputații români afirmă că o viitoare limitare a subvențiilor acordate agricultorilor europeni este aproape să devină realitate, gestionarea plăților directe într-un mod cât mai eficient reprezintă salvarea fermelor de familie de la faliment, iar administratorii marilor exploatații trebuie să ia în calcul direcționarea unor sume către un fond de gestionare a riscurilor, consideră Emil Dumitru, director executiv ONIV, președintele Pro Agro și administratorul propriei ferme de familie, localizată în Chiselet, județul Dâmbovița (I.I. Dumitru Gh. Florian Emil).

Cu ocazia unui interviu acordat publicației online www.revistafermierului.ro, șeful Pro Agro a explicat că adaptarea sectorului agrozootehnic românesc la viziunea viitoarei Politici Agricole Comune (PAC post-2020) înseamnă o schimbare de paradigmă, și anume fermele mari să nu mai vândă grâu și porumb, adică să exporte subvenție, ci să adauge liniei de business și zootehnia (producția de carne de porc, de vită, produse procesate din lapte, aluat congelat etc.).

Apoi, conform viziunii directorului executiv ONIV, sumele generate ca urmare a plafonării (diminuate de pierderile cauzate de Brexit, circa 2,2 miliarde, potrivit calculelor proprii) să fie direcționate către Pilonul II, astfel încât să asistăm la o dezvoltare a satului românesc, a fermelor de familie și a fermierilor mici.

Revista Fermierului: Domnule Emil Dumitru, cum ar trebui să se poziționeze România față de viziunea celor care decid la Bruxelles cu privire la plafonarea subvențiilor? Știm că Guvernul României a spus nu o dată, prin vocea ministrului Agriculturii, Petre Daea, că se va opune plafonării.

Emil Dumitru: Încercăm, pe cât posibil, să ne ajustăm poziția față de propunerea pe care Comisia Europeană (CE) a înaintat-o Parlamentului European (PE) de plafonare a plăților directe pe suprafață pentru marile ferme. Și asta deoarece, deja, a apărut proiectul de regulament din care reiese clar că trebuie să existe o soluție de compromis cu privire la plafonarea subvențiilor. Altfel, nimeni n-o să ne mai ia în seamă ca parteneri serioși de dialog la nivelul Uniunii Europene (UE), dacă vom invoca doar că ne opunem.

În altă ordine de idei, personal, consider că fermele mari au două probleme structurale, importante, pe care trebuie să le rezolvăm, una dintre ele fiind gestionarea riscurilor. Aici vorbim de volatilitatea prețurilor și de modul prin care să încercăm să-i menținem profitabili în piață pe deținătorii de mari exploatații agricole, viabili, într-o concurență cu 27 de state membre. Pe de altă parte, este necesar să le oferim acestora șansa ca acele sume de bani care urmează să fie plafonate să nu fie pierdute de către fermele respective, ci să fie reorientate anual către investiții, pe care statul membru – România, în speță – le va stabili. Una dintre investițiile pe care noi le-am identificat ca fiind prioritare sunt cele în zootehnie și în industria alimentară.

R.F.: Să explicăm puțin mai în detaliu această viziune.

E.D.: Asta este o soluție pe care noi am identificat-o ca fiind una de compromis în cazul deciziei de plafonare a plăților. Practic, bugetul României va fi în continuare același, ca alocare financiară. Concret, administratorii celor trei mii de mari ferme care înseamnă undeva la 2,7 milioane de hectare ar putea accesa, pe de-o parte, cei 30 la sută, să-i direcționeze către un fond de gestionare a riscurilor, iar cu celelalte 70 de procente din sumele rămase, ca urmare a plafonării, să facă aceste investiții. Astfel, eu cred că România ar schimba cu siguranță situația unei balanțe comerciale negative. Și asta pentru că, în viitor, în loc ca fermele mari să vândă grâu și porumb, adică să exporte subvenție, vor produce carne de porc, carne de vită, produse procesate din lapte, aluat congelat care se cere piață.

Practic, aceasta este o miză importantă, și anume de a scoate fermele mari din zona de confort și de a le duce într-o zonă progresivă, una de dezvoltare. Apoi, trebuie să menținem în PNDR, pe pilonul II, sumele care oricum vor fi reduse din cauza Brexit-ului, adică 6,6 miliarde de euro, față de 8,8 miliarde, cât am avut. Vorbim de o redirecționare a acestor bani către o zonă de dezvoltare a satului românesc, a fermelor de familie și a fermierilor mici pe care trebuie să-i unim. Satul românesc are nevoie în egală măsură și de ferme mari care să aibă o industrializare și să creeze locuri de muncă, dar și de ferme de familie.

R.F.: Avem un istoric important de relații comerciale în ceea ce înseamnă exportul de cereale (în Orientul Mijlociu, Africa de Nord, inclusiv Europa). Care ar fi soluția de reorientare, astfel încât să nu mai fim exportatori de subvenție, ci de făină, de produse alimentare de bază, comercianți de cereale aflați constant în calea volatilității prețurilor?

E.D.: Noi nu trebuie să ne imaginăm că, peste noapte, se pot întâmpla lucrurile acestea. Trebuie să vedem, spre exemplu, în ceea ce privește industria de morărit și panificație, dacă tot se lucrează la 40 la sută din capacitățile de procesare, înseamnă că avem o problemă de fond. Ce se întâmplă cu acele investiții noi pe care le-am finanțat fie prin SAPARD, fie prin PNDR? Ce le trebuie oamenilor să fie competitivi? Să le subvenționăm, poate, transportul? Energia? Sau să încercăm să le creăm niște facilități fiscale? Hai să vedem cum pot face și ei aluat congelat. Este o cerere în rețeaua de hipermarketuri de așa ceva. Dacă tot există o cerere de 780.000 de tone, de ce nu le oferim noi, din România, aluat congelat?

R.F.: Chiar, de ce?

E.D.: Pentru că astfel de fabrici de aluat congelat necesită un efort investițional foarte mare și n-au fost eligibile prin PNDR. Aceată nouă viziune investițională trebuie introdusă în construcția viitorului PNDR, valabil începând din 2020. Le spunem morarilor că dacă se asociază, spre exemplu, zece dintre aceștia și pot astfel procesa minimum un milion de tone sau măcar 500.000 de tone de grâu, 90 la sută din banii europeni vor fi nerambursabili, dacă vor face o instalație de aluat congelat și vor reuși să se bată cu competitorii de pe piață care aduc acest produs în România.

R.F.: Cum îi putem convinge pe birocrații europeni de utilitatea acestui tip de investiții?

E.D.: Simplu – să construim un program de dezvoltare rurală, ținând cont de specificitatea agriculturii din România, să nu ni-l mai facă o firmă străină. Și asta pentru că și presa, și mediul asociativ cunosc cel mai bine problematica sectorului agroalimentar românesc. Ar fi bine să fim cooptați cu toții, să emitem niște puncte de vedere, să facem niște analize SWOT pe fiecare filieră de produs, astfel încât să vedem ce ne-a lipsit în actualul exercițiu financiar. În acest fel, am putea crea niște instrumente de finanțare credibile pentru fermieri. În continuare, fermierul român se împrumută la niște dobânzi foarte mari în comparație cu colegii lor din Europa Centrală și de Vest.

R.F.: Cu cât se împrumută fermierii români?

E.D.: Pe piața financiar-bancară din România, fermierii se împrumută la un nivel mediu al dobânzii, să zicem, iar în Europa, chiar la unul mare. Avem acces la credite cu dobânzi de 9-10 la sută pentru achiziții de terenuri agricole. Dacă nu vom achiziționa terenuri agricole, chiar cu riscurile acestea destul de mari, le vor lua alții, pentru că suntem o piață unică europeană.

Avem achiziții de inputuri care, uneori, depășesc 12 puncte procentuale dobânzile pe finanțări, motiv pentru care nu putem fi competitivi cu o subvenție de 170-180 de euro pe hectar și cu dobânzile acestea. Și asta, în condițiile în care fermierii belgieni, de exemplu, primesc 330 de euro subvenție și o dobândă de 1-2 la sută la credite. Trebuie să gândim un lucru – orice investiție care se face în România este generatoare de taxe, de impozite și de locuri de muncă. De aceea, eu cred că prin aceste bănci pe care le mai mare statul român – Exim Bank și CEC Bank – putem gândi niște pachete de finanțare dedicate agriculturii și industriei alimentare. Demersul în sine, pe termen scurt, ar putea părea un efort investițional foarte mare din partea statului român. Ulterior însă, sumele se vor întoarce repede, pentru că suntem într-o piață dinamică, și, în 2050, așa cum știm cu toții, populația Globului va crește și va fi o cerere de hrană din ce în ce mai mare.

Subvenția, 1/6 din cifra de afaceri

Revista Fermierului: Ce a însemnat pentru exploatația pe care o dețineți, din totalul veniturilor, subvenția în anul agricol care tocmai s-a încheiat?

Emil Dumitru: Dacă avem o cifră de afaceri anuală de aproximativ 650.000 de lei (n.r. - venit 855.262 lei, cheltuieli 828.564, profit 26.698, conform declarației rectificative de avere ca membru CES din iulie 2018), cu o subvenție de 100.000 de lei, asta înseamnă 1/6 din total; foarte mult pentru o fermă de familie, o fermă medie. Practic, anual, subvenția a însemnat șansa de a investi în utilaje, în construcții, în zootehnie ș.a.m.d.

R.F.: Contează suta aceasta de mii de lei în ecuația businessului dumneavoastră?

E.D.: Cum să nu? Contează foarte mult. Dacă o și investești chibzuit, ești circumspect și nu te arunci la niște leasinguri și datorii foarte mari, pentru că în ultima perioadă observ o apetență din aceasta nemăsurată de a face astfel de investiții și să ne asumăm riscuri mari, investirea subvenției într-un mod cât mai eficient reprezintă granița dintre faliment și supraviețuire.

R.F.: Ce a însemnat ultimul an agricol pentru Emil Dumitru?

E.D.: Ultimul an agricol a însemnat pentru fermierul Emil Dumitru un efort mare, un profit mic, dar am învățat un lucru – dacă nu vom investi mai mult în eliminarea riscurilor generate de fenomene climatice și mai puțin în mofturile noastre de a avea cel mai bun tractor, cea mai bună combină, cu cele mai bune utilaje, nu vom putea face față secetei. Însă, cu două instalații pentru irigat utilizate în mod rațional, chiar dacă este cu forță de muncă mai multă, sigur ne vom salva de faliment.

R.F.: Care este structura de cultură înființată în toamna lui 2018 în exploatația dumneavoastră?

E.D.: Anul acesta, am însămânțat cu rapiță 42 de hectare, avem grâu pe 60 de hectare și orz pe 15 de hectare. Rapița arată bine, grâul însă nu; avem o răsărire neuniformă. Sigur, principala cultură, și miza mea, este cea a porumbului, chiar dacă sunt acuzat că fac monocultură în Lunca Dunării. Nu poate fi o cultură mai profitabilă decât porumbul, în momentul de față. Consider că ne vor aștepta și vremuri mai grele, din perspectiva vânzării de cereale. Pe fondul dezvoltării agriculturii din Rusia și din Ucraina, piața mondială de cereale va cunoaște mai departe o scădere de preț, cu toate că la inputuri, acestea au crescut. Atunci, pare nebunesc ceea ce spun, dar și noi, la nivelul acesta foarte mic, vrem să ne creăm o microzootehnie, ca o supapă de supraviețuire.

Publicat în Interviu

Mihai Țurcanu, eurodeputatul român care din postura de raportor din partea Comisiei IMCO (Piață Internă și Protecția Consumatorilor) a reușit să obțină un acord provizoriu cu privire la revizuirea Regulamentului 2003/2003 privind îngrășămintele, a recunoscut că, până la urmă, Politica Agricolă Comună (PAC) post-2020 va veni aproape sigur la pachet cu plafonarea subvențiilor.

Conform afirmațiilor făcute de acesta miercuri, 28 noiembrie 2018, chiar dacă există în continuare dezbateri cu privire la propunerea de plafonare a plăților directe acordate în agricultură după 2020, din luările de cuvânt ale reprezentanților grupurilor politice din PPE reiese clar că va fi impusă această limitare a subvențiilor acordate agricultorilor.

El spune că marii fermieri au fost ajutați până acum, „foarte mult”, iar majoritatea dintre ei au reușit să se modernizeze „extrem de mult”, astfel că, a mai precizat europarlamentarul, el nu poate fi de acord cu ideea de faliment în agricultură dacă se plafonează plățile.

„Sunteți prea buni. Aveți cea mai bună tehnică, cele mai bune tractoare, cele mai bune combine, pământul este deja îmbunătățit. Ce facem cu cei mici și mijlocii care nu au putut reuși? Au demonstrat asta. Este o diferență enormă între producția marilor fermieri și cea a celor amintiți anterior”, a spus Mihai Țurcanu.

Marți, 20 noiembrie 2018, eurodeputatul Mihai Țurcanu reușea o negociere finală cu Consiliul European (ConsEu), astfel încât să se poată concluziona că limita maximă de cadmiu admisă ca prezentă în produsele fertilizante – 20 de miligrame pe kilogram produs –, susținută prin interpuși de interesele rusești, nu trebuie să rămână așa, ci să fie de 60 mg/kg.

Dacă raportul ar fi trecut conform intereselor Rusiei, susținute de țările vestice ale Uniunii Europene (UE), și anume în favoarea unei încărcături de cadmiu de maximum 40 mg/kg, iar apoi cu tranziție spre 20 mg/kg, România și alți producători din Europa Centrală și de Est ar fi fost dependenți de piața rusă, susține Mihai Țurcanu. Analiștii ruși știau ce avea să se întâmple, astfel că au achiziționat tot ceea ce înseamnă depozite de roci fosfatice cu un nivel scăzut de cadmiu. Un simplu exercițiu al minții ne-ar fi dat de înțeles monopolul astfel instaurat. Probabil, industria și agricultura din România ar fi avut acces la produs fertilizant foarte scump.

Materia primă din care se fac complexele pentru agricultură se obține din roci fosfatice. Acele roci sunt exportate de țări arabe (în mare parte, de Maroc) către industria de profil din România și către cele din țările vecine. Conform măsurătorilor făcute, rocile provenite de acolo nu au un nivel al cadmiului mai mic de 60 mg/kg.

Pentru Regulamentul „Țurcanu”, eurodeputatul român a negociat cu președinția estoniană, cu cea bulgară (cu care ajunsese la un „deal”, dar nu și cu CE) și, acum, cu președinția austriacă, unde se credea că va fi cel mai greu. Totuși, s-a reușit să se obțină un acord, bineînțeles prin strategii de tot felul. Inclusiv prin mesajul nespus că raportul român și echipa din umbră pot definitiva acest dosar și cu președinția română, care și ea trebuie să încheie niște dosare puternice și să fie una de succes.

De câte ori sosește la Parlamentul European (PE) o propunere legislativă, comisia care se ocupă cu subiectul propunerii întocmește o recomandare pe care o vor vota toți eurodeputații. De exemplu, dacă este vorba de transportul animalelor de fermă, raportul va fi întocmit în Comisia pentru agricultură; dacă este vorba de comerțul cu Canada, propunerea merge în Comisia pentru comerț internațional.

Comisia numește un eurodeputat pentru întocmirea raportului. Acesta, cunoscut sub numele de raportor, consultă grupurile politice și experți în domeniu, uneori în cadrul unor audieri publice. Pe baza informațiilor primite, deputatul sau deputata scrie un raport, cu modificări, care este votat în comisie, apoi în plen, de către toți eurodeputații.

Revista Fermierului: De ce s-a dorit modificarea Regulamentului 2003/2003 privind îngrășămintele destinate agriculturii?

Mihai Țurcanu: După 15 ani, Comisia Europeană (CE) a considerat că Regulamentul 2003/2003 privind îngrășămintele nu mai este de actualitate și că trebuie să ne adaptăm noilor cerințe de piață. Vechiul act normativ nu era deschis la tot ceea ce este inovativ în prezent. Spre exemplu, gunoiul de grajd sau nămolurile din stațiile de epurare nu erau considerate, înainte, îngrășăminte.

S-a mai desprins ideea că îngrășămintele actuale sunt pline de metale grele, care ar putea dăuna sănătății consumatorilor noștri; s-au căutat soluții. CE a venit cu un draft de raport și l-a transmis Parlamentului, la Comisia IMCO – Piață Internă și Protecția Consumatorului. Acolo, noi am amendat raportul și l-am votat în plenul Parlamentului. Numai că, acolo, chestiunile esențiale au picat la 10-15 voturi. Era o luptă între vest și est. Vesticii, neavând o industrie foarte bine dezvoltată, subiectele respective nu prezentau pentru ei un interes, astfel că nu și-au dat seama de importanța acestui fenomen. Pentru noi, cei din Europa de Est, dimpotrivă, pentru că veneam la pachet cu fabrici cum este și Azomureș sau polonezii, care dețin o companie de stat și vreo cinci-șase fabrici de anvergură.

R.F.: Și am putea adăuga nevoia puternică de a amenda solul.

M.Ț.: S-a pornit de la premisa ca nivelul de cadmiu din îngrășăminte să fie coborât spre 20 de miligrame de cadmiu pe kilogram, în condițiile în care, până acum, fusese valabil sistemul „no limit”. Ca termen de comparație, celelalte state terțe cu care noi suntem parteneri comerciali (...) Noua Zeelandă, acolo cea mai mică limită este cea de 260 mg de cadmiu pe kilogram, iar în Australia – 250 mg pe kilogram. Noi propuneam o țintă extrem de îndrăzneață, care ar fi putut să afecteze grav industria producătoare de îngrășăminte pentru fermierii europeni.

Care era pericolul – resursele naturale (materia primă) au „migrat” către Rusia, prin depozite de roci fosfatice, în condițiile în care principalii furnizori sunt țări africane, cu preponderență Maroc și Tunisia. Revenind, în depozitele lor rușii dețineau materie primă, culmea, cu 20 de miligrame cadmiu pe kilogram. Între timp, aceștia achiziționaseră și alte depozite pe glob, crezând că, astfel, vor deveni lideri ai comerțului cu rocă fosfatică. Nu puteam accepta să fim dependenți doar de o singură sursă de aprovizionare. De aceea, am zis să fim corecți, iar firmele noastre implicate să aibă la dispoziție o ofertă mai largă.

Ne-am zbătut, am agreat subiectul în trialog, am negociat cu trei președinții ale Consiliului UE (ConsEU), au lăsat ei, am lăsat și noi; asta înseamnă compromis, consens. Astfel, în data de 20 noiembrie 2018, toată lumea a picat de acord și s-a stabilit, printre altele, ca limita superioară a nivelului de cadmiu aflat în fertilizanți să fie de 60 mg pe kilogram. După intrarea în vigoare a Regulamentului revizuit, peste trei ani de la momentul votării în plen și peste alți patru ani, se va putea lua o decizie dacă acest raport se va rediscuta sau nu, în funcție de apariția unor noi tehnologii de decadmiere.

Și pe denumire ne-am luptat foarte mult. Nouă ne-ar fi plăcut să spunem „îngrășăminte folosite în agricultură”. Ei au zis nu, ele sunt mai mult de atât. Ca urmare, în întâlnirile tehnice și în negocierile politice, am lăsat „produsele fertilizante”.

R.F.: De când va intra în vigoare modificarea Regulamentului 2003/2003?

M.Ț.: Noi prognozăm că se va vota în martie 2019, în actuala legislatură, și peste trei ani va fi obligatoriu pentru toți factorii implicați.

Poziția Guvernului României - „Fără plafonare”, una proastă

Revista Fermierului: Am vorbit de trialog între CE, PE și ConsEU în ceea ce privește Regulamentul 2003/2003. Cum va fi implicat acest proces în discuțiile privind viitoarea PAC? Guvernul României, prin vocea ministrului Agriculturii, Petre Daea, afirmă că nu este de acord cu plafonarea.

Mihai Țurcanu: Într-un mod similar cu cel al dosarului în care am fost eu raportor. În raportul meu, am avut onoarea și norocul că eram raportor plin. Eu dictam tempoul, când trebuie să accelerez negocierile sau când să le liniștesc. Oamenii sunt peste tot la fel.

Am avut momente în întâlnirile tip „shadow meeting” unde „i-am urcat pe pereți” pe cei cu care discutam, doar să le arăt că depind de mine și că dacă nu sunt de acord și cu propunerile noastre, eu pot duce raportul în plen și fără susținerea socialiștilor sau a celor din ALDE. Au realizat pericolul respectivii eurodeputați că nu pot obține pentru țările lor nimic din ceea ce își doreau, astfel că nu au mai fost atât de reticenți la negocieri.

Revenind la problemele noastre, cunoaștem poziția guvernului. Este o poziție proastă și o strategie proastă. Dacă spui nu de la începutul negocierilor, aproape că nu mai ai ce negocia. Rămâi încorsetat în acea propunere pe care tu o faci – NU plafonare. Ceilalți vor continua negocierile, vor găsi soluțiile de compromis, iar tu vei rămâne pe afară.

Într-adevăr – Guvernul României a spus – NU plafonare – și invocă faptul că 70 la sută din producțiile din agricultură sunt făcute de fermierii mari care ar putea fi afectați. Am încercat să argumentăm și noi în acel mod, în Comisiile de agricultură sau în grupurile politice de care aparținem. Colegii mei dețin însă niște date atât de exacte, că pe de rost ne-a explicat reprezentantul comisarului cum nu vor fi afectați decât trei la sută dintre producători și sunt soluții viabile și pentru aceia, în cazul implementării sistemului de plafonare a plăților.

Ni s-a atras atenția să ținem cont și de aceia care, până acum, au fost niște oportuniști și, prin această subvenție, nu sunt investitori reali, ci consumatori și exportatori de bani. Vorbim de acele fonduri de investiții care nu numai în România se poziționează, ci merg peste tot, acolo unde plățile directe sunt apetisante pentru ei. De fapt, ce fac aceștia? Își cumpără pământurile pe bani europeni.

R.F.: Și totuși, marea majoritate a fermierilor români afirmă că ne paște „pericolul plafonării”. Reprezintă acest proces un pericol pentru ei?

M.Ț.: Nu este niciun pericol. Eu zic că este greșit să spunem „pericolul plafonării”. Nu. Va fi o plafonare, respectând însă principiul regresivității. Mai exact, toate cheltuielile colaterale ale unui fermier, cât este el de mare sau mic, vor fi în afara acestei sume de 100.000 de euro. Cu alte cuvinte, dacă un fermier mare are diverse cheltuieli – salarii, impozite etc. - de 90 la sută din total buget, închipuiți-vă că sumele respective sunt asigurate de CE. De asemenea, există și un venit sigur de 100.000 de euro. Fermierii noștri trebuie să fie cinstiți și să comunice exact ce cheltuieli au pe principiul regresivității. Acestea vor fi acoperite, plus 100.000 de euro.

R.F.: Am avea nevoie de un raportor plin pe un dosar care implică agricultura?

M.Ț.: Da, dar este foarte greu să-l obținem. Nu cred că are cineva atâta anvergură în prezent să poată fi raportor plin pe un dosar atât de important.

R.F.: De-a lungul președinției rotative a ConsEU, ar putea România să-și susțină interesele, cel puțin pe zona de agricultură?

M.Ț.: Puteam stabili anumite aspecte ca priorități, dacă dosarele gestionate erau în faza de închidere. Dacă este la debut un dosar, nu prea ai ce face. Al meu, spre exemplu (fiindcă eram în trialog), în orice întâlnire de trialog puteam concluziona sau nu; să facem „deal”. Eu vorbeam în numele PE, CE prin reprezentant/reprezentanți, în numele instituției citate, iar ConsEu, în numele lor. Dacă toți cei trei factori implicați - PE, CE și ConsEu - cad de acord cu privire la un compromis făcut, se aplaudă, se merge mai departe, se scrie un text după această întâlnire și toată lumea este mulțumită că s-a muncit, că s-a îmbunătățit o propunere venită din partea CE.

Publicat în Interviu

Joi, 22 noiembrie 2018, Comisia Europeană (CE) a publicat un raport privind dezvoltarea sectorului de producție a proteinei vegetale în Uniunea Europeană (UE), documentul analizând situația cererii şi ofertei de astfel de produs obținut din rapiţă, seminţe de floarea-soarelui sau linte de proveniență UE şi examinând modalităţile de dezvoltare ulterioară a acestor producţii prin metode raţionale din punct de vedere economic şi din perspectiva mediului.

Conform documentului, în sectoarele producției de nutreț şi în cel al alimentelor cu valoare ridicată există un potenţial de dezvoltare pentru proteinele vegetale în blocul comunitar, pe fondul impulsului dat de cererea consumatorilor.

În acest context, comisarul pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, Phil Hogan, s-a declarat recunoscător Parlamentului European (PE) pentru susținerea producției de proteină vegetală în Europa.

„Proteinele vegetale sunt o componentă esenţială a sectorului agroalimentar european, care produce alimente şi băuturi la cele mai înalte standarde din lume. Totuşi, din cauza unei serii de factori de piaţă şi climatici, producţia europeană de culturi proteice nu este suficientă pentru a satisface cererea tot mai mare. În acest sens, aş vrea să îmi exprim recunoştinţa pentru interesul puternic al Parlamentului European în ceea ce priveşte continuarea acordării de sprijin pentru producţia proteică din Europa. Acest raport va fi un punct de referinţă important pentru o dezbatere la nivelul întregii UE pentru adoptarea unei modalităţi de dezvoltare sustenabilă, deoarece această cale înainte nu poate fi găsită doar de Comisia Europeană şi necesită contribuţiile active ale tuturor părţilor interesate”, a precizat comisarul Hogan.

Raportul prezintă mai multe instrumente de politică existente şi noi propuneri de politici care pot contribui la realizarea potenţialului economic şi de mediu al plantelor proteice din UE. Vorbim aici de sprijinirea fermierilor care cultivă plante proteice, prin intermediul viitoarei Politici Agricole Comune (PAC) propuse, mai exact prin includerea acestor fermieri în planurile strategice naţionale din cadrul PAC, şi în special prin răsplătirea producătorilor agricoli pentru beneficiile aduse mediului de leguminoase şi pentru contribuţia la îndeplinirea obiectivelor de mediu prin programe ecologice, respectiv prin angajamente de gestionare în materie de mediu/climă în cadrul programelor de dezvoltare rurală. Se are în vedere, totodată, mobilizarea sprijinului pentru dezvoltare rurală, de exemplu pentru a stimula investiţiile şi cooperarea de-a lungul lanţului alimentar şi sprijinul cuplat pentru venit.

De asemenea, este luată în calcul sporirea competitivităţii prin cercetare şi inovare cu ajutorul programelor de cercetare ale UE şi ale statelor membre şi dublarea bugetului programului Orizont Europa pentru perioada 2021-2027, îmbunătăţirea analizei de piaţă şi a transparenţei, cu ajutorul unor instrumente de monitorizare mai bune, cât și promovarea beneficiilor proteinelor vegetale pentru nutriţie, sănătate, climă şi mediu, cu sprijinul programului de promovare al Comisiei, al cărui buget pentru 2019 este de aproape 200 de milioane de euro. În fine, sunt vizate schimburile mai intense de cunoştinţe/bune practici în ceea ce priveşte gestionarea lanţului de aprovizionare şi practicile agronomice sustenabile, de exemplu prin intermediul unei platforme online dedicate acestui scop.

Cererea de proteine vegetale în Europa este mare, ridicându-se la aproximativ 27 de milioane de tone de proteine brute în 2016/2017, în vreme ce autoaprovizionarea UE variază semnificativ în funcţie de sursă (79% pentru rapiţă şi 5% pentru soia, de exemplu). Prin urmare, UE importă anual aproximativ 17 milioane de tone de proteine brute, din care 13 milioane sunt proteine din soia. Totuşi, există tendinţe pozitive: suprafaţa cultivată cu soia în UE s-a dublat la aproape un milion de hectare de la reforma PAC din 2013 şi până în prezent. De asemenea, în cazul leguminoaselor (mazăre de câmp, bob, linte, năut), producţia din UE aproape s-a triplat din 2013 şi până în prezent.

Cu toate că hrana pentru animale rămâne cel mai important debuşeu comercial (93%), piaţa proteinelor vegetale a cunoscut o segmentare considerabilă, cu o creştere a cererii în sectoarele hranei pentru animale şi alimentelor cu valoare ridicată. În ceea ce priveşte alimentele, piaţa proteinelor vegetale cunoaşte în prezent o creştere de două cifre, determinată de cererea de alternative faţă de carne şi produsele lactate.

Publicat în International

Ca urmare a adoptării unui aviz de către Comisia de mediu din Parlamentul European (PE), luni, 10 septembrie 2018, organizațiile micilor producători agricoli, cooperativele formate de aceștia, precum și procesatorii vor putea beneficia de protecție în relația cu rețelele comerciale, prin contracte scrise obligatorii.

Europarlamentarul român Daciana Sârbu a depus în total un număr de 17 amendamente la avizul Comisiei de mediu privind practicile comerciale neloiale în lanțul alimentar, având și rolul de raportor din umbră al Grupului Socialist în acest dosar.

„E nevoie de o consolidare a legislației menite să-i apere pe producătorii mici și mijlocii pe o piață agricolă care nu le acordă suficiente șanse. În special pentru România e necesară protejarea mai fermă a acestor producători, adesea expuși abuzurilor și excluși astfel de pe piață. Apar foarte multe situații în care aceștia – deși produc marfă de calitate înaltă, apreciată de consumatori, și dovedesc bună credință – sunt defavorizați de rețelele comerciale.

Prin amendamentele pe care le-am formulat, am urmărit o definire detaliată a practicilor neloiale cu care se confruntă aceștia și o extindere a acestei liste – incluzând, de exemplu, situații inacceptabile precum schimbarea unilaterală a condițiilor de plată din partea cumpărătorului sau obligarea furnizorului să transporte marfa spre retailer (fără ca acest lucru să fi fost prevăzut în contract); astfel de practici sunt des întâlnite, pun în dificultate producătorii și ei nu trebuie să se mai confrunte cu probleme de acest tip”, a precizat Daciana Sârbu.

Avizul votat luni de Comisia de Mediu definește clar o serie de practici neloiale, printre care și nerespectarea condițiilor contractuale sau întârzierea plăților către furnizori. Printre prevederile incluse se mai află posibilitatea ca plângerile producătorilor să fie confidențiale (pentru a evita ca ulterior aceștia să fie sancționați de retaileri), obligativitatea creării unui centru de monitorizare a practicilor neloiale la nivelul statelor membre (care să asigure punerea în aplicare a legislației), precum și definirea de sancțiuni.

Subiectul nu este unul nou. Retailerii abuzează de poziția dominantă în relația cu fermierii

La mijlocul lunii iulie 2017, Oliver Sitar, director-adjunct al unității responsabile de guvernanța piețelor agroalimentare din cadrul DG AGRI, preciza că Uniunea Europeană (UE28) nu are nicio legislație care să-i protejeze pe fermierii blocului comunitar de utilizarea puterii de negociere și de piață din partea partenerilor lor comerciali din aval. Acesta adăuga la acea vreme că în relația cu comercianții, producătorii agricoli europeni se aflau într-o situație recunoscută de legea competiției ca abuzul poziției dominante.

Sitar recunoaștea că, în ceea ce privește relația B2C (business to consumer), cealaltă, denumită sugestiv de austriac F2B (farmer to business), este similară cu prima până la un anumit punct. Mai departe, consumatorul se poate reorienta către alt furnizor, în timp ce fermierul intră sub incidența abuzului poziției dominante practicate de retaileri. În viziunea lui Oliver Sitar, comercianții au ca atuuri puterea de negociere și piața de desfacere, elemente-forte care susțin poziția amintită anterior.

„În (...) ceea ce privește relația business to business (B2B), în contextul lanțului de aprovizionare cu produse agroalimentare, Uniunea Europeană nu are o legislație în ceea ce privește practicile comerciale neechitabile. Avem directive în ceea ce privește relația business to consumer (B2C), în contextul situațiilor în care am avea practici comerciale neechitabile și care implică relația dintre comerciant și cumpărător. Una dintre ele are ca obiect chiar termenii contractuali abuzivi. (...) Relația B2C și, să-i spunem, farmer to business (F2B) ar putea fi chiar similare până într-un anumit punct, însă chiar și așa nu avem nicio legislație la ora actuală, una care să-i protejeze pe fermieri de utilizarea puterii de negociere și de piață din partea partenerilor lor comerciali; nu există. Suntem într-o situație recunoscută de legea competiției ca abuzul poziției dominante”, afirma Oliver Sitar în cadrul conferinței „CAP&the food chain” care a avut loc la Bruxelles în zilele de 5 și 6 iulie 2017.

Potrivit oficialului de la Bruxelles, în context legislativ european, în aval, pe lanțul de aprovizionare cu produse agroalimentare, consumatorul final deține o așa-numită „putere a clientului”, o putere de cumpărare excesivă care uneori pune o presiune suplimentară pe producătorii agricoli din UE. În cazul fermierilor însă, aceștia nu beneficiază de un astfel de atu și nu pot întoarce spatele comercianților pentru simplul fapt că nu au canalele de distribuție necesare. Astfel, potrivit unor studii definitivate în urmă cu șase, respectiv patru ani, peste 90 de procente dintre producătorii agricoli europeni au fost victimele practicilor comerciale neechitabile.

„Dacă nu vinde, fermierul nu are altă soluție, cum este în cazul consumatorului final. (...) Anumite statistici din 2011 și 2013, atunci când Comisia Europeană a verificat dacă măsurile de guvernanță economică de la nivel UE au vreun rost, au relevat că mai bine de 90 la sută din fermieri au fost victimele practicilor comerciale neloiale. Acesta a fost un procentaj uriaș care sugerează că problema nu este doar una teoretică, ci una care este reală și care are un impact apreciabil asupra producătorilor agricoli. (...) Puterea de cumpărare excesivă ar putea susține astfel de practici care duc la consecințe negative pentru fermieri”, menționa Oliver Sitar.

Potrivit cifrelor vehiculate de oficialul DG AGRI, în lanțul de aprovizionare cu produse agroalimentare al blocului UE28 activează 47 de milioane de oameni, ceea ce înseamnă o valoare adăugată brută de șapte procente la nivelul economiei europene. În plus, specialiștii europeni au constatat că, pe acest lanț, nivelul producției de materie primă (producție primară) este relativ fragmentat. Mai mult, chiar dacă sunt o grămadă de fermieri care încearcă să se organizeze în organizații de producători, cooperative, în relația lor comercială din aval, cu partenerii comerciali din lanțul de aprovizionare cu produse agroalimentare, ei nu se află pe poziția dominantă, ci pe cea de vulnerabilitate.

Potrivit afirmațiilor lui Sitar, acest dezechilibru sever de putere de negociere dintre producători și lanțul de aprovizionare cu produse agroalimentare ar putea facilita tendința piețelor de a da greș din ce în ce mai des. În plus, situația dă naștere unui semn de întrebare cu privire la capacitatea măsurilor de guvernanță economică de a genera și implementa remedii eficiente pentru aceste situații.

Conform analizelor departamentului de specialitate din DG AGRI, în care și Oliver Sitar activează, problemele actuale de guvernanță economică cu care birocrații europeni se confruntă sunt practicile comerciale neloiale, transparența pieței și cooperarea dintre producători.

Publicat în International
Pagina 1 din 3