Deținător al unui adăpost de 300 de capete de vaci cu lapte, fiul primarului din Cilieni, Olt, Florin Chirea, se declară mulțumit de parteneriatul cu unul dintre procesatorii cu notorietate din România, în condițiile unui preț pe litrul de lapte colectat de 1,3-1,4 lei și ale unei cantități livrate zilnic către procesator de circa șase tone.

„Am ajuns la 28 de litri de lapte pe cap de vacă furajată, zilnic. Este o producție bună, nu foarte bună, dar sperăm să creștem. Procesarea o facem prin Danone. De șase ani, chiar pot să-l numesc partener. Nu tot timpul are prețul cel mai mare, dar nu contează asta. Contează seriozitatea. În momentul acesta, poate nu este cel mai mare preț de pe piață cel oferit nouă de către Danone – în jur de 1,3-1,4 lei, recalculat. Lucrăm însă de atâta timp. M-am dezvoltat și datorită acestui parteneriat. Livrăm către ei șase tone de lapte, zilnic; fluctuează puțin în funcție de anotimp. Vin cu mașinile lor la colectare, calitatea este foarte bine controlată”, a afirmat administratorul Agro Chirea, luni, 15 mai 2017, cu ocazia vizitei ministrului Agriculturii, Petre Daea, în exploatația sa. „Este un adăpost de 300 de capete în producție, lotizat pe patru grupe, în funcție de cantitatea de lapte pe care o produc zilnic. În 2012, a fost înființată această fermă cu ajutorul fondurilor europene, contribuție 50-50%. Am și o exploatație vegetală, în cadrul căreia lucrez circa 2.500 de hectare”.

Potrivit spuselor sale, procentul de reformă la vaca de lapte în ferma pe care o deține este de 20 la sută anual, iar genetica este importată din Olanda și din Ungaria.

Chirea a adăugat că tăurașii îi comercializează în intervalul 0-3 luni, iar un anumit număr de exemplare sunt pentru îngrășat și ating chiar 400-500 kg pentru abatorizare.

„Am și o activitate de bovine de carne, undeva la 100 de capete, Aberdeen Angus și Limousine. Pot să zic că sunt mai încântat de Limousine datorită randamentului la tăiere și sporului de greutate”, a precizat Florin Chirea.

Fermierul oltean recunoaște că a investit și în vaca de carne, pentru care nu a luat sprijin cuplat din cauza unor probleme cu asociațiile de profil.

„Ar fi doar Aberdeen Angus, o asociație care, într-adevăr, știe să-și facă treaba și este pe la Sibiu. Pentru Limousine nu am luat nimic”, a mărturisit fiul primarului din Cilieni.

Acesta se mândrește cu faptul că integrează producția de cereale (porumb și grâu) în ferma sa zootehnică în procent de circa 20%, la care adaugă lucernă, fân ș.a.

„Toate, împreună, formează o rație echilibrată energo-proteic, de aceea ne folosim de toate cerealele pe care le avem. Nu cumpărăm nimic. Totul este produs în ferma proprie”, a conchis producătorul agricol.


În martie 2017, cantitatea de lapte de vacă colectată de la exploataţiile agricole şi centrele de colectare de către unităţile procesatoare a crescut cu 19,9% faţă de februarie 2017 şi cu 5,9% faţă de martie 2016.


Cantitatea de lapte de vacă colectată de la exploataţiile agricole şi centrele de colectare de către unităţile procesatoare a crescut în trimestrul I 2017 faţă de trimestrul I 2016 cu 2,3%.

Potrivit INS, în martie 2017 comparativ cu luna precedentă, cantitatea de lapte de vacă colectată de unităţile procesatoare a crescut cu 14.126 tone (+19,9%).

Creșteri ale producţiei în luna martie 2017 comparativ cu luna februarie 2017 s-au înregistrat la: unt, cu 122 de tone (+11,9%), lapte de consum, cu 2.761 de tone (+11,7%), brânzeturi, cu 749 de tone (+11,1%), lapte acidulat (iaurt, iaurt de băut, lapte bătut şi alte produse lactate similare), cu 158 de tone (+0,9%), smântână de consum, cu 19 tone (+0,4%).

Aceleași date agregate de INS relevă că faţă de luna corespunzătoare din anul precedent, în martie 2017 cantitatea de lapte de vacă colectată de unităţile procesatoare a crescut cu 4.716 tone (+5,9%).

În martie 2017, comparativ cu martie 2016, producţia a crescut la unt, cu 179 de tone (+18,4%), lapte acidulat (iaurt, iaurt de băut, lapte bătut şi alte produse lactate similare), cu 296 de tone (+1,8%), și lapte de consum, cu 269 de tone (+1,0%).

Scăderi ale producţiei s-au înregistrat la smântână de consum, cu 407 tone (-7,2%), și la brânzeturi, cu 470 de tone (-5,9%).

Nu în ultimul rând, în trimestrul I 2017, comparativ cu trimestrul I 2016, cantitatea de lapte de vacă colectată de unităţile procesatoare a crescut cu 5.123 de tone (+2,3%).

Creşteri ale producţiei în trimestrul I 2017 faţă de trimestrul corespunzător din anul precedent au fost înregistrate la: unt, cu 507 tone (+18,7%), lapte de consum, cu 3.291 de tone (+4,5%), lapte acidulat (iaurt, iaurt de băut, lapte bătut şi alte produse lactate similare), cu 1.011 tone (+2,0%).

Producția a scăzut la smântână de consum, cu 1.832 de tone (-10,3%), și la brânzeturi, cu 325 de tone (-1,6%).

Publicat în Din fermă-n fermă!

Fondatorul Agromar Balotești, Florin Colțuneac, unul dintre jucătorii importanți pe piața autohtonă a furajelor, avertizează că efectul pervers al crizei cu care s-a confruntat în ultimii ani sectorul cărnii de porc ar urma să fie un val de majorări de preț până la un nivel de 6,5 lei kilogramul în viu, după Crăciun.

„Va fi o criză de carne de porc la anul, începând chiar de la acest Crăciun. Din punctul meu de vedere, la cât mă pricep și eu, și cred c-o nimeresc, ne vom confrunta cu o criză fără precedent în Europa, dar în România în special. Atâta sărăcie pe porc a fost, încât a afectat și gospodăriile individuale (minus 80 la sută efective). Eu zic că va fi cel puțin 6,5 lei kilogramul de carne de porc în viu”, a afirmat Colțuneac în cadrul unei întâlniri cu presa pe care a avut-o în cadrul târgului IndAgra 2016.

Pentru că are încredere totuși în revirimentul sectorului cărnii de porc, Colțuneac a bătut palma deja cu proprietarii unei ferme din Călărași pe care o va prelua în curând, cu tot cu cele circa 6.000 de suine existente la această oră în exploatație.

El mizează pe calitatea cărnii porcilor pe care îi va crește în continuare și se gândește să încetinească viteza de comercializare de la 170 de zile la 200 de zile.

Mai mult, din patriotism, el va încerca să furnizeze carne doar pentru piața internă.

„În câteva zile, preluăm o fermă de porci care se întinde pe o suprafață de 28 ha din localitatea Dragoș Vodă, Călărași. Porcii pe care îi vom crește, vor fi numai pentru consumul de pe piața internă; eu așa gândesc, intern. (...) Crescătoria este o fostă fermă foarte mare care a fost dată în folosință în 1989. S-a învârtit prin mai multe mâini, iar acum cei care o au, o vând (...). Ferma este deja populată cu 6.000 de capete, dar merge extinsă la încă 20.000 de capete și are și maternitate cu 500 de scroafe.

Scopul meu nu este să fac viteza de comercializare, să crească porcul în 170 de zile. Poate crește și în 200 de zile, dar să aibă gustul pe care mi-l doresc. (...) Avem 800 de porci minim pe lună livrați către abator, la o greutate care variază între 110 și 120 kg. Abatorizarea costă 50 de lei maximum, dacă vrei să vinzi tu carnea. Dacă nu, cumpără abatorul carnea în viu cu 5,8-5,9 lei kilogramul plus TVA. Dacă ai propria unitate de abatorizare reglezi ora exactă. (...) N-ar avea cum să te bată nimeni”, a adăugat fondatorul companiei.

Colțuneac are depozite care însumează 10.000 de tone. El vrea încă pe atât în 2017!

În prezent, șeful Agromar Balotești deține alături de familia sa o fabrică de furaje pentru toată gama de animale de fermă și sistem gospodăresc, o bază de silozuri de cereale de vreo 10.000 - 12.000 de tone (investiție de aproximativ 1,5 milione de euro) și o fermă de pui la Tărtășești. Din 2004 încoace, el a investit în afacere circa cinci milioane de euro, inclusiv grație creditelor bancare.

Însă, antreprenorul nu vrea să se oprească aici. În 2017, Florin Colțuneac vrea să mai construiască facilități de depozitare care vor totaliza alte 10.000 de tone.

Potrivit spuselor sale, în silozuri, materia primă este reprezentată de cerealele pe care le folosește în fermele proprii și la FNC-ul care produce furajele.

În plus, el a recunoscut presei că achiziționează cereale exclusiv din România, de la marii traderi sau de la asociațiile agricole din zonă.

„Grâul l-am achiziționat la un preț foarte bun anul acesta, 0,6 lei kilogramul, iar la primăvară, când cererea va fi mare, acesta va fi de 0,85 lei kilogramul de grâu”, a afirmat fondatorul Agromar.

Pe lângă porc și pui, Colțuneac mizează foarte mult și pe producția de furaje, unde, afirmă el, deține cam 10 la sută cotă de piață. Capacitatea de producție a facilității de la Fierbinți Târg este de 150 tone de furaje pe zi, comercializarea acestora reprezentând circa 70 de procente din totalul cifrei de afaceri estimată la aproximativ patru milioane de euro în acest an.

„Cea mai bună și sigură afacere, în cazul meu, sunt furajele. Eu acolo am început. Deja, avem vreo 15-20 de magazine care sunt în proprietatea noastră, cu propriul profit, în creștere. Cele mai căutate produse sunt cele destinate puilor de găină, porcului, fazele de creștere care se aplică la fiecare. Avem însă nutrețuri și pentru iepuri, porumbei, vaci, oi etc. Noi vindem foarte puțin, pentru că suntem în creștere, față de nivelul din România. În țara noastră, eu cred că producem maximum 40-50 din necesarul de nutrețuri combinate. Eu mă lupt doar cu firme străine, pentru că firmele românești sunt foarte puține. Dacă vorbim la nivel de țară, cred că deținem aproximativ 10 procente din cota de piață”, a mai punctat Colțuneac.

Ambițiile producătorului român de furaje nu se opresc însă aici. Pentru că anual, în cele șase cicluri de producție, el obține undeva la peste 1,2 milioane de pui rasa Ross 308 și Hubbard roșu, vrea să se extindă și să cumpere o clădire în care să construiască un punct de tăiere

„Păsări am cam 200.000, predominant Ross 308, crescuți la sol și Hubbard roșu (cu o carne mai ațoasă, pentru cuptor) în șase cicluri de creștere. Este un pui de carne nemodificat genetic, pe care vreau să mă axez și să-l cresc în ritm mai lent. Puii îi vând oamenilor, la greutăți variind între 0,5 kg și 3 kg. De la anul vreau să abatorizez pui. Acolo, lângă fermă, există o clădire care suntem în discuții s-o preluăm, care există un punct de tăiere”, a mărturisit producătorul.

„Suntem tratați ca și când am fi evazioniști”

Chiar dacă s-a pensionat din structurile armatei de ani buni și cunoaște în detaliu rigorile legii, el spune că nu este ocolit de obtuzitatea autorităților de control și de aberațiile legislative pe care trebuie să le respecte, atunci când businessul său tinde să se extindă în mod natural.

„De multe ori suntem tratați de organele de control ca și când am fi evazioniști, niște hoți. (...) Eu, acum, fac niște construcții, hale pentru depozit. Câte aberații pot fi, nu poți crede că poate fi adevărat. Unde fac eu halele acestea, la Fierbinți Târg, pe la vreo trei kilometri mai departe trece o țeavă de gaz, de aceea trebuie luat aviz. Altceva – trece trenul la nu știu ce distanță, durează două luni și te ține în loc cu șantierul. Abia în trei luni de zile se primește avizul pentru cale ferată. Suntem încurcați sistematic. La fermă am făcut un puț pentru udat în grădină, de 10 metri adâncime, și mi-au trebuit doi ani de zile; m-a costat 10.000 lei un aviz de la Apele Române. Am stat doi ani de zile fără aviz de la Mediu. Cei de la Mediu, dacă nu ai ce trebuie, 50.000 – 100.000 lei amendă”, a conchis cu amărăciune în glas șeful Agromar Balotești.

Comisia Europeană: Prețurile cărnii de porc europene, în creștere

Contrar situației din anul 2015, anul acesta, prețurile europene ale cărnii de porc par să-și urmeze propriile tendințe de creștere sezonieră. După un început nesatisfăcător înregistrat la începutul anului în curs, prețurile au urcat constant de la începutul lunii aprilie 2016. De la debutul lunii iulie, prețurile cărnii de porc au sărit de 160 euro/100 kg și s-au stabilizat în jurul cifrei de 165 euro/100 kg. Această majorare de preț se datorează în mare parte creșterii nivelului de export către China și unui echilibru mai strâns dintre cererea și oferta pieței intracomunitare.

După un reviriment al nivelului mediu săptămânal înregistrat la nivelul lunii ianuarie 2016, prețul purceilor s-a stabilizat – 40 de euro/bucată în perioada februarie și sfârșitul lunii mai, urmat de o ușoară creștere înregistrată în iunie și de încă o stabilizare pe parcursul verii. Prețul mediu înregistrat pe piața UE în august a fost de 43 de euro/cap de animal, adică unul cu 30 la sută mai mare decât cel înregistrat în aceeași perioadă a anului trecut. În Spania, dimpotrivă, prețurile purceilor au început deja să se micșoreze ca nivel începând de la mijlocul lunii iulie, mai devreme decât tendița sezonieră, chiar dacă acestea se află peste sumele practicate anul trecut.

De asemenea, potrivit previziunii pe termen scurt „Toamnă 2016” a Comisiei Europene (CE), după o ușoară creștere, prețurile nutrețurilor, în special cele ale soiei, s-au contractat din nou, costurile de achiziție ale hranei animale s-au redus și au permis din nou revenirea pe profit a producției de carne de porc.

Mai mult, calitatea recoltei de cereae este de așa natură, încât o cantitate importantă ar urma să fie redirecționată către producția de nutreț.

Consumul european de carne de porc a atins nivelul de 32,4 kilograme pe cap de locuitor în 2015 (cantitate raportată de zona de retail), în creștere cu aproximativ un kilogram dacă ar fi să comparăm datele cu cele din 2014. Pe fondul unui trend favorabil de export al UE către China, oficialii Comisiei Europene previzionează că ne-am putea confrunta în curând cu un deficit de carne de porc. De aceea, nivelul consumului per capita ar urma să scadă anul acesta cu 1,6 la sută (32 kilograme pe cap de locuitor) și să se stabilizeze la anul, mai mult sau mai puțin în legătură cu tendințele ultimilor zece ani.

Publicat în Din fermă-n fermă!

Vicepreședintele LAPAR, Gheorghe Lămureanu, are cu ce se lăuda în vara aceasta, în condițiile în care de pe două treimi din suprafața de circa 600 de hectare însămânțate cu grâu (soiul utilizat fiind cel franțuzesc - Apache), acesta a reușit să obțină o productivitate de peste șapte tone la hectar, aproape identică cu media preconizată a fi atinsă de fermierii din Hexagon anul acesta, și anume circa 7.09 tone la hectar.

O parte din recolta obținută (cea cu indici de panificație de peste 12,5) a fost deja comercializată către traderul Ameropa cu 139 de euro tona metrică însă, chiar și așa, vicepreședintele LAPAR se plânge că abia a reușit să fie pe break-even la capitolul investiții-câștiguri, veniturile obținute fiind, conform statisticilor proprii, cu 30 de puncte procentuale mai mici decât cele practicate în 2015.

„Astăzi (n.r. - 11 iulie 2016) vindem cu 139 EUR/TM de grâu la Ameropa. Orzul l-am comercializat deja cu 131 euro tona metrică, iar rapița am dat-o cu 343 euro/TM. Prețurile la grâu sunt însă problema, fiind cu 30 de procente mai mici decât cele din 2015; abia reușim să ne scoatem cheltuielile cu șase tone la hectar producție medie. E criminal. Asta este”, ne-a mărturisit oficialul LAPAR.

Banii pe care Lămurereanu i-a obținut de la traderi nu variază însă prea mult față de prețurile practicate zilele acestea în Portul Constanța. Potrivit spuselor analistului Bogdan Iliescu, în prezent, grâul se tranzacționează cu prețuri variind între 140 și 142 euro tona metrică, 142-144 euro/TM de porumb, rapița la 335 euro tona metrică, floarea soarelui la 360 dolari americani (monedă impusă de tranzacțiile din Ucraina), iar orzul la 130 euro tona metrică, prețuri FCA Port Constanța (marfa adusă în port).

„Toți comercianții tac zilele acestea. Prețurile continuă să se ducă în jos. Mai toți au pierdut”, a declarat pentru Revista Fermierului, Bogdan Iliescu, analist specializat pe comerțul cu cereale, făcând referire la volatilitatea prețurilor. „Comcereal a avut cel mai mult de pierdut, în condițiile în care a cumpărat rapița linoleică cu 340-345 euro tona metrică și a vândut-o cu 320-325 EUR/TM. Prețul a scăzut imediat după finalizarea recoltatului (n.r. - în urmă cu circa o săptămână); s-a dus în jos cu aproximativ 20 de procente. De pierdut au avut și traderii locali, în timp ce comercianții multinațională s-au pus la adăpost prin hedging. În prezent, estimarea recoltei de rapiță este de 1,350 milioane tone”.

La grâu, producătorul constănțean a folosit pe cele 400 ha soiul Apache de la Limagrain. Acest soi i-a oferit, spune el, o producție de peste șapte tone la hectar, în timp ce soiurile Miranda, Musik și celelalte (inclusiv cele de la dr. Mihai Berca) au oferit puțin peste cinci tone ca randamente.

Pariul lui Lămureanu în anul agricol 2015-2016 a fost grâul pentru panificație, chiar dacă materialul semincer achiziționat a fost mai scump.

„Diferența de preț a fost mică între grâul de panificație și cel cu parametri pentru furajare, așa încât am mizat pentru grâul premium”, a precizat Lămureanu.

Chiar dacă nu toată cantitatea de grâu obținută de fermier atinge parametrii impuși de achizitorii de materie primă de proveniență agricolă (în ultimii doi ani, traderii cer un indice de panificație cu 2,5 puncte peste cel din Franța, conform informațiilor venite din piață), productivitatea medie este totuși de circa șase tone la hectar.

„Cu indicii de calitate la grâu nu stăm (...) grozav; suntem în limitele minimum acceptate de cumpărători. Avem două categorii de materie-primă la finele acestui an agricol: una din grupa premium, de făină, și una din grupa de grâu destinat zootehniei (n.r. - așa-zis furajer). Ca o paralelă, când francezii au 10 indice de proteină, sunt boieri. În cazul nostru, cumpărătorii ne cer minimum 12,5; de vreo doi-trei ani sunt probleme de acest gen la noi. Ei vin, ne vând soiurile lor, și după aceea spun că nu au proteină”, a declarat Gheorghe Lămureanu. „Când ai totuși șase tone de grâu producție medie la hectar, recoltă obținută de pe cele 600 ha însămânțate, înseamnă că ai aplicat tehnologia corespunzătoare zonei”.

Fermierul ne-a mai spus că în afara celor 600 ha însămânțate cu grâu, în anul agricol 2015-2016 acesta a mai optat pentru orz (200 ha), rapiță (200 ha), mazăre (75 ha), porumb (120 ha), soia (100 ha) și floarea soarelui linoleică (120 ha). Ca randamente, la orz, recolta „a sărit” de șase tone la hectar, iar la soiul de mazăre „erectă cu cârcei” s-a apropiat de patru tone la hectar.

Scăderea TVA la inputurile folosite în agricultură, de la 1 august 2016, binevenită. Lămureanu nu mai investește în teren, ci în extinderea instalațiilor de irigații

Întrebat fiind cum comentează știrea potrivit căreia Guvernul propune o serie de facilități fiscale cu privire la reducerea TVA de la 20% la 9 procente pentru lucrări agricole și livrarea unor inputuri necesare sectorului agricol, printre care se numără și produsele de protecția plantelor, atât de necesare unei agriculturi moderne și competitive, Lămureanu a spus că „e ceva”, în condițiile în care recuperarea TVA era greoaie.

„Dacă se va transpune în realitate propunerea premierului de diminuare la nouă la sută TVA la inputuri, tot e ceva. Întotdeauna erau probleme le recuperarea TVA; dura cinci-șase luni cel puțin. Nu am avut niciodată probleme în recuperarea banilor de la stat, însă îi primeam după un an de zile. Faci cerere, durează cam două luni până se vine în control, după aceea cel puțin două luni până primești banii; un an și jumătate finanțezi statul”, a precizat Gheorghe Lămureanu.

În plus, dacă fermierul constănțean nu se mai gândește să se mai extindă cu ferma, el vrea să mărească numărul de hectare amenajate pentru irigații, pe lângă cele peste 400 ha pe care le udă în acest moment, investiție care se cifrează până acum la peste un milion de euro. Apă are la discreție din Canalul Dunăre-Marea Neagră.

„Suprafața este oarecum comasată la mine în fermă. Nu mă gândesc însă să mai iau niciun metru pătrat în plus în arendă sau să cumpăr. Îmi ajunge (...). Mă gândesc să măresc însă suprafața amenajată pentru irigații în toamnă. În prezent, în proprietate am circa 300 ha din 1.400 ha lucrate în prezent”, a mai punctat producătorul agricol. „Mai nou, pe 409 hectare din suprafața pe care o lucrez am un sistem de irigații cu tambur, investiție care a costat 1.240.000 euro, bani europeni în cuantum de un milion de euro, restul fiind fonduri proprii. Ca sursă de pompare am Canalul Dunăre-Marea Neagră, treapta unu de pompare. Ferma mea este situată la intrarea în Agigea, lângă podul vechi”.

Ca investiții efectuate în 2016 la capitolul utilaje, Lămureanu a explicat că a achiziționat două combine performante pe care a dat peste 400.000 de euro, luate în leasing, cu dobândă mică, negociată.

„Ca investiții pe zona de utilaje, am achiziționat două combine noi anul acesta de la Fendt, cu heder de șase metri lățime, plus un plug și un disc. Combinele le-am achiziționat la un preț de 420.000 euro în leasing, cu avans 130.000 de euro. Achiziția de utilaje direct prin leasing este mai puțin stresantă decât cea prin fonduri FEADR. Să nu mai vorbim de dobândă, în condițiile în care cea pe care am negociat-o fiind minimă de pe piață”, a conchis el.

Agroterra SRL, firma lui Gheoghe Lămureanu, avea în 2015 un număr de 34 de angajați (în mare parte cu o vechime în firmă de 15-20 de ani) și păstrează constantă suprafața lucrată - 1.400 ha. Din acest total, majoritatea suprafețelor aflate în proprietate au fost achiziționate în ultimii 3-4 ani, când prețurile erau în creștere, la un preț de circa 3.000-4.000 euro hectarul. Restul suprafețelor este luat în arendă, pe un termen de până la 15 ani, iar arenda negociată cu proprietarii este de 900 kg de grâu la hectar (la nivelul anului trecut).

Vicepreședintele LAPAR a intrat în afaceri în 1991, laolaltă cu aproximativ 20 colegi de muncă, prieteni și apropiați. Suprafața de la care a plecat a fost de aproape 150 de hectare. Surpriza plăcută, spune el, este cea făcută de urmași și de ginere, care s-au implicat în afacere și îl ajuta în fermă cu tot ceea ce este nevoie.

Chiar daca are o avere demnă de invidiat, estimată de piață la circa 10 milioane de euro, Gheorghe Lămureanu nu și-a dorit să plece de lângă exploatația sa și a vrut să fie aproape de locurile în care și-a petrecut copilăria.

Publicat în Din fermă-n fermă!

Din cauza slabei capitalizări, a unei piețe a porcului aflată în cădere liberă, a achizițiilor de teren făcute de „mici olandezi” în exploatația sa în mare parte formată din suprafețe luate în arendă (adevărate cuie ale lui Pepelea), cât și pe fondul întârzierilor plății subvențiilor, Larisa Ene, reprezentanta Agroclass Dinamic Terra SRL, afirmă că nu are cum cumpere pământ arabil; un alt caz de producător agricol care „pierde teren” în fața străinilor.

În cadrul conferinței „Legea vânzării terenurilor – români vs. străini” care a avut loc joi, 17 iunie 2016, în cadrul ASAS,  tânăra fermieră s-a plâns că reușește să supraviețuiască doar datorită furnizorilor de inputuri pentru agricultură în condițiile în care, spune ea, doar fostul ministru al Agriculturii, Daniel Constantin, a reușit să dea la timp subvențiile.

Ea crede că actuala guvernare este, cităm, „dezastruoasă” și spune că din cauza subcapitalizării, pierde teren la propriu în fața cumpărătorilor de suprafețe arabile proveniți din Olanda.

„După o guvernare de șase luni, dezastruoasă, (știți bine că sectorul porcului o duce extrem de rău), abia avem terenuri în arendă cu care-l susținem (...), pentru că pierde miliarde (n.r. - de lei vechi) pe an. Nu ne-am încasat subvențiile, deci nu pot cumpăra un metru de teren. Am datorii pe care nu știu de unde să le mai acopăr. Eu sunt tânără fermieră (...) pentru că a existat Muntenia (...) nu pentru că există un ministru care ne-ar fi dat ceva. Anul trecut, Daniel Constantin mi-a dat subvenția în octombrie; ne-am acoperit datoriile. Toată producția agricolă s-a dus să susțină porcul. Anul acesta, vine un mic olandez și îmi spune să ies de pe terenurile mele pe care le-am muncit pentru că a cumpărat el două parceluțe, cu alte două de lângă, pe care i le-a vândut altui mic olandez, pentru că eu nu am bani să le cumpăr, pentru că ministrul spune că o ducem bine, culturile sunt frumoase, încă nu sunt în hambar. Dumnealui poate le-a pus în hambar; eu nu”, a declarat Larisa Ene.

Mai mulți invitați la eveniment au afirmat anterior intervenției crescătoarei de porci că ar fi util ca ADS să răscumpere terenurile înstrăinate și să le ofere tinerilor pe credite cu dobânzi simbolice, pe 30 și mai bine de ani. Larisa Ene a precizat că nu este de acord ca ADS-ul să primească bani pentru achiziții, în condițiile în care nici plățile directe nu au intrat cum trebuie în conturile producătorilor agricoli, ci doar adeverințe.

„Cu ce să cumpărăm? Băncile nu ne vor da un credit. Subvențiile pe porc se duc pe anul următor, la un an și jumătate. Când ăștia mi-au dat mie adeverință de subvenție, eu mă duc să le cer credite ca să cumpăr terenuri? Ministerul nu-mi acoperă nici măcar adeverințele de anul trecut. Mi le acoperă la un an și jumătate. Pe ce să cumpărăm? Nu pot cumpăra nici măcar terenurile pe care le am în arendă. (...) Noi suntem crescătorii și producătorii români tineri, care avem până în 500 ha, care nu avem cu ce să ne acoperim datoriile și nu avem cu ce supraviețui din cauza unei guvernări de șase luni «extraordinare». Supraviețuim datorită furnizorilor care ne creditează, a vecinilor care ne ajută, că românii n-au uitat să fie oameni, în provincie. Și asta nu pentru că avem bani. Dintr-o exploatație de o sută și ceva de hectare, am luat doar un sfert din bani. Cu ce să cumpăr teren la ora asta, când eu nu reușesc să-mi acopăr nici datoriile? Ce să mai dăm bani ADS-ului să răscumpere terenuri când noi nu luăm nici banii care trebuie luați de fermieri?”, a conchis femeia.

„Nu au ce căuta fondurile de investiții în cumpărarea de terenuri”

Unul dintre invitații-surpriză ai evenimentului, controversatul Adrian Rădulescu, fost șef al Comisiei de Agricultură din Camera Deputaților, unul dintre artizanii achiziției de teren pentru ferma de la Nana aparținând fostului șef de stat, Traian Băsescu, a precizat la rândul său că tehnocrații care conduc astăzi, „nu pot face nicio lege: nici legea vânzării terenurilor, nici să discute problema salariilor, absolut nimic”. În opinia sa, rolul actualilor guvernanți este „să conducă un vehicul în stare de avarie și care să nu sară de pe șine până la capătul traseului”.

„Asta fac ei, dacă vreți să înțelegeți”, a mai afirmat Rădulescu.

El a mărturisit în fața audienței că nu mai puțin de 70 de procente din înstrăinările de teren sunt făcute către fonduri de investiții care fac speculații financiare cu suprafețe arabile, le arendează sau le comercializează în funcție de interes.

„La ora asta, poate puțin dintre dumneavoastră știu, și când am auzit, am fost pur și simplu șocat: - aproape 70% din vânzările de teren către firmele străine sunt fonduri de investiții care nu fac altceva decât speculații financiare cu terenuri, fie dându-l în arendă, fie comercializându-l de câte ori este cazul. Nu au ce căuta fondurile de investiții în cumpărarea de terenuri. Ei trebuie să se ocupe de ceea ce se ocupă fondurile de investiții – imobiliare, de altă factură, nu terenuri. (...) M-aș bucura din tot sufletul (...) să încercăm să modificăm cât de rapid putem această lege (n.r. - Legea 17/2014)”, a punctat Rădulescu.

Rădulescu a precizat totodată că dacă în acest moment, un investitor autohton sau străin dorește să achiziționeze teren, au mai rămas disponibile doar parcele și bucăți. Făcând legătura cu cele afirmate de tânăra fermieră, Rădulescu a afirmat că acolo unde arendașii români au terenuri în suprafață mai mare și apar disponibilități de vânzare în interiorul exploatațiilor acestora, i se pare corect ca ei să aibă dreptul de preemțiune, fără a mai merge nici la Primărie, și nici prin altă parte să-și caute dreptatea. În plus, românii ar trebui și ei să aibă acces la credite performante, astfel încât să facă față afluxului de străini cu disponibil în bani.

„Nu vom discuta niciodată de vânzarea terenurilor în România pentru români, atâta timp cât arendașul sau acel specialist care se stabilește într-o comună, nu va avea acces la un credit agricol garantat numai cu terenul și pe minim 30 de ani; restul sunt povești de adormit copiii”, a conchis el.

Un deputat acuză

Tot vineri, deputatul liberal, Daniel Gheorghe, a anunțat printr-un comunicat de presă că a demarat procedura de modificare a Legii 17/2014, precizând că Parlamentul va trebui să-i protejeze pe fermierii români sau să răspundă în fața lor.

„Pentru orice liberal, dreptul la proprietate e un principiu sfânt, în jurul căruia gândim strategii economice, iar pentru un național-liberal, proprietatea privată românească e esența independenței noastre financiare. Acesta e motivul pentru care, observând efectele legii care permite străinilor să achiziționeze terenuri agricole în România, am înțeles că actul normativ în vigoare este unul anti-românesc și trebuie modificat de urgență”, a declarat deputatul PNL în comunicatul de presă.

El spune că, în forma actuală, legea privind vânzarea terenurilor către straini „nu e nici măcar una europeană”. Potrivit acestuia, Germania are o lege care reglementează aceeași chestiune, dar care impune „nenumarate restricții cetățenilor străini” care doresc să cumpere terenuri agricole, protejându-și fermierii autohtoni.

„România, pe de altă parte, a ignorat toate organizațiile reprezentative ale fermierilor în procesul elaborării și adoptării acestei legi și a produs un act normativ care permite oricărui samsar de terenuri agricole să devină proprietar în România, fără să respecte niciun criteriu. Țara noastră, prin ministrul Agriculturii de la momentul adoptării legii - îl numesc pe Daniel Constantin - și-a sabotat unul dintre domeniile în care - cu investiții și oameni profesioniști - am fi putut performa la nivel european: agricultura. Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România și Confederația Asociațiilor Țărănesti din România (CATAR) s-au opus vehement legii elaborate de Ministerul Agriculturii. Nu e o lege europeană, au spus agricultorii, e o lege anti-românească, iar eu le dau dreptate”, a argumentat deputatul Daniel Gheorghe.

Ca motive pentru care acesta a inițiat o propunere legistivă de modificare a Legii nr. 17 din 7 martie 2014 sunt și o serie de criterii pe care cetățenii străini trebuie să le respecte pentru a putea deveni proprietari de terenuri agricole în România: acceptă principiul nemodificării destinației terenului; prezintă dovada faptului că nu au datorii la fisc în nicio țară (inclusiv România); se asociază în participațiune cu societăți private cu capital autohton românesc, ponderea capitalului românesc în această asociere fiind de minimum 30%; angajează în proporție de minim 60% la nivel de conducere și de 90% la nivel de forță de munca cetățeni români cu domiciliul pe raza județului unde se derulează investiția agricolă; s.a.

„Din punctul meu de vedere, aceste criterii minimale trebuie îndeplinite de orice persoană fizică sau juridică — de bună credință! — Interesată să achiziționeze terenuri agricole în România. Iar noi nu avem nevoie decât de investitori de bună credință”, mai scrie deputatul în doument. „Legea pe care o propun se află pe masa Senatului, ca primă cameră sesizată. Am convingerea că distinșii mei colegi din camera superioară a Parlamentului vor înțelege că responsabilitatea pe care o au față de români îi obligă să introducă aceste criterii în lege. Și sunt convins că, dincolo de apartenența politică, niciun coleg parlamentar care înțelege de ce a fost ales, nu va lăsa România singură țară în care orice escroc poate cumpăra terenuri agricole, doar pentru beneficii și fără răspundere. Așa cum se întâmplă acum”, a conchis el.

Se schimbă proprietarii de ferme

Avocatul Remus Iustinian Burciu a declarat în cadrul unui eveniment organizat nu demult de Agro Intelligence SISA că proprietarii unor ferme par a se schimba (discret) în ultimele 12 luni, parte ca urmare a modificării de viziune a străinilor care au comasat deja suprafețe și care vor să-și securizeze câștigurile, iar pe de cealaltă parte din cauza întârzierii plății subvențiilor care i-au obligat pe fermierii români să mai salveze ce pot prin vânzarea exploatațiilor către investitori potenți financiar, în general străini.

Prețurile de până acum două luni, afirmă avocatul, gravitau în intervalul 4.000 – 6.000 de euro hectarul de teren arabil în zona Bărăganului și în Câmpia de Vest și circa 2.500 – 3.000 de euro/ha în restul zonelor de interes agricol, prețuri practicate la achiziția suprafețelor comasate, fermelor de producție. Avocatul vorbește deja de „o schimbare a spectrului investitorului în achiziția de terenuri”, fapt confirmat inclusiv de achizițiile masive, dar discrete ale unor fonduri de investiții în suprafețe de teren arabil în România (deținute atât de străini, dar și de românii subcapitalizați), stat care nu este protejat îndeajuns de bine de legi protecționiste, lucru recunoscut inclusiv de Achim Irimescu, ministrul Agriculturii în exercițiu.

Într-un clasament al cumpărătorilor de teren agricol în România, pe primele locuri se află Italia, urmată de Germania şi de ţările arabe. Cele mai active trei zone ale ţării, în funcţie de numărul de dosare înregistrate cu oferte de vânzare a terenurilor agricole situate în extravilan, sunt Timiş, Vaslui şi Arad.

În prezent, la noi în țară, preţul unui hectar de teren agricol pleacă de la 2.000 de euro şi poate ajunge până la 18.000 de euro, însă în ţările UE depăşeşte şi 30.000 de euro.

Un studiu aprofundat al celor de la Agro Intelligence SISA realizat în 2014, documentat cu ajutorul notarilor din România, relevă faptul că deținem un total de 14,7 milioane hectare suprafață cu destinație agricolă (13,298 milioane ha conform datelor agregate de Agerpres), din care 8,3 milioane sunt folosite ca teren arabil, 3,3 milioane hectare de pășuni, 220.000 ha cu vii și 206.000 ha cu livezi.

Potrivit rapoartelor notariale intrate în posesia Agro Intelligence SISA, acum doi ani exista un milion de hectare din totalul de 8,3 milioane ha de teren arabil care se afla în proprietarea străinilor (italieni – 23,4 la sută, nemți – 15,5 procente, arabil 10%, unguri – 8,2 procente, spanioli – 6,2 la sută, austrieci – 6,1%, danezi – 4,5 procente, restul fiind în proprietatea olandezilor, grecilor, turcilor și altor naționalități.

Totodată, multinaționale precum Rabobank, Generali și Asi Europe exploatau terenuri agricole din România în interes bioenergetic, astfel încât riscul formării unor piețe speculative este cât se poate de posibil, „o reală amenințare la securitatea alimentară” a țării noastre.

Publicat în Piata agricola
Pagina 3 din 3