În ședința Executivului de la București de miercuri, 3 aprilie 2019, prim-ministrul României, Viorica Dăncilă, a anunțat că au intrat în conturile României aproximativ 125 de milioane de euro de la Uniunea Europeană, precum și că fermierii își vor primi subvențiile la timp.

„(...) Continuăm să oferim fermierilor subvențiile la timp. Chiar astăzi au intrat în conturile României aproximativ 125 de milioane de euro de la Uniunea Europeană”, a afirmat șeful Guvernului României.

Ea a mai precizat că potrivit informațiilor furnizate de ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Petre Daea, față de aceeași dată a anului trecut, au fost depuse cu peste 16.000 de cereri unice de plată mai multe.

„Ministrul Agriculturii, domnul Petre Daea, m-a informat că procesul de depunere a cererilor unice de plată decurge conform calendarului. Până la această dată, au depus cereri peste 340.000 de fermieri, cu 16.150 mai mulți decât anul trecut. Este un semn bun, care arată că măsurile luate de Guvernul României sunt apreciate de fermieri, fapt ce ne dă încredere că și acest an va fi un an bun pentru agricultură”, a continuat premierul.

Dăncilă salută totodată decizia luată de Comisia pentru agricultură din Parlamentul European (AGRI) de eliminare a plafonării obligatorii a subvențiilor.

„Soluția adoptată, pe care România a susținut-o puternic, aduce avantaje atât marilor fermieri, cât și fermierilor mici și mijlocii din Uniunea Europeană”.

Crescătorii de porci și apicultorii, vizați de două acte normative

„Avem pe ordinea de zi două acte normative prin care sprijinim și în acest an fermierii și apicultorii”, și-a continuat discursul premierul Viorica Dăncilă.

„Vom continua programul început de Guvern în cursul anului trecut pentru susținerea crescătorilor de porci din rasele Bazna şi/sau Mangaliţa în vederea producerii cărnii de porc. Alocăm în acest an 4,6 milioane de lei, fonduri prevăzute în bugetul Ministerului Agriculturii. (...) De asemenea, vom continua într-o formă simplificată Programul național destinat apicultorilor, pentru care sunt asigurate 33,4 milioane de lei, bani proveniți în egală măsură din fonduri naționale și europene”, a conchis aceasta.

Vineri, 29 martie 2019, președintele Asociației Crescătorilor de Albine (ACA) din România, Ioan Fetea, preciza că au existat discuţii la Ministerul Agriculturii referitoare la promovarea unui ajutor de minimis de până la 200.000 de euro care să ajute a înfiinţarea unor staţii de procesare în fiecare judeţ.

„Dacă programul «Mierea în Şcoli» va fi reactivat - şi eu sunt convins că va fi - să avem această capacitate de procesare. Mai mult, prin Programul Naţional Apicol au fost propuneri să se asigure fonduri pentru a dezvolta procesarea, aceste puncte de procesare, atât la ceară, cât şi la miere. Avem nevoie de ele tocmai pentru a promova produsul românesc”, menționa Fetea.

Anul trecut, Guvernul era de acord ca schema de ajutor din programul destinat susţinerii crescătorilor de porci din rasele Bazna şi/sau Mangaliţa să fie deschisă pentru înscriere pe toată durata acestuia, în perioada 2018-2020.

Publicat în Finantari

Producătorii agricoli români nu sunt de acord cu plafonarea plăţilor directe în viitoarea Politică Agricolă Comună (PAC), iar numărul ţărilor care împărtăşesc aceeaşi opinie a ajuns la 23, a mărturisit, marţi, 19 februarie 2019, preşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), Laurenţiu Baciu.

„Pe ceea ce înseamnă plafonare sunt 23 de ţări care nu doresc acest lucru, inclusiv una din cele mai aprige ţări care a susţinut plafonarea, Olanda, acum este cea mai înverşunată, pentru că au observat toţi că este o mare plasă că se ia de la ăia mari şi se dă la ăia mici. Interesul nu era acesta, ci era un interes ascuns: de a aduce banii din pilonul I la pilonul II la dezvoltare rurală, ceea ce vor italienii şi spaniolii. Practic, celor mari vor să le ia banii, iar cei mici rămân la aceeaşi sumă, aşa că nu e în plus. Deocamdată se mai discută, se mai negociază. Acolo fiecare caută să obţină ceva”, a precizat oficialul Ligii, la finalul Adunării Generale a membrilor organizației.

În viziunea sa, cel mai probabil, noua structură a Comisiei Europene (CE) şi noul Parlament European (PE) vor da liber statelor membre UE să-și genereze propriile plafoane și să gestioneze aceste sume cum doresc de cuviință.

Întrebat câte din cele 12 priorităţi susţinute de LAPAR se vor regăsi efectiv în noua PAC, preşedintele Ligii a menţionat că în condiţiile în care Europa este în campanie electorală „se scot tot felul de promisiuni, dar asta nu înseamnă că se şi materializează”.

„Se discută pe nişte subiecte care practic nici nu au început. Ne dăm toţi cu părerea pe ceea ce înseamnă viitorul PAC, dar Europa a intrat în campanie electorală. Sunt europarlamentarele şi se scot tot felul de promisiuni, dar asta nu înseamnă că se şi materializează. De un PAC adevărat sau de nişte propuneri concrete putem vorbi după ce se aranjează comisiile şi noul Parlament European. Restul sunt vorbe, ghicim, dăm cu presupusul”, a adăugat Baciu.

Fără plafonare este prima prioritate susţinută de LAPAR în noua Politică Agricolă Comună, deoarece aceasta ar trebui considerată o politică economică care asigură securitatea alimentară şi nu o politică socială.

„Plafonarea va descuraja antreprenorii de succes din mediul rural să se dezvolte şi să-şi mărească afacerile peste un anumit prag. Având în vedere faptul că fermele sunt cele care asigură securitatea alimentară, este necesar să existe o anumită predictibilitate şi eficienţă în ceea ce priveşte dezvoltarea afacerilor în domeniul agricol”, se menționează într-un raport pus la dispoziția presei de oficialii LAPAR.

Potrivit Eurostat, din numărul total de 10,3 milioane de ferme din UE, 66% au mai puţin de 5 ha şi doar 11% dintre fermierii care conduc afaceri agricole au sub 40 de ani, iar 32% dintre aceştia au peste 65 de ani. De asemenea, 3% din fermele din Uniunea Europeană care au o dimensiune egală sau mai mare de 100 ha lucrează peste jumătate din terenul arabil european.

Fermele din UE se clasifică în ferme de subzistenţă (65% din numărul total de ferme cu o suprafaţă mai mică de 5 ha, ferme mici şi medii, de regulă ferme de familie, şi ferme mari (peste 50 ha) adică societăţi comerciale axate pe obţinerea profitului din activităţi agricole.

„Din numărul total de 10,3 milioane ferme, 4 milioane au o producţie sub 2.000 de euro şi însumează o producţie de 1% din totalul producţiei agricole europene. 296.000 de ferme, respectiv 3% din numărul total de ferme, au o producţie de minimum 250.000 euro şi sunt responsabile de 55% din producţia agricolă europeană. 54% din producţia europeană este datorată Franţei (17%), Germaniei (13%), Italiei (12%) şi Spaniei (11%), iar România, deşi deţine o treime din numărul total al fermelor din UE, are o producţie de 3,4% din totalul producţiei europene”, se menționează în document.

În această situaţie, plafonarea transformă PAC din politică economică în politică socială şi intră în contradicţie cu principiile de funcţionare ale UE astfel cum au fost stabilite prin art. 39 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene, care stabileşte obiectivele specifice ale Politicii Agricole Comune. Printre acestea se numără: creşterea productivităţii agricole prin promovarea progresului tehnic şi asigurarea utilizării optime a factorilor de producţie, în special a forţei de muncă, asigurarea unui nivel de trai echitabil pentru populaţia agricolă şi stabilizarea pieţelor etc.

În opinia reprezentanţilor LAPAR, plafonarea trebuie lăsată la alegerea voluntară a statelor membre prin crearea planului naţional strategic bazat pe subsidiaritate.

Plafonarea, conform propunerii Comisiei Europene în forma sa actuală (o sumă limitată pentru fiecare fermă, indiferent de dimensiune), vine în contradicţie cu principiul subsidiarităţii şi al descentralizării şi face ca planul strategic al fiecărui stat să devină redundant.

Cu ocazia evenimentului organizat marţi, la finele conferinței de presă, LAPAR a acordat partenerilor media premii de excelenţă pentru modul în care au reflectat activităţile din sectorul agricol, iar Revista Fermierului s-a numărat printre premianţi.

decernare

Publicat în Finantari

În condițiile în care inclusiv eurodeputații români afirmă că o viitoare limitare a subvențiilor acordate agricultorilor europeni este aproape să devină realitate, gestionarea plăților directe într-un mod cât mai eficient reprezintă salvarea fermelor de familie de la faliment, iar administratorii marilor exploatații trebuie să ia în calcul direcționarea unor sume către un fond de gestionare a riscurilor, consideră Emil Dumitru, director executiv ONIV, președintele Pro Agro și administratorul propriei ferme de familie, localizată în Chiselet, județul Dâmbovița (I.I. Dumitru Gh. Florian Emil).

Cu ocazia unui interviu acordat publicației online www.revistafermierului.ro, șeful Pro Agro a explicat că adaptarea sectorului agrozootehnic românesc la viziunea viitoarei Politici Agricole Comune (PAC post-2020) înseamnă o schimbare de paradigmă, și anume fermele mari să nu mai vândă grâu și porumb, adică să exporte subvenție, ci să adauge liniei de business și zootehnia (producția de carne de porc, de vită, produse procesate din lapte, aluat congelat etc.).

Apoi, conform viziunii directorului executiv ONIV, sumele generate ca urmare a plafonării (diminuate de pierderile cauzate de Brexit, circa 2,2 miliarde, potrivit calculelor proprii) să fie direcționate către Pilonul II, astfel încât să asistăm la o dezvoltare a satului românesc, a fermelor de familie și a fermierilor mici.

Revista Fermierului: Domnule Emil Dumitru, cum ar trebui să se poziționeze România față de viziunea celor care decid la Bruxelles cu privire la plafonarea subvențiilor? Știm că Guvernul României a spus nu o dată, prin vocea ministrului Agriculturii, Petre Daea, că se va opune plafonării.

Emil Dumitru: Încercăm, pe cât posibil, să ne ajustăm poziția față de propunerea pe care Comisia Europeană (CE) a înaintat-o Parlamentului European (PE) de plafonare a plăților directe pe suprafață pentru marile ferme. Și asta deoarece, deja, a apărut proiectul de regulament din care reiese clar că trebuie să existe o soluție de compromis cu privire la plafonarea subvențiilor. Altfel, nimeni n-o să ne mai ia în seamă ca parteneri serioși de dialog la nivelul Uniunii Europene (UE), dacă vom invoca doar că ne opunem.

În altă ordine de idei, personal, consider că fermele mari au două probleme structurale, importante, pe care trebuie să le rezolvăm, una dintre ele fiind gestionarea riscurilor. Aici vorbim de volatilitatea prețurilor și de modul prin care să încercăm să-i menținem profitabili în piață pe deținătorii de mari exploatații agricole, viabili, într-o concurență cu 27 de state membre. Pe de altă parte, este necesar să le oferim acestora șansa ca acele sume de bani care urmează să fie plafonate să nu fie pierdute de către fermele respective, ci să fie reorientate anual către investiții, pe care statul membru – România, în speță – le va stabili. Una dintre investițiile pe care noi le-am identificat ca fiind prioritare sunt cele în zootehnie și în industria alimentară.

R.F.: Să explicăm puțin mai în detaliu această viziune.

E.D.: Asta este o soluție pe care noi am identificat-o ca fiind una de compromis în cazul deciziei de plafonare a plăților. Practic, bugetul României va fi în continuare același, ca alocare financiară. Concret, administratorii celor trei mii de mari ferme care înseamnă undeva la 2,7 milioane de hectare ar putea accesa, pe de-o parte, cei 30 la sută, să-i direcționeze către un fond de gestionare a riscurilor, iar cu celelalte 70 de procente din sumele rămase, ca urmare a plafonării, să facă aceste investiții. Astfel, eu cred că România ar schimba cu siguranță situația unei balanțe comerciale negative. Și asta pentru că, în viitor, în loc ca fermele mari să vândă grâu și porumb, adică să exporte subvenție, vor produce carne de porc, carne de vită, produse procesate din lapte, aluat congelat care se cere piață.

Practic, aceasta este o miză importantă, și anume de a scoate fermele mari din zona de confort și de a le duce într-o zonă progresivă, una de dezvoltare. Apoi, trebuie să menținem în PNDR, pe pilonul II, sumele care oricum vor fi reduse din cauza Brexit-ului, adică 6,6 miliarde de euro, față de 8,8 miliarde, cât am avut. Vorbim de o redirecționare a acestor bani către o zonă de dezvoltare a satului românesc, a fermelor de familie și a fermierilor mici pe care trebuie să-i unim. Satul românesc are nevoie în egală măsură și de ferme mari care să aibă o industrializare și să creeze locuri de muncă, dar și de ferme de familie.

R.F.: Avem un istoric important de relații comerciale în ceea ce înseamnă exportul de cereale (în Orientul Mijlociu, Africa de Nord, inclusiv Europa). Care ar fi soluția de reorientare, astfel încât să nu mai fim exportatori de subvenție, ci de făină, de produse alimentare de bază, comercianți de cereale aflați constant în calea volatilității prețurilor?

E.D.: Noi nu trebuie să ne imaginăm că, peste noapte, se pot întâmpla lucrurile acestea. Trebuie să vedem, spre exemplu, în ceea ce privește industria de morărit și panificație, dacă tot se lucrează la 40 la sută din capacitățile de procesare, înseamnă că avem o problemă de fond. Ce se întâmplă cu acele investiții noi pe care le-am finanțat fie prin SAPARD, fie prin PNDR? Ce le trebuie oamenilor să fie competitivi? Să le subvenționăm, poate, transportul? Energia? Sau să încercăm să le creăm niște facilități fiscale? Hai să vedem cum pot face și ei aluat congelat. Este o cerere în rețeaua de hipermarketuri de așa ceva. Dacă tot există o cerere de 780.000 de tone, de ce nu le oferim noi, din România, aluat congelat?

R.F.: Chiar, de ce?

E.D.: Pentru că astfel de fabrici de aluat congelat necesită un efort investițional foarte mare și n-au fost eligibile prin PNDR. Aceată nouă viziune investițională trebuie introdusă în construcția viitorului PNDR, valabil începând din 2020. Le spunem morarilor că dacă se asociază, spre exemplu, zece dintre aceștia și pot astfel procesa minimum un milion de tone sau măcar 500.000 de tone de grâu, 90 la sută din banii europeni vor fi nerambursabili, dacă vor face o instalație de aluat congelat și vor reuși să se bată cu competitorii de pe piață care aduc acest produs în România.

R.F.: Cum îi putem convinge pe birocrații europeni de utilitatea acestui tip de investiții?

E.D.: Simplu – să construim un program de dezvoltare rurală, ținând cont de specificitatea agriculturii din România, să nu ni-l mai facă o firmă străină. Și asta pentru că și presa, și mediul asociativ cunosc cel mai bine problematica sectorului agroalimentar românesc. Ar fi bine să fim cooptați cu toții, să emitem niște puncte de vedere, să facem niște analize SWOT pe fiecare filieră de produs, astfel încât să vedem ce ne-a lipsit în actualul exercițiu financiar. În acest fel, am putea crea niște instrumente de finanțare credibile pentru fermieri. În continuare, fermierul român se împrumută la niște dobânzi foarte mari în comparație cu colegii lor din Europa Centrală și de Vest.

R.F.: Cu cât se împrumută fermierii români?

E.D.: Pe piața financiar-bancară din România, fermierii se împrumută la un nivel mediu al dobânzii, să zicem, iar în Europa, chiar la unul mare. Avem acces la credite cu dobânzi de 9-10 la sută pentru achiziții de terenuri agricole. Dacă nu vom achiziționa terenuri agricole, chiar cu riscurile acestea destul de mari, le vor lua alții, pentru că suntem o piață unică europeană.

Avem achiziții de inputuri care, uneori, depășesc 12 puncte procentuale dobânzile pe finanțări, motiv pentru care nu putem fi competitivi cu o subvenție de 170-180 de euro pe hectar și cu dobânzile acestea. Și asta, în condițiile în care fermierii belgieni, de exemplu, primesc 330 de euro subvenție și o dobândă de 1-2 la sută la credite. Trebuie să gândim un lucru – orice investiție care se face în România este generatoare de taxe, de impozite și de locuri de muncă. De aceea, eu cred că prin aceste bănci pe care le mai mare statul român – Exim Bank și CEC Bank – putem gândi niște pachete de finanțare dedicate agriculturii și industriei alimentare. Demersul în sine, pe termen scurt, ar putea părea un efort investițional foarte mare din partea statului român. Ulterior însă, sumele se vor întoarce repede, pentru că suntem într-o piață dinamică, și, în 2050, așa cum știm cu toții, populația Globului va crește și va fi o cerere de hrană din ce în ce mai mare.

Subvenția, 1/6 din cifra de afaceri

Revista Fermierului: Ce a însemnat pentru exploatația pe care o dețineți, din totalul veniturilor, subvenția în anul agricol care tocmai s-a încheiat?

Emil Dumitru: Dacă avem o cifră de afaceri anuală de aproximativ 650.000 de lei (n.r. - venit 855.262 lei, cheltuieli 828.564, profit 26.698, conform declarației rectificative de avere ca membru CES din iulie 2018), cu o subvenție de 100.000 de lei, asta înseamnă 1/6 din total; foarte mult pentru o fermă de familie, o fermă medie. Practic, anual, subvenția a însemnat șansa de a investi în utilaje, în construcții, în zootehnie ș.a.m.d.

R.F.: Contează suta aceasta de mii de lei în ecuația businessului dumneavoastră?

E.D.: Cum să nu? Contează foarte mult. Dacă o și investești chibzuit, ești circumspect și nu te arunci la niște leasinguri și datorii foarte mari, pentru că în ultima perioadă observ o apetență din aceasta nemăsurată de a face astfel de investiții și să ne asumăm riscuri mari, investirea subvenției într-un mod cât mai eficient reprezintă granița dintre faliment și supraviețuire.

R.F.: Ce a însemnat ultimul an agricol pentru Emil Dumitru?

E.D.: Ultimul an agricol a însemnat pentru fermierul Emil Dumitru un efort mare, un profit mic, dar am învățat un lucru – dacă nu vom investi mai mult în eliminarea riscurilor generate de fenomene climatice și mai puțin în mofturile noastre de a avea cel mai bun tractor, cea mai bună combină, cu cele mai bune utilaje, nu vom putea face față secetei. Însă, cu două instalații pentru irigat utilizate în mod rațional, chiar dacă este cu forță de muncă mai multă, sigur ne vom salva de faliment.

R.F.: Care este structura de cultură înființată în toamna lui 2018 în exploatația dumneavoastră?

E.D.: Anul acesta, am însămânțat cu rapiță 42 de hectare, avem grâu pe 60 de hectare și orz pe 15 de hectare. Rapița arată bine, grâul însă nu; avem o răsărire neuniformă. Sigur, principala cultură, și miza mea, este cea a porumbului, chiar dacă sunt acuzat că fac monocultură în Lunca Dunării. Nu poate fi o cultură mai profitabilă decât porumbul, în momentul de față. Consider că ne vor aștepta și vremuri mai grele, din perspectiva vânzării de cereale. Pe fondul dezvoltării agriculturii din Rusia și din Ucraina, piața mondială de cereale va cunoaște mai departe o scădere de preț, cu toate că la inputuri, acestea au crescut. Atunci, pare nebunesc ceea ce spun, dar și noi, la nivelul acesta foarte mic, vrem să ne creăm o microzootehnie, ca o supapă de supraviețuire.

Publicat în Interviu

Mihai Țurcanu, eurodeputatul român care din postura de raportor din partea Comisiei IMCO (Piață Internă și Protecția Consumatorilor) a reușit să obțină un acord provizoriu cu privire la revizuirea Regulamentului 2003/2003 privind îngrășămintele, a recunoscut că, până la urmă, Politica Agricolă Comună (PAC) post-2020 va veni aproape sigur la pachet cu plafonarea subvențiilor.

Conform afirmațiilor făcute de acesta miercuri, 28 noiembrie 2018, chiar dacă există în continuare dezbateri cu privire la propunerea de plafonare a plăților directe acordate în agricultură după 2020, din luările de cuvânt ale reprezentanților grupurilor politice din PPE reiese clar că va fi impusă această limitare a subvențiilor acordate agricultorilor.

El spune că marii fermieri au fost ajutați până acum, „foarte mult”, iar majoritatea dintre ei au reușit să se modernizeze „extrem de mult”, astfel că, a mai precizat europarlamentarul, el nu poate fi de acord cu ideea de faliment în agricultură dacă se plafonează plățile.

„Sunteți prea buni. Aveți cea mai bună tehnică, cele mai bune tractoare, cele mai bune combine, pământul este deja îmbunătățit. Ce facem cu cei mici și mijlocii care nu au putut reuși? Au demonstrat asta. Este o diferență enormă între producția marilor fermieri și cea a celor amintiți anterior”, a spus Mihai Țurcanu.

Marți, 20 noiembrie 2018, eurodeputatul Mihai Țurcanu reușea o negociere finală cu Consiliul European (ConsEu), astfel încât să se poată concluziona că limita maximă de cadmiu admisă ca prezentă în produsele fertilizante – 20 de miligrame pe kilogram produs –, susținută prin interpuși de interesele rusești, nu trebuie să rămână așa, ci să fie de 60 mg/kg.

Dacă raportul ar fi trecut conform intereselor Rusiei, susținute de țările vestice ale Uniunii Europene (UE), și anume în favoarea unei încărcături de cadmiu de maximum 40 mg/kg, iar apoi cu tranziție spre 20 mg/kg, România și alți producători din Europa Centrală și de Est ar fi fost dependenți de piața rusă, susține Mihai Țurcanu. Analiștii ruși știau ce avea să se întâmple, astfel că au achiziționat tot ceea ce înseamnă depozite de roci fosfatice cu un nivel scăzut de cadmiu. Un simplu exercițiu al minții ne-ar fi dat de înțeles monopolul astfel instaurat. Probabil, industria și agricultura din România ar fi avut acces la produs fertilizant foarte scump.

Materia primă din care se fac complexele pentru agricultură se obține din roci fosfatice. Acele roci sunt exportate de țări arabe (în mare parte, de Maroc) către industria de profil din România și către cele din țările vecine. Conform măsurătorilor făcute, rocile provenite de acolo nu au un nivel al cadmiului mai mic de 60 mg/kg.

Pentru Regulamentul „Țurcanu”, eurodeputatul român a negociat cu președinția estoniană, cu cea bulgară (cu care ajunsese la un „deal”, dar nu și cu CE) și, acum, cu președinția austriacă, unde se credea că va fi cel mai greu. Totuși, s-a reușit să se obțină un acord, bineînțeles prin strategii de tot felul. Inclusiv prin mesajul nespus că raportul român și echipa din umbră pot definitiva acest dosar și cu președinția română, care și ea trebuie să încheie niște dosare puternice și să fie una de succes.

De câte ori sosește la Parlamentul European (PE) o propunere legislativă, comisia care se ocupă cu subiectul propunerii întocmește o recomandare pe care o vor vota toți eurodeputații. De exemplu, dacă este vorba de transportul animalelor de fermă, raportul va fi întocmit în Comisia pentru agricultură; dacă este vorba de comerțul cu Canada, propunerea merge în Comisia pentru comerț internațional.

Comisia numește un eurodeputat pentru întocmirea raportului. Acesta, cunoscut sub numele de raportor, consultă grupurile politice și experți în domeniu, uneori în cadrul unor audieri publice. Pe baza informațiilor primite, deputatul sau deputata scrie un raport, cu modificări, care este votat în comisie, apoi în plen, de către toți eurodeputații.

Revista Fermierului: De ce s-a dorit modificarea Regulamentului 2003/2003 privind îngrășămintele destinate agriculturii?

Mihai Țurcanu: După 15 ani, Comisia Europeană (CE) a considerat că Regulamentul 2003/2003 privind îngrășămintele nu mai este de actualitate și că trebuie să ne adaptăm noilor cerințe de piață. Vechiul act normativ nu era deschis la tot ceea ce este inovativ în prezent. Spre exemplu, gunoiul de grajd sau nămolurile din stațiile de epurare nu erau considerate, înainte, îngrășăminte.

S-a mai desprins ideea că îngrășămintele actuale sunt pline de metale grele, care ar putea dăuna sănătății consumatorilor noștri; s-au căutat soluții. CE a venit cu un draft de raport și l-a transmis Parlamentului, la Comisia IMCO – Piață Internă și Protecția Consumatorului. Acolo, noi am amendat raportul și l-am votat în plenul Parlamentului. Numai că, acolo, chestiunile esențiale au picat la 10-15 voturi. Era o luptă între vest și est. Vesticii, neavând o industrie foarte bine dezvoltată, subiectele respective nu prezentau pentru ei un interes, astfel că nu și-au dat seama de importanța acestui fenomen. Pentru noi, cei din Europa de Est, dimpotrivă, pentru că veneam la pachet cu fabrici cum este și Azomureș sau polonezii, care dețin o companie de stat și vreo cinci-șase fabrici de anvergură.

R.F.: Și am putea adăuga nevoia puternică de a amenda solul.

M.Ț.: S-a pornit de la premisa ca nivelul de cadmiu din îngrășăminte să fie coborât spre 20 de miligrame de cadmiu pe kilogram, în condițiile în care, până acum, fusese valabil sistemul „no limit”. Ca termen de comparație, celelalte state terțe cu care noi suntem parteneri comerciali (...) Noua Zeelandă, acolo cea mai mică limită este cea de 260 mg de cadmiu pe kilogram, iar în Australia – 250 mg pe kilogram. Noi propuneam o țintă extrem de îndrăzneață, care ar fi putut să afecteze grav industria producătoare de îngrășăminte pentru fermierii europeni.

Care era pericolul – resursele naturale (materia primă) au „migrat” către Rusia, prin depozite de roci fosfatice, în condițiile în care principalii furnizori sunt țări africane, cu preponderență Maroc și Tunisia. Revenind, în depozitele lor rușii dețineau materie primă, culmea, cu 20 de miligrame cadmiu pe kilogram. Între timp, aceștia achiziționaseră și alte depozite pe glob, crezând că, astfel, vor deveni lideri ai comerțului cu rocă fosfatică. Nu puteam accepta să fim dependenți doar de o singură sursă de aprovizionare. De aceea, am zis să fim corecți, iar firmele noastre implicate să aibă la dispoziție o ofertă mai largă.

Ne-am zbătut, am agreat subiectul în trialog, am negociat cu trei președinții ale Consiliului UE (ConsEU), au lăsat ei, am lăsat și noi; asta înseamnă compromis, consens. Astfel, în data de 20 noiembrie 2018, toată lumea a picat de acord și s-a stabilit, printre altele, ca limita superioară a nivelului de cadmiu aflat în fertilizanți să fie de 60 mg pe kilogram. După intrarea în vigoare a Regulamentului revizuit, peste trei ani de la momentul votării în plen și peste alți patru ani, se va putea lua o decizie dacă acest raport se va rediscuta sau nu, în funcție de apariția unor noi tehnologii de decadmiere.

Și pe denumire ne-am luptat foarte mult. Nouă ne-ar fi plăcut să spunem „îngrășăminte folosite în agricultură”. Ei au zis nu, ele sunt mai mult de atât. Ca urmare, în întâlnirile tehnice și în negocierile politice, am lăsat „produsele fertilizante”.

R.F.: De când va intra în vigoare modificarea Regulamentului 2003/2003?

M.Ț.: Noi prognozăm că se va vota în martie 2019, în actuala legislatură, și peste trei ani va fi obligatoriu pentru toți factorii implicați.

Poziția Guvernului României - „Fără plafonare”, una proastă

Revista Fermierului: Am vorbit de trialog între CE, PE și ConsEU în ceea ce privește Regulamentul 2003/2003. Cum va fi implicat acest proces în discuțiile privind viitoarea PAC? Guvernul României, prin vocea ministrului Agriculturii, Petre Daea, afirmă că nu este de acord cu plafonarea.

Mihai Țurcanu: Într-un mod similar cu cel al dosarului în care am fost eu raportor. În raportul meu, am avut onoarea și norocul că eram raportor plin. Eu dictam tempoul, când trebuie să accelerez negocierile sau când să le liniștesc. Oamenii sunt peste tot la fel.

Am avut momente în întâlnirile tip „shadow meeting” unde „i-am urcat pe pereți” pe cei cu care discutam, doar să le arăt că depind de mine și că dacă nu sunt de acord și cu propunerile noastre, eu pot duce raportul în plen și fără susținerea socialiștilor sau a celor din ALDE. Au realizat pericolul respectivii eurodeputați că nu pot obține pentru țările lor nimic din ceea ce își doreau, astfel că nu au mai fost atât de reticenți la negocieri.

Revenind la problemele noastre, cunoaștem poziția guvernului. Este o poziție proastă și o strategie proastă. Dacă spui nu de la începutul negocierilor, aproape că nu mai ai ce negocia. Rămâi încorsetat în acea propunere pe care tu o faci – NU plafonare. Ceilalți vor continua negocierile, vor găsi soluțiile de compromis, iar tu vei rămâne pe afară.

Într-adevăr – Guvernul României a spus – NU plafonare – și invocă faptul că 70 la sută din producțiile din agricultură sunt făcute de fermierii mari care ar putea fi afectați. Am încercat să argumentăm și noi în acel mod, în Comisiile de agricultură sau în grupurile politice de care aparținem. Colegii mei dețin însă niște date atât de exacte, că pe de rost ne-a explicat reprezentantul comisarului cum nu vor fi afectați decât trei la sută dintre producători și sunt soluții viabile și pentru aceia, în cazul implementării sistemului de plafonare a plăților.

Ni s-a atras atenția să ținem cont și de aceia care, până acum, au fost niște oportuniști și, prin această subvenție, nu sunt investitori reali, ci consumatori și exportatori de bani. Vorbim de acele fonduri de investiții care nu numai în România se poziționează, ci merg peste tot, acolo unde plățile directe sunt apetisante pentru ei. De fapt, ce fac aceștia? Își cumpără pământurile pe bani europeni.

R.F.: Și totuși, marea majoritate a fermierilor români afirmă că ne paște „pericolul plafonării”. Reprezintă acest proces un pericol pentru ei?

M.Ț.: Nu este niciun pericol. Eu zic că este greșit să spunem „pericolul plafonării”. Nu. Va fi o plafonare, respectând însă principiul regresivității. Mai exact, toate cheltuielile colaterale ale unui fermier, cât este el de mare sau mic, vor fi în afara acestei sume de 100.000 de euro. Cu alte cuvinte, dacă un fermier mare are diverse cheltuieli – salarii, impozite etc. - de 90 la sută din total buget, închipuiți-vă că sumele respective sunt asigurate de CE. De asemenea, există și un venit sigur de 100.000 de euro. Fermierii noștri trebuie să fie cinstiți și să comunice exact ce cheltuieli au pe principiul regresivității. Acestea vor fi acoperite, plus 100.000 de euro.

R.F.: Am avea nevoie de un raportor plin pe un dosar care implică agricultura?

M.Ț.: Da, dar este foarte greu să-l obținem. Nu cred că are cineva atâta anvergură în prezent să poată fi raportor plin pe un dosar atât de important.

R.F.: De-a lungul președinției rotative a ConsEU, ar putea România să-și susțină interesele, cel puțin pe zona de agricultură?

M.Ț.: Puteam stabili anumite aspecte ca priorități, dacă dosarele gestionate erau în faza de închidere. Dacă este la debut un dosar, nu prea ai ce face. Al meu, spre exemplu (fiindcă eram în trialog), în orice întâlnire de trialog puteam concluziona sau nu; să facem „deal”. Eu vorbeam în numele PE, CE prin reprezentant/reprezentanți, în numele instituției citate, iar ConsEu, în numele lor. Dacă toți cei trei factori implicați - PE, CE și ConsEu - cad de acord cu privire la un compromis făcut, se aplaudă, se merge mai departe, se scrie un text după această întâlnire și toată lumea este mulțumită că s-a muncit, că s-a îmbunătățit o propunere venită din partea CE.

Publicat în Interviu

În situația în care s-ar putea decide plafonarea subvențiilor, țara noastră nu ar putea crea o masă critică necesară schimbării stării de fapt, a declarat luni, 8 octombrie 2018, președintele Federației Naționale „Pro Agro”, Emil Dumitru, cu ocazia evenimentului organizat de Ziarul Financiar, intitulat „Agricultura, sol fertil pentru dezvoltarea economică a României”.

Acesta a adăugat că viitorul bugetului pe Politica Agricolă Comună (PAC) depinde şi de negocierile post-Brexit ce au loc la ora actuală.

„Nu trebuie să ne ferim de a face şi un scenariu negativ legat de viitorul bugetului pe Politica Agricolă Comună. Deunăzi, m-am văzut cu domnul Michel Barnier (n.r. - negociatorul-şef al Uniunii Europene pentru Brexit) care nu era aşa de entuziasmat pe ce înseamnă negocierile post-Brexit, pentru că, de fapt, nu 10,2 miliarde de euro vor dispărea anual din bugetul Uniunii Europene, ci 14,8 miliarde de euro. Acele scăderi de 5% şi 4% din bugetul pe Politica Agricolă Comună s-ar putea să fie mult mai mari. Trebuie să discutăm foarte serios pe plafonare. Sigur că, dacă se va face, România oricât de mult s-ar opune, n-ar putea să creeze o masă critică. Din păcate, România nu a avut o strategie de a-şi reprezenta interesele într-un mod în care să poată să impună o masă critică de blocaj. În Grupul de la Vişegrad, România are doar statut de observator, adică avem doar rolul de aplaudaci la ceea ce spun ceilalţi, şi spun asta fără să jignesc pe nimeni”, a afirmat şeful Pro Agro .

În plus, Dumitru a menţionat că preşedinţia rotativă a Consiliului Uniunii Europene ar trebui să ne aducă nişte mesaje pe care să le punem pe agenda publică europeană, inclusiv pe agricultură, dacă o să le avem.

„Regula la Preşedinţia rotativă este ca ţara care o deţine să fie jucător. Cred că Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2020 - 2027 ar trebui să fie altfel gândit, pentru că nu o să fim competitivi. Cred că nu trebuie să distrugem fermele mari, şi dacă vom avea plafonare să încercăm, prin PNDR, să le finanţăm investiţii pentru creşterea valorii adăugate a materiilor prime”, a declarat reprezentantul Pro Agro.

România nu acceptă plafonarea plăţilor în viitoarea Politică Agricolă Comună, aceasta fiind poziţia mea în Consiliul de Miniştri, preciza ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Petre Daea, miercuri, 16 mai 2018, într-o conferință de presă care a avut loc la sediul MADR.

emil dumitru prezidiu„Am spus-o, înainte de a o spune dumnealui, că nu suntem de acord. În discuţiile pe care le-am avut, şi nu am avut puţine, cu comisarul Hogan, poziţia mea în Consiliul de Miniştri a fost aceasta: «Nu! România nu acceptă plafonarea plăţilor şi cu asta am încheiat»”, a precizat ministrul Agriculturii, întrebat ce părere are faţă de propunerea comisarului privind plafonarea subvenţiilor la 60.000 de euro pe fermă după 2020.

Comisia Europeană a solicitat o plafonare a subvenţiilor pe exploataţie la pragul de 60.000 de euro, iar comisarul pe Agricultură şi Dezvoltare Rurală, Phil Hogan, şi-a exprimat deja sprijinul în favoarea unei astfel de măsuri.

Potrivit statisticilor vehiculate de oficialul Pro Agro, Emil Dumitru, în țara noastră activează 796.799 de fermieri care deţin 3,2 milioane de hectare, adică o medie de patru hectare pe fiecare fermier. Între 30 şi 60 de hectare există 15.692 de fermieri cu o suprafaţă cultivată de 659.000 de hectare, cu alte cuvinte o medie de 41 de hectare. De asemenea, între 60 şi 150 de hectare există 9.757 de fermieri cu o medie de 94 de hectare reprezentând 924.671 de hectare. Între 150 şi 250 de hectare, sunt 3.396 de fermieri cu o medie de 192 de hectare şi reprezintă 653.694 de hectare. Ultimele două paliere reprezintă zonele între 750 şi 1.500 de hectare unde sunt localizați 1.029 de fermieri cu 1,044 milioane de hectare şi o medie pe exploataţie de 15 hectare, respectiv pe dimensiunea 1.500 - 2.500 de hectare sunt 279 de fermieri care deţin 518.216 hectare, şi la peste 2.500 de hectare sunt 40 de fermieri, cu 697.000 de hectare, cu o medie de 483 de hectare.

Publicat în Știri interne

Față de alte țări terțe sau state membre ale blocului comunitar (UE28), România consumă în prezent doar 0,45 litri de pesticide la hectar, în medie, fapt care ar putea să-i determine pe producătorii autohtoni din sectorul agricol să opteze pentru o convergență către sectorul bio, mai exact către un obiectiv realist de 500.000 ha cultivate în regim ecologic, este viziunea lui Dumitru Daniel Botănoiu, secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) exprimată joi, 21 iunie 2018, în cadrul dezbaterilor privind politica agricolă bio care au avut loc la Palatul Parlamentului.

„Privim cu mare interes la ceea ce se întâmplă cu reziduurile de pesticide. Și vă dau un exemplu: cantitatea de pesticide utilizată în Coreea de Sud este de 11 litri pe hectar. În Europa, cantitatea de pesticide utilizată pe hectar, în Olanda, este de cinci litri – cea mai mare (n.r., din Uniunea Europeană). Nu discutăm de cantitățile care sunt achiziționate de statele membre, ci discutăm fix de cantitatea de pesticide utilizată. România consumă doar 0,45 litri pe hectar. Ne punem întrebarea în această situație: - am putea să mergem către o convergență corectă către sectorul bio? Este un obiectiv ambițios sau realizabil – 500.000 ha până în 2020? Noi spunem că da. Realist, da, pentru că avem aceste condiții create, avem două resurse naturale care nu sunt poluate – pământul și apa. Și, atunci, cu investiții foarte clare în sector, putem ajunge la această performanță de a avea un sector bio extrem de competitiv la nivel național”, a afirmat Botănoiu după mai multe luni de silenzio stampa.

El a lăudat pașii făcuți până în prezent de agricultorii bio, dar a tras încă o dată un semnal de alarmă cu privire la deficitul comercial cu produse agroalimentare, în prezent România fiind exportatoare de materie primă de proveniență agricolă.

„Sunt încântat că de la vânătorii de subvenții, cum erau cei din agricultura convențională, am început să ne structurăm și să ajungem la cei care vor să practice agricultura biologică, cei care vor să facă agricultură de calitate, cu produse cu înaltă calitate, produse căutate. Cu ce n-aș putea fi de acord este faptul că, astăzi, exportăm materie primă, și asta este în defavoarea României, pentru că nu aduce acea plusvaloare, nu garantează acel venit de care cu toții avem nevoie. (...) Dacă nu găsim acele politici echilibrate care să ducă la o dezvoltare corectă, vom constata că avem politici corecte, am avut strategii, dar ne-am lovit de o mare barieră care, de-a lungul timpului, au fost aceste reglementări (...) cu controale exagerate câteodată. Și recunoaștem asta”, a mărturisit secretarul de stat.

De asemenea, secretarul de stat afirmă că propunerea de tăiere a bugetului Politicii Agricole Comune (PAC), ca urmare a Brexitului, nu va face altceva decât să diminueze din competitivitatea statelor europene la Marea Neagră.

„Europa încă nu și-a definit obiectivele. Dacă dorim securitate alimentară, dacă dorim să continuăm statutul de primă putere mondială din punct de vedere al calității produselor, al exporturilor de produse cu valoare ridicată, nu cred că asta este măsura de a tăia bugetul, de a pune fermierii în situația de a răspunde la crizele macroeconomice (cazul Rusiei – singurii care au plătit au fost fermierii, pentru că din bugetul agricol s-a tăiat). Mai există o specificitate a sectorului agricol românesc, și anume pe lângă această situație a numărului mare de ferme pe care le avem, eu nu practic un comerț civilizat la Marea Neagră. Noi nu avem o Bursă MATIF, nu am o Bursă Amsterdam (...), lucruri corecte, civilizate, instrumente foarte clare, ci noi ne confruntăm cu Rusia, Ucraina, Turcia care, de fiecare dată, prăbușesc prețul și tu trebuie să faci față cu pierderile de venit pe care le înregistrează fermierii, indiferent dacă ei produc în convențional sau în bio. De aici cred că trebuie pornită discuția, cu aceste instrumente”, a mai punctat oficialul guvernamental.

Nu în ultimul rând, el s-a declarat împotriva propunerii plafonării subvențiilor acordate fermierilor europeni și spune că țara noastră nu va putea lucra exploatațiile partajate (soluția găsită de birocrații europeni la plafonarea plăților directe), în condițiile în care, cităm: „România a pierdut pe timp de pace trei milioane de cetățeni”.

„Noua Politică Agricolă Comună este o propunere care avantajează doar produsul și nu statele membre. (...) Eu cred că plafonarea este o mare greșeală, dintr-un motiv foarte simplu: România a pierdut pe timp de pace trei milioane de cetățeni. Numai Siria a pierdut patru, dar acolo este altă situație. Și, atunci, întrebăm: - în situația în care noi plafonăm aceste subvenții (sigur că vor exista acele opinii de a partaja exploatațiile), problema este cine va lucra acele exploatații partajate? Și asta pentru că agricultura României este o agricultură duală, cu 13.000 de exploatații care produc pentru piață și 850.000 de mici beneficiari (o plajă enormă pentru agricultura bio) care se alătură celor două milioane de cetățeni care nu sunt fermieri activi sau veritabili cum vor să-i definească la nivel european, dar care reprezintă o plajă destul de mare, deci reprezintă un număr enorm în complexul acestui sector important care se cheamă sectorul agricol. (...) Dacă ne dorim o plafonare a subvențiilor, cred că trebuie anunțată cu 10 ani înainte, pentru ca fermierii să se pregătească, statele respective să-și poată face strategii și bani pentru a acționa în perioada următoare”, a conchis Botănoiu.

Tot în acest context, Laurent Moinet, fermier bio din Franța și președinte al IFOAM - EU Farmers Group, a declarat: „Suntem bucuroși că asociațiile de agricultori ecologici din întreaga Europă se pot întâlni săptămâna viitoare în țara dvs, cu ajutorul Bio Romania, în centrul producției ecologice românești. Agricultorii organici solicită o PAC mai echitabilă pentru micii agricultori, care să îi ajute să treacă la agricultura ecologică și, respectiv, agroecologie. Fermierii de dimensiuni mici produc 70% din produsele alimentare din lume, joacă un rol important în gestionarea peisajelor și ar trebui să fie susținuți în mod corespunzător prin PAC, de către guvernele naționale.

Agricultura ecologică este una dintre principalele practici agricole care poate atinge obiectivele de mediu ale viitoarei PAC și ar trebui să aibă un rol important în cadrul acesteia. Agricultorii care fac mai mult pentru a proteja mediul și clima ar trebui recompensați pentru beneficiile efective pe care le aduc societății, inclusiv sol fertil, apă curată și alimente sănătoase; acest lucru vine în totală contradicție cu ceea ce se calculează astăzi pentru "venitul pierdut" în comparație cu ceea ce ei ar fi produs dacă nu ar fi făcut eforturi suplimentare. O PAC orientată spre rezultate ar trebui să cuantifice și să distribuie banii publici pe baza bunurilor publice care sunt livrate de fiecare agricultor”.

IFOAM-EU (Asociația europeană BIO) a răspuns invitației Asociației BIO România să organizeze împreună la București și la Mănăstirea Brâncoveanu, Sâmbăta de Sus, două evenimente care să contribuie decisiv la realizarea obiectivului IFOAM - EU pentru anul 2030: 50% din terenul agricol al Europei să fie certificat bio.

Astfel, primul eveniment a avut loc joi, 21 iunie 2018, la Palatul Parlamentului, începând cu ora 15.00, în Sala Drepturilor Omului. Întâlnirea s-a desfășurat sub patronajul Comisiei de Agricultură a Camerei Deputaților și a avut ca scop reforma politicilor agricole comune în domeniul Agriculturii bio – Organic CAP Reform 2021-2027.

Al doilea eveniment este Conferința Fermierilor BIO din Europa care va avea loc vineri, 22 iunie 2018, la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, județul Brasov. Reuniunea se va desfășura sub patronajul președintelui de onoare BIO România, ÎPS Laurențiu Streza, iar directorul coordonator al evenimentului va fi pr. prof. univ. dr. Constantin Necula.

Organizarea de către IFOAM-EU a acestei întâlniri a grupului fermierilor europeni condus de Thomas Fertl se datorează și aniversării a 10 ani de la constituirea Asociației Bio România.

Publicat în Ultimele noutati

În plenul Parlamentului European (PE), luni, 28 mai 2018, a fost susținută o alocuțiune adresată comisarului pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, Phil Hogan, de către eurodeputata S&D Gabriela Zoană, ocazie cu care politicianul a reiterat poziția sa cu privire la necesitatea menținerii bugetului viitoarei Politici Agricole Comune (PAC) și a precizat că nu este de acord cu plafonarea nivelului subvențiilor, respectiv că recomandă o plată redistributivă mai accentuată.

Vicepreședinta Comisiei pentru Agricultură din cadrul Parlamentului European (COMAGRI) a solicitat imperativ condiții egale pentru fermierii români cu cele oferite restului europenilor și a susținut și interesele marilor fermieri, pe lângă cele ale micilor producători agricoli.

„Da, este nevoie de o finanțare orientată pentru fermele mici și mijlocii, dar și fermele mari au nevoie de o finanțare adecvată. Nu sunt de acord cu plafonarea nivelului subvențiilor şi recomand ideea de a avea o plată redistributivă mai accentuată. Dacă majoritatea statelor membre vor vota pentru plafonare, atunci mă voi exprima ferm pentru plafonare voluntară”, a precizat europarlamentara din România, potrivit unui document de presă remis redacției.

Totodată, Gabriela Zoană a atas atenția asupra nivelului subvențiilor pentru agricultură care se acordă în Uniunea Europeană și a pledat pentru o egalizare a acestora la nivelul tuturor țărilor membre.

„Pe partea de convergență externă, trebuie să ajungem la o egalizare a plăților directe între fermierii europeni. Raţiunea care a fost avută în vedere la stabilirea cuantumului diferit al subvenţiilor între fermierii europeni, respectiv costurile de producţie diferite de la o ţară la alta, nu mai este de actualitate. Petrolul, utilajele agricole, hrana muncitorilor, pesticidele folosite în agricultură, forţa de muncă, toate au acum aceleaşi preţuri în toate statele membre UE. Pentru ca fermierii europeni să aibă șanse egale pe piața internă a Uniunii, trebuie ca fermierul român să aibă aceeaşi subvenţie ca fermierul francez, nu jumătate, cum se întâmplă astăzi”, a adăugat vicepreședinta COMAGRI.

În această perioadă, se negociază intens la Bruxelles și Strasbourg bugetul pentru viitoarea PAC. De succesul negocierilor, la care Gabriela Zoană în calitate de vicepreședinte al Comisiei de Agricultură din Parlamentul European depune eforturi susținute, depinde viitorul agriculturii românești după anul 2020.

În cadrul Conferinței Naționale a Agricultorilor LAPAR, care a avut loc recent la București, premierul Viorica Dăncilă a precizat că este important ca noul buget al UE să susţină în continuare obiectivele investiţionale pentru stimularea convergenţei la nivelul întregii Uniuni Europene.

„Am apreciat faptul că Politica de Coeziune şi Politica Agricolă comună rămân principalele priorităţi investiţionale în viitorul buget, însă nu putem spune că ne simţim confortabil cu reducerea alocărilor pentru cele două politici. Mai ales în termeni reali, acestea par a fi mult mai mari decât procentele anunţate (...) În calitate de prim-ministru, voi susţine ca politica agricolă comună să continue să fie o politică puternică, bazată pe cei doi piloni, cu o alocare bugetară la fel de consistentă ca până în prezent (...). România nu poate accepta o politică agricolă comună fără Pilonul II-Dezvoltare rurală sau cu diminuarea obiectivelor şi a ariei de aplicabilitate a programelor naţionale de dezvoltare rurală", a afirmat Dăncilă.

În cadrul aceluiași eveniment, în altă ordine de idei, preşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), Laurenţiu Baciu, a susţinut că în momentul de faţă sunt multe probleme în teritoriu legate de cadastrare, existând riscul să rămână fără proprietăţi.

„Ne apropiem de 2020, de noul exerciţiu financiar şi nu avem cadastrarea, doar pe ici pe colo în unele comune. Sunt mari probleme cu proprietăţile, punerea în posesie s-a făcut cum s-a făcut şi acum, când au venit cei de la cadastrare, rămân sute, poate mii de oameni, fără proprietăţi”, a precizat preşedintele LAPAR, la Conferinţa Naţională a Agricultorilor.

Din anul 2020, România riscă să piardă plăţile directe din Pilonul I al Politicii Agricole Comune, al cărei sistem de plăţi urmează să fie implementat numai pe baza identificării cadastrale a terenurilor agricole.

Cadastrul este un instrument care garantează proprietatea privată şi creează un mediu investiţional sigur, iar în absenţa sa terenurile nu pot fi folosite drept colateral pentru împrumuturile bancare, infrastructura de irigaţii nu poate fi dezvoltată, iar agricultura performantă este împiedicată de imposibilitatea comasării terenurilor.

Publicat în International

România nu acceptă plafonarea plăţilor în viitoarea Politică Agricolă Comună, aceasta fiind poziţia mea în Consiliul de Miniştri, a precizat ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Petre Daea, miercuri, 16 mai 2018, într-o conferință de presă care a avut loc la sediul MADR.

„I-am spus-o, înainte de a o spune dumnealui, că nu suntem de acord. În discuţiile pe care le-am avut, şi nu am avut puţine, cu comisarul Hogan, poziţia mea în Consiliul de Miniştri a fost aceasta: „Nu! România nu acceptă plafonarea plăţilor şi cu asta am încheiat”, a precizat ministrul Agriculturii, întrebat ce părere are faţă de propunerea comisarului privind plafonarea subvenţiilor la 60.000 de euro pe fermă după 2020.

Comisia Europeană a solicitat o plafonare a subvenţiilor pe exploataţie la pragul de 60.000 de euro, iar comisarul pe Agricultură şi Dezvoltare Rurală, Phil Hogan, şi-a exprimat deja sprijinul în favoarea unei astfel de măsuri.

Publicat în România Agricolă

Într-o discuție avută cu Antonio Tajani, președintele Parlamentului European (PE), vicepreședintele Comisiei pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală din Parlamentul European (COMAGRI), Gabriela Zoană, a reiterat ideea potrivit căreia pentru țara noastră este importantă reducerea decalajelor între fermierii din diferitele state membre, precum și nevoia de a găsi variante pentru susținerea în continuare a marilor fermieri, în contextul în care una dintre cele trei propuneri vehiculate la Bruxelles sunt de a plafona plățile către agricultori la suma de 60.000 de euro.

Într-o declarație transmisă recent presei, Zoană a precizat că a susținut și susține în continuare poziția României la Bruxelles, menținerea bugetului Politicii Agricole Comune (PAC) la același nivel și susținerea sistemului plăților directe, fără plafonare, iar dacă va fi impusă prin decizia majoritară plafonarea, aceasta să fie lăsată la dispoziția statelor membre/plafonarea voluntară.

„România va fi în continuare favorizată de Politica Agricolă Comună (PAC) și după 2020. Fermierii mici și mijlocii vor fi favorizați, dar va trebui să găsim variante pentru susținerea în continuare a marilor fermieri”, a spus vicepreședintele COMAGRI.

În cadrul acestor demersuri, europarlamentarul român a avut în luna martie o întâlnire cu Antonio Tajani, președintele Parlamentului European (PE), căruia i-a prezentat poziția României în cadrul negocierilor care urmau să aibă loc și i-a solicitat ca viitoarea PAC să țină cont de specificitatea agriculturii românești.

În plus, comisarul european pentru agricultură, Phil Hogan, a avut mai multe discuții cu europarlamentarul Gabriela Zoană, toate vizând poziția României pentru viitoarea PAC.

Cu ocazia discuției cu Tajani, Gabriela Zoană a punctat necesitatea menținerii bugetului PAC, fără conceptul de cofinanțare națională.

„După cum știți, domnule președinte, România deține una dintre cele mai mari suprafețe agricole din Uniunea Europeană. Menținerea PAC este extrem de importantă pentru a susține producția la nivelul Europei, pentru a o valorifica și pentru a limita, pe cât posibil, importurile din afara Uniunii Europene. Vă solicit, pe această cale, sprijinul pentru menținerea bugetului PAC și al celor doi piloni, pentru menținerea plăților directe fără cofinanțare națională și pentru continuarea plăților SAPS. Pentru România este importantă reducerea decalajelor între fermierii din diferitele state membre”, a precizat eurodeputatul S&E.

Miercuri, 2 mai 2018, este planificată prezentarea de către Comisia Europeană (CE) a variantei de buget propusă pentru perioada post-2020, iar în data de 30 mai 2018, la Strasbourg, vor fi prezentate propunerile de reformă.

Înainte de acest moment decizional, discuțiile purtate la nivel european lăsaseră loc unor speculații în ceea ce privește bugetul PAC, un buget care la acest moment reprezintă aproximativ 38 la sută din bugetul total al Uniunii Europene (UE).

Conform documentului de presă transmis de europarlamentarul Gabriela Zoană, nu au fost puțini cei care au susținut diminuarea masivă a fondurilor destinate acestei zone, iar cel mai dur scenariu prezentat inițial de CE prevedea o scădere chiar și de 30 de procente a fondurilor alocate PAC 2020.

Negocierile se îndreaptă în acest moment către trei direcții principale și este extrem de probabil ca miercuri, 2 mai 2018, CE să prezinte următoarele principii pe care va fi construit bugetul PAC 2020:

1) Sprijinirea micilor fermieri și a tinerilor fermieri și limitarea plăților directe la 60.000 Euro/beneficiar/an - CE are în vedere o limitare a plăților directe către toți fermierii la suma de 60.000 Euro/beneficiar/an. Acesta este un scenariu care NU va afecta fermierii de mărime medie și mijlocie dar va afecta marile exploatări agricole. În plus, micii fermieri vor fi considerați prioritari și vor fi sprijiniți printr-un mecanism care este gândit ca fiind complementar actualului sistem, inclusiv prin suport european și național oferit pentru a înțelege și aplica managementul riscului în agricultură, în ceea ce privește producția și desfacerea produselor agricole. În România, ponderea o dețin micii fermieri, acesta fiind un motiv pentru care în acest scenariu va exista un impact mai redus în țara noastră față de alte țări europene, cu o agricultură mai dezvoltată și mai tehnologizată.

Cu toate acestea, în viziunea europarlamentarului Gabriela Zoană trebuie protejați și cei cei care dețin mari exploatări agricole, context în care trebuie gândit un mecanism prin care fondurile europene să fie direcționate și către marii fermieri, peste acel plafon gândit de Comisia Europeană pentru plățile directe. În acest fel s-ar putea proteja atât producția agricolă, cât și veniturile din exporturile agricole, menținându-se competitivitatea României pe plan extern. În contextul în care majoritatea statelor membre vor fi în favoarea plafonării, europarlamentarul român consideră că ceea ce ar putea să obțină România este o plafonare voluntară, lăsarea la latitudinea statelor membre să decidă asupra plafonării;

2) Existența a nouă principii de bază a viitoarei PAC - a) Sprijinirea fermelor și exploatărilor agricole viabile pentru creșterea securității alimentare în UE; b) Creșterea competitivității și a orientării producției pe nevoile pieței de desfacere; c) Îmbunătățirea poziției fermierilor în cadrul lanțului alimentar; d) Creșterea contribuției agriculturii la îmbunătățirea condițiilor climatice; d) Promovarea dezvoltării sustenabile și managementul eficient al resurselor naturale; e) Conservarea naturii și conservarea peisagistică; f) Atragerea tinerilor către sectorul agricol; f) Creșterea numărului locurilor de muncă în agricultură, a incluziunii sociale și dezvoltarea economică a zonelor rurale dependente de agricultură; g) Satisfacerea nevoilor și așteptărilor societății în ceea ce privește alimentația;

3) Identificarea variantei optime de ajustare a contribuțiilor sau reducerea fondurilor către alte sectoare pentru a nu exista tăieri semnificative ale bugetului viitoarei PAC.

În ceea ce privește negocierea pe viitoarea propunere bugetară, la momentul acesta există două direcții de negociere ca urmare a Brexit-ului: diminuarea bugetului sau mărirea contribuției statelor membre. Franța, Italia și Germania au căzut de acord să se mărească procentual contribuția statelor membre, astfel încât să nu existe reduceri ale bugetului PAC, însă țările nordice, mai puțin interesate de acest sector, se opun deocamdată. Discuțiile se poartă în contextul în care Brexit a diminuat bugetul UE cu peste 12 miliarde euro, iar prioritățile CE sunt securitatea, migrația și apărarea.

În acest moment există două mari curente de opinii. Primul este acela în care CE gândește un scenariu în care statele membre să își mărească procentual contribuția la bugetul UE cu 0,1%, scenariu în care PAC și politica de coeziune vor suporta reduceri ale bugetului cu 5-6% (un procent oricum mult mai redus decât acel scenariu de tăiere cu 30% a fondurilor). Al doilea curent de opinie vine de la PE, un scenariu în care contribuția statelor membre să se mărească cu 0,3-0,4%, dar să nu existe tăieri ale fondurilor destinate agriculturii. Desigur, negocierile între statele membre, Parlament și Comisie vor stabili cuantumul exact al acestor propuneri.

„România trebuie să își apere punctul de vedere care a rezultat în urma Consultărilor Naționale pe tema viitoarei Politici Agricole Comune în cadrul negocierilor dure care urmează, iar Gabriela Zoană, în calitate de vicepreședinte AGRI, comisie care va fi în prim planul negocierilor bugetului viitoarei PAC, va juca un rol extrem de important”, se mai menționează în documentul de presă.

Publicat în Ultimele noutati

Într-o lume care se confruntă cu lipsa hranei, când pe mapamond, la fiecare șase secunde, dispare un copil de foame, când inaniția atinge 1,28 miliarde de oameni, într-o Europă unită, consacrată ideilor de viitor și de progres, trebuie să-ți fixezi clar conceptul, a declarat ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Petre Daea, în cadrul conferinței „Viitorul Politicii Agricole Comune în contextul noului Cadru Financiar Multianual”, eveniment care a avut loc vineri, 30 martie 2018, la Academia de Studii Economice, afirmația fiind făcută în continuarea spuselor sale că Politica Agricolă Comună (PAC) nu este doar „un act contabil”.

Potrivit observațiilor aceluiași guvernant, majoritatea colegilor săi din Consiliul de miniștri ai Agriculturii din UE sunt de părere că este nevoie de o PAC bine susținută din punct de vedere financiar.

„Politica Agricolă Comună nu este un act contabil. Ea este un concept subordonat existenței umane, așa trebuie gândit, construit și aplicat. (...) România are o a doua șansă istorică. Prima a fost când în banca deciziei a hotărât 2014-2020 și iată că, în banca deciziei, ca stat cu drepturi depline, construiește împreună cu celelalte post-2020. (...) Nu întâmplător am spus că PAC nu este un act contabil – cât iau de aici, cât pun dincolo și împart. Să conștientizăm că într-o lume (...) care se confruntă cu lipsa hranei, când pe mapamond, la fiecare șase secunde, dispare un copil de foame, când inaniția atinge 1,28 miliarde de oameni, într-o Europă unită, consacrată ideilor de viitor și de progres, trebuie să-ți fixezi clar conceptul. Este necesar să avem o PAC într-un concept al existenței umane susținută de sume importante? Răspunsul a început să tindă spre unanimitate: da. Și din pozițiile pe care le-am văzut în Consiliul de miniștri de către alți miniștri, toți doresc o PAC bine susținută din punct de vedere financiar. Altminteri, este fără acoperire”, a menționat Daea.

Tot el a prezentat poziția pe care țara noastră o va avea în ceea ce privește construcția PAC post-2020. În viziunea oficialului guvernamental, una susținută de o bună parte a fermierilor români, România nu renunță la convergența plăților directe și nici la sprijinul cuplat.

„PAC mai este validă în perspectiva 2020 pentru cei doi piloni? Se întrezărește o majoritate, cu tendință spre unanimitate că da. Iată un prag trecut. Continuăm așa pe cele două. Dar în ce fel?”, se întreabă Petre Daea. „Sunt state ca noi, care susțin convergența. (...) Da, rămânem consecvenți pentru convergență. Că această convergență se va defini și se va împlini într-un interval de timp, vom vedea, dar la principiu nu renunțăm. (...) Sprijinul cuplat - pentru a stimula sectoarele cărora trebuie să le dai dinamism, în așa fel încât să răspunzi, pe de-o parte, la cerințele care se emană din forța de consum și posibilitatea internă de a-ți valorifica resursele – noi spunem da și aici”.

În ceea ce privește plafonarea plăților directe, dar și renaționalizarea (subsidiaritatea) acestora, Daea a fost ferm pe poziție: Nu!

„Plafonarea – există, dar nu ne avantajează pe noi. De ce nu ne avantajează? Pentru că noi suntem în situația în care – și asta este o situație bună – într-un timp relativ scurt am adunat terenul la un loc, cu excepția zonelor unde relieful nu ne permite acest lucru, cunoscându-se arcul carpatic, ce se află pe versanți, ce se află în interiorul arcului carpatic, în zonele de deal și munte unde abordăm problemele de mediu. (...) Ne dezavantajează pentru că am trecut cu suprafața aproape de 60% în exploatațiile mari care, practic, sunt motorul economic, pentru că ele dau o producție. (...) Iată un rod al PAC și este bine să spun: - când am intrat a fost 2020 kilograme, producția medie de grâu la hectar. Când am intrat? În 2004 când ne-am dus la negocieri să ducem pe fundamentele respective. (...) Cât are România astăzi? 4860 kilograme de grâu la hectar! Iată, o dată și mai bine ca randament la grâu. La porumb, de asemenea. (...) Este rodul dotării tehnice prin cei doi piloni care înseamnă subvenție directă, cu susținerea prețului, cu echilibrarea economică a unităților și posibilitatea de dotare prin investiții în utilaje”, a mai punctat ministrul Agriculturii. „Dacă începe subsidiaritatea (renaționalizarea), începe conceptul de cofinanțare. (...) Da, dacă te duci pe acest câmp al convergenței, o facem secvențial. Dăm la UE atât și restul de la statele membre; dezavantajos pentru țară. Poziția noastră este clară – nu cofinanțare”.

Ministerul Agriculturii va coordona activitatea a 29 de grupuri de lucru

Prezent și el la eveniment, Victor Negrescu, ministrul delegat pentru Afaceri Europene din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, a prezentat la rândul său unul dintre obiectivele principale de țară pe perioada președinției române a Consiliului Uniunii Europene, și anume acela de susținere a Politicii Agricole Comune, precum și a celei de Coeziune.

„Obiectivul nostru principal pe perioada președinției rămâne ideea aceasta de a genera unitate în plan european, de a evita fragmentarea, dar mai ales de a promova un mesaj foarte clar care, cu siguranță, este legat de Politica Agricolă Comună (PAC). Ne referim aici la convergența reală, la nevoia de a genera, într-adevăr, o mai mare coeziune în plan european, de a reduce decalajele de dezvoltare, de a sprijini zonele care au nevoie de sprijin și, mai ales, de a sprijini cetățenii care au nevoie de sprijin”, a adăugat la rândul său Negrescu. „Pe perioada președinției, Ministerul Agriculturii va coordona activitatea a 29 de grupuri de lucru, va gestiona 58 de președinți și vicepreședinți și, în plus, un număr important de coordonatori de dosare și și-au propus un număr important de reuniuni. Vorbim aici și de Consiliul informal care să fie organizat în țară, pentru a dezbate PAC și exprima punctul nostru de vedere. (...) Am avut un document care a fost lansat la finalul anului trecut și trimis către toate statele membre, către tot ce înseamnă decidenți din Parlamentul European și Parlamentul României, care spune foarte clar: - România susține Politica Agricolă Comună. România este dispusă să discute despre alte teme, alte priorități, chiar despre o contribuție suplimentară dacă politicile tradiționale – Politica de Coeziune și Politica Agricolă Comună nu vor fi afectate, ceea ce reprezintă un mesaj important pentru noi”.

Rezultatele consultării naționale privind PAC după 2020

Cu doar 24 de ore înainte, mai exact joi, 29 martie 2018, ministrul Agriculturii, Petre Daea, secretarul de stat Daniel Botănoiu și secretarul de stat Alexandru Potor au prezidat, la sediul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), ședința de lucru în cadrul căreia au fost prezentate rezultatele consultării naționale și primele elemente ale poziției României față de Comunicarea Comisiei Europene privind Viitorul sectorului alimentar și al agriculturii după 2020.

Reprezentanții federațiilor, asociațiilor, organizațiilor și patronatelor reprezentative din sectorul agricol prezenți la ședință au transmis reprezentanților MADR contribuții scrise față de aspectele-cheie din Comunicarea Comisiei, în vederea elaborării unui document comun, care să reflecte poziția sectorului agricol din România față de documentul Comisiei.

În dezbaterea publică din 11 ianuarie 2018 s-a stabilit ca data pentru transmiterea contribuțiilor scrise la MADR să fie 2 februarie 2018. În total, s-au primit 34 de contribuții scrise, după cum urmează: 12 din partea instituțiilor academice, de învățământ și cercetare agricolă și 22 din partea organizațiilor de fermieri și producători agricoli, ai federațiilor și patronatelor din sectorul agricol, ai asociațiilor din domeniul protecției mediului și dezvoltării rurale.

În cadrul întâlnirii, a fost constituit un Grup de analiză format din experți MADR, APIA și AFIR. Analiza s-a desfășurat pe următoarele capitole: Principii generale PAC după 2020, Plăți directe și măsuri de piață, Dezvoltare rurală, Mediu și acțiuni climatice, Bugetul PAC după 2020, Chestiuni speciale pentru România.

În intervenția sa, ministrul Petre Daea a informat despre participările sale la reuniunile Consiliului de miniștri ai agriculturii de la Bruxelles și a atras atenția asupra faptului că trebuie să participăm activ la procesul de luare a deciziei privind PAC ca stat membru cu drepturi depline, la toate nivelele: de expertiză, diplomatic și politic. Rolul europarlamentarilor români este deosebit de important în susținerea poziției României în Parlamentul European. Este nevoie mai mult ca oricând de coeziune și de a merge cu toții în aceeași direcție, cea stabilită în urma consultărilor la nivel național.

Europarlamentarul Mihaela Gabriela Zoană, vicepreședinta COMAGRI, prezentă și ea la eveniment, a anunțat că deși ocupă această funcție doar de două luni, activitatea domniei sale este deja intensă în cadrul Comisiei pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală. Cele mai importante teme de dezbatere sunt PAC și bugetul PAC pentru perioada următoare de programare. Domnia sa a menționat că există preocupări la Bruxelles privind micșorarea bugetului PAC după 2020. A subliniat importanța opiniilor fermierilor români, colaborarea cu aceștia pentru a promova interesele României prin transmiterea de mesaje clare în Parlamentul European, în Consiliu și Comisia Europeană.

Secretarul de stat Alexandru Potor a prezentat la rândul său activitatea de analiză din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și rezultatele consultării publice, precum și elementele de poziție ale României pe tema PAC după 2020. Majoritatea participanților și-au regăsit punctele de vedere exprimate în scris.

Publicat în România Agricolă
Pagina 1 din 2