revista - REVISTA FERMIERULUI

În multe zone ale țării (unele cu o mai mică tradiție în cultivarea rapiței), ca urmare a diversității condițiilor climatice sau de natură agrotehnică înregistrate în toamna anului trecut, multe suprafețe au fost însămânțate în momente în care s-a depășit cu mult perioada optimă, fapt care a condus la o mai slabă pregătire a plantelor pentru iernare, susține dr. ing. Tomel Petrache, agronom în cadrul companiei DuPont Pioneer, într-o lucrare de specialitate transmisă presei agricole.

„Temperaturile de peste iarnă au atins nivele istorice de -24 grade Celsius pe parcursul mai multor nopți consecutive. Practic, pe o perioadă de peste 40 de zile, nu s-au înregistrat temperaturi diurne pozitive. Cu toate acestea, hibrizii companiei Pioneer au demonstrat o remarcabilă rezistență la temperaturi scăzute”, a precizat oficialul companiei.

Poate și de aceea, unul dintre aspectele care fac ca această cultură să fie atât de interesantă, încât să-l determine pe fermier să-și asume o însămânțare întârziată, se referă și la prețul atractiv de vânzare a recoltei, recunoaște angajatul companiei.

„Rapița nu este doar este prima dintre culturi care aduce banii în fermă, ci și îi asigură și o vânzare rapidă, fiind evitate astfel costurile înregistrate cu transportul, uscarea și depozitarea recoltei. Un alt aspect îl reprezintă comportarea culturii la variațiile climatice extreme, ca efect al încălzirii globale; rapița este recunoscută ca fiind o cultură «asigurătoare» în acest sens. Cu un debut al recoltării la începutul verii, în cazul rapiței se reușeste să se evite fenomenele de secetă și arșiță. Hibrizii din grupele de maturitate timpurii ajung mai repede la stadiul de opt frunze, stadiu unanim recunoscut ca «prag fenologic optim» pentru iernare, repornesc mai repede în vegetație în primăvară, înfloresc mai devreme și își formează producția înainte de instalarea arșiței care poate conduce la șiștăvirea semințelor. Mai mult, având o viteză mare de creștere în prima perioadă de vegetație, acești hibrizi sunt recomandați și pentru însămânțările tardive de toamnă”, mai precizează în lucrarea sa dr. ing. Tomel Petrache.

În privința altor fenomene datorate schimbărilor climatice, cum sunt și iernile cu geruri extreme (-24 grade Celsius), coroborate cu lipsa zăpezii, pe de-o parte, vânturi puternice sau grindină ce pot pune în pericol lanurile de rapiță înainte de recoltare, pe de altă parte, răspunsul a venit rapid dinspre departamentul de cercetare al companiei Pioneer.

Potrivit spuselor lui Petrache, specialiștii companiei au „confectionat” hibrizi cu caracteristici de securizare a producției obținute, traduse prin toleranță foarte bună la ger, comportare foarte bună la cădere, la scuturarea semințelor din silicve, toleranță foarte ridicată la boli, cum sunt Phoma lingam și Sclerotinia sclerotiorum. Hibrizilor deja consacrați – PR44W29 – cel mai vândut hibrid Pioneer în Europa sau PR46W14, un hibrid rustic, adaptat foarte bine condițiilor de climă și tehnologie din România, li s-au alăturat hibrizi noi. Aceștia au o creștere vegetativă mare, precum PT 225, PT 234, iar din acest an – PT 264 și PT 271, cu potențial foarte ridicat de producție și o comportare excepțională în câmp. Cultivată de regulă de segmentul de ferme mijlocii și mari, segmente dispuse la aplicarea celor mai noi tehnologii, se pot obține cu ușurință producții mari.

Semănatul timpuriu, cheia succesului

Recomandarea companiei DuPont Pioneer este în favoarea semănatului timpuriu (15-20 August), susținută de rezultate concrete din numeroasele testări efectuate pe întreg teritoriul țării noastre care confirmă prin rezulate excepționale, susține Tomel Petrache în lucrarea sa.

În agricultură, ca și în viață, totul începe de la sămânță, mai spune agronomul. El continuă și precizează că materialul semincer, din punct de vedere genetic, trebuie să înregistreze cât mai multe din caracterele pe care fermierii le caută la un hibrid de rapiță.

„Vorbim, desigur, de un excepțional potențial de producție, stabilitate și adaptabilitate, toleranță ridicată la principalele boli, rezistență la cădere și o comportare bună la scuturare. Pentru o astfel de sămânță se impune o tehnologie corect aplicată. Și aici vorbim de asigurarea elementelor nutritive, adică o fertilizare bună, fracționată, cu macro și microelementele necesare definirii și susținerii elementelor de producție, precum numărul de ramificații, numărul de flori, numărul de silicve și numărul de semințe în silicvă. Tratamentele fitosanitare, fie că vorbim de produse utilizate în combaterea buruienilor, a dăunătorilor (foarte mulți, de altfel, de-a lungul perioadei de vegetație) sau a agenților patogeni, sunt elemente definitorii în obținerea producțiilor scontate”, precizează specialistul Pioneer.

În această primavară, problemele majore așteptate făceau referire la gradul de sănătate al culturi la desprimăvărare. Chiar dacă temperaturile de peste iarnă au depășit frecvent -15 grade Celsius, iar perioada de stres termic s-a extins la peste 40 de zile, fără temperaturi pozitive și fără zăpadă, cultura a supraviețuit, chiar și în stadii mici de creștere (patru frunze).

Conform estimărilor echipei Pioneer, suprafețele la care s-a renunțat în această primavară nu depășesc cinci la sută pe zonele amintite mai sus. Pierderile sunt datorate în pare parte băltirilor apărute încă din toamnă, fenomenelor de „descălțare” datorate unor greșeli agrotehnice de pregătire a patului germinativ sau semănat. Invazia de rozătoare la ieșirea din iarnă, în acest an, a impus fermierilor o grijă în plus, știută fiind rata mare de înmulțire a dăunătorului și imensitatea daunelor provocate.

Astfel, ca prim element în realizarea producției, densitatea plantelor este hotărâtoare în dezvoltarea culturii. Un număr echilibrat de plante (corelat cu perioada de semănat și nivelul de fertilizare oferit) pe unitatea de suprafață conduce întotdeauna spre succes. Din acest motiv, înființarea culturii este foarte importantă. Însămânțările târzii ne-au demonstrat ca doar 60-70 % din semințele semănate au dezvoltat plăntuțe. Cele mai multe lanuri analizate la intrarea în iarnă de specialiștii Pioneer au arătat densități cuprinse între 30-40 plante pe metrul pătrat. Acesta este și numărul la ieșirea din iarnă, ceea ce denotă o rată de peste 95% de supraviețuire a hibrizilor de rapiță Pioneer peste iarnă.

Următoarele elemente de producție, legate de numărul de flori fertile, numărul de silicve formate, numărul de semințe și dimensiunea acestora necesită foarte mare atenție din partea fermierului. Numeroasele intervenții cu produse de protecția plantelor și îngrășăminte care să susțină aceste elemente trebuie efectuate la momentele recomandate de specialiștii noștri. Întârzierea oricărei etape poate conduce la pierderi mari de producție.

Rapița, o bună plantă premergătoare

Prin prisma managementului integrat aplicat în fermă, rapița este o foarte bună premergătoare pentru cerealele de toamnă, susține agronomul companiei citate. Astfel, rapița eliberează terenul devreme, moment în care se poate trece imediat la pregătirea suprafeței pentru culturile de toamnă, beneficiind de un teren reavăn și curat de buruieni. Fiind și o importantă cultura meliferă, câmpurile înflorite de rapiță pentru o perioadă lungă de timp sunt tot mai cautate de către apicultori, datorită calității mierii, dar și a randamentului mare în producția de miere.

„Versatilitatea culturii conduce la o tot mai mare cerere în piață. Utilizarea uleiului ca și combustibil (biodiesel) sau alte amestecuri de uleiuri industriale este deja de notorietate. Actualmente, cele mai multe date cu privire la destinația uleiului fac referire la profilul culinar al uleiului de rapiță. Procentul redus de grăsimi saturate, precum și unul ridicat în Omega 3 recomandă uleiul de rapiță pentru a fi utilizat în alimentația zilnică. În ceea ce privește procesarea, semințele de rapiță oferă de asemenea un randament foarte bun (circa 45-50% ulei), iar turtele rezultate după presare reprezintă o importantă sursa de proteine, vitamine și antioxidanți pentru animale”, a conchis Petrache.

Ca urmare, cultura rapiței este din ce în ce mai interesantă pentru fermierii români. Expansiunea suprafețelor cultivate continuă și în anii următori, probabil până la limita unui million de hectare anual. Toate aceste aspecte prezentate fac din rapiță o „regină”, de câțiva ani cea mai profitabila dintre culturi.

Ca suprafață însămânțată în România, rapița a depășit 700.000 hectare și a atins astfel în toamna anului 2016 un apogeu istoric, conchide dr. ing. Tomel Petrache, expert agronom al companiei DuPont Pioneer.

Publicat în Tehnica agricola

Vineri, 30 iunie 2017, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) a plătit 33,78 milioane de euro reprezentând schema de sprijin cuplat în sectorul vegetal – Campania 2016 – unui număr de peste 11.000 de fermieri români, anunță instituția printr-un comunicat de presă.

„Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) informează cu privire la faptul că în data de 30 iunie 2017, în urma publicării în Monitorul Oficial nr. 505 a Hotârării de Guvern nr. 434 pentru completarea art. 2 din Hotărârea nr. 208/2017 pentru aprobarea plafoanelor alocate ajutoarelor naționale tranzitorii și schemelor de sprijin cuplat în sectorul vegetal, precum și pentru stabilirea cuantumului acestora pentru anul de plată 2016, a fost efectuată plata sumei de 33.788.356,48 euro aferentă schemei de sprijin cuplat în sectorul vegetal - Campania 2016, pentru un număr de 11.091 fermieri”, se precizează în documentul de presă APIA.

Potrivit aceluiași comunicat, și în această campanie, cel mai bine subvenționate sectoare sunt cele ale legumelor cultivate în sere și solarii, cuantumul fiind de 15.060,0289 euro la hectar!

„Cuantumurile stabilite pentru schemele de sprijin cuplat în sectorul vegetal la data citată sunt următoarele: - sprijinul cuplat - soia – 254,6291 euro/ha; - sprijinul cuplat - lucernă – 341,6533 euro/ha; - sprijinul cuplat - mazăre boabe pentru industrializare – 88,8627euro/ha; - sprijinul cuplat - fasole  boabe pentru industrializare – 1.857,2825 euro/ha; - sprijinul cuplat - cânepă pentru ulei și fibră –2.080,6217 euro/ha; - sprijinul cuplat - orez – 814,7191 euro/ha; - sprijinul cuplat – cartofi pentru sămânță – 2.291,0809 euro/ha; - sprijinul cuplat - hamei –526,2179 euro/ha; - sprijinul cuplat - sfeclă de zahăr – 790,0444 euro/ha; - sprijinul cuplat - tomate pentru industrializare – 7.128,0522 euro/ha; - sprijinul cuplat - castraveți pentru industrializare – 5.727,1196 euro/ha; - sprijinul cuplat - legume cultivate în sere – 15.060,0289 euro/ha; - sprijinul cuplat – legume cultivate în solarii – 15.060,0289 euro/ha; - sprijinul cuplat - prune pentru industrializare – 1.717,6101 euro/ha; - sprijinul cuplat - mere pentru industrializare – 142,3913 euro/ha; - sprijinul cuplat - cireșe+vișine pentru industrializare – 223,8752 euro/ha; - sprijinul cuplat - caise+zarzare pentru industrializare – 1.048,5371 euro/ha; - sprijinul cuplat - cartofi timpurii, semitimpurii și de vară pentru industrializare – 2.291,0809 euro/ha”.

Plățile pentru ajutoarele naționale tranzitorii și pentru schemele de sprijin cuplat în sectorul vegetal se fac în lei, la cursul de schimb de 4,4537 lei pentru un euro, stabilit de către Banca Centrală Europeană la data de 30 septembrie 2016 și publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, nr. 363 din 1 octombrie 2016.

Publicat în Știri interne

De-a lungul celor 11 ani de dezvoltare și implementare a sistemului IACS al APIA, perioadă în care statul român a plătit dezvoltatorilor 57,4 milioane de euro, firma Siveco a câștigat în total 39,4 milioane de euro, adică o medie anuală de 3,28 milioane de euro bani plătiți pe softul dezvoltat de consorțiul Siveco-Teamnet, se arată într-un comunicat de presă al companiei.

„În perioada iulie 2006 – iunie 2017 (11 ani calendaristici), valoarea medie anuală este de 5.222.599 de euro, defalcată astfel: 4.044.422 de euro pentru serviciile de dezvoltare de funcționalități pentru sistemul IACS al APIA, respectiv 1.178.177 de euro pentru serviciile de mentenanță și suport tehnic.

De-a lungul celor 11 ani de dezvoltare și implementare a sistemului IACS al APIA, valoarea cumulată a serviciilor de dezvoltare de funcționalități este de 44.488.642 de euro, iar valoarea cumulată a serviciilor de mentenanță și suport tehnic este de 12.959.948 de euro. Astfel, costul total aferent dezvoltării și implementării IACS în perioada iulie 2006 – iunie 2017 este de 57.448.590 de euro.

Din valoarea totală, suma care a revenit Siveco România este de 39.424.243 de euro (3.285.354 de euro, valoare medie anuală), defalcată astfel: 30.750.585 de euro pentru serviciile de dezvoltare și 8.673.658 de euro pentru serviciile de mentenanță și suport tehnic”, se precizează în documentul de presă al companiei.

Într-o conferință de presă care a avut loc miercuri la București, Florin Ilia, preşedinte şi CEO al Siveco, a afirmat că softul creat pentru APIA nu este scump, comparativ cu cel care rulează în alte state, precum cel din Ungaria, şi raportat la sumele derulate prin intermediul acestuia.

„Am auzit comentarii în decursul anilor despre softul acesta IACS. Un comentariu care nu îmi place este «costă prea mult», «este prea scump softul acesta». Ei bine, softul acesta reprezintă, costul lui, mai puţin de 0,3% din valoarea banilor pe care îi gestionează, pe care îi aduce. Aceasta, în condiţiile în care Politica Agrară Comună şi reglementările naţionale se schimbă în fiecare an”, a afirmat Florin Ilia.

În condițiile în care APIA a gestionat plățile directe pentru circa două milioane de agricultori în perioada iulie 2006 – iunie 2017, la o valoare medie anuală totală de 5,22 milioane de euro, vecinii maghiari (ARDA), pentru doar 178.300 de fermieri, au plătit anual 5,91 milioane de euro, însă doar pentru perioada 2003-2004, respectiv 2010-2014. AGEA din Italia a plătit pentru perioada 2007-2016 o valoare medie anuală de 120 de milioane de euro, la un nivel de procesare a cererilor de plată aferente celor 1,236 milioane beneficiari.

De la momentul aderării României la Uniunea Europeană (UE) şi până în prezent, APIA a derulat fonduri europene şi naţionale destinate susţinerii agriculturii româneşti şi fermierilor români de peste 20 de miliarde de euro, a declarat, în cadrul aceleiași conferințe, Adrian Pintea, directorul general al Agenţiei.

„De la aderarea României la Uniunea Europeană în anul 2007 şi până în prezent, instituţia pe care o conduc a derulat fonduri europene şi naţionale destinate susţinerii agriculturii româneşti şi fermierilor români de peste 20 de miliarde de euro. Partenerii noştri vă spuneau doar de 17 miliarde de euro care sunt strict prin sistemul IACS, dar prin APIA mai sunt derulate şi alte forme de sprijin în afara acestui sistem. Deci, în total, APIA a adus peste 20 de miliarde de euro, având o rată medie anuală de absorbţie a fondurilor de peste 96%”, a spus Adrian Pintea.

Potrivit acestuia, referitor la plăţile anului 2016, din luna octombrie şi până la data curentă s-a autorizat la plată o sumă de peste 2,5 miliarde de euro.

Într-o anchetă publicată de Revista Fermierului acum mai bine de un an, la acea vreme, patru cele mai importante module din noul Sistem Integrat de Administrare şi Control (IACS) nu erau contractate nici până la data de 15 februarie 2015, mai exact Modulul 3 „Control administrativ sector zootehnic înainte de OSC (controlul pe teren) – CR 02-78, Modulul 5 - Controlul administrativ dupa OCS (controlul pe teren), Modulul 6 „Calcul plăți” - CR 02.111, respectiv Modulul 7 „Aprobare și plată finală campania 2015” (CR 02.112), potrivit informațiilor obținute în exclusivitate din partea unor surse guvernamentale.

Aceste module trebuia să fie contractate (și încă alte câteva, conform unor surse de agrointelligence din zona privată) chiar de la data de 20 noiembrie 2015, lucru care însă nu s-a întâmplat până la momentul publicării anchetei. Motivele ar trebui să fie explicate atât de managementul vechi al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), cât și de cele noi (Irimescu și Daea), lucru care nu s-a întâmplat nici până acum.

La momentul plecării fostei conduceri a ministerului de resort (Daniel Constantin), Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) era încă în negocieri cu consorțiul Siveco-Teamnet pe partea de estimare și necesar pe partea de nou Sistem Integrat de Administrare şi Control (IACS). Ce s-a întâmplat mai departe? Greu de spus. Cert este că gurile rele spun că bugetul alocat contractului dintre MADR (APIA) și consorțiu ar fi fost majorat în ultimul timp cu 40 de procente, lucru neconfirmat însă în mod oficial. Pentru ce? Se întrebau la acea vreme jurnaliștii de la Revista Fermierului. Alt semn de întrebare, în condițiile în care existau întârzieri la finalizarea acordurilor, întrebări care nici la nivelul anului 2017 nu au un răspuns clar.

Sistemul de precontractare/contractare a acestor module este destul de complex și presupune o relație complicată de colaborare între APIA, consorțiul dezvoltator, evaluatorul extern și apoi feedback invers către APIA. Mai exact, pe scurt, în primă instanță, Agenția de Plăți transmite un CR (o cerere) către dezvoltator, acesta face (printre altele) necesarul de zile de muncă (man days), evaluatorul extern aprobă sau nu planul de cheltuieli, documentele se transmit către dezvoltator, iar acesta înapoi către APIA. Asta, dacă toți actorii implicați au resursele necesare pentru îndeplinirea taskurilor. În afară de evaluator, toți ceilalți actori par a avea probleme la capitolul resursă umană.

Sistemul informatic dezvoltat de SIVECO pentru APIA, denumit IACS (Integrated Administration and Control System), este un sistem care asigură administrarea şi controlul riguros al cererilor de plată ale fermierilor. Dezvoltarea şi implementarea IACS au reprezentat o condiţie esenţială pe care România a trebuit să o îndeplinească pentru a putea avea acces la fondurile europene destinate modernizării sectorului agricol.

Publicat în Finantari

Subvențiile fermierilor români nu sunt în pericol, a declarat miercuri Adrian Pintea, directorul general al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, în cadrul conferinței „10 ani de soft Siveco pentru APIA”, care a adăugat că la această oră au rămas doar aproximativ 1.000 de producători agricoli care au avut probleme cu dosarele și care încă așteaptă încasarea plăților directe.

Categoric, nu sunt în pericol subvențiile APIA. În momentul problemelor întâmpinate de Guvernul Grindeanu, APIA a făcut cumva în avans o alimentare a conturilor, astfel încât plățile continuă în ritm normal”, a precizat Pintea. „Mai sunt în momentul de față în jur de aproximativ 1.000 de fermieri care trebuie să-și mai primească subvențiile sau care sunt pe fluxul de autorizare. Categoric, nu toți acești 1.000 vor trebui să primească bani și, categoric, de fiecare dată, pe ultima sută de metri, rămân dosarele cu probleme la care destul de greu merge autorizarea lor”.

Același oficial APIA a mai precizat că nu există controale ale fermierilor în teren, ordonate pe baza unor motivații obscure, cum unii producători lasă să se înțeleagă, ci că totul se face în baza analizelor matematice, cu ajutorul computerului care face extragerile.

„Nimeni nu stă cu mâna să scoată vreun fermier pentru control. Singura situație în care un producător agricol poate fi selectat manual este în cazul anumitor sesizări sau la solicitarea unor instituții. În rest, nimeni nu stă să-l verifice pe I. sau pe G. ca să iasă la control. Eșantioanele de control se fac prin două modalități: prin analiză de risc și aleatoriu. Extragerea fermierilor care urmează să fie controlați se face însă de către calculator, nu de către cineva care să aleagă”, a adăugat directorul general al APIA.

În plus, în ceea ce privește completarea cererii de plată, din 2007 și până până în prezent, Adrian Pintea nu crede că a existat vreun funcționar care să nu știe să facă asta, în condițiile unei încărcături medii pe angajat (experiență) de 400 de cereri. Mai mult, cu privire la funcționalitate, în momentul de față nu este niciun fel de problemă sau disfuncționalitate în ceea ce privește sistemul informatic.

„În ceea ce privește completarea cererii, dacă nu ai niciun fel de modificare, acea cerere este completată automat. Dacă vorbim strict de campania 2016, ocazie cu care fermierul X a venit și a depus o cerere, el nu are niciun fel de modificare în 2017; cererea este pretipărită. Singura chestie este ca acesta să o citească și să o semneze. (...) În cazul încărcăturii pe funcționar, în funcție de județ, undeva în luna martie am mai realocat împreună cu ministrul Agriculturii câteva posturi vacante la județele cu încărcătură mai mare. Media este undeva în jurul a 400 de cereri pe funcționar, sunt însă și județe cu încărcătură mai mare”, a adăugat șeful APIA.

Nu în ultimul rând, el a explicat că în momentul de față APIA se află într-un parteneriat cu Siveco. În legătură cu viitorul acestui parteneriat cu consorțiul Siveco-Teamnet, el a precizat că de la Ministerul Comunicațiilor se așteaptă să iasă un „CT”. Va urma apoi o hotărâre de guvern și procesul își va continua parcursul, astfel încât să se demareze o nouă licitație.

Totodată, Pintea a răspuns la întrebările cu privire la obligativitatea cadastrării terenurilor, în vederea trecerii la sistemul de plăți pe fermă. În viziunea sa, țara noastră ar urma să beneficieze de o derogare de la această posibilă schimbare legislativă, în condițiile în care el nu crede că ne vom încadra în limita anului 2019 ca dată de rezolvare a problemei.

„În legislația actuală, până în anul 2019, ar trebui ca și România să aibă terenurile cadastrate. Acest proces a fost demarat în anumite zone, dar cu siguranță cred că nu vom ajunge la anul 2019, ci probabil că vom obține o derogare. Este un lucru care categoric ar trebui făcut. (...) Noi am început o colaborare și cu cei de la ANCPI. Începând cu anul 2017, pe site-ul APIA am pus un link unde fermierii pot accesa, pentru a intra într-o legătură cu cei de la ANCPI. (...) S-au demarat colaborări și cu anumite UAT-uri, dar într-o măsură destul de mică. (...) În exercițiul acesta financiar, 2015-2020, categoric vom merge pe aceste scheme, forme de sprijin. Până în 2020 mai avem la mijloc 2019, ocazie cu care România va deține președinția rotativă și până atunci, vorbind strict ce va fi după 2020, chiar nu știu să vă răspund”, a conchis el.

Performanța liniei de business eAgricultură a variat (Ilia, Siveco)

La rândul său, șeful Siveco, firma care acum 10 ani a intrat în parteneriat cu APIA pentru dezvoltarea softului necesar demarării sistemului de plăți directe în agricultură, a spus că în perioada 2007-2017 performanța liniei de business eAgricultură a variat între nivelul a 10 la sută și o treime din întreaga cifră de afaceri. Și asta, în condițiile unor costuri pentru stat de mai puțin de 0,3% din valoarea banilor pe care APIA îi gestionează.

„Cu privire la performanța financiară a liniei de business eAgricultură, ea a variat. Noi am lucrat și când au fost bani, și când banii nu au fost neapărat așa de mulți pentru soft, adică a fost important să fie banii pentru fermieri. În mod tipic, în cei 10 ani, a variat performanța liniei de business eAgricultură în context Siveco între 10 la sută și o treime din întreaga cifră de afaceri și din EBIDTA”, a răspuns Ilia întrebărilor jurnaliștilor, menționând totodată că acel cod-sursă din spatele softului APIA aparține agenției.

„Este un exemplu de bună practică. APIA poate lucra cu orice furnizor dorește pentru acest soft, oricând dorește”, a mărturisit Ilia. „Cei 5.000 de funcționari APIA merită respect pentru gradul de absorbție a fondurilor din agricultură, iar noi ne mândrim că softul nostru a făcut posibilă munca dânșilor. Suntem în compania selectă a firmelor europene de vârf care au reușit o astfel de performanță. Softul IACS, realizat de echipa SIVECO, este unul extrem de complex, iar particularitățile României l-au făcut printre cele mai dificile din Europa. Ne-am mobilizat, așa cum echipa noastră a făcut-o de fiecare dată la presiune maximă, și am reușit să livrăm un sistem la cele mai exigente standarde”.

La rândul său, Gabriel Lospa, directorul diviziei eAgriculture, a menționat că alte state membre au avut la dispoziție doi sau trei ani înaintea aderării la Uniunea Europeană pentru a realiza un astfel de sistem. Asta, în timp ce Siveco a trebuit să facă totul într-un timp foarte scurt, practic în același timp cu aderarea la UE.

„Echipa Siveco România a avut, în anumite momente, până la 200 de experți, de înaltă specializare, care au lucrat în același timp la softul pentru APIA. Cu toate dificultățile pe care a trebuit să le depășim, ne bucurăm să putem spune că am reușit să contribuim la obținerea unor rezultate economice foarte bune de către agricultura României. Iar acest lucru este bazat, în mod obiectiv, pe cifre incontestabile”, a conchis Lospa.

Siveco România aniversează 10 ani de la crearea și implementarea sistemului informatic pentru APIA prin care s-au distribuit peste 17 miliarde de euro pentru peste 2 milioane de fermieri înregistrați în sistem, în perioada 2007-2017.

Prin sistemul IT dezvoltat pentru APIA, perfecționat continuu pe parcursul celor 10 ani, Siveco România a avut o contribuție importantă la propulsarea sectorului agricol pe primul loc în România în ceea ce privește rata de absorbție a fondurilor europene. Agricultura este singurul sector cu alocări masive și cu o rată de absorbție de peste 90% din totalul de fonduri alocate. Pentru campania 2016, agricultura românească se află pe unul dintre primele locuri în Europa, raportat la suma autorizată la plată până la 31 martie 2017.

Sistemul informatic dezvoltat de Siveco pentru APIA, denumit IACS (Integrated Administration and Control System), este un sistem care asigură administrarea şi controlul riguros ale cererilor de plată ale fermierilor. Dezvoltarea și implementarea IACS a reprezentat o condiție esențială pe care România a trebuit să o îndeplinească pentru a putea avea acces la fondurile europene destinate modernizării sectorului agricol.

Publicat în Finantari

Proiectul de act normativ (PL-x 49/2017) - lege ordinară - pentru modificarea Legii Nr. 88/2016 privind stabilirea unor măsuri suplimentare obligatorii pentru etichetarea laptelui proaspăt pentru consum şi a produselor lactate a fost adoptat prin vot final, marți, 27 iunie, în Camera Deputaților, cu 217 voturi pentru, trei împotrivă și 48 abțineri, unul dintre cele mai importante amendamente fiind și cel potrvit căruia „Mențiunea «Produs natural» va reveni doar celor care folosesc în proporţie de 100% ca materie primă laptele provenit de la vaci, bivoliţe, oi şi capre și componente naturale provenite strict din lapte”.

PL-x 49/2017, care are ca obiect de reglementare înlăturarea unor dificultăți în implementarea prevederilor actului normativ de bază, vine cu unele amendamente, unul dintre cele mai importante fiind și articolul 5, partea introductivă și literele a) şi b): „Art. 5. – Condițiile pentru mențiunile suplimentare care se introduc pe câmpul vizual sunt: «a) înscrierea pe eticheta produsului finit a menţiunii va reveni doar celor care folosesc în proporţie de 100% ca materie primă laptele provenit de la vaci, bivoliţe, oi şi capre și componente naturale provenite strict din lapte, fără a avea în compoziţie produse de origine vegetală sau animală alta decât laptele; b) înscrierea pe eticheta produsului finit a menţiunii «Produs românesc» va reveni doar celor care folosesc în proporţie de 100% ca materie primă laptele provenit de la producători şi procesatori, lapte de origine românească, atestat pe baza documentelor de trasabilitate”.

De asemenea, Articolul 7 se modifică și va avea următorul cuprins: „Art. 7. - Etichetele pentru lapte de consum şi produsele lactate trebuie să fie inscripţionate clar, uşor de înţeles pentru a permite consumatorilor informarea privind originea şi trasabilitatea produselor”.

Totodată, Articolul 9 se modifică și va avea următorul cuprins: „Art. 9. - Producerea, expunerea spre vânzarea şi/sau vânzarea de lapte de consum cunoscând că este obţinut din înlocuitori de lapte se sancţionează cu amendă de la 25.000 lei la 35.000 lei”.

Membrii Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice au examinat proiectul de lege în şedinţa din 13 iunie 2017. La lucrările Comisiei şi-au înregistrat prezenţa 22 de deputaţi, din totalul de 23 de membri ai acesteia. La dezbaterea proiectului a participat, ca invitat, în conformitate cu prevederile art. 55 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, domnul Traian Petcu, vicepreședinte Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor.

„În urma examinării proiectului de lege şi a opiniilor exprimate de către membrii comisiei, s-a hotărât, cu majoritate de voturi (1 abținere), să se supună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de Lege pentru modificarea Legii nr. 88/2016 privind stabilirea unor măsuri suplimentare obligatorii pentru etichetarea laptelui proaspăt pentru consum și a produselor lactate, cu amendamentele admise redate în anexa nr. 1 și amendamentul respins redat în anexa nr. 2 care fac parte integrantă din prezentul raport”, se precizează în raportul înlocuitor asupra proiectului de Lege pentru modificarea Legii nr. 88/2016 privind stabilirea unor măsuri suplimentare obligatorii pentru etichetarea laptelui proaspăt pentru consum și a produselor lactate, transmis cu adresa nr. PLx 49 din 1 februarie 2017 şi înregistrat sub nr. 4c- 4/44/02.02.2017.

Într-un interviu pentru Revista Fermierului în luna aprilie a acestui an, Dorin Cojocaru, președintele APRIL, acorda cartonașul roșu Legii 88/2016 (privind stabilirea unor măsuri suplimentare obligatorii pentru etichetarea laptelui proaspăt pentru consum și a produselor lactate) și spune în mod clar că aceasta este inutilă, în condițiile în care etichetarea este reglementată prin Regulamentul european 1169.

„Etichetarea este, în fapt, reglementată de Regulamentul European 1169. De ce a trebuit să apară și Legea 88? De ce nu se dă publicității răspunsul Comisiei Europene (CE) din data de 10 martie 2017? Acolo se menționează negru pe alb că peste 90% din Legea 88 este cuprinsă în Regulamentul 1169. Am bulversat piața! Hipermarketurile nu mai știau ce să ceară furnizorilor, iar ANPC dădea amenzi pe o lege care nu era în vigoare! Eu m-am cam săturat de aceste populisme ieftine care nu vin decât să crească costurile pe produsul românesc și care îl fac necompetitiv”, afirma Cojocaru în interviu.

Publicat în Piata agricola

Ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate înaintată de Avocatul Poporului (AP) Curții Constituționale a României (CCR), calitatea de rentier agricol poate fi dobândită şi de persoanele care au depus cereri în acest sens în perioada 1 ianuarie - 4 martie 2010, potrivit unui comunicat al AP publicat pe site-ul instituției.

Concret, AP a sesizat CCR în data de 28 martie 2016 cu excepţia de neconstituţionalitate referitoare la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 17/2010 pentru completarea titlului XI „Renta viageră agricolă” din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.

„Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 17/2010, a fost introdus un nou articol, articolul 19, cu următorul cuprins: «Prevederile prezentului titlu se aplică persoanelor care au solicitat obţinerea calităţii de rentier până la data de 31 decembrie 2009 inclusiv». În virtutea principiului neretroactivităţii legii, Avocatul Poporului a apreciat că actul normativ criticat nu poate afecta cererile depuse de persoanele îndreptăţite, în condiţii de deplină legalitate, înainte de intrarea în vigoare a acestuia, întrucât o astfel de modificare nu face decât să creeze confuzii în înţelegerea şi aplicarea corectă a legii, fiind în acest fel neconstituţionale dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 17/2010 din prisma exigenţelor impuse de prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie”, arată sursa citată.

Potrivit documentului, CCR a admis excepţia de neconstituţionalitate formulată de Avocatul Poporului. Ca atare, persoanele îndreptăţite să obţină calitatea de rentier agricol, care au depus cereri în acest sens la autorităţile administrative cu atribuţii în domeniu în perioada 1 ianuarie - 4 martie 2010, pot dobândi calitatea de rentier agricol dacă se stabileşte că nu există neconcordanţe între Legea nr. 247/2005 şi tratatul de aderare la Uniunea Europeană.

„Curtea Constituţională a României (...) a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată direct de Avocatul Poporului şi a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în articolul unic al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 17/2010 care exclude aplicarea prevederilor titlului XI al Legii nr. 247/2005 în privinţa persoanelor care au solicitat obţinerea calităţii de rentier agricol în perioada 1 ianuarie - 4 martie 2010 este neconstituţională. (...) În considerentele instanţei de contencios constituţional se arată că este redată vocaţia persoanelor care au solicitat obţinerea calităţii de rentier agricol în perioada 1 ianuarie - 4 martie 2010 de a dobândi această calitate în condiţiile respectării Tratatului de aderare, însă, dacă există neconcordanţe între Legea nr. 247/2005 şi Tratatul de aderare, va avea prioritate cel din urmă, revenind autorităţilor administrative cu atribuţii în domeniu, precum şi instanţelor judecătoreşti competenţa de a decide în acest sens (art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie).

Ca atare, persoanele îndreptăţite să obţină calitatea de rentier agricol, care au depus cereri în acest sens la autorităţile administrative cu atribuţii în domeniu (Oficiul Naţional de Rentă Viageră Agricolă şi birourile judeţene ale acestuia, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi centrele judeţene ale acesteia), în perioada 1 ianuarie - 4 martie 2010, pot dobândi calitatea de rentier agricol dacă se stabileşte că nu există neconcordanţe între Legea nr. 247/2005 şi Tratatul de aderare", arată Avocatul Poporului într-un document semnat de Matei Vîrtosu, purtător de cuvânt al instituției.

Publicat în Ultimele noutati

Administratorul fermei băcăuane I.I. Iosif Bejan din Parincea, Bacău, ajuns agricultor datorită sutelor de mii de euro câștigate prin muncă asiduă în sectorul de construcții din străinătate, este de părere că asocierea din agricultura românească va ajunge la nivelul mult-așteptat doar după întoarcerea celor circa patru milioane de emigranți, oameni care vin cu un alt tip de mentalitate de peste hotare.

„Eu zic că lucrurile se vor schimba mult atunci când se vor întoarce cele aproximativ patru milioane de emigranți români. Dintre ei sunt mulți cei care ar putea face ceva. Vin cu o altă mentalitate, cu o altă gândire”, a afirmat producătorul agricol.

El recunoaște că a ajuns în sectorul agribusiness românesc pentru simplul fapt că a crescut la țară, dar în special datorită banilor încasați în cei 13 ani petrecuți pe șantiere din țară și din străinătate. De asemenea, Bejan confirmă faptul că munca de agricultor i-a fost facilitată și de cunoștințele dobândite în liceul agricol și se plânge, printre altele, de lipsa angajaților bine pregătiți, de lipsa de loialitate a acestora, dar și de lipsa predictibilității legislativ-economice.

„Cam 300.000 de euro (...) am cheltuit la întoarcerea în țară. (...) Inițial, am avut 350 ha de teren în lucru, după care am renunțat la 100 de hectare pentru că nu erau productive. Nu-mi mai ajungeau nici utilajele: trebuia să achiziționez altele, alți bani adică. Oricum, și la 250 ha, investiția în utilaje a fost de aproximativ 500.000 de euro. Nici eu n-am fost agricultor. Am lucrat pe șantier de la 17 ani până la 30 de ani. Am crescut însă la țară. Am făcut liceul agricol înainte. N-am lucrat în agricultură pentru că a venit Revoluția, s-a terminat tot, fiecare a plecat unde a putut, iar sectorul a ajuns la pământ. Când am luat 200 ha prima dată era tot pârloagă, nu era lucrat”, a afirmat Iosif Bejan.

Într-un interviu acordat Revistei Fermierului, Iosif Bejan a mărturisit că se așteaptă de la guvernanții români să-și respecte promisiunile, astfel încât proiecțiile de business să nu fie date peste cap de la an la an.

„Guvernanții ar trebui să dea ceea ce promit, nu în plus. Spre exemplu, vreau să investesc într-un tractor. Îmi fac un plan că iau banii de pe sfeclă și de pe soia. Când colo, mă trezesc că la soia încasez mai puțin cu 100 de euro, iar la sfeclă, cu 200 de euro. Ei, eu am avut 36 de hectare, înmulțut cu 200 euro pierdere, asta înseamnă 7.200 de euro; o rată la un utilaj. Nu este puțin”, se plânge Bejan de lipsa de predictibilitate și de promisiunile nerespectate.

Revista Fermierului: Domnule Bejan, în prezent, care este structura de cultură a fermei pe care o conduceți?

Iosif Bejan: 250 ha cultivate cu cereale și plante tehnice, din care doar două hectare în proprietate. În toamnă am însămânțat în mare parte grâu și rapiță, însă rapița am întors-o toată. Și asta din cauză că, în toamnă, nu a fost ploaie suficientă și nu a răsărit. De asemenea, nu am avut un utilaj bun cu care să însămânțez, motiv pentru care plantele nu au răsărit. Am semănat și porumb, floarea-soarelui, soia, mazăre.

R.F.: Ați cultivat soia pentru plata cuplată pe produs, dar și pentru restul subvențiilor, corect?

I.B.: Am însămânțat soia pentru a beneficia atât de banii de pe plata cuplată, cât și pentru sumele destinate ZIE. Din punct de vedere al cuantumului, anul trecut s-au plătit la soia 210 euro, în condițiile unei producții minime de 1.400 de kilograme boabe la hectar. Obligativitatea constă în livrarea mărfii cu contract de vânzare-cumpărare către un procesator. Aici am întâmpinat însă probleme.

R.F.: Ce fel de probleme, mai exact? Mai sunt procesatori de soia pe piață, în adevăratul sens al cuvântului?

I.B.: Nu prea mai sunt. Cei care achiziționează soia boabe de la fermieri, traderii, fac tot felul de învârteli. Se bazează doar niște documente care atestă că sunt și procesatori, însă doar atât, astfel încât fermierii să poată beneficia de plata cuplată. Fără plată cuplată, soia nu este rentabilă, mai ales la noi în zona Bacăului, unde nu avem irigații; dacă faci producție de două tone la hectar ești campion! Cu două tone producție, nu se recuperează nici măcar investiția la hectar. Venind plata cuplată – circa 200 de euro – plus SAPS și toate celelalte se compensează și există chiar și un profit. În plus, soia fixează în mod natural azotul în sol, mai exact în jur de 80 kg la hectar.

R.F.: Pe ce soi ați mizat la soia? Dar la porumb? În cazul grâului, ați achiziționat genetică românească sau străină?

I.B.: În cazul soiei am însămânțat Pioneer M10. Porumb am avut de la Syngenta. Grâul nu a fost românesc. Am semănat două soiuri comercializate de Brise, și anume Arezzo și Accroc. Ei au venit cu semințele, cu tot ceea ce înseamnă pesticide, îngrășăminte, pachete tehnologice pentru grâu, iar plata a fost în cereale, la recoltat. Am mers pe acest sistem cu plata în cereale pentru că ni s-a oferit un preț bun la grâu – 700 lei pe tonă, ridicat din câmp. Am semnat așa în condițiile în care, în prezent, materia-primă de acest tip se vinde la un preț de 54 de bani kilogramul. Și am înțeles că speranțe de creștere nu mai sunt. Dimpotrivă.

R.F.: Cu toate acestea, temerile privind posibila scădere a recoltei de grâu din Franța ridică prețurile futures pe bursa Euronext. Revista Fermierului chiar a scris recent despre acest aspect.

I.B.: A crescut prețul grâului, dar puțin. Era la un moment dat 54 de bani kilogramul, iar acum este la un nivel de 60 de bani/kg. Cel puțin la noi în zonă, grâul nu este o cultură profitabilă. Punem mai mult floarea-soarelui și rapiță, culturi care aduc bani. Pe lângă soia, de anul acesta am însămânțat și mazăre, cultură care și ea adaugă azot în sol și se încadrează în culturile aprobate pentru ZIE. Mazărea furajeră are un potențial de producție bun în zona noastră, mai exact de 3-5 tone la hectar. Dacă respecți tehnologia, iar prețul este bun, ajungi să încasezi undeva aproape de 90 de bani pe kilogram. Totul în condițiile în care investiția se situează undeva la 1.600-1.800 lei la hectar, pe an agricol. Producția de mazăre furajeră, în zona în care lucrez eu terenul, este de 4.000 de kilograme în medie, nivel profitabil pentru noi.

R.F.: Pe ce utilaje ați mizat până în prezent? Sunt oferte peste oferte și o multitudine de comercianți la noi în țară. Vi le puteți permite?

I.B.: Problema este toate utilajele sunt scumpe pentru noi, mai ales pentru cei cu suprafețe mici. Dacă nu prestezi servicii și pentru alții, nu se prea mai justifică investiția. Însă, nici de prestat nu prea mai ai pe unde. Toată lumea și-a cam luat câte ceva. Finanțările se dau, dar pe perioade prea scurte. În cinci-șase ani să returnezi 200.000 de euro înapoi este cam greu. Mi s-a spus nu o dată: „De ce îți iei tu utilaj de 200.000 de euro?”. Simplu – pentru că mai ieftin nu găsim. Mai ieftine sunt hârburile cu care, la o suprafață de 200 ha, când mergi la recoltat nu te poți încumeta. Nu poți merge la recoltat cu o combină de 1000 CP; nu face față.

R.F.: Cum ați făcut rost de bani pentru investiția în exploatația pe care o dețineți?

I.B.: Am fost în străinătate și am muncit pe brânci. În afară nu se făceau bani din agricultură, ci din construcții, în cazul imigranților. Am avut un serviciu bun. Apoi, am reușit să-mi fac documentele și să-mi fac o mică firmă. Am activat în regim propriu. Am câștigat bani cu care am venit și, într-un an, doi, pe toți i-am „băgat” în pământ.

R.F.: Cu ce sumă v-ați întors mai exact?

I.B.: Cam 300.000 de euro pe care i-am cheltuit la întoarcerea în țară. În plus, ulterior, alte leasinguri. Am avut 350 ha de teren în lucru, după care am renunțat la 100 de hectare pentru că nu erau productive. Nu-mi mai ajungeau nici utilajele: trebuia să achiziționez altele, alți bani etc. Și la 250 ha lucrate, investiția în utilaje este de aproximativ 500.000 de euro.

Să știți, eu nici n-am fost agricultor! Am lucrat pe șantier de la 17 ani până la 30 de ani. Am crescut însă la țară. Am făcut liceul agricol înainte. N-am lucrat în agricultură pentru că a venit Revoluția, s-a terminat tot, fiecare a plecat unde a putut, iar sectorul a ajuns la pământ. Când am luat 200 ha prima dată era tot pârloagă, nu era lucrat.

R.F.: Cele 250 ha pe care le lucrați în prezent sunt suprafețe comasate?

I.B.: Toată suprafața de care vorbiți este împărțită în 30 de parcele! Asta înseamnă contracte de arendă cu aproximativ 200 de persoane. Acum, APIA nu mai cere contracte de arendă, ci doar adeverința de la Primărie, cu lista proprietarilor. La Primărie ducem contractele de arendă, ele sunt centralizate și înregistrate. La APIA mergem doar cu centralizatorul și adeverința de la rolul agricol. În anii trecuți însă, înșiram la APIA toate actele; de pomană.

IMG 20170622 114920De ce au tăiat din subvenție?

Revista Fermierului: Apropo de APIA, s-a văzut o ușoară îmbunătățire în lucrul cu fermierii. Cel puțin în ultimul an așa se observă. S-au dat și banii mai devreme...

Iosif Bejan: Cu siguranță, totul a fost o chestie de imagine. S-au dat banii mai devreme. Pentru noi a fost OK că s-au dat aceste sume la timp. Însă, nu se știe cum se vor mai da următorii bani. (...) Au acordat la timp subvenția, dar de ce au tăiat din ea? Am avut sfeclă de zahăr anul trecut și promisiunea a fost de circa 800 de euro la hectar subvenție; am primit doar 610 euro plată cuplată.

R.F.: Care a fost explicația? Au fost prea mulți producători de sfeclă?

I.B.: Da. Însă, la calculul inițial, suprafața se încadra la nivel de țară la 800 și ceva de euro. Ni s-au dat doar 610 euro. Restul? Sunt bani mulți pentru noi...

R.F.: Asta în condițiile unor costuri de cât anume la hectar în cazul sfeclei?

I.B.: Costurile la hectar cu sfecla de zahăr sunt de 7.000 de lei; de la 6.000 de lei investiție la hectar poți spune că produci sfeclă. Fără irigații, fără nimic, pe câmpurile de la mine din zonă, am reușit să obțin totuși 48 de tone de sfeclă de zahăr pe hectarla plată, livrabile la fabrica de zahăr Agrana Roman. Chiar dacă prodcătorul de zahăr ridică marfa din câmp, totul este conta cost pentru fermier. Procesatorul trimite o mașină de recoltat direct din pământ, forță de muncă și utilaj pentru încărcat și, astfel, se ajunge la 10 bani kilogramul de sfeclă, la 48 de tone media la hectar, adică la 4.800 de lei în cazul meu. Ce facem cu restul, până la 7.000 de lei? Toată subvenția mea s-a dus către această cultură... Eu speram să-mi rămână ceva din subsidia pe suprafețele cu sfeclă. Din 800 de euro la hectar, pus SAPS, plus, plus... M-am gândit că la aproape 1.000 de euro subvenție la hectar cheltui 500-600 cu terenurile și cultura... Nu mi-a mai rămas nimic.

R.F.: Din ce vă rămâne cel mai mult ca profit? De asemenea, care este „cultura-regină” în exploatația dumneavoastră și de unde ați achiziționat genetica pentru ea?

I.B.: Sunt două culturi importante în cazul meu: floarea-soarelui și rapița. Semăn trei—patru hibrizi de la trei-patru firme diferite. Nu e vorba de risc, însă mă cunosc cu toți distribuitorii și promotorii și iau de pe la fiecare. În prezent, cea mai mare pondere din suprafața pe care o dețin este reprezentată de cultura florii-soarelui; vorbim de circa 100 ha. Rapiță am avut însămânțate 90 ha, însă, așa cum am menționat anterior, am fost nevoit s-o întorc pe toată. Am mărit astfel suprafața cultivată cu floarea-soarelui, ca urmare a faptului că am întors toată rapița. Dacă era rapiță, floarea-soarelui aș fi avut doar 20-30 ha în acest an; pentru rotație nu mai aveam unde să însămânțez.

R.F.: La dumneavoastră în zonă se mai vinde teren arabil?

I.B.: Nu se mai vinde teren. În prezent, am semnate aproape 200 de contracte de arendă pentru 250 ha. Proprietarii din zona mea au teren puțin. În zona în care muncesc eu sunt proprietari care au și câte 10 ari într-o tarla. Astfel de proprietari se gândesc că iau puțin pe suprafețe așa mici și se spun că este mai bine să vină an de an și să ridice arenda (vreo doi saci de grâu) decât să vândă terenul. La noi nu sunt proprietari cu suprafețe de 5-10 hectare.

R.F.: Cam cu cât merge la vânzare hectarul de teren pe la dumneavoastră prin zonă? Asta în cazul în care proprietarii se decid să vândă...

I.B.: Vorbim de o sumă de până la 2.000 de euro, 10.000 de lei să spunem. Și nici nu merită mai mult. Acele 10.000 de lei nu le scot nici în 15 ani de lucrat acel pământ, ca și profit.

R.F.: Ați încercat să depuneți proiecte pe fonduri ENPARD sau FEADR?

I.B.: Am întocmit un proiect în 2008, când au demarat plățile pe fonduri FEADR. Am avut noroc că a fost prima sesiune. Am luat atunci 90.000 de euro pentru utilaje (tractor John Deere, iar plugul și utilaje de pregătit solul de la Kuhn). Ulterior, nu am mai reușit. Nici n-am mai încercat, văzând că am un vecin și coleg de breaslă care se chinuie de vreo doi-trei ani și nu prinde nimic. Asta în condițiile în care omul este proprietar pe 150 ha!

R.F.: Știm că ați mai interacționat cu presa de specialitate și v-ați plâns că mesajul a fost trunchiat. Ce mesaj și cui vreți să transmiteți? Noi vă stăm la dispoziție...

I.B.: Cui vrem noi să transmitem mesaje nu ne aud. Am fost și la mitinguri la București de atâtea ori... (...) Guvernanții ar trebui să dea ceea ce promit! Spre exemplu, vreau să investesc într-un tractor. Îmi fac un plan că iau banii de pe urma comercializării sfeclei și soiei. Când colo, mă trezesc că la soia încasez mai puțin cu 100 de euro, iar la sfeclă cu 200 de euro. Ei, eu am avut 36 de hectare, înmulțut cu 200 euro pierdere, asta înseamnă 7.200 de euro; o rată la un utilaj. Nu este puțin.

Apoi, banii pe motorină vin târziu. Anul trecut, ne-au dat un leu șaizeci și ceva de bani, în timp ce anul acesta puțin peste 1,40 lei. De ce e mai mică subsidia? Se taie mereu. Nu cerșim, nu cerem în plus. Să ni se dea ceea ce s-a promis și să se încerce să se ajungă la nivelul subvențiilor din afară. Cum poți fi competitiv pe piața comună? Prețul grâului se face la Bursa din Paris sau Londra. Fermierul de acolo are 1.000 de euro subvenție la hectar, în timp ce noi avem 150 de euro și vindem grâul la fel, cu același preț.

Personal, mă întreb încontinuu de ce nu se implementează și la noi programele bune din străinătate? În săptămâna 12-18 iunie 2017 am vizitat Polonia; e ceva de vis, e schimbată total. Ei au accesat aproape toți banii pe dezvoltare rurală, iar la noi se pun doar piedici, noi nouă, ca să nu luăm banii. Eu zic că cineva are interes în acest sens.

Mesajul mai este că nu suntem lăsați să facem treabă. Nu vrem mereu controale, piedici. Pe lângă APIA, avem controale de la Finanțe, Garda de Mediu, Arme și Muniții (erbicide, azotoase etc.). Toți vin, te caută și automat îți găsesc ceva. Până la urmă, cele 250 ha sunt lucrate doar de mine. Am doar un angajat care face pază și manipulare. Nu-mi convine și n-ai om pregătit să-i dai utilajul de 100.000 – 150.000 de euro pe mână.

R.F.: Totuși, marii producători de utilaje școlesc operatorii...

I.B.: Îi școlesc și apoi îți pleacă din fermă. Găsesc pe moment oferte mai bune. Poate de la mine primesc 2.000 de lei, însă vecinul le poate propune un salariu de 2.500 de lei, numai ca să plece de la tine. (...) Ne „ardem” unul pe celălalt. Mâncătoria aceasta este peste tot la noi în țară. Asta este mentalitatea noastră și nu ne vom schimba. Nu suntem educați să colaborăm unul cu celălalt.

R.F.: Ați încercat vreo formă de asociere în zona dumneavoastră?

I.B.: Nu. Pe vremea când se discuta mult de grupurile de producători, când se dădeau bani pentru depozitare, cu finanțare 75-90 la sută, am încercat împreună cu un vecin să-i convingem și pe alții. Mulți dintre aceștia sunt însă în vârstă, rămași cu ideea CAP-ului în cap și n-a mers. (...) Eu zic că lucrurile se vor schimba mult atunci când se vor întoarce cele aproximativ patru milioane de imigranți români. Dintre ei sunt mulți cei care ar putea face ceva. Vin cu o altă mentalitate, cu o altă gândire. Aceștia știu ce înseamnă progam, corectitudine. Acolo, dacă n-ai de muncă, ești dat afară din casă. Aici se profită. Angajații nu stau la tine, pleacă la celălalt, dacă nu-i lași să bea, spre exemplu. Asta-i marea problemă la noi, la țară.

Publicat în Interviu

Asociația Crescătorilor de Albine din România (ACA) și Federația Națională Pro Agro transmite Executivului de la București să publice în regim de urgență Hotărârea de Guvern privind aprobarea Programului Național Apicol (PNA), astfel încât apicultorii să poată beneficia de sumele prevăzute și aprobate de Parlamentul European (PE), anunță federația printr-un comunicat de presă.

„Atragem atenția că există riscul major ca din cauza amânării, apicultorii să nu mai poată accesa aceste fonduri ce reprezintă singura sursă de susținere a apiculturii, fonduri europene și naționale, prin decontarea anumitor cheltuieli efectuate, după publicarea în Monitorul Oficial a Hotărârii, dar nu mai târziu de 31 iulie”, se mai precizează în document.

Perioada de aproximativ o lună până la data-limită, timp în care care se mai poate depune documentația aferentă, este foarte scurtă, având în vedere că în anii anteriori apicultorii aveau patru luni la dispoziție pentru a întocmi documentația necesară, mărturisesc cei din Pro Agro (din care ACA face parte integrantă).

„Solicităm autorităților statului, implicit Guvernului României și Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, să facă toate demersurile necesare pentru aprobarea în regim de urgență, în următoarea ședință de Guvern, a Hotărârii privind Programul Național Apicol”, conform comunicatului de presă.

Într-un interviu acordat în luna mai publicației Revista Fermierului, președintele ACA, Ioan Fetea, preciza că Programul Național Apricol își cam pierde din credibilitate, dat fiind faptul că au apărut și în apicultură „băieți deștepți”, ca și în alte sectoare, iar apicultorii care ar trebui să beneficieze de aceste sume nu pot să beneficieze.

„Din punctul meu de vedere, era mult mai indicat ca acest sprijin financiar să fie acordat pe familia de albine (cel care a precedat PNA), pentru că de el beneficiau toți apicultorii sau, mă rog, cei care dețineau un număr minim de albine, cu condiția predării a 10 kilograme de miere pe familia de albine.

PNA și-a pierdut din credibilitate doar dacă este să ne gândim și că la debutul său în România erau interesați peste 13.000 de apicultori, iar astăzi, numărul dosarelor depuse de către apicultori să fie scăzut foarte mult, sub 5.000 de dosare. Sigur, sumele sunt mici, sunt derizorii pentru un sector care s-a dezvoltat și care are nevoie de fonduri pentru modernizare, pentru mecanizare, transport în mod deosebit ș.a.

Sunt aceleași forme de sprijin financiar, pe familii de albine, pe lăzi care se uzează în pastoral, pe medicamente, care mi se par cel mai important lucru. Din acest punct de vedere, îi invit pe apicultori să acceseze cel puțin sprijinul financiar pe PNA referitor la medicamente, dat fiind faptul că, an de an, acestea au fost decontate integral, mai puțin valoarea TVA, care este de doar 9% la aceste produse. De asemenea, s-a mai introdus ceva sprijin financiar pentru a lua anumite utilaje mărunte, scule ș.a.m.d., precum și un fel de asistență tehnică”, a conchis Fetea.

Publicat în Finantari

Recoltele de grâu din Spania și Franța ar putea avea de suferit ca urmare a unui val de caniculă abătut asupra celor două state, în timp ce câștigători ar putea să fie declarați la final de an agricol Germania, Polonia și Marea Britanie, pe fondul precipitațiilor căzute în nordul Europei, anunță Reuters, citată de Agerpres.

Temerile cu privire la impactul caniculei din Franţa (principalul producător şi exportator de grâu din UE) asupra recoltelor au făcut ca marţi la bursa Euronext cotaţiile futures la grâu să atingă cea mai ridicată valoare din ultimul an.

În 2016, Franţa a recoltat o cantitate de 28 milioane tone de grâu, cea mai scăzută producție obținută din ultimele decenii, după un record de producţie de 41 milioane tone în 2015.

Totodată, temperaturile extreme din Spania, cu îngheţ în timpul iernii şi maxime record în ultimele săptămâni, vor face ca recolta de grâu să scadă la 3,7 milioane tone, de la 7,2 milioane tone anul trecut, estimează asociațiile de fermieri iberici.

În schimb, ţările din nordul Europei par într-o situaţie mai bună. În Germania, al doilea mare producător de grâu din UE, recolta de grâu trece printr-o perioadă favorabilă după ploile din luna iunie.

Analiștii nemți, citați de Reuters, au mărturisit că imaginea generală este una este satisfăcătoare, iar Germania este pe cale să înregistreze o recoltă bună. Anterior, asociaţia fermierilor germani estima că în acest an recolta de grâu va creşte cu 3% în ritm anual, până la 25,20 milioane tone, mai mult decât recolta de 24,98 milioane tone preconizată în luna mai.

Şi în Polonia, al patrulea mare producător de grâu din UE, recolta de grâu a beneficiat de ploile recente. În 2017, producția ar urma să se majoreze cu un procent comparativ cu 2016, până la 11,3 milioane tone.

Situaţia este similară în cazul Marii Britanii, pentru care traderii se aşteaptă la o recoltă de grâu cuprinsă între 14,5 şi 15 milioane tone, uşor peste recolta de 14,38 milioane de tone înregistrată anul trecut.

În ultimele săptămâni, analiştii şi-au redus estimările privind recolta de grâu a Uniunii Europene. Strategie Grains mizează pe o recoltă de 141,6 milioane de tone, cu 1,1 milioane de tone mai puţin decât estima anterior. De asemenea, Agritel şi-a redus estimările privind recolta de grâu a Franţei la 36-37 milioane de tone, de la 37,1 milioane tone cât estima anterior, aceste previziuni urmând să fie revizuite în funcţie de evoluţia vremii în următoarea săptămână.

Publicat în International

Până luni, 19 iunie 2017, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) a plătit 27.003.244 (6 milioane de euro) unui număr de 2.003 beneficiari ai programului de susţinere a tomatelor cultivate în spaţii protejate, potrivit unui comunicat de presă transmis marți presei.

Conform aceluiași document, în perioada următoare, fermierii vor mai primi alte 1.294.000 de lei, adică mai bine de 280.000 de euro.

Majoritatea agricultorilor care au primit deja sumele în conturi provin din judeţul Olt (1.099 beneficiari), Giurgiu (598) şi Buzău (89). În funcţie de documentaţiile depuse de către direcţiile agricole judeţene, urmează a fi efectuate plăţile şi pentru restul celor înscrişi pentru ciclul 1 de producţie, care au valorificat pe piaţă cantităţile prevăzute până la data de 15 iunie, respectiv circa 4.500 de beneficiari.

„Restul celor înscrişi în program care nu au livrat pe piaţă cantităţile prevăzute pot face dovada comercializării tomatelor cultivate în spaţii protejate în ciclul 2 de producţie, şi anume perioada noiembrie-decembrie 2017”, se arată în comunicatul MADR.

Numărul total al celor care s-au înscris în acest program este de 7.323 de beneficiari din toate judeţele ţării, cei mai mulţi înscrişi fiind din judeţele Olt, Giurgiu, Galaţi, Dolj, Buzău, Teleorman, fapt ce demonstrează interesul deosebit manifestat de producătorii agricoli pentru această formă de sprijin.

Pentru a fi eligibili pentru acordarea ajutorului de minimis de 3.000 de euro/an pentru cultura de tomate, beneficiarii trebuie, printre altele, să deţină o suprafaţă cultivată cu tomate în spaţii protejate de cel puţin 1.000 mp, să obţină o producţie de minimum 2 kg tomate/mp, dar şi să valorifice o cantitate de tomate de 2.000 kg dovedită cu documente justificative.

Schema de ajutor de minimis este destinată producătorilor agricoli persoane fizice care deţin atestat de producător, producătorilor agricoli persoane fizice autorizate, întreprinderilor individuale şi familiale, producătorilor agricoli persoane juridice.

Resursele financiare pentru aplicarea schemei de ajutor de minimis sunt în valoare de 179,75 milioane de lei, contravaloarea în lei a 40 de milioane de euro, şi se asigură de la bugetul de stat, în limita prevederilor bugetare aprobate pentru Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pe anul 2017.

Publicat în Horticultura

newsletter rf

Revista