soia - REVISTA FERMIERULUI

Administratorul fermei băcăuane I.I. Iosif Bejan din Parincea, Bacău, ajuns agricultor datorită sutelor de mii de euro câștigate prin muncă asiduă în sectorul de construcții din străinătate, este de părere că asocierea din agricultura românească va ajunge la nivelul mult-așteptat doar după întoarcerea celor circa patru milioane de emigranți, oameni care vin cu un alt tip de mentalitate de peste hotare.

„Eu zic că lucrurile se vor schimba mult atunci când se vor întoarce cele aproximativ patru milioane de emigranți români. Dintre ei sunt mulți cei care ar putea face ceva. Vin cu o altă mentalitate, cu o altă gândire”, a afirmat producătorul agricol.

El recunoaște că a ajuns în sectorul agribusiness românesc pentru simplul fapt că a crescut la țară, dar în special datorită banilor încasați în cei 13 ani petrecuți pe șantiere din țară și din străinătate. De asemenea, Bejan confirmă faptul că munca de agricultor i-a fost facilitată și de cunoștințele dobândite în liceul agricol și se plânge, printre altele, de lipsa angajaților bine pregătiți, de lipsa de loialitate a acestora, dar și de lipsa predictibilității legislativ-economice.

„Cam 300.000 de euro (...) am cheltuit la întoarcerea în țară. (...) Inițial, am avut 350 ha de teren în lucru, după care am renunțat la 100 de hectare pentru că nu erau productive. Nu-mi mai ajungeau nici utilajele: trebuia să achiziționez altele, alți bani adică. Oricum, și la 250 ha, investiția în utilaje a fost de aproximativ 500.000 de euro. Nici eu n-am fost agricultor. Am lucrat pe șantier de la 17 ani până la 30 de ani. Am crescut însă la țară. Am făcut liceul agricol înainte. N-am lucrat în agricultură pentru că a venit Revoluția, s-a terminat tot, fiecare a plecat unde a putut, iar sectorul a ajuns la pământ. Când am luat 200 ha prima dată era tot pârloagă, nu era lucrat”, a afirmat Iosif Bejan.

Într-un interviu acordat Revistei Fermierului, Iosif Bejan a mărturisit că se așteaptă de la guvernanții români să-și respecte promisiunile, astfel încât proiecțiile de business să nu fie date peste cap de la an la an.

„Guvernanții ar trebui să dea ceea ce promit, nu în plus. Spre exemplu, vreau să investesc într-un tractor. Îmi fac un plan că iau banii de pe sfeclă și de pe soia. Când colo, mă trezesc că la soia încasez mai puțin cu 100 de euro, iar la sfeclă, cu 200 de euro. Ei, eu am avut 36 de hectare, înmulțut cu 200 euro pierdere, asta înseamnă 7.200 de euro; o rată la un utilaj. Nu este puțin”, se plânge Bejan de lipsa de predictibilitate și de promisiunile nerespectate.

Revista Fermierului: Domnule Bejan, în prezent, care este structura de cultură a fermei pe care o conduceți?

Iosif Bejan: 250 ha cultivate cu cereale și plante tehnice, din care doar două hectare în proprietate. În toamnă am însămânțat în mare parte grâu și rapiță, însă rapița am întors-o toată. Și asta din cauză că, în toamnă, nu a fost ploaie suficientă și nu a răsărit. De asemenea, nu am avut un utilaj bun cu care să însămânțez, motiv pentru care plantele nu au răsărit. Am semănat și porumb, floarea-soarelui, soia, mazăre.

R.F.: Ați cultivat soia pentru plata cuplată pe produs, dar și pentru restul subvențiilor, corect?

I.B.: Am însămânțat soia pentru a beneficia atât de banii de pe plata cuplată, cât și pentru sumele destinate ZIE. Din punct de vedere al cuantumului, anul trecut s-au plătit la soia 210 euro, în condițiile unei producții minime de 1.400 de kilograme boabe la hectar. Obligativitatea constă în livrarea mărfii cu contract de vânzare-cumpărare către un procesator. Aici am întâmpinat însă probleme.

R.F.: Ce fel de probleme, mai exact? Mai sunt procesatori de soia pe piață, în adevăratul sens al cuvântului?

I.B.: Nu prea mai sunt. Cei care achiziționează soia boabe de la fermieri, traderii, fac tot felul de învârteli. Se bazează doar niște documente care atestă că sunt și procesatori, însă doar atât, astfel încât fermierii să poată beneficia de plata cuplată. Fără plată cuplată, soia nu este rentabilă, mai ales la noi în zona Bacăului, unde nu avem irigații; dacă faci producție de două tone la hectar ești campion! Cu două tone producție, nu se recuperează nici măcar investiția la hectar. Venind plata cuplată – circa 200 de euro – plus SAPS și toate celelalte se compensează și există chiar și un profit. În plus, soia fixează în mod natural azotul în sol, mai exact în jur de 80 kg la hectar.

R.F.: Pe ce soi ați mizat la soia? Dar la porumb? În cazul grâului, ați achiziționat genetică românească sau străină?

I.B.: În cazul soiei am însămânțat Pioneer M10. Porumb am avut de la Syngenta. Grâul nu a fost românesc. Am semănat două soiuri comercializate de Brise, și anume Arezzo și Accroc. Ei au venit cu semințele, cu tot ceea ce înseamnă pesticide, îngrășăminte, pachete tehnologice pentru grâu, iar plata a fost în cereale, la recoltat. Am mers pe acest sistem cu plata în cereale pentru că ni s-a oferit un preț bun la grâu – 700 lei pe tonă, ridicat din câmp. Am semnat așa în condițiile în care, în prezent, materia-primă de acest tip se vinde la un preț de 54 de bani kilogramul. Și am înțeles că speranțe de creștere nu mai sunt. Dimpotrivă.

R.F.: Cu toate acestea, temerile privind posibila scădere a recoltei de grâu din Franța ridică prețurile futures pe bursa Euronext. Revista Fermierului chiar a scris recent despre acest aspect.

I.B.: A crescut prețul grâului, dar puțin. Era la un moment dat 54 de bani kilogramul, iar acum este la un nivel de 60 de bani/kg. Cel puțin la noi în zonă, grâul nu este o cultură profitabilă. Punem mai mult floarea-soarelui și rapiță, culturi care aduc bani. Pe lângă soia, de anul acesta am însămânțat și mazăre, cultură care și ea adaugă azot în sol și se încadrează în culturile aprobate pentru ZIE. Mazărea furajeră are un potențial de producție bun în zona noastră, mai exact de 3-5 tone la hectar. Dacă respecți tehnologia, iar prețul este bun, ajungi să încasezi undeva aproape de 90 de bani pe kilogram. Totul în condițiile în care investiția se situează undeva la 1.600-1.800 lei la hectar, pe an agricol. Producția de mazăre furajeră, în zona în care lucrez eu terenul, este de 4.000 de kilograme în medie, nivel profitabil pentru noi.

R.F.: Pe ce utilaje ați mizat până în prezent? Sunt oferte peste oferte și o multitudine de comercianți la noi în țară. Vi le puteți permite?

I.B.: Problema este toate utilajele sunt scumpe pentru noi, mai ales pentru cei cu suprafețe mici. Dacă nu prestezi servicii și pentru alții, nu se prea mai justifică investiția. Însă, nici de prestat nu prea mai ai pe unde. Toată lumea și-a cam luat câte ceva. Finanțările se dau, dar pe perioade prea scurte. În cinci-șase ani să returnezi 200.000 de euro înapoi este cam greu. Mi s-a spus nu o dată: „De ce îți iei tu utilaj de 200.000 de euro?”. Simplu – pentru că mai ieftin nu găsim. Mai ieftine sunt hârburile cu care, la o suprafață de 200 ha, când mergi la recoltat nu te poți încumeta. Nu poți merge la recoltat cu o combină de 1000 CP; nu face față.

R.F.: Cum ați făcut rost de bani pentru investiția în exploatația pe care o dețineți?

I.B.: Am fost în străinătate și am muncit pe brânci. În afară nu se făceau bani din agricultură, ci din construcții, în cazul imigranților. Am avut un serviciu bun. Apoi, am reușit să-mi fac documentele și să-mi fac o mică firmă. Am activat în regim propriu. Am câștigat bani cu care am venit și, într-un an, doi, pe toți i-am „băgat” în pământ.

R.F.: Cu ce sumă v-ați întors mai exact?

I.B.: Cam 300.000 de euro pe care i-am cheltuit la întoarcerea în țară. În plus, ulterior, alte leasinguri. Am avut 350 ha de teren în lucru, după care am renunțat la 100 de hectare pentru că nu erau productive. Nu-mi mai ajungeau nici utilajele: trebuia să achiziționez altele, alți bani etc. Și la 250 ha lucrate, investiția în utilaje este de aproximativ 500.000 de euro.

Să știți, eu nici n-am fost agricultor! Am lucrat pe șantier de la 17 ani până la 30 de ani. Am crescut însă la țară. Am făcut liceul agricol înainte. N-am lucrat în agricultură pentru că a venit Revoluția, s-a terminat tot, fiecare a plecat unde a putut, iar sectorul a ajuns la pământ. Când am luat 200 ha prima dată era tot pârloagă, nu era lucrat.

R.F.: Cele 250 ha pe care le lucrați în prezent sunt suprafețe comasate?

I.B.: Toată suprafața de care vorbiți este împărțită în 30 de parcele! Asta înseamnă contracte de arendă cu aproximativ 200 de persoane. Acum, APIA nu mai cere contracte de arendă, ci doar adeverința de la Primărie, cu lista proprietarilor. La Primărie ducem contractele de arendă, ele sunt centralizate și înregistrate. La APIA mergem doar cu centralizatorul și adeverința de la rolul agricol. În anii trecuți însă, înșiram la APIA toate actele; de pomană.

IMG 20170622 114920De ce au tăiat din subvenție?

Revista Fermierului: Apropo de APIA, s-a văzut o ușoară îmbunătățire în lucrul cu fermierii. Cel puțin în ultimul an așa se observă. S-au dat și banii mai devreme...

Iosif Bejan: Cu siguranță, totul a fost o chestie de imagine. S-au dat banii mai devreme. Pentru noi a fost OK că s-au dat aceste sume la timp. Însă, nu se știe cum se vor mai da următorii bani. (...) Au acordat la timp subvenția, dar de ce au tăiat din ea? Am avut sfeclă de zahăr anul trecut și promisiunea a fost de circa 800 de euro la hectar subvenție; am primit doar 610 euro plată cuplată.

R.F.: Care a fost explicația? Au fost prea mulți producători de sfeclă?

I.B.: Da. Însă, la calculul inițial, suprafața se încadra la nivel de țară la 800 și ceva de euro. Ni s-au dat doar 610 euro. Restul? Sunt bani mulți pentru noi...

R.F.: Asta în condițiile unor costuri de cât anume la hectar în cazul sfeclei?

I.B.: Costurile la hectar cu sfecla de zahăr sunt de 7.000 de lei; de la 6.000 de lei investiție la hectar poți spune că produci sfeclă. Fără irigații, fără nimic, pe câmpurile de la mine din zonă, am reușit să obțin totuși 48 de tone de sfeclă de zahăr pe hectarla plată, livrabile la fabrica de zahăr Agrana Roman. Chiar dacă prodcătorul de zahăr ridică marfa din câmp, totul este conta cost pentru fermier. Procesatorul trimite o mașină de recoltat direct din pământ, forță de muncă și utilaj pentru încărcat și, astfel, se ajunge la 10 bani kilogramul de sfeclă, la 48 de tone media la hectar, adică la 4.800 de lei în cazul meu. Ce facem cu restul, până la 7.000 de lei? Toată subvenția mea s-a dus către această cultură... Eu speram să-mi rămână ceva din subsidia pe suprafețele cu sfeclă. Din 800 de euro la hectar, pus SAPS, plus, plus... M-am gândit că la aproape 1.000 de euro subvenție la hectar cheltui 500-600 cu terenurile și cultura... Nu mi-a mai rămas nimic.

R.F.: Din ce vă rămâne cel mai mult ca profit? De asemenea, care este „cultura-regină” în exploatația dumneavoastră și de unde ați achiziționat genetica pentru ea?

I.B.: Sunt două culturi importante în cazul meu: floarea-soarelui și rapița. Semăn trei—patru hibrizi de la trei-patru firme diferite. Nu e vorba de risc, însă mă cunosc cu toți distribuitorii și promotorii și iau de pe la fiecare. În prezent, cea mai mare pondere din suprafața pe care o dețin este reprezentată de cultura florii-soarelui; vorbim de circa 100 ha. Rapiță am avut însămânțate 90 ha, însă, așa cum am menționat anterior, am fost nevoit s-o întorc pe toată. Am mărit astfel suprafața cultivată cu floarea-soarelui, ca urmare a faptului că am întors toată rapița. Dacă era rapiță, floarea-soarelui aș fi avut doar 20-30 ha în acest an; pentru rotație nu mai aveam unde să însămânțez.

R.F.: La dumneavoastră în zonă se mai vinde teren arabil?

I.B.: Nu se mai vinde teren. În prezent, am semnate aproape 200 de contracte de arendă pentru 250 ha. Proprietarii din zona mea au teren puțin. În zona în care muncesc eu sunt proprietari care au și câte 10 ari într-o tarla. Astfel de proprietari se gândesc că iau puțin pe suprafețe așa mici și se spun că este mai bine să vină an de an și să ridice arenda (vreo doi saci de grâu) decât să vândă terenul. La noi nu sunt proprietari cu suprafețe de 5-10 hectare.

R.F.: Cam cu cât merge la vânzare hectarul de teren pe la dumneavoastră prin zonă? Asta în cazul în care proprietarii se decid să vândă...

I.B.: Vorbim de o sumă de până la 2.000 de euro, 10.000 de lei să spunem. Și nici nu merită mai mult. Acele 10.000 de lei nu le scot nici în 15 ani de lucrat acel pământ, ca și profit.

R.F.: Ați încercat să depuneți proiecte pe fonduri ENPARD sau FEADR?

I.B.: Am întocmit un proiect în 2008, când au demarat plățile pe fonduri FEADR. Am avut noroc că a fost prima sesiune. Am luat atunci 90.000 de euro pentru utilaje (tractor John Deere, iar plugul și utilaje de pregătit solul de la Kuhn). Ulterior, nu am mai reușit. Nici n-am mai încercat, văzând că am un vecin și coleg de breaslă care se chinuie de vreo doi-trei ani și nu prinde nimic. Asta în condițiile în care omul este proprietar pe 150 ha!

R.F.: Știm că ați mai interacționat cu presa de specialitate și v-ați plâns că mesajul a fost trunchiat. Ce mesaj și cui vreți să transmiteți? Noi vă stăm la dispoziție...

I.B.: Cui vrem noi să transmitem mesaje nu ne aud. Am fost și la mitinguri la București de atâtea ori... (...) Guvernanții ar trebui să dea ceea ce promit! Spre exemplu, vreau să investesc într-un tractor. Îmi fac un plan că iau banii de pe urma comercializării sfeclei și soiei. Când colo, mă trezesc că la soia încasez mai puțin cu 100 de euro, iar la sfeclă cu 200 de euro. Ei, eu am avut 36 de hectare, înmulțut cu 200 euro pierdere, asta înseamnă 7.200 de euro; o rată la un utilaj. Nu este puțin.

Apoi, banii pe motorină vin târziu. Anul trecut, ne-au dat un leu șaizeci și ceva de bani, în timp ce anul acesta puțin peste 1,40 lei. De ce e mai mică subsidia? Se taie mereu. Nu cerșim, nu cerem în plus. Să ni se dea ceea ce s-a promis și să se încerce să se ajungă la nivelul subvențiilor din afară. Cum poți fi competitiv pe piața comună? Prețul grâului se face la Bursa din Paris sau Londra. Fermierul de acolo are 1.000 de euro subvenție la hectar, în timp ce noi avem 150 de euro și vindem grâul la fel, cu același preț.

Personal, mă întreb încontinuu de ce nu se implementează și la noi programele bune din străinătate? În săptămâna 12-18 iunie 2017 am vizitat Polonia; e ceva de vis, e schimbată total. Ei au accesat aproape toți banii pe dezvoltare rurală, iar la noi se pun doar piedici, noi nouă, ca să nu luăm banii. Eu zic că cineva are interes în acest sens.

Mesajul mai este că nu suntem lăsați să facem treabă. Nu vrem mereu controale, piedici. Pe lângă APIA, avem controale de la Finanțe, Garda de Mediu, Arme și Muniții (erbicide, azotoase etc.). Toți vin, te caută și automat îți găsesc ceva. Până la urmă, cele 250 ha sunt lucrate doar de mine. Am doar un angajat care face pază și manipulare. Nu-mi convine și n-ai om pregătit să-i dai utilajul de 100.000 – 150.000 de euro pe mână.

R.F.: Totuși, marii producători de utilaje școlesc operatorii...

I.B.: Îi școlesc și apoi îți pleacă din fermă. Găsesc pe moment oferte mai bune. Poate de la mine primesc 2.000 de lei, însă vecinul le poate propune un salariu de 2.500 de lei, numai ca să plece de la tine. (...) Ne „ardem” unul pe celălalt. Mâncătoria aceasta este peste tot la noi în țară. Asta este mentalitatea noastră și nu ne vom schimba. Nu suntem educați să colaborăm unul cu celălalt.

R.F.: Ați încercat vreo formă de asociere în zona dumneavoastră?

I.B.: Nu. Pe vremea când se discuta mult de grupurile de producători, când se dădeau bani pentru depozitare, cu finanțare 75-90 la sută, am încercat împreună cu un vecin să-i convingem și pe alții. Mulți dintre aceștia sunt însă în vârstă, rămași cu ideea CAP-ului în cap și n-a mers. (...) Eu zic că lucrurile se vor schimba mult atunci când se vor întoarce cele aproximativ patru milioane de imigranți români. Dintre ei sunt mulți cei care ar putea face ceva. Vin cu o altă mentalitate, cu o altă gândire. Aceștia știu ce înseamnă progam, corectitudine. Acolo, dacă n-ai de muncă, ești dat afară din casă. Aici se profită. Angajații nu stau la tine, pleacă la celălalt, dacă nu-i lași să bea, spre exemplu. Asta-i marea problemă la noi, la țară.

Publicat în Interviu

New Holland Agriculture stabilește un nou record mondial prin recoltarea unei cantități de 439.730 de tone de soia în numai 8 ore, cu Combina CR8.90, anunță compania printr-un comunicat de presă.

Performanța-record, care a avut loc în Bahia, Brazilia, a fost certificată de un arbitru independent al Rank Brasil. Acesta a certificat atingerea recordului mondial.

„Prin stabilirea acestui record de recoltare a peste 439 de tone de soia, Combina CR8.90 o ia pe urmele precursoarei sale CR10.90, deținătoarea unui record mondial la recoltat grâu în 2014,” afirmă Lars Sørensen, directorul departamentului Mașini de recoltat. „Combina CR8.90 a atins această performanță și datorită recoltei impresionante ce se remarcă printr-o producție de 4.886 kg/ha, cu mult peste media de 3.600 kg, considerată ca fiind pragul de producție în Brazilia. Recordul atins de cele două modele demonstrează capacitatea extraordinară și productivitatea seriei de combine CR”.

CR8.90, combina recordului la recoltarea de soia: 439.730 tone în 8 ore

Recordul a fost stabilit pe 5 aprilie 2017, la Ferma Panambi administrată de frații Mingori, în Bahia, Brazilia cu sprijinul dealerului Jaraguá Bahia, situat în apropierea orașului Luiz Eduardo Magalhães.

În ziua demonstrației, umiditatea solului a fost ridicată din cauza ploii de la ora 5:00 AM, care a fost absorbită de sol până la 20 mm, iar temperatura a fost cuprinsă între 25 și 28 de grade Celsius.
Recoltarea a început la ora 10:30 am și s-a terminat la 18:30 pm, când au fost recoltate apoximativ 90 ha. Media de recoltare a Combinei CR8.90 a fost de 54,97 tone/oră într-o recoltă de 4,88 tone/oră, cu o umiditate medie de 17%. Performanța-record a fost obținută cu un consum de 1,84 litri de combustibil per tona de soia recoltată.

Seria CR – o gamă de combine pentru recorduri

Combina CR8.90 a călcat pe urmele CR10.90, cea mai puternică și mai productivă combină din lume, consemnată în Cartea Recordurilor pentru recoltarea a 797.656 de tone de grâu în 8 ore, în anul 2014 – titlu pe care și-l păstrează și astăzi.

Combinele CR ating astfel de performanțe de recoltare datorită unor tehnologii specifice:

– Twin Rotor™, care a consacrat modelele New Holland, și motoarele puternice și eficiente dezvoltate de FPT.

– Sistemele de ghidare automată – precum IntelliSteer® – care permit operatorilor să recolteze non-stop și tehnologia cu rotor Twin Pitch Plus, care poate îmbunătăți condițiile de lucru pe soluri cu umiditate crescută cu până la 10%.

– Sistemul opțional Dynamic Feed Roll™ cu protecție integrată împotriva bolovanilor, care îmbunătățește capacitatea seriei CR cu până la 10%, reducând spargerea boabelor.

Publicat în Comunicate

Fermierii români pot obține o producție minimă anuală de 1.300 kg de boabe de soia la hectar, îndeajuns pentru a fi eligibili pentru plata sprijinului cuplat, cu condiția să irige sau să aibă suprafețele situate într-o zonă agricolă cu pluviometrie pe măsură, a declarat pentru Revista Fermierului, Jean Ionescu, Commercial Unit manager Pioneer.

„Fermierul care a irigat sau care este într-o zonă agricolă cu pluviometrie OK, va reuși ușor să depășească acest prag. Din păcate, cei care se expun în secetă și încearcă această cultură, în condiții vitrege, nu vor avea șanse de succes. Soia este o plantă de cultură care are nevoie de un climat cu umiditate ridicată în perioada polenizării. Dacă ai secetă accentuată, din păcate, soia nu poate lega, nu poate poleniza”, a afirmat Ionescu.

La soia, pentru producții eficiente din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ, oficialul Pioneer recomandă hibrizii PR91M10, PR92B63, PT21T45, PR92M35.

Ca să fie eligibil pentru plata sprijinului cuplat la soia, un fermier trebuie să realizeze o producţie anuală minimă de 1.300 kg boabe soia/ha, respectiv să valorifice o producţie minimă de 1.300 kg boabe soia/ha pe bază de contract încheiat cu o unitate de industrializare a boabelor de soia, în scopul obţinerii de şrot şi ulei de soia sau soia integral extrudată, sau pe bază de contract comercial de vânzare a mărfii sau o utilizează în scopul furajării animalelor înscrise în Registrul Național al Exploatațiilor şi a păsărilor pe care le deţine în fermă, prin prelucrarea producţiei cu instalaţii proprii de procesare sau pe bază de contract de prestări de servicii.

De asemenea, el trebuie să livreze, pe bază de aviz de expediţie, deţinătorului soiului minimum 1.300 kg sămânţă certificată/ha, în cazul loturilor semincere, şi să prezinte factura fiscală pentru servicii multiplicare soia, emisă către deţinătorul soiului, din care să reiasă ca i-a livrat minimum 1.300 kg sămânţă certificată/ha.

În România, jumătate din suprafața de soia se cultivă, din păcate, doar pentru subvenție, pentru productivitate de peste 1,3 tone. Majoritatea fermierilor români care au cultivat soia pentru subvenție fără sistem de irigat, au pierdut bani. Ce continuă să frapeaze – în 2017, producătorii agricoli români vor continua să semăne soia.

Despre oleaginoase, dar și despre piața Mării Negre, despre exporturile de grâu și despre pierderea premiumului la floarea-soarelui HO, în cele ce urmează.

Revista Fermierului: Pe piața Mării Negre, unde se situează România față de Ucraina și Rusia în ceea ce înseamnă potențialul de export către state terțe?

Jean Ionescu: În lupta cu grâul din Rusia și Ucraina, România nu este la fel de bine pregătită. E clar că performanțele solului din Ucraina sunt excepționale. Având un cost cu fertilizanții mult mai scăzut, practic, materia organică de care beneficiază solul din Ucraina este un factor foarte important în cultura grâului. Sunt soluri în statul vecin de 3-4% humus. Practic, costurile lor de producție sunt semnificativ mai mici. Acest avantaj le permite ucrainienilor să vândă pe o piață care caută cel mai mic preț, cum este cea din Egipt. Acolo, toată lumea știe, statul cumpără marfa și el e cel care plătește la sfârșit totul.

Din câte știu, licitațiile au fost pierdute de România la nivel de 5-10 dolari pe tonă. De multe ori, competitorii noștri sunt mult mai eficienți din punct de vedere productiv, iar costurile de transport, de asemenea, sunt în favoarea Ucrainei și Rusiei.

R.F.: Pe ce ați miza dumneavoastră în acest an? Care sunt principalii hibrizi din portofoliul Pioneer pe care îi recomandați?

J.I.: La floarea-soarelui aș numi aceste produse-amiral pe care Pioneer le pune la dispoziția fermierilor, respectiv P64LE99 și P64LE25. Sunt de departe hibrizii care domină din punct de vedere al performanțelor și solicitării fermierilor.

Discutând strict de această cultură, floarea-soarelui este cea care, la trei tone la hectar producție, va genera circa 1.000 de euro pentru fermier. Este o plantă mult mai bine adaptată condițiilor de secetă și arșiță decât altele. Mai clar, oleaginoasele în general, însemnând și rapiță, și soia vor face bani.

La rapiță, produsele pe care noi le punem în piață, produsele premium, sunt PT264, PT234 și PT225. Sunt cele care, anul trecut, au câștigat cinci puncte de piață în România, datorită performanțelor excepționale productive. Acestea au o rezistență la iernare deosebită și care, în anii duri din punct de vedere climatic, lipsiți de precipitații, se detașează semnificativ față de alte produse competitoare nouă.

R.F.: Fermierilor mici, ce hibrizi le-ați recomanda?

J.I.: La floarea-soarelui, simplu, recomand hibrizii linoleici P64LE99 și P64LE25. La porumb aș miza pe hibrizi semitimpurii, precum P9537 – FAO350, P9903, P9241, P9900 și P9486. Nu în ultimul rând, la soia aș recomanda 91M10, B63, T45, M35, iar la rapiță PT264, PT225 și PT234.

R.F.: De ce au renunțat buyerii să mai ofere acel premium pe floarea-soarelui High Oleic?

J.I.: La ora actuală, HO este o linie moartă de produse, pentru că nu mai există acel premium. În Franța, în Europa de vest nu se mai oferă acea bonificație pentru oleice. Practic, floarea-soarelui HO are acum același preț cu cea linoleică. Neavând această atractivitate comercială, fermierul preferă să cultive floarea-soarelui clasică, semnificativ mai performantă din punct de vedere productiv. Practic, pierderea pe unitatea de suprafață la hibrizii HO pleacă de la alegerea acestora. Hibrizii HO nu produc cât o fac cei linoleici. Sunt câteva sute de kilograme diferență, pe care mulți fermieri au realizat că nu le pot recupera din preț.

R.F.: Care sunt perspectivele pentru primăvară? Unde ar urma să fie întoarse culturile? Ce sfaturi le dați fermierilor?

J.I.: Zonele în care ne așteptăm ca unele culturi să fie întoarse, din păcate, sunt Transilvania, vestul țării, Moldova, acolo unde nu există strat de zăpadă care să acopere rapița, orzul și grâul. Din păcate, cred că grâul acela care este mic, semănat târziu, și orzul, plus rapița care este în patru frunze, nu cred că vor supraviețui.

Fermierii vor trebui să decidă destul de rapid cu privire la ceea ce se va întâmpla, dar personal, recomandarea noastră, în primăvară, este clar pentru oleaginoase – floarea-soarelui, cât și pentru porumb, pentru că sunt singurele care pot susține campania de primăvară.

În zona de sud a țării, fermierul este orientat mai mult către oleaginoase, adică floarea-soarelui și rapiță. Cei din Transilvania vor câștiga de pe urma soiei, este o plantă de cultură care va face bani.

În sud suntem OK din punct de vedere al stadiului de vegetație actual și, personal, cred în cultura regină-rapița.

R.F.: Ca așteptări de prețuri pentru la toamnă?

J.I.: Trendul va fi mai mult decât OK pentru rapiță, un preț bun la floarea-soarelui, bun la porumb, dar acolo trebuie să faci și producție. Dezamăgitor la cerealele grâu și orz.

R.F.: La soia, via plăți cuplate, avem vreo șansă să trecem de acest prag critic de 1.300 kg la hectar?

J.I.: Clar. Fermierul care a irigat sau care este într-o zonă agricolă cu pluviometrie OK, va reuși ușor să depășească acest prag. Din păcate, cei care se expun în secetă și încearcă această cultură, în condiții vitrege, nu vor avea șansă. Soia este o plantă de cultură care are nevoie de un climat cu umiditate ridicată în perioada polenizării. Dacă ai secetă accentuată, din păcate, soia nu poate lega, nu poate poleniza.

Publicat în Interviu

În intervalul 1 ianuarie – 30 noiembrie 2016, față de aceeași perioadă a anului 2015, volumul exporturilor de grâu a crescut cu mai bine de două ori, până la un total de 6,29 milioane tone, iar încasările au fost pe măsură – 1,024 miliarde euro, se arată într-o analiză a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR).

Tot în primele 11 luni ale anului trecut, nivelul exporturilor de seminţe de rapiţă s-a majorat și el (+225,6 milioane de euro), cât și cel de seminţe de floare-soarelui (+11,5 milioane de euro).

Pe de altă parte, în aceeași perioadă a anului 2016 „valoarea exporturilor a fost afectată în principal de scăderea încasărilor la porumb cu 259,5 milioane de euro şi (...) la orz (-91,3 milioane de euro), la uleiul de floarea-soarelui (-49,1 milioane de euro), la turte din extracţia grăsimilor vegetale (-28,4 milioane de euro), (...) cât și la şroturile de soia (-8,6 milioane de euro) (...)”, menţionează statisticienii MADR.

În intervalul menționat anterior, valorile importurilor de porumb au scăzut până la nivelul de 180,2 milioane de euro, iar cele de şroturi de soia la cel de 57,2 milioane de euro.

Importurile au avansat însă vizibil la grâu (+108,5 milioane de euro), produse de brutărie, patiserie şi biscuiţi (+40,9 milioane de euro), preparate alimentare (+32,7 milioane de euro) și altele.

Carnea de porc și tomatele, în continuare cel mai mare nivel al importurilor

Carnea de porc a rămas şi în primele 11 luni din 2016 principalul produs alimentar importat, pentru care au fost cheltuite peste 311 milioane de euro, în timp ce în cazul tomatelor, importurile s-au majorat cu mai bine de 16 milioane euro.

„Importurile de carne de porc (principalul produs alimentar importat) au însumat 311,4 milioane de euro, cu 46 milioane de euro mai mult faţă de perioada corespunzătoare din 2015, pentru o cantitate totală de 179.800 tone. La tomate, importurile s-au majorat cu 16,6 milioane de euro, totalizând 62,4 milioane de euro, la un volum de 68.500 tone, ceea ce reprezintă o creştere cantitativă cu 35,2% faţă de acelaşi interval din anul anterior”, se precizează în analiza MADR.

Principalul partener în comerţul agroalimentar al României a fost Uniunea Europeană, livrările de produse agroalimentare către această destinaţie având o pondere valorică de 54,4% din total exporturi, iar achiziţiile din statele membre UE au deţinut o pondere de 73,9% din totalul importurilor.

Nu în ultimul rând, în intervalul analizat, exporturile au totalizat 5,427 miliarde de euro, în creştere cu 2,7% (142,5 milioane de euro) faţă de aceeaşi perioadă din 2015, în timp ce importurile au depăşit 5,719 miliarde de euro, fiind cu 9,6%, respectiv cu 500,3 milioane de euro, peste valoarea corespunzătoare din anul precedent.

Publicat în Ultimele noutati

Companiile care comercializează sămânță certificată în România refuză tratamentul cu neonicotinoide, șefia acestora precizând că nu au niciun fel de obligație în acest sens, a afirmat președintele LAPAR în deschiderea conferinței de presă de joi, 9 februarie 2017, ocazionată de adunarea generală a membrilor Ligii.

Baciu consideră că vinovată de această situație este și starea de delăsare a fermierilor români.

„Aici cred că și din cauza fermierilor, ei (n.r. - producătorii de sămânță certificată pentru agricultură) își pot permite așa ceva. Deși plătesc sume nu prea mici pentru materialul semincer necesar însămânțării unui hectar de teren arabil, producătorii agricoli lasă totul în coadă de pește și merg mai departe pe riscul lor”, a afirmat șeful LAPAR.

În replică, a mai adăugat el, producătorii români de sămânță certificată s-au plâns că au costuri mari. Mai mult, Baciu a dezvăluit că s-a ajuns până într-acolo încât fermierii primesc de la furnizori tratamentul necesar... „la borcan”!

„La un moment dat, chiar mi se motiva că producătorilor de sămânță le-au crescut costurile. Am replicat că dacă mă costă 800 de lei hectarul de sămânță, la care se mai adaugă 100 de lei, care este problema? Una este să suport 100 de lei în plus și alta să pierd tot. Cum e mai rentabil? (...) Voi mai avea o discuție cu ministrul Agriculturii pe acest subiect, pentru a fi găsită o soluție să se trateze sămânța. Eu știu ce înseamnă asta acum. Într-adevăr, trebuie un efort din partea producătorilor, dar zic eu că la cât de «ieftină» este sămânța, se merită acel efort. Ar trebui acum să se ducă din nou la analize, să facă alte etichete și ar mai dura”, a mai mărturisit Baciu. „Un alt motiv invocat de producători este că nu fac acest tratament din cauză că sămânța așa sosește în depozitele lor și că nu este politica firmei. Ei trebuie să înțeleagă că politica este a cumpărătorului și nu a vânzătorului. Nu vă ascund faptul că foarte multe firme le-au dat fermierilor tratamentul respectiv în borcan și fiecare, cu ce a avut, s-au amăgit că au efectuat tratamentul”.

Nu în ultimul rând, Baciu s-a plâns că s-a ajuns la situația în care genetica seminceră românească să fie comercializată peste graniță, iar materia-primă mai slab calitativă să fie distribuită pe piața autohtonă, la prețuri mari.

„Dânșii nu mai vor să trateze sămânța pe motivul că aceasta este ambalată peste graniță. 70-80 de procente din materialul semincer pe care românii îl folosesc nu este produs în România! Sămânța produsă la noi pleacă în afară, că are energie și îndeplinește condiții mult mai bune, și nouă ni se aduce sămânță din cea pe care o mai au prin magazie, rămasă de doi-trei ani. Afirmația pe care o fac eu, acum, este a unuia dintre directorii generali ai unei mari companii de semințe care s-a scăpat și într-un fel se lăuda: «Dar ce, voi credeți că noi vă dăm sămânța pe care o producem aici? Asta pleacă afară toată»”, a conchis Laurențiu Baciu.

România produce circa 400.000 de tone de sămânță certificată, anual

Într-o analiză complexă, publicată într-un raport disponibil pe Internet, specialiștii AMSEM afirmau că în România anului 2012 a fost produsă o cantitate totală 359.000 tone de sămânţă certificată destinată semănatului, recoltată de pe o suprafaţă de 144.000 ha (2012 fiind un an secetos).

Fermele mijlocii şi mari folosesc sămânţă certificată pentru culturile unde se utilizează hibrizi, iar pentru culturile unde înmulţirea se face pe bază de soiuri, de regulă, cumpără sămânţă din verigi tehnologice superioare pe care le multiplică 2-3 ani apoi reînoiesc stocul de material semincer.

De regulă, în România, producția de material semincer certificat se face pe bază de contract între compania de seminţe şi fermieri. Principalele judeţe în care se multiplică sămânţa sunt: Brăila, Iaşi şi Călăraşi. Avantajele multiplicării în aceste zone sunt constituie atât de experiența fermierilor privind tehnologia multiplicării seminţelor, posibilitatea de asigurare a spaţiilor de izolare a loturilor semincere, dotarea cu utilaje specifice (maşini de castrat), sistemul de irigatii funcţional, dar și grație microclimatelor propice securizării producţiei de seminţe.

Conform datelor MADR, agregate de AMSEM până la nivelul anului 2012, suprafeţele cele mai mari au fost ocupate de cereale. Porumbul a ocupat o suprafaţă cuprinsă între 10-25% în perioada 2007-2012, iar restul a fost reprezentat de cereale păioase. În medie, cu producţia obţinută la un hectar de lot semincer de cereale păioase se pot înfiinţa 20 hectare de cereale pentru consum. În schimb, cu producţia obţinută pe un hectar de lot de hibridare de porumb se înfiinţează 170 de hectare cu porumb comercial.

Tot de la aderarea la UE și până în 2012, multiplicarea seminţelor de plante oleaginoase s-a făcut pe 5-10% din suprafaţa totală de loturi semincere. Multiplicarea florii-soarelui a reprezentat 33 - 66% din suprafaţa totală de oleaginoase, iar loturile de multiplicare de rapiţă au ocupat între 5 şi 20% din suprafaţa de multiplicare a plantelor oleaginoase.

Pentru celelalte culturi, suprafeţele pe care s-au înfiinţat loturi de multiplicare au fost marginale fiind de 5 procente sau sub acest nivel, din total.

Din punct de vedere valoric, piața oleaginoaslor din România se situează la nivelul anului trecut la circa 1,5 miliarde de dolari anual, înțelegând aici cele trei culturi principale cunoscute: floarea-soarelui, rapiță și soia.

Anual, hectarele alocate de România culturilor de oleaginoase sunt undeva între 1,8 și 1,9 milioane, mai precis cam un milion de hectare de floarea-soarelui. În prezent, cei de la Pioneer estimează că în România sunt semănate circa 750.000 de hectare de rapiță. La capitolul soia, deocamdată nu depășim 150.000 ha din cauză că nu avem un sistem de irigații care poate ajuta creșterea productivității la această cultură.

Nu demult, în conformitate cu art.53 al Regulamentului (CE) Nr. 1107/2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CE și 91/414/CE ale Consiliului, la  solicitarea asociațiilor de producători agricoli și a Asociației Producătorilor de Semințe, România a notificat Comisia Europeană privind plasarea pe piață pentru o perioadă de maximum 105 zile a următoarelor produse: NUPRID AL 600 FS, SEEDOPRID 600 FS, PONCHO 600 FS și CRUISER 350 FS.

Publicat în Piata agricola

În contextul în care peste 40 de procente, mai exact 5,3 milioane hectare din totalul de 13,3 milioane hectare de teren arabil din România, sunt deținute de investitori străini, potrivit raportului comandat de Comisia pentru Agricultură din cadrul Comisiei Europene (CE) la Institutul Olandez de cercetare Transnational Institute (TNI), Nicolae Apopi, fermier din Banat, consideră că singura șansă de stopare a acestui aflux care a aluat amploare este de a-i finanța pe fermierii cu experiență și pe tinerii producători agricoli români să achiziționeze pământ.

Însă, mai spune el, trebuie neapărat avută în vedere școlarizarea acestora.

„Nu mai putem face mare lucru decât să căutăm finanțări avantajoase pentru fermierii care s-au format, români care au experiență și pentru cei care doresc să investească în agricultura românească; la cei tineri mă refer. Dar să nu uităm, acei tineri au nevoie de școlarizare, de informații. Degeaba încercăm să finanțăm niște tineri care nu au informații, nu au cultură și dragoste pentru agricultură”, a precizat Apopi într-un interviu.

Producătorul agricol din Banat a oferit propriul exemplu atunci când a vorbit de tineri, mai exact de experiența sa de muncă din Germania care l-a determinat ca în anii 2000 să demareze propriul business agricol cu 39 ha arendate și doar unul în proprietate!

În prezent, el a ajuns să controleze circa 2.000 ha de teren în Banat, din care 700 de hectare sunt în proprietate, printr-o societate cu o cifrăm anuală de afaceri de aproximativ 2,5 milioane de euro.

Care este secretul în baza căruia bănățeanul își ține aproape arendatorii, dar și altele, în cele ce urmează.

Revista Fermierului: Cum a ajuns Nicolae Apopi unul dintre cei mai importanți fermieri din Banat?

Nicolae Apopi: Eu am plecat chiar de la zero. În anul 1998 am fost în practică agricolă în Germania, când am terminat facultatea, și am stat la o fermă, acolo. Când m-am întors acasă, am demarat businessul în agricultură. Am început întâi cu comerț - importam utilaje agricole și, ulterior, am început să dezvolt și ceea ce aveam acasă, în familie, de ordinul a 40 ha în arendă, din care doar un hectar proprietate! Ulterior, în 2004, am început să dezvolt și zona de cultură mare pe suprafețe mult mai mari – 380 ha în acel an, în arendă, plus proprietate suprafețe până în 10 ha.

R.F.: Ce suprafață lucrați în prezent? Aveți probleme cu investitorii străini care vă „suflă-n ceafă” când vine vorba de achizițiile uneori agresive de teren arabil? Ați reușit să achiziționați și dumneavoastră ceva teren?

N.A.: În ziua de astăzi am ajuns să lucrăm o suprafață de 2.000 de hectare în Banat. Dorința de a comasa suprafețele și de a le lucra cu utilaje performante a dus la ambiția de a mări suprafața lucrată în societatea noastră.

În altă ordine de idei, dacă la începuturile afacerii nu am avut sentimentul și nici educația că acel teren lucrat trebuie și cumpărat, nu numai lucrat în arendă, ulterior m-am trezit cu investitori străini care au început să cumpere în jurul meu și mi-au dat astfel un semnal că trebuie să și cumpărăm terenuri, nu numai să le luăm în arendă. Până atunci eu am crezut că va fi pe vecie înțelegerea cu arenda. După aceea, mi-am dat seama că pierzând o anumită suprafață din motiv că proprietarul a vândut către altcineva, mi s-a trezit interesul de a achiziționa teren. În prezent, SC Popagra SRL a ajuns și la o supafață de circa 700 ha în proprietate.

R.F.: Cum reușiți să-i țineți aproape pe arendatori, în condițiile în care, numai în comuna Livezile, aproape chiar și de dumneavoastră, avem mai bine de două treimi din teren înstrăinat către resortisanți de pe alte meleaguri?

N.A.: Această întrebare, dacă o aveam acum 10-15 ani, și era adresată mai multor oameni din structurile statului, cred că nu se ajungea astăzi aici. Din păcate, după ce am făcut o greșeală mare, acum venim și ne cerem păreri unul altuia ce mai facem acum. Aceste firme și persoane străine au profitat de neinformarea noastră și au cumpărat terenurile atunci când au avut o valoare destul de joasă, pe când noi nici nu aveam informația sau educația că trebuie să cumpărăm pământ.

Dimpotrivă, toată lumea vindea la vremea aceea. Acum, astăzi, ce este de făcut? Nu mai putem face mare lucru decât să căutăm finanțări avantajoase pentru fermierii care s-au format, români care au experiență și pentru cei care doresc să investească în agricultura românească; cei tineri mă refer. Dar să nu uităm, acei tineri au nevoie de școlarizare, de informații. Degeaba încercăm să finanțăm niște tineri care nu au informații, nu au cultură și dragoste pentru agricultură.

R.F.: Cum îi țineți dumeavoastră aproape pe arendatori?

N.A.: Am încercat să ridicăm potențialul de producție al fermei, astfel încât să pot ridica nivelul arendelor. Prin această metodă reușesc să-mi țin arendatorii aproape. Chiar am exemple unde nu doresc să dea pământ străinilor, deoarece am reușit și le-am dat o arendă mai bună decât o făceau acei străini.

R.F.: Este un secret arenda?

N.A.: Pentru mine nu este, ci mai degrabă un mod de publicitate. Prin a da o arendă corespunzătoare, atrag arendatorii către mine. Ofer o arendă bună și în funcție și de calitatea pământului. Nu vă pot spune o cifră medie, pentru că apoi s-ar traduce că eu atât dau arendă. Însă, cea mai mică arendă este de 900 kg de grâu la hectar, din care eu plătesc arendatorului toate taxele către stat, impozitul pe venit, fondul către sănătate, iar el rămâne cu circa 730 kg pe care le primește în natură sau contravaloarea în bani, iar cel mai mult plătesc 1.300 kg, minus taxele și impozitele aferente stopajului la sursă, iar beneficiarul rămâne cu 1.030 kilograme curat.

R.F.: Care este cifra de afaceri a celor două societăți?

N.A.: Dacă vorbim de societatea care se ocupă de agribusiness – SC Agro Baden Banat – adică de comerțul la nivel regional cu utilaje noi și second hand, cu piese, cu achiziții de cereale, cu inputuri, atunci cifra se ridică la circa opt milioane de euro pe an, iar societatea prin care lucrăm terenul agricol are o cifră de afaceri de aproximativ 2,5 milioane euro.

„În acest an care urmează nu voi mai înțelege (eventualele probleme ale APIA)”

Revista Fermierului: De ce continuăm să avem probleme cu plățile pe suprafață la 10 ani de activitate APIA? Avem întârzieri, erori de soft, ne întâlnim frecvent cu situații de interpretare a actelor normative europene, birocrație...

Nicolae Apopi: Din punctul meu de vedere, problemele continuă să fie generate la nivelul administrației. Nu suntem bine organizați, nu formulăm texte de lege clare, coerente, pe înțelesul tuturor. Din ce am constatat până în prezent, normele de aplicare ale actului normativ privind acordarea subvențiilor au fost de „n” ori corectate prin articole care duc la altele și tot așa.

Pe de altă parte, dacă un funcționar APIA nu înțelege bine acel text de act normativ, cum să-l înțeleagă un fermier? De aceea, ne întâlnim cu aceste greșeli enorme care frânează enorm de mult și duc la instabilitate, la incertitudine, la neîncredere, la fel și fel de zvonuri. Interpretând în trei, patru feluri acel text de lege sau acel articol, sigur că vom avea diferențe de la un centru APIA la altul. Și, atunci, ne confruntăm cu acest blocaj care pleacă din interior și nu are de-a face cu comunitatea europeană absolut deloc.

În momentul în care vom fi capabili să scoatem legi coerente, clare și simplificate, eliminăm și birocrația.

R.F.: Ce se mai aude cu proiectul de asociație înființat la începutul anului acesta?

N.A.: Acum câteva luni am înființat Asociația Producătorilor Români de Cereale (APRC). Am avut câteva întruniri, ocazii cu care ne-am pus ideile pe hârtie și am încercat să construim un statut față de care să fim toți fondatorii mulțumiți de funcționalitatea lui.

Din cauza faptului că ne-a prins campania de vară, fiecare a avut mai mult sau mai puțin timp să aloce acestor întâlniri. Eu zic că un lucru pripit nu iese bine. Mi-am pus mari speranțe în această asociație și cred că în această iarnă o vom pune la punct, urmând să funcționeze în colaborare cu celelalte asociații din România.

R.F.: Ce suprafață ați reușit să adunați laolaltă în APRC?

N.A.: Membrii APRC totalizează o suprafață de aproximativ 40.000 ha. Vom avea un cuvânt de spus în piață datorită capacității mari de producție a fermelor noastre. Sunt exploatații cu randament destul de ridicat. Facem calitate și cred că vom reuși să dăm o valoare în plus producției noastre prin acest element de cantitate.

R.F.: Că tot am vorbit de asociere, de ce tot fuge fermierul român de ea?

N.A.: Cred că avem un mic defect care ni se trage de foarte mult timp, nu de ieri, de astăzi, din câte am auzit și eu de pe la bunicii mei sau de pe alți fermieri mai vechi ca mine. Este vorba de teama de a nu se îmbogăți celălalt din cauză că a colaborat cu tine. Cred că mai este vorba și de orgoliu.

R.F.: Cât ați primit ca plăți directe în 2016? Ați înregistrat întârzieri?

N.A.: Din cifrele pe care mi le aduc aminte, am primit 158,9 euro pe hectar. Din informațiile pe care le-am primit și din țările vecine, de la fermieri cu care am o colaborare foarte strânsă, din Germania, din Austria, din Franța, și în țările vecine s-au înregistrat întârzieri, mai mult sau mai puțin ca la noi. Au întârziat banii destul de mult, dar din apariția șefului APIA la televizor și din explicația sa că este nevoie de un nou sistem informatic pentru a putea procesa aceste date, eu am înțeles. M-am împrumutat la bancă, am suportat dobânda și am înțeles.

În acest an care urmează nu voi mai înțelege. Cred că s-au pus deja lucrurile la punct cu sistemele informatice. Din punctul meu de vedere, sistemul informatic revine în responsabilitatea altor ministere de a-l pune la punct, încă de pe vremea când începea noul programul de finanțare europeană 2015-2020.

R.F.: I-ați înțeles pe agricultorii care au achiziționat inputuri de la dumneavoastră și nu au putut restitui banii la timp?

N.A.: Avînd și un business în comerțul cu inputuri la nivel regional, am înțeles. Și eu sunt fermier pe lângă ei. Dacă am câștigat, am câștigat împreună, iar dacă am pierdut, am pierdut împreună.

R.F.: Pe fondurile SAPARD/FEADR ați reușit să accesați ceva bani?

N.A.: De când activez în agricultură, am realizat două proiecte de finanțare. Am întocmit unul când în perioada când se făcea SAPARD-ul, în perioada 2006-2008, în valoare de 800.000 de euro pentru achiziții utilaje și de echipamente. În 2008-2010 am făcut și un proiect FEADR la o valoare de 700.000-800.000 de euro.

„Producțiile au fost de lăudat. Nu le-am mai întâlnit pe toate, laolaltă, în același an”

Revista Fermierului: Care a fost structura de cultură a anului agricol care s-a încheiat și ce ați pregătit pentru sezonul agricol următor? Care au fost producțiile înregistrate în acest an?

Nicolae Apopi: Din punctul de vedere al structurii culturilor, anul 2015-2016 a arătat așa: circa 900 ha cultivate cu grâu, aproximativ 300 ha însămâțate cu rapiță, 100 ha cu orz, 150 ha cu soia, 300 ha cu floarea-soarelui, iar restul cu porumb (100-150 ha).

Producțiile au fost de lăudat. Nu le-am mai întâlnit pe toate, laolaltă, în același an. La grâu am obținut o medie de 7.200 kilograme la hectar pe întreaga suprafață. Sămâna de grâu utilizată n-a fost însă românească. Eu nu cultiv grâu românesc. Din toate testele pe care le-am făcut, la mine în fermă merge cel mai bine o genetică franceză – Momont. Prima dată a fost adusă de KWS în România. Ulterior a apărut o firmă care a preluat departamentul de cereale și care se ocupă doar de acest lucru. Este o genetică rezistentă și la secetă și una care oferă cantitate, dar și o calitate medie, ceea ce mă ajută în comercializare.

Apoi, ne putem lăuda la orz cu o producție de nouă tone la hectar. Am avut un hibrid în test de la Syngenta. Am fost extrem de mulțumit de producția pe care am avut-o, dar având în vedere condițiile meteo din această toamnă (exces de umiditate), orzului neplăcându-i excesul de umiditate, n-am mai însămânțat în această toamnă. Asta nu înseamnă că la anul nu-l vom reintroduce în cultură. Încerc să mă pliez pe condițiile pedoclimatice de a-mi forma structura de culturi, respectând și celelalte reguli care sunt în agricultură, adică rotația ș.a.m.d. Câteodată însă ești nevoit să realizezi un echilibru în a respecta aceste elemente pe fondul mișcărilor climatice.

La floarea-soarelui am reușit o producție de 3,6 tone media la hectar. Rapiță convențională am făcut 5.050 kilograme media pe 300 ha, iar la soia am obținut 3,6 tone de boabe.

În cazul porumbului am realizat 9.500 kilograme porumb-boabe la hectar, cu o umiditate de 18, dar în condițiile în care pe 15% din suprafață am avut băltiri, din cauza precipitațiilor abundente din vară.

Noi, în campania de grâu, am avut într-o singură zi, în data de 27 iunie 2016, timp de 12-14 ore, în jur de 140 de litri de precipitații pe metrul pătrat.

R.F.: Ce faceți cu producția? O stocați sau o vindeți?

N.A.: Încercăm să ne împărțim riscurile. Urmărim bursele. Încercăm să vindem înainte de recoltă o anumită cantitate. O parte dacă este un preț bun în recoltă și o parte pe depozitare pentru a vinde în perioada următoare.

R.F.: Oamenii se plâng în mod constant de prețul mic la grâu. Cu cât ați reușit să contractați dumneavoastră?

N.A.: Am reușit și am obinut prețuri mai bune înainte de recoltă. Ulterior am comercializat o mică parte în timpul recoltei, profitând de unele nevoi ale unor traderi în „momentul X”, „calitatea Y”. Având aceste stocuri, fiindcă avem depozit de cereale și triem marfa când o depozităm pe calități, o mare parte din marfă am contractat-o pentru la anul, cu anumite prețuri. Ca medie însă, am obținut un preț satisfăcător pentru producția pe care am avut-o, în unele contracte acesta depășind 0,60 lei pe kilogram.

Publicat în Interviu

Într-o analiză agribusiness amplă, realizată cu ocazia unei întâlniri cu presa de specialitate, Jean Ionescu, Commercial Unit manager Pioneer, a precizat că, în România, piața florii-soarelui HO (high oleic) se va contracta cu 5-6 procente, în condițiile unui bonus pe tonă de doar 20 de dolari, rapița va înregistra și ea scăderi de suprafață însămânțată și de productivitate (chiar dacă previziunile privind prețurile sunt optimiste), soia își va păstra tendința de creștere pe fondul acordării subvenției europene, iar păioasele vor înregistra și ele pierderi în suprafața cultivată (aproximativ 200.000 ha).

Chiar dacă, în viziunea lui Jean Ionescu, producătorul de floarea-soarelui oleică ar trebui să primească un premium de circa 60 de dolari pe tonă, fapt care l-ar determina pe acesta să schimbe balanța suprafețelor însămânțate cu hibrizi linoleici în favoarea celor HO, contractele futures încheiate în Europa de Vest nu indică un bonus mai mare de 20 USD, fapt care va determina în 2017 o scădere a numărului de hectare însămânțate cu floarea-soarelui high oleic, cu impact inclusiv la noi în țară.

Oficialul Pioneer crede că floarea-soarelui HO va avea la anul o cotă de piață în România de maximum cinci procente.

„Trendul pentru floarea-soarelui HO nu este cel mai bun. Din păcate, acel premium oleic va dispărea. În Europa de Vest, la ora actuală, nu se plătește absolut nimic sau se țin contractele care au avut maximum 20 de euro premium pentru oleic. Se vede această tendință și în România. Practic, suprafața s-a diminuat drastic, iar așteptările pentru anul care urmează sunt să scadă și mai mult. Credem că este posibil să ajungă la cinci la sută maxim din piață. (...) Industria nu motivează cu un premium fermierul, care aș spune că marginea este undeva de 60 de dolari. Adică, fermierul din România trebuie să primească 60 de dolari/tonă premium pentru a cultiva floarea-soarelui HO. (...) Piața europeană este uniformizată și între linoleic și oleic nu vor fi diferențe de prețuri la fabrică, la trader”, a afirmat Ionescu. „Contractele futures au fost semnate anul acesta de mare parte dintre fermieri cu 20 de dolari maximum premium pentru floarea-soarelui HO. Așteptările noastre sunt că producătorii agricoli nu vor cultiva floarea-soarelui HO dacă nu au contracte avantajoase. (...) Floarea-soarelui linoleică are undeva la 89-90 la sută din piață, iar cea HO 10-11 procente. Asta înseamnă că, anul viitor, piața florii-soarelui HO va scădea cu 5-6%”.

Rapița, „cultura-regină” a anului 2017

În ceea ce privește cultura rapiței, Ionescu a spus că țara noastră ar urma să piardă în iarnă maximum 100.000 ha însămânțate, bazându-se pe feedback-ul primit de la agronomii companiei care au luat în calcul stadiul actual de vegetație.

Oficialul Pioneer spune că prețurile rapiței în 2017 o vor transforma în „cultura-regină”, dar că România nu va performa la capitolul productivitate, cel puțin nu la nivelul anului curent.

„Circa 200.000 ha sunt acoperite cu hibrizii Pioneer de rapiță. 750.000 ha nu este o dată oficială, este o estimare internă a companiei. Practic, datele oficiale pot fi luate de la Ministerul Agriculturii sau APIA ș.a.m.d. Ținând cont de stadiul de vegetație actual al culturii de rapiță, estimăm că între 60 și 80, chiar 100.000 ha le vom pierde în iarnă din cauza stadiului de vegetație din anumite zone”, a adăugat Jean Ionescu. „Rapița este cultura cea mai profitabilă, dacă reușești să faci producție, inclusiv anul viitor, fără doar și poate. Dacă este să urmărim trendul oleaginoaselor, se pare că evoluția prețurilor va fi clar în favoarea rapiței. E un avantaj pentru România pentru că suprafețele la nivel european sunt diminuate față de anul trecut. Cred că va fi cultura-regină din punctul meu de vedere, anul viitor. Nu cred că se vor realiza în România performanțele productive pe unitatea de suprafață din anul precedent”.

„Nu semănați soia dacă nu ați irigat”

În cadrul Media Club – cea de-a doua întrunire pe care DuPont Pioneer a avut-o în ultima vreme cu presa de specialitate - Jean Ionescu a vorbit și despre cultura soiei, una la care țara noastră nu este performeră, în ciuda potențialului.

În prezent, afirmă el, soia este importantă pentru fermierii autohtoni doar datorită subvenției încasate și a adăugat că îi sfătuiește pe fermieri s-o cultive doar dacă aceștia din urmă dețin sisteme de irigații.

Chiar și așa, calculele companiei relevă că și în 2017, fermierii vor însămânța suprafețe importante cu soia.

„La soia nu discutăm de performanțe pe România decât prin irigat. Așa, în România, jumătate din suprafața de soia se cultivă, din păcate, doar pentru acea subvenție, pentru productivitate de peste 1,3 tone. Nu este soluția cea mai bună, dar noi ne conformăm și informarea pe care o primesc fermierii de la agronomii companiei este «Nu semănați soia dacă nu ați irigat!». Majoritatea fermierilor români care au cultivat soia pentru subvenție fără sistem de irigat, au pierdut bani. Ce ne frapează – anul viitor vor semăna soia în continuare. (...) Vestul țării și Transilvania, datorită productivității foarte bune, anul viitor va fi o zonă importantă pentru soia, dar în sud-vestul României estimăm că suprafețele vor scădea”, a opinat Jean Ionescu.

La anul, suprafețele cu păioase vor scădea cu aproape 200.000 ha

Nu în ultimul rând, reprezentantul Pioneer a vorbit de cultura grâului. În opinia sa, suprafața cultivată cu păioase va scădea cu aproape 200.000 de hectare, în condițiile în care, în Transilvania, nici 60 la sută din suprafață nu era însămânțată.

„Suprafețele cu grâu, cu certitudine vă spunem acum că vor scădea. Așteptările noastre la grâu – am încercat să facem un estimat cu colegii noștri agronomi din România – în Transilvania nici 60% din suprafață nu a fost însămânțată până la această oră. În vestul țării este o diferență față de ce și-a propus fiecare fermier undeva la 30 la sută. Minimum 10 la sută din suprafață va fi mai mică semănată cu grâu, orz și orzoaică de toamnă față de anul trecut. Adică de la 2,4 milioane ha, toate culturile de păioase, undeva la 2,2 milioane tone”, a precizat Jean Ionescu.

Românii consumă în principal ulei de floarea-soarelui linoleic, mai exact în proporție de 97 la sută din total, conform cifrelor Pioneer. La nivel mondial, cererea de uleiuri vegetale este uriașă. Dacă acum șapte ani se consumau 10 milioane de tone, acum vorbim de 15 milioane de tone.

Cele mai bune și performante programe de ameliorare la culturile oleaginoase, în special floarea-soarelui, sunt în zonele cu o secetă accentuată, cum este în România, Bulgaria, Spania, Egipt, Turcia și sudul Ucrainei.

În fiecare an, hectarele alocate de producătorii agricoli români culturilor de oleaginoase variază între 1,8 și 1,9 milioane, mai precis cam un milion de hectare de floarea-soarelui. În prezent, cei de la Pioneer estimează că în România sunt semănate circa 750.000 de hectare de rapiță. La capitolul soia, deocamdată România nu depășește 150.000 ha din cauză că nu deține un sistem de irigații care poată susține creșterea productivității la această cultură.

Publicat în Piata agricola

Potrivit spuselor directorului de marketing pe România și Republica Moldova al Pioneer, Maria Cîrja, pentru a avea o productivitate sporită la floarea-soarelui, fermele de la noi din țară care cultivă între 0 și 10 ha ar trebui să dispară, suprafețele rezultate să fie comasate, iar exploatații cu peste 1.000 ha, cu tehnologie avansată, să le ia locul.

În cadrul unei întâlniri pe care conglomeratul DuPont Pioneer a avut-o cu presa de specialitate, Cîrja a precizat că produsele inovatoare ale companiei pe care o reprezintă ajung și la fermele mici, însă materia-primă rezultată nu reprezintă lozul câștigător pentru procesatori.

„Ne dorim ca numărul 25 (n.r. - numărul de ferme care au peste 1.000 ha cultivate cu floarea-soarelui) să crească. Ne dorim ferme mari, cu tehnologie avansată, iar aceste 22.470 exploatații care cultivă între 0-10 ha cu floarea-soarelui ar trebui să dispară. Cultura de floarea-soarelui este o cultură tehnică. Nu putem face producții pe suprafețe de 10 ha. Dacă porumbul îl cultivăm pe lângă gospodării și hrănim porcii sau îl dăm la găini, floarea-soarelui trebuie vândută pentru ulei. Nu are altă utilizare. Și, atunci, nu avem de ce să cultivăm floarea-soarelui pe suprafețe foarte mici”, a precizat Maria Cîrja în cadrul Media Club DuPont Pioneer. „Noi nu ne adresăm numai celor 25 de ferme. Datorită echipei pregătite și numeroase și a produselor pe care le vindem, ele ajung inclusiv inclusiv la fermele mici. Că ne dorim noi să dispară aceste ferme mici, este important. Dar nu putem să-i lăsăm și atunci să aibă și ei acces la inovație și la produsele noi”.

Conform datelor prezentate de oficialul companiei, țara noastră are o productivitate la hectar care depășește cu puțin două tone de semințe de floarea-soarelui, în condițiile unei suprafețe totale aproximative de un milion de hectare însămânțate anual.

„Vă putem confirma că producția medie de floarea-soarelui, cea pe care noi o știm în acest moment, este de 2,1 tone la hectar. Se estima că fermierii români ar putea obține un surplus de 19,2 la sută pe fiecare hectar cultivat, în timp ce nivelul UE este de 10,1%”, a adăugat Maria Cîrja. „Noi, prin volumul de sămânță pe care îl vindem, ocupăm în acest moment 445.000 ha din total suprafață cultivată cu floarea-soarelui în România. Cea mai importantă zonă pentru cultura florii-soarelui este sud-estul României, dar și aici există o fluctuație a suprafeței. Ușoare creșteri se constată în Moldova. În Transilvania nu putem vorbi de floarea-soarelui; 16.000 ha nu reprezintă o suprafață. Constanță vedem în vestul țării și, bineînțeles, în partea de sud-vest – Oltenia. Centrul țării reprezintă, din nou, o zonă importantă, cu 168.000 ha cultivate anul trecut cu floarea-soarelui, în special în județele Giurgiu, Teleorman”.

Nu în ultimul rând, directorul de marketing al Pioneer a spus că prețul kilogramului de sămânță de floarea-soarelui a fost comercializat în 2016 la prețuri care au variat între 1,4 și 1,5 lei kilogramul, în creștere față de nivelurile înregistrate în 2010.

„Evoluția prețului la poarta fermei, la recoltare, în ultimii șase ani, începând din iulie 2010, putem vedea că aveam pe atunci cam 1,2 lei pe kilogramul de floarea-soarelui. Apoi, 2012 a fost anul în care floarea-soarelui a fost vândută cel mai bine, cel mai scump – 1,8 lei pe kilogram. În acest moment, avem în jur de 1,4 – 1,5 lei pe kilogram preț”, a conchis Cîrja.

Datele DuPont Pioneer relevă că, din punct de vedere valoric, piața oleaginoaslor din România se situează undeva la 1,5 miliarde de dolari anual, înțelegând aici cele trei culturi principale cunoscute: floarea-soarelui, rapiță și soia.

„Practic, este partea de venituri cea mai importantă a fermierilor din sudul României”, a afirmat Jean Ionescu, commercial unit manager RO&MD DuPont Pioneer.

Ucraina și Rusia sunt cele mai importante piețe mondiale pentru oleaginoase, dar strict în cazul Uniunii Europene (UE), țara noastră este jucătorul cel mai important.

Anual, hectarele alocate de România culturilor de oleaginoase sunt undeva între 1,8 și 1,9 milioane, mai precis cam un milion de hectare de floarea-soarelui. În prezent, cei de la Pioneer estimează că în România sunt semănate circa 750.000 de hectare de rapiță. La capitolul soia, deocamdată nu depășim 150.000 ha din cauză că nu avem un sistem de irigații care poate ajuta creșterea productivității la această cultură.

Din punct de vedere al afacerilor agricole din România, oleaginoasele au cea mai importantă parte a exportului, mai spun cei de la DuPont Pioneer.

Publicat în Cultura mare

Cea mai nouă avertizare a specialiștilor SCDA Turda (6 iulie 2016) se îndreaptă către cultivatorii de soia transilvăneni, fermieri care sunt informați de specialiștii stațiunii de cercetare de apariția omizii scaieţilor (Vanessa cardui) în culturile de soia din Câmpia Transilvaniei, pe fondul alternanței vremii calde cu cea ploioasă.

„Date fiind caracteristicile acestui an, în special ale lunilor de primavară (martie, aprilie) şi ale lunilor de vară (mai, iunie), în care perioade mai calde au alternat cu perioade mai ploioase, se impune monitorizarea atentă a culturilor de soia pentru a constata eventuala prezenţă a larvelor şi, acolo unde este nevoie, a interveni cu tratamente în vegetaţie, cu produsele recomandate”, spun cei de la SCDA Turda. „Deoarece buruienile sunt gazde pentru acest dăunător, trebuie acordată o atenţie deosebită lucrărilor de combatere a lor, mai ales a celor de la marginea solelor, unde larvele pot apărea pentru prima data şi, apoi, să se extindă în cultură, sub formă de atac în vetre. Nu în ultimul rând, este important ca informarea între fermieri să fie deschisă şi continuă, pentru a şti dacă într-o anumită zonă este atac sau nu”.

Conform spuselor specialiștilor SCDA Turda, omida scaieților poate genera mari pierderi la frunzele plantelor de soia dacă nu se acționează la timp, în condițiile în care, păianjenul roșu (Tetranychus urticae) reprezinta principala temere a fermierilor la capitolul dăunători.

„Deși nu este considerată un dăunător principal al culturii de soia, pe fondul unor particularităţi care îl deosebeşte puţin de alte insecte dăunătoare, precum şi al unor particularităţi climatice din acest an, este necesar să fim atenţi la omida scaieţilor (Vanessa cardui L.), să nu ne trezim cu surprize neplăcute”, au conchis aceștia.

Potrivit cercetătorilor de la INCDA Fundulea, în anul 2009, în luna iunie, în nordul Moldovei s-a semnalat un atac puternic de omizi, care au afectat în jur de 7.000 de hectare cu soia.

Specia este răspândită în toată zona cu climat temperat din Europa, dar a fost semnalată și în Africa de Nord. În țara noastră o putem întâlni de la nivelul mării, până în zona montană.

Publicat în Tehnica agricola

MĂRTURISIRI. Iulie pare a fi și ea lună „de foc” pentru APIA, agenție de plăți în fruntea căreia se află Marius Faur, în condițiile în care, în prezent, s-a lucrat și nopțile pentru a atinge 74,4 la sută din totalul sumelor efective achitate beneficiarilor de scheme de plată pe suprafață.

Luna lui Cuptor (una secetoasă conform prognozelor ANM) ar urma să debuteze (cu întârzierea de două luni pusă pe seama „grelei moșteniri” de actualul ministrul al Agriculturii, Achim Irimescu) cu partea de control administrativ pe zona de ovine (mai exact după 12 ale lunii), iar în săptămâna 4-10 iulie 2016 demersurile privind Ajutoarele Naționale Tranzitorii (schema decuplată de producție, zona de carne și de lapte), respectiv cele aferente Măsurii 10 de agromediu.

Potrivit precizărilor directorului general desemnat al APIA, Marius Faur, până la data de 30 iunie a.c. au mai rămas de efectuat plăți efective pe schemele de suprafață doar pentru cinci procente din fermierii eligibili, în condițiile în care în perioada 27-30 iunie au fost autorizate și s-au transpus în ordine de plată nu mai puțin de 238 milioane euro.

„Zilele acestea, cel puțin ieri (n.r. - 29 iunie 2016), alaltăieri (n.r. - 28 iunie 2016), de luni încoace, am fost axați pe vegetal, pentru că am vrut să avem cât mai multe plăți din FEGA efectuate și, cred eu - nu neapărat că este o performanță -, dar de luni (n.r. - 27 iunie 2016) până la momentul la care vorbim chiar acum (...) au plecat și ultimele ordine de plată pe care s-a lucrat azi-noapte (n.r. - 29 spre 30 iunie 2016); s-au autorizat și s-au trecut în ordine de plată 238 de milioane de euro pe vegetal. Odată cu deblocarea fermierilor din control (n.r. - conform raportului APIA din 28.04.2015 - 55.875 la număr, respectiv 57.000 potrivit spuselor lui Faur), la ora asta avem fizic autorizați - și când vă spun fizic autorizați, eu discut și de ordine de plată - 40.120 de beneficiari. Practic, zilele acestea lucrăm pe diferența de fermieri și este în continuare un obiectiv important pentru noi, dar, în paralel, mergem și pe partea de zootehnie deoarece o mare parte din fermierii din vegetal au și exploatații zootehnice. Încercăm să avem în aceste zile (...), echilibrat, încărcătură pe ambele sectoare”, a afirmat Marius Faur la finele unei conferințe de presă care l-a avut în centrul atenției pe Achim Irimescu, ministrul Agriculturii. „Noi mai avem la ora aceasta ca număr de fermieri cinci la sută care nu au intrat încă în producedură efectivă de plată din sectorul vegetal, iar dacă intrăm astăzi și cu partea de zootehnie, practic ne ducem extrem de mult cu toate schemele”.

În plus, mai spune șeful APIA, până la data de 30 iunie 2016, peste 94 de procente din numărul total de beneficiari erau plăți pe schemele de suprafață, sumele efective ordonate depășind ca procentaj 74 la sută.

„Ca număr de fermieri plătiți pe schemele pe suprafață (n.r. - SAPS, plată redistributivă, înverzire etc.) suntem la 94,68% (era cifra din dimineața zilei de astăzi, 30 iunie 2016), iar ca și sumă în sine suntem la 74,4 la sută din total; discutăm de ce s-a plătit, 1,18 miliarde euro FEGA, cu tot cu avans (în pachetul total FEGA – 1,599 miliarde euro intră tot, inclusiv avansul)”, a precizat oficialul APIA.

Sprijin cuplat semnificativ pe sectorul vegetal. Lucerna pentru consum intern, marele pariu, cu circa 400 euro la hectar. Primii bani pentru soia convențională au plecat către conturile fermierilor pe 30 iunie 2016

La finele conferinței ministrului Agriculturii, același Marius Faur a mai precizat că începând cu data de 29 iunie 2016, APIA a inițiat patru scheme de sprijin cuplat pe sectorul vegetal (la soia, sfeclă, orez și hamei). Lucerna pare a fi noul pariu cu agricultura sezonului agricol actual, în condițiile în care cuantumul plăților ar putea depăși 400 euro la hectar, iar soia ar putea primi 269,06 euro/ha, în condițiile în care, iniţial, la soia, suma prevăzută era de 325 de euro pe hectar, pentru o suprafaţă mai mică, de numai 90.000 de hectare.

„Ceea ce avem cu certitudine la momentul acesta pe sprijinul cuplat sunt schemele de la sectorul vegetal pe care le-am inițiat ieri. Practic, ieri am demarat patru scheme de sprijin cuplat în vegetal: partea de soia, partea de sfeclă, orezul și hameiul. La soia, suma agreată este de 269,06 euro/ha, în condițiile în care, în varianta I, erau 230 de euro/ha. Inițial, cuantumul notificat era de nu mai puțin de 325 de euro/ha (n.r. - suprafața în sine de la care s-a plecat ca bază de referință a crescut între timp). Acum, după ce am făcut toate verificările administrative, am ajuns la 110.000 ha cu soia. Practic, de aceea am ajuns la suma de 269,06 euro, cuantumul cu care au plecat deja primele ordine de plată în dimineața aceasta”, a continuat el. „La orez avem 649,43 euro/hectar, la hamei 584,17 euro/ha, iar la sfeclă a crescut cuantumul la 786,3 euro/ha. Pentru lucernă va fi o creștere extrem de consistentă a cuantumului. Este posibil să ajungem la un cuantum undeva la peste 400 de euro/ha. Sunt ferme care au făcut export și, automat, partea de comercializare trebuia să fie pe un circuit național. Ne bucurăm, pentru că lucerna impactează automat și sectorul zootehnic. De obicei, cei care au în exploatație lucernă, au și zootehnie. Atunci, cumva, cred că se vine bine pliat pe sectorul zootehnic”.

Potrivit statisticilor prezentate de Faur, pe sprijin cuplat, APIA a autorizat pe 29 iunie și în noapte 29 spre 30 iunie 2016 suma de 26 de milioane de euro, din cele 113 milioane pe care le avem.

La partea de bovine, a mai adăugat el, zonă „neatinsă încă”, totalul sprijinului cuplat ar urma să fie de 97,4 euro pe cap de animale, iar partea de lapte este 24,36 euro pe tonă, plată pe care, spune el, APIA pare că a și început s-o proceseze, dacă este să ne luăm după declarațiile sale.

În plus, Faur a confirmat spusele ministrului Irimescu potrivit cărora, sprijinul cuplat la bovine ar urma să fie de de 890 de euro pe zona de lapte, respectiv 1.248 euro pe cap de vacă de carne.

„La bovine, pe partea de lapte, s-a înaintat suma de aproximativ 890 de euro pe cap de animal, iar pe partea de carne 1.248 euro. Sunt cifre pe care, așa cu limitările în sine, le menționez și eu. Așa au ieșit în urma interogării sistemului nostru informatic. Fiind cuantumuri foarte consistente, chiar și ieri, pe cele care le-am dat drumul, la soia, la partea de orez, de sfeclă, de hamei, încă o dată am făcut o verificare statistică cu județele, pentru a fi convinși că tot ce înseamnă documente, tot ce înseamnă elemente de siguranță sunt în regulă.

Banii pentru ovine în iulie, nu în iunie cum promitea Achim Irimescu. Cei pentru ANTZ7 și ANTZ8 tot atunci

Potrivit spuselor lui Marius Faur, partea de control administrativ pe zona de ovine va debuta în jurul datei de 12 iulie, fiind și unul mai lung ca durată. Și asta în condițiile în care, în prima decadă la lunii iunie, în mijlocul protestului organizat de LAPAR și de organizațiile profesionale ale oierilor, Irimescu promitea plăți efectuate până la 30 iunie.

„Ovinele, noi luăm în calcul ca undeva în jurul datei de 12 iulie să începem partea de control administrativ. De obicei, la noi, controlul administrativ care este mai lung, vine însă ulterior imediat cu calculul și autorizarea la plată”, a adăugat șeful APIA care a explicat că procesul de control este urmat îndeaproape de cel de autorizare și plată. „Din punct de vedere al fluxului de lucru, în prima fază se face control administrativ, cele 98.000 de exploatații sunt exploatații care în cei trei ani de referință – 2013, 2014 și 2015 și-au păstrat dinamismul, adică sunt exploatații constante, unde controlul administrativ este mai simplu, pentru că nu ne așteptăm la probleme majore. Și, atunci, fluxul este așa: în momentul în care începem controlul administrativ, de obicei, începând cu a doua zi se pune partea de calcul și autorizare la plată, cam așa decurg lucrurile. Noi, când dăm drumul la o schemă, avem pregătite toate trei module informatice: control administrativ, calcul și autorizare”.

Tot pe zona de zootehnie, Ajutoarele Naționale Tranzitorii (ANT), schema decuplată de producție, zonele de carne și de lapte, vor debuta în săptămâna 4-10 iulie 2016, cuantumul ANTZ8 și ANTZ7 fiind de 97,4 euro pe cap de animal, respectiv 24,3610 (107,61 lei) pe tona de lapte.

„Primele plăți pe ANT încep de săptămâna viitoare (n.r. - 4-10 iulie 2016). În sens fizic, de la momentul în care se inițiază un ordin de plată, cu procedurile specifice prin sistemul Trezorerie-bănci, sunt în general cam între cinci și șapte zile până intră banii fizic în conturile fermierilor”, a ținut să lămurească Faur neînțelegerile privind debutul plăților ANTZ7 și ANTZ8. „Acum începem strict cu bovinele, dar bovina și de carne, și partea de lapte, pentru că o mare parte din crescătorii care aveau schema de lapte, au automat și partea de carne și, atunci, se merge pe ambele linii în același timp. Noi tot ce putem începe, paralelizăm, nu ne oprește nimic. Însă, un fermier odată intrat pe circuitul de plăți, ca să putem iniția o nouă plată, trebuie să-i facem plățile până la capăt pe schema inițială. Mai exact, dacă, să zicem, mâine îmi intră cu ordin de plată un fermier la bovină – ANTZ7, ANTZ8, ca să poată primi schema de sprijin cuplat, trebuie să-i facem plata din bugetul național care durează, în general, cam o săptămână din momentul inițierii ordinului de plată”.

Faur a precizat totodată că pe zona de agromediu, plățile vor debuta tot în săptămâna 4-10 iulie 2016 cu Măsura 10 pe care, de altfel, sunt și cele mai multe angajamente de plată.

„La agromediu suntem deja pregătiți, de săptămâna viitoare se începem partea de 2.1.4, e vorba de actuala Măsură 10, unde avem cele mai multe angajamente, pentru că sunt cele care au început imediat după 2013. Mulți au intrat în 2008 în schemă, când am și dat drumul la 2.1.4, și-au terminat angajamentele și au început altele noi. Colegii mei de la Direcția care gestionează fosta Axă II mi-au confirmat că suntem deja pregătiți pentru a implementa partea de 2.1.4 cu toate elementele, de la unu până la șapte”, a punctat șeful Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

Până pe 20 iulie 2016, fermierul cu „inconsistențe” își poate rezolva problemele fără repercusiuni

Nu degeaba luna iulie va continua să fie „de foc” pentru APIA. Tot atunci, fermierul cu probleme de suprapuneri, de supradeclarări etc. își poate reduce suprafețele, are o perioadă în care își poate modifica ceea ce a solicitat la APIA, afirmă Marius Faur, „fără repercusiuni asupra sa”. Deja, angajații agenției sunt informați de o săptămână cu privire la problemele de acest gen cu care se confruntă beneficiarii din țară.

„Toate inconsistențele, suprapuneri, supradeclarări, deja sunt transmise deja de o săptămână în teritoriu; până în 20 ale lunii iulie trebuie și gestionate. Este perioada în care fermierii sunt în acea zonă de grație în care își fac modificări, nu au parte de repercusiuni de niciun fel (...). Este o perioadă în care fermierul notificat își poate reduce suprafețele, are o perioadă în care își poate modifica ceea ce a solicitat la APIA. De obicei, fermierii notificați erau mai reticenți din cauză că se așteptau și la repercusiuni, la penalități: - un hectar retras mai aduce cumva dublu diferenței ca și suprafață penalizată. Mai mult decât atât, mai nou, ei se pot repoziționa corect, fără să aibă acea problemă cu identificarea fără echivoc de anul trecut. Eu sper ca fermierii - și am discutat și cu reprezentanții lor legali - să înțeleagă așa: tot ce este în această perioadă până în 20 iulie 2016 este fără repercusiuni, pentru că tot ce rămâne după 20 iulie, tăiem direct”.

Marius Faur afirmă totodată că sfârșitul lunii iulie ar trebui să însemne și finalizarea majorității covârșitoare a plăților către fermieri, restul de timp până la 30 septembrie a.c. urmând să reprezinte rezolvarea eventualelor litigii în instanță cu beneficiarii, fără reduceri din partea Comisiei Europene.

„Depinde cum răspundem la întrebare. Dacă discutăm de toți cei 886.000 de fermieri, este clar că un număr în general mic se duc până la o anumită dată, pentru că au diverse alte probleme. Este totuși un volum de fermieri, dar marea majoritate a plăților de la momentul la care vorbim noi acum, practic sunt prevăzute pentru până spre sfârșitul lunii iulie, cu tot cu plăți fizice”, mai declară directorul general APIA. „După ce terminăm cu această perioadă de grație, vor rămâne anumite litigii care, de obicei, se duc și pe calea instanțelor. Și, atunci, am vrut să avem o chestiune asiguratorie că litigiile care se gestionează între timp și se plătesc de către APIA, nu vor avea parte de reduceri din partea CE. Acelea sunt de fapt și de drept cele care ne-au adus cu gândirea până la data de 30. Pe de altă parte, am zis în felul următor: dacă s-a dat această dată de 15 octombrie și a fost înaintată chiar de Franța ca și idee din câte știu eu, e clar că până la urmă de ce să nu beneficiem și să nu avem o umbrelă de genul ăsta. Am dat 30 septembrie 2016 pentru a preîntâmpina orice alte probleme”.

Modificări ale site-ului APIA

Șeful APIA a adus în discuție și modificările care urmează să fie aduse site-ului APIA. Pe lângă link-uri către casete specializate cu informații despre diversele scheme de sprijin cuplat, se lucrează și la o inferfață de comunicare cu fermierul pe bază de acces la sistem, similară cu IPA Online.

„Pentru 2016, în scurt timp va fi instalată pe site-ul APIA un fel de informare foarte solidă, cu o căsuță în care se specifică «Schema de sprijin cuplat X». În momentul în care se va da click pe ea, se va deschide efectiv și va informa cu privire la suprafață și la elemente de eligibilitate; am reușit s-o facem”, a precizat Faur la finele discuției cu presa. „Intenția este ca la nivel de instituție să creăm și acea interfață cu fermierul despre care am tot vorbit eu din 2012, (...) prin care fermierul să poată fi informat foarte corect și cu privire la decizia de plată. Practic, acesta să aibă fereastra lui cu informații dedicate, în care în baza unor coordonate, așa cum are și pentru IPA Online, să poată să intre să vadă în ce stadiu este cererea, ce decizie de plată are, ce plăți a primit. Acolo va exista o direcționare către un link în care să vadă informațiile generale despre schemele de plată. Deja am creat tabela aceea electronică și îi vom da drumul, imediat ce ne vom liniști un pic cu perioada aceasta agitată. Vom iniția în continuare demersuri în sensul acesta”.

Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Achim Irimescu, a susţinut joi, 30 iunie 2016, o conferinţă de presă în care a prezentat stadiul realizării plăţilor directe către fermieri, concluziile desprinse în urma participării la Consiliul de miniştri desfăşurat la Luxemburg în 27 iunie 2016, precum şi alte teme de actualitate privind activitatea MADR, aspecte cu privire la care vom reveni ulterior.

Potrivit unui comunicat al MADR, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) a asigurat la plată ajutorul excepţional, cu caracter temporar, acordat fermierilor din sectorul laptelui şi al produselor lactate, ajutor reglementat de HG nr. 160/16.03.2016, în sumă totală de 8.773.154 euro pentru un număr de 17.014 cereri, precum şi ajutorul excepţional în sectorul de creştere porcine în sumă de 2.372.804 euro pentru un număr de 241 de cereri.

De asemenea, până la 30 iunie 2016, APIA va emite ordinele de plată pentru fermierii ale căror cereri unice de plată depuse în cadrul Campaniei 2015 au făcut obiectul controalelor pe teren.

Publicat în Știri interne
Pagina 3 din 3

newsletter rf

Revista